Obiecte ascuflite

Gillian Flynn
Obiecte ascuflite
First published by Shaye Areheart Books, an imprint of the Crown Publishing Group,
a division of Random House, New York

Copyright © 2006 by Gillian Flynn

Copyright © 2007 Tritonic pentru ediflia în limba românæ

TRITONIC Grup Editorial

Str. Coacæzelor nr. 5, Bucureøti
e-mail: editura@tritonic.ro
tel./fax.: +40.21.242.73.77
www.tritonic.ro
http://tritonicnews.blogspot.com/

Colecflia: TRITONIC PREMIUM

Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a României

FLYNN, GILLIAN
Obiecte ascuflite / Gillian Flynn ; trad. Raluca Øtefan . - Bucureøti : Tritonic, 2007
ISBN 978-973-733-123-6

I. Øtefan, Raluca (trad.)

821.111-31=135.1

Coperta: ALEXANDRA BARDAN

Ilustraflia copertei: © desen de Lynne Amft
Tehnoredactare: OFELIA COØMAN

Comanda nr. T 312 / aprilie 2007

Bun de tipar: aprilie 2007
Tipærit în România: Monitorul Oficial R.A.
Obiecte
ascuflite
Gillian Flynn

Traducere øi note
RALUCA ØTEFAN

TRITONIC
 Pærinflilor mei,
Matt øi Judith Flynn
Unu

Aveam un pulover nou, îngrozitor de roøu øi de urît. Era 12

mai, dar afaræ nu erau mai mult de 4 grade, aøa cæ, dupæ patru
zile de dîrdîit în mînecæ scurtæ, am preferat sæ°mi cumpær o
cîrpæ dintr°un bazar de familie decît sæ mai scotocesc prin
cutiile cu haine de iarnæ. Primævara în Chicago.
Priveam în gol ecranul computerului în cubul ce-mi servea
de birou. Subiectul din ziua respectivæ emana o ræutate
împuflitæ. Patru copii, de doi pînæ la øase ani, au fost gæsifli
încuiafli într°o cameræ din cartierul de sud, cu douæ sandviøuri
cu ton øi o litræ de lapte. Au stat aøa trei zile, agitîndu°se ca
niøte pui de gæinæ printre mîncarea øi fecalele de pe covor. În
acest timp mama lor rætæcea aiurea pentru un fum de mari-
juana øi pur øi simplu uitase de ei. Cîteodatæ aøa se întîmplæ.
Færæ arsuri de fligaræ, færæ oase rupte. Doar o simplæ scæpare
iremediabilæ. O væzusem pe mamæ dupæ ce o arestaseræ:
Tammy Davis, douæzeci øi doi de ani, blondæ øi grasæ, cu douæ
cercuri perfecte de ruj roz în obraji, de mærimea unor
pahare°sondæ. Mi°o puteam imagina pe o canapea tocitæ, cu
buzele lipite de sticla narghilelei øi cu un nor de fum plutind
în jurul ei. Totul se topea încet, copiii ræmîneau în urmæ, iar
ea era din nou în liceu, cînd tipii din jur erau încæ interesafli
pentru cæ ea era cea mai dræguflæ, o femeiuøcæ de treisprezece
ani cu buze lucioase, care sugea acadele de scorfliøoaræ înainte
de a se særuta.
O burtæ. O aromæ. De tutun øi cafea stætutæ. Redactorul-øef,
stimatul øi blazatul Frank Curry, stætea lîngæ mine balan-

7
 GILLIAN FLYNN

sîndu°se pe teniøii lui cræpafli. Dinflii îi stræluceau în saliva

îngælbenitæ de tutun.
— Cum stai cu articolul, puøtoaico?
Aveam o piunezæ argintie pe birou, iar el o acoperi cu o
unghie îngælbenitæ.
— Aproape am terminat.
Scrisesem doar øaisprezece rînduri. Aveam nevoie de cinci-
zeci.
— Bine. Dæ°i de cap, claseazæ°l øi vino la mine în birou.
— Pot sæ vin acum.
— Dæ°i de cap, claseazæ°l øi dupæ aia vino la mine în birou.
— Am înfleles. În zece minute.
Îmi voiam piuneza înapoi.
Frank plecæ din biroul meu. Cravata i se balansa în dreptul
taliei.
— Preaker!
— Da, Curry!
— Dæ°i de cap!
Frank Curry are impresia cæ sînt o fire sensibilæ. Poate
pentru cæ sînt femeie. Sau poate pentru cæ sînt o fire sensibilæ.

Biroul lui Curry e la etajul trei. Sînt convinsæ cæ se ener-

veazæ de fiecare datæ cînd priveøte pe fereastræ øi vede doar
trunchiurile copacilor. Un redactor bun nu va vedea niciodatæ
scoarfla pomului, îi va vedea frunzele – asta dacæ le poate
identifica de la etajul douæzeci sau treizeci. Dar în cazul ziarului
nostru, The Daily Post, al patrulea din Chicago øi exilat în
suburbie, e destul loc øi pentru læfæialæ. Trei etaje sînt sufi-
ciente, alunecînd implacabil cætre exterior, ca o scurgere neob-
servatæ printre vînzætori de covoare sau magazine de læmpi.
Un om de afaceri a reuøit sæ ridice micul nostru oræøel de
suburbie de°a lungul a trei ani foarte bine organizafli —
1961°1964 — dupæ care i°a dat numele fiicei sale, care suferise
un grav accident de cælærie cu o lunæ înainte de finalizarea
operei urbanistice. Aurora Springs, a declarat omul de afaceri,
dupæ care s°a pozat lîngæ o plæcuflæ nouæ øi lucioasæ cu numele
oraøului, øi°a luat familia øi a plecat. În prezent, fiica, în vîrstæ
de vreo cincizeci de ani øi destul de sænætoasæ, cu excepflia unei

