Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conflictul din Kosovo poate fi impartit in trei etape: prima etapa 22 aprilie 1996- 28
februarie 1998, a doua etapa martie 1998- 23 martie 1999 si ce-a dea treia etapa a
interventiei Nato 24 martie-12 iunie 1999.
Noi ciocniri şi masacre au obligat statele Grupului de Contact (SUA, F. Rusă, Marea
Britanie, Franţa, Germania şi Italia) să impună începerea negocierilor la Rambouillet (6
februarie 1999). Tratativele s-au întrerupt în februarie şi în martie 1999, prefigurându-se
o ciocnire cu NATO.
In perioada 1998-1999 s-a desfasurat un conflict intre fortele sarbe si iugoslave, si armata
de eliberare din Kosovo, o grupare etnica albaneza de gherila si o organizatie terorista.
5
Condamnand toate actele de violenta precum si a terorismului in urmarirea
obiectivelor politice, precum si a sprijinul extern in acest sens. ONU este profund
preocupata de deteriorarea rapida a situatiei de umanitate pe intreg teritoriul Kosovo, de
asemene profund ingrijorata de rapoartele de crestere a incalcarii drepturilor omului,
subliniaza necesitatea de a preveni acest lucru.
Solicita Republicii Federale Iugoslave urmatoarele masuri pentru atingerea unei solutii
politice:
-sa inceteze toate actiunile intreprinse de fortele de securitate
-permite continuarea monitorizare internatinala a Kosovo
-de a facilita intoarcerea refugiatilor si deplasarii persoanelor la casele lor
-sa faca progrese rapide la stabilirea unui calendar de dialog
In rezolutaia nr. 1244 este prevazut faptul ca o decizie politica trebuie sa se bazeze
pe principiile generale, solicita retragerea armatei, politiei si fortelor de catre Republica
Federala Iugoslava, se stabileste responsabilitatea de securitate cerand descurajarea
desfasurarii ostilitatilor si demilitarizarea KLA si decide principalele responsabilitati
precum promovarea unitatii, efectuarea de functii administrative, organizarea si
supravegherea evolutiei institutiilor provizorii democratice si autonome, facilitarea un
proces politic.
6
IV Interventia ONU
Criza din Kosovo a marcat reculul ONU, divergenţele dintre membrii permanenti ai
Consiliului de Securitate au blocat mecanismul decizional al Natiunilor Unite,
impiedicand organizatia sa actioneze eficient pentru solutionarea crizei.
In conflict s-a implicat Organizatia Natiunilor Unite cu trei rezolutii principale ale
Consiliului de Securitate criticate de Guvernul de la Belgrad ca fiind amestec in afacerile
interne. Uniunea Europeana s-a manifestat prin impunerea de sanctiuni Iugoslaviei,
politica care insa s-a oprit la un anumit punct.
Pana in momentul de fata ONU s-a implicat cu cinci rezolutii: 1160, 1199, 1203,
1239 si 1244 in conflictul din Kosovo. Toate cele rezolutiile emise in martie, septembrie
si octombrie 1998 respectiv mai si iunie 1999 condamna actiunile din Iugoslavia si cer
Armatei din Kosovo sa se abtina de la acte de terorism. Ca si in cazul Irak-ului,
Consiliului de Securitate cere Iugoslaviei sa admita si sa nu impiedice activitatea
observatorilor internationali. O alta problematica omniprezenta in aceste rezolutii este cea
a respectarii drepturilor omului, grava in conditiile in care masacre ale populatiei civile
din zona continua sa apara luni de-a rAndul dupa emiterea rezolutiilor.
La inceputul lui iulie 2007, textul - sustinut de SUA, Marea Britanie si mai multe
tari UE, a fost rescris de patru ori pentru a satisface exigentele Rusiei, care invoca
rezolutia 1244/1999 a Consiliului de Securitate ONU, ramasa valabila. Rusia, China si
cinci tari membre UE au declarat ca nu vor sustine independenta Kosovo. Rusia si China
au drept de veto in Consiliul de Securitate al ONU. Intre timp, miscarile separatistilor din
Europa si din fostele republici sovietice se pregatesc sa utilizeze un eventual "precedent
Kosovo" pentru a cere, la randul lor, independenta.
V Independenta Kosovo
Deşi din punct de vedere tehnic încă face parte din Serbia, Kosovo este protectorat
de facto al ONU de la sfârşitul conflictului din 1998-1999 din provincie. În 10 iunie
1999, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluţia 1244, care plasează provincia
răvăşită de război sub administraţia ONU până la determinarea statutului său final.
In luna noiembrie 2005, dupa mai bine de 6 ani de administratie ONU in Kosovo,
Secretarul General Kofi Annan l-a numit pe fostul presedinte finlandez Martti Ahtisaari,
negociator ONU, in calitate de Emisar Special pentru a conduce demersurile politice de
determinare a viitorului statut. In perioada 2005 – 2006, Ahtisaari si echipa sa au avut
convorbiri intense la Belgrad si la Pristina, dar si consultari cu reprezentantii comunitatii
internationale.
Planul ONU privind independenta provinciei Kosovo prevede insa anumite limite,
intre care prezenta unei forte internationale, masuri pentru protejarea minoritatii sarbe si
este prevazut clar ca nici Kosovo nici vreo parte a provinciei nu se va putea alipi unei alte
tari.
VI Concluzii:
Conflictul din Kosovo a implicat, asa cum am aratat, mai multe organizatii
internationale. In pofida faptului ca Belgradul sustine in continuare ca aceasta este o
afacere interna, nu poate fi ignorat potentialul de extindere a crizei in zona, mai ales
avand in vedere pozitia celorlalte provincii iugoslave.
Filip Radu
Emanuel Selaru