Elev: Turcu Bogdan Andrei

Clasa : a X-a C

c
   


Y
 Cuprins

Cuprins........................................................................... pag. 2
Introducere..................................................................... pag. 3
Litera ʌ.......................................................................... pag. 3
Definitie.......................................................... ............... pag. 3
Iraţionalitate şi transcendenţă........................................ pag. 4
Valoarea numerica......................................................... pag. 5
Calculul lui ʌ.................................................................. pag. 5
Istorie............................................................................. pag. 6
Perioada geometrică...................................................... pag. 6
Pi şi fracţiile continue..................................................... pag. 7
Memorarea cifrelor......................................................... pag. 8
Aproximări numerice...................................................... pag. 9
Numarul ʌ in fizica......................................................... pag. 9
Curiozitati....................................................................... pag.10
Incheiere..................................................................... .. pag.13
Bibliografie .................................................................... pag.14

c
   

Y
 ¬


YY (adesea scris
) este o constantă matematică a cărei valoare este raportul
dintre circumferinţa şi diametrul oricărui cerc într-un spaţiu euclidian; este aceeaşi
valoare ca şi raportul dintre aria unui cerc şi pătratul razei sale. Simbolul ʌ a fost
propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea
constantei este egală aproximativ cu 3,14159 în notaţia zecimală obişnuită. ʌ este
una dintre cele mai importante constante din matemat ică şi fizică: numeroase
formule din matematică, inginerie şi alte ştiinţe implică ʌ.
ʌ este un număr iraţional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub
formă de fracţie m/n, cu m şi n întregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu se
termină şi nu începe să se repete. Numărul este şi trancendent, ceea ce înseamnă,
printre altele, că nu există un şir finit de operaţii algebrice cu numere întregi (puteri,
extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui;
demonstrarea acestui fapt a fost o realizare recentă în istoria matematicii şi un
rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX -lea. De-a lungul
istoriei matematicii, s-au depus eforturi semnificative de a determina ʌ cu mai multă
precizie şi de a-i înţelege natura; fascinaţia acestui număr a intrat şi în cultura non -
matematică.

ñ
 

Y
Numele literei greceşti ʌ este pi, scriere utilizată în unele situaţii în care nu
este disponibil simbolul grecesc, sau în care utilizarea sa ar fi problematică. ʌ
corespunde literei române (latine) p. Nu se notează cu literă mare (Ȇ) nici măcar la
început de propoziţie.
Constanta se numeşte "ʌ" deoarece este prima literă a cuvintelor greceşti
ʌİȡȚijȑȡİȚĮ (perifereia = periferie) şi ʌİȡȓȝİIJȡȠȢ (perimetros = perimetru), probabil cu
referire la utilizarea sa în formula de calcul a circumferinţei (sau a perimetrului) unui
cerc. Litera ʌ este a 16 litera din alfabetul grecesc .




În geometria plană euclidiană , ʌ este

definit ca raportul dintre circumferinţa unui
cerc şi diametrul său:
Y

c
   

Y
 Raportul "/ este constant, indiferent de
dimensiunile unui cerc. De exemplu, dacă un cerc are
de două ori diametrul al unui alt cerc, el va avea de
două ori circumferinţa ", păstrând raportul "/ .

Altfel, ʌ poate fi definit şi ca raportul dintre aria

(A) unui cerc şi aria unui pătrat cu latura egală cu
raza cercului:

Aceste definiţii depind de rezultatele geometriei euclidiene, cum ar fi faptul că

toate cercurile sunt asemenea. Aceasta poate fi considerată o problemă atunci când
ʌ apare în domenii matematice care altfel nu implică geometria. Din acest motiv,
matematicienii preferă adesea să definească ʌ fără referire la geometrie, alegând în
schimb ca definiţie una dintre proprietăţile sale analitice.

