PREZENTAREA MODELULU

M UI TEORET
TIC DE EVA
ALUARE A HAZARDULUI SEIS
SMIC
PRO
OBABILISTT

H
Hazardul seismic (H) esste o func\iee P (Y>y) care
c descrie probabilitatea
p a ca [ntr-un looc dat
(M) ]i [ntr-un interval de timp (T), valoarea unui parametru Y (care poate fi: intensitateea macroseissmic`,
accelera\ia, viteza sau deplasarea solului)
s s` dep`]easc`
d v
valoarea dat`` (y) ca efect al produceriii unui
cutremur (indiferent unde
u s-ar afla focarul acestuuia).
H
Hazardul seism
mic este deterrminat doar de
d factorii naaturali cum arr fi: magnituddinea cutremuurului
produs, diistan\a epicen
ntral`, ad[ncim
mea focaruluii, direc\ia plaanului de faliee [n raport cu punctul M [n
care se calculeaz` hazardul,
h relaa\ia dintre luungimea ruptuurii ]i magnitudine, maggnitudinea maaxim`
posibil` [nn zona sursei, intervalele de
d timp dup` care se pot repeta
r cutrem
murele de m`rime dat`, struuctura
geologic`` local` [n pun
nctul dat (M) ;
H
Hazardul seism
mic poate fi exprimat anaalitic ca o fam
milie de funcc\ii de punct sau grafic prrintr-o
familie dee curbe ce ind
dic` probabilitatea apari\ieii diferitelor valori
v ale paraametrului aless: H = P (Y>yy). Un
exemplu de model claasic [l reprezzint` modeluul de hazard calculat pe baza
b Teoriei valorilor exxtreme
(Gumbel, 1958), care poate
p fi apliccat` oric`rui ]ir
] de valori numerice
n indiferent de nattura ]i provennien\a
acelor datte.
A
Avantajul prin
ncipal al analiizei probabiliste a hazarduului const` [n integrarea peeste toate apaari\iile
cutremureelor posibile ]i mi]carea solului
s pentruu calculul unnei probabilit`\i combinatee de dep`]iree care
incorporeaz` frecven\eele relative dee apari\ie ale diferitelor
d cuttremure c@t ]ii caracteristicile mi]c`rii solului
(McGuiree, 1995). Desccrierea probabbilist` a hazaardului incorpporeaz` efecteele tuturor cuutremurelor b``nuite
a fi capabbile de a afecta locul studiaat. Pa]ii principali [n analizza probabilisttic` sunt prezeenta\i [n figurra 1 si
in cele ce urmeaz`:

Fig. 1. Etap
pele analizeii probabilistiice a hazarduului seismic –după Reiteer 2000
 Primul pas este definirea surselor seismice. O zon` a sursei seismice poate fi o configura\ie
(punct, linie, suprafa\` sau volum) [n interiorul c`reia se presupune c` generarea cutremurelor are loc cu
aceea]i rat` [n raport cu magnitudinea sau m`rimea, indiferent de localizare. Pot exista mai multe
model`ri ale regiunilor surselor seismice [n func\ie de autori sau de scopul propus.
Pasul al doilea const` [n definirea modelelor de recuren\` pentru fiecare surs` dat`. Acest pas se
deosebe]te fundamental de pasul din analiza determinist` prin faptul c` [n locul unui singur cutremur
etalon sau a celui mai mare cutremur pentru fiecare surs` [n parte, aici sursele sunt caracterizate de o
probabilitate de distribu\ie sau de o rela\ie de recuren\`. O rela\ie de recuren\` indic` probabilitatea de
producere a unui cutremur de m`rime dat` oriunde [n interiorul sursei de-a lungul unui interval de timp
dat (de obicei un an). Se alege cel mai mare cutremur pentru fiecare surs` [n parte ca fiind limita maxim`
a cutremurelor de diferite m`rimi care intr` [n analiza fiec`rei surse. Cea mai folosit` rela\ie de recuren\`
este rela\ia frecven\`-magnitudine: logN=a-bM, unde:N este num`rul cumulativ de cutremure de o
anumit` magnitudine sau mai mari care sunt a]teptate s` se produc` [n cursul unei anumite perioade de
timp; a este logaritmul num`rului de cutremure de magnitudine zero sau mai mare care se pot produce [n
cursul aceluia]i interval de timp; b este panta curbei ce caracterizeaz` raportul cutremurelor mari ]i mici.
{n scopuri practice se poate impune o magnitudine minim` mai mare dec@t zero.
{n analiza probabilistic` nu se mai consider` distan\a minim` dintre surs` ]i amplasament, ci se ia
un interval [n care sunt cuprinse perechile distan\` m`rime ]i probabilit`\ile asociate lor.
Pasul al treilea, care const` [n determinarea efectelor cutremurelor, rangul cutremurelor de
m`rime considerat` necesit` o familie de curbe de atenuare care leag` parametrii mi]c`rii solului
(intensitatea macroseismica, de exemplu) de distan\a epicentral`.
Pasul al patrulea const` [n integrarea efectelor tuturor cutremurelor de diferite m`rimi, ce se
produc [n diferite locuri, [n diferite surse, cu diferite probabilit`\i de apari\ie [ntr-o singur` curb` care d`
probabilitatea de dep`]ire a diferitor nivele ale mi]c`rii solului [n cursul unei anumite perioade de timp:

E ( z )   i   f i (m) f i (r ) P( Z  z m, r )drdm (1)

unde: E(z) este num`rul a]teptat de dep`]iri ale nivelului mi]c`rii solului z [n timpul t;
I este rata medie de apari\ie a cutremurelor cu magnitudinea cuprins` [ntre magnitudinea minim`
m0 ]i magnitudinea maxim` mu apar\in@nd sursei i;
fi(m) este distribu\ia densit`\ii de probabilitate a magnitudinii (dat` de rela\ia de recuren\`) pentru
sursa i;
fi(r) este distribu\ia densit`\ii de probabilitate a distan\ei epicentrale [ntre diferite localiz`ri din
interiorul sursei i ]i locul unde se determin` hazardul;
 P(Z>z m, r este probabilitatea ca un cutremur dat de magnitudine m ]i distan\` epicentral` r s`
provoace o mi]care a solului mai mare ca z.
Deoarece, [n cazul modelului Poisson, nu exist` o preferin\` pentru producerea unui anumit
cutremur [ntr-un anumit an, perioada de revenire ([n ani) a unui cutremur care s` produc` o dep`]ire dat`
a nivelului mi]c`rii solului este ob\inut` cu ajutorul probabilit`\ii anuale de dep`]ire.
Dac` scopul analizei hazardului seismic este estimarea probabilit`\ii de dep`]ire a unui anumit
nivel al mi]c`rii solului de-a lungul unei perioade de timp finite T (de exemplu timpul de via\` al unei
structuri), se poate ar`ta c` perioada de revenire care este echivalent` cu aceast` probabilitate este:
T
TR  
ln  1PZz  . (2)
{n acest caz P(Z>z) reprezint` probabilitatea de dep`]ire [n timpul T.
Pentru perioade de revenire mult mai mari dec@t perioada de interes, probabilitatea P(Z>z) este
aproximativ egal` cu raportul dintre perioada de interes ]i perioada de revenire.
{n cele ce urmeaz` vom prezenta c@teva metode ]i modele de calcul a hazardului seismic
probabilist.