8
 OBIECTE ASCUfiITE

mîncærimi ocazionale în mîini, locuieøte în Florida însæ revine

o datæ la cîfliva ani pentru a se poza cu plæcufla lucioasæ a
oræøelului, cum a fæcut tæticul cîndva.
Am scris un articol despre ultima ei vizitæ. Lui Curry nu
i°a plæcut deloc, lui oricum nu°i plæceau poveøtile despre bucæfli
de viaflæ. S°a trosnit cu niøte lichior vechi de Chambord în timp
ce citea articolul, umplînd biroul cu aromæ de zmeuræ. Curry
se îmbatæ pe tæcute, dar des. Nu acesta este însæ motivul pentru
care privea subiectul cu lejeritate. Nu, æsta e doar un fel de
ghinion colateral.
Am intrat în birou øi am închis uøa, un birou care nu aratæ
deloc aøa cum mi°aø fi imaginat cæ trebuie sæ arate biroul
redactorului-øef. Tînjisem dupæ lambriuri mari de stejar, dupæ
o uøæ cu gemulefl pe care sæ scrie „Øef“ øi prin care reporterii
începætori sæ ne priveascæ certîndu°ne pe tema drepturilor
garantate de Primul Amendament. În schimb, biroul lui Curry
e blînd øi instituflional, ca de altfel tot restul clædirii. Puteai
sæ dezbafli jurnalism sau sæ îfli faci un test ginecologic Papa-
nikolau, nu conta pentru nimeni.
— Spune°mi despre Wind Gap!
Curry îøi înflepa bærbia încærunflitæ cu vîrful unui stilou. Îmi
imaginam dîra subflire de cernealæ pe care ar fi læsat°o printre
firele de pær.
— Este în sudul statului Missouri, chiar în cælcîi. La o arun-
cæturæ de bæfl de Tennessee øi de Arkansas, i°am ræspuns,
cæutîndu°mi cu greu cuvintele.
Lui Curry îi plæcea la nebunie sæ instruiascæ reporterii cu
tot felul de subiecte care i se pæreau pertinente — numærul
crimelor din Chicago din anul precedent, statistica demograficæ
din flinutul Cook sau, nu øtiu din ce motiv, istoria oraøului meu
natal, un subiect pe care preferam sæ îl evit.
— S°a format în timpul Ræzboiului Civil*, am continuat eu.
Se aflæ chiar lîngæ fluviul Mississippi, aøa cæ a fost øi port o

* Ræzboiul Civil American (1861–1865) s°a desfæøurat între Statele Unite

(„Uniunea“) øi 11 state din sud, care au declarat secesiunea øi au format Statele

Confederate ale Americii, conduse de preøedintele Jefferson Davis. Uniunea,
condusæ de preøedintele Abraham Lincoln øi de Partidul Republican, se opunea
expansiunii sclaviei øi respingea dreptul acestor state la secesiune.

9
 GILLIAN FLYNN

vreme. Acum cea mai înfloritoare afacere este mæcelæritul por-

cilor. Are cam douæ mii de locuitori. Familii bogate de generaflii
øi særæntoci.
— Tu de care eøti?
— Særæntoacæ. Dintr°o familie bogatæ de generaflii.
Am zîmbit, iar el se încruntæ.
— Øi ce dracului se întîmplæ acolo?
Am tæcut, gîndindu°mæ la posibilele dezastre din Wind Gap,
un oræøel særæcæcios sortit mizeriei: un accident de autobuz sau
poate o tornadæ de praf, o explozie la siloz sau un copil cæzut
în fîntînæ. Începusem sæ transpir. Sperasem — ca de fiecare
datæ cînd Curry mæ cheamæ în birou — cæ mæ va felicita pentru
un articol, cæ mæ va promova la o rubricæ tare, la naiba, poate
chiar sæ°mi dea o mærire de salariu, dar nu eram deloc pregætitæ
sæ dezbat evenimentele recente din Wind Gap.
— Maicæ°ta mai locuieøte acolo, Preaker?
— Mama, tatæl vitreg.
O soræ næscutæ cînd eram în facultate, cu o existenflæ atît
de irealæ pentru mine, încît de multe ori uitam cum o cheamæ.
Amma. Øi apoi Marian, pururi îndepærtata Marian.
— Øi vorbeøti vreodatæ cu ei?
Nu mai vorbisem de la Cræciun. Øi atunci un telefon distant
øi politicos, dupæ ce înghiflisem trei pahare de whiskey. Mi°era
teamæ cæ maicæ°mea le va mirosi prin firul de telefon.
— N°am vorbit recent.
— Iisuse Cristoase, Preaker, mai citeøte presa. A fost o crimæ
sau aøa ceva acolo anul trecut în august? O fetiflæ strangulatæ?
Am dat din cap aprobator. Dar nu øtiam nimic. Maicæ°mea
era singura persoanæ din Wind Gap cu care flineam legætura,
chiar dacæ foarte slabæ, iar ea nu°mi spusese nimic. Ciudat.
— Acum a dispærut altæ fetiflæ. Mie mi se pare deja cæ e vorba
de un criminal în serie. Du°te acolo øi aflæ toatæ povestea. Rapid.
Mîine dimineaflæ sæ fii acolo!
Nici gînd.
— Curry, dar avem øi aici o græmadæ de poveøti terifiante.
— Sigur cæ avem, dar mai avem øi trei ziare concurente, cu
personal øi buget duble faflæ de noi.
Îøi trecu mîna prin pær, din care se desprinseræ øuvifle tocite.

