1Teoria funcţiilor de o variabilă complexă

1.1 Structura algebrică şi topologică a numerelor complexe

La început să recapitulăm cunoştiinţele despre numerele complexe. Vom nota mulţimea
numerelor complexe cu C, iar numerele complexe cu literele z, u, v, w (dacă nu se
specifică altfel). Sub forma algebrică1 numerele complexe sunt date de:
© 2
ª
(1.1.1) C = z = x + iy | x, y ∈ R, i = −1 .
În formula (1.1.1) x se numeşte partea reală a numărului complex z , iar y coeficientul
părţii imaginare (iy se numeşte partea imaginară a numărului complex z , iar i se
numeşte unitatea imaginară), şi vom utiliza notaţiile:
(1.1.2) x = Rez, y = Imz.
iy

M de afix
z=x+iy
y=Im z

|
|Z

arg(z)

O x=Re z x

1
această formă apare în mod natural la rezolvarea ecuaţiei ax2 + bx + c = 0, cu a, b, c ∈ R, şi ∆ = b2 − 4ac < 0.
- 2-
 z1 = x1 + iy1, z2 = x2 + iy2
z1 + z2 = (x1 + x2) + i (y1 + y2)
z1 · z2 = (x1x2 − y1y2) + i (x1y2 + x2y1)

z = x + iy
z = xp− iy √
2 2
|z| = x + y = z · z
unde z se numeşte conjugatul nr. complex z.
1.1.1 Forma trigonometrică

z = x + iy
z = r (cos t + i sin t)
p
r = |z| = ½x2 + y 2
cos t = xr
t = arg z : t ∈ [0, 2π)
sin t = yr
Argz = {arg z + 2kπ, k ∈ Z}
x = r cos t, y = r sin t
- 3-
Excepţie: z = 0 + i0, |z| = 0, arg z nedterminat.

z1 = r1 (cos t1 + i sin t1)

z2 = r2 (cos t2 + i sin t2)
z1 = z2 ⇐⇒ r1 = r2, t1 = t2 + 2kπ, k ∈ Z
z1 · z2 = r1r2 (cos (t1 + t2) + i sin (t1 + t2))
z1 r1
= (cos (t1 − t2) + i sin (t1 − t2))
z2 r2
Formula lui Moivre:
(cos t + i sin t)n = cos (nt) + i sin (nt)
Aplicaţie: cos (3t) = Re (cos t + i sin t)3 = cos3 t − 3 cos t sin2 t
⎧
⎪
⎪ 1, n = 4k
⎨
i, n = 4k + 1
in =
⎪
⎪ −1, n = 4k + 2
⎩
−i, n = 4k + 3
π π
i = cos + i sin
2 2
nπ nπ
in = cos + i sin
2 2

- 4-
 iy

z1 i

z0
2p/5
p/5
z2
O 1 x

z4

z3

1
Ecuaţie binomă:
R (cos θ + i sin θ)
n
√ θ + 2kπ θ + 2kπ
zk = R cos + i sin
n n
, k = 0, n − 1
zn = a = µ ¶

5 5 π+2kπ
√
Exemplu: z = −1 = 1 (cos π + i sin π) , zk = 1 cos 5 + i sin 5 ,k =
0, 4.
¡ π+2kπ ¢

Distanţa dintre 2 nr. complexe: |z1 − z2| .

Limită: (zn = xn + iyn)n∈N :
def
n→∞ n→∞
lim zn = a ⇔ lim |zn − a| = 0
a = u + iv
lim xn = u, lim yn = v
n→∞ n→∞
- 5-
 2
1.1.2 Punctul de la infinit
Ideea lui Gauss a fost de a adăuga la planul complex un singur punct la "infinit", punând
în corespodenţă bijectivă punctele din planul complex şi punctele unei sfere de rază 1
tangentă la plan în origine (aşa numita proiecţie stereografică):
la orice punct z din planul complex îi corespunde un unic punct M pe sferă obţinut
prin intersecţia dreptei Nz cu sfera (unde N este punctul de pe sferă diametral opus
punctului O ). La punctul N de pe sferă nu îi corespunde nici un punct. Pentru a
corespunde la fiecare punct de pe sferă un punct în plan se adaugă la C un singur
punct, punctul de la infinit, notat cu ∞, căruia îi va corespunde la punctul N. Vom
nota în cele ce urmează cu C = C ∪ {∞} .

- 6-
Definitia 1.1.1 şirul (zn)n∈N are limita ∞ dacă şi numai dacă limn→∞ |zn| = +∞.

Definitia 1.1.2 funcţia f : D → C este continuă în punctul a ∈ D dacă şi numai

dacă limn→∞ zn = a ⇒ limn→∞ f (zn) = f (a) .