¬


 
  


ʌ este un număr iraţional, sau altfel spus, el nu poate fi scris ca raport (raţie)
de două numere întregi. Ipoteza iraţionalităţii lui ʌ este menţionată încă de
Muhammad ibn Mūsā al-Khwārizmī în secolul al IX-lea. În secolul al XX-lea s-au
construit demonstraţii ce nu necesită decât cunoştinţe de calcul integral. Una dintre
acestea i se datorează lui Ivan Niven. O demonstraţie oarecum similară este cea a lui
Mary Cartwright.
ʌ este în acelaşi timp şi număr transcendent, sau cu alte cuvinte, nu există
niciun polinom cu coeficienţi raţionali care să-l aibă pe ʌ ca rădăcină. Acest fapt a
fost demonstrat la 26 noiembrie 1882 de către Ferdinand von Lindemann la un
seminar matematic al Universităţii din Freiburg. O consecinţă importantă a
transcendenţei lui ʌ este faptul că nu este construibil geometric. Întrucât
coordonatele tuturor punctelor ce pot fi construite cu rigla şi compasul sunt numere
construibile, nu se poate construi cu rigla şi compasul un pătrat cu arie egală cu cea
a unui cerc dat. Aceasta are o importantă semnificaţie istorică, deoarece această
problemă, numită "cuadratura cercului", este una dintre problemele elementare de
geometrie cele mai uşor de înţeles datând din antichitate. În vremurile moderne
numeroşi amatori au încercat să rezolve problema, dar chiar dacă tentativele lor au
fost uneori ingenioase, ele sunt întotdeauna sortite eşecului.

c
    

Y
 ©     
Reprezentarea zecimală a lui ʌ trunchiat la 50 de zecimale este:

3,14159 26535 89793 23846 26433 83279 50288 41971 69399 37510

YY Deşi reprezentarea zecimală a lui ʌ a fost calculată cu mai mult de 10 12 cifre,

unele aplicaţii elementare, cum ar fi calculul circumferinţei unui cerc, vor necesita mai
puţin de 12 zecimale exacte. De exemplu, o valoare trunchiată la 11 zecimale este
suficient de precisă pentru a calcula circumferinţa unui cerc de dimensiunile
pământului cu precizie de un milimetru, iar una cu 39 de zecimale exacte este
suficientă pentru a calcula circumferinţa oricărui cerc care încape în universul
observabil cu o precizie comparabilă cu dimensiunea unui atom de hidrogen.
Întrucât ʌ este număr iraţional, el are un număr infinit de zecimale care nu
conţin secvenţe ce se repetă. Acest şir infinit de cifre a fascinat numeroşi
matematicieni şi s-au depus eforturi semnificative în ultimele secole pentru a calcula
mai multe cifre zecimale şi de a investiga proprietăţile acestui număr.În ciuda muncii
analitice şi a calculelor realizate pe supercalculatoare care au calculat 10 mii de
miliarde de cifre ale lui ʌ, nu a apărut niciun ş ablon identificabil în cifrele găsite.
Y Un japonez a doborât recordul de precizie pentru valoarea numărului Pi.
Bărbatul a calculat, cu ajutorul unui computer construit chiar de el, cinci trilioane de
zecimale ale celebrului Pi.
Precedentul record, de 2,7 trilioane, aparţinea unui om de ştiinţă francez,
Fabrice Bellard. Un trilion reprezintă o mie de miliarde. Astfel, dacă noi ştim Pi în
forma 3,14, japonezul Shigeru Kondo cunoaşte alte mii de miliarde de zecimale ale
numărului.
El adaugă că a folosit numai 60% din capacitatea calculatorului pentru acest
calcul. Estimarea sa este că ar putea oferi chiar şi 10 trilioane de zecimale pentru
numărul Pi. Computerul folosit de Kendo are o capacitate a hard -disk-ului de 32 de
terabiţi. Iniţial, japonezul s-a ferit să spună cât a costat computerul, "deoarece ar
putea afla familia", dar apoi a dezvăluit că a investit circa 1,5 milioane de yeni
(18.000 de dolari) în această pasiune a sa pentru numărul Pi.
YY
Y
"     