10
 OBIECTE ASCUfiITE

— M°am sæturat sæ tot ræmînem cu buza umflatæ dupæ øtiri.

Asta e øansa noastræ de a descoperi un subiect tare. Grozav.
Curry chiar credea cæ putem ajunge peste noapte în topul
preferinflelor din Chicago, un ziar cu credibilitate naflionalæ.
Anul trecut, un alt ziar øi°a trimis un reporter în oraøul natal,
undeva prin Texas, pentru a scrie despre un grup de adolescenfli
înecafli în inundafliile de primævaræ. Individul a scris un articol
dureros, dar bun, despre esenfla apei øi regret, a prezentat
amænunte despre viafla victimelor, de la echipa de baschet de
bæiefli, care°øi pierduse cei mai valoroøi trei jucætori, pînæ la
morga localæ, care pur øi simplu nu avea nici un fel de expe-
rienflæ în curæflarea cadavrelor înecate. Articolul a cîøtigat
premiul Pulitzer.
Dar tot nu voiam sæ plec acolo. Atît de tare doream sæ nu
plec, încît mi°am strîns mîinile în jurul scaunului, ca øi cum
Curry mæ forfla sæ ies afaræ. Dar el mæ privea în tæcere cu ochii
lui umezi øi cæprui. Øi°a dres glasul, øi°a privit soflia în fotografie
øi a zîmbit, ca un doctor pe cale de a transmite vestea cea rea.
Lui Curry îi plæcea sæ urle — se potrivea imaginii sale de re-
dactor de modæ veche — dar, totodatæ, era cel mai politicos om
din cîfli øtiam eu.
— Uite ce e, puøtoaico, dacæ nu pofli sæ faci asta, n°o face.
Dar eu cred cæ fli°ar prinde bine. Mai dai deoparte niøte resenti-
mente. Te mai înzdræveneøti. În plus, e un subiect al dracului
de bun, de care avem nevoie. De care tu ai nevoie.
Curry m°a susflinut întotdeauna. Credea cæ sînt cel mai
valoros reporter al sæu, zicea cæ am o minte surprinzætoare.
Dar în cei doi ani de meserie nu prea am fæcut faflæ aøteptærilor.
Chiar grav, de cîteva ori. Acum îi puteam citi gîndurile, implo-
rîndu°mæ sæ îi redau speranfla. Am dat din cap într°o manieræ
care speram sæ exprime încredere.
— Îmi fac bagajul.
Mîinile îmi læsaseræ pete de transpiraflie pe scaun.

Nu aveam animælufle pentru care sæ îmi fac griji, nici mæcar

plante de læsat în grija vecinilor. Am îndesat într°un sac niøte
haine pentru vreo cinci zile, ca sæ fiu siguræ cæ voi pleca din
Wind Gap înainte de finalul sæptæmînii. I°am aruncat apar-

11
 GILLIAN FLYNN

tamentului o privire rapidæ øi parcæ l°am perceput într°o nouæ

luminæ: avea aspectul unei camere de cæmin de facultate,
særæcæcioasæ, tranzitorie øi lipsitæ de personalitate. Mi°am pro-
mis sæ cumpær o canapea normalæ la întoarcere, ca ræsplatæ
pentru povestea fulminantæ pe care aveam s°o descopær.
Pe mæsufla de lîngæ uøæ se afla o pozæ cu mine la vîrsta
adolescenflei, flinînd°o în brafle pe Marian, care avea cam øapte
ani. Rîdeam amîndouæ. Ochii ei erau mærifli de surprindere,
iar ai mei aproape închiøi. O strîngeam tare cît mai aproape
de mine, în timp ce picioarele ei scurte øi slabe mi se bælæn-
gæneau pe genunchi. Nu°mi amintesc deloc de ce rîdeam. Iar
de°a lungul anilor, motivul a devenit un mister confortabil. Cred
cæ îmi place ideea de nu mai øti.

Mie îmi place sæ fac baie. Nu duø. Nu suport stropii, îmi

face pielea sæ zbîrnie, ca øi cum cineva ar apæsa un comutator
intern. Aøa cæ am aøezat un prosop tocit pe grætarul cæzii de
motel, am îndreptat duøul cætre perete øi m°am aøezat în cei
øapte centimetri de apæ care se adunaseræ în bazin. Pe lîngæ
mine plutea pærul pubian al unui chiriaø anterior.
Am ieøit din baie. Nu mai exista un alt prosop, aøa cæ m°am
bægat în pat øi m°am øters cu pætura ieftinæ. Dupæ care am
bæut niøte whiskey cald øi am înjurat maøina de gheaflæ.
Wind Gap se aflæ cam la unsprezece ore de mers la sud de
Chicago. Curry a fost suficient de amabil sæ îmi asigure bugetul
pentru o noapte la motel øi mic dejun dimineafla, asta dacæ
mîncam la o benzinærie. O datæ ajunsæ în oraø, urma sæ stau
la maicæ°mea. Aøa decisese el. Dar eu deja øtiam reacflia de
care voi avea parte la uøa maicæ°mii. O tulburare øocatæ øi
rapidæ, o mînæ trecutæ prin pær, o îmbræfliøare nepotrivitæ în
care eu voi atîrna aiurea într°o parte. Fleacuri despre dezor-
dinea din casæ, care oricum nu existæ. Øi întrebæri deghizate
în amabilitæfli despre durata vizitei.
— Øi cam cît timp ne vom bucura de prezenfla ta, dulceaflæ?
va spune ea. Ceea ce de fapt înseamnæ „Cînd pleci?“
Politeflea asta falsæ mæ enerveazæ cel mai tare.
Øtiam cæ trebuia sæ îmi pregætesc notiflele, sæ îmi stabilesc
întrebærile. Dar am mai bæut niøte whiskey, am bægat øi niøte

12
 OBIECTE ASCUfiITE

aspirinæ øi am stins lumina. Am adormit imediat, gîdilatæ de

torsul aparatului de aer condiflionat øi de clinchetul electric
al unui joc video de alæturi. Mai erau doar cincizeci de kilometri
pînæ în oraøul meu natal, dar aveam nevoie de aceastæ noapte
departe de el.