Definitia 1.1.3 D ⊆ C se numeşte domeniu dacă este o mulţime deschisă şi conexă .

Definitia 1.1.4 D ⊆ C este deschisă dacă odată cu un punct conţine şi un disc cu
centrul în punctul respectiv.

Definitia 1.1.5 D ⊆ C este conexă dacă odată cu 2 puncte conţine şi o linie poligo-
nală care uneşte cele 2 puncte.

1.2 Funcţii elementare

1.2.1 Funcţia polinomială
p : C → C definită de:
- 7-
 n
X
(1.2.1) p (z) = ak z k
k=0
unde ak ∈ C ,k = 0, n. Putem prelungi p pe C punând p (∞) = ∞.
1.2.2 Funcţia raţională
Fie p1, p2 două funcţii polinomiale; funcţia q : C\{z ∈ C|p2 (z) = 0} → C definită
prin:
p1 (z)
q (z) =
p2 (z)
se numeşte funcţie raţională. Putem⎧prelungi q pe C :
⎨ q (z) , p2(z) 6= 0
qe (z) = ∞, p2 (z) = 0
⎩
limς→∞ q (ς) , z = ∞
funcţia qe fiind continuă pe C.
1.2.3 Funcţia exponenţială
f :C→C ³
z def z ´n
f (z) = e = lim 1 +
n→∞ n

- 8-
Teorema 1.2.1 Dacă z = x + iy atunci
(1.2.2) ez = ex (cos y + i sin y) .

Demonstraţie:
ez = ex (cos y + i sin y) ⇔
|ez | = ex, arg (ez ) = y
Ãr !n
¯ ¯
z ¯n ³ ´
x 2 ³ ´
y 2
¯
lim ¯1 + ¯ = lim 1+ + =
n→∞ n n→∞ n n
µ µ ¶¶n/2
2x x2 y 2
= lim 1 + + 2+ 2 =
n→∞ n n n ³ ´
õ µ ! n 2x x2 y 2
¶¶ µ 12 2 ¶ 2 n + n2 + n2
2 2
2x x y 2x + x + y
n n2 n2
= lim 1+ + 2+ 2 =
n→∞ n n n
³ ´
2x x2 y 2
limn→∞ n2 n + n2 + n2
= e = ex

Corolarul 1.2.1
eiπ = −1

- 9-
Teorema 1.2.2 Funcţia exponenţială este periodică de perioadă 2πi.

Demonstraţie:
ez+2πi = ex+iy+2πi =
= ex (cos (y + 2π) + i sin (y + 2π)) =
= ex (cos y + i sin y) = ez

Corolarul 1.2.2 Nu există limz→∞ ez .

Remarca 1.2.1 Toate formulele de la exponenţiala reală rămân valabile: ez1 ez2 =
ez1+z2 , ....

- 10-
1.2.4 Funcţiile trigonometrice

def eiz − e−iz

sin z =
2i
iz −iz
def e + e
cos z =
2
def sin z
tan z =
cos z
def cos z
cot z =
sin z
def 1
sec z =
cos z
def 1
csc z =
sin z
sec=secantă, csc=cosecantă.

Remarca 1.2.2 Toate formulele de trigonometrie rămân valabile, de ex.:

sin2 z + cos2 z = 1, ∀z ∈ C
(dar de aici nu rezultă că |sin z| ≤ 1 )

- 11-
1.2.5 Funcţiile hiperbolice

def ez − e−z
sinh z =
2
z −z
def e + e
cosh z =
2
def sinh z
tanh z =
cosh z
def cosh z
coth z =
sinh z
Remarca 1.2.3 Formula de bază pentru funcţiile hiperbolice:
cosh2 z − sinh2 z = 1

Remarca 1.2.4 Se mai folosesc notaţiile sh, ch, th, cth în loc de sinh, cosh, tanh,
coth .

1.2.6 Funcţia logaritmică

Definitia 1.2.1 Pentru z 6= 0, ∞ :

Ln z = w ⇔ ew = z
- 12-
Teorema 1.2.3
Ln z = ln |z| + i (arg z + 2kπ) , k ∈ Z.

Demonstraţie:
ew = z, w = u + iv, z = r (cos t + i sin t)
eu (cos v + i sin v) = r (cos t + i sin t) ⇒
eu = r, v = t + 2kπ
u = ln r = ln |z| , v = arg z + 2kπ

Remarca 1.2.5 Ln z se numeşte funcţie multiformă. pt. un k fixat

Lnk z = ln |z| + i (arg z + 2kπ)
se numeşte o ramură a funcţiei logaritm natural. pt. k = 0 avem "determinarea
principală" a funcţiei logaritmice, notată ln .

1.2.7 Funcţia putere

Definitia 1.2.2 Pentru z 6= 0, ∞, α ∈

/Z:
z α = w ⇔ eα Ln z = w
def
z α = eα Ln z
- 13-
 m
Remarca 1.2.6 α = m
n atunci z α
= z n are n valori:
m m
eα Ln z = e n Ln z = e n (ln|z|+i(arg z+2kπ)) =
m m m
= e n ln|z|e n i arg z e n 2kπi, k = 0, n − 1.

In cazul particular α = 12 avem:

1 √ 1
z = z = e 2 (ln|z|+i arg z)ekπi, k = 0, 1.
2
√
Se observă că cele două determinări ale z diferă între ele prin factorul eπi = −1, de
aceea la formula de rezolvare a ecuaţiei de gradul doi în C nu se mai pune ± în faţa
radicalului.

Exemplul 1.2.1
½ 1 √
√ 1 e2 ln|2|
= √
2, k = 0
2 = e 2 (ln|2|+i arg 2)ekπi = 1
e 2 ln|2|eπi = − 2, k = 1.
√
unde la ultimele egalităţi 2 ≈ 1.414 este numărul real şi pozitiv care ridicat la pătrat
dă 2.

- 14-
1.2.8 Funcţiile trigonometrice inverse

Arcsin z = w ⇔ sin w = z
Arccos z = w ⇔ cos w = z
Arctan z = w ⇔ tan w = z
Arccot z = w ⇔ cot w = z
Să calculăm acum expresia lui Arcsin z :

eiw − e−iw
sin w = z ⇔ =z
2i
notăm
eiw = t
1
t− = 2iz
t
2
t − 2izt − 1 = 0 q
2
p
t = iz + (iz) + 1 = iz + 1 − z 2

- 15-
deci: p
iw 2
e = iz +³ 1 − z ´
p
iw = Ln iz + 1 − z 2
³ p ´
w = Arcsin z = −i Ln iz + 1 − z 2
analog: ³ p ´
Arccos z = −i Ln z + z 2 − 1

Arctan z = w
e − e−iw
iw
= iz
eiw + e−iw
t2 − 1 iz
=
t2 + 1 1
2t2 iz + 1
=
2 1 − iz
z−i i−z
t2 = =
−i − z i + z
i−z
e2iw =
i+z µ ¶
1 i−z
w = Arctan z = Ln
2i i+z
- 16-
Analog se arată că: µ ¶
1 z+i
Arccot z = Ln
2i z−i

Remarca 1.2.7 Domeniul de definiţie al funcţiilor trigonometrice inverse este format

din C mai puţin punctele în care se anulează sau devine infinită expresia de sub radical
sau de sub logaritm (de exemplul la Arcsin domeniul de definiţie este C \{−1, 1} , la
Arctan este C \{−i, i} ).

1.2.9 Funcţiile hiperbolice inverse

Arcsinh z = w⇔z = sinh w

Arccosh z = w⇔z = cosh w
Arctanh z = w⇔z = tanh w
Arccoth z = w⇔z = coth w

ew − e−w
sinh w = z ⇔ =z
2
notăm
ew = t
- 17-
 1
t− = 2z
t
2
t − 2zt − 1 = 0 √ √
t = z + z + 1 = z + 1 + z2
2

deci: √
w
e = z +³ 1 + z 2 ´
√
w = Ln z + 1 + z 2
³ √ ´
w = Arcsinh z = Ln z + 1 + z 2
Analog: ³ ´
p
Arccosh z = Ln z + −1 + z 2
µ ¶
1+z
Arctanh z = Ln
µ1 − z ¶
z+1
Arccoth z = Ln
z−1

Remarca 1.2.8 Se mai folosesc şi notaţiile Argsh, Argch, Argth, Argcth în loc de
Arcsinh, Arccosh, Arctanh, respectiv Arccoth şi în acest caz se citesc "argument sinus
hiperbolic",....

- 18-
Remarca 1.2.9 Domeniul de definiţie al funcţiilor hiperbolice inverse este format din
C mai puţin punctele în care se anulează sau devine infinită expresia de sub radical
sau de sub logaritm (de exemplul la Arcsinh domeniul de definiţie este C \{−i, i} , la
Arctanh este C \{−1, 1} ).