ʌ poate fi estimat empiric prin desenarea unui cerc mare, urmată de

măsurarea diametrului şi circumferinţei sale şi împărţirea circumferinţei la diametru.
O altă abordare geometrică, atribuită lui Arhimede, este calculul perimetrului, ? Y

unui poligon regulat cu laturi circumscris unui cerc de diametru
Atunci :

Adică cu cât mai multe laturi are un poligon, cu atât mai apropiată este
aproximarea lui ʌ. Arhimede a determinat acurateţea acestei abordări comparând
perimetrul poligonului circumscris cu diametrul unui poligon regulat cu acelaşi număr

c
   

Y
de laturi înscris în cerc. Folosind un poligon cu 96 de laturi, el a calculat că: 3 10»71 < ʌ
< 31»7.
ʌ poate fi calculat şi folosind metode pur matematice. Majoritatea formulelor
utilizate pentru calculul valorii lui ʌ au proprietăţi matematice dorite, dar sunt dificil de
înţeles fără cunoştinţe de trigonometrie şi analiză matematică. Unele, însă, sunt
foarte simple cum este de exemplu această formă a seriei Gregory-Leibniz.

Deşi această serie este uşor de scris şi calculat, nu este evident de ce

rezultatul ei este ʌ. În plus, această serie converge atât de încet încât trebuie
calculaţi aproape 300 de termeni pentru a obţine o aproximare a lui ʌ cu 2 zecimale
exacte. Calculând această serie într-o manieră mai inteligentă, luând mediile sumelor
parţiale, ea poate fi făcută să conveargă mult mai rapid.

¬
 
Cea mai veche utilizare atestată a unei bune aproximări a lungimii unei
circumferinţe în raport cu raza este 3+1/7, valoare folosită la proiectele piramidelor
din Vechiul Regat al Egiptului. Marea Piramidă din Giza, construită în 2550 -2500
î.e.n., a fost construită cu un perimetru de 1.760 cubiţi şi o înălţime de 280 cubiţi, un
cubit fiind aproximativ 50 de cm; raportul 1.760/280 § 2ʌ. Egiptologi ca profesorii
Flinders Petrie şi I.E.S Edwards au arătat că aceste proporţii circulare au fost alese
deliberat de către scribii şi arhitecţii Vechiului Regat, din motive simbolice. Aceleaşi
proporţii apotropaice fuseseră utilizate şi la Piramida de la Meidum din anul 2600
î.e.n. Aceste aplicaţii au fost relevate arheologic, întrucât nu există dovezi scrise din
perioada respectivă.
Istoria veche a lui ʌ în documente scrise urmează dezvoltarea matematicii în
ansamblul ei. Unii autori împart progresul în trei perioade: perioada veche, în care ʌ
a fost studiat geometric, epoca clasică de după dezvoltarea analizei matematice în
Europa în preajma secolului al XVII -lea, şi era calculatoarelor numerice.

   
 

Y
Faptul că raportul dintre circumferinţa şi diametrul unui cerc este acelaşi
pentru toate cercurile indiferent de mărime, şi că este cu puţin mai mare ca 3, a fost
cunoscut în antichitate geometrilor Egiptului, Babilonului, Indiei şi Greciei. Primele
documente ce dovedesc aproximări ale acestui număr datează din preajma anului
1900 î.e.n.; acestea sunt 25/8 (Babilon) şi 256/81 (Egipt), ambele aproximări de 1%
ale valorii reale. Textul indian Y   dă pentru ʌ valoarea
339/108 § 3,139. Biblia evreiască pare să sugereze, în Cartea Regilor, că ʌ = 3,
aproximare semnificativ mai slabă decât alte estimări disponibile la momentul scrierii
ei (600 î.e.n.). Interpretarea pasajului este în discuţie, unii considerând că raportul
3:1 este cel între circumferinţa interioară şi diametrul exterior al unui bazin cu pereţi
subţiri, raport ce ar putea fi destul de precis, în funcţie de grosimea pereţilor.

