EXCURSIA – MODALITATE DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE

Excursia reprezintă un mijloc didactic de mare importanţă în raport cu dezvoltarea cognitivă şi

afectivă a copilului, oferă copiilor posibilitatea să observe, să cerceteze, să cunoască în mod direct o
mare varietate de aspecte din natura, de ordin biologic despre mediul natural şi factorii de mediu.
Contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezeşte dragostea pentru natura si respectul
pentru frumusetile ei, stimulează curiozitatea şi spiritul de echipă al copiilor, aceştia întipărindu-şi în
memorie unele aspecte care poate vor fi de neuitat pentru ei, şi le vor întipări în memorie pentru tot
restul vieţii.
Excursia didactică are ca scop principal lărgirea orizontului didactic, realizând de asemenea
legătura dintre teorie si practică. Etapele ce trebuie parcurse pentru organizarea acestei activităţi,
urmăresc în general structura oricărui tip de excursie, dar importanţa majoră o are etapa pregătitoare,
organizatorică, de pregătire a colectivului de elevi pentru a fi capabili sa realizeze obiectivele propuse
pe parcursul activităţii.
Excursia reprezintă o călatorie de cel puţin o zi, efectuată în afara localităţii de resedinţă, cu un
mijloc de transport, având ca scop recreerea, vizitarea, informarea, studiul.
În funcţie de conţinut, identificăm mai multe categorii de excursii :
- excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic ;
- excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul
geografic ;
- excursii cu obiective mixte.
Stabilirea atentă a obiectivelor este foarte importantă. Trebuie stimulată dorinţa şi curiozitatea
elevilor de a descoperi noi fenomene şi elemente, dar şi dorinţa de călătorie în scopul cunoaşterii şi,
nu în ultimul rând, crearea unui suport informativ-educativ pe plan ecologic, pentru protecţia mediului.
Excursia este una dintre cele mai atractive, plăcute si utile activităţi de recreere şi odihnă
activă, facilitând contactul direct cu mediul, aceasta presupunând o percepere activă a unor zone
geografice, peisaje, acţionand direct asupra acestora. Prin aceste acţiuni copiii dobândesc informaţii,
îşi formează reprezentări, trăiesc experienţe de învăţare.
O excursie impune o mare responsabilitate din partea celui care o organizează. De aceea,
conţinutul trebuie ales cu grijă, bine corelat cu scopul şi obiectivele, perioada sa fie corespunzătoare
unei bunei desfăşurări a activităţii. Pentru aceasta, excursia trebuie organizată după un plan bine
stabilit, care să parcurgă mai multe etape :
Prima etapă constă în pregătirea teoretică, documentarea, studierea traseului, orientarea :
-pentru o buna pregătire trebuie ca profesorul să cunoască mai întăi locul, prognoza meteo
pentru perioada cand se va desfăşura excursia, datele plecării şi sosirii mijloacelor de transport.
Cadrul didactic se va documenta utilizând cd-uri, diverse prezentări ale zonei respective,
oferte, hărţi, fotografii. Este foarte important sa se realizeze o bună documentaţie bibliografică, pentru
că, indiferent că la faţa locului este ghid sau nu, cadrul didactic este coordonatorul activităţii şi trebuie
să ofere explicaţia ştiinţifică .
Se încearcă, pe cât posibil, alegerea celei mai reprezentative zone.
Se specifică obiectivele principale, dar nu se ignoră nici un aspect care ar putea consolida
cunoştinţele dobândite anterior.
Se va asigura transportul, masa, se va stabili traseul şi se va ţine o evidenţă a numărului de
participanţi.
Se stabilesc punctele de aplicaţie practică şi activităţile specifice fiecărei opriri.
După ce sunt clarificate datele, cadrul didactic prezintă oferta părinţilor. De asemenea, poate să
repartizeze diverse sarcini copiilor, cat şi părinţilor însoţitori.
 Se analizează costul excursiei şi se întocmeşte dosarul cu actele şi aprobările necesare oricărei
excursii.
Cea de-a doua etapă -desfăşurarea propriu-zisă a excursiei, culegerea datelor şi cercetarea la
faţa locului. Excursiile pot studia un fenomen geologic (peşteră, salină, carieră de piatră), un aspect
geografic (un lac, un munte, un baraj natural), elemente de etnografie (datini, port), aspecte din viaţa
culturală şi religioasă (o biserică, un monument), aspecte din viaţa socio-economică ( o fabrică, un
magazin), aspecte ale trecutului istoric ( cetaţi, ruine).
Cea de-a treia etapă constă în trierea, selecţia, prelucrarea materialului cules şi valorificarea
rezultatelor. După finalizarea excursiei informaţiile se păstrează, se ordonează evenimentele, se
sortează sarcinile de lucru, se compară anumite aspecte, se conştientizează anumite trăiri ale
participanţilor, se emit concluzii şi se fac aprecieri.
Se reconstituie traseul pe zile, dacă este cazul, în funcţie de obiective. Se cumulează
materialele culese de fiecare echipă şi se analizează în ansamblu. Se revăd notiţele şi se completează
cu ajutorul întrebărilor. Se ordonează eşantioanele de roci, fructe, ramuri, frunze. Se ordonează
fotografiile. Dacă este posibil se vizionează înregistrările.
Pe harta fizică, care a însoţit excursia şi pe care este marcat traseul cu o bandă colorată, se
marchează punctele de lucru de pe parcursul excursiei; obiectivele principale (în funcţie de scopul
urmărit) pot fi ilustrate cu o fotografie reprezentativă.
Materialul cules poate fi valorificat prin realizarea unor panouri informative sau panouri cu
fotografii de grup ale elevilor. Acestea din urmă au, pe lângă scopul ilustrativ şi unul educativ de
popularizare a acţiunii pentru trezirea interesului copiilor pentru cunoaşterea patriei. Nu trebuie uitat
faptul că orice excursie constituie şi un mijloc important de călire a organismului şi de unitate a
colectivului.
În concluzie, putem afirma, că pe teren, în comparaţie cu sala de clasă, conţinutul informativ al
lecţiei are o arie mai vastă de cuprindere a elementelor adiacente care definesc categoria de noţiuni
propusă în studiu.
Pe tot parcursul excursiei trebuie făcute popasuri de observaţie asupra unor lucrări de
degradare a terenului sau de poluare ( uneori este suficientă observarea deşeurilor menajere aruncate
la întâmplare în preajma localităţilor).
Prin observaţie, conversaţie şi dezbatere în teren a mai multor probleme se vor consolida
generalizări şi se vor face înţelese legăturile cauzale între componentele mediului şi un complex
teritorial din zonă.
Activitatea turistică, atât de plăcută copiilor, este strâns legată de specificul lor de vârstă, este
încărcată cu numeroase valenţe educative: pe lângă fortificarea biologică a organismului, ea contribuie
la fortificarea morală, cultivând înalte trăsături de caracter.
La vârsta copilăriei, vârstă a „descoperirii lumii”, cunoaşterea patriei ocupă un loc extrem de
important. Rolul excursiilor este acela de a înlesni cunoaşterea, de a-i aduce pe copii în contact direct
cu natura şi cu frumuseţile patriei, dar şi cu oamenii ce o îmbogăţesc şi o înzestrează necontenit. Se
ştie foarte bine că nu-ţi poţi iubi patria cu adevărat dacă nu o cunoşti pe deplin şi nemijlocit. Acesta
poate fi cu adevărat rolul primordial al excursiilor!
Cadrele didactice au datoria de a trezi interesul şi curiozitatea elevilor pornind de la ceea ce se
află în apropiere, valorificând elementele de cultură şi istorie locală, pentru înţelegerea cursului
general al istoriei patriei noastre.
Excursia este cea care reuşeşte cel mai bine să trezească şi să dezvolte interesul elevilor,
îmbogăţindu-le orizontul de cunoaştere. Este o modalitate de învăţare cu caracter atractiv şi
mobilizator care oferă elevilor ocazia de a efectua observaţii directe asupra obiectelor şi fenomenelor
aşa cum se prezintă ele în stare naturală, asupra operelor de artă din muzee şi case memoriale, asupra
unor monumente legate de trecutul istoric, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei
şi culturii naţionale.
Excursia are menirea de a stimula activitatea de învăţare, de a întregi şi desăvârşi ceea ce elevii
au acumulat la şcoală, în cadrul lecţiilor. Ea permite o abordare interdisciplinară, făcând apel la
aproape toate disciplinele de învăţământ: istorie, geografie, limba română, educaţie plastică, educaţie
ecologică, educaţie muzicală, educaţie religioasă şi chiar la matematică. Excursia este şi o modalitate
de învăţare prin cooperare în care elevii pot lucra în echipă, pot primi informaţii şi pot adresa întrebări
profesorilor, ghizilor, şoferilor.
Pentru reuşita unei excursii aceasta trebuie planificată şi pregătită din timp, elevii fiind anunţaţi
de data desfăşurării excursiei, itinerariul şi tematica acesteia.
În ziua dinaintea plecării se anunţă ora şi locul de întâlnire, se stabilesc normele de conduită ce
vor fi respectate pe tot parcursul excursiei, se întocmeşte un proces verbal de luare la cunoştinţă a
celor stabilite care va fi semnat de către toţi participanţii.
De asemenea, în organizarea activităţilor turistice ale copiilor trebuie să se ţină seama de
dorinţa lor de a-şisatisface setea de cunoaştere, nevoia de joc, de mişcare, de frumos, dar nu în ultimul
rând, de particularităţile de vârstă.
În deplasările lor în mijlocul naturii, pe lângă observarea atentă de către copii a tot ce-i
înconjoară, se pot organiza cu aceştia convorbiri, lecturi, concursuri, întreceri sportive, strângere de
plante medicinale, pietre, fluturi, etc.
Elevii îşi pot etala cunoştinţele dobândite până în acel moment, vorbind despre vegetaţia şi
fauna din zona vizitată. Ei ştiu, în funcţie de vârstă, dar şi de locul în care se află (câmpie, deal, munte,
litoral sau deltă), ce floră şi faună pot întâlni în acea excursie (de exemplu: la munte întâlnim bradul,
feriga / ursul, capra neagră...).
Excursiile şi drumeţiile sunt deci un mijloc prin care copiii intuiesc şi preţuiesc valorile
culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru, formează conduite şi norme eco-civice.
Intrând în contact direct şi nemijlocit cu natura, simţindu-i pulsul şi observându-i frumuseţile,
dar şi neajunsurile create uneori chiar de om, copiii devin prieteni ai naturii, iar mai târziu, adulţi fiind,
se transformă în protectorii ei.
Activităţile turistice sunt apreciate de către copii, dar şi de către cadre didactice, deoarece sunt
caracterizate de optimism şi umor şi urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul
de învăţământ. De asemenea, toate aceste activităţi au un caracter colectiv, care conduce la strângerea
legăturii între copii şi îi învaţă să trăiască în grup, oferindu-ne o viitoare generaţie sociabilă, deschisă,
comunicativă.
De asemenea, se stabilesc grupele de cercetători, fiecărei grupe revenindu-i câte o sarcină de urmărit
pe tot parcursul excursiei. Aceste grupe se stabilesc în funcţie de aptitudinile elevilor şi, bineînţeles, în
funcţie de preferinţele lor.
Vom avea astfel:
a.grupa geografilor
Sarcina de lucru:
-urmărirea traseului, a localităţilor prin care trecem şi în care ne oprim şi
însemnarea traseului pe o hartă;
-observarea reliefului, a florei şi faunei locurilor vizitate;
Elevii îşi vor nota într-o fişă de observare:
-formele de relief observate şi eventual denumirile lor;
-numele localităţilor şi apelor pe care le-am întâlnit;
-vegetaţia;
-animalele domestice şi sălbatice observate în grădinile zoologice dar şi pe
traseu ;
b. grupa istoricilor
Sarcina de lucru :
-observarea şi notarea în fişa de observare a monumentelor istorice vizitate;
-date despre vechimea şi întemeietorii acestora;

c. grupa lingviştilor
Sarcina de lucru:
- observarea şi descrierea caselor memoriale vizitate;
- culegerea şi notarea datelor despre copilăria, viaţa şi opera personalităţilor
respective;

d. grupa distractivilor
Sarcina de lucru:
-antrenarea colegilor în activităţile distractive şi în intonarea cântecelor în timpul
călătoriei şi a imnului clasei noastre;
-crearea unei atmosfere plăcute, de bună dispoziţie în timpul excursiei;

e. grupa ecologiştilor
Sarcina de lucru:
-observarea şi consemnarea problemelor ecologice întâlnite pe traseu (defrişări,
surse de poluare, etc.);
-asigurarea unui comportament adecvat din partea colegilor pe parcursul
excursiei;

f. grupa sanitarilor
Sarcina de lucru:
-verificarea respectării regulilor igienice în timpul excursiei, a utilizării celor
necesare (şerveţele, punguţe…);
-dotarea trusei sanitare de prim ajutor cu cele necesare (pansament, leucoplast,
apă oxigenată, aspirină, algocalmin, medicamente pentru rău de maşină, etc.)şi utilizarea
corectă a acestora în caz de necesitate ;
-verificarea respectării regulilor stabilite în procesul verbal: interzicerea
consumului de alimente şi sucuri în autocar;
 -respectarea măsurilor de igienă în timpul servirii mesei;

g. grupa matematicienilor
Sarcina de lucru:
-notarea distanţei parcurse – număr de kilometri;
-respectarea orarului de vizitare a diferitelor obiective şi încadrarea în timp;
-evidenţa cheltuielilor: tarifele de intrare la obiectivele vizitate;

h. grupa artiştilor
Sarcina de lucru:
-realizarea de fotografii în timpul excursiei;
-observarea şi notarea operelor de artă, a autorilor acestora;
-procurarea de pliante de la obiectivele vizitate;
-realizarea (la întoarcere) a unor desene, picturi care să reliefeze cele văzute în
excursie.
La întoarcerea din excursie fiecare grupă îşi va aduce contribuţia la portofoliul
excursiei, ataşând fişele de observare completate, fotografiile, pliantele, desenele.
Totodată, fiecare grupă îşi va desemna un reprezentant care va prezenta colegilor
realizarea sarcinii de lucru avute. Se vor trage concluziile menite să scoată în evidenţă
modul de realizare al obiectivelor propuse, eventualele neajunsuri şi modul de rezolvare al
acestora pe viitor.