P. 1
Lucrare de disertatie

Lucrare de disertatie

5.0

|Views: 1,466|Likes:
Published by luiza.gavrila

More info:

Published by: luiza.gavrila on May 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/28/2015

pdf

text

original

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Structura organizatorică în instituțiile publice. Organigrama

Profesor coordonator:

Absolvent:

- Ianuarie 2011 -

București

CUPRINS
Introducere Capitolul I Instituția publică 1. Caracterizare generală 2. Autorități publice central în România 3. Managementul instituției publice Capitolul II Structura organizatorică 1. Postul 2. Funcția publică 3. Funcția politică 4. Comparitmentele 5. Relații organizatorice 6. Relații administrative 7. Nivelul ierarhic 8. Ponderea ierarhică Capitolul III Tipuri de structure organizatorice în instituțiile publice 1. Structura ierarhic-funcțională 2. Structura teritorială 3. Structura mixtă Capitolul IV Capitolul V Organigrama Studiu de caz: Structura organizatorică în cadrul Primăriei Municipiului București 1. Prezentarea instituției 2. Structura organizatorică și relațiile cu alte instituții 3. Organigrama Primăriei Municipiului București Concluzii Bibliografie 3 4 4 7 9 13 13 16 20 21 22 23 24 25 26 26 27 28 29 32 32 33 50 51 52

INTRODUCERE
Organizarea structurală constă în reprezentarea şi dispunerea elementelor organizării procesuale într-o structură organizatorică adecvată fiecărui tip de instituţie sau autoritate publică integrată în sectorul public. Adesea se fac confuzii între două noţiuni fundamental diferite, respectiv organizare structurală şi structură organizatorică. Deşi la prima vedere pare doar o deosebire de poziţionare a cuvintelor, sensul este unul diferit. Prin structură organizatorică se înţelege configuraţia internă a unei instituţii sau autorităţi publice formată din persoane, subdiviziuni organizatorice şi relaţii, astfel determinate încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor managementului public. În orice instituţie sau autoritate publică, structura organizatorică reuneşte două segmente, aflate într-o interdependenţă permanentă: structura de conducere a instituţiei/autorităţii publice şi structura de execuţie a instituţiei/autorităţii publice. Din perspectiva managementului public, instituțiile și autoritățile publice se constituie ca un subsistem al sistemului social global și funcționează pentru a contribui la satisfacerea intereselor publice generale și specifice. Administrația publică reprezintă, din punct de vedere organizatoric, un sistem integrat format din organe și instituții a căror funcționare se întrepătrunde și se intercondiționează. La rândul său, structura administrației desemnează, pe de o parte, componentele instituționale ale sistemului administrativ, iar pe de altă parte, compartimentele funcționale ale fiecărei instituții. Organizarea în managementul public reprezintă un ansamblu de procese prin care, potrivit cadrului legislativ, se delimitează elementele componente ale sistemului administrativ în ansamblu și ale fiecărei instituții publice în parte, se precizează atribuțiile, sarcinile și competențele care revin componentelor acestuia, precum și relațiile care se stabilesc între ele în cadrul și în afara sistemului în vederea satisfacerii eficiente a interesului public. Alegerea temei s-a conturat în contextul noilor realități politice și economice la care instituțiile publice trebuie să se adapteze nevoii sociale, nevoie înțeleasă ca fiind ansamblul cerințelor considerate indispensabile în conformitate cu valorile socio-culturale ale unei comunități. Pentru satisfacerea acestor cerințe, instituțiile publice furnizează un sistem coerent de satisfactori sub forma unor servicii publice, în condiții de eficeință socială, care se bazează pe o problematică de organizare structurală specifică. Lucrarea de față reprezintă o sinteză a informațiilor despre conceptul de organizare structurală a instituțiilor și autorităților publice puse la dispoziție de experți și cercetători, coroborate cu experiența practică pe care o impune organizarea structurală în cadrul Primăriei Municipiului București. Lucrarea este structurată pe patru capitole. Primul nu se vrea a fi decât prezentare generală a conceptului de instituție publică. Cel de-al doilea capitol face o trecere în revistă asupra componentelor structurii organizatorice în cadrul instituției publice în timp ce în cel de-al treilea capitol sunt prezentate cele trei tipologii e structuri organizatorice. Capitiolul al patrulea trateaza problematica relaționată de organigramă și prezintă diferite modalități de aplicare a acesteia. Lucrarea conține de asemenea un studiu de caz care reflectă noțiunile teoretice discutate în primele patru capitole cu aplicabilitate în cadrul Primăriei Municipiului București.

CAPITOLUL I: INSTITUŢIA PUBLICĂ
1. Caracterizarea generală a instituţiilor publice Instituţiile publice au un rol important în cadrul statului deoarece prin intermediul acestora statul îşi îndeplineşte funcţiile şi rolul. De asemenea, procesele economice în economia de piaţă, precum şi în alte tipuri de economii, sunt influenţate de stat prin intermediul sectorului public. Sfera de cuprindere a instituţiilor publice este vârsta, statul acţionând practic în toate domeniile vieţii economice sau sociale. De asemenea, una din caracteristicile cele mai importante ale economiilor secolului XX, care se continuă şi în secolul XXI, este expansiunea sectorului public. Statul, prin intermediul instituţiilor de care dispune sau prin intermediul întreprinderilor a acţionat, în funcţie de politica urmată în diferite perioade, asupra redistribuirii produsului intern brut în economie, a influenţat pozitiv sau negativ desfăşurarea anumitor activităţi. O primă modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 potrivit căreia "instituţii publice" reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare al lor. Instituţiile publice în sensul Legii 273/2006 privind finanţele publice cuprind „autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora”.[ Instituţiile publice au deţinut pentru multă vreme un rol important în majoritatea ţărilor dezvoltate, dar, odată cu privatizarea unor servicii publice, unele instituţii au trecut într-un plan secundar. Aceste instituţii sunt importante pentru că: • activitatea lor este dependentă de sectorul guvernamental; • managementul sectorului public controlează activitatea organizaţiilor cu scop lucrativ. În cadrul acestor instituţii avem în vedere şi politicile sociale, industriale şi de investiţii. În cazul în care controlul guvernamental este prea rigid, instituţiile publice îşi pierd statutul de entităţi independente, astfel că nu mai sunt rentabile pentru public. Sunt situaţii în care instituţiile publice nu pot fi controlate eficient iar randamentul lor este inferior companiilor private. Este oportun ca atunci să se pună problema privatizării unor servicii publice. Dacă managerii din organizaţiile private au în vedere, în primul rând, profitul, scopul managementului public este satisfacerea interesului general. Succesul instituţiilor publice depinde şi de modul în care Guvernele vor găsi mecanismele de motivare şi control adecvate fără a implementa proceduri rigide la nivelul fiecărei entităţi publice. Serviciile publice: • satisfac o nevoie socială; • se creează / desfiinţează prin decizie administrativă de management; • regimul lor juridic este reglementat de reguli ale dreptului public; • se realizează prin stabilimente publice; etc. Serviciile publice pot asigura servicii precum aprovizionarea cu apă, electricitate, gaz, telecomunicaţii, considerate esenţiale pentru economie, în ansamblu. Sunt situaţii în care activităţile de interes nu aparţin serviciului public. Sunt considerate servicii publice numai activităţile care satisfac nevoi sociale apreciate de puterea

politică ca fiind de interes public (furnizate ca servicii în reţea). De multe ori, guvernele acordă facilităţi grupurilor dezavantajate. Aceste servicii impun investiţii iniţiale mari conducând la tendinţe monopoliste. Prin natura lor, aceste servicii pot avea un impact politic. Controlul susţinut prin reglementări asigură coordonarea instituţiilor publice. Există riscul, din cauza gestionării defectuoase a resurselor financiare, ca bugetele să aibă de suferit. Companiile publice se află în competiţie directă cu companiile private: bănci, companii de asigurare, aeriene, petroliere. Pentru a stimula competiţia şi pentru a menţine controlul unor ramuri strategice, guvernele controlează aceste companii. Sunt ţări, în care statul deţine monopolul asupra companiilor: producătoare de maşini şi de alcool şi tutun. Apar astfel diferenţieri în dezvoltarea sistemelor fiscale de la ţară la ţară. Există patru motive care determină existenţa companiilor publice : • minimalizarea erorilor de pe piaţă; • creşterea rentabilităţii economice; • facilitarea planificării centralizate a economiei; • schimbarea naturii economiei. Sectorul public a avut întotdeauna şi alte scopuri decât cele financiare. Orice guvern are autoritatea de a se implica în toate sectoarele economiei, ceea ce presupune şi crearea de companii proprii. Interesul public a fost întotdeauna o prioritate care presupunea angajarea celor mai competente persoane pentru a forma o elită administrativă care să acţioneze în conformitate cu legea şi precedentele existente. O altă modalitate de a defini instituţiile publice este aceea legată de caracteristicile bunurilor produse de către acestea şi modul de verificare sau, altfel spus, de modul de distribuire a acestora către beneficiari. Din acest punct de vedere, se poate spune că instituţiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit, urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerinţelor consumatorilor, sau la preţuri accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituţii publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, instituţiile publice sunt organizate după principiul "non profit". Există şi excepţia potrivit căreia o instituţie este publică, în funcţie de caracteristicile prestaţiilor acesteia, adresându-se publicului larg. Delimitarea unor asemenea instituţii nu ţine seama în primul rând de caracteristicile finanţării, de dependenţa lor de bugetul statului, ele putând fi chiar private sau să funcţioneze după principiile finanţelor private. Instituţiile publice pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel: a) După importanţa activităţii, instituţiile publice pot fi grupate în : • Instituţiile administraţiei publice centrale ce cuprind: Parlamentul, Preşedinţia României, Guvernul, ministerele şi celelalte autorităţi centrale de specialitate ale administratiei publice şi instituţiile din subordinea lor directă; • Instituţii ale administraţiei publice locale ce cuprind: consiliile comunale, orăşeneşti, judetene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, şi primării, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive. b) După statutul juridic, instituţiile publice se clasifică în: • Instituţii publice cu personalitate juridică, unităţi ai căror conducători au calitate de ordonatori de credite. Aceste instituţii au patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri şi cheltuieli, întreţin relaţii cu terţii, conduc contabilitate proprie;

Instituţia nu este autonomă câtă vreme este în subordinea unui ordonator de credite superior. .Instituţii publice fără personalitate juridică. şcoli generale. . Fondurile externe rambursabile sau nerambursabile de care beneficiază instiţutiile publice din ţara noastră vin. Creditele bugetare ale acestor instituţii publice şi a celor din subordine sunt stabilite de ordonatorul de credite ierarhic superior şi de comun acord cu Ministerul Finanţelor Publice în corpul ordonatorilor principali de credite. Distingem. iar bugetul propriu trebuie vizat de ordonatorul superior. dispensare medicale etc. • instituţii care acţionează în domeniul executiv: . nu au cont curent la trezorerie şi nu conduc contabilitate proprie (gradiniţe. Subvenţiile primite (care apar la partea de venituri) vin în completarea veniturilor proprii obţinute din activităţile specifice desfăşurate.consiliile judeţene. cu diferenţa că acestea nu beneficiază de nici o subvenţie de la ordonatorul superior de credite. d) După regimul de finanţare. Majoritatea instituţiilor publice se încadrează în această categorie. sau din bugetele locale. Sunt instituţii care funcţionează ca entităţi distincte în subordinea sau pe lânga instituţii cu personalitate juridică. acestea vor fi virate integral la bugetul de la care sunt finanţate.) Conducătorul instituţiei face defalcarea tuturor veniturilor (venituri proprii plus subvenţii) pe categorii de cheltuieli. consiliile locale. • Instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subventii acordate din bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale. • . e) Un alt criteriu de clasificare a instituţiilor publice este domeniul în care îşi manifestă autoritatea. Ordonatorul de credite superior stabileşte cuantumul subvenţiei. etc.Banca Naţională a României.Guvernul. . dar nu şi destinaţia acesteia (cheltuieli materiale. bugetul fondurilor speciale. • Instituţii publice subordonate reprezintă unităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari şi terţiari de credite şi primesc prin repartizare de la instituţiile ierarhic superioare mijloacele bugetare pentru acoperirea nevoilor proprii. La partea de venituri întâlnim "alocaţii de la bugetul X".) c) După nivelul ierarhic. cheltuieli de personal. astfel: • instituţii publice care acţionează în domeniul legislativ: . bugetul asigurărilor sociale de stat. bugetele locale. instituţiile publice pot fi: • Instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat. unităţi ai căror conducatori nu au calitate de ordonatori de credite.ministerele. În cazul în care aceste instituţii încasează venituri. după caz. Sunt similare instituţiilor publice prezentate anterior.Parlamentul (Camera Deputaţilor şi Senatul). în completarea alocaţiilor de la bugetul de stat şi a veniturilor proprii ale instituţiilor respective. urmând ca bugetul să fie vizat de ordonatorul superior. instituţiile publice se grupează în: • Instituţii publice superioare reprezintă unităţile ai căror conducători au calitate de ordonatori principali de credite (miniştrii şi conducătorii celorlalte organe centrale de stat) care primesc mijloacele băneşti direct de la bugetul de stat şi repartizează credite bugetare aprobate unităţilor ierarhic inferioare. cel mai adesea. • Instituţii publice finanţate integral din venituri proprii (autofinanţate). • Instituţii publice finanţate din credite externe sau fonduri nerambursabile. iar la cheltuieli sumele alocate sunt defalcate după criteriul economic al clasificaţiei bugetare.

Autorităţile administrative autonome. la şedinţele Guvernului şi încheie tratate internaţionale negociate în prealabil de guvern. nu înseamnă decât acordarea dreptului de a emite acte administrative (ordonante) şi norme cu putere de lege numit în limitele şi condiţiile stabilite prin lege. Delegarea legislativă. . instituţii şi servicii publice organizate la nivel local şi primăria. Autorităţi publice centrale în România Potrivit criteriului de competenţă teritorială. . consiliile comunale şi oraşeneşti.instanţele judecătoreşti. ca şef executiv. Guvernul reprezintă un organism rezultat din jocul politic fiind prin definiţie o autoritate publică. Autonomia acestor instituţii se manifestă atât faţa de guvern cât şi faţă de ministere.prefecturile. având prerogativă de stabilire de norme cu caracter primar. La scară naţională.• .parchetele. . • autorităţi ale administraţiei publice locale: consiliile judeţene. din propria iniţiativă. prefectură. serviciile publice cuprind în sfera sa de competenţă asigurând următoarele: • legătura politic .Consiliul Superior al Magistraturii. Preşedintele. Executivul şi administraţia publică nu poate fi decât „secundum legem” şi „practer legem” chiar dacă uneori adoptă şi acte normative. pe de o parte. • organizarea şi funcţionarea serviciului public ale respectivului minister. îl constituie competenţa teritorială. instituţiile juridice şi alte instituţii şi servicii publice organizate la nivel central. elementul determinant în stabilirea grupării autorităţilor şi instituţiilor administrative publice centrale şi locale. poate consulta Guvernul cu privire la problemele urgente şi de importanţă deosebită. ce i se acordă Guvernului. • gestiunea financiară a fondurilor stabilite prin buget. pe de altă parte. fiind în final instituţia care stabileşte politică internă şi externă a ţării. din punct de vedere administrativ. şi Guvernul. ministerele. .Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Între aceste instituţii şi Guvern se stabilesc raporturi de subordonare. poate lua parte.administrativ. 2. Constituţia României consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legislativă a ţării. instituţii publice care acţionează în domeniul judecătoresc: .primăriile. În raportul cu Parlamentul atât şeful statului cât şi Guvernul se comportă preponderent ca autoritate publică.tribunalele. astfel încât apare atât ca şef al puterii executive cât şi ca autoritate a administraţiei publice. Ministerele conduc. Prin legea organică se pot constitui autorităţi administrative autonome pentru managementul acestor sectoare de activitate. . . preşedinţia. sistemul autorităţilor din administraţia publică din România este structurat astfel: • autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale: Parlamentul. Guvernul. Sistemul nostru constituţional consacră un executiv bicefal şi anume Preşedintele României. Ministerele sunt instituţii de specialitate ale administraţiei publice centrale care se organizează şi funcţionează potrivit legii în subordinea Guvernului. în acest caz fiind imposibil să se facă departajare a atribuţiilor preponderent politice de cele preponderent administrative.

reprezentanţii autorităţii centrale ale administraţiei publice în unităţile administrativ teritoriale (prefecţi şi subprefecţi). în vederea satisfacerii unor interese locale. al căror management se realizează în forma specifică de către autorităţile publice centrale. se organizează instituţii şi servicii publice la nivel naţional. Pentru satisfacerea corespunzătoare a intereselor care vizează societatea în ansamblu.Instituţiile şi serviciile publice. organizează instituţii publice şi regii autonome prin care asigură realizarea serviciilor publice care să satisfacă interesele publice la acest nivel. primarii. autorităţi ale administraţiei publice locale din subdiviziunile municipiilor.institutii-publice. servicii publice ale administraţiei teritoriale. Managerii din administraţia publică locală. consilii comunale şi orăşeneşti. Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale sunt reprezentate prin consilii judeţene. Figura 1: Tabloul instituţiilor care reprezintă Autorităţile Executive Sursa: www.org . instituţiile şi serviciile locale.