1. METODA VALORILOR EXTREME

Aceast` metod` este folosit` [n special atunci c@nd se lucreaz` cu valorile extreme ale unei
variabile statistice, cum ar fi magnitudinea sau accelera\ia maxim` a solului.
C@teva dintre avantajele practice mai importante sunt:
a. Valorile extreme ale unei variabile geofizice sunt mai bine cunoscute, mai omogene [n timp ]i
mai acurat determinate fa\` de evenimentele medii dintr-o serie de timp.
b. Metoda nu necesit` o cunoa]tere detaliat` a distribu\iei de baz`.
c. Metoda este u]or de folosit ]i de [n\eles. Implic` pu\ine ipoteze ]i de aceea incertitudinile sunt
u]or de discutat.
Aceste avantaje sunt [nso\ite de pericolul de a se [ncerca extrapolarea rela\iilor [n afara
domeniului pentru care avem date. {n plus, variabilele geofizice sunt influen\ate de varia\ii seculare, cum
ar fi schimb`rile climatice sau fluctua\iile [n activitatea seismic`. Aceste varia\ii, care nu sunt bine
observate sau sunt prost [n\elese tind s` invalideze orice predic\ie statistic` bazat` pe presupunerea
sta\ionarit`\ii. Corela\iile pe termen lung [n date, care includ efectele seculare, introduc erori
neconservative [n estim`rile valorilor extreme. Astfel maximul prezis tinde s` fie corelat pozitiv cu
perioada de observa\ie.
Cu toate acestea, metoda valorilor extreme va continua s` joace un rol esen\ial [n estimarea
riscului seismic, [n combina\ie cu alte metode.
 Metodologia clasic` zon`rii seismice a unui teritoriu pentru magnitudinea maxim` a]teptat`
(Mmax) se bazeaz` pe principiul transform`rii informa\iilor geologice seismice ]i de alt` natur` din
forma calitativ` oferit` de datele existente (h`r\i geologice, zon`ri istorico-tectonice, manifest`ri ale
vulcanismului neogen ]i cuaternar, etc) [ntr-o form` cantitativ`, prin definirea unor func\ii care
asociaz` elementelor de natur` calitativ` men\ionat` mai sus valori numerice.
Pentru aflarea magnitudinii maxime a]teptate se proceda [n metodologia clasic` prin asocierea
diferitelor grade de manifestare a propriet`\ilor susmen\ionate cu frecven\ele relative de apari\ie ale lor.
Se ob\ineau func\iile f :X  Y cu ajutorul c`rora se construia func\ia : M = f(X1,....XN ) = Z
Deducerea func\iei Z se f`cea prin metoda celor mai mici p`trate.
Men\ion`m c` aceast` metod` este practicabil` doar pentru cutremurele de suprafa\` ]i nu poate fi
aplicat` celor de ad@ncime intermediar`.
De aceea au fost preferate modelele statistice de calcul al hazardului seismic, modele prezentate
[n cele ce urmeaz`.
Teoria valorilor extreme a lui Gumbel presupune existen\a a trei tipuri de distribu\ii asimptotice
ale valorilor extreme (sau func\ia distribu\iei cumulative) dup` cum variabila este nelimitat`, limitat`
inferior ]i respectiv limitat` superior.
{n cazul aplic`rii teoriei valorilor extreme la apari\ia cutremurelor de magnitudine maxim` se
consider` urm`toarele ipoteze pentru intervalul de observa\ie ales lung [n compara\ie cu intervalele dintre
maximele observate (Yegulap, Kuo, 1974):
1. Apari\ia unui cutremur de magnitudine maxim` [ntr-o anumit` regiune seismic` [ntr-un anumit
interval de timp, este un eveniment aleatoriu, independent.
2. Comportarea unui cutremur de magnitudine maxim` [n viitor va fi similar` cu aceea din anii
anteriori de observa\ie.
Conform teoriei exist` trei tipuri de distribu\ii asimptotice ale valorilor extreme. {n apari\ia
cutremurelor de magnitudine maxim` s-au considerat numai prima ]i a treia distribu\ie. {n cele ce
urmeaz` vom prezenta pe r@nd prima distribu\ie asimptotic`, pe baza c`reia vom determina unii
parametrii statistici lega\i de estim`rile de hazard seismic (Epstein ]i Lomnitz, 1966, Lomnitz, 1974), ]i a
treia distribu\ie asimptotic`.