c
   

Y
 Arhimede (287±212 î.e.n.) a fost primul care a încercat să calculeze valoarea
lui ʌ cu rigurozitate. El şi-a dat seama că această mărime poate fi limitată superior şi
inferior înscriind cercurile în poligoane regulate şi calculând perimetrul poligoanelor
exterioare şi respectiv interioare.
Folosind echivalentul unui poligon cu 96 de laturi, el a demonstrat că
3 + 10/71 < ʌ < 3 + 1/7. Media acestor valori este aproximativ 3,14185.
În secolele ce au urmat s-au făcut şi alte dezvoltări în India şi China. În
preajma anului 265 e.n., matematicianul Liu Hui din Regatul Wei a găsit un algoritm
iterativ simplu şi riguros pentru calculul lui ʌ la orice grad de precizie. El însuşi a
efectuat calculul până la un poligon cu 3072 laturi şi a obţinut o valoare aproximativă
pentru ʌ de 3,1416, după cum urmează:

Ulterior, Liu Hui a inventat o metodă rapidă de calcul şi a obţinut valoarea

aproximativă 3,1416 cu un poligon de doar 96 de laturi, profitând de faptul că
diferenţa de arie a poligoanelor succesive formează o progresie geometrică de factor
4.
În secolul al V-lea e.n. matematicianul indian Aryabhta a aproximat numărul pi
ca 3,1416; el a fost primul care a şi afir mat că este o aproximaţie şi că valoarea
originală este un număr iraţional.
Pe la 480, matematicianul chinez Zu Chongzhi a demonstrat că ʌ § 355/113,
şi a arătat că 3,1415926 < ʌ < 3,1415927 cu ajutorul algoritmului lui Liu Hui aplicat
pe un poligon cu 12288 laturi. Această valoare a fost cea mai precisă aproximare a
lui ʌ disponibilă în următorii 900 de ani.

   


Şirul de numitori parţiali ai fracţiei continue simple a lui ʌ nu prezintă niciun
şablon evident:

sau

c
   

Y
 Există, însă, fracţii continue generalizate pentru ʌ cu o structură perfect
regulată, cum ar fi:

    

Chiar cu mult timp înainte ca valoarea lui ʌ să fie evaluată de calculatoarele

electronice, memorarea unui număr 
 de cifre a devenit o obsesie a unor
oameni. În 2006, Akira Haraguchi, un inginer japonez pensionar, s -a lăudat cu
reţinerea a 100.000 de zecimale exacte. Aceasta nu a fost însă verificată de
Guinness World Records. Recordul înregistrat de Guinness la memorarea cifrelor lui
ʌ este de 67.890 de cifre, deţinut de Lu Chao, un student de 24 de ani din China.[ I-
au luat 24 de ore şi 4 minute să recite fără greşeală până la a 67.890 -a cifră zecimală
a lui ʌ.
Există mai multe moduri de memorare a lui ʌ, printre care şi utilizarea de
Äpieme´, poezii care reprezintă numărul ʌ astfel încât lungimea fiecărui cuvânt (în
litere) reprezintă o cifră. În limba română există fraza: ÄAşa e bine a scrie renumitul şi
utilul număr´. Performanta este de 25 de zecimale, data de urmatoarele doua poezi i:YY
Y
Y

c
   

Y
è YY 
Y
Y  Y  Y
Y

Y YY
 Y
Y 


Y

Y   Y


YY
"
Y
YY

 Y Y
YY
Y
Y
YYèYY
Y
Y
Y
è Y
Y YY
Y
Y


YY
"Y
 YY
?

Y
Y

Y 
YY
" 


Y
Y 
YY
Y
Y YY

 
Y YY
 Y
Y
YY

Y
Yè
YY
Y
YY " 
Y"
 conţine în acest fel primele 3834 de cifre ale lui ʌ. Piemele
fac parte din întregul domeniu de studiu al mnemotehnicilor pentru reţinerea cifrelor
lui ʌ.

ô     

Din cauza naturii transcendente a lui ʌ, nu există expresii cu formă închisă

pentru acest număr în termeni de numere şi funcţii algebrice. Printre formulele de
calcul al lui ʌ cu ajutorul aritmeticii elementare se numără seriile care dau un şir
infinit de aproximări ale lui ʌ. [59] Cu cât se includ mai mulţi termeni într -un calcul, cu
atât mai aproape de ʌ va fi rezultatul.
De aceea, calculele numerice trebuie să folosească aproximări ale lui ʌ.
Pentru multe scopuri, 3,14 sau 22/7 este o aproximare suficientă, deşi inginerii
folosesc adesea 3,1416 (4 zecimale exacte) sau 3,14159 (5 zecimale exacte) pentru
mai multă precizie. Aproximările 22/ 7 şi 355/113, cu 2, respectiv 6 zecimale exacte, se
obţin din dezvoltarea în fracţii continue simple a lui ʌ. Aproximarea 355»113
(3.1415929«) este cea mai bună aproximare ce poate fi exprimată cu un numărător
şi un numitor de 3 sau 4 cifre; următoarea aproximare acceptabilă este 103993/33102
(3.14159265301...) şi necesită numere mult mai mari, din cauza structurii dezvoltării
în fracţie continuă.
Prima aproximare numerică a lui ʌ este aproape sigur valoarea 3. În cazuri în
care nu se cere precizie mare, ar putea fi chiar acceptabilă. Faptul că 3 este o
rotunjire prin lipsă rezultă din faptul că este raportul dintre perimetrul unui hexagon
regulat înscris şi diametrul cercului circumscris lui.

  
    

YY
YY

YY 
Y  YY


Y

YY

Y
Y
 Y Y




Y

Y
Y
Y


Y

Y Y

Y
 YYY



Y
Y

Y
Y 

Y

Y


YY  Y Y
YY
Y
 YY
Y
Y

Y
YYY
Y

c
   

Y
 â "

  


â ?





 





   


 


 

 




  
3

 

 
 






 

â %


%






 



 
 SY

â ñ 
"   
  


 



   



Ü 
Ü
 





â ? 







â "



 

    
 
?


  

  
  



  


" 


Y
Y YY
Y Y
Y
In cazul raurilor, aparitia lui este rezultatul unei lupte dintre ordine si haos.
Einstein a fost primul care a sugerat ca raurile tind sa adopte un traseu din ce in ce
mai neregulat, pentru ca si cea mai neinsemnata curba va genera curenti mai rapizi
in partea exterioara, care vor produce la randul lor mai multa eroziune si coturi mai
ascutite.

c
   


Y
 Cu cat un cot e mai ascutit, cu atat sunt mai rapizi curentii dirijati spre exterior,
cu cat va fi mai accentuata eroziunea, cu atat mai mult se va contorsiona cursul
raului si asa mai departe.
Exista totusi un proces natural care va combate haosul: indesirea meandrelor
va avea drept efect dedublarea cursului real al raului si in cele din urma,
scurtcircuitarea lui. Raul va deveni tot mai drept, iar cotul va fi lasat intr-o parte, bratul
lui mort formand un lac. Raportul dintre acesti doi factori opusi conduce la un raport
mediu intre lungimea reala si distanta in linie dreapta dintre izvor si varsare. Rapor tul
egal cu PI este, cel mai adesea, gasit pentru rauri ce curg in campii foarte putin
inclinate, cum sunt cele din Brazilia sau tundra siberiana.
Y
Y
Y

Y 
Yp

  

    

Cea mai veche valoare a raportului dintre circumferinta cercului si diametrul

sau a dat-o scribul egiptean Ahmes în jurul anului 1.800 î. Chr., în "Manualul lui
Ahmes", aflat pe papirusul Rhind. Ea este de 3,1604, mai mare decît valoarea reala
cu aproximativ 0,0188.

Egiptenii mai obtineau valoa rea lui Pi folosind raportul dintre perimetrul
patratului de la baza piramidei lui Keops si dublul înaltimii acestui monument,
rezultatul fiind de 3,1415982. Înca din antichitate, matematicienii au încercat sa
rezolve asa-numita problema a cvadraturii cercului, adica sa construiasca un patrat
care sa aiba aria egala cu a unui cerc dat, folosind numai compasul si rigla, dar
pentru aceasta le trebuia valoarea exacta a lui Pi.

In urma cu 2.000 de ani î. Chr., babilonienii calculasera pentru Pi valoarea de

3,125, cu 0,0166 mai mica decît valoarea reala.

La vechii caldeeni, valoarea lui Pi era egala cu 3, pentru ca ei considerau ca

raza cercului se poate înscrie de 6 ori pe circumferinta cercului. Evreii, care au avut
relatii culturale si politice foarte s trînse cu asiro-caldeenii. îl considerau pe Pi egal tot
cu 3.

În "Biblie" se relateaza ca în templul lui Solomon, în secolul al XI -lea î. Chr,

era un mare bazin de arama, "de forma rotunda, avînd zece coti de la o margine la
alta si o linie de 30 de co ti îi masura circumferinta". Din descrierea acestui bazin,
facut de arhitectul Hiram de Tyr, la cererea lui Solomon, rezulta ca Pi era egal cu 3,
asa cum rezulta si din "Talmud", o culegere de traditii rabinice posterioare "Bibliei", în
care se afirma ca "ceea ce are un înconjur de trei palme e lat de o palma".

Aceeasi valoare de 3 o da si chinezul Ceu -pei în lucrarea sa "Cartea sfînta a

socotitului", aparuta în secolul III î. Chr. Prin secolele VIII -VII î. Chr., geometrii greci
aveau doua idei fundament ale în legatura cu cvadratura cercului: prima - ca cercul se
poate asimila cu un poligon regulat cu un numar infinit de laturi si, a doua - ca aria
cercului este cuprinsa între cea a unui poligon regulat înscris si cea a unui poligon

c
   


Y
regulat circumscris, avînd acelasi numar infinit de laturi. Ei credeau ca problema
cvadraturii cercului se poate rezolva prin metoda gramica, adica prin trasarea unor
curbe mai complicate decît cercul.

Printre grecii care au cautat sa rezolve cvadratura cercului si sa afle valoarea

lui Pi se numara Hipocrat din Chios, care s-a folosit de ariile limitate de doua arce de
cerc avînd aceleasi extremitati si a caror convexitate e situata de aceeasi parte,
figura geometrica plana numita "lunula". Dinostrat(sec. IV. î. Chr.), fostu l elev al lui
Platon, s-a folosit de o curba ajutatoare, cunoscuta azi în geometrie de "cvadricea lui
Dinostrat", iar Arhimede din Siracuza (287 -212 î. Chr.), în lucrarea sa "Despre
masurarea cercului", a gasit valoarea lui Pi ca fiind cuprinsa între 3,141 606 si
3,141590, valoarea cea mai apropiata de cea reala fiind 3,1416, care este si astazi
folosita de catre matematicieni. Valori apropiate de cele obtinute de Arhimede au
gasit si Claudiu Ptolomeu si Heron din Alexandria.V. î. Chr.), în comedia sa
"Pasarile").

În general romanii au folosit pentru Pi valoarea data de Arhimede, în schimb

indienii foloseau pentru raportul dintre lungimea cercului si diametrul sau valoarea de
3,0625. La începutul Evului Mediu, matematicianul arab Mahomed ben Musa (sec.
IX), în lucrarea sa "Algebra", dadea pentru Pi aceeasi valoare ca si Arhimede,
afirmînd ca "Procedeul cel mai bun este sa înmultim diametrul cu 3 1/7. Acesta este
mijlocul cel mai rapid si cel mai usor.

În secolul VI d. Chr., renumitul matematician indian Aria-Bahata a dat pentru

Pi valoarea de 3,1416, plecînd de la un hexagon înscris într -un cerc, caruia i-a dublat
succesiv laturile pîna la un poligon cu 384 de laturi. Apoi, considerînd ca perimetrul
unui poligon cu un numar de laturi se apropie de lungim ea circumferintei în care se
înscrie acel poligon, a calculat acest perimetru, pe care l -a împartit apoi la diametrul
sau.

Marele învatat uzbec Djemsid-ben Masud ed-Din al-Casi, care a trait în jurul
anului 1400, a scris o carte intitulata "Învatatura despre cerc" în care a calculat
raportul dintre lungimea circumferintei si raza, servindu -se de un poligon regulat cu
800.335.168 de laturi, obtinînd pentru Pi urmatoarea valoare, cu 16 zecimale,
3,141.592.653.589.793.2... rezultat surprinzator de exact.

Matematicianul olandez Ludolph van Keulen (1540 -1610) din Leyda, a obtinut,
în 1596, valoarea lui Pi cu 35 de zecimale, numar care a fost gravat pe mormîntul lui,
germanii numind si astazi simbolul Pi numar ludolphian.

În secolul al XVIII-lea, Johann Lambert (1728-1777) a reusit sa solutioneze

una din problemele legate de numarul Pi, aratînd ca acesta este un numar irational,
sau, cu alte cuvinte, ca el nu se poate exprima sub forma unui numar zecimal finit si
ca nici nu are vreun grup de zecimale ca re sa se repete, adica sa poata fi scris sub
forma de fractie zecimala periodica.

Mai tarziu, în 1882, matematicianul german Ferdinand Lindemann a

demonstrat ca problema gasirii cvadraturii cercului nu poate fi rezolvata, pentru ca Pi
face parte din clasa numerelor transcendente, care nu pot fi radacini ale unor ecuatii
algebrice cu coeficienti întregi. Or, pentru a construi o linie cu rigla si compasul

c
   


Y
trebuie ca lungimea respectivei linii sa fie radacina unei ecuatii algebrice cu
coeficienti întregi. Din moment ce Pi este transcendent, el nu poate fi o astfel de
radacina si, ca atare, gasirea cvadraturii cercului este imposibila.

Matematicianul englez William Shanks, de -a lungul a peste 20 de ani, a reusit

sa calculeze 707 zecimale, doar ca, dupa inventarea calculatorului, în 1945, s -a
constatat ca Shanks gresise cea de-a 528-a zecimala, iar toate celelalte care urmau
erau si ele, evident, eronate.

În anul 1949, folosindu -se calculatorul ENIAC, s-au obtinut nu mai putin de
2.000 de zecimale, în numai 70 de ore. Mai tîrziu, un alt calculator, mai performant, a
obtinut 3.000 de zecimale în numai 13 minute. În 1959, cu ajutorul unor calculatoare
franceze si engleze, s-a ajuns la performanta de 10.000 de zecimale, iar la 29 iulie
1961, un calculator IMB 7090 Data Center, din New York, a calculat pentru Pi
100.265 de zecimale, dupa 8 ore si 1 minut, si dupa alte 42 de minute pentru a
transforma rezultatul binar în forma zecimala.

Din revista "Science et Vie" aflam ca la centrul de calcul al Universitatii din

Tokyo, cercetatorul japonez Yasumara Kanada a lucrat la 1024 de microprocesoare
montate în paralel, timp de 10 ore, pentru a -l cunoaste mai bine pe Pi. La sfîrsitul
acestui efort deosebit, matematicianul a aflat pentru Pi 51 de miliarde de zecimale,
fara sa gaseasca o anumita regula matematica în însiruirea acestor cifre, desi exista
si grupe de cifre care se repeta, astfel fiind grupuri de 7777 si chiar un neasteptat
999999, dar ele sînt total întîmplatoare.

Y




¬  
Y

Y

Y  Y
Y Y
Y
Y
Y
Y 
Y Y Y  Y?Y Y


Y  Y

Y
Y   Y Y
Y Y  Y 
Y
Y Y
 
Y

Y Y
Y Y
Y


Y Y 
Y 

Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y
c
   

Y
 Y
Y
Y
Y
Y
Y

Y
Y
— FLORICA T. CAMPAN, ÄPovestea numarului ʌ ´ , Editura
Albatros;
— ro.wikipedia.org
— www.scritube.com
— www.almeea.com
— gshenricoanda.licee.edu.ro
— www.mediafax.ro
— www.ipedia.ro
— www.liceuleugenporacluj.ro
— www.pagini-scolare.ro
— www.e-referate.ro

c
   


Y