cu cei din jur. „Managementul instituţiilor publice”. Managementul instituţiei publice a) Evoluții în managementul instituțiilor publice Managementul instituțiilor publice a cunoscut noi dimensiuni date de evoluția de ansamblu a cercetărilor în domeniu. coordonare şi control. care ocupă în jur de o cincime din timp. Față de funcțiile managementului generalȘ planificare. mobilizare. organizare. . managementul public are și funcții specifice. sfătuire/disciplinare. care ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru. • corelarea (interacţiunea. Parlamentul. „Gestiunea instituțiilor publice”.3. Evoluții deosebite a cunoscut managementul instituțiilor democratice fundamentale ale statului. introducerea și dezvoltarea managementului strategic. introducerea tehnicilor moderne de management etc. ca urmare a restructurării întregii vieți economico-sociale din România. coordonare. recunoașterea responsabilităților. luare de decizii şi control). Guvernul. Marinescu Paul. Se știe că instituțiile publice au anumite particularități. Președinția. pag. cum sunt: stabilirea priorităților și obiectivelor pentru organizație și producerea planurilor operaționale pentru realizarea acestor obiective. Corbu Ion. condițiile politice care se referă la instituțiile politice. Unii specialişti au ajuns la concluzia că elementele manageriale importante sunt: • comunicarea (schimb de informaţii de naturi diferite pe cale orală şi scrisă). conducere. care ocupă aproximativ tot o treime din timpul de lucru. 58-59. iar pe de altă parte. tot prin comunicare. Ministerele etc. managementul conflictului. angajare de personal). p. ceea ce face ca de multe ori managerul public să fie mult mai inventiv decât managerul privat pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă. Condițiile tehnologice care reflectă nivelul de cunoștințe și de capacități științifice. Comunicarea este vitală în fiecare dintre ele. organizare. astfel încât acestea influențează tipul de management aplicat lor.1 b) Comunicarea în instituţiile publice Managerul este persoana cu autoritate asupra unei organizaţii sau a unei subunităţi a acesteia şi care trebuie să îşi asume una sau mai multe dintre funcţiunile manageriale identificate de H. 2 . Dintre achizițiile recente ale managementului public modern menționăm: utilizarea și căutarea eficacității. control. 2 Comunicarea managerială eficientă este unul dintre instrumentele strategiilor de schimbare a organizaţiei. • managementul resurselor umane (motivare/încurajare. există tendinţa de adoptare a principiilor TQM 1 1.33. din interior şi exteriorul organizaţiei). În multe dintre organizaţiile din economiile performante se constată în prezent tendinţa de descentralizare a structurii organizaţionale şi trecerea de la cea desfăşurată pe verticală la cea desfăşurată pe orizontală. conducere. contractarea unor servicii către sectorul privat. maturizarea actorilor politici și-au pus amprenta asupra managementului public. • managementul tradiţional (planificare. gradul de stabilitate politică. Fayol: planificare. pe de o parte.

etc. • nevoia parteneriatului cu sindicatele. ci şi în comunicarea externă. timpul necesar. Există diferenţe între deprindere şi aptitudini: deprinderea poate fi formată. a resurselor naturale. Decizia este un proces de schimbare a realităţii. În elaborarea deciziei trebuie să avem în vedere: • acţiunea. riscurile. aptitudinea este o abilitate înnăscută. Pentru fiecare variantă sunt analizate punctele tari şi punctele slabe. Comunicarea internă eficace devine un element cheie al strategiei organizaţiei. Se observă schimbări fundamentale în comportarea presei şi a auditoriului organizaţiei: • apariţia unor probleme extrem de complexe (Ex. • Funcţia de control a activităţii depuse pentru atingerea obiectivelor fixate. impune efortul spre dezvoltarea deprinderilor de comunicare managerială între culturi organizaţionale şi naţionale diferite. a ideii împuternicirii şi implicării angajaţilor şi a lucrului în echipe. • nevoia de transparenţă a sistemului de decizii. • Luarea deciziilor. Tehnicile fundamentale de comunicare. responsabilitatea organizaţiei faţă de mediu). de stres şi presiune. Fundamentarea deciziilor raţionale înseamnă: • permanenta raţionalizare. Managerul trebuie să-şi însuşească anumite deprinderi. • tehnici de redare a mesajelor. resursele alocate. Comunicarea managerială include aspecte complexe corelate cu procesul de schimbare nu numai în comunicarea internă. • nevoia schimbării percepţiei investitorilor faţă de organizaţie. c) Elaborarea deciziei în instituţiile publice Atunci când apare o problemă este necesar să fie analizate toate variantele de rezolvare ale acesteia. • tehnici de interpretare a mesajului. pot fi grupate în: • tehnici de recepţionare a mesajelor. • un rezultat unic cuantificabil. Caracteristicile esenţiale ale acesteia devin astfel: • comunicarea trebuie să aibă loc fără încetare şi prin orice mijloace. cu angajaţii. Alegerea unei variante dintre multele opţiuni posibile în urma combinării factorilor de mai sus înseamnă luarea unei decizii. . investitori. Comunicarea externă. • credibilitatea internă şi externă a conducerilor organizaţiilor. • un interval de timp • investiţia maximă pentru atingerea scopului. • Funcţia de organizare şi conducere efectivă. În teoriile manageriale apar în general patru funcţii ale unui manager: • Funcţia de planificare (pe termen scurt sau pe termen lung). dezvoltată şi perfecţionată. • nevoia de a comunica totul şi imediat. • comunicarea trebuie să funcţioneze la nivel emoţional mai degrabă decât intelectual.(Total Quality Management). comportamente şi tehnici specifice. Funcţiile enumerate mai sus se exercită în condiţii de timp limitat. de alegeri raţionale dintre alternative. financiare şi umane de care dispune unitatea. Suntem în situaţia de luare a unei decizii. cu furnizorii.

Pentru a putea acţiona adecvat şi pentru a elabora decizii corecte. Termenul de “cultură organizaţională” ar putea crea o impresie deformată. Clasificarea culturilor se face în funcţie de două dimensiuni – promptitudinea feedback-ului şi gradul de risc. despre cultură corespund cu ale celorlalţi. este obligatoriu să înţelegeţi cultura organizaţiei în care lucraţi.3 Am considerat că este util un capitol de management al diversităţii pentru că la nivelul unei instituţii publice putem vorbi de diversitatea culturală. întro lume în care serviciile publice se internaţionalizează prin sursele de finanţare şi resursele 3 • • • • • . formare cultură. p. sistem coerent de corelaţii. la nivel de organizaţie. Toate acestea formează un stil care defineşte într-o manieră aparte fiecare organizaţie. considerarea ierarhiei. sunt limitate de specializarea instituţiilor publice. în paralel cu diversitatea culturală de la nivelul comunităţii locale. • cultura “pariază pe companie”. rasială. d) Cultura organizaţională La modul general. valori. conceput de Deal şi Kennedy. la rândul ei. aceasta este angrenată. Autoritatea jurisdicţională şi autoritatea managerială. ne ajută să determinăm natura culturilor şi subculturilor întâlnite la nivel organizaţional. Cultura organizaţională poate fi exprimată prin simboluri de profunzime şi simboluri de suprafaţă: • simbolurile de suprafaţă sunt acele instrumente concepute special pentru a crea organizaţiei o anumită imagine. etc. Cultura organizaţională poată fi definită în mai multe feluri. ritualuri. moravuri. Cele patru tipuri de cultură organizaţională sunt: • cultura “macho” a tipului dur. cultura reprezintă ansamblul de definiţii pe care oamenii le deţin la un anumit moment despre tot ceea ce există şi se petrece în jurul lor – reprezentarea acestora despre lume. proceduri.eficienţă şi eficacitate – ca reguli. Îndeplinirea sarcinilor şi realizarea obiectivelor impun creşterea competenţei funcţionarilor publici.158-159. În sfera culturii se găsesc simboluri. de sex. atragerea unor persoane cu anumite calităţi şi aptitudini. respectiv de ierarhia acestora. Idem 2. alternative decizionale reduse. despre viaţa organizaţională. • cultura “muncă şi certitudine”. . valori. reprezentând o microsocietate. • cultura procedurilor. concepţii şi atitudini care creează contextul a tot ceea ce facem şi gândim în cadrul organizaţiei. organizaţie publică. • simbolurile de profunzime oferă un indiciu cu privire la felul în care se lucrează în organizaţia respectivă. mituri. Modelul culturii organizaţionale. legi. Definiţiile de mai jos v-ar putea fi destul de utile pentru a înţelege mai bine acest termen: • cultura organizaţională este “personalitatea” organizaţiei. • stimulare. • cultura organizaţională este un ansamblu de tradiţii. este necesar să verificaţi dacă ideile dvs. Limitele de competenţă ale funcţionarilor publici sunt dependente de poziţia în ierarhie. norme.

În ţările cu distanţă mare faţă de putere. Distanţa impusă de putere este măsura în care salariaţii cu putere mai mică din instituţiile şi organizaţiile dintr-o ţară aşteaptă şi acceptă ca puterea să fie inegal distribuită. • principiul perfecționării continue. În ţările cu o distanţă mică faţă de putere. Muncitorii au un nivel înalt de calificare şi activităţile lor sunt mult mai preţuite decât cele de birou. la locul de muncă şi în comunitatea de viaţă. În ţările cu distanţă faţă de putere mare chiar dacă elevii ating un nivel educaţional înalt ei vor deveni dependenţi de profesori. p. 58. De asemenea există un grup de persoane ce supraveghează şi raportează conducerii despre activitatea subordonaţilor. Managerilor li se acordă privilegii. elevii vor deveni mai independenţi faţă de profesori pe măsură ce avansează în studii. O analiză a realităţii româneşti ar sugera concluzii interesante legate de modul în care se poziţionează. iar şeful ideal este un autocrat binevoitor. în grupurile de tineri. • principiul conducerii autonome. cineva care astăzi îmi este subordonat mâine îmi poate fi şef. sistemul ierarhic are doar un rol de inegalitate a rolurilor stabilit convenţional şi cum rolurile se pot schimba.umane utilizate. o organizaţie trebuie să aibă reguli şi proceduri clare. managerii şi subordonaţii se consideră inegali. Popescu Leonica. Pentru a evita discriminările în cadrul grupurilor minoritare se impune asigurarea egalităţii şanselor la locul de muncă. Organizaţia centralizează puterea în cât mai puţine mâini. . subordonaţii şi managerii se consideră unii pe alţii ca egali existenţiali. • principiul restructurării. Pentru a funcţiona cu eficacitate şi pentru a-i trata pe angajaţi cu corectitudine. Există diferenţe mici de salariu. continua în anturaj. la scoală. Subordonaţilor în general este de aşteptat ca să li se spună ce să facă. „Management instituțional și administrativ”. Hofstede va numi aceste moduri de gândire simţire sau acţiune drept “programe mental” (un termen obişnuit pentru un asemenea program mental este cultură). Programarea începe în sânul familiei. În aceste ţări muncitorii au un nivel redus de educaţie şi relaţiile lor cu managerii sunt frecvent încărcate emoţional. • principiul conducerii unitare. • principiul flexibilității. În ţările în care se obţine un punctaj relativ mic al distanţei faţă de putere şi datorita nivelului educaţiei mai înalt. care trebuie comunicate tuturor. Sursele unor programe mentale individuale provin din mediile sociale în care cineva a crescut şi a câştigat experienţa. e) Management instituțional administrativ Principiile generale ale managementului instituțional și administrative cristalizate ca urmare a experienței și cunoștințelor accumulate în domeniu sunt: • principiul legalității. Sistemul ierarhic într-o astfel de situaţie se pare că se bazează pe această inegalitate existenţială. Organizaţiile sunt destul de descentralizate cu număr scăzut de nivele ierarhice şi număr limitat de personal de supraveghere. Fiecare individ este purtătorul unor modele de gândire‚ simţire şi manifestări potenţiale dobândite de-a lungul vieţii sale. Aici privilegiile şi simbolurile de statut nu sunt bine venite. Managerii trebuie să fie accesibili subordonaţilor şi un sef ideal este un democrat plin de resurse. reacţionează indivizii în raporturile cu sistemul.4 4 .

CAPITOLUL II: STRUCTURA ORGANIZATORICĂ Structura organizatorică se definește ca ansamblul persoanelor. Postul Postul este componenta structurală de bază alcătuită din ansamblul obiectivelor. sarcinile. În cele două componente ale structurii organizatorice există următoarele componente primare: • postul. • funcţia politică. 34 6 7 . • relaţiile organizatorice. p. • compartimentul. 51 .6 1. respectiv: obiectivele postului. • funcţia publică. totuşi în practică acest lucru nu este posibil. Apare astfel un paradox care explică multe din blocajele sistemului administrativ şi care este o consecinţă a gradului ridicat de centralizare a sistemului administrativ din România. • nivelul ierarhic. Deoarece postul reprezintă „celula” de bază a structurii unei instituţii şi/sau autorităţi publice. „Management”. ea nu poate fi adaptată sau modificată prin altă procedură decât cea prin care a fost stabilită iniţial. Doar procedura legală este cea prin care pot fi aduse modificări structurilor organizatorice din instituţiile şi autorităţile publice integrate în sistemul administrativ din ţara noastră. care devine astfel obligatorie. 32 . sarcinilor. Acest mod depăşit de înţelegere a rolului unei structuri organizatorice atrage foarte multe disfuncţionalităţi cu consecinţe directe asupra proceselor de management şi de execuţie din instituţiile şi autorităţile publice limitând semnificativ capacitatea administrativă a acestora de a-şi realiza misiunea socială pentru care au fost constituite. p. 5 . Deşi aceste structuri ar trebui să servească drept cadru de desfăşurare a activităţilor prin care se realizează şi furnizează serviciile publice. Acesta este unul din multele exemple de încălcare a unui principiu fundamental declarat în lege. acela al autonomiei. competenţele şi responsabilităţile ce revin fiecărui post. Androniceanu Armenia. • ponderea ierarhică. p. sunt prezentate toate elementele componente ale acestuia. putând fi adaptate în funcţie de intensitatea şi amploarea cererilor de diferite servicii ce apar în sistem. Popescu Ianuarie Doru.5 În instituţiile şi autorităţile publice din sistemul administrativ din ţara noastră prin cadrul legislativ de la nivel central se stabileşte structura organizatorică. competenţelor şi responsabilităţilor7 desemnate pe anumite perioade fiecărui funcţionar public. al subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea astfel constituite și reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare obținerii performanțelor dorite. • relaţiile administrative. Idem 5. „Noutăţi în managementul public”.

Sarcinile. asigurându-se astfel o particularizare a acestui cadru la situaţii şi contexte specifice identificate în aceleaşi domenii sau în unităţi administrativ-teritoriale distincte. cu nevoi sociale generale. dar şi specifice. dar dacă abordăm subiectul dintr-o perspectivă practică. concise. Un mod general de formulare a conţinutului unor sarcini şi atribuţii pentru titularii de funcţii publice de conducere şi de execuţie. De regulă. sunt componente ale proceselor de muncă desfăşurate în instituţia publică. titularului de post îi sunt conferite atribuţii. Din punct de vedere teoretic s-ar putea deduce că un astfel de mod de determinare a unor componente ale structurii organizatorice pare un aspect pozitiv. atunci când determină configuraţia structurii organizatorice într-o instituţie/autoritate publică. respectiv un ansamblu de sarcini desfăşurate de funcţionari publici de carieră specializaţi într-un domeniu prin care se realizează obiectivele postului. ca şi componente prin care fiecare instituţie în parte trebuie să-şi exercite propriul rol în sistemul din care face parte şi pe o piaţă distinctă a serviciilor. practic nu se justifică existenţa în structura organizatorică a respectivelor poziţii. menţinerea sau eliminarea postului din structura organizatorică a instituţiei publice. precizează practic ce trebuie să facă funcţionarul public sau reprezentantul politic pentru a putea realiza obiectivele postului pe care îl ocupă. Deoarece obiectivele postului arată practic rolul titularului de post în realizarea obiectivelor de ansamblu ale instituţiei/autorităţii publice. Sarcinile trebuie să fie clar formulate şi delimitate. Acesta ar trebui să reprezinte doar baza de raportare a managerilor publici. există sarcini distincte în structura fiecărui post. dar şi de reprezentanţii politici. Un act normativ. responsabilităţi. competenţe. fie reprezentanţi ai politicului. respectiv: sarcini. Competenţa organizaţională reprezintă dreptul pe care îl au titularii de posturi să acţioneze în vederea realizării sarcinilor şi evident a obiectivelor postului pe care îl ocupă. care sunt fie funcţionari publici. cu scopul de a realiza un obiectiv individual. Obiectivele posturilor asigură prin realizarea şi agregarea lor succesivă şi ascendentă realizarea obiectivului fundamental al managementului public. în relaţie directă de conţinut cu celelalte elemente ale postului dar. cuantificabile şi determinate în timp pentru fiecare dintre posturile din structura organizatorică. Competenţa organizaţională sau autoritatea formală reprezintă o altă componentă a postului care precizează limitele în cadrul cărora titularii de posturi au dreptul de a acţiona în vederea realizării obiectivelor individuale şi respectiv a sarcinilor şi atribuţiilor determinate. dar şi unor titulari de funcţii publice şi politice de conducere direct prin intermediul cadrului legislativ din ţara noastră. Nu trebuie să existe suprapuneri. Aceste obiective se regăsesc în sistemul piramidal de obiective al instituţiei/autorităţii ca obiective ale funcţionarilor publici şi titularilor de funcţii publice de conducere şi de execuţie. . Competenţa organizaţională sau autoritatea formală se acordă unor instituţii şi/sau autorităţi publice. atunci se poate uşor deduce cât de greşită este concepţia managerială în cele mai multe instituţii/autorităţi publice din ţara noastră.Obiectivele postului reprezintă scopurile determinate în timp şi chiar cuantificate pe care le are de realizat titularul postului. ci doar clare delimitări şi o compatibilitate corespunzătoare de conţinut. ele justifică existenţa. dacă nu sunt determinate obiective clare. în primul rând. formalizând excesiv structura. Tot prin intermediul postului. îngreunând exercitarea controlului asupra gradului de realizare a obiectivelor managementului public. oricât de bine fundamentat ar fi el rămâne la un grad destul de ridicat de generalitate. limitează semnificativ. Obiectivele postului care devin obiective individuale ale titularului de post pot fi realizate de acesta prin intermediul celorlalte componente ale structurii postului. cu obiectivele acestuia. gradul de flexibilitate al unor astfel de structuri. Deci . Conţinutul sarcinilor derivă în mod obligatoriu din conţinutul obiectivelor postului şi.

şi funcţionari publici situaţi pe niveluri ierarhice superioare în structura sistemului administrativ. de regulă exercitată asupra unor funcţionari publici din compartimente funcţionale implicaţi în diferite activităţi. aceasta se numeşte autoritate formală conferită de structura postului. aptitudinile şi deprinderile acestuia care îl susţin în procesul de realizare a obiectivelor postului. abilităţile titularului de post. Prin urmare. autoritatea formală atribuită trebuie însoţită de prestigiul profesional dobândit. Există însă şi o a doua formă de autoritate formală care se manifestă la nivelul componentei structurale post. până la ce nivel are dreptul să acţioneze titularul postului pentru a realiza obiectivele postului. de regulă exercitată de către instituţii/autorităţi publice.Competenţa organizaţională conferă titularului de post un anumit grad de autoritate formală. Ultimul. contribuind astfel la realizarea obiectivului fundamental al managementului public. decizii administrative etc. talentul. experienţa. programe de acţiuni iniţiate de reprezentanţii formaţiunilor politice. • competenţa managerială pentru posturile integrate în structura de conducere a instituţiei/sau autorităţii publice. Conţinutul postului trebuie abordat într-o perspectivă dinamică. 59 . Autoritatea funcţională se materializează în proceduri. flexibilă. În instituţiile şi autorităţile publice se disting două forme ale autorităţii formale: • ierarhică. proiecte de acte normative care exprimă cum trebuie executate diferite activităţi sau implementate anumite decizii administrative.8 8 . Autoritate formală pot avea guvernul. de modificările în componentele unităţilor administrativ-teritoriale. • funcţională. dar nu cel mai puţin important element al structurii postului este responsabilitatea. p. Între cele două laturi ale competenţei este necesar să existe o strânsă concordanţă. ca urmare a exercitării competenţei profesionale de către titularul de post. Alături de autoritatea formală. Astfel. titularii de posturi trebuie să aibă un grad corespunzător de competenţă pentru a realiza obiectivele postului. Autoritatea formală ierarhică se concretizează în acte normative. Şi această formă de autoritate se exprimă la nivelul postului. fiecare titular de post din structura organizatorică a instituţiei şi/sau autorităţii publice răspunde de gradul de realizare a obiectivelor postului pe care îl ocupă. Idem 6. Responsabilitatea este obligaţia titularului de post de a îndeplini sarcinile din postul pe care îl ocupă şi de a realiza obiectivele acestuia. Autoritatea funcţională a postului arată practic cum trebuie executate sarcinile. autorităţile care reprezintă guvernul în unitatea administrativ teritorială. cunoştinţele. Aceasta poate fi numită autoritate formală de sistem. Există două forme de competenţă: • competenţa profesională exprimată de nivelul de pregătire. metodologii. acesta trebuie adaptat în funcţie de schimbările care intervin în sistemul de nevoi sociale generale şi specifice. Între toate elementele postului trebuie să existe un echilibru permanent. de schimbările în contextul intern şi internaţional. calităţile. decizii politice.

dimpotrivă sunt ca şi conţinut perfect compatibile. în sistemul administrativ din România există patru mari categorii de funcţii publice. • capacitatea de exerciţiu deplină. Nici o altă funcţie publică nu este acceptată în sistem. Legea 188/1999. • selectarea funcţionarilor publici exclusiv după criteriul competenţei. în scopul realizării competențelor sale.”9 Funcția este constituită din totalitatea posturilor care prezintă aceleași caracteristici principale. • stabilitatea funcţionarilor publici. • vârsta minimă 18 ani. abuz de putere şi presiuni politice.2. Funcţia publică ca şi concept poate fi abordată din două perspective: cea legislativă şi cea managerială. Potrivit legii statutului funcţionarilor publici. • egalitatea şanselor la intrarea şi la promovarea în corpul funcţionarilor publici. există o serie de diferenţe în perceperea conceptului de către jurişti şi de către specialiştii în domeniul managementului public. . În accepţiunea juriştilor. în scopul realizării competenţelor sale. • absenţa condamnărilor penale. Altfel spus. funcția constituie factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere a autorității și responsabilității. Cadrul legislativ integrează în structura sa toate funcţiile publice pe care le pot ocupa funcţionarii publici din autorităţile şi instituţiile publice din ţara noastră. • condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică respectivă. dacă nu este menţionată expres în lege. Legea privind statutul funcţionarului public.10 A doua componentă importantă a structurii organizatorice este funcţia publică. liberă de prejudecăţi. inclusiv celor care au statute proprii aprobate prin legi speciale. Aceeaşi lege integrează în conţinutul ei condiţiile care trebuie îndeplinite de un individ pentru a ocupa o funcţie publică în autorităţile şi instituţiile publice. în funcţie de nivelul ierarhic din structura sistemului pe care acestea se situează. 44 10 . 9 9. Deşi cele două nu se elimină. Principiile care stau la baza exercitării funcţiilor publice sunt: • asigurarea tuturor activităţilor efectuate de funcţionarii publici să fie promptă. • starea de sănătate corespunzătoare funcţiei publice. aşa cum sunt poliţiştii. lucrătorii vamali etc. corupţie. • cunoaşterea limbii române. eficientă. de altfel. în temeiul legii. Important de semnalat este faptul că dispoziţiile Legii statutului funcţionarilor publici se aplică tuturor funcţionarilor publici. defineşte funcţionarul public ca „persoana numită într-o funcţie publică” iar totalitatea funcţio-narilor publici din autorităţile şi instituţiile publice constituie corpul funcţionarilor publici. fiecare categorie se structurează în: funcţii publice de conducere şi funcţii publice de execuţie. • selectarea sau promovarea unui examen organizat pentru ocuparea postului sau funcţiei publice vacante. Idem 5. Acestea sunt: • cetăţenia română şi domiciliul stabil în România. Funcția publică „Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică în temeiul legii. funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică. p. scris şi vorbit. Din punctul de vedere al specialiştilor în drept administrativ.

o Secretar general adjunct al Guvernului. inspector şef. secretarul general al prefecturii. o Director general. o Secretar general adjunct al Senatului. o Secretar general. o Secretar general al Guvernului. consultant. o Şef departament. şef birou. şef birou. o Director adjunct. o Secretarul judeţului. o Referent. • Funcţiile publice de execuţie. referent de specialitate. referent de specialitate. o Secretar general al Camerei Deputaţilor. inspector şef adjunct. consultant. secretarul municipiului Bucureşti. o Consilier. o Inspector. • Funcţii publice de execuţie. o Secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor. expert. b) Aparatul propriu al ministerelor şi al celorlalte organe centrale. • Funcţii publice de conducere. o Director general. o Director general adjunct.Legea menţionează că există şi o categorie de funcţii publice specifice unor autorităţi sau instituţii publice centrale ori unor instituţii subordonate acestora care se stabilesc de către conducătorii autorităţilor sau instituţiilor respective. o Director. o Inspector de specialitate. inspector de stat şef. o Secretar general al Senatului. o Şef serviciu. d) Aparatul de lucru al prefectului şi al autorităţilor administraţiei publice locale • Funcţii publice de conducere. • Funcţii publice de execuţie. cu acordul autorităţilor ierarhic superioare şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. o Şef serviciu. secretar general adjunct. o Expert. • Funcţii publice de conducere. c) Servicii descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale. o Consultant. inspector de stat adjunct. director adjunct. o Consilier. şef sector. o Director. inspector şef. o Director general adjunct. o Consilier. o Director. expert. . Potrivit anexei la Legea privind statutul funcţionarilor publici funcţiile publice în sistemul administrativ din România sunt următoarele: a) Aparatul Guvernului şi al Parlamentului. inspector-şef adjunct. şef sector. director adjunct. o Inspector de specialitate. • Funcţii publice de conducere. o Director general. o Inspector.

Inspector de specialitate. De exemplu. director general adjunct. factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii. 4-6 sau chiar mai mult. Perceptor. consultant. în acest caz. Dacă am restrânge conţinutul funcţiei publice la scopul prezentat de lege. Director. Funcţii publice de execuţie. ceea ce contravine principiilor fundamentale ale managementului public. funcţia publică reprezintă factorul de generalizare a posturilor din instituţia sau autoritatea publică. la propunerea preşedintelui consiliului judeţean sau după caz a primarului. oraşului.Secretarul municipiului. Dacă funcţia publică exprimă. arhitect-şef adjunct. Din perspectiva specialiştilor în domeniul managementului public. comunei. îngrădind semnificativ flexibilitatea unei structuri şi gradul de autonomie al acesteia. Conţinutul funcţiei publice este unul mult mai complet şi mai clar. Autoritatea formală corespunzătoare funcţiei publice îi conferă titularului acesteia dreptul de a lua anumite decizii administrative şi de management sau de a acţiona în calitatea sa de funcţionar public de execuţie. concis şi riguros determinate derivate din sistemul de nevoi generale şi specifice de interes public sau administrativ. Funcţia publică reprezintă. prin hotărâre a consiliului judeţean sau după caz. Medic veterinar. Director general. Prin urmare. posturile se individualizează la nivelul fiecărui loc de muncă prin intermediul elementelor specifice prezentate deja: obiective. atribuţii. Funcţia publică fiind un element de generalizare a posturilor asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii. respectiv realizarea competenţelor. ci în cel mai bun caz realizarea unor obiective clar. gradul II şi III. Statutul funcţionarului public . funcţia publică aşa cum aceasta este prezentată de jurişti. în funcţie de dimensiunile şi caracteristicile activităţii. 11 Funcţiile specifice din aparatul de lucru al autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc. director adjunct. atunci am deduce că titularul funcţiei publice are drept scop exercitarea puterii şi nu preocuparea pentru satisfacerea intereselor publice generale şi specifice aferente funcţiei publice de conducere sau de execuţie pe care o ocupă. Agent agricol. referent de specialitate. Specialiştii în domeniul managementului public consideră că într-o instituţie publică sau autoritate trebuie să existe atâtea funcţii publice câte sunt necesare pentru a servi o o o o o o • o o o o o o o 11 . Şef departament. Şef serviciu. şef birou. Inginer agronom. referent. întinderea autorităţii şi responsabilităţii unui director în general. local şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Câteva argumente pot fi formulate în acest sens: • funcţia publică nu poate să reprezinte doar un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii. funcţiei publice de director îi corespunde în cadrul instituţiei sau autorităţii publice un număr variabil de posturi. sarcini. Consilier. şef sector. Inspector. Arhitect-şef. expert. are un accentuat caracter limitativ. • scopul funcţiei publice nu poate să fie realizarea competenţelor acesteia.

un punct de vedere comun între jurişti şi specialiştii în domeniul managementului public. • cerinţele privind nivelul studiilor absolvite. de competenţă managerială şi de funcţionari publici corespunzători din punct de vedere cantitativ. în sensul integrării sau eliminării lor din structură. însă. funcţiilor publice de conducere. Funcţiile publice nu trebuie să existe în structură dacă nu există nevoi identificate şi obiective determinate. funcţii publice de execuţie. există deosebiri importante de conţinut în accepţiunea celor două categorii de specialişti.12 3. Prin actul de înfiinţare al unei autorităţi sau instituţii publice se stabileşte. cărora niciodată atâta vreme cât li se limitează autonomia managerială în conceperea structurii. 63 . să determine elementele organizării procesuale şi structurale şi. În accepţiunea specialiştilor în domeniul managementului public. ci raţionamentul logic este următorul: o funcţie publică se constituie. care au competenţa profesională şi managerială ca. responsabilităţilor şi sarcinilor. respectiv posturi de execuţie în a căror competenţă se regăsesc competenţe. există: • funcţii publice de conducere. Astfel. funcţii publice de categoria B şi funcţii publice de categoria C. respectiv posturi. Dincolo de terminologia folosită. În accepţiunea specialiştilor în domeniul managementului public.satisfacerii interesului public. Mai mult decât atât. Practic nu legea trebuie să precizeze care sunt funcţiile publice ce se pot constitui într-o instituţie sau autoritate. • funcţii publice. funcţii publice de conducere. sarcini şi responsabilităţi a căror desfăşurare implică transpunerea în viaţă a deciziilor emise de titularii posturilor. juriştii consideră că funcţiile publice se clasifică după două criterii: • natura competenţelor. consideră juriştii. criteriul după care se delimitează cele două categorii de funcţii publice. criteriu după care se disting două categorii de funcţii publice: de conducere şi de execuţie. numărul de funcţii publice şi de posturi în structura organizatorică a autorităţii şi instituţiei publice sunt şi ele determinate de nevoi obiective şi nu poate fi stabilit de o autoritate sau instituţie publică situată pe un nivel ierarhic superior. nu li se poate invoca lipsa de capacitate administrativă. dar şi calitativ. concise şi necontradictorii. ca număr de posturi şi funcţii publice. Funcția politică 12 . numărul maxim de posturi aferente funcţiilor publice. p. dar şi a unui tip de post sau funcţie publică face ca instituţiile şi autorităţile publice să se transforme în instituţii şi autorităţi comandate. se menţine sau se desfiinţează doar dacă situaţiile concrete specifice determină astfel de modificări. • posturi. Potrivit acestui criteriu. Există. Idem 6. respectiv posturi de conducere caracterizate printr-o pondere ridicată a competenţelor. funcţiile publice trebuie să fie determinate de nevoi interne şi externe sesizate de managerii publici. Aceasta poate în cel mai bun caz doar să avizeze acest număr după o analiză managerială complexă. pe o perioadă determinată pe care au fost stabilite obiective manageriale clare. în condiţiile cadrului legislativ existent. în ceea ce priveşte structurarea funcţiilor publice şi a posturilor în două categorii: • posturi. Impunerea unui număr de posturi şi funcţii publice. este natura competenţelor. respectând principiile fundamentale ale managementului public. sarcinilor şi responsabilităţilor ce implică exercitarea atribuţiilor conducerii. ca pregătire. potrivit căruia există următoarele categorii de funcţii publice: funcţii publice de categoria A. practic să stabilească o configuraţie internă de care sunt răspunzători.

a căror autonomie managerială şi responsabilitate sunt serios afectate. Din păcate. astfel încât funcţionalitatea mecanismelor manageriale necesare realizării misiunii . Spre deosebire de celelalte categorii de funcţii publice. Titularii acestor funcţii politice răspund în primul rând în faţa liderilor politici şi a organismelor colective ale partidelor politice pe care le reprezintă şi nu faţă de obiectivul fundamental al managementului public. miniştri. consilierul local. Acestea sunt constituite pe nivelurile superioare ale structurilor sistemului administrativ şi sunt ocupate prin numire de către reprezentanţi ai politicului. neexistând altă bază de raportare pentru evaluare decât promisiunile sau angajamentele scrise lansate de fiecare în campaniile electorale. a cărui doctrină o agreează. care cel mai adesea se află sub incidenţă politică. preşedintele consiliului judeţean. toate categoriile de funcţii prezentate sunt funcţii publice a căror existenţă în structura organizatorică este finanţată din bugetele publice.O categorie aparte de funcţii publice identificate în sistemul administrativ o reprezintă funcţiile de demnitate publică. Nici pentru această categorie de funcţii publice nu sunt definite clar competenţele. subsecretari de stat. Politicienilor câştigători în alegeri li se conferă astfel de funcţii publice. cunoscute sub numele de funcţii politice. acestea sunt determinate doar pentru câteva. ci şi persoanelor agreate în mediul politic fie pentru performanţele profesionale deosebite obţinute în cariera proprie. miniştri adjuncţi. Aceste funcţii de demnitate publică nu pot fi ocupate de funcţionari publici de carieră. cele care au un grad mai redus de competenţe manageriale. structurile organizatorice ale instituţiilor şi autorităţilor publice de la nivel central şi chiar local pot fi dotate cu un număr determinat de reprezentanţii politici de astfel de funcţii de demnitate publică. În toate statele democratice există o separaţie clară a acestor categorii de funcţii publice. ultimele două categorii îşi alocă o serie de competenţe manageriale sporite. respectiv funcţii de conducere. Aşa cum se poate constata. dar sunt accesibile nu numai politicienilor. dominând conţinutul funcţiilor publice ocupate de funcţionarii de carieră. acestea din urmă nu sunt limitate ca număr de cadrul legislativ. preşedinţi ai autorităţilor judecătoreşti etc. Pentru această categorie de funcţii de demnitate publică nu se determină în mod clar competenţele. Există doar o categorie de funcţii publice ocupate de reprezentanţi politici. fie pe listele unui partid politic. responsabilităţile şi sarcinile titularilor. dar şi o delimitare clară a rolului şi limitelor de penetrare a fiecărei categorii în sistem. Baza de raportare a acestora o reprezintă cadrul legislativ general şi specific elaborat şi publicat special pentru instituţia sau autoritatea pentru care a fost înfiinţată funcţia de demnitate publică respectivă. Funcţia publică ocupată de reprezentanţii politici este acea funcţie ce revine în mod direct politicienilor care au candidat în procesul electoral la ocuparea unor astfel de funcţii. primarul. ele rămân la latitudinea fiecăruia. deoarece în sistemul administrativ din ţara noastră. fie pentru a susţine punerea în aplicare a programelor politice ale partidelor care obţin majoritatea în alegeri şi formează împreună cu unele partide minoritare echipa de guvernare pe o perioadă determinată. fie direct. însă în ceea ce priveşte sarcinile. responsabilităţile şi sarcinile titularilor. preşedinţi de agenţii. De menţionat că această categorie de funcţii reuneşte: secretari de stat. competenţele şi responsabilităţile aferente. prin care ei urmăresc punerea în aplicare a programului politic al partidului agreat înainte de lansarea în cursa electorală. Exemple de astfel de funcţii publice de conducere ocupate de reprezentanţi ai politicului: preşedintele României. ele rămân la latitudinea reprezentanţilor politicului. O altă categorie distinctă de funcţie publică este cea ocupată de reprezentanţii politici. Prin urmare.

sănătăţii.13 4. Această primă categorie de compartimente există în toate instituţiile şi autorităţile publice. pentru a se constitui astfel de componente structurale trebuie să existe înainte de toate obiective specifice definite şi celelalte condiţii respectate. direcţii. se acordă asistenţă de specialitate funcţionarilor publici din compartimentele operaţionale. departamente. După modul în care diversele compartimente contribuie la realizarea interesului public general se identifică două categorii de compartimente: • compartimente operaţionale. social. Compartimentele Compartimentele sunt componente rezultate din agregarea unor posturi şi funcţii publice cu conţinut similar şi/sau complementar. şi. şi în instituţiile şi autorităţile publice există compartimente care. altfel există deja pericolul evident al politizării şi destabilizării unui sistem tocmai datorită deficienţelor majore existente în modul de concepere şi funcţionare a structurilor organizatorice din instituţiile şi autorităţile publice din ţara noastră.sociale a instituţiilor şi autorităţilor publice să nu fie afectate. administraţiilor prezidenţiale etc. ceea ce în practică alimentează un dezechilibru între cel care fundamentează şi ia decizia administrativă – compartimentul funcţional şi cel care execută conţinutul deciziei 13 . care utilizează metode şi proceduri adecvate pentru realizarea unor obiective. economic. Există însă o pondere ridicată a compartimentelor funcţionale în interiorul structurii unui sistem administrativ. desfăşoară activitatea în acelaşi spaţiu şi sunt subordonate nemijlocit unui titular de funcţie publică de conducere. se iau decizii. Compartimentele funcţionale predomină în structurile organizatorice ale ministerelor. direcţiilor generale. care sunt implicate direct în procesul de realizare şi furnizare de servicii publice. după numărul persoanelor care desfăşoară activitate în cadrul lor şi după amploarea atribuţiilor determinate pot fi numite: birouri. iar modul de constituire şi funcţionare a fiecărei componente organizatorice. Idem 6. influenţează decisiv starea de sănătate a sistemului în ansamblul lui şi a sectorului public. agenţiilor. • compartimente funcţionale.. corespunzător profilului instituţiei sau autorităţii publice. Nu trebuie uitat că sistemul administrativ dintr-o ţară reprezintă coloana vertebrală a acestuia. În sistemele administrative centralizate se observă o delimitare clară între cele două categorii de compartimente. administrativ etc. devin absolut necesare corecţii importante în ceea ce priveşte aria de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii de către funcţiile de demnitate publică şi de către cele ocupate de reprezentanţii politici. Ca în orice organizaţie. care au o pregătire specială în domeniul tehnic. Numărul acestora se combină cu cel al compartimentelor operaţionale. pe măsură ce se coboară la baza piramidei organizaţionale. în general. În contextul actual. servicii. Ele predomină pe nivelurile superioare ale structurilor organizatorice din instituţiile şi autorităţile publice. însă au o pondere mai mare pe nivelurile inferioare ale structurii unui sistem administrativ pe măsură ce se coboară la baza piramidei organizaţionale. 68 . p. numărul lor scade. se fundamentează analize. există chiar o specializare a fiecărei categorii. în cadrul cărora se determină obiective. Compartimentul într-o instituţie sau autoritate publică reuneşte un grup de funcţionari publici sau de angajaţi cu contract de muncă implicaţi în desfăşurarea unor activităţi relativ omogene. parlamentului. Indiferent de titulatura lor. iar sistemul să-şi păstreze integritatea şi gradul de flexibilizare a structurii absolut necesare.

care exprimă raporturile stabilite între titularii de posturi şi funcţii publice de conducere şi cei ai posturilor. care se stabilesc în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice. 68-69 .administrative – compartimentul funcţional. relaţiile organizatorice se pot divide în funcţie de conţinutul lor în patru categorii: a) Relaţii de autoritate sunt legăturile instituite prin intermediul unor reglementări oficiale. compartimente. acte normative sau regulamente interne obligatorii. Există un grad destul de ridicat de diferenţiere a relaţiilor organizatorice. Aceste relaţii apar şi între titularii de posturi. d) Relaţii de reprezentare se stabilesc între managerii publici de nivel superior din instituţia sau autoritatea publică şi diverşii stakeholderi ai acestora. Relaţiile organizatorice asigură legătura între toate componentele structurii organizatorice prezentate. către colective special constituite în instituţia publică pentru a participa la elaborarea sau implementarea unor proiecte importante de interes public. Relații Organizatorice Relaţiile organizatorice reprezintă legăturile care se stabilesc prin reglementări oficiale între componentele structurii organizatorice din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice. Relații administrative 14 . p. autoritatea şi responsabilitatea aferentă de către titulari de funcţii publice de conducere de nivel superior. reflectând complexitatea raporturilor ce se stabilesc între componentele primare şi cele agregate ale structurii. • Relaţii de stat major.15 6. c) Relaţiile de control se stabilesc şi se dezvoltă între compartimente specializate în efectuarea controlului şi celelalte compartimente din cadrul autorităţii sau instituţiei publice. funcţie şi cele agregate. • relaţiile funcţionale rezultate din exercitarea autorităţii funcţionale de care dispun anumite compartimente din cadrul instituţiei sau autorităţii publice. Este necesară determinarea numărului optim de compartimente funcţionale şi operaţionale pentru a se menţine un grad acceptabil de birocratizare a structurii şi implicit a serviciilor publice oferite de autorităţi şi instituţii publice. care apar atunci când se deleagă sarcini. b) Relaţiile de cooperare se stabilesc între posturile situate pe acelaşi nivel ierarhic dar în compartimente diferite. astfel ca să existe un grad ridicat de funcţionalitate şi o orientare a conţinutului activităţii desfăşurate în cadrul lor către ceea ce piaţa serviciilor şi ceilalţi stakeholderi ai instituţiei şi autorităţii publice aşteaptă. respectiv funcţionari publici din compartimente diferite sau din acelaşi compartiment. respectiv funcţiilor publice de execuţie. situaţie deosebit de delicată care contribuie la întărirea caracterului birocratic al activităţii desfăşurate în compartimentele funcţionale.14 5. În cadrul acestei categorii de relaţii există trei tipuri de relaţii: • relaţii ierarhice. se stabilesc legături între componentele primare: post. În accepţiunea specialiştilor în domeniul managementului public respectarea principiilor fundamentale ale managementului public necesită o riguroasă determinare a numărului şi structurii compartimentelor operaţionale şi funcţionale. în cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice. Prin urmare. p. Astfel. 71 15 . Idem 6. Astfel de relaţii apar ca urmare a dezvoltării în comun a unor lucrări sau servicii publice complexe. funcţii publice de conducere şi funcţionarii cu funcţii publice de execuţie subordonaţi direct unor manageri publici. Idem 6.

În acest context se identifică un alt concept şi un alt criteriu de clasificare a relaţiilor în sectorul public: relaţiile administrative. relaţiile de autoritate şi de reprezentare. o relaţii administrative funcţionale. hotărâri de guvern. • relaţii administrative externe sunt legăturile care se stabilesc între instituţiile şi autorităţile publice componente ale sistemului administrativ şi alţi stakeholderi. între furnizorii de utilităţi publice şi cetăţeni. ordine şi exercitarea lor este obligatorie de către toate instituţiile şi autorităţile publice la care se face referire în cadrul legislativ aferent. a) După apartenenţă. autorităţi reprezentative ale autorităţii executive şi ale autorităţii puterii legislative. Instituţiile şi autorităţile publice fac parte dintr-un sistem socialadministrativ. în managementul public apar o serie de particularităţi şi evident şi alte tipuri de relaţii. În această categorie pot fi integrate. care constau în legăturile care se stabilesc între instituţii şi autorităţi publice şi terţe persoane fizice sau juridice cu ocazia derulării unor proiecte complexe de interes social. Relaţiile administrative de . respectiv. dar şi între instituţii. Relaţiile administrative sunt legăturile care se stabilesc între toate componentele sistemului socio-administrativ care asigură integritatea şi coeziunea acestuia în procesul de realizare a obiectivului fundamental al managementului public. Prin urmare. care se stabilesc între instituţii şi autorităţi din administraţia publică aflate pe niveluri ierarhice superioare şi cele de pe nivelurile ierarhice inferioare în faţa cărora acestea din urmă răspund necondiţionat. b) După competenţă relaţiile administrative sunt: • relaţiile administrative de autoritate sunt instituite prin legi. toate relaţiile organizatorice sunt relaţii interne. Exemplu: între Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate. pentru a exista o coeziune şi o coerenţă absolut necesare îndeplinirii misiunii sociale pe care o au majoritatea instituţiilor şi autorităţilor publice. dacă ar fi să considerăm precedenta clasificare. între acestea şi Direcţiile de Sănătate Publică. respectiv instituţii. o relaţii administrative de stat major. La acestea se adaugă însă legăturile între instituţia publică. De exemplu. respectiv autorităţile prin care se realizează serviciile descentralizate în unitatea administrativ-teritorială. fiecare tip de relaţie de autoritate îşi găseşte corespondentul în această categorie a relaţiilor administrative de autoritate. Existenţa sistemului determină în mod evident şi existenţa relaţiilor. Astfel există: o relaţii administrative ierarhice. care se stabilesc între componentele interne dintr-o instituţie sau autoritate publică şi între componentele sistemului socioadministrativ din care fac parte acestea. respectiv autoritatea publică cu celelalte componente ale sistemului administrativ. pe care le întâlnim şi în alte tipuri de organizaţii din sectorul privat. care descriu legăturile dintre instituţii sau autorităţi publice aflate pe aceleaşi niveluri ierarhice în structura sistemului administrativ. respectiv autorităţi reprezentative din administraţia centrală şi instituţii similare din alte state. Alte exemple: Ministerul Muncii şi direcţiile judeţene de specialitate etc. Exemple de relaţii administrative interne sunt cele între un minister şi instituţiile.În afara acestor tipuri de relaţii organizatorice. relaţiile administrative pot fi: • relaţii administrative interne. dacă legea a prevăzut în mod expres acest tip de relaţie. a legăturilor între toate elementele acestuia. Exemple de astfel de relaţii administrative externe se stabilesc între primării şi organizaţii neguvernamentale. Aceste relaţii condiţionează integrarea pe orizontală a proceselor prin care se realizează şi furnizează servicii publice de interes general. persoanele fizice. între administraţiile financiare şi agenţii economici.

stat major apar. dar şi între acestea şi unitatea contractantă. Idem 6. cât şi la nivel local care sunt specializate în efectuarea controlului asupra modului în care funcţionează instituţiile şi autorităţile publice. organigrama unei instituţii publice sau autorităţi publice devine obligatorie pentru a fi implementată şi respectată. • creşterea duratelor proceselor de fundamentare a deciziilor de management şi a deciziilor administrative. 75 . Astfel sunt numeroase instituţii şi autorităţi administrative în ţara noastră care au structuri similare. • dificultăţi în implementarea deciziilor de management şi administrative etc. a numărului de niveluri ierarhice. posibilitatea dezvoltării unei structuri organizatorice flexibile. în special. Exemplu: între prefectură şi serviciile publice descentralizate din unitatea administrativ-teritorială. Nivelul ierarhic În sistemul administrativ din România există instituţii şi autorităţi atât la nivel naţional. Aceasta demonstrează gradul redus de înţelegere a rolului structurii organizatorice. între instituţiile publice din administraţie şi autorităţi reprezentative la nivel local.16 7. numărul de niveluri ierarhice în acelaşi tip de instituţie sau autoritate este acelaşi. exemplu autorităţi judecătoreşti cu diferite ocazii. numărul de niveluri ierarhice poate fi influenţat în mod direct de legislaţie. de obicei. fapt ce limitează semnificativ. • consum mare de timp şi resurse materiale şi financiare. Nivelul ierarhic se defineşte ca ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale. filtrajelor şi redundanţelor. În instituţiile şi autorităţile publice din România. Odată publicată în Monitorul Oficial ca parte a unui act normativ. în general. Numărul de niveluri ierarhice este influenţat de dimensiunea instituţiei sau autorităţii publice şi de tipurile de relaţii organizatorice existente între diferite compartimente. în timp ajungându-se chiar la identificarea unui prototip de structură cu număr identic de niveluri ierarhice şi configuraţie aproape identică. respectiv Oficiul pentru Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. dar şi supraîncărcări ale canalelor sistemului informaţional. între o echipă de implementare proiecte cu finanţare Phare într-o instituţie publică sau autoritate şi organizaţia furnizoare de consultanţă. la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al instituţiei sau autorităţii publice. care pentru multe instituţii şi autorităţi publice precizează chiar configuraţia structurii organizatorice în organigramă. • fluxuri şi circuite informaţionale lungi. o relaţiile administrative de control se stabilesc între autorităţi cu competenţe mai ample şi cele cu competenţe mai restrânse. p. chiar până la eliminare. ceea ce determină frecvenţa mare a distorsiunilor. Prin urmare. 16 . principalele probleme care apar sunt: • dificultăţi în procesul de comunicare. În instituţiile şi autorităţile publice cu număr mare de niveluri ierarhice pe care le întâlnim în special în administraţia publică centrală din ţara noastră. Un alt factor care influenţează numărul de niveluri ierarhice este cadrul legislativ. cu un grad corespunzător de autonomie. deoarece sistemul se orientează în primul rând după conţinutul cadrului legislativ şi abia în ultimul rând după nevoile interne. asupra gradului în care acestea răspund unor nevoi sociale generale şi specifice. implicaţiile majore pe care acestea le au asupra funcţionalităţii structurii şi viabilităţii manageriale a instituţiei sau autorităţii publice.

Astfel. ponderea ierarhică creşte pe verticala structurilor organizatorice către nivelurile inferioare. p. Ponderea ierarhică Ponderea ierarhică reprezintă numărul persoanelor conduse nemijlocit de un titular de funcţie publică sau de un reprezentant politic ales într-o funcţie publică. p. Idem 6. Dimensiunea ponderii ierarhice alături de numărul de niveluri ierarhice şi tipul de relaţii organizatorice reprezintă principalii parametri de caracterizare a tipului de structură organizatorică şi a implicaţiilor pe care aceasta le are asupra celorlalte componente ale sistemului de management din instituţiile şi autorităţile publice. 76-77.18 17 . În instituţiile şi autorităţile publice. Idem 6. 18 . deoarece acestea facilitează buna comunicare şi integrare a componentelor structurale în sistemul de management al instituţiei sau autorităţii publice. 79.Se recomandă structurile organizatorice plate cu număr mic de niveluri ierarhice şi cu dezvoltare corespunzătoare pe orizontală. Ponderea ierarhică este componenta structurală care conferă ordine în cadrul structurii organizatorice a instituţiei sau autorităţii publice.17 8. . Mărimea ponderii ierarhice este influenţată de numărul de niveluri ierarhice cu care se află în raport invers proporţional. în timp ce o subdimensionare determină amplificarea nejustificată a costului structurii organizatorice. o supradimensionare a ponderii ierarhice îngreunează semnificativ coordonarea şi controlul activităţilor desfăşurate în instituţiile publice.

deoarece şi în aceste instituţii există diferenţieri în ceea ce priveşte volumul şi natura atribuţiilor. Cele mai frecvent întâlnite structuri organizatorice în instituţiile şi autorităţile publice din ţara noastră sunt următoarele: • structura ierarhic funcţională. • structura teritorială.CAPITOLUL III: TIPURI DE STRUCTURI ORGANIZATORICE ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE În funcţie de particularităţile pe care le are fiecare domeniu de activitate. Principial. • şefii compartimentelor exercită toate atribuţiile conducerii şi au în subordine toţi funcţionarii publici de execuţie din structura compartimentelor pe care le conduc. cât şi de la conducătorii compartimentelor funcţionale. şi pe domenii. • funcţionarii publici de execuţie primesc ordine atât de la şefii lor ierarhici. fiind dublu sau chiar multiplu subordonaţi. în raport cu rolul instituţiei respective în cadrul sistemului instituţiilor administraţiei de stat. • structura mixtă. clar determinate în configuraţia structurii. La nivel central funcţionează ministerele. Totuşi la o analiză atentă se constată că predomină trei tipuri de structuri organizatorice cu ponderi diferite în diferitele domenii ale sectorului public. autorităţi naţionale. funcţionează instituţiile de specialitate care îşi desfăşoară activitatea numai în domenii distincte. în sectorul public se identifică mai multe tipuri de structuri organizatorice. Structura ierarhic-funcțională Structura ierarhic funcţională constă în organizarea instituţiei sau autorităţii publice pe niveluri ierarhice. publicată în legislaţie: hotărâre de guvern. în funcţie de tipurile de servicii publice pe care le realizează şi furnizează. Alături de aceste instituţii. de asemenea. . Deşi au competenţă materială generală instituţiile administraţiei publice locale nu sunt competente într-un număr de domenii de activitate asemănătoare. • număr mare de niveluri ierarhice. Acestea se diferenţiază doar prin numărul compartimentelor şi prin numărul de funcţionari publici prevăzut de legiuitor. oficii naţionale etc. ale căror structuri de tip ierarhic funcţional sunt. • funcţionarii publici de execuţie răspund faţă de şeful ierarhic şi faţă de şeful acestuia din urmă. alte organe centrale ale administraţiei de stat care au structuri ierarhic funcţionale orientate după o machetă standard. respectiv agenţii naţionale. publicate în monitorul oficial şi întrunesc trăsăturile menţionate pentru acest tip de structură. 1. Principalele trăsături ale acestui tip de structură organizatorică sunt: • existenţa unor compartimente operaţionale şi funcţionale distincte. În domeniul administraţiei publice au fost create instituţii cu competenţă materială generală. Ele se diferenţiază ca titulatură şi mod de reprezentare a structurii. principial în toate sferele vieţii sociale. O serie de particularităţi ale acestui tip de structură ierarhic funcţională există în domeniul administraţiei publice din ţara noastră.. dar frecvent subordonate lor. care desfăşoară activitatea. ordonanţă de guvern. ordin al ministrului etc. La trăsăturile mai sus menţionate se adaugă următoarele aspecte. în funcţie de nivelul ocupat în sistemul administrativ. La nivel central mai există şi alte instituţii purtând altă denumire decât ministere.

dispun de structuri teritoriale bine determinate în unitatea administrativ teritorială: oraş-municipiu. administraţii. prefectura ca instituţie are competenţe teritoriale largi. 92 . aceste tipuri de structuri fiind de tip plat. • numărul redus de niveluri ierarhice. Structura Teritorială Structura teritorială desemnează organizarea instituţiei sau autorităţii publice în raport cu unitatea administrativ-teritorială pe care îşi exercită competenţa. care poate fi adaptată funcţie de nevoile teritoriale identificate şi obiectivele manageriale urmărite. dar un grad de autonomie redus în conceperea structurii organizatorice. • instituţii cu competenţă teritorială limitată. Prin urmare. care dispun de structuri teritoriale.19 2. Principalele trăsături ale structurii teritoriale sunt: • sfera de exercitare a autorităţii de către componentele structurii este determinată de unitatea administrativ teritorială alocată de instituţia sau autoritatea ierarhic funcţională. Astfel de instituţii sunt prefecturile. Acestea au competenţă generală în unitatea administrativ-teritorială judeţ. Astfel există: • instituţii cu competenţă teritorială generală. care. în ţara noastră sunt primăriile. Din aceste motive. • existenţa în structură a unui număr destul de mare de compartimente operaţionale în care se realizează şi se furnizează servicii publice de interes general şi specific pentru unitatea administrativ-teritorială pe care îşi exercită competenţa respectiva instituţie sau autoritate. de asemenea. care ar trebui să respecte toate trăsăturile menţionate pentru acest tip de structură.Există o serie de astfel de structuri de instituţii publice şi la nivel local. • numărul de compartimente este determinat de nivelul şi de intensitatea nevoilor sociale identificate în unitatea administrativ-teritorială pe care o are în administrare instituţia sau autoritatea publică cu o astfel de structură. agenţii regionale etc. • gradul mare de flexibilitate al acestui tip de structură. În această categorie. Acestea se identifică în cadrul unor direcţii. În sectorul public din ţara noastră se identifică două categorii de instituţii cu două forme ale aceluiaşi tip de structură. funcţionalitatea structurilor organizatorice ale instituţiilor şi autorităţilor cu competenţe materiale generale este puternic afectată şi tinde să aibă un grad ridicat de formalism cu influenţe negative asupra celorlalte componente ale sistemului de management din instituţia publică. Componentele structurii teritoriale într-o primărie trebuie să se schimbe în funcţie de 19 . Idem 6. totuşi inerţia sistemului şi profesionalismul limitat al managerilor publici din aceste autorităţi îngreunează şi în multe situaţii limitează flexibilitatea structurii organizatorice. p. Structura organizatorică a prefecturii este determinată după un model standard public prin hotărâre de guvern. reprezentative pentru autoritatea executivă în unitatea administrativ teritorială. care reprezintă Guvernul în unitatea administrativ-teritorială. comună. inspectorate. • ponderea mare a relaţiilor funcţionale între compartimentele structurii. dar cu un grad ridicat de formalism şi rigiditate excesivă. Structurile organizatorice aferente unor astfel de instituţii publice sunt în principal elaborate şi avizate de instituţiile şi autorităţile publice în subordinea cărora funcţionează şi orice modificare în configuraţia structurii organizatorice se face doar de către autorităţile ierarhice. Deşi primăriile au un grad acceptabil de autonomie în conceperea structurilor organizatorice. extinse pe orizontală.

unde elementele structurii ierarhic-funcţionale se combină cu cele ale structurii teritoriale. De modul în care managerii publici ştiu să combine avantajele fiecărui tip şi să limiteze dezavantajele celuilalt tip se poate ajunge la un nivel corespunzător de performanţă a instituţiei publice.20 3. prin avantajele pe care le presupune un astfel de mod de organizare. 93 .21 20 . Idem 6. De altfel. care formalizează excesiv rolul acesteia şi minimizează funcţionalitatea ei. p. Structura mixtă Structura mixtă reuneşte caracteristici ale primelor două tipuri de structuri pe care le integrează în mecanismul intern de organizare al instituţiei sau autorităţii. structurile mixte sunt considerate ca generatoarele unui optim în funcţionalitatea unei structuri organizatorice dintr-o instituţie publică. Acest tip de structură se identifică în fiecare domeniu de activitate din sectorul public.mutaţiile şi priorităţile intervenite în unitatea administrativ-teritorială administrată de primărie şi nu să funcţioneze după un model standard. se impune a se generaliza şi în instituţiile şi autorităţile publice din ţara noastră. Tipul de structură mixtă este cel mai frecvent întâlnit în instituţiile şi autorităţile publice din statele democratice. Idem 6. 94-95 21 . de aceea. p.

. la obţinerea producţiei. Este vorba de constituirea unor elemente structurale ale unităţii economice cu character de execuţie (de producţie şi de servire) şi funcţionale care să contribuie. distribuite pe niveluri ierarhice. presupune conceperea şi realizarea unei structuri organizaţionale care să favorizeze atingerea obiectivelor pe care şi le-a fixat şi. Structura funcţională poate fi reprezentată grafic prin organigramă. implicit. sociale etc. după caz.cuprinde elementele componente ale structurii distribuite pe nivele şi linii ierarhice existente.etc. redate prin semne distincte.) definite cu această ocazie. Birouri. configuraţia şi funcţionalitatea sistemului informaţional şi decizional. posturilor de conducere. condiţiilor de vânzare a produselor şi implicit volumul cheltuielilor. servirea acesteia şi la exercitarea funcţiilor managementului. păreri diverse în legătură cu conceptul de organizare structurală. Importanţa deosebită a organizării în desfăşurarea activităţilor din unităţile economice a generat. întrucât este o componentă de bază a sistemului de management. cât şi în activitatea de cercetare şi proiectare a acesteia. elemente componente ale unei structuri organizatorice etc. coincide cu exercitarea funcţiunilor sale. materiale. a cărui funcţionalitate o determină în bună măsură. Rezultatul organizării structurale îl reprezintă structura organizatorică. atribuţiilor şi sarcinilor în funcţie de anumite criterii şi repartizarea acestora în subdiviziuni organizatorice. Organigrama este reprezentarea vizuala a structurii organizatorice.de raţionalitatea sa depinzând într-o proporţie considerabilă conţinutul şi îmbinarea sistemului de obiective. care are rolul de a asigura desfăşurarea în condiţii normale a activităţilor specifice funcţiunilor acesteia şi ale funcţiilor managementului. Structura organizatorică asigură osatura sistemului managerial. după cum era şi firesc. cât şi a caracteristicilor mediului în care aceasta îsi desfăşoară activităţile. Din manifestarea funcţiei de organizare în toată complexitatea activităţilor circumscrise. economice. mărimea profitulului. de fapt.CAPITOLUL IV: ORGANIGRAMA Desfăşurarea activităţii unei unităţi economice sub multiplele ei aspecte (tehnice. rezultă întregul sistem de organizare al unităţii economice. gama metodelor şi tehnicilor de management utilizate. în vederea asigurării unor condiţii cât mai bune pentru îndeplinirea obiectivelor unităţii economice. pe grupuri de persoane. care evidenţiază modul de grupare a organismelor.) care. Structura organizatorică a firmei este o expresie atât a resurselor umane. precum şi relaţiile stabilite între subansamblele în cauză. Ea poate fi apreciată ca un instrument deosebit de important pentru informare şi analiză a organizării conducerii. Departamente. acţiunilor. compartimentelor şi relaţiilor organizatorice dintre acestea. a scopurilor urmărite de componenţii săi. financiare şi informaţionale încorporate. Structura unei organizaţii reprezintă formalizarea şi repartizarea misiunilor şi funcţiilor între diferite subansamble (Direcţii. în scopul realizării lor.toate acestea determinând modul de folosire a resurselor.Servicii. tipuri de structuri. Importanţa structurii organizatorice rezidă în condiţionarea obţinerii unei profitabilităţi ridicate în firme. Organizarea structurală constă în gruparea funcţiunilor.

organigramele pot fi grupate în: generale sau de ansamblu şi de detaliu sau parţiale.Prin intermediul organigramei se pot evidenţia erori de subordonare a diferitelor posturi sau compartimente. Aceste organigrame sunt cele mai frecvente datorită uşurinţei în construcţie şi expresivităţii lor. • Organigramele de ansamblu reprezintă grafic principalele componente structurate pe niveluri ierarhice şi asigură o viziune general asupra organizării. O astfel de organigramă generală care cuprinde întreaga activitate devine greoaie şi inoperantă pentru cei care nu sunt specialişti în domeniu. asemenea organigrame întocmite la nivelul unităţii economice se specifică numai conducătorul compartimentului şi se precizează numărul subordonaţilor din fiecare . organigramele pot fi organigrame ordonate rectangular şi organigrame ordonate circular. Organigramele mai pot fi grupate după conţinutul lor în: • organigrame de structură care definesc poziţia compartimentelor şi posturilor de conducere unele în raport cu altele. În organigramele pe funcţii se poate indica şi numele conducătorului. Pentru instituțiile care au un număr mare de subdiviziuni organizatorice se recomandă alcătuirea unei organigrame cu “axe rabatabile”. În elaborarea organigramelor trebuie avute în vedere două aspect contradictorii. Organigramele pot fi grupate astfel: după caracteristici constructive. Organigramele ordonate rectangular au scara ierarhică pe verticală. subordonării şi distribuirii activităţilor pe linii ierarhice. După caracteristicile lor constructive. acestea pot fi detaliate până la elementele primare ale structurii. De regulă. Se elaborează pe compartimente şi prin asamblarea lor se ajunge la o organigramă generală care cuprinde întreaga activitate. iar posturile şi compartimentele sunt amplasate pe diferite niveluri ierarhice şi poartă denumirea de “rectangular verticală” sau “piramidală”. a gradului de încărcare a cadrelor de conducere. Primul se referă la faptul că o organigramă cu cât este mai completă cu atât va furniza informaţii mai multe despre componentele pe care le reprezintă. După sfera de cuprindere a activităţilor. • Organigramele de detaliu reprezintă numai anumite activităţi din organigrama de ansamblu. • organigramele pe funcţii în care se precizează funcţiile ocupate de personalul unităţii. indiferent de funcţiunile unităţii la îndeplinirea cărora participă. devine mai utilă pentru specialiştiî. în acest caz ele poartă denumirea de organigrame nominale. după conţinut. după situaţia pe care o reprezintă. În consecinţă se impune o analiză judicioasă a elementelor componente ce urmează a fi cuprinse într-o organigramă de ansamblu astfel încât ea să-şi îndeplinească funcţiile pentru care a fost elaborată. Pentru acest motiv se încearcă o simplificare prin eliminarea elementelor de detaliu şi sunt prezentate grafic numai acele elemente structurale care sunt strict necesare. după sfera de cuprindere. Cel de-al doilea aspect evidenţiază dificultăţi sporite pentru nespecialişti în formarea unei viziuni de ansamblu asupra modului de structurare a activităţilor în unitatea economică. se pot face aprecieri asupra respectării unor principii generale de elaborare a structurii. În acest caz organigramele şi posturile de conducere aflate la nivelul unităţii sunt distribuite pe niveluri ierarhice în sens descendent iar compartimentele pe axe rabotate.

. Evident. Dacă în organigramă sunt prefigurate toate tipurile de relaţii organizatorice. Aceste dreptunghiuri trebuie să conţină anumite informaţii şi se precizează caracteristicile acestora. iar în cele de detaliu sunt precizate totalitatea acestor relaţii.prin natura sa “politică” (care este partajul puterii? cine depinde de cine?). aceasta devine mai completă dar. cele de subordonare funcţională prin linii întrerupte. de analiză şi cercetare. Interesul suscitat de organigramă pentru managerii publici se poate explica prin natura funcţională a acesteia (cine ce face? care sunt limitele? care sunt legăturile existente între diferitele subansamble?). Se recomandă ca relaţiile organizatorice de subordonare ierarhică să fie prezentate prin linii continue. În organigramele de ansamblu. în acelaşi timp. organigrama trebuie să respecte anumite reguli printre care : • compartimentele şi posturile de conducere se reprezintă grafic prin dreptunghiuri a căror mărime şi grosime a liniilor trebuie corelată cu importanţa obiectivelor. organigrama formală nu corespunde întotdeauna exercitării concrete a puterii pe teren. autorităţii şi responsabilităţii postului sau compartimentului. • relaţiile organizatorice apar pe suprafaţa organigramei ca o reţea de vectori. Pentru a putea îndeplini funcţia de instrument de informare.subdiviziune organizatorică. • Posturile şi compartimentele ce alcătuiesc un nivel ierarhic sunt distribuite pe acelaşi nivel indiferent de importanţa lor în realizarea obiectivelor generale ale unităţii economice. mai greu de urmărit. se redau relaţiile cele mai caracteristice. fiecare având originea într-un post superior iar săgeata într-un post subordonat. o organigramă reală fiind uneori necesar de elaborat pentru a inţelege modul de funcţionare a unei administraţii publice. iar celelalte tipuri prin linii distincte precizate în legenda amplasată într-o anumită parte a planşei.

Prezentarea instituției a) Baza legală de înfințare și legile pe baza cărora își desfășoară activitatea Primăria Municipiului București este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. b) Profil – obiect de activitate Direcția buget are ca obiect de activitate coordonarea. • urmărește primirea alocațiilor de la bugetul de stat și de la alte bugete și încasarea veniturilor proprii aprobate pentru bugetul Consiliului General al Municipiului București. soluționând problemele curente ale colectivității locale. în condițiile legii. în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare. denumită Primăria Municipiului București care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile Primarului General. Primarul General este șeful administrației publice locale a municipiului București și al aparatului propriu de specialitate.CAPITOLUL V: STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ÎN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI 1. • fundamentează și face propuneri pentru repartizarea surselor (veniturilor) și cheltuielilor pe bugetele ce compun bugetul local al municipiului București (bugetul CGMB și bugetele sectoarelor). • întocmește proiectul bugetului Consiliului General al Municipiului București și propunerile de rectificare sau modificare a acestuia. Direcția buget exercită următoarele atribuții specifice: • colaborează cu compartimentele de specialitate organizate la nivelul sectoarelor în legătura cu elaborarea și execuția bugetului local pe ansamblul municipiului București. conform art. Viceprimarii. privind constituirea de noi resurse. instituirea de impozite și taxe locale. 215/2001 și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București privind aprobarea organigramei și numărului de posturi ale aparatului propriu de specialitate. în condițiile legii. • întocmește documentațiile pentru deschiderea creditelor bugetare și repartizarea acestora. a activităților de elaborare a bugetului local și asigurarea derulării în bune condiții a execuției bugetare. Secretarul General al municipiului București. . împreună cu aparatul propriu de specialitate constituie o structură funcțională cu activitate permanentă. 66(1) din Legea 215/2001. a atribuțiilor ce revin organelor de specialitate ale autorităților locale în legătura cu întocmirea și execuția bugetului local. precum și îndeplinirea. contractarea de împrumuturi. Primarul General. • întocmește lucrările de fundamentare a propunerilor pentru bugetul anului următor în etapele prevazute de lege. • face propuneri și fundamentează. precum și taxe speciale. împreună cu direcțiile de specialitate. • participă la elaborarea analizelor privind dezvoltarea resurselor financiare ale municipiului București: face propuneri. cererile de alocații pentru municipiul București de la bugetul de stat și/sau alte bugete. în colaborare cu compartimentele de specialitate. constituirea și utilizarea fondurilor publice. pe care îl conduce și controlează.

privind stabilirea/modificarea tarifelor pentru serviciile pentru care autoritățile locale au competența de aprobare/avizare. o primește. asigură exercitarea controlului financiar preventiv pentru operațiunile în atribuțiile ordonatorului principal de credite privind execuția bugetului Consiliului General al Municipiului București ce se supun controlului. asistă Viceprimarul în alcătuirea programului zilnic. Structura organizatorică și relațiile cu alte instituții Structura organizatorică a Primăriei Municipiului București cuprinde următoarele compartimente: • Cabinetul Primarului General este un compartiment funcțional din cadrul structurii organizatorice a Primăriei Municipiului București. întocmește dările de seamă contabile (bilanț și contul de execuție) precum și contul de încheiere a exercițiului bugetar anual pentru bugetul Consiliului General al Municipiului București. impozitele și alte venituri ce se constituie ca surse ale bugetului Consiliului General al Municipiului București și/ale sectoarelor care nu sunt în competența altor compartimente. o asigurarea colaborării dintre compartimentele PMB. cât și dintre acestea și alte autorități și instituții ale administrației publice. Cabinetul Primarului General are ca principale atribuții specifice: o reprezentarea instituției Primarului General în relația cu cetățeanul. o organizează întâlnirile. analizează și face propuneri. 2. în legătură cu proiectele bugetelor regiilor subordonate Consiliului General al Municipiului București. organizează și conduce evidența sintetică și analitică a veniturilor bugetului Consiliului General al Municipiului București. o transmite mesaje interne prin sistemul computerizat. . an) cu privire la execuția bugetului Consiliului General al Municipiului București. analizează și face propuneri pentru soluționarea contestațiilor. • Cabinetul Viceprimar 1 îndeplinește următoarele atribuții principale: o răspunde de buna desfășurare a activității în cadrul cabinetului Viceprimarului 1. analizează și face propuneri. trimestru. după caz. Întocmește alte lucrări dispuse de Primarul general și/sau rezultate ca urmare a unor Hotărâri ale Consiliului General al Municipiului București sau alte acte normative specifice. societăți culturale. o redactează documente. administrația centrală și locală. întocmește lucrările de raportare periodică (lună. obiecțiunilor. alte instituții și organizații. regii autonome. pregatește și expediază corespondența. împreună cu compartimentele de specialitate. în baza competențelor stabilite de Primarul General. întocmește documentele de raportare corespunzătoare. persoane fizice și juridice din țară și străinatate. condus de un director general și în limita competențelor de doi directori generali adjuncți.• • • • • • • • • • efectuează (propune) operațiunile de alocare a creditelor bugetare pe ordonatori în conformitate cu prevederile bugetului aprobat. o înregistrează și clasează scrisorile și cererile. împreună cu compartimentele de specialitate. reclamațiilor contribuabililor cu privire la taxele.

