Benzine

- Carbunii -
Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăţi combustibile
formată prin (carbonizare) îmbogăţirea în carbon (în condiţiile lipsei oxigenului) a
resturilor unor plante din epocile geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor
preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă, prin două procese mai importante:

1. faza biochimică produsă de bacterii şi ciuperci care transformă celuloza şi lignina

din plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la
temperaturi şi presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila şi
antracitul. Acest proces are ca rezultat o îmbogăţire de peste 50 % din volum în
carbon.

Datorită energiei termice ridicate degajate prin ardere huila mai poartă numele de aurul
negru.

Formare:

Materia iniţială de bază din care ia naştere cărbunele sunt resturi de plante fosile, care
constau mai ales din feriga uriaşă (Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400
de milioane de ani alcătuia adevărate păduri, azi feriga are între 9000 şi 12000 de
varietăţi.

După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaştină unde fiind izolate de aerul
atmosferic urmează o serie de procese anaerobe, în primele faze se formează turba.

Prin migraţia mărilor aceste mlaştini au fost acoperite cu sedimente, creându-se

temperaturi şi presiuni ridicate, care intensifică procesele de incarbonizare, presiunea
elimină apa din turbă astfel ia naştere cărbunele brun.

Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din cărbunele
brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică, huila şi în final antracitul care
este în acelaşi timp şi cărbunele cel mai vechi. La antracit procentul de carbon ajunge la
90 - 96 %.

Zăcămintele de huilă s-au format cu cca. 280 - 345 milioane de ani în urmă, constituind
azi una dintre principalele resurse energetice ale globului. Cărbunele brun este un
cărbune mai tânăr formându-se în peroada terţiară în urmă cu 2,5 - 65 milioane de ani.
 Compozitie:

În tehnică, compoziţia cărbunilor se exprimă parţial în elemente chimice, carbon (C),

hidrogen (H), azot (N), oxigen (O) şi sulf (S), parţial în substanţe ca masa minerală (A -
de:Asche, en:ash) şi umiditatea (W - de:Wasser, en:water).

Compoziţia se poate exprima ca:

• masă organică, care conţine C, H, N, O şi S din combinaţiile organice;

• masă combustibilă (en:DAF - dry, ash free), care conţine şi S din combinaţiile
minerale (pirite), care arde şi el, adică tot ce arde - ceea ce nu arde (masa minerală
plus umiditatea) este balastul;
• masă anhidră, care conţine şi masa minerală, adică tot, mai puţin apa;
• masa uscată la aer (masa pentru analiză), care conţine şi umiditatea de
constituţie şi cea higroscopică, compoziţie folosită în determinările de laborator,
fiind stabilă;
• masa iniţială (en:raw), care conţine şi umiditatea de îmbibaţie, adică compoziţia
cărbunelui introdus în focare.

În timpul încălzirii, din cărbune se degajă gaze combustibile, numite materii volatile. Cu
cât se degajă mai multe materii volatile, cu atât cărbunele se aprinde mai uşor.

Prin aprindere şi ardere cărbunele degajă căldură. Cantitatea de căldură eliberată prin
arderea completă a unui kilogram de combustibil (aici cărbune) este puterea calorifică
(sau căldura de ardere) a combustibilului, care în SI se exprimă în MJ/kg. În practică,
utilă este puterea calorifică inferioară (Qi).

Clasificarea carbunilor din Romania:

Turba este cel mai tânăr cărbune, din Neogen, formându-se şi astăzi. Conţine 52 - 62 %
carbon în masa combustibilă, iar prin încălzire degajă foarte multe materii volatile. În
momentul extracţiei ea conţine 75 - 80 % umiditate, ca urmare trebuie uscată, stare în
care are o putere calorifică de 12 - 20 MJ/kg. Turba uscată şi brichetată se foloseşte drept
combustibil casnic. De asemenea, ea se poate folosi ca material filtrant sau ca
îngrăşământ.

Cărbunele brun este un cărbune mai vechi, din Paleogen. Conţine 60 - 78 % carbon în
masa combustibilă, iar prin încălzire degajă multe materii volatile. În momentul extracţiei
conţine 30 - 45 % umiditate. Are o putere calorifică de 6 - 18 MJ/kg (uzual 7 - 9 MJ/kg).
Este mult folosit, în special lignitul, care se găseşte în cantităţi mari, de exemplu în
România în bazinul Olteniei, în scopuri energetice, fiind combustibilul clasic în
termocentralele pe bază de cărbune.

Cărbunele brun huilos este un cărbune specific României, are aspect de huilă, însă
putere calorifică sub 20 MJ/kg, ca urmare nu poate fi considerat huilă. Este folosit în
scopuri energetice.
Huila este un cărbune vechi, datând din Cretacic şi Jurasic. Conţine 75 - 92 % carbon în
masa combustibilă, iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere.
În momentul extracţiei conţine 1 - 5 % umiditate. Are o putere calorifică de 20 - 29
MJ/kg. Este cel mai preţios cărbune. Huilele cu flacără lungă (numele vine de la durata
degajării volatilelor, care ard cu flacără vizibilă) şi de gaz (numele vine tot de la
cantitatea volatilelor) nu cocsifică, ca urmare se folosesc în scopuri energetice. Huila de
cocs şi parţial cea grasă (în amestec cu cea de cocs) cocsifică, ca urmare este folosită la
producerea cocsului, valorificare mult mai valoroasă decât prin ardere. Huilele slabă şi
antracitoasă au puţine volatile, sunt greu de ars.

Antracitul este cel mai vechi cărbune, datând din Jurasic. Conţine 92 - 98 % carbon în
masa combustibilă, dar aproape deloc materii volatile, ceea ce îl face foarte dificil de
aprins. Aprinderea trebuie făcută cu un combustibil de suport, care să-l aducă la
temperatura de 800 °C, temperatura de aprindere a carbonului. În momentul extracţiei
conţine 3 - 12 % umiditate. Are o putere calorifică de 20 - 25 MJ/kg. Datorită aprinderii
dificile este puţin folosit în energetică, fiind folosit în industria chimică la producerea
electrozilor.

În concluzie, cărbunele se foloseşte:

• Drept combustibil, atât casnic, cât şi în producerea de curent electric produs cu

ajutorul turbinelor din termocentrale. Prin ardere cărbunele eliberează căldură şi
produce gaze de ardere ca dioxid de carbon, dioxid de sulf şi vapori de apă. In
anul 2003 24,4 % din energia primară produsă pe glob şi 40,1 % din energia
electrică era produsă pe bază de cărbune, cu ponderea însemnată a huilei şi
lignitului. Termocentralele moderne au redus substanţial emisiile de gaze nocive
rezultate din arderea cărbunilor.

• Ca materie primă în industria chimică şi în metalurgie. O importanţă mare o

prezintă cocsul care este folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor al
gazelor naturale) şi de asemenea ca reducător al minereurilor feroase în furnale.

Rezervele de carbuni:

Rezervele de cărbuni pe glob estimate în anul 2004 au fost de 783,1 miliarde de tone, din
care aparţine 27 % SUA, 16 % Rusia, 12 % China, 12 % India, 7 % Uniunii Europene şi
7 % Australiei.
Aceste rezerve dacă se continuă folosirea cărbunilor în acelaşi ritm ca în anul 2003 (3,8
miliarde de tone), atunci rezervele ar acoperi necesarul globului pe o perioadă de 203 ani.
Rezervele de carbune ale României, aflate in evidenţa natională la începutul lui 2007,
sunt urmatoarele: huilă 721 mil.tone; carbune brun 65 mil.tone; lignit 3.400 mil.tone.
 - Combustibilii –

Din punct de vedere chimic combustibilii sunt substanţe care prin reacţia chimică de
oxidare eliberează energia stocată în structura substanţei.

În industria energetică prezintă importanţă combustibilii energetici, la care căldura

degajată prin ardere poate fi utilizată avantajos din punct de vedere tehnico-economic.

Clasificare:

După starea de agregare combustibilii se clasifică în combustibili solizi, lichizi şi gazoşi.

La combustibilii solizi şi lichizi compoziţia se exprimă în fracţii (sau procente) masice,
iar proprietăţile lor fizice şi chimice se exprimă raportate la un kilogram (kg). La
combustibilii gazoşi compoziţia se exprimă în părţi (sau procente) volumice, iar
proprietăţile lor fizice şi chimice se exprimă raportate la un metru cub normal (m3N).

După modul de obţinere combustibilii se împart în naturali şi artificiali.

După puterea calorifică inferioară raportată la masa iniţială combustibilii se clasifică în:

• combustibili inferiori, cu puterea calorifică inferioară sub 12,56 MJ/kg

(3000 kcal/kg),
• combustibili medii, cu puterea calorifică inferioară între 12,56 – 20,93 MJ/kg
(3000 – 5000 kcal/kg),
• combustibili superiori, cu puterea calorifică inferioară peste 20,93 MJ/kg
(5000 kcal/kg).

Combustibili solizi:

Dintre combustibilii solizi naturali fac parte biomasa din plante arse ca atare (paie, lemn),
cărbunii, şisturile combustibile. Sunt consideraţi combustibili artificiali mangalul, cocsul
şi semicocsul, brichetele de cărbune, deşeurile combustibile solide (rumeguş, talaş, coji
de seminţe, puzderii etc.), combustibilii pentru rachete solizi.

Combustibili lichizi:

Singurul combustibil lichid natural este considerat ţiţeiul. Sunt consideraţi combustibili
artificiali benzina, petrolul lampant, combustibilul pentru aviaţie, motorina, combustibilul
lichid uşor, gazul petrolier lichefiat, păcura, metanolul, combustibilii pentru rachete
lichizi.
 Combustibili gazosi:

Dintre combustibilii gazoşi naturali fac parte gazul natural şi gazele de sondă. Sunt
consideraţi combustibili artificiali gazul de furnal, gazul de cocserie, gazele de rafinărie,
hidrogenul.

Elev: Colta Alexandru

Clasa: a X-a D