1.1. PRIMA DISTRIBUTIE ASIMPTOTICA - MODELUL LUI EPSTEIN SI LOMNITZ (GUMBEL I)

APLICAT LA DETERMINAREA PARAMETRILOR STATISTICI NECESARI IN CALCULUL
HAZARDULUI SEISMIC

Pentru determinarea unor parametri statistici lega\i de estim`rile de hazard seismic se va folosi
primul tip de distribu\ie asimptotic`.
Consider`m c` num`rul anual de cutremure este o variabil` aleatoare de tip Poisson cu media .
 {n teoria probabilit`\ilor s-a admis c` num`rul anual de cutremure este o variabil` aleatoare de
tip Poisson cu media  ]i magnitudinea y. Magnitudinea y este la r@ndul ei o variabil` aleatoare av@nd
func\ia de distribu\ie cumulativ` (ce va fi notat` [n cadrul prelucr`rii datelor cu FCD):
F ( y )  P(Y  y )  1  e  y (3)
Func\ia de distribu\ie cumulativ` a magnitudinii maxime anuale G(x) este probabilitatea ca
magnitudinea x s` nu fie dep`]it` [ntr-un interval de timp considerat:
x
G ( x)  P ( X  x)  e  e (4)
sau:
G ( x)  e  1 F ( x )  (5)
 x
G ( x)  e e (6)
Dac` not`m cu "u" magnitudinea modal`, adic` cea mai probabil` sau cea mai frecvent`
magnitudine maxim` anual`, atunci:
  e u sau u  ln  (7)
]i:
u  x
G ( x)  e  e e
(8)
u  x
G ( x)  e  e (9)
 (u  x )
G ( x)  e  e (10)

ln(G ( x))  e  ( u  x ) sau  ln G ( x)   e  ( u  x ) (11)

ln[ln(G ( x))]   (u  x) (12)

ln[ln(G ( x))]  u  x  ln   x (13)

Valorile  ]i u pot fi calculate prin aplicarea metodei celor mai mici p`trate ecua\iei de mai sus.
Pentru aceasta este necesar` determinarea practic` a func\iei G(x).
Dac` not`m cu mj magnitudinea maxim` ]i dac` [n ]irul de magnitudini maxime mj, j=1,N
corespunz`toare unei perioade de T ani cu pasul TN ani, aranj`m magnitudinile maxime [n ordine
cresc`toare, ob\inem ]i ata]`m fiec`rei magnitudini maxime un num`r de ordine j , atunci func\ia de
distribu\ie cumulativ` a unei magnitudini mj date va fi:
G(mj)=j/(N+1) (14)
unde: N=T/TN=num`rul de intervale [n care am [mp`r\it catalogul.
|in@nd cont de rela\ia (13) putem scrie:
 
ln  ln G (m j )  ln u  m j (15)
sau \in@nd cont de rela\ia (9):
 
ln  ln G (m j )  ln   m j (16)

Dac` [nlocuim G(mj) conform formulei (16) vom ob\ine graficul :

  j 
ln   m j  ln  ln  (17)
  N  1 
sau
ln   m j  k j (18)

din care se poate ob\ine valoarea ln  ]i din a c`rui pant` putem ob\ine valoarea  .
Avantajul acestei abord`ri este c` o serie de parametri necesari [n determinarea hazardului
seismic pot fi estima\i cu ajutorul valorilor  ]i  calculate pentru seria temporal` de cutremure
considerat`, dup` cum urmeaz`.

Aplica\ii ale primei distribu\ii asimptotice [n seismologie:

a. Determinarea coeficien\lor a ]i b din rela\ia frecven\`-magnitudine
Deoarece Nx este num`rul a]teptat de cutremure, [ntr-o perioad` de un an av@nd magnitudinea

M>x avem c`: log N M  a  bM.

ln  u 
Parametrii a ]i b sunt da\i de: a   ]i b  . (19)
ln 10 ln 10 ln 10
b. Magnitudinea medie a cutremurelor dintr-o regiune
Dac` Mmin este limita inferioar` din seria de magnitudini considerat`, atunci magnitudinea medie
este:
M  M min   1 (20)
Magnitudinea medie a tuturor cutremurelor cu M>0 ]i care se produc [n zona seismic` analizat`
este:
1
M  (21)

c. Num`rul de cutremure cu magnitudinea mai mare ca Mmin
Num`rul anual de cutremure cu M  0 este  . Deci num`rul a]teptat de ]ocuri cu M  M min ,
[ntr-o perioad` de r ani este:
N r  rM x re  M min (22)

d. Perioada medie de revenire Tx (timpul dintre dou` cutremure cu magnitudinea mai mare
dec@t x)
 1
Dac` Nx este num`rul a]teptat de cutremure pe an, atunci: T x  Nx este perioada medie de
revenire exprimat` [n ani:

e  x
Tx   e   x u  (23)

e. Maxime modale
e1. Magnitudinea maxim` anual` modal`
~
Maximul anual modal M este acel maxim care este cel mai frecvent observat; el nu este media
tuturor magnitudinilor, ci este magnitudinea care are cea mai mare probabilitate de apari\ie, adic`
magnitudinea care realizeaz` minimul func\iei:
~ dG ln 
M   . (24)
dx max 
~
Perioada medie de revenire a unui cutremur de magnitudine M este exact un an.
e2. Magnitudinea modal` [n D ani:
~ ln(D) ~ ln D
MD  M ; (25)
 
e3. Magnitudinea maxim` anual`, care este dep`]it` cu probabilitatea p:
ln  ln  1p  
M P  M˜  β ; (26)
e4. Magnitudinea maxim` care este dep`]it` cu probabilitatea p [ntr-o perioad` de D ani:

M p D  M p  ln D
β
; (27)
f. Probabilitatea de dep`]ire
Probabilitatea ca o magnitudine s` fie dep`]it` [n timpul unui an este:
PX > x  1  Gx.
(28)
~
Probabilitatea ca magnitudinea modal` M s` fie dep`]it` [ntr-un an este:

PX > M̃  1  e 1  0.633.

(29)
Deci magnitudinea modal` este cel mai adesea dep`]it` [ntr-un an.
h. Probabilitatea de dep`]ire a unei perioade arbitrare de revenire
Pentru un cutremur dat X, perioada de revenire Tx este dat` de ecua\ia (23). Probabilitatea de
dep`]ire a unei perioade arbitrare de revenire T va fi:
1

Pt  T   e Tx
(30)
 i. Hazardul seismic
Hazardul seismic Hr(x) sau probabilitatea de apari\ie a unui cutremur cu magnitudinea mai mare
sau egal` cu x, [ntr-o perioad` de r ani este exprimat` prin rela\ia:

H r ( M )  1  exp  De  M  (31)
Prima distribu\ie din teoria valorilor extreme nu furnizeaz` limita superioar` a magnitudinii
pentru o anumit` regiune seismic`, ci numai probabilitatea cu care aceasta va fi dep`]it`. De aceea, [n
cele ce urmeaz` vom prezenta a treia distribu\ie asimptotic`, distribu\ie cu semnifica\ie fizic`, datorit`
faptului c` este m`rginit` superior.

1.2. MODELUL GUMBEL III (AL VALORILOR EXTREME) APLICAT LA DETERMINAREA

HAZARDULUI SEISMIC

Presupunerea c` evenimentele seismice sunt distribuite Poisson conduce la rela\ia simpl` [ntre
probabilit`\ile de apari\ie, P, a valorilor extreme ]i frecven\a cumulativ` de apari\ie, N:
P M  m   exp N M  m  (32)
O solu\ie general` a rela\iei cumulative frecven\`-magnitudine este dat` de Jenkinson (1955) ca
fiind:
1
w  m
N ( m)    (33)
wu 
care este valabil` pentru toate tipurile de distribu\ii asimptotice: nem`rginit` (tipul I), m`rginit` inferior
(tipul II) ]i m`rginit` superior (tipul III), [n func\ie de parametrii w, u ]i 
Metoda valorilor extreme a lui Gumbel III ia [n considerare curbarea graficului la magnitudini
mari.
A treia distribu\ie asimptotic` conduce la urm`toarea form` a probabilit`\ii:
1
Pm  exp  ( wwm
u ) λ 

(34)
unde: w este limita superioar` sau limita rangului valorii extreme, [n cazul nostru reprezint` limita
maxim` a magnitudinii;
u este valoarea extrem` caracteristic` asociat` unit`\ii de timp;
 d` curbarea asimptotic` la marginea superioar` la probabilit`\i anuale mici sau la perioade de
revenire mari;
P este probabilitatea de a nu se ob\ine magnitudini mai mari ca m: P(w)=1 ]i P(u)=1/e.
 Fie mi(i=1,j), unde j este num`rul total al intervalelor extreme con\inute [ntr-un catalog de
cutremure (se utilizeaz` de obicei extremul anual). Magnitudinile sunt aranjate [n ordine cresc`toare cu o
probabilitate P de a fi un extrem.
Aceast` probabilitate este dat` de ecuatia 35:
i0.44
Pm i   j0.12 , (35)
unde i este rangul num`rului.
Probabilitatea de a fi un extrem pentru N ani este legat` de probabilitatea de a fi maxim anual prin
rela\ia:
Pm i   P Ni m. (36)
Tehnicile de aproximare a curbelor prin metoda neliniar` a celor mai mici p`trate, cu includerea
incertitudinilor permite estimarea incertitudinilor  mi , pentru fiecare valoare maxim` mi a magnitudinii
]i incorporeaz` calcularea matricei covariante  , care are forma:

  w2  wu
2
 w2  
 2 
   uw  u2  u2  (37)
 2w  2u  2 

Deoarece P(m) este probabilitatea ca o magnitudine s` nu fie dep`]it` [n timpul urm`torului
interval de timp, perioada medie de revenire T, [n ani, asociat` unui cutremur cu magnitudinea mai mare
ca m este , pentru extremele anuale:
1
T 1Pm . (38)
{nlocuind [n rela\ia (36) ob\inem:

λ
m T  w  (w  u )   ln Pm  .
(39)
Din ultimele dou` ecua\ii se poate ob\ine magnitudinea celui mai mare cutremur cu perioada de
revenire egal` cu t ani, notat` cu mT ]i limitele de siguran\` pot fi introduse cu ajutorul matriciei de
covarian\`:
2 2 2
 m  2  m  2  m  2  m  m 
 m2   w2   u       2 w   ... (40)
 m   u   w   w   
T

Toate elementele covariantei trebuie folosite datorit` importan\ei corela\iei negative dintre w ]i 

2. METODA LUI CORNELL DE CALCUL (PROBABILIST) A HAZARDULUI SEISMIC

 Metoda se bazeaz` pe un model matematic probabilistic specific, care presupune c` parametri ce
caracterizeaz` mi]c`rile solului (intensitatea macroseismic`, accelera\ia sau viteza solului) sunt distribui\i
Poisson.
Forma distribu\iei Poisson este prezentat` [n ecua\ia (41):

e  T  T 
k
Pk ( x)  (41)
k!
care d` probabilitatea de a avea k realiz`ri ale evenimentului arbitrar x [ntr-o anumit` unitate de timp T
.  este definit ca num`rul a]teptat de apari\ii ale evenimentului x.
{n cele ce urmeaz` vom da o exemplificare a formulei de mai sus pentru cazul special al
producerii cutremurelor.
Pk  x : I 0  I z  este probabilitatea de a avea k cutremure cu intensit`\i epicentrale I 0  I z [ntr-
un interval de timp T .
 este definit` ca fiind rata medie ca intensitatea I z s` fie dep`]it` pe o suprafa\` dat` [ntr-un
interval de timp de un an. Distribu\ia Poisson poate fi aplicat` doar [n cazul evenimentelor independente
]i de aceea este necesar` eliminarea replicilor, roiurilor ]i exploziilor (considerate ca evenimente
netectonice) din catalogul de date folosit [n studiile de hazard seismic.
Din ecua\ia (43) reiese c` probabilitatea de a avea evenimentul nul (nici un eveniment s` nu se
produc` - K=0) [n intervalul de timp  T este:
P0 ( x)  e  T (42)

Hazardul seismic este definit ca probabilitatea de a se produce cel pu\in un cutremur critic (K1)
cu intensitatea epicentral` I0 egal` sau mai mare ca IZ [n intervalul de timp ΔT.
Deoarece evenimentul sigur are probabilitatea P=1, hazardul seismic poate fi exprimat ca:
PI 0  I z   1  e  T (43)

Unul dintre principiile metodei lui Cornell este c` epicentrele nu sunt uniform distribuite pe
[ntrega arie de investiga\ie.
Cutremurele sunt grupate [n regiuni ale surselor seismice [n concordan\` cu unit`\ile
seismotectonice.
Se presupune c` epicentrele situate [n interiorul acestor arii ale surselor sunt uniform distribuite
din punct de vedere statistic. Ariile surselor seismice pot fi caracterizate de distribu\iile statistice ale
intensit`\iilor epicentrale. Trebuie folosite (dup` cum am mai men\ionat) doar cutremure tectonice.
Num`rul cumulativ NC al evenimentelor cu intensitatea epicentral` I0, situate [n interiorul ariei
sursei se supune urm`toarei rela\ii:
log Nc =a-bI0 (44)
 Dac` NC*=NC/Tobs este num`rul evenimentelor X cu I0IZ situate [ntr-o regiune dat` pe unitatea de
timp, cu Tobs = perioada de observa\ie, atunci NC*=  se nume]te rata procesului Poisson.
Algoritmul numeric folosit calculeaz` contribu\ia tuturor regiunilor sursei asupra intensit`\ii IS
dintr-un amplasament dat ]i valorile a]teptate de apari\ie sunt ob\inute prin sumarea valorilor specifice
fiec`rei surse [n parte. Pentru aceasta algoritmul \ine cont de parametri focali, de ad@ncimea H a focarului,
de coeficientul de atenuare α=1/Q (Q=factorul de calitate al mediului), de intensitatea epicentral`
maxim` ]i de rela\ia de atenuare a acestei intensit`\i.
Probabilitatea de dep`]ire a unei inten\it`ti IS dintr-un amplasament poate fi exprimat` de
“teorema probabilit`\ii totale”:
I max

m is  I s     Pi
R I min
s I 0 , R  f I z I 0  f R r dI 0 dr (45)

unde:  m (iSIS) d` valoarea a]teptat` ca intensitatea IS [n amplasamentul de studiat s` fie atins` sau
dep`]it` datorit` seismicit`\ii sursei “m”.
 
Func\ia de distribu\ie P is  I s I 0 , R reprezint` probabilitatea ca variabila aleatoare iS s` ating`

sau s` dep`]easc` valoarea IS [n amplasament condi\ionat` de producerea unei inten\it`\i epicentrale I0 la

distan\a epicentral` R.
Pentru evaluarea probabilit`\ii P is  I s I 0 , R   trebuie s` presupunem ca IS este normal

distribuit`.
Valoarea medie a intensit`\ii [n amplasament, intensitate normal distribuit`, se calculeaz`
folosind rela\ia de atenuare a lui Kovesligethy:
 R2  H 2
I s  c1I 0  c2 log10 
 H

  c 
 3
R 2
 H2  H  (46)
 
{n cazul zonelor seismogene crustale din Romania rela\ia de atenuare a fost determinat`, ca o
particularizare a rela\iei lui Kovesligethy:
 R2  H 2
I s  I 0  3.0 log10 
 H

  3.0  0.006514 

R 2
 H2  H  (47)
 
Incertitudinea [n determinarea acestei valori este exprimat` de  (devia\ia standard). Devia\ia
standard a intensit`\ii [n amplasament se ia de obicei ca fiind constant` (adic` independent de I0 ]i R).
Probabilitatea condi\ionat` poate fi scris` ca:
P is  I s I 0 , R   1  F is  I s  (48)

unde func\ia de distribu\ie normal` este:

 Is i s  I s 
1 
F (is  I s ) : F I s   e 2 2
 dis (49)
 2 0

]i
I s  f I 0 , R, H ,  din ecua\iile (48 respectiv 49).

Seismicitatea unei surse este caracterizat` de func\iile densit`\ii de probabilitate f I z ( I 0 ) ]i de

fR(r). Acestea dau distribu\ia intensit`\ilor epicentrale I0 ]i localizarea epicentrelor R din fiecare unitate
seismotectonic` [n func\ie de amplasament.
Func\ia densit`\ii de probabilitate f I z ( I 0 ) poate fi ob\inut` din frecven\a cumulativ` a
intensit`\ilor epicentrale NC (I0). De aceea, frecven\a cumultiv` trebuie s` fie normalizat` pentru a
[ndeplini condi\iile pe care le [ndepline]te o func\ie general` de distribu\ie a probabilit`\ii F(x =0)=0 ]i
F ( x  )  1
x
cu F ( x)   f ( )d

(50)

unde f () define]te o func\ie general` a densit`\ii de probabilitate.

Func\ia empiric` de distribu\ie a intensit`\ii epicentrale poate fi calculat` cu:

N c I 0   N c I max,obs 
FI z ( I 0 ) : F x I 0  I z   1  (51)
N c I min   N c I max,obs 

[n care NC (Imax,obs) ]i NC (Imin) sunt frecven\ele cumulative ale intensit`\ii epicentrale maxim observate
Imax,obs ]i limita inferioar` de detec\ie Imin pentru o regiune a sursei seismice specific` [n intervalul de timp
de observa\ie.
Dac` [nlocuim [n formula 50 pe r@nd I0 cu Imin ]i apoi cu Imax, observ`m c` avem [ndeplinite
condi\iile: FIz (Imin)=0 ]i FIz(Imax obs)=1.
Dac` folosim antilogaritmul [n ecua\ia 46 (rela\ia lui Richter) putem scrie func\ia de distribu\ie
astfel:

F  x : I 0  I z   k 1  e    I 0  I min   (52)

cu:   b ln10 (53)

1
k   ( I max, obs  I min )
(54)
1 e
 Deoarece func\ia de densitate este derivata func\iei de distribu\ie, avem c` func\ia empiric` a
densit`\ii de probabilitate a intensit`\ii epicentrale este dat` de:

f I z ( I 0 )  k  e    I 0  I min  (55)

Func\ia densit`\ii din distan\e fR(r) depinde de distribu\ia spa\ial` a epicentrelor ]i de rela\ia dintre
aria sursei ]i localizarea amplasamentului. {ntr-o regiune seismotectonic` presupunem o distribu\ie egal`
a epicentrelor. Geometria sursei ]i distan\ele diferite p@n` la amplasament sunt luate [n considerare prin
integrarea numeric` a ecua\iei 45.
Integrala din ecua\ia 45 este rezolvat` prin substituirea ecua\iilor 48 ]i 55 [n ecua\ia 45 ]i prin
integrarea numeric` pe distan\a R pentru [ntreaga regiune a sursei.
Ob\inem astfel num`rul anual al evenimentelor a]teptate m pentru cea de a m-a arie a sursei ([n
cazul [n care sunt mai multe regiuni), care produce o intensitate [n amplasament mai mare sau egal` cu IS.
Num`rul total a]teptat de evenimente [n amplasament ce cauzeaz` o intensitate is IS se ob\ine
prin sumarea valorilor a]teptate de la fiecare surs` [n parte: =m
Valoarea  este folosit` [n ecua\ia (43) pentru a calcula hazardul seismic [n zona investigat`:
P(isIS)=1-e- (56)
unde:
P(isIS) reprezint` probabilitatea anual` de dep`]ire (ΔT=1an) a unei intensit`\i IS [n
amplasament.
Determinarea hazardului pentru o perioad` arbitrar` de expunere dn probabilit`\ile anuale de
dep`]ire (HA ) presupune folosirea unui procedeu foarte simplu ]i anume: dac` presupunem c` hazardul
din ani succesivi este independent distribuit, atunci hazardul HN pentru o perioad` de expunere de N ani
este ob\inut din hazardul anual folosind ecua\ia (57):

H N  1  1  H A 
N
(57)

BIBLIOGRAFIE

Epstein, B., Lomnitz, C., (1966), A model for the occurrence of large earthquakes. Nature, 211. 954-956.
Gumbel, E.J., 1958, Statistics of extremes, Columbia University Press, New York.

Lomnitz, C., 1974 Global tectonics and earthquake risk, ELSEVIER Sci. Pub. Co. Amsterdam-London-
New-York.
McGuire, R.K. (1984), Ground motion estimation in regions with few data, Proc. of VIII world
conference on Earthquake Engineering, San-Francisco, California, 1984, II, 327-334.