în scopul realizării de rapoarte și statistici. o colectează și prelucrează date în vederea informării eficiente a Viceprimarului. o organizează întâlnirile. o acordă informațiile solicitate de cetățeni. o redactează documente. cât și cu alte instituții din administrația publică. o colectează și prelucrează date în vederea informării eficiente a Viceprimarului. o înregistrează și clasează scrisorile și cererile. o transmite documentațiile vizate de Viceprimar către compartimentele și unitățile coordonate. o primește. o asigură activitățile de protocol. o urmărește și controlează stadiul rezolvării lucrărilor și răspunsurilor. o transmite documentațiile vizate de Viceprimar către compartimentele și unitățile coordonate. către petenți. o menține legătura cu aparatul executiv al PMB. o sistematizează documentațiile primite la Cabinet Viceprimar și le prezintă în termen util Viceprimarului. o analizează și sintetizează informațiile referitoare la activitatea compartimentelor și unităților coordonate de Viceprimar. asigură circulația informațiilor cerute de Viceprimar. în conformitate cu prevederile legale și cu dispozițiile Primarului General. cărți de referință. referitoare la activitatea specifică. o furnizează informații folosind bazele de date.• furnizează informații folosind bazele de date. asigură circulația informațiilor cerute de Viceprimar. în scopul realizării de rapoarte și statistici. o acordă informațiile solicitate de cetățeni. o transmite mesaje interne prin sistemul computerizat. o indeplinește și alte sarcini dispuse de conducerea instituției. cărți de referință. CGMB. Cabinet Viceprimar 2. o asigură activitățile de protocol. pregatește și expediază corespondența. o urmărește și controlează stadiul rezolvării lucrărilor și răspunsurilor. o . referitoare la activitatea specifică. către petenți. instituții sau persoane juridice. în conformitate cu prevederile legale și cu dispozițiile Primarului General. în termenul legal. o indeplinește și alte sarcini dispuse de conducerea instituției. o răspunde de buna desfășurare a activității în cadrul cabinetului Viceprimarului 2. instituții sau persoane juridice. în termenul legal. asistă Viceprimarul în alcătuirea programului zilnic. cât și cu alte instituții din administrația publică. o sistematizează documentațiile primite la Cabinet Viceprimar și le prezintă în termen util Viceprimarului. CGMB. o menține legătura cu aparatul executiv al PMB. o analizează și sintetizează informațiile referitoare la activitatea compartimentelor și unităților coordonate de Viceprimar.

precum și cu cetățenii și administrația publică locală și centrală. condus de un director executiv și în limita competențelor de 3 directori executivi adjuncti și răspunde pentru activitatea din următoarele domenii: o coordonarea inspecției în domeniul atribuirii spațiilor de locuit sau cu altă destinație și al respectării contractelor în derulare.B. o analizează și face propuneri de repartizare a surselor totale ale bugetului local al municipiului București pe bugete componente. o respectarea normelor de disciplină în construcții în conformitate cu prevederile Legii 50/1991 republicată.. o soluționarea petițiilor și sesizărilor specifice activității direcției. o participarea în controale tematice privind activitățile desfășurate de agenții economici pe raza municipiului București. cu celelalte compartimente din cadrul structurii organizatorice a Primăriei Municipiului București. condus de un director executiv. • Direcția inspecție și control general este un compartiment funcțional organizat ca direcție în structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. enumerate mai jos împreună cu principalele lor atribuții: a) Serviciul elaborare și execuție buget: o organizează și coordonează direct lucrările de întocmire a proiectului bugetului Consiliului General al Municipiului București. În exercitarea atribuțiilor sale. cu unitățile din subordinea Consiliului General al Municipiului București sau finanțate din bugetul acestuia. compartimentele de specialitate din cadrul aparatului propriu ale Consiliilor Locale ale Sectoarelor municipiului București. a activității desfășurate de prestatorii de servicii de salubritate autorizați. o întocmește lucrările pentru proiectul bugetului Consiliului General al Municipiului București. . Cabinetul Secretarului are ca principală atribuție specifică asigurarea legăturii dintre Consiliul General al Municipiului București. modificarea sau rectificarea acestuia. ca autoritate deliberativă și Primarul General ca autoritate executivă. Din punct de vedere al structurii organizatorice.G. • Direcția buget este un compartiment de specialitate. cu alte autorități și instituții.M. Direcția buget colaborează cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor. o centralizarea și evidențierea rezultatelor acțiunilor de control effectuate. o verificarea și sancționarea faptelor ce prezintă riscuri pentru mediu și sănătatea cetățenilor. o controlul calității serviciilor prestate de către regiile aflate sub autoritatea C. o verificarea respectării prevederilor Hotărârilor Consiliului General al Municipiului București și a Dispozițiilor Primarului General. o întocmirea de programe proprii de control pe care le supune spre aprobare Primarului General. o colaborare cu instituțiile publice locale și centrale pentru soluționarea problemelor de interes public. o controlul stării de salubritate și ecologie urbană. Direcția Buget este împărțită în mai multe compartimente. o analizează și face propuneri în legatură cu proiectele bugetelor unităților autofinanțate și ale regiilor autonome de sub autoritatea Consiliului General al Municipiului București.• Cabinetul Secretarului face parte din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București și este coordonat de către Secretarul General al Municipiului București.

o face propuneri și/sau după caz avizează propuneri pentru impozite și taxe locale.M. o centralizează și analizează cererile de alocare. impozite si taxe: o fundamentează și face propuneri pentru repartizarea pe bugete componente bugetul C. o analizează fundamentările și îndeplinirea condițiilor legale pentru cererile de cheltuieli de capital cu finanțare parțială sau integrală de la bugetul Consiliului General al Municipiului București. o analizează și face propuneri în legătură cu modificarea sau rectificarea cheltuielilor aprobate.M. și bugetele consiliilor sectoarelor . o fundamentează și face propuneri pentru repartizarea pe bugete componente bugetul C. inclusiv taxe speciale. după caz. întocmește listele de investiții anexe la proiectul bugetului. o întocmește documentațiile pentru deschiderea creditelor bugetare și repartizarea acestora. și bugetele consiliilor sectoarelor . o asigură exercitarea controlului financiar preventiv pentru operațiunile în legătură cu alocarea creditelor bugetare aprobate. o fundamentează și face propuneri pentru actualizarea nivelului impozitelor și taxelor locale.B. pe categorii.a surselor reprezentând veniturile proprii ale municipiului București. a fondurilor pentru investitțiile aprobate. o verifică și urmărește încasarea veniturilor bugetului Consiliului General al Municipiului București ce se realizează prin compartimentele de specialitate organizate la sectoare și prin unitățile din subordinea Consiliului General al Municipiului București și compartimentele de specialitate din aparatul propriu. o analizează evaluările transmise de organele de specialitate pentru veniturile proprii ale bugetului local și face propuneri în legătură cu nivelul acestora. pentru bugetul local pe ansamblu și pe bugete componente.a sumelor/alocațiilor de la bugetul de stat și/sau din alte fonduri publice.G.efectuează (propune) operațiunile de alocare a creditelor bugetare pe ordonatori în conformitate cu prevederile bugetului aprobat. bilanțului și contului de încheiere a exercițiului. o analizează propuneri pentru surse alternative de finanțare a unor programe de investiții și alte categorii de cheltuieli. o face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului a cheltuielilor pentru investițiile instituțiilor publice. o . o întocmește documentațiile pentru alocarea fondurilor aprobate pentru bugetul Consiliului General al Municipiului București de la bugetul de stat sau din alte fonduri publice.G. regiilor autonome și societăților comerciale ce se finanțează de la bugetul Consiliului General al Municipiului București în limita surselor cu această destinație posibil de asigurat. b) Serviciul venituri. analizează și avizează propuneri pentru constituirea de noi surse de venituri și/sau suplimentarea celor existente. o elaborează sau.B. pe surse. o întocmește alte lucrări dispuse de conducerea Primăriei Municipiului București sau conducerea directiei. o elaborează lucrările aferente pentru întocmirea raportărilor periodice. o analizează necesarul de surse.

în conformitate cu prevederile legale și normele interne ale PMB.analizează și face propuneri. condus de un director executiv și în limita competențelor de un director executiv adjunct. împreună cu compartimentele de specialitate. contabilitate colaboreză cu celelalte compartimente din cadrul structurii Primăriei Municipiului București. • Direcția audit public intern este o structură de specialitate organizată ca direcție în structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. Direcția venituri colaborează cu celelalte compartimente din cadrul structurii Primăriei Municipiului București. Direcția financiar. o verifică dările de seamă contabile de la unitățile finanțate de la bugetul Consiliului General al Municipiului București ce depun bilanț și/sau cont de execuție. regularității și legalității și lichidarea cheltuielilor. În exercitarea atribuțiilor sale. o întocmește alte lucrări în sarcina direcției dispuse de conducerea Primăriei Municipiului București și/sau de conducerea direcției. Direcția venituri este un compartiment de specialitate. contabilitate este un compartiment de specialitate. Direcția audit public intern răspunde pentru activitatea de audit intern. verifică și centralizează raportările operative cu privire la execuția cheltuielilor bugetului Consiliului General al Municipiului București și a bugetului local pe ansamblu. obiecțiunilor. organizat ca direcție în structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. Direcția financiar. o analizează și face propuneri pentru soluționarea contestațiilor. unitățile subordonate C. activitate funcțional independentă și obiectivă. Ministerul Finanțelor Publice etc.B. potrivit legii.M. precum și cu Ministerul Finanțelor Publice. perfecționând activitățile la nivelul Primăriei o . compartimentele similare din cadrul primăriilor sectoarelor municipiului București. • Direcția financiar. reclamațiilor și cererilor privind acordarea de înlesniri la plata impozitelor și taxelor locale precum și a altor venituri ale bugetelor locale ce nu sunt în competența de solutionare a altor compartimente. condusă de un director executiv și subordonată direct Primarului General.G. care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice. Direcția de Trezorerie a Municipiului București. c) Biroul raportare executie buget: o organizează și conduce evidența sintetică și analitică a veniturilor bugetului Consiliului General al Municipiului București. Direcția Venituri are ca obiect de activitate stabilirea veniturilor bugetului local și urmărirea realizării acestora. o întocmește darea de seamă centralizată a bugetului Consiliului General al Municipiului București și contul de încheiere a exercițiului. În exercitarea atribuțiilor sale. contabilitate are ca obiect de activitate organizarea. o Primește. unități din sistemul bancar etc.. coordonarea și execuția activităților financiare și contabile aferente cheltuielilor Primăriei Municipiului București și a celor specifice execuției bugetului de cheltuieli a PMB. cu privire la stabilirea tarifelor pentru care autoritatea locală are competența de avizare/aprobare. o întocmește documentele de raportare corespunzătoare. Asigură certificarea proiectelor inițiate în privința realității. compartimentele similare din unitățile subordonate Consiliului General al Municipiului București sau finanțate din bugetul acestuia. o întocmește alte lucrări în sarcina direcției dispuse de conducerea Primăriei Municipiului București și/sau de conducerea direcției. condusă de un director executiv. organizat ca direcție în structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. precum și organizarea și conducerea contabilității veniturilor.

o inițiază programe și proiecte în parteneriat cu instituții de învaățământ și cu ONG-uri. etc. o asigură documentarea. o întocmește proiecte de hotărâri CGMB și de dispoziții ale Primarului General în domeniul de activitate. având o raportare echidistantă față de aceste entități.Municipiului București. recomandări. cu scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de Primarul General în “Declarația și angajamentul Primarului General al MB în domeniul calității”. Ajută direcțiile din cadrul Primăriei Municipiului București și entitățile publice subordonate CGMB să-și îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică. o promovează programele cu propuneri în vederea realizării integrării europene la nivel local. o analizează și sintetizează materialele obținute. • Direcția managementul calității coordonează. o în exercitarea activităților menționate. Direcția integrare europeană colaborează și cu entitățile și autoritățile care au atribuții în domeniul integrării europene (Ministerul Integrarii Europene.) care lasă la latitudinea autorităților publice locale elaborarea setului de măsuri pentru aplicarea acestora. respectă și aplică prevederile sistemelor de management aprobate în cadrul Primăriei Municipiului București. o elaborează norme de aplicare pentru acele documente ale Uniunii Europene (directive. Fondurilor de Preaderare (Phare. o asigură documentarea și pregătirea cadrului juridic și instituțional pentru descentralizarea unor servicii publice la nivelul Municipalității. analiza și întocmirea bazei de date privind actele normative ale Uniunii Europene în domeniile de interes ale administrației publice locale.. precum și furnizarea acestor informații compartimentelor de specialitate și instituțiilor din subordinea Consiliului General al Municipiului București eligibile pentru aceste programe și proiecte. o utilizează corespunzator sistemul informatic integrat și cunoaște. • Direcția integrare europeană este un compartiment de specialitate din cadrul structurii organizatorice a Primăriei Municipiului București. o asigură documentarea și monitorizarea componentelor programelor de finanțare ale Uniunii Europene. a controlului și a proceselor de administrare. ISPA) și Fondurilor Structurale destinate administratiei publice locale. menține și îmbunătățește activitatea de management a calității serviciilor din cadrul tuturor compartimentelor PMB. Directia integrare europeană are ca principale atribuții specifice următoarele: o asigură documentarea și elaborarea unor materiale specifice activității de integrare europeană la nivel locală. direcțiile de specialitate ale altor . condus de un director executiv. care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului. o asigură traducerea materialelor și documentațiilor primite. o asigură activitatea necesară armonizării și modernizării structurii și atribuțiilor administrației publice locale. o întocmește chestionare tip care să permită ordonarea datelor și implementarea pe calculator în vederea prelucrării lor. pentru educarea persoanelor și societății civile cu privire la cunoasterea și aplicarea normelor Uniunii Europene.

ministere și instituții centrale. o propune compartimentelor PMB și primește de la acestea ofertele privind stagiile de formare. canalizare. cooperarea cu primăriile capitalelor și orașelor mari ale lumii. o asigură documentarea. precum și a altor credite sau împrumuturi similare. rambursabile sau nerambursabile. o organizează acțiunile de cooperare cu administrațiile publice locale din străinătate. Ministerul Integrării Europene. o în exercitarea activităților menționate. saloane internaționale. analiza și sinteza materialelor privind reforma instituțională și legislativă a administrației publice locale. în vederea îmbunaătățirii performanțelor instituției. convenirea. Agenția de Dezvoltare Regională. parafarea și modul de aplicare a prevederilor Acordurilor de asistență financiară externă nerambursabilă și alte instituții financiare. precum și la desfășurarea acțiunilor de protocol extern. parafarea și implementarea Memorandum-urilor de finanțare nerambursabilă oferite de Uniunea Europenă. salubritate. ministerelor și Parlamentului. cu serviciile de protocol ale Guvernului. în cadrul organismelor internaționale și a asociațiilor internaționale. respectă și aplică prevederile sistemelor de management aprobate. respectiv urbanism. târguri. o desfășoară operațiunile necesare atragerii investitorilor străini în vederea realizării obiectivelor prioritare în domenii de interes municipal. . având drept scop realizarea obiectivelor proiectului cu maximă diligență și eficiență. o desfășoară și asigură activitățile legate de prezența Primăriei Municipiului București la întâlnirile bilaterale și reuniunile internaționale. o coordonează managementul integrat de proiect în conformitate cu prevederile acordului de finanțare. inclusiv sistemul de Management al Calității. o utilizează corespunzător sistemul informatic integrat și cunoaște. cu organismele și instituțiile interne și externe de interes pentru administrația publică locală. o pregătește și participă la protocolul extern al conducerii Primăriei Municipiului București. simpozioane internaționale. Ministerul Administrației și Internelor. o urmărește elaborarea și realizarea politicii de finanțare externă. instituții de învățământ și ONG-uri în problematica administrației publice locale). construcții. o promovează imaginea municipiului București pe plan extern prin diverse activități și programe care se desfașoară în țarp și în străinătate. infrastructură rutieră. convenirea. termoficare. • Direcția relații internaționale are ca principale atribuții specifice următoarele: o asigură desfășurarea corespunzătoare a acțiunilor Primăriei Municipiului București pe plan extern. cursurile de specializare. Direcția Relații Internaționale colaborează cu direcțiile similare din Ministerul Afacerilor Externe. tratative. precum și la protocoalele externe ale compartimentelor din cadrul structurii organizatorice ale Primăriei Municipiului București. • Direcția managementul creditelor externe are ca principale atributii specifice: o coordonează proiectele finanțate din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat. cooperările internaționale. negocieri ale executivului Primăriei Municipiului București. expoziții. transport urban și alte servicii publice de interes local.

asigură împreună cu Direcția de Integrare Europeană și Direcția Relații Internaționale corelarea pozițiilor delegațiilor române care participă la reuniunile internaționale unde se abordează subiecte din domeniu. coordonează procesul de elaborare a propunerilor de proiecte finanțabile prin asistența financiară rambursabilă și nerambursabilă și propune Primarului General promovarea lor. precum și cu alți finanțatori externi. în calitate de compartiment emitent. cu aducerea imediată la cunoștința conducerii P. cu băncile românești cu care se încheie aranjamente bancare pentru derularea operațiunilor și cu beneficiarii finali ai finanțării externe. urmărește realizarea unei politici unitare de finanțare externă. prin semnătura celui care le-a întocmit și a directorului. compartimentele de specialitate din cadrul municipalității și prezintă Primarului General un punct de vedere privind oportunitatea. precum și a plăților de dobânzi și comisioane în contul acestora.B. cu participarea beneficiarilor finali. propune Direcției Buget includerea în proiectul de buget a fondurilor în valută sau în lei pentru rambursarea creditelor externe contractate sau garantate de stat. stadiul avizării proiectelor sau actelor aflate la alte organisme ale administrației de stat. asigură relațiile funcționale cu instituțiile financiare internaționale finanțatoare. urmărește și controlează derularea acordurilor de împrumut și a acordurilor de asistență financiară nerambursabilă.G.. analizează oportunitățile de obținere a creditelor împreună cu beneficiarii finali. asigură asistența în implementarea proiectelor..M. necesitatea negocierii unor asemenea credite. din faza de lansare și până la finalizarea proiectelor finanțate și rambursarea în totalitate a creditelor contractate. asigură relațiile funcționale cu instituțiile financiare internaționale și cu beneficiarii finali ai împrumutului. certifică documentele și actele justificative ce se prezintă pentru obținerea vizei de control financiar preventiv propriu și răspunde de legalitatea. elaborează. oportunitatea și realitatea operațiunilor consemnate în documentele prezentate. pentru care rambursarea se asigură din bugetul municipalității. pentru instituțiile publice din subordine. urmărește. cu instituțile românești care participă la realizarea programului. propunerile de decizii care urmează a fi luate în relațiile cu instituțiile financiare internaționale. având drept scop realizarea cu maximă operativitate și eficiență a obiectivelor acestora. pe baza strategiei de dezvoltare a municipiului București. economicitatea. coordonează managementul programelor.o o o o o o o o o o o o o o o o prezintă spre aprobare Primarului General. în conformitate cu prevederile acordurilor de finanțare. prezintă Primarului General rapoarte privind unele constatări și eventuale nereguli rezultate în urma derulării acordurilor de finanțare externă rambursabilă și nerambursabilă. necesitatea. programul de finanțare externă a proiectelor specifice municipalității. asigură negocierea acordurilor de împrumut sau a celor de finanțare externă nerambursabilă.M. în funcție de prioritățile strategice.B. regiile autonome și societățile de sub autoritatea C. . în colaborare cu factorii interesați. consultând compartimentele de specialitate din cadrul municipalității.

stabilirea comisiilor de evaluare a ofertelor. urmărind încadrarea în termenele convenite cu finanțatorul extern. precum și regulamentul de organizare și funcționare al acestuia. Direcția Sisteme Informatice exercită următoarele atribuții specifice: o stabilește strategia de informatizare a administrației publice locale a municipiului București. termenii de referință. o coordonează activitatea Centrului de Calcul al PMB. în contextul dezvoltării societății informaționale. în vederea realizării unui sistem informatic unitar la nivelul administrației publice locale a Municipiului București. o avizează programele anuale de activitate ale Centrului de Calcul al CGMB. motivarea. o organizează lunar sau ori de câte ori este nevoie întruniri cu echipele Unităților de Implementare a Proiectelor responsabile de realizarea proiectelor specifice. coordonarea derulării acestuia. Totodată. încheierea contractului. o . o asigură monitorizarea proiectelor. asigură informarea personalului din aparatul propriu de specialitate al Consiliului General al Municipiului București cu privire la normele de sănătate și securitate în muncă și exercită controlul asupra respectării acestora. regiile. întocmirea rapoartelor de evaluare. • Direcția sisteme informatice are ca obiect de activitate elaborarea strategiei de informatizare a administrației publice locale a Municipiului București și implementarea acesteia. În vederea îndeplinirii obiectului de activitate. obținerea la timp a aprobării acestora. formarea și perfecționarea profesională a resurselor umane din cadrul aparatului propriu de specialitate. schimbări organizaționale și orientările curente în tehnologia informației în conformitate cu prioritățile locale. asigură monitorizarea contractelor a căror finanțare este asigurată și din credite externe. la propunerea acestora. o supervizează activitatea de procurare. respectiv de pregătire a documentelor de achiziții (invitația la licitație. întocmește rapoarte periodice și anuale. transmiterea documentației la finanțatorul extern pentru aprobarea contractului). pe care le transmite finanțatorului extern și instituțiilor centrale implicate în evaluarea acestor rapoarte. realizarea sistemului informatic integrat și extinderea acestuia la nivelul administrației publice locale a Municipiului București în vederea integrării în sistemul informatic național. pentru analiza stadiului realizării obiectivelor din acordurile de finanțare și luarea măsurilor. organizarea în condiții de legalitate a structurilor aparatului executiv. o coordonează programele cu specific de informatică pentru primăriile de sector. serviciile și instituțiile publice aflate sub autoritatea CGMB. o stabileăte măsurile pentru implementarea acesteia. conform prevederilor acordurilor de finanțare și a legislației naționale în vigoare. o revizuie periodic strategia de informatizare în funcție de realități. precum și a serviciilor publice și instituțiilor publice din subordinea Consiliului General al Municipiului București. • Direcția resurse umane are ca obiect de activitate aplicarea legislației privind angajarea. documentația standard pentru organizarea licitației.acordă asistență Unităților de Implementare a proiectelor constituite pentru pregătirea termenilor de referință corespunzători temelor prevăzute a se realiza în cadrul finanțării externe. evaluarea. o monitorizează și evaluează măsurile de implementare a strategiei de informatizare și stadiul de realizare a acestora. naționale și tendințele mondiale în domeniu. propunerea câștigătorului pentru adjudecarea contractului. după caz.

agenți economici. aplicarea Legii nr. o asigură și coordonează instruirea utilizatorilor Sistemului Informatic Integrat. administrației publice locale. precum și cu instituții ale administrației publice centrale și locale. expoziții și târguri în domeniu IT (tehnologia informației). simpozioane. o prezintă propuneri privind distribuirea și redistribuirea echipamentelor informatice în funcție de necesitățile concrete și de priorități. resursele umane implicate în realizarea obiectivelor informatice din orice compartiment al Primăriei Municipiului București (personalul care deține echipamente de tehnică de calcul sau exploatează aplicații informatice). 787/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a autorității teritoriale de ordine publică și răspunde de relația cu societatea civilă. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Îndeplinește atribuțiile ce decurg din aplicarea O. Secretarul general al municipiului București. Presedinție. o comunică cu celelalte structuri ale administrației publice locale și centrale. Principalele atribuții ale direcției sunt: o elaborează strategia de dezvoltare urbană a orașului. o asigură protecția datelor din Sistemul Informatic Integrat. Viceprimari. nr. serviciile mass. pentru informarea și soluționarea problemelor ce sunt de competența Primăriei Municipiului București. cetățeni etc.G. o inițiază și promovează teme de studiu. administrează. referate de specialitate. precum și cu furnizorii de produse și servicii IT (tehnologia informației). În vederea îndeplinirii obiectului de activitate Direcția relații publice și informare colaborează cu toate compartimentele din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. gestionează și menține resursele implicate în realizarea obiectivelor informatice (hardware.media etc. aplicarea H. o o . nr. în scopul prelucrării unitare a acestora cu sistemul de management al documentelor. software și comunicații). o avizează formatul documentelor produse cu mijloace electronice în cadrul Primăriei Municipiului București. o asigură perfecționarea personalului direcției prin participarea la cursuri de specialitate. note de fundamentare. proiecte de dispoziții și hotărâri în domeniul său de activitate. • Direcția urbanism și amenajarea teritoriului coordonează activitatea Centrului de Planificare Urbană și Metropolitană Bucuresști. pe domeniul său de activitate. o propune întocmirea de proceduri pentru optimizarea activităților și a circuitelor/fluxurilor de date. • Direcția relații publice și informare are ca obiect de activitate asigurarea legăturii între Primarul General.G. coordonează și gestionează Planul de Amenajare a Teritoriului și Planul Urbanistic General al Municipiului București. Instituția avocatul poporului.asigură dezvoltarea și exploatarea Sistemului Informatic Integrat al PMB. din punct de vedere informatic. alte unități. compartimentele din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București și instituțiile administrației publice centrale. Guvernul României. o coordonează și îndrumă.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. o reglementează cadrul de desfășurare a activității informatice și participă la elaborarea procedurilor informaționale și operaționale la nivelul PMB. conform Legii nr.

rețele de TV prin cablu pentru investiții care se realizează pe terenuri care depășesc limita administrativteritorială a unui sector și cele care se realizează în extravilan. 1:2000.A.834/1991 dosarele înaintate de societăți comerciale și păstrează dosarele societăților comerciale avizate conform HGR nr. Coordonează activitatea de actualizare și întocmire a planurilor topografice sc. o gestionează lista monumentelor istorice.elaborează. • Direcția evidență imobiliară și cadastrală are ca obiect de activitate constituirea și gestionarea evidențelor privind imobilele situate pe raza administrativ teritorială a municipiului București. 1:25000. verifică în teren solicitările de avize.. rețele de distribuție orășenești. o participă la activitatea publică a Primăriei Municipiului București în domeniul său de activitate. o emite. o Cooperează cu primăriile de sector din Municipiul București și cu instituțiile care au atribuții în domeniile urbanismului și amenajării teritoriului. o conduce si participă la comisii de specialitate. 1:10000.1:500.M. o furnizează informații privind monumentele și zonele protejate. terenuri și echipamente publice. Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. o emite avize privind situația urbanistică pentru construcții.834/1991. certificate de urbanism și autorizații de construire. Asigură secretariatul și prezintă Comisiei de aplicare a HGR nr. În îndeplinirea obiectului de activitate. elaborează și propune planul anual de cercetare-proiectare și bugetul de cheltuieli ale D.B. Arhivele naționale. o .U. în baza documentațiilor de urbanism aprobate. a celor cu valoare arhitecturală sau ambientală. Primăriile Sectoarelor 1-6. Pune la dispoziția Direcției Sisteme Informatice date grafice și alfanumerice necesare constituirii Bazei de Date Urbane (în continuare notată BDU). coordonează și gestionează regulamentul de urbanism pentru Municipiul București. o emite avize referitoare la prevederile documentațiilor de urbanism privind căile de comunicații și implicațiile pe care acestea le au pentru viitoarea dezvoltare urbană sau edilitară. Direcțiile sau serviciile de impozite și taxe locale ale primăriilor sectoarelor 1 – 6 și direcțiile/serviciile de cadastru fond funciar. o participă la rezolvarea reclamațiilor și sesizărilor persoanelor fizice sau juridice referitoare la domeniul sau de activitate. Arhivele Guvernului României. conform domeniului său de activitate. o emite avize pentru zonele construite protejate și monumente. Prefectura Municipiului București și alte instituții administrative centrale/locale. o inițiază.T. o redactează și emite certificate de urbanism pentru: rețele ce alimentează diverși consumatori. certificate de urbanism și autorizații de construire în conformitate cu prevederile legii.. o inițiază. 1:15000. Guvernul României. o inițiază și coordonează organizarea de concursuri de urbanism și amenajarea teritoriului pe domeniul public și privat al Municipiului București. o organizează și asigură cadrul desfășurării Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajarea Teritoriului. Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală stabilește relații de colaborare cu direcțiile P. elaborează și propune spre aprobare Consiliului General al Municipiului București proiecte de hotărâri și documentații de urbanism. precum și situația certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire eliberate.

activitatea de elaborare a programelor de acțiuni pentru punerea în siguranță din punct de vedere seismic al construcțiilor existente în municipiul București. o urmărirea clauzelor contractuale pentru contractele de concesiune în primul an de derulare. intocmirea contractelor de vanzare SAD si a actelor aditionale (dupa caz).G. urmărirea executării. 212/2002. exploatării.G.D.B nr. cu completările și modificările ulterioare. o întocmirea fișelor de calcul pentru încasarea contravalorii dreptului de folosință a S. • Direcția de investiții are ca obiectiv programarea. 32/1994 privind organizarea. o organizarea procedurilor de concesionare terenuri conform Legii nr. a contractelor întocmite conform H. 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale.) cu terenurile aferente și terenurile libere care fac parte atât din domeniul public cât și din domeniul privat al municipiului. obiectivelor social . și H. o utilizarea corespunzătoare a sistemului informatic integrat.A. nr. întocmirea contractelor de concesiune. construcției. a contractelor de asociere/colaborare pentru spații cu altă destinație decât aceea de locuință. birouri etc.G. pregătirea. decontarea și receptia lucrărilor de investiții. 219/1998 privind regimul concesiunilor. Colaborează la întocmirea inventarului patrimoniului municipalității. o cunoașterea. a actelor adiționale și a rezilierilor acestora (după caz). întocmirea contractelor de achiziție publică. precum și notele de reziliere ale acestora (după caz). spațiilor cu altă destinație. În vederea îndeplinirii obiectului de activitate Direcția Invaățământ exercita următoarele atribuții specifice: . respectarea și aplicarea prevederilor Sistemului de Management al Calității implementat și aplicat în Primăria Municipiului București. consolidărilor. exploatarea si utilizarea spațiilor de parcare publică de pe teritoriul Municipiului București .U.R nr. finanțării. Identifică noi proprietăți care ar putea intra în patrimoniul Primăriei Municipiului București și întocmește documentația pentru obținerea numărului cadastral în vederea înscrierii în cartea funciară. elaborează. respectarea și aplicarea prevederilor sistemului de management al calității implementat și aplicat în Primăria Municipiului București. aprobată de Legea nr.culturale.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. compus din clădiri (spații comerciale. • Direcția învățământ are ca obiect de activitate monitorizarea asigurării condițiilor necesare bunei funcționari a instituțiilor și activităților din sfera sa de acțiune. 60/2001 privind achizițiile publice. • Direcția de achiziții și concesionări contracte are ca obiect de activitate: o organizarea procedurilor de achizitii publice pentru toate compartimentele Primăriei Municipiului București conform O. monitorizarea acțiunilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic (expertizarea tehnică și proiectarea lucrărilor de consolidare). precum și întocmirea actelor adiționale și a notelor de reziliere la acestea (după caz). aferente constructiilor de locuințe.M.C. contractarea.1:50000 necesare activității municipalității. locuințe. a actelor adiționale și formelor de reziliere a acestora (după caz). Inițiază. precum și activitatea de contractare a proiectării. o organizarea procedurilor de vânzare a spațiilor cu altă destinație conform Legii nr. redactează și propune spre avizare proiecte de hotărâri Consiliului General al Municipiului București și proiecte de dispoziții Primarului General. intreținerii și transferului oricărui bun public pe baza parteneriatului public-privat. lucrărilor tehnico-edilitare. precum și cunoașterea.

L (societățile care administrează depozitele ecologice de deșeuri). URBAN S. în cadrul direcției.M.L. o stabilește și menține relații de cooperare/colaborare cu: Ministerul Educației Cercetării și Tineretului.C.A. proiect cofinanțat de Banca Europeană de Investiții..fundamentează măsurile care se propun Primarului General privind asigurarea condițiilor necesare bunei funcționări a instituțiilor și activităților din sfera de acțiune a direcției..C. în ansamblul programelor susținute de CGMB sau de către Primarul General. Direcția Utilități Publice. S. ROSAL GRUP S. etc.. împreună cu instituțiile sau autoritățile implicate.R. modernizare și dezvoltare a utilităților publice coordonate de Direcția Utilități Publice.C. Ministerul Sănătății. S.C. o răspunde. • Direcția cultură are ca obiect de activitate monitorizarea asigurării condițiilor necesare bunei funcționări a instituțiilor și activităților din sfera sa de acțiune.R. Direcția Cultură colaborează cu celelalte direcții și servicii din cadrul Primăriei Municipiului București și coordonează activitatea instituțiilor publice de cultură din subordinea C. Ministerul Finanțelor Publice. direcțiile de specialitate din cadrul primăriilor de sector. în vederea îndeplinirii obiectului de activitate.G. EUROTIN – Agenția pentru cooperare europeană în domeniul tineretului. în special a Proiectului privind Reabilitarea Infrastructurii Școlare în București. în baza strategiei naționale corespunzătoare. COMEXROM S. (sau alte societăți agreate care efectuează prestația de salubritate)..A. S.. direcțiile și programele elaborate la nivel local și național. CNR – UNESCO. UNICEF. o răspunde de organizarea și urmărirea implementării proiectelor care vor fi derulate în cadrul direcției.A.C 3D România S. o .L. instituții descentralizate ale administrației centrale la nivelul Municipiului București. • Direcția utilități publice are ca obiect de activitate coordonarea activității societăților și regiilor prestatoare a serviciilor publice după cum urmează: RADET. S.R. În exercitarea atribuțiilor sale. Administrația Lacuri. S.C. S.C. de buna cunoaștere și folosire eficientă a sistemului informatic integrat al PMB. S.C IRIDEX GROUP IMPORT – EXPORT S. strategia și programele de reabilitare. respectiv Primarului General al Capitalei.A. o sesizează conducerii municipalității aspectele negative din activitatea instituțiilor care fac parte din sfera sa de activitate și face propuneri pentru eliminarea operativă a disfunctionalităților constatate.. o colaborează cu compartimente de specialitate din cadrul PMB în scopul integrării propunerilor de angajamente față de instituțiile din domeniu sau de competență. Parcuri și Agrement București.C SYSTEMA ECOLOGIC S.R. exercită următoarele atribuții specifice: o elaborează.B.A. S. APA NOVA S. o răspunde de implementarea și menținerea Sistemului de Management al Calității în cadrul direcției. o dezvoltă și menține relații de colaborare cu organizații neguvernamentale (ONG – uri) care derulează programe educative în domeniu. S.L. sistem conform cerințelor standardului SR EN ISO 9001 – 2001. LUXTEN LYGHTING (sau altă societate care prestează activitatea de iluminat public). în vederea corelării programelor și inițiativelor în domeniu ale municipalității cu prioritățile. o fundamentează măsurile care se propun spre aprobare Consiliului General al Municipiului București. SUPERCOM S. REBU S.

transportul integrat... o verifică documentația și elaborează Avizul favorabil în vederea obținerii Autorizației de colectare a deșeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice. o asigură urmărirea situației tehnico-economice pentru utilitățile publice coordinate..B.  participarea la avizarea studiilor.B.M. Departamentele de Specialitate și Direcțiile din Ministere. o transportul public urban de suprafață . coordonare și urmărire a calității și siguranței procesului de transport. verificarea și prelucrarea informațiilor primite privind asigurarea calității utilităților publice. studiilor de fezabilitate și altor documentații necesare promovării. Primăriile de Sector. o promovarea relațiilor cu partenerii externi privind dezvoltarea metropolitană. exercită urmatoarele atributii specifice: o coordonarea activităților referitoare la executarea și implementarea "Proiectului privind infrastructura urbană în București".T. o Urmărește introducerea sistemului de Asigurarea Calității (AQ) în cadrul direcției. urmărește și verifică bugetul regiei sau societăților coordonate și transmite propunerile la direcția economică de specialitate. documentațiilor și caietelor de sarcini în colaborare cu instituțiile de specialitate și reprezentanții beneficiarilor. o întocmește Programul de măsuri și acțiuni pentru deszăpezirea și combaterea poleiului în Municipiul București. o analizează cu regiile de specialitate și societățile comerciale disfunctionalitățile sistemelor. studiilor de soluție. drumuri și siguranța circulației – în vederea îndeplinirii obiectului de activitate. o coordonează activitatea C.G. planificare.M. o colaborează cu compartimentele P. o asigură preluarea. regională. execuție și consultanță. Prefectură. • Direcția transporturi. o răspunde de cunoașterea. C. o răspunde de utilizarea corespunzătoare a sistemului informatic integrat.  participarea împreună cu direcțiile de specialitate la derularea contractelor de proiectare.strategie. o promovează și derulează investițiile prin:  asigurarea realizării temelor. o întocmește Planul de gestionare al deșeurilor din municipiul București.B.  participarea la licitarea și negocierea contractelor pentru realizarea documentațiilor și investițiilor. Inspectoratul de Protecție a Mediului București.P. propune măsuri pentru eliminarea efectelor negative.M. . precum și alte instituții etc. studiilor de fundamentare. o verifică documentația necesară în vederea autorizării /licențierii societăților de salubritate și igienizare. o întocmește și reactualizează baza de date privind gestionarea deșeurilor solide în municipiul București. o .elaborează proiectul propriu de buget anual și rectificarea acestuia. pentru probleme specifice.E. studiilor de prefezabilitate. respectarea și aplicarea prevederilor sistemelor de management aprobate.

la sol și aeriene de apă și canal. o asigură organizarea coordonării execuției lucrărilor de infrastructură (tehnicoedilitare și stradale). precum și rețele stradale) necesare pentru lucrările de pe teritoriul Municipiului București în condițiile legii. modificare. elaborarea metodologiei și licențierea transportului public urban cu taximetre. o asigură întocmirea autorizațiilor de construire. o o . o colaborează cu compartimentele specializate din Primăria Municipiului București. maxi-taxi și autobuze. promovarea investițiilor și a lucrărilor de modernizare și întreținere a rețelei stradale. linii de transport în comun cu tracțiune electrică. cu societățile comerciale și regiile și instituțiile publice deținătoare de rețele. a condițiilor impuse prin autorizația de construire și/sau intervenție în domeniul public. o promovarea Master Planului privind circulația generală. situații și sinteze lunare. o strategia de dezvoltare a rețelei stradale – planificare. a condițiilor înscrise în avizele și expertizele de specialitate și a prevederilor avizelor eliberate de autoritățile administrației publice locale și ia măsurile stabilite de lege. o sistematizarea circulației rutiere. o avizarea propunerilor instituțiilor și serviciilor publice coordonate referitoare la modificarea tarifelor practicate de către acestea. distribuție energie electrică. trimestriale și anuale. exercită urmatoarele atribuții specifice: o organizează activitatea de coordonare a proiectării și execuției lucrărilor de infrastructură (rețele tehnico-edilitare și stradale) din Municipiul București. o asigură întocmirea și actualizarea Planului cadru investițional al lucrărilor de infrastructură pe o perioadă de 3 ani. urmărirea și recepția lucrărilor de infrastructură. o asigură activitatea de regularizare a taxei de autorizare pentru lucrările de infrastructură autorizate de direcție. o asigură emiterea avizelor și acordurilor pentru respectarea actelor normative locale în vigoare. distribuție gaze naturale. transmisii de date – imagine – voce. o monitorizarea rețelei stradale. pentru execuția. reconstruire. în scopul realizării rețelelor edilitare în cadrul unui program unitar de execuție. termoficare. privind transportul integrat. documente operative. o monitorizarea parcajelor la nivelul municipiului București. secretariatul comisiei. telecomunicații.promovarea Master Plan-ului JICA 2000. poduri și pasaje rutiere. • Direcția coordonare reglementare infrastructură – în vederea îndeplinirii obiectului de activitate. coordonare și urmărire a calității. o asigură întocmirea de documente curente de evidență. prin fibră optică. o asigurarea managementului calității serviciilor în transportul public urban. o promovarea master planului privind arterele de circulație. o asigură organizarea ședințelor Comisiei de coordonare a proiectării. respectarea termenelor de execuție a acestora. extindere sau reparare privind lucrările de infrastructură (rețelele tehnicoedilitare subterane. în vederea supunerii spre aprobare organelor competente. o verifică stadiul fizic al lucrărilor de infrastructură (tehnico-edilitare și stradale) autorizate pe teritoriul Municipiului București.

Managementul relațiilor cu clienții. o propune măsuri pentru îmbunătățirea activității în domeniul rețelelor de infrastructură (tehnico-edilitare și de străzi).asigură întocmirea Autorizațiilor pentru lucrările de Intervenție urgentă în cazuri de avarie. Direcția Administrativ Transport exercită următoarele atribuții: o gestionează. o asigură activitatea de implementare a sistemului informatic integrat pentru managementul activităților din Primăria Municipiului București asigurând date pentru realizarea Băncii de Date Urbane a Bucureștiului. urmărește și verifică permanent stadiul fizic al lucrărilor de intervenție pentru remedierea avariilor de pe teritoriul municipiului București. precum și contracte de prestări – servicii și de întreținere specializată. o face propuneri pentru încheierea de contracte cu furnizorii de utilități (dacă este cazul) și urmărește derularea acestora în ceea ce privește furnizarea de: energie electrică. o culege informațiile. aflate în administrarea directă a Primăriei Municipiului București. întreținere-reparații și de deservire. monitorizează și distribuie funcție de cerințele celorlalte compartimente bunuri materiale. a hotărârilor Consiliului general al Municipiului București și a dispozițiilor Primarului General. tuturor administratorilor și/sau deținătorilor de rețele tehnico-edilitare și stradale potrivit competențelor stabilite prin lege. • Direcția administrativ transport are ca obiect de activitate asigurarea efectuării activităților de gospodărire. a Arhivei Electronice a Primăriei Municipiului București. o asigură creșterea gradului de profesionalism al personalului prin alinierea tuturor activităților la cerințele legislatiei specifice. integral și la timp. colaborează cu celelalte compartimente din cadrul structurii Primăriei Municipiului București.M. în cadrul Primăriei Municipiului București. a condițiilor impuse prin Autorizația de Intervenție în domeniul public. creșterea capacității efective de a rezolva cu responsabilitate. o asigură buna funcționare a Sistemului de Management al Calității în conformitate cu standardele: ISO 9001:2001 EN ISO 9001:2000 BS EN ISO 9001 :2000 SR EN ISO 9001 :2001 în cadrul direcției. calamități ori alte evenimente extraordinare. o .B. asigură prelucrarea acestora și alcătuirea bazei de date. • Direcția protecția mediului și educație eco-civică are în principal ca obiect de activitate punerea în aplicare a politicii de mediu la nivelul Municipiului București. obligațiile de serviciu stabilite prin norme cu caracter general-obligatoriu. Mesagerie electronică. ce revin tuturor funcționarilor publici din compartimentele sale funcționale în interesul colectivității locale. o asigură consolidarea organizării și funcționării tuturor activităților grupate după criteriile omogenității și ierarhiei în cadrul ei. gaze naturale. telefonie. apă-canal. mijloace fixe și obiecte de inventar. respectarea termenelor de execuție a acestora. o asigură întocmirea și promovarea proiectelor de hotărâri ale Consiliului General al Municipiului București și a dispozițiilor Primarului General cu privire la reglementarea activităților specifice. Pagina de Internet/Intranet a P. aplicând legislația aferentă. În exercitarea atribuțiilor sale Direcția Administrativ Transport. Managementul documentelor și a fluxurilor de lucru.

răspunde de: echiparea autoturismelor. Concesionări și Contracte. o urmărește rulajul echivalent pentru a putea schimba anvelope și lubrifianți conform normativelor. ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice. o completează zilnic registrul de intervenții neplanificate și dă curs rezolvării cât mai urgente a intervențiilor. respectând codurile CPSA. contencios și legislație are ca principale atribuții specifice avizarea actelor de autoritate emise de Primarul General și a actelor o . o realizează activități specifice privind angajarea. o stabilește și răspunde de aplicarea măsurilor privind securitatea și protecția muncii pentru personalul din cadrul direcției. cazane de presiune. o urmărește gestionarea bazei de date în vederea achiziționării de bunuri și servicii în conformitate cu prevederile legislative în vigoare. o programează autoturismele la verificările tehnice obligatorii. în vederea achiziționării de bunuri și servicii. dotarea cu mijloace de măsurare (corespunzătoare normelor tehnice în vigoare) a consumului. propuneri de achiziții. hidrofoare. o își desfășoară activitatea în conformitate cu cerințele SR EN ISO 9001. o respectă declarația și angajamentul Primarului General în domeniul calității. etc). holuri) în grupurile sanitare și curtea interioară. evaluare ce va fi transmisă Direcției de Achiziții. o coordonează activitatea de pază cu personal specializat (gardieni publici). spații comune (săli conferințe. atât în interiorul primăriei cât și în exteriorul acesteia. o asigură cu personal specializat întreținerea aparaturii de comunicații în sistemul radio "Bucur". lichidarea. centralizând cerințele în vederea întocmirii proiectului de buget de venituri și cheltuieli pe care-l transmite Direcției Buget. omologate și sigilate. în conformitate cu prevederile legale. • Direcția juridic. o evaluează eficiența derulării contractelor cu furnizorii de materiale și prestări de servicii. o solicită compartimentelor din structura Primăriei Municipiului București. urmărind conform registrului de intervenții planificate ca la termenele scadente să se execute reparațiile și întreținerea acestora. conform legislației specifice. o întocmește planul de prevenire și stingere a incendiilor. o păstrează și răspunde de cărțile tehnice ale instalațiilor (ascensoare.prin personal de specialitate nominalizat prin dispozitii de Primar General face parte din componența comisiilor de evaluare. o realizează grafice de reparații și întreținere curente pentru autoturisme în funcție de kilometri efectuați.birouri. o urmărește încadrarea în consumurile specifice de carburanți și lubrifianți a autoturismelor din parcul auto propriu. întocmește "Fișa activității zilnice" la sfârșitul fiecărei luni și o predă la Direcția Financiar Contabilitate. în conformitate cu normele sanitare și de protecția muncii. o răspunde de activitatea de curierat și distribuție a corespondenței. o supraveghează efectuarea curațeniei în spații cu destinația: . o asigură cu personal specializat și avizat de organele MAI activitatea de prevenire și stingere a incendiilor. de starea lor tehnică.

ro . Organigrama Primăriei Municipiului București Figura 3: Organigrama Primăriei Municipiului București 22 22. potrivit legii. o asigură difuzarea actelor administrative. o asigură selecționarea documentelor din Arhiva P. • Direcția administrație publică – principalele atribuții ale direcției sunt următoarele: o asigură înregistrarea în registre speciale a Dispozițiilor Primarului General. în baza competențelor stabilite de Secretarul General al Municipiului București.) a Hotărârilor C. în limita competențelor stabilite prin fișa postului. și autoritatea executivă.B. rapoartele semestriale și lunare în domeniul managementului calitătii.• • administrative elaborate în cadrul compartimentelor din structura organizatorică a Primăriei Municipiului București și totodată.M. analizează.B. o coordonează desfacerea către clienți a Monitorului Oficial al Municipiului București. la cerere.B. o reprezintă instituția Consiliul General al Municipiului București în relația cu cetățeanul. negociază și avizează toate proiectele de contracte transmise de către direcțiile de specialitate din cadrul PMB. și predarea acestora la arhivele statului.B. alte instituții și organizații.M. ca autoritate deliberativă. o redactează și editează Monitorul Oficial al Municipiului București.G. contencios și legislație este condusă de un director executiv. site-ul PMB și în Monitorul Oficial al Municipiului București. Direcția de redactare și editare a Monitorului Oficial al Municipiului București – principalele atribuții ale direcției sunt următoarele: Selectează.G.M.M. are ca principale atribuții specifice: o asigură legătura dintre Consiliul General al Municipiului București. și Dispozițiilor Primarului General cu caracter normativ.22 3. instituțiilor competente.pmb. o asigură aducerea la cunostința publică (prin afișare. persoane fizice și juridice din țară și din străinătate. copii conforme cu originalul de pe documentele din arhivă. o asigură redactarea sintezelor statistice cerute de conducerea P. o întocmește Planificarea anuală. o asigură cercetarea în arhiva P. administrația publică locală și centrală. Primarul General sau Consiliul General al Municipiului București figurează ca parte. www1. Direcția juridic.M. Direcția asistență tehnică a C. de interes general pentru cetățenii municipalității.. Activitatea serviciilor și birourilor din cadrul direcției va fi coordonată de către trei directori executivi adjuncți. ori de câte ori Primăria Municipiului București. documentele. reprezentarea instituției în fața instanțelor judecătorești și a altor organe jurisdicționale. datele și informațiile de interes public primite de la institutiile publice din Municipiul București. și eliberează. rapoartele semestriale și lunare în domeniul managementului calității.B. în diverse dosare date spre soluționare. o întocmește planificarea anuală.

în acest context. • determinarea necesarului de personal. funcția publică. inființarea/desființarea/comasarea de posturi). postul. complexitatea și dificultatea obiectivelor. per total și structura socioprofesională. Alte componente ale structurii organizatorice a sistemului administrativ sunt : nivelul ierarhic. Un sistem administrativ se poate organiza sub forma următoarelor tipuri de structuri: structura ierarhic-funcțională. precum si relațiile care se stabilesc între ele în cadrul și în afara sistemului. Modalități de perfecționare a sistemului organizatoric: • delimitarea și dimensionarea corespunzătoare. funcțiuni). • înființarea/desființarea/comasarea de compartimente funcționale și operaționale. Structura administrației publice – reprezintă configurația internă și relațiile care se stabilesc între componentele sistemului în procesul de realizare a obiectivelor sistemului administrativ.Sursa: www1. activități. . în funcție de volumul.pmb. • determinarea necesarului de posturi și funcții (și.ro CONCLUZII Organizarea în managementul public reprezintă un ansamblu de procese prin care se delimitează elementele componente ale sistemului. Poate fi abordată sub două forme: funcțional și teritorial. a componentelor procesuale implicate nemijlocit în realizarea acestora (sarcini. atribuții. se precizează sarcinile și competențele care revin componentelor acestuia. compartimentul. structura teritorială. ponderea ierarhică. structura de tip mixt. funcție de natura și caracteristicile posturilor de management și execuție • echilibrarea ponderilor ierarhice ale managerilor amplasați pe același nivel ierarhic.

structura tip holding. Pentru a putea studia sistemul organizatoric trebuie avute în vedere mai multe aspecte. vocabularul structurii organizaționale. Organizația publică ca obiect al managementului public există două tipologii de scopuri și anume: organizația de tip birou și organizația de tip firmă. structurile și rețelele în cadrul organizației publice. a numarului de niveluri ierarhice.aplatizarea structurii organizatorice prin reducerea. În ceea ce privește forma generată de această tipologie organizațiile publice se pot împărții în organizații înalte. Din punct de vedere al tipologiei structurale o clasificație uzuală ar cuprinde: structura simplă. pe cât posibil. structura divizională. stabilitatea structurală. Deoarece organizația publică are drept obiectiv fundamental interesul public și organizarea ei are anumite caracteristici definitori precum acoperirea întregului teritoriu. Un element fundamental al structurii organizaționale este autoritatea. • . structura matricială. Organizarea este o funcție a managementului public. autoritatea în cadrul organizației publice. asemănarea structurilor. cât și compexitatea structurală. Datorită faptului că organizația publică reprezintă un “un segment special” din tiparul organizațiilor. organizații plate. și anume: tipologia structurală. care este definită ca fiind puterea creată a organizației. structura funcțională. formalizarea funcționării. se impun anumite restricții. și nivelurile ierarhice din cadrul organizației publice.

2002 D. Academică. JOHNS. Gestiunea instituțiilor publice. Ed. G. Management Public. 1977. I. . Expert. Economică. Management. 1996. Structuri. București. Fundației „Danubius”. POPESCU. București. PROFIROIU. 1975. Legea 188/1999. Bucureşti. Bucureşti. Editura ASE. OROVEANU. Ed. 2007. Bucureşti. MANOLESCU. CORBEANU. 2003. București. NEGOITĂ. Ed. ANDRONICEANU.pmb.institutii-publice. Al. G. Enciclopedică. Fundației „România de Mâine”. mecanisme şi instituţii administrative. MARINESCU. R. www. POPESCU IANUARIE. CÂNDEA. L. Ed. Bucureşti. Economică. Lumina Lex. Managementul resurselor umane. CORBU. Ed. Galați. MOLDOVEANU. 1999. Economică. I. Introducere în ştiinţa administrativă de stat. Managementul instituțional și administrativ. Editura ASE.org. Ed. 2003. C. A. MANDA. ALEXANDRU. Ed. Ed. 1998. P. 2003. Introducere în Știința Administrativă. Analize organizaţionale. 1998. București. Management public. M. București. A. Bucureşti . Managementul instituțiilor publice. Ed. Comunicarea managerială. I. I. Ed.BIBLIOGRAFIE [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] Statutul funcționarului public. Bucureşti. Ştiinţa administraţiei. 1999. Bucureşti. A. www. POPESCU. București. Sylvi.ro. Administraţia publică locală din România.EDP. București. Comportament organizaţional. 1999. 2003. 1996.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->