Dimineafla am înghiflit o gogoaøæ veche cu gem øi am pornit

din nou cætre sud, simflind aerul tot mai cald øi presiunea
pædurii luxuriante pe ambele pærfli. Aceastæ parte a statului
Missouri este periculos de placidæ: kilometri întregi de copaci
banali stræbætufli doar de fîøia subflire a autostræzii. Øi scena
asta se repetæ la fiecare douæ minute.
Wind Gap nu se poate vedea de la distanflæ. Cea mai înaltæ
clædire are doar trei etaje. Dar dupæ douæzeci de minute de
condus am simflit cæ se apropie. Întîi a apærut o staflie de
benzinæ. Cîfliva puøti slæbænogi færæ tricou leneveau apatici în
faflæ. Lîngæ un pick°up uzat, un flînc în pamperøi arunca în aer
pietriø, în timp ce maicæ°sa umplea rezervorul. Avea pærul
vopsit blond, dar rædæcinile maro îi ajunseseræ aproape de
urechi. Le°a strigat ceva bæieflilor, dar nu am putut auzi în
trecere. Curînd, pædurea se ræri. Am trecut pe lîngæ plæcufla
mîzgælitæ a unui complex comercial care vindea cabine solare,
arme øi draperii. Dupæ care a apærut o fundæturæ de case vechi,
menitæ a fi începutul unei dezvoltæri urbanistice care nu a mai
avut loc niciodatæ. Øi, în final, oraøul însuøi.
Færæ un motiv anume, mi°am flinut respiraflia cînd am trecut
pe lîngæ plæcufla cu numele oraøului, aøa cum mai fac copiii
cînd trec pe lîngæ cimitir. Mæ întorceam dupæ opt ani aici, dar
decorul îmi provoca un nod în stomac.
Drept înainte se afla casa profesoarei mele de pian, o fostæ
cælugæriflæ a cærei respiraflie mirosea a ouæ. Aleea ducea spre
parcul în care am fumat prima fligaræ, într°o zi înæbuøitoare
de varæ. Mergînd pe bulevard, ajungi la internatul Woodberry
øi apoi la spital.
Am decis sæ merg direct la secflia de poliflie, ghemuitæ undeva
la capætul Stræzii Principale, care, literal, era strada principalæ
din Wind Gap. Pe Strada Principalæ se aflau salonul de
frumusefle øi magazinul de bricolaj, denumit „Un dolar douæ-
zeci øi cinci“ pentru cæ toate produsele costau un dolar douæzeci

13
 GILLIAN FLYNN

øi cinci, o librærie cu douæsprezece rafturi, øi un magazin de

haine denumit „Hainele comode ale lui Candy“ din care puteai
cumpæra bluze tricotate, helænci øi tricouri cu ræfluøte øi øcoli
desenate pe ele. Majoritatea femeilor de bunæ-cuviinflæ din
Wind Gap sînt profesoare sau casnice sau lucreazæ în locuri
precum magazinul lui Candy. În cîfliva ani, poate, se va des-
chide øi un Starbucks*, care îi va da oraøului ceva dupæ care
a tot tînjit: o suficienflæ preambalatæ øi preaprobatæ de toatæ
lumea. Momentan însæ, pe acel loc se aflæ doar un magazin
slinos de piese de maøinæ, al unei familii al cærei nume nu mi°l
mai amintesc.
Strada Principalæ era pustie. Færæ maøini, færæ oameni. Un
cæflel se agita pe trotuar, færæ a fi însoflit de stæpîn. Tofli stîlpii
erau înfæøurafli în funde galbene øi copii granulate ale unei poze
cu un chip de fetiflæ. Am tras pe dreapta øi am rupt un anunfl
de pe stîlpul unui semafor, lipit la înælflimea unui copil. Cuvîn-
tul „Dispærutæ“ era scris de mînæ deasupra pozei, probabil cu
un marker gros. Fetifla avea ochii cæprui, un zîmbet sælbatic
øi un pær mult prea bogat pentru capul sæu mic. Pærea genul
de copil descris de profesori ca fiind „o bætaie de cap“. Îmi plæcea
de ea.

Natalie Jane Keene

10 ani
Dispærutæ din 11 mai a.c.
A fost væzutæ ultima oaræ în parcul Jacob J. Garret
øi purta blugi scurfli øi un tricou roøu.
Informaflii: 555°7377

Îmi doream sæ intru în secflia de poliflie øi sæ mi se spunæ

cæ Natalie Jane fusese deja gæsitæ. Færæ complicaflii. Poate doar
se rætæcise sau îøi luxase glezna în pædure sau chiar fugise de
acasæ øi ulterior se ræzgîndise. M°aø fi suit în maøinæ øi aø fi
plecat înapoi la Chicago, færæ sæ fie nevoie sæ contactez pe
cineva.

* Cel mai mare lanfl de cafenele din lume, fondat în 1971.

14
 OBIECTE ASCUfiITE

Din pæcate, strada era pustie pentru cæ jumætate de oraø

se afla în împrejurimi, scotocind pædurea din nord. Ofiflerul
de serviciu, o femeie, mi°a spus cæ pot aøtepta, øeful secfliei de
poliflie, øeriful Bill Vickery, urma sæ revinæ curînd pentru masa
de prînz. Sala de aøteptare îfli dædea sentimentul fals de
comoditate al unei sæli de dentist. M°am aøezat pe un scaun
portocaliu øi încercam sæ ræsfoiesc un Redbook*. În apropiere,
un aparat electric sufla periodic o aromæ de plastic, menitæ sæ
îmi aminteascæ de parfumul provinciei. Treizeci de minute mai
tîrziu, trecusem deja prin trei reviste øi îmi era greaflæ de la
aroma aparatului. Cînd Vickery apæru, în cele din urmæ,
ofiflerul de serviciu arætæ spre mine øi îl informæ cu un disprefl
neræbdætor:
— De la ziar!
Vickery, un tip uscat cam la cincizeci de ani, avea uniforma
transpiratæ øi tricoul lipit de piept, iar pantalonii i se încrefliseræ
la spate, unde ar fi trebuit sæ se afle fundul.
— De la ziar?
Mæ privi cu atenflie prin niøte lentile pætate.
— De la care ziar?
— Øerif Vickery, numele meu este Camille Preaker, de la
Daily Post din Chicago.
— Din Chicago? Øi ce caufli tocmai aici?
— Aø vrea sæ vorbim despre cele douæ fetifle, Natalie Keene
øi cea ucisæ anul trecut.
— Iisuse Cristoase! Da’ cum ai aflat de chestia asta? Iisuse
Cristoase!
O privi pe femeia de la recepflie øi apoi din nou pe mine, ca
øi cum ne°am fi øtiut demult. Mormæi sæ°l urmez.
— Nu vreau nici un telefon, Ruth!
Femeia îøi dædu ochii peste cap.
Bill Vickery porni în fafla mea pe un culoar cu lambriuri de
lemn, împopoflonate cu poze de pæstrævi øi cai, dupæ care intræ
în biroul sæu, unde nu se afla nici o fereastræ, doar o græmadæ

*Revistæ mondenæ, înfiinflatæ în 1913, care se adreseazæ în special femeilor

mæritate.

15
 GILLIAN FLYNN

de fiøiere metalice. Îøi aprinse o fligaræ, færæ sæ mæ întrebe dacæ

vreau øi eu.
— Nu vreau deloc sæ se afle despre asta, donøoaræ, nu vreau
deloc chestia asta!
— Mæ tem, øerif Vickery, cæ nu prea avefli de ales. fiinta
acestor ræpiri o reprezintæ copiii. Oamenii trebuie sæ øtie.
Repetasem replica asta tot drumul. Atinge moralitatea øi
simflul civic.
— Da’ ce°fli pasæ flie? Nu sînt copiii tæi, sînt copii din Wind
Gap.
Se ridicæ, se aøezæ la loc øi îøi fæcu de lucru cu niøte hîrtii.
— Cred cæ nu greøesc dacæ spun cæ celor din Chicago nu
le°a prea pæsat pînæ acum de copiii din Wind Gap.
Vocea i se frînse la final. Trase cu putere din fligaræ, îøi învîrti
inelul grosolan de aur rozaliu øi clipi rapid de cîteva de ori, de
parcæ era gata sæ izbucneascæ în plîns.
— Ai dreptate, aøa e. Uite ce e, nu am de gînd sæ scriu un
articol speculativ. Dar e foarte important pentru mine. Dacæ
te consoleazæ cu ceva, eu sînt din Wind Gap.
„Poftim, Curry, mæ stræduiesc.“
Mæ privi din nou cu mai multæ atenflie.
— Cum te cheamæ?
— Camille Preaker.
— Øi de ce nu te øtiu?
— Pentru cæ nu am fæcut niciodatæ belele, domnule, i°am
ræspuns zîmbind øægalnic.
— Eøti din familia Preaker?
— E numele de fatæ al mamei. Dar s°a mæritat acum vreo
douæzeci øi cinci de ani. E vorba de Adora øi Alan Crellin.
— Ei, da, pe ei îi øtiu.
Pe ei toatæ lumea îi øtia. Averea nu era ceva comun în Wind
Gap.
— Dar tot nu îmi convine prezenfla dumitale, donøoaræ
Preaker. Dacæ scrii articolul æsta, lumea are sæ ne øtie numai
pentru... asta.
— Dar poate cæ puflinæ publicitate va fi de folos. În alte cazuri
aøa a fost.

16
 OBIECTE ASCUfiITE

Vickery tæcu o vreme, fixînd gînditor punga mototolitæ de

hîrtie în care avea prînzul. Mirosea a sos de roøii. Mormæi ceva
despre JonBenet* øi rahat.
— Mulflumesc, dar nu, donøoaræ Preaker. Øi nu am nici un
comentariu. Nu am nici un comentariu despre vreo investigaflie.
Pofli sæ mæ citezi cu asta.
— Uite ce e, am tot dreptul sæ fiu aici. Hai sæ ne uøuræm
munca. Tu îmi dai o informaflie. Orice. Iar eu dispar din calea
ta o vreme. Nu am nici o intenflie sæ îfli îngreunez munca. Dar
trebuie sæ mi°o fac øi eu pe a mea.
Asta era o altæ micæ tîrguialæ la care mæ gîndisem undeva
pe lîngæ St. Louis.
Am plecat de la secflia de poliflie cu o copie a hærflii oraøului
Wind Gap, pe care øeriful Vickery marcase cu un mic „x“ locul
în care fusese gæsit anul trecut cadavrul unei fetifle.
Era vorba despre Ann Nash, nouæ ani, al cærei corp fusese
gæsit pe data de 27 august în Falls Creek, o cascadæ abruptæ
øi zgomotoasæ din pædurile de nord. Încæ din noaptea de 26
august, de cînd se raportase dispariflia ei, o echipæ de cæutare
scotocise întreaga pædure. Au gæsit°o însæ niøte vînætori, în jurul
orei 5 dimineafla. Fusese strangulatæ aproximativ la miezul
nopflii cu un cordon textil, înfæøurat de douæ ori în jurul gîtului.
Dupæ care a fost aruncatæ în golf, a cærui adîncime era destul
de redusæ din cauza secetei. Cordonul textil se agæflase de o
piatræ, iar corpul fetiflei plutise toatæ noaptea în unda leneøæ
a apei. A fost înmormîntatæ cu capacul sicriului închis. Asta
era tot ce aflasem de la Vickery. Øi a fost nevoie de o oræ
întreagæ de întrebæri.

Am format numærul de pe afiøul disparifliei de la un telefon

public dintr°o bibliotecæ. O voce de femeie în vîrstæ mi°a comu-
nicat cæ accesasem linia directæ Natalie Keene, dar puteam

* JonBenét Patricia Ramsey (6 august 1990 — 25 decembrie 1996) a parti-

cipat la concursurile de frumusefle pentru copii øi a fost gæsitæ moartæ în pivnifla
casei familiei sale din oraøul Boulder, Colorado, la mai puflin de opt ore dupæ ce
fusese datæ dispærutæ. Cazul sæu a atras atenflia naflionalæ în Statele Unite pentru
cæ nu a fost gæsit nici un suspect, iar bænuielile s°au îndreptat asupra familiei. Indi-
ciile dramatice au fost sursæ a numeroase cærfli care încercau sæ rezolve misterul.

17
 GILLIAN FLYNN

auzi în fundal bîzîitul unei maøini de spælat vase. Femeia m°a

informat cæ, din cîte øtia, cæutærile continuau în pædurea de
nord. Cei care doreau sæ ajute se puteau prezenta la intrarea
din øoseaua principalæ, cu propriile sticle de apæ. Se anunflau
temperaturi foarte ridicate.
La locul de întîlnire, patru fete stæteau pe un prosop la soare,
cu un aspect îngîmfat øi indiferent. Mi°au indicat o cærare øi
mi°au spus sæ merg pînæ voi întîlni grupul de cæutætori.
— Ce te intereseazæ aici? mæ întrebæ cea mai dræguflæ dintre
ele.
Figura ei îmbujoratæ øi pærul împletit în codifle aveau gin-
gæøia unei fete în primii ani ai adolescenflei, dar sînii, pe care
îi scotea cu mîndrie în evidenflæ, erau ai unei femei mature.
Øi chiar o femeie maturæ norocoasæ. Îmi zîmbi ca øi cum mæ
cunoøtea, ceea ce pærea imposibil de vreme ce ultima oaræ cînd
m°am aflat în Wind Gap ea nu era decît un copil de grædiniflæ.
Cu toate astea, øi mie mi se pærea cunoscutæ. Poate era fiica
vreunei colege de øcoalæ. Vîrsta ar fi fost potrivitæ, dacæ acea
colegæ ar fi ræmas gravidæ imediat dupæ liceu. Ceea ce nu era
deloc greu de imaginat.
— Vreau doar sæ ajut, i°am ræspuns.
— Sigur cæ da, spuse ea zîmbind tendenflios, dupæ care gæsi
cæ oja de pe unghiile degetelor de la picioare era mult mai
interesantæ decît mine.
Am læsat în urmæ pietriøul fierbinte al øoselei øi am intrat
în pædure, care pærea însæ øi mai fierbinte. Aerul avea acea
umezealæ tropicalæ a unei jungle. Tufele de pæpædie øi frunzele
de sumac* îmi mîngîiau gleznele, iar în aer pluteau o græmadæ
de fulgi pufoøi de bumbac, care mi se lipeau pe brafle. Mi°am
amintit brusc cæ în copilærie îi numeam „rochifla zînei“.
În depærtare se auzeau voci care o strigau pe Natalie, cele
trei silabe apærînd øi dispærînd ca un cîntec. Dupæ alte zece
minute de cæutæri, i°am ajuns din urmæ: aproximativ 50 de

* Numele mai multor arbori sau arbuøti mediteraneeni cu frunze compuse,

bogate în substanfle tanante, dintre care unele specii sînt cultivate øi folosite în
industria pielæriei, în medicinæ, în nutriflie etc.

18
 OBIECTE ASCUfiITE

oameni mergînd pe rînduri paralele, despicînd continuu tufi-

øurile cu ajutorul unor befle.
— Salutare! Ceva nou? îmi strigæ un tip cu burta rotunjitæ
de bere, din apropiere.
Am pæræsit cærarea øi mi°am croit drum printre copaci pînæ
la el.
— Pot fi cumva de ajutor?
Nu eram gata încæ sæ°mi scot carneflelul.
— Pofli sæ mergi alæturi de noi, ræspunse el. Întotdeauna
ne este de folos un om în plus. E mai puflin teren de ræscolit.
Am mers împreunæ cîteva minute în tæcere, întreruptæ
periodic de tusea lui umedæ øi grunjoasæ.
— Uneori cred cæ e mai bine sæ ardem de tot pædurea asta!
zise el deodatæ. Parcæ numai rele se întîmplæ pe aici. Eøti
prietenæ a familiei Keene?
— Nu, de fapt sînt jurnalist. La ziarul Chicago Daily Post.
— Hmmm... I°auzi. Øi scrii despre toatæ chestia asta?
Dintr°o datæ se auzi un urlet puternic, un geamæt de femeie:
— Natalie!
Mîinile mi se umeziseræ în timp ce alergam cætre locul urle-
tului. Alte siluete se îngræmædeau în aceeaøi direcflie. O ado-
lescentæ cu pær blond trecu rapid pe lîngæ noi, cu fafla aprinsæ
de groazæ. Se împleticea frenetic printre copaci, urlînd nume-
le lui Natalie cætre cer. Un tip mai în vîrstæ, probabil tatæl, o
ajunse din urmæ, o strînse în brafle øi o îndreptæ în afara
pædurii.
— Au gæsit°o? întrebæ noua mea cunoøtinflæ.
Mai multe capete se clætinaræ negativ.
— Nu, cred cæ doar s°a speriat! îi ræspunse cineva. E prea
mult pentru ea. Nici nu ar trebui sæ meargæ fetele pe aici, mai
ales în situaflia asta.
Omul mæ fixæ cu privirea, dupæ care îøi øterse fruntea øi
porni mai departe sæ scotoceascæ tufele cu bæflul.
— Neplæcutæ treabæ, zise prietenul meu. Neplæcute vremuri.
Porniræm mai departe încet. Am tras cu øutul într°o cutie
goalæ de bere, apoi în alta. O pasære zburæ prin fafla noastræ,
dupæ care se înælflæ spre cer. Deodatæ, o læcustæ îmi aterizæ pe
încheietura mîinii. Cam sinistru.

19
 GILLIAN FLYNN

— Te deranjeazæ dacæ îfli pun niøte întrebæri despre povestea

asta?
Mi°am scos carneflelul.
— Nu prea øtiu ce aø putea sæ°fli spun.
— Doar ce pærere ai. Deja douæ fete ucise într°un oræøel atît
de mic...
— Deocamdatæ nu øtie nimeni dacæ e vreo legæturæ între
ele. Doar dacæ øtii tu ceva ce eu nu øtiu. Pînæ acum, credem
cæ sînt øanse ca Natalie sæ aparæ bine-sænætoasæ. N°au trecut
nici mæcar douæ zile.
— Despre Ann existæ anumite bænuieli?
— Vreun zænatec, vreun nebun a omorît°o. Unul care trecea
prin oraø, uitase sæ îøi ia pastilele øi auzea tot felul de voci.
Aøa ceva trebuie sæ fi fost.
— De ce crezi asta?
Se opri øi scoase din buzunar o græmæjoaræ de tutun pe care
o mestecæ cu nesafl. Buzele mi se întinseræ înr°un zîmbet
simpatetic.
— Pæi cine altcineva ar fi fost în stare sæ°i smulgæ bietei
fete dinflii?
— I°a smuls dinflii?
— Pe tofli, în afara unui molar de lapte.

Dupæ încæ o oræ færæ rezultate øi færæ prea multe informaflii,

mi°am pæræsit partenerul de cæutæri, pe nume Ronald Kamens
(„Sæ°mi scrii, te rog, øi inifliala celui de°al doilea nume, adicæ
J“), øi am pornit cætre sud spre locul în care fusese gæsit corpul
lui Ann anul trecut. Abia dupæ un sfert de oræ numele lui
Natalie se pierdu în depærtare. Dupæ alte zece minute puteam
auzi zgomotul cascadei, urletul flipætor al apei rostogolite.
Ar fi destul de dificil sæ cari un copil prin pædure. Multe
crengi øi ramuri acoperæ poteca øi o græmadæ de rædæcini îfli
împiedicæ mersul. Dacæ Ann era o adeværatæ „fiicæ“ din Wind
Gap, un oraø în care trebuia etalatæ cea mai completæ femi-
nitate, cu siguranflæ ar fi avut pærul lung purtat pe spate. S°ar
fi agæflat în tufele de pe margine. Cæutam cu atenflie aceste fire
de pær, dar nu zæream decît pînze de pæianjen.

20
 OBIECTE ASCUfiITE

Iarba era încæ turtitæ în locul în care se aflase cadavrul lui

Ann, greblatæ parcæ în cæutarea indiciilor. Se aflau øi cîteva
chiøtocuri de fligaræ recente, læsate probabil de niøte curioøi
plictisifli. Puøti færæ ocupaflie, care se sperie unii pe alflii cu
imaginea sîngeroasæ a unui nebun pasionat de dinfli.
În golful cascadei se afla un rînd de pietre care agæflaseræ
cordonul textil din jurul gîtului fetiflei, læsînd corpul condamnat
sæ zacæ în apa leneøæ toatæ noaptea. Acum, era doar o unduire
calmæ plutind peste nisip.
Domnul Ronald J. Kamens menflionase cu mîndrie:
— Conducerea oraøului a încærcat toate pietrele în port-
bagajul unei camionete øi a dat cu ele de pæmînt imediat la
ieøirea din Wind Gap.
Fusese considerat un gest de credinflæ elocvent, menit parcæ
sæ alunge posibilul ræu care avea sæ mai aparæ prin oraø. Se
pare cæ nu funcflionase.
M°am aøezat pe marginea golfului, mîngîind încet pæmîntul
pietros. Am cules o pietricicæ netedæ øi fierbinte øi mi°am lipit°o
de obraz. Mæ întrebam dacæ Ann a venit vreodatæ în acest loc
înainte de a fi ucisæ. Sau poate cæ tinerele generaflii din Wind
Gap descoperiseræ modalitæfli mai interesante de a°øi petrece
verile. Cînd eram micæ, obiønuiam sæ înotæm în josul apei, unde
niøte pietre uriaøe formau adeværate bazine. Pe la picioare ni
se învîrteau o græmadæ de crabi, iar noi încercam din greu sæ
îi cælcæm, dar flipam de fricæ dacæ reuøeam sæ îi atingem.
Nimeni nu avea costum de baie, ar fi fost prea complicat. Ne
bælæceam în ce aveam øi plecam acasæ gonind pe biciclete, cu
maieuri øi pantaloni doldora de apæ, scuturîndu°ne pletele ca
niøte cæflei uzi.
Cîteodatæ, bæieflii mai mari care aveau puøti øi cutii de bere
furate urcau pînæ aici sæ tragæ în veverifle sau în iepuri. Dupæ
care îøi atîrnau de curele bucæfli însîngerate de carne. Întot-
deauna îmi era silæ de bæieflii æøtia befli øi flîfnoøi, mirosind a
transpiraflie, pentru care prezenfla noastræ era ca øi inexistentæ.
Acum øtiu cæ existæ mai multe feluri de a vîna. Figura vînæ-
torului gentleman, cu viziunea lui Teddy Roosevelt øi a mærefliei
sportului, care se retrage dupæ o zi pe teren cu un pahar rece
de gin tonic, nu este cea pe care am avut°o øi în copilærie. Bæieflii

21
 GILLIAN FLYNN

pe care îi øtiam eu erau vînætori de sînge. Ei urmæreau acea

zvîcnire de groazæ a animalului lovit, care într°o clipæ trecea
de la agilitatea goanei la inerflia morflii.
Cînd mai eram încæ în gimnaziu, aveam poate doisprezece
ani, am intrat în øopronul de vînætoare al bæiatului unui vecin,
o încæpere placatæ cu lemn, în care animalele erau tæiate øi
jupuite. Din tavan atîrnau hælci de carne umede, care aøtep-
tau sæ fie uscate øi afumate. Podeaua præfuitæ era plinæ de pete
de sînge, iar pereflii erau acoperifli de postere cu femei dezbræ-
cate. Unele aveau picioarele desfæcute, altele erau aplecate øi
penetrate. O alta era legatæ, cu ochii umezi, cu sînii strînøi øi
învineflifli ca niøte struguri, de un bærbat care îi stætea în spate.
Aveam senzaflia cæ le puteam simfli mirosul, în aerul dens øi
însîngerat din øopron.
În acea noapte, în patul meu, cu degetul bægat în chilofli,
m°am masturbat pentru prima oaræ, tremurînd øi fiindu°mi
greaflæ în acelaøi timp.

22
Doi

O ræ de reduceri la baruri. Am renunflat la cæutæri øi m°am

oprit la Footh’s, singura tavernæ din oraø cu luminæ fluores-
centæ. Asta înainte de a vizita casa din strada Grove nr. 1665,
adicæ locuinfla familiei Betsy øi Robert Nash, pærinflii lui
Ashleigh, doisprezece ani, Tiffanie, unsprezece ani, Ann cea
decedatæ, pentru totdeauna nouæ ani, øi Bobby junior, øase ani.
Au avut trei fete pînæ a procrea, în cele din urmæ, øi un bæiat.
În timp ce sorbeam din whiskey øi trosneam alune, cugetam
asupra disperærii simflite de familia Nash de fiecare datæ cînd
li se næøtea un copil færæ penis. Prima a fost Ashleigh, nu era
bæiat, dar era dulcicæ øi sænætoasæ. Oricum îøi doreau doi copii.
Ashleigh a primit un nume fiflos, cu o scriere exoticæ, øi un dulap
plin cu rochifle creponate. Apoi au respirat adînc øi øi°au
încercat din nou norocul. A apærut Tiffanie. Erau deja cam
iritafli, primirea acasæ nu a mai fost la fel de extravagantæ. Iar
cînd madam Nash a ræmas din nou gravidæ, bærbatul ei a
cumpærat o micæ mænuøæ de baseball, pentru a°i indica coco-
loøului din burtæ direcflia doritæ. Îmi imaginez ce consternare
teribilæ au avut la apariflia celei de°a treia fete, Ann. I°au oferit
repejor un nume din familie, færæ mæcar sæ adauge un e la final
pentru design.
Ce miracol a fost naøterea lui Bobby! La trei ani dupæ deza-
mægirea produsæ de Ann, bæiatul — un accident, oare, sau chiar
o ultimæ øansæ norocoasæ? — a primit numele tatælui øi toatæ
iubirea øi atenflia pærinflilor. Iar fetele, mai ales Ann, au cæpætat

23
 GILLIAN FLYNN

sentimentul cæ erau cam în plus. Cine are nevoie de o a treia

fiicæ? Dar iatæ cæ acum tocmai ea beneficia de ceva atenflie.
Mi°am sorbit al doilea pahar de whiskey dintr°o înghiflituræ,
mi°am dezmorflit umerii, mi°am înviorat puflin obrajii øi m°am
urcat în Buick*°ul albastru, tînjind dupæ un al treilea pahar.
Eu nu sînt genul de ziarist care se hræneøte cu bucæflele din
viafla privatæ a oamenilor. Probabil de accea sînt doar un
reporter de mîna a doua. Unul dintre ei, cel puflin.
Încæ øtiam drumul spre strada Grove. Se afla la douæ stræzi
în spatele liceului meu, la care mergeau de altfel tofli copiii pe
o razæ de o sutæ de kilometri. Liceul Millard Calhoon fusese
fondat în 1930 øi reprezenta ultima sforflare de civilizaflie a
oraøului Wind Gap înainte de Marea Depresie**. Purta numele
primului primar al oraøului, un erou al Ræzboiului Civil. Un
erou din partea Confederaflilor***, dar asta nu a mai contat
pentru nimeni, era oricum un erou. Domnul Calhoon se luptase
în Lexington cu o armatæ întreagæ de yankei în primul an al
Ræzboiului Civil øi se pare cæ salvase de unul singur micul oræ-
øel (sau cel puflin aøa era scris pe placa memorialæ de la intrarea
liceului). Omul flîønise ca o sægeatæ printre curflile caselor øi
særise abