Duminică, 15 aprilie, Paştile 2001

Autor: Teodor Macavei

Doctrina Învierii lui Isus Hristos

Duminica aceasta aveţi privilegiul de a auzi a doua oară consecutiv vorbindu-se
despre învierea lui Isus Hristos şi implicaţiile ei pentru noi.

"Pentru ce căutaţi între morţi pe Cel ce este viu ?"

Luca 24:5-6a "Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu
este aici, ci a înviat…"

Învierea lui Isus Hristos - Evenimentul central al istoriei omenirii. Voi dovedi că nu
folosesc cuvinte mari. Învierea din morţi a lui Isus Hristos este exact ceea ce face
Creştinismul să fie incontestabil !

Ştiţi de ce nu se poate infirma Creştinismul (definit ca fiind omul mântuit

din păcatele sale, omul iertat şi născut din nou din Duhul lui
Dumnezeu) ? Altfel spus, "am un motiv foarte simplu, dar puternic să
cred: ÎNVIEREA DIN MORŢI A LUI Hristos !

Învierea din morţi a lui Hristos este, ori cea mai josnică, nemiloasă şi vicleană
farsă făcută vreodată oamenilor, ori este cel mai important eveniment din istoria
omenirii.

Creştinismul nu se poate nega în condiţii logice normale şi pe baze raţionale

tocmai din pricina acestui eveniment extraordinar. Dacă mulţi au încercat-o, au
făcut-o ocolind mărturiile, învierii din morţi a Domnului care sunt disponibile. De
fapt, odată un creştin a fost întrebat la universitate şi în mijlocul unei clase de
filozofie dacă Creştinismul se poate nega. Acesta a răspuns că NU. Când a fost
întrebat de ce, a răspuns că din cauza învierii din morţi a lui Isus Hristos ! Nu pot
evita şi explica un eveniment istoric atât de fantastic !!!

Într-adevăr, dacă priveşti la purtarea creştinilor de-a lungul veacurilor, la

nedreptăţile făcute în numele lui Dumnezeu (deşi, nu cu voia Lui, ci împotriva ei!),
la problemele bisericii, la crezurilor uneori aberante ale celor ce se numesc
"creştini", Creştinismul se poate nega. Însă, învierea lui Hristos este evenimentul
care constituie cea mai mare piedică în calea negării şi nimicirii credinţei
creştine. Datorită acestuia, ea dăinuieşte, persistă în timp şi încă se răspândeşte.
Pentru că, Hristos a înviat din morţi şi este viu !

După aceea, privind la condiţia spirituală a multor biserici astăzi, la zelul

stins al creştinilor, la apatia şi letargia lor, avem toate condiţiile negării
Creştinismului, dar învierea din morţi a lui Hristos ne împiedică. De ce căutaţi
între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu aici se caută Hristos. Creştinismul
este "religia mormântului gol" ! Religia este un "mântuitor mort".

Theodorus Harnack spunea: "După mine, poziţia pe care o ai privind faptul

învierii, nu mai este teologie creştină. Pentru mine, creştinismul rămâne în
picioare sau se prăbuşeşte odată cu învierea (lui Hristos)". 60/437
…

O conversaţie petrecută între un misionar creştin şi un musulman

ilustrează acest adevăr. Mahomedanul a vrut să-l impresioneze pe creştin cu ceea
ce el credea că reprezintă superioritatea Islamului şi-i spunea:
• "când noi mergem la Mecca, găsim cel puţin un sicriu, un cavou unde avem
dovezile existenţei ("moaştele") lui Mahomed, dar când voi creştinii mergeţi la
Ierusalim, la "mecca" voastră, nu găsiţi nimic decât un mormânt gol!!"
• "Exact în asta constă diferenţa! Mahomed a murit şi se găseşte în sicriul lui.
Toate celelalte religii ale lumii şi sisteme filozofice sunt în groapă, moarte în
copârşeele (sicriele) lor! Însă Hristos a înviat din morţi şi religia lui trăieşte!"
Este practică şi este practicabilă!

Într-adevăr, se pare că în Coran s-a afirmat prima dată (nu prof. Venturini a făcut-o
!) că Isus de fapt nu a murit pe cruce, ci doar a leşinat. Ca prin urmare, ucenicii au
pus la cale povestea învierii care să-l propulseze pe Isus în atenţia lumii,
sugerează "cartea sfântă" a Islamului.

Creştinismul îşi găseşte elementul activ în învierea din morţi a lui Hristos, iar
dăinuirea acestuia este asigurată de prezenţa vie după moarte a fondatorului ei.
Unii au spus-o mai bine:

"Piatra de la intrarea în mormânt a fost dată la o parte nu pentru a-l lăsa pe

Hristos să iasă afară, ci pentru a le îngădui necredincioşilor să se convingă
singuri" (Donald Grey Barnhouse)

Ştiţi cine au fost primii contestatari ai evenimentului?