1.3 Continuitatea şi derivabilitatea funcţiilor complexe de o

variabilă complexă
In cele ce urmează vom considera funcţii f : D → C , unde D este un domeniu din
C. Putem interpreta geometric o funcţie de acest fel ca o corespundenţă între punctele
a două plane. Mai exact, dacă notăm z = x + iy şi f (z) = u + iv = w atunci f
stabileşte o corespodenţă între punctele planelor (xOiy) şi (uOiv) :
iy iv

w=u+iv
z=x+iy

O x O u

Remarca 1.3.1 A defini o funcţie complexă de o variabilă complexă f : D → C este

- 19-
echivalent cu a defini două funcţii reale de două variabile reale, u, v : D → R2, legate
de f prin:
(1.3.1) f (z) = f (x + iy) = u (x, y) + iv (x, y)

1.3.1 Continuitate

Definitia 1.3.1 Funcţia f este continuă în punctul a ∈ D dacă şi numai dacă pentru
orice şir (zn)n∈N care are limita a şirul valorilor funcţiei (f (zn))n∈N are limita f (a) .

"Grafic" funcţia f este continuă în punctul z ∈ D dacă şi numai dacă pentru orice
disc cu centrul în w = u + iv = f (z) există un disc cu centrul în z astfel incât orice
punct din discul cu centrul în z este "dus" de funcţia f într-un punct din discul cu
centrul în w :
iy iv

w=u+iv
z=x+iy

O x O u

Se poate demonstra că toate funcţiile elementare sunt continue pe domeniul lor
- 20-
de definiţie. De asemenea sunt valabile teoremele referitoare la operaţii cu funcţii
continue şi compuneri de funcţii continue cunoscute de la studiul funcţiilor reale.
Legătura dintre continuitatea funcţiei f şi funcţiile u, v definite de (1.3.1) este dată
de:

Teorema 1.3.1 Funcţia f este continuă în punctul a = α + iβ dacă şi numai dacă
funcţiile u, v sunt continue în (α, β) .

1.3.2 Derivabilitate
Fie f : D → C , z ∈ D. Definiţia derivatei funcţiei f în z este ca pentru funcţii reale:

Definitia 1.3.2 f este derivabilă (monogenă) în z dacă există limita finită:

f (z + ∆z) − f (z)
(1.3.2) lim = f 0 (z) .
∆z→0 ∆z

Definitia 1.3.3 Funcţia f : D → C este olomorfă pe mulţimea D dacă este deriv-

abilă în fiecare punct din D.
Interpretarea geometrică a derivatei: Fie o curbă γ din domeniul D, care trece
prin punctul z, punctul z + ∆z punct pe γ care tinde către z, iar Γ curba care se
obţine din γ prin f în planul (uOiv) , w = f (z) punctul corespunzător lui z pe Γ, iar
f 0 (z) 6= 0. Notând cu ds elementul de arc pe curba γ calculat în z, cu dS elementul de
- 21-
arc la Γ în w, cu α unghiul făcut de tangenta la γ în z cu axa Ox, cu β unghiul făcut de
tangenta la Γ în w cu Ou avem (formule care rezultă din scrierea câtului din membrul
stâng sub formă trigonometrică şi trecerea la limită, calcul care nu mai îl reproducem
aici):
dS
ds = |f 0 (z)|
(1.3.3)
β − α = arg (f 0 (z))
iy iv
f

b
a
g w=u+iv
z=x+iy
G

O x O u

Formulele (1.3.3) transpuse în cuvinte arată că |f 0 (z)| reprezintă coeficientul de "alun-
gire" a curbei γ iar arg (f 0 (z)) reprezintă unghiul cu care se roteşte γ prin transfor-
marea definită de funcţia f.(totul local, în z, şi nedepinzând de curba γ )
Legătura dintre derivata funcţiei f şi derivatele parţiale ale funcţiilor u, v este dată
de:

Teorema 1.3.2 f este momogenă în punctul z = x + iy dacă şi numai dacă funcţiile
u, v sunt diferenţiabile în (x, y) şi derivatele lor parţiale verifică condiţiile Cauchy-
- 22-
Rieman: ⎧
⎪
⎪ ∂u ∂v
⎨ (x, y) = (x, y)
∂x ∂y . (C-R)
⎪ ∂v ∂u
⎪
⎩ (x, y) = − (x, y)
∂x ∂y

Demonstraţie: Demonstrăm doar o parte din teoremă, şi anume că dacă f este
monogenă în punctul z = x + iy atunci u, v au derivate parţiale şi sunt verificate
condiţiile (C-R). Pentru aceasta considerăm că ∆z = ∆x + i0 şi din (1.3.2) rezultă:
f (x + iy + ∆x) − f (x + iy)
f 0 (z) = lim =
∆x→0 ∆x
u (x + ∆x, y) − u (x, y) v (x + ∆x, y) − v (x, y)
= lim + i lim =
∆x→0 ∆x ∆x→0 ∆x
∂u ∂v
= (x, y) + i (x, y)
∂x ∂x
analog, dacă ∆z = 0 + i∆y :
f (x + iy + i∆y) − f (x + iy)
f 0 (z) = lim =
∆y→0 i∆y
u (x, y + ∆y) − u (x, y) v (x, y + ∆y) − v (x, y)
= lim + lim =
∆y→0 i∆y ∆x→0 ∆y
∂u ∂v
= −i (x, y) + (x, y)
∂y ∂y
- 23-
Egalând părţile reale şi imaginare din ultimele două expresii ale lui f 0 (z) rezultă
condiţiile Cauchy-Riemann.

Remarca 1.3.2 Din demonstraţia de mai sus rezultă şi formule de calcul pentru derivata
unei funcţii complexe folosind derivatele parţiale ale funcţiilor u, v :
0 ∂u ∂v ∂v ∂u
f (z) = (x, y) + i (x, y) = (x, y) − i (x, y) .
∂x ∂x ∂y ∂y
De exemplu pentru f (z) = ez = ex+iy = ex (cos y + i sin y) avem u (x, y) = ex cos y,
v (x, y) = ex sin y, condiţiile Cauchy-Riemann sunt verificate:
∂u ∂v
(x, y) = = ex cos y
∂x ∂y
∂v ∂u
(x, y) = − (x, y) = ex sin y
∂x ∂y
şi deci
f 0 (z) = ex cos y + iex sin y = ez .

Remarca 1.3.3 Se demonstrează că toate formulele de derivare valabile pentru funcţii
reale de variabilă reală sunt adevărate şi pentru funcţii complexe de o variabilă com-
plexă.

Corolarul 1.3.1 Dacă funcţia f : D → C este olomorfă pe D şi funcţiile u, v au

- 24-
derivate parţiale de ordin 2 continue pe D atunci funcţiile u, v verifică ecuaţia lui
Laplace:
∂ 2u ∂ 2u
+ = 0
∂x2 ∂y 2
∂ 2v ∂ 2v
2
+ 2 = 0.
∂x ∂y

Corolarul 1.3.2 Dacă f : D → C este olomorfă pe domeniul D simplu conex atunci

dacă se cunoaşte funcţia u (v ) funcţia v (u )este unic determinată abstracţie făcând
de o constantă reală.

Demonstraţie: Din condiţiile Cauchy-Riemann rezultă:

∂v ∂v
dv = dx + dy =
∂x ∂y
∂u ∂u
= − dx + dy
∂y ∂x
şi deci: Z x Z y
∂u ∂u
v (x, y) − v (x0, y0) = − (t, y) dt + (x0, t) dt.
x0 ∂y y0 ∂x

Exemplul 1.3.1 Să se det. funcţia olomorfă f (z) = f (x + iy) = u (x, y) + iv (x, y)
x
ştiind că u (x, y) = x2+y 2.
- 25-
 ∂u x2 + y 2 − 2x2 ∂u 2y
= 2 , ∂y = −
∂x 2
(x + y )2 (x2 + y 2)2
atunci: Z x Z y 2
2t t − x20
v (x, y) − v (x0, y0) = 2 dt + 2 dt =
2 2 2 2
x0 (x + t ) y0 (x0 + t )
y y0
= ... = − 2 +
x + y 2 x20 + y02
y x y z
adică v(x, y) = − x2+y 2 + c deci f (z) = f (x + iy) = x2 +y 2 − i x2 +y 2 + ci = zz + ci =
1
z + ci.

Remarca 1.3.4 în formulele obţinute mai sus se ţine cont de :

z+z z−z
x= ,y =
2 2i

1.4 Integrarea funcţiilor complexă de o variabilă complexă

Fie f : D → C , γ o curbă netedă, orientată, inclusă în D.
g

- 26-
Definitia
R 1.4.1 Se numeşte integrala funcţiei f de curba γ numărul complex notat cu
γ f (z)
Z
dz definit de :
Z Z
def
(1.4.1) f (z) dz = u (x, y) dx − v (x, y) dy + i v (x, y) dx + u (x, y) dy
γ γ γ
unde integralele din partea dreaptă a egalităţii sunt integrale curbilinii reale de speţa
a doua.
I
dz
Exemplul 1.4.1 z−a = 2πi.
C(a,R)

Teorema 1.4.1 (Cauchy) Dacă f este o funcţie olomorfă pe domeniul D ⊂ C , şi

γ ⊂ D este o curbă închisă atunci Iare loc egalitatea:
f (z) dz = 0.
γ

Demonstraţie: Se bazează pe condiţiile Cauchy-Rieman (C-R) şi formula lui

Green.
1.4.1 Formulele lui Cauchy

Teorema 1.4.2 Dacă f este o funcţie olomorfă pe domeniul D ⊂ C , a ∈ D şi

- 27-
C (a, r) ⊂ D are loc egalitatea: I
1 f (z)
(1.4.2) f (a) = dz.
2πi z−a
C(a,r)

Remarca 1.4.1 Formula 1.4.2 este cunoscută sub numele de formula lui Cauchy pen-
tru funcţii olomorfe.

Demonstraţie. Fie figura următoare ??:

z
r
a

Figura urmatoare
Are loc următoare I orice r astfel încât C (a,
I egalitate (pentru I r) ⊂ D ):
f (z) f (z) − f (a) f (a)
(1.4.3) dz. = dz + dz..
z−a z−a z−a
C(a,r) C(a,r) C(a,r)
- 28-
Dar: I I
f (a) 1
(1.4.4) dz = f (a) dz = 2πif (a)
z−a z−a
C(a,r) C(a,r)
iar f fiind olomorfă în punctul ¯ a pentru orice ε > 0 există
¯ un R astfel încât dacă r < R
¯ f (z) − f (a) ¯
¯ − f (a)¯¯ < ε
0
¯ z−a
de unde rezultă că pentru r < ¯ R ¯
¯ f (z) − f (a) ¯
(1.4.5) ¯ ¯ < |f 0 (a)| + ε
¯ z−a ¯
şi deci: ¯ ¯
¯I ¯
¯ f (z) − f (a) ¯¯
¯
(1.4.6) ¯ dz ¯ < (|f 0 (a)| + ε) 2πr
¯ z−a ¯
¯C(a,r) ¯
Făcând în 1.4.6 pe r → 0 obţinemI că:
f (z) − f (a)
(1.4.7) lim dz = 0
r→0 z−a
C(a,r)
Dar, din proprietăţile integralelor funcţiilor olomorfe integrala din partea stângă a egal-

- 29-
ităţii 1.4.7 nu depinde de r deci:I
f (z) − f (a)
(1.4.8) dz = 0
z−a
C(a,r)
Înlocuind 1.4.8 şi 1.4.4 în 1.4.3 rezultă formula lui Cauchy 1.4.2.

Teorema 1.4.3 Dacă f este o funcţie olomorfă pe domeniul D ⊂ C , a ∈ D şi

C (a, r) ⊂ D atunci f are derivate de orice
I ordin în a şi au loc egalităţile:
(n) n! f (z)
(1.4.9) f (a) = n+1 dz.
2πi (z − a)
C(a,r)

Remarca 1.4.2 Formulele 1.4.9 sunt formulele lui Cauchy pentru derivatele unei funcţii
olomorfe şi se obţin derivând formal integrala din membrul drept al egalităţii 1.4.2 în
raport cu parametrul a . Demonstraţia teoremei de mai sus constă în a arăta că această
operaţie de derivare sub semnul integrala este permisă, folosind inducţia în raport cu
n. ∗ ∗ ∗ ∗

1.4.2 Serii Taylor

În cele ce urmează vom stabili legătura dintre funcţiile olomorfe şi seriile de puteri.
Amintim (vezi cursul de analiză) că o serie de puteri se defineşte astfel:
- 30-
Definitia 1.4.2 Se numeşte serie de puteri în jurul punctului a seria:
X∞
(1.4.10) S (z) = an (z − a)n .
n=0
unde an se numesc coeficienţii seriei ( an ∈ C ).

În legătură cu seriile de puteri amintim teorema lui Abel:

Teorema 1.4.4 Există un număr R (numit raza de convergenţă a seriei 1.4.10 ) ast-
fel încât seria 1.4.10 este convergentă pentru orice z ∈ C care verifică inegali-
tatea |z − a| < R şi este divergentă pentru orice z ∈ C care verifică inegalitatea
|z − a| > R.

Remarca 1.4.3 Numărul R se poate calcula folosind formula Cauchy-Hadamard:

1
(1.4.11) R= p
n
.
lim sup |an|
n→∞

|an |
Remarca 1.4.4 Dacă există limita lim = l, atunci R = l.
n→∞ |an+1 |
- 31-
 Operaţiile cu serii de puteri (suma, produsul) sunt ca la analiza reală, adică dacă:
X∞
S1(z) = bn (z − a)n ,
n=0
atunci:
∞
X
S(z) + S1(z) = (an + bn) (z − a)n ,
n=0
X∞ n
X
S (z) · S1 (z) = cn (z − a)n , unde cn = ak bn−k .
n=0 k=0
De asemenea (admitem fără demonstraţie) este adevărată următoarea teoremă:

Teorema 1.4.5 Suma seriei de puteri S (z) din 1.4.10 este o funcţie olomorfă în in-
teriorul cerclui C (a, R) şi derivata ei se obţine derivând seria din dreapta termen cu
termen, adică:
∞
X X∞
(1.4.12) S 0 (z) = nan (z − a)n−1 = (n + 1) an+1 (z − a) ,n
n=1 n=0
şi în plus S (z) se poate integra termen cu termen, adică:
Z z X∞
an ¡ n+1 n+1
¢
(1.4.13) S (u) du = (z − a) − (z0 − a) .
z0 n=0
n + 1
(integrala fiind considerată pe o curbă arbitrară cu originea z0 şi extremitatea z , in-
- 32-
clusă in interiorul cercului C (a, R) . )

Legătura dintre funcţiile olomorfe şi seriile de puteri de tip 1.4.10 este dată de:

Teorema 4.1 Dacă f : D → C este o funcţie olomorfă pe domeniul conex D atunci

pentru orice punct a ∈ D există un R > 0 astfel încât pentru orice z cu proprietatea
|z − a| < R este adevărată egalitatea:
X∞ (n)
nf (a)
(1.4.14) f (z) = (z − a) .
n=0
n!

Demonstraţie. Ideea demonstraţiei este folosirea formulei lui Cauchy şi a dez-
voltării în serie a progresiei geometrice.

z
u

r
a r

Figura de mai sus

- 33-
 Fie a ∈ D, discul D (a, r) ⊂ D şi un punct z ∈ D (a, r) (vezi figura de mai sus).
Conform formulei lui Cauchy: I
1 f (u)
(1.4.15) f (z) = du.
2πj C(a,r) u − z
Dar:
1 1 1 1
(1.4.16) = = · z−a =
u−z (u − a) − (z − a) u − a 1 − u−a
à N µ ¶ ¡ z−a ¢N+1 !
1 X z−a n
= · + u−a z−a .
u−a n=0
u−a 1 − u−a
1
PN n qN +1
Ultima egalitate din egalităţile 1.4.16 rezultă din identitatea: 1−q = n=0 q + 1−q
z−a
pentru q = u−a . Înlocuind 1.4.16 în 1.4.15 rezultă:
I X∞ µ ¶n
1 f (u) z−a
f (z) = 2πj · du =
(u − a) n=0 u − a
⎛ C(a,r) ⎞
(1.4.17) I
XN
⎜ 1 f (u) du ⎟ n
= ⎝ n+1 ⎠ (z − a) + RN (z),
n=0
2πj (u − a)
C(a,r)

- 34-
unde: ¡ z−a ¢N+1
I
1 1
(1.4.18) RN (z) = . u−a z−a f (u) du
2πj u − a 1 − u−a
C(a,r)
1
H f (u) du f (n)(a)
Conform formulelor lui Cauchy pentru derivate, 2πj C(a,r) (u−a)n+1 = n! , ceea ce
înlocuit în 1.4.17 ne conduce la:
X N
f (n) (a)
f (z) = (z − a)n + RN (z)
n=0
n!
Dacă în formula de mai sus facem ca N să tindă la infinit şi arătăm că:
(1.4.19) lim RN (z) = 0
n→∞
va rezulta egalitatea 1.4.14. Pentru a demonstra 1.4.19 vom majora integrala din 1.4.18.

- 35-
 ¯H ¯ H
¯ ¯
Notând M = maxu∈C(a,r) |f (u)| ţinând cont că ¯ γ g (u) du¯ ≤ γ |g (u)| ds avem:
I ¯¯ ¡ z−a ¢N+1 ¯
¯
1 ¯ 1 ¯
|RN (z)| ≤ ¯ . u−a z−a f (u)¯ ds ≤
2π ¯ u − a 1 − u−a ¯
C(a,r)
I ¯¯ ¡ z−a ¢N+1 ¯¯ I ¡ ρ ¢N+1
1 ¯ u−a ¯ 1 r
≤ ¯ ¯ M ds ≤ M ds =
2π ¯ u−z ¯ 2π r−ρ
C(a,r) C(a,r)
¡ ρ ¢N+1
1 r Mr ³ ρ ´N+1
= M (2πr) =
2π r − ρ r−ρ r
(pentru inegalitatea |u − z| > r − ρ vezi figura de mai sus) Deoarece ρr < 1 rezultă
¡ ρ ¢N+1
limN→∞ r = 0 şi deci 1.4.19 este adevărată. Să remarcăm că dezvoltarea 1.4.14
este valabilă în cercul de centru a şi rază R egală cu distanţa de la punctul a la frontiera
domeniului D

Remarca 1.4.5 Pentru determinarea razei de convergenţă a seriei de puteri a unei

funcţii olomorfe nu e necesar să aplicăm formula lui Hadamard 1.4.11, ci putem să
aplicăm regula: raza de convergenţă este egală cu distanţa de la punctul a la
cel mai apropiat punct în care funcţia olomorfă nu este definită.

- 36-
Exemplul 1.4.2 Dezvoltarea în serie Taylor în jurul originii a funcţiei exponenţiale:
X ∞
z zn
e = , |z| < ∞. (exp)
n=0
n!

Exemplul 1.4.3 Dezvoltarea în serie Taylor în jurul originii a funcţiei putere (1 + z)α
(seria binomială):
X∞
α α (α − 1) · · · (α − n + 1) n
(1 + z) = 1 + z , |z| < 1. (binomiala)
n=1
n!

Remarca 1.4.6 Exemplele precedente sunt cele mai utile, deoarece majoritatea dez-
voltărilor în serie în jurul originii se reduc la acestea, folosind şi teorema 1.4.5.

Remarca 1.4.7 Egalitatea 1.4.14 poartă numele de dezvoltarea funcţiei f în serie Tay-
lor în jurul punctului a. Pentru cazul a = 0 această egalitate se numeşte dezvoltarea
în serie MacLaurin.

Din consecinţele dezvoltării serie Taylor a unei funcţii olomorfe amintim (fără
demonstraţie) următoarele două rezultate:

Corolarul 1.4.1 (Teorema lui Liouville) Dacă f : C → C este o funcţie olomorfă şi
- 37-
există un număr k ∈ N astfel încât limz→∞ fz k+1
(z)
= 0 atunci f este este un polinom de
grad cel mult k .

Corolarul 1.4.2 (Teorema fundamentală a algebrei D’Alembert-Gauss) Orice poli-

nom de grad mai mare sau egal cu unu are cel puţin o rădăcină complexă.

1.4.3 Serii Laurent

Fie acum f : D → C o funcţie olomorfă pe domeniul D multiplu conex, astfel încât
coroana circulară
(1.4.20) {z ∈ C |r < |z − a| < R}
este inclusă D (vezi figura de mai jos).

z
r u
r
a R

D
Figura de mai jos
Atunci este adevărată următoarea teoremă:
- 38-
Teorema 1.4.6 Pentru orice punct z ∈ {z ∈ C |r < |z − a| < R} avem egalitatea:
n=∞
X
(1.4.21) f (z) = cn (z − a)n .
n=−∞

Demonstraţie. Demonstraţia formulei de mai sus nu o facem, ideea ei fiind apli-

carea formulei lui Cauchy pentru I domeniu multiplu conex I care în acest caz devine:
1 f (u) 1 f (u)
f (z) = du − du
2πj C(a,R) u − z 2πj C(a,r) u − z
şi la fiecare din cele două integrale (luate sens trigonometric) se aplică un raţionament
analog celui din demonstraţia
H teoremei 4.1, obţinându-se coeficienţii
H cn astfel: pentru
1 f (u) 1 f (u)
n ≥ 0, cn = 2πi C(a,R) (u−a) n+1 du iar pentru n < 0 cn = 2πi C(a,r) (u−a)n+1 du. Să
f (n) (a)
remarcăm că coeficienţi cn pentru n ≥ 0 nu sunt egali cu n! deoarece s-ar putea ca
funcţia f să nu fie definită punctul a.

Remarca 1.4.8 Formula 1.4.21 poartă numele de dezvoltarea funcţiei f în serie Lau-
rent în coroana circulară 1.4.20, seria Laurent fiind membrul drept al egalităţii 1.4.21..

Remarca 1.4.9 Dacă r = 0 (adică funcţia f este olomorfă în interiorul cercului

C (a, R) , mai puţin în punctul a atunci formula 1.4.21 poartă numele de dezvoltarea
funcţiei f în serie Laurent în jurul punctului a.
- 39-
 1
Exemplul 1.4.4 f (z) = z−1 este serie Laurent în jurul punctului a = 1.

Remarca 1.4.10 Într-o serie Laurent partea din sumă care corespunde la indici poz-
itivi se numeşte partea Tayloriană, iar cea care corespunde la indici strict negativi se
P−1 n
numeşte
P∞ c−k partea principală a seriei Laurent (adică partea principală este n=−∞ cn (z − a) =
k=1 (z−a)k )

Pentru bibliografie recomandăm [1],[2].

Bibliografie
[1] Borislav Crstici and All. Matematici Speciale. Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1981.
[2] Caius (Acad.) Iacob, Dorel Homencovschi, Nicolae Marcov, and Alexandru Nico-
lau. Matematici Clasice Şi Moderne, volume II. Editura Tehnică Bucureşti, 1983.

- 40-