Iudeii? Păcătoşii vremii? Romanii? Nu! Au fost ucenicii! Cum pot pretinde unii că
aceştia au pus la cale o conspiraţie când ei au fost primii care au contestat-o!

Cea mai mare "ţeapă" din istoria omenirii! Nu există o înşelătorie mai
mare care să fi influenţat un număr mai mare de oameni ca şi aceasta,
dacă nu s-a petrecut în realitate.

Dacă simpatizezi ideea că a fost cu neputinţă ca Hristos să învie din morţi, ar fi

bine să încetezi să mai cochetezi cu Creştinismul căci acesta devine cea mai mare
înşelătorie…cea mai impracticabilă religie de pe Pământ!
Dar, Hristos a înviat, pârga celor adormiţi (1Cor.15:20).

Este singurul eveniment din istoria omenirii care a adus speranţă într-o lume
disperată! Credinţa creştină începe şi continuă de la mormântul gol. Toată istoria
s-a îndreptat într-acolo şi se derulează de acolo. De la mormântul gol.

Au jefuit comoara din mormântul sfânt!?

Cât de îmbucurătoare au fost pentru Creştinătate veştile cuceririi Ierusalimului de
către generalul britanic Allenby, în primul război mondial. Totuşi înainte de
evacuarea turcilor din cetatea sfântă, ziarele au transmis următoarea ştire de
presă: "Turcii au jefuit mormântul sfânt de toate comorile din el". Nu chiar!
Mormântul acela a fost lipsit de Comoara cea mai preţ cu câteva mii de ani
înainte, când din el a ieşit slăvitul Hristos!

"Paştile sunt pentru credinţa noastră ceea ce apa este pentru ocean, stânca este
pentru munte şi ceea ce sângele este pentru trup" (Raymond Linquist)

"Într-un veac al necredinţei şi al scepticismului, putem observa că învierea din

morţi a lui Hristos este evenimentul care rezistă la orice anchetă ar fi supusă".
(adaptat după J.C.Ryle)

Creştinismul este singura religie a lumii care apelează la învierea din morţi a
fondatorului ei pentru a argumenta spusele Sale. Tot ceea ce Isus a învăţat, a trăit
şi a murit, depinde de învierea Lui din morţi. Creştinismul nu este întemeiat pe un
complex de idei filozofice sau teologice, în cel mai bun caz, ci pe un eveniment
istoric fără seamăn: învierea din morţi a lui Hristos.

"ÎNVIEREA DIN MORŢI A LUI ISUS" = ULTIMUL CUVÂNT AL LUI DUMNEZEU

în istoria lumii
Când păcatul, moartea, lumea şi diavolul, au crezut că prin uciderea lui Hristos şi-
au spus ultimul cuvânt, Dumnezeu a intervenit şi El este Cel ce a avut ultimul
cuvânt de spus. Acesta este: "nu este aici, ci a înviat !". Cu învierea,
Dumnezeu a punctat istoria omenirii cu un "dar" definitiv !

Dar Dumnezeu…

Fapte 2:22-24 Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din

Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele
şi lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul
vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după
sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi
L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat,
dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

Se pare că "dar Dumnezeu" devenise un tic verbal al apostolului Petru:

Fapte 10:37-41 Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în
urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi
 cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca
pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem
martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât,
atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se
arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu,
nouă, cari am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.

Pavel, în sinagoga din Antiohia Psidiei:

Fapte 13:26-30 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de
Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. Căci locuitorii din
Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osândit,
au împlinit cuvintele proorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. Măcar că n-
au găsit în El nici o vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare. Şi,
după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, şi L-
au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.

Aceasta este întreruperea victoriei efemere a răului asupra lumii… aşa a

contrazis Dumnezeu pe diavol şi pe omul păcătos…Ei l-au omorât pe Domnul
vieţii, DAR DUMNEZEU L-A ÎNVIAT !!!

Totul s-a schimbat prin această prepoziţie! Însăşi, istoria omenirii este
modificată de "dar-ul" lui Dumnezeu.

Observaţi schimbarea produsă la acel "dar" al lui Dumnezeu :

Adam şi Eva au păcătuit în grădină şi au fost pedepsiţi… dar Dumnezeu
Avraam l-a pus pe altar pe Isaac pentru jertfă … dar Dumnezeu
Moise a fost pus într-un coş pe ape… dar Dumnezeu
Fapte 7:9 Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în
Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
Evrei au fost duşi în robia Egiptului… dar Dumnezeu
Ezechia este asediat şi înfometat în cetate împreună cu poporul, de către
Sanherib… dar Dumnezeu
Ilie, singur, înconjurat de sute de profeţi falşi ai lui Baal, în prezenţa Isabelei, o
regină stricată, şi a lui Ahab, un trădător… dar Dumnezeu a trimis foc din
cer
David singur înaintea uriaşului Goliat… dar Dumnezeu
Pavel era un prigonitor şi un hulitor… Dar când Dumnezeu - care m-a pus
deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, - a găsit cu
cale să descopere în mine pe Fiul Său. (Gal.1:15)
Etc.
Etc. …

Isus a fost pus pe cruce, a murit şi l-au îngropat, preoţii şi iudeii s-au bucurat…
dar Dumnezeu !!

… dar Dumnezeu l-a înviat !

În aceasta constă misterul experienţei creştine – "dar Dumnezeu".

Introduceţi această prepoziţie în fiecare perspectivă strict pământească pe care o

aveţi asupra vieţii şi veţi vedea cum totul se modifică:
• am rămas fără serviciu şi curentul e scump… dar Dumnezeu
• mi-au murit copiii şi bărbatul… dar Dumnezeu
• am pierdut un ochi…… dar Dumnezeu
• poate prietenii te-au părăsit… dar Dumnezeu

În faţa celor mai sumbre şi întunecate perspective asupra vieţii noastre,

acest "dar Dumnezeu" schimbă totul. Când te găseşti, vorba lui Cioran, pe
culmile disperării, … dar Dumnezeu este ce-ţi trebuie să auzi să prinzi speranţă.
Când nu mai sunt căi de ieşire, când totul e pierdut, când totul este distrus şi mort
…dar Dumnezeu

Este exact ceea ce el (Cioran) a refuzat să vadă, că Dumnezeu este viu şi

adevărat. Că prin Fiul Său, El ni s-a făcut cunoscut, iar prin învierea Lui din morţi
ne-a lăsat un semn incontestabil al realităţii Sale.

De ce ?
"Piatra de la intrarea în mormânt nu a fost decât o fărâmă de nisip pentru Stânca
Veacurilor aflată înăuntru !" (Fred Beck)

Vedeţi, această prepoziţie, schimbă TOTUL. Întreaga mărturie a istoriei

umane se rezumă în aceste cuvinte: … dar Dumnezeu
Omul şi-a inventat armele şi a creat condiţiile de a se auto-distruge, de a eradica
complet rasa umană de pe Pământ… dar Dumnezeu

Substituiţi cuvintele, dezastru, nenorocire, moarte, foamete, frig, necinste, hoţie,

corupţie, disperare …etc., cu … dar Dumnezeu şi vedeţi ce aveţi. Nu aveţi
speranţă? Priviţi la învierea din morţi a lui Hristos!

Învierea lui Hristos, dacă nimic altceva nu înseamnă pentru noi, măcar să ne
amintească că atunci când totul pare pierdut, absurd, şi zadarnic, (cum ar fi
viaţa noastră!), Dumnezeu a intervenit!

Domnia păcatului, a puterilor întunericului, a poftelor şi a dorinţelor criminale ale

oamenilor, sunt întrerupte de acest "dar Dumnezeu". Nu găseşti nimic mai
sugestiv în toată Biblia pentru credincioşia lui Dumnezeu de a interveni
pentru binele nostru, decât acest scurt cuvânt, această laconică expresie … dar
Dumnezeu !

"Dar Dumnezeu" este plăcuta noastră surpriză de Paşti – un singur cuvânt

poate să exprime evenimentul de Paşti: SURPRIZĂ! Oamenii păcătoşi l-au omorât
pe Domnul vieţii, şi pentru o clipă întunericul a părut să triumfe, dar
Dumnezeu, surpriză … L-a înviat!
Acesta este miezul credinţei creştine pe care nu avem voie să-l luăm de la
sine. Trebuie să realizăm că învierea din morţi este acţiunea lui Dumnezeu care
întotdeauna ar trebui să ne amintească că El este un Dumnezeu viu care dă
speranţă şi care învie morţii!

Fapte 26:8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?

Ioan 5:28-29 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi
cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut
binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru
judecată.

În ce priveşte neamul nostru românesc, conducătorii lui l-au vândut pe bani şi

averi, preoţii l-au lăsat în ignoranţa păcatului şi i-au exploatat credulitatea, aliaţi
reali niciodată n-a avut, turcii îl amăgesc cu produsele lor, etc. … dar Dumnezeu

Recunoaşteţi că în mijlocul deznădejdii, unica noastră speranţă stă în acest mic

cuvinţel: dar Dumnezeu!!

Mai ales, în neputinţa şi deznădejdea condiţiei păcătoase a omului, în lumina

condamnării lui veşnice pentru păcatele sale, … dar Dumnezeu l-a trimis pe
Fiul Său să moară pe cruce şi să învie pentru mântuirea noastră!

Vreţi să mai auziţi şi alte "dar-uri" de-ale lui Dumnezeu?

Fapte 3
12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul, şi a zis norodului:
,,Bărbaţi Israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii
ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi
făcut pe omul acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a
proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi
lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
14 Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască
un ucigaş.
15 Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care (DAR) Dumnezeu L-a înviat din
morţi; noi suntem martori ai Lui.
…
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor
proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

Fapte 10:40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
Fapte 13:30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe
când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Eşti vinovat şi mort în păcatele tale, fără speranţa de a intra în ceruri, ia aminte la
această frază, DAR DUMNEZEU care este bogat în milă…

Efeseni 2:4-6 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru

dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile
noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El
ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în
Hristos Isus,

Care a fost evenimentul central al propovăduirii apostolilor? Care a fost

secretul creşterii miraculoase a bisericii primare? Care a fost forţa
mobilizatoare a răspândirii Evangheliei pe întregul pământ? Răspunsul la
toate aceste întrebări îl reprezintă învierea lui Isus Hristos. "A înviat!" era strigătul
victorios al primilor creştini care le-a dus mesajul până la capătul pământului.

Până ce nu acceptăm ceea ce Scriptura declară despre înviere, întreg mesajul

creştin, practic, se dezintegrează. Accentul din propovăduirea din vremea
apostolilor a fost pus pe faptul că într-o dimineaţă liniştită, într-o grădină obscură,
omul a învins cel mai temut duşman al său, întunecatul înger al morţii. Cu multe
veacuri în urmă, Satana l-a învins într-o grădină pe primul Adam iar victoria lui a
inaugurat domnia păcatului şi a morţii asupra omenirii. Dar, acum, la vremea
potrivită a lui Dumnezeu şi după planul Său, cel de-al doilea Adam îl înfrunta pe
Satana, tot într-o grădină, şi "moartea a fost înghiţită în biruinţă" (vezi,
1Corinteni 15:54).

Din nefericire, unii oameni au tratat învierea ca nefiind decât o altă doctrină, o
declaraţie de credinţă, ce trebuie acceptată ca atare şi nu ca pe un temei
logic şi raţional pentru o speranţă personală. Însă pentru apostoli, a fost însăşi
baza speranţei lor în mijlocul suferinţei şi a unei puternice persecuţii.

Primii creştini şi-au bazat învăţătura lor despre o înviere viitoare a celor
morţi pe realitatea învierii Mesiei Israelului, "pârga (cea dintâi roadă) a
celor adormiţi" (1Corinteni 15:20,23). Asta este ceea ce ei spuneau: la fel cum
Hristos a înviat, tot aşa El îi va aduce pe toţi oamenii la o viaţă fizică, sau aşa cum
se spune în continuare, "şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor
învia în Hristos" (1Corinteni 15:22).

Fără îndoială Creştinismul este un crez ce trebuie crezut, dar mai reprezintă şi o
viaţă ce trebuie trăită. Separat de Mântuitor crezul devine o farsă
păguboasă, iar viaţa o luptă disperată de a te ajuta singur. Creştinismul
înseamnă mai presus de toate o Persoană, iar Aceasta este Fiul lui Dumnezeu.

Din păcate, unii resping categoric învierea sau se îndoiesc de ea. Deoarece
învierea presupune miraculosul, ea sfidează mintea raţională a omului.
Când Pavel a predicat-o, a fost batjocorit şi ridiculizat de către filozofii greci ai
vremii (vezi, Fapte 17:32), iar într-o împrejurare a fost făcut nebun de către un
domnitor păgân (Fapte 26:24). De aceea, nici noi nu ar trebui să ne mirăm dacă
cei din zilele noastre nu o cred. Învierea din morţi a lui Hristos pare mai degrabă
să creeze dificultăţi credinţei decât să o încurajeze, şi este aşa pentru că
reprezintă un eveniment absolut ieşit din comun.

OBIECŢII:
Mai sunt alţii care pretind că …
• cineva a furat trupul
• ucenicii au avut halucinaţii
• Isus nu a murit de fapt pe cruce, ci doar a leşinat
• Femeile au mers la alt mormânt (teoria mormântului confundat, greşit) (ştim
însă că a fost îngropat într-un cimitir particular, al lui Iosif din Arimatea; Nu
aveau cum să confunde mormântul! Învierea din morţi a lui Hristos
desfiinţează reîncarnarea ca şi concept vrednic de luat în seamă.

Pentru că a înviat din morţi, Isus nu poate fi nesocotit în ce ne pretinde!

Învierea din morţi a lui Isus este piatra de încercare a Creştinismului, temelia pe
care acesta stă. Fiindcă Isus a înviat din morţi, tot ceea ce El a zis este vrednic de
crezare şi mai ales, solicită ascultarea noastră.

Învierea este un fapt istoric dovedit şi demonstrat prin dovezi

incontestabile. Dacă este aşa să ne întrebăm ce implicaţii are pentru noi
astăzi?

El ne forţează să decidem ce facem cu acest Hristos. El ne-a poruncit să-l

urmăm, ne-a poruncit să ne lăsăm de păcate, să-l iubim şi să-l slujim pe
semenul nostru, iar învierea Sa din morţi arată că are dreptul să ne ceară aşa
ceva. Ce facem? Dacă era un altul care murea şi putrezea, mai treacă
meargă, puteam ignora poruncile lui. Dar, Isus a înviat din morţi şi e viu
acum, de aceea, nu-l putem nesocoti ! Cine o face o face pe riscul lui etern.

Avem mărturia vieţilor schimbate ale ucenicilor, mărturia duşmanilor lui Isus (ce
au născocit de-a lungul vremurilor tot felul de teorii alternativ-conspirative la
învierea Lui), avem mărturiile documentare ale evangheliilor şi ale întreg Noului
Testament, ale istoriei seculare, ajungând să fim puşi astăzi faţă-n faţă cu
obligaţia de a ne decide asupra lui Hristos :

"Îl vom asculta, urma, sluji, vom trăi şi vom muri pentru El, sau prin tactica
struţului vom băga capul în nisip şi vom pretinde că n-am auzit nimic, ca să
nu fim copleşiţi de mulţimea dovezilor şi de realitatea prezenţei Lui vii ?"

O asemenea sfidare făţişă a realităţii nu se lasă nepedepsită!

Învierea din morţi a lui Isus Hristos a constituit parte principală a mesajului
propovăduirii primilor creştini.

Fapte 4:2 foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din
morţi.
 Fapte 17:18 Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi
unii ziceau: ,,Ce vrea să spună palavragiul acesta?" Alţii, când l-au auzit că
vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: ,,Pare că vesteşte nişte dumnezei
străini."
Fapte 23:6 Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei,
iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: ,,Fraţilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu;
din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată."
Fapte 24:11-15 Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, - te poţi încredinţa
de lucrul acesta - de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. Nu m-au găsit
nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva, sau
făcând răscoală de norod. Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă
pârăsc acuma. Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după
Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în
Prooroci, şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va
fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

Să luăm sistematic pe rând ce a însemnat moartea Lui. Ce înseamnă pentru mine

astăzi că Hristos a înviat şi este viu?

1. Dovedeşte Dumnezeirea lui Hristos:

Ioan 10:17-18 Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am
putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl
Meu."

Cel mai practic test la care îl poţi supune pe un impostor care pretinde că este un
dumnezeu, chiar Mesia, este întâi să-l ucizi pentru blasfemie şi apoi să vezi, dacă
revine din morţi. Dacă o face atunci, nu este vinovat de blasfemie, însă tu eşti
vinovat de ucidere şi ai o problemă cu acest dumnezeu, pe care trebuie să o
rezolvi!

Faptul că Isus a spus că are puterea să-şi dea viaţa şi apoi să şi-o ia înapoi,
demonstrează concret că este Dumnezeu. Un om mort nu are puterea de a se
învia singur. Doar Dumnezeu poate învia morţii, iar Isus a demonstrat această
putere asupra trupului Său înviindu-l din morţi.

1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să
vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,

Romani 1:4 ..iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este

Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul
nostru.
În privinţa naturii Sale spirituale de Dumnezeu, Isus Hristos a fost
confirmat / dovedit cu putere prin evenimentul învierii din morţi. Învierea
Sa a fost primul pas spre recăpătarea de către Isus a slavei pe care o avea la
Tatăl înainte de întemeierea lumii (Ioan 17:5 "Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la
Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.") şi pe care a
ascuns-o la întrupare.

Prin învierea Lui, nu doar că a fost dovedit ca Dumnezeu dar şi că este investit
cu putere să mântuiască. Este ceea ce Petru subliniază în predica lui din ziua
Cincizecimii:

Fapte 2:36 Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut
Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi."

Nu înseamnă că înainte de întrupare şi înviere Hristos n-ar fi fost Domn şi

Mântuitor, ci subliniază că odată cu acel eveniment aceste titluri ale Sale au
devenit cunoscute şi sunt prezentate în toată gloria lor.

Această "dovedire" a lui Isus că este Fiul lui Dumnezeu (că are deci natura Tatălui)
a fost urmată de înălţarea lui la cer, de aşezarea la dreapta Tatălui şi de
revărsarea Duhului Sfânt. Este ceea ce-l separă pe Isus de orice pretins fiu
al lui Dumnezeu al altor religii. Şi anume, învierea din morţi. Ea l-a confirmat
fără putinţă de tăgadă că este Dumnezeu Fiul!

Adaptare după William Barclay - "Dacă Isus ar fi trăit doar o viaţă

frumoasă şi ar fi murit o moarte eroică, ar fi rămas un anonim. Putea într-
adevăr să fie pus alături de alţi oameni mari şi alţi eroi umani, dar n-ar fi fost
decât unul dintr-un lung şir de astfel de personaje. În schimb, unicitatea Sa
este garantată pe veci de minunea învierii din morţi, atestată istoric fără
dubiu. Dacă aceştia au murit şi au dispărut dintre noi lăsând în urma lor doar
amintire, fiindcă a înviat din morţi Isus Hristos poate fi încă o prezenţă vie, ne
poate da viaţă şi putere acum."

2. Învierea din morţi a lui Isus demonstrează că El merită închinarea

noastră ca Dumnezeu:
Ioan 20:26-28 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi
Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în
mijloc, şi le-a zis: ,,Pace vouă!" Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi
uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi
necredincios, ci credincios." Drept răspuns, Toma I-a zis: ,,Domnul meu şi
Dumnezeul meu!"

Învierea lui Isus nu este o comemorare, ci sărbătoarea unei prezenţe vii!

3. Viaţă după moarte? Isus a spus, "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede
în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va
muri niciodată" (Ioan 11:25-26) – "moartea a murit când Hristos a înviat"
 Romani 8:10-12 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus
morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina
neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte
în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre
muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. Aşa dar, fraţilor, noi
nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

Ioan 6:39 Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a
dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

1Tesaloniceni 4:14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi

că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

Cei păcătoşi (deci, care au rămas în păcatele lor şi nu au vrut să vină la Hristos),
vor învia, dar nu în Hristos, ci vor fi înviaţi de către El !
Oamenii investesc mulţi bani în "locurile de veci"… întotdeauna denumirea
aceasta m-a intrigat pentru că nu-s pe veci:
Ioan 5:28-29 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi
cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut
binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru
judecată.

"Înainte de învierea Lui, veşnicia se găsea la apus, însă după învierea lui Hristos,
ea a răsărit şi domină orizontul." (Augustus H.Strong)

Vreţi să vă revedeţi cu cei dragi şi să nu mai existe despărţire deloc ?

De revăzut îi veţi revedea la înviere, dar dacă veţi rămânea pe veşnicie alături în
prezenţa lui Dumnezeu, ei trebuie să asculte Evanghelia şi să se pocăiască de
păcatele lor.

Iov 19:25-27 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la

urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai
avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta
înăuntrul meu.

1Tesaloniceni 4:13-14, 18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre

cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n-au nădejde. Căci
dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce
înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El…. Mângâiaţi-vă dar unii pe
alţii cu aceste cuvinte.

Natura ne arată prin anotimpurile ei şi prin procesele ei că totul are un nou

început. Cum să nu aibă existenţele noastre?

4. Validează mesajul creştin:

1Cor.15:15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui
 Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos,
când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.

"Nu evangheliile explică învierea din morţi a lui Hristos, ci aceasta (învierea) le
explică" (John S. Whale)

5. Învierea lui Hristos garantează judecata lui Dumnezeu - Pavel n-a

avut nimic altceva să le spună batjocoritorilor decât ceea ce şi ei aflaseră şi
ştiau deja bine: că Isus înviase!
Fapte 17:31 pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după
dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat
tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…"

6. Mântuirea din păcat:

Romani 10:9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi
în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

"Dacă Hristos n-a înviat, consecinţa înspăimântătoare nu este că moartea

înseamnă sfârşitul, ci că noi ne găsim încă în păcatele noastre." (G.A. Studdert
Kennedy)

7. Îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu şi mijlocire în favoarea noastră:

Romani 4:23-25 Dar nu numai pentru el este scris că ,,i-a fost socotită ca
neprihănire"; ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită,
nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul
nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină
că am fost socotiţi neprihăniţi.

Romani 8:31-34 Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă
Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat
nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată,
împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui
Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va
osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui
Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

1Corinteni 15:17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este

zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre…

8. Bucurie: o perspectivă cu adevărat optimistă asupra vieţii

(optimismul este întemeiat de astă dată!)

Matei 28:8-10 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare

bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a
întâmpinat Isus, şi le-a zis: ,,Bucuraţi-vă!" Ele s-au apropiat să-I cuprindă
picioarele, şi I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: ,,Nu vă temeţi; duceţi-vă de
spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea."
Cu adevărat, omul are motiv să se bucure de acum înainte. Dacă-l cunoaşte pe
Cel ce este învierea şi viaţa. Acestea au fost primele cuvinte ale lui Isus după
agonizantele ore de pe cruce şi după tăcerea mormântului pecetluit: BUCURAŢI-
VĂ !

9. Un ajutor nemaipomenit la vreme de nevoie (pentru că El este viu! ):

2 Timotei 2:8 "Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David,
înviat din morţi, după Evanghelia mea…"

Timotei era un timid!

Datorită acestui eveniment, apostolii au devenit în decurs de o lună din laşi, nişte
eroi, martiri şi mărturisitori ai Evangheliei. Cine şi-ar da viaţa pentru o minciună?
Pentru o iluzie, pentru o conspiraţie? Ce avantaje le-ar fi adus ucenicilor această
conspiraţie? După cum am auzit, cu excepţia lui Ioan, toţi ucenicii au murit
îngrozitoare morţi de martiri.

10. Cel mai mare motiv pentru acţiune şi curaj.

Învierea a schimbat-o pe Maria dintr-o bocitoare într-o mărturisitoare. L-a

schimbat pe Toma dintr-un sceptic, într-un credincios. L-a schimbat pe Petru
dintr-un laş, într-un predicator. L-a schimbat pe Saul dintr-un prigonitor, într-un
misionar. Primii creştini l-au predicat pe Isus şi învierea Sa din morţi oriunde s-
au dus. În aceea zi, unii au batjocorit acest mesaj, au amânat să-i răspundă, iar
alţii l-au crezut. Pentru aceia care l-au crezut, învierea a devenit o experienţă de
viaţă, le-a adus pace unor suflete împovărate de vina sângelui nevinovat
vărsat. Asta este ceea ce ne aduce învierea lui Hristos. Dacă crezi în ea şi
consideri toate implicaţiile pe care le are pentru viaţa ta, aceasta nu va mai fi
niciodată aceeaşi! O va pune într-o perspectivă complet diferită.

11. Ea explică întreg mesajul creştin. Este ceea ce-i dă sens! Face
Creştinismul să fie o religie practicabilă.

Învierea lui Hristos face ca toată gama de învăţături creştine să fie valabile şi
aplicabile! Auziţi? Aplicabile! Da, chiar ca legea lui Moise să se poată împlini în
spiritul învăţăturilor ei! (vezi, Rom.8:3)
Face ca toate adevărurile Bibliei să devină accesibile şi practicabile. Dar pentru
asta, omul trebuie să intre în legătură cu Hristos. Trebuie să i se supună domniei
Sale invizibile, cu toate acestea reale şi prezente.

Nu este ceea ce l-am auzit pe Pavel afirmând mai sus? Dacă Hristos n-a înviat,
credinţa noastră este inutilă, este o pierdere de vreme, o glumă amară!

Există multe aspecte ale credinţei creştine care sunt admirabile şi sunt
apreciate de mulţi dintre cei ce nu sunt creştini. Am auzit de musulmani care în
America îşi dau copii la şcoli şi licee creştine pentru că acestea au un standard
moral superior. Ideea că Dumnezeu este dragoste, este foarte binevenită în lumea
noastră crudă. Ea nu este prezentă nici în natură, şi nici în istorie. Ea este
susţinută doar de Biblie. Mulţi admiră şi apreciază această idee, fără ca ei înşişi să
frecventeze o biserică creştină. Apoi, mai este şi ideea că între oameni nu mai
există nici un fel de discriminări de la venirea lui Hristos, din nou, este o idee
foarte apreciată şi dorită în zilele noastre. Ideea iertării de păcate şi a curăţirii de
vină, a slujirii şi iubirii aproapelui ca pe sine, toate acestea sunt admirate şi
apreciate.

Dacă îţi spun că "Hristos a înviat!", conform obiceiului îmi vei răspunde cu gura ta,
"Adevărat că a înviat !" Dar în inima ta poate că te întrebi, "şi la ce îmi ajută că
El a înviat?" Dacă sunteţi sinceri, veţi recunoaşte că este exact ceea ce simţiţi în
realitate. "La ce-mi foloseşte mie că a înviat El? Chiar dacă a făcut-o, nu-
mi va ajuta la nimic. Nu-mi pune mâncarea pe masă, nu-mi toarnă bani în
pungă…etc. ! Ba în plus, de marţi mă voi duce la muncă, aşa cum am
făcut-o întotdeauna. Voi face aceleaşi lucruri pe care le-am făcut
întotdeauna. Că El a înviat, sau nu, nu are nici o legătură cu problemele
şi dilemele vieţii mele de acum!"

În acest caz, fiindcă Isus Hristos a înviat din morţi se schimbă complet
situaţia.
Ei bine în acest caz, faptul că El a înviat din morţi nu este doar un crez al
creştinilor adunaţi aici sau aiurea! Este un eveniment istoric amplu
demonstrat de-a lungul veacurilor. Este evenimentul central al întregii
existenţe umane. Învierea este evenimentul care-l schimbă pe om aşa cum n-
a fost şi cum nu-şi poate închipui că poate deveni. De învierea Lui depinde
totul. Viaţa ta şi moartea ta. Destinul şi veşnicia ta. Nimeni nu mai poate
trăi la fel după ce într-adevăr se confruntă cu acest eveniment. Nu
există nimic mai important în toată istoria omenirii.

Sugerez că învierea lui Hristos este exact ceea ce dă substanţă acestor

"idei" care într-adevăr îţi pot schimba viaţa! Este ceea ce "pune carne pe
scheletul" acestor idei minunate ale Creştinismului. Dacă spun că toate acestea
sunt inutile, dacă nu chiar impracticabile, tresare cineva? Dar dacă spun că Isus
Hristos a înviat şi este astăzi viu şi că doar prin puterea Lui toate acestea pot fi
reale pentru noi, tresare cineva? Are sens acum?

Învierea lui Hristos este exact ceea ce te poate transforma dintr-un creştin
nominal, unul care doar se numeşte cu numele, într-unul practicant, autentic.
Este ceea ce face Creştinismul să fie mai mult decât propunerea de a
face bine. Îl face să devină însăşi calea prin care se poate face "binele".

Creştinismul este confirmat sau infirmat de învierea lui Hristos

Dacă învierea lui Isus nu ar fi avut loc, nici unul dintre conceptele de bază ale
Creştinismului, care-l fac atât de atrăgător, nu ar fi avut sens şi nu ar fi fost
aplicabil. Daţi-mi voie să spun că în ciuda recunoaşterii acestor concepte ca fiind
necesare vieţii, separat de Hristos, omul nu poate să le pună în aplicare cu
consecvenţă şi să trăiască după ele. Poate părea atrăgător să-i iubeşti pe
duşmanii tăi, dar este imposibil fără să ai puterea de după înviere a lui Hristos.
Nici a fi împăciuitor, nici a fi sărac în duhul, nici a face bine şi nici a-i hrăni pe cei
nevoiaşi nu ar fi posibil dacă Hristos n-ar fi înviat! Toate preceptele bune, n-ar fi
rămas decât la nivelul intenţiilor lăudabile – dar inutile!

"Aceeaşi putere care l-a adus înapoi din morţi pe Hristos este prezentă şi
activă în cei ce-i aparţin acum lui Hristos. Învierea este evenimentul ce
continuă (operează) neîntrerupt" (Leon Morris)

Ai probleme cu un anume păcat, cu mai multe, chiar? Nu ştii că ai

această putere la dispoziţie. Învierea din morţi a lui Isus înseamnă că tu
de fapt poţi ajunge să trăieşti o viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu.

Pentru ce căutaţi între morţi pe Cel ce este viu? Oamenii îl caută pe

Dumnezeu la biserică, pe câmpul de misiune, prin biserici – "turism spiritual".

Ce misiune avem pentru că Isus a înviat din morţi!

În dimineaţa învierii s-a declanşat cea mai mare operaţiune (misiune) din istoria
omenirii. Aceea de transmitere a mesajului mântuirii disponibile la Cel ce este viu
pentru orice veac. Această operaţiune se află în desfăşurare şi-n zilele noastre.
Eşti implicat în ea, sau nu? Aceasta nu se va încheia până ce Isus nu se întoarce a
doua oară.

Aceasta este obligaţia noastră morală. Este stimulentul misionar esenţial

!
Dacă nu eşti implicat în a te ruga pentru cei pierduţi, a-i evangheliza, a le sluji,
atunci nu consideri vestea învierii Sale destul de vrednică pentru sacrificiul tău,
plus, faci ca vestea ei să rămână necunoscută celor ce au cea mai mare nevoie de
ea ! Este ca şi cum ai sigila din nou mormântul lui Hristos, chiar, îi îngropi pe cei
nemântuiţi împreună cu El !!

LENIN
V-aţi întrebat vreodată de ce comuniştii ruşi au păstrat în mausoleu rămăşiţele
pământeşti ale lui Lenin Nu cumva să permanentizeze ceva ce credeau despre
liderul lor, dar moartea lui i-a împiedicat?

Astfel, se pare că despre Lenin s-au făcut următoarele afirmaţii care au fost
gravate pe sicriul de cristal în care era depus în Piaţa Roşie din Moscova:

"El a fost cel mai mare lider al popoarelor şi al neamurilor, din toate
timpurile. A fost conducătorul unei noi omeniri. A unei lumi noi. El a fost
Salvatorul lumii!"

Observaţi cum toate acestea se găsesc la timpul trecut pentru Lenin. În

puternic contrast, vin cuvintele lui Hristos care a spus:

Apoc.1:18 …Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile
morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Pentru Isus Hristos aceste lucruri sunt spuse la timpul prezent şi vor răsuna
neîntrerupt în veşnicii.

Realităţi de după înviere – Samuel Medley

El trăieşte triumfător asupra mormântului.
El trăieşte să mântuiască veşnic.
El trăieşte glorificat şi înălţat în ceruri.
El trăieşte să-mi hrănească sufletul înfometat.
El trăieşte să ajute la vreme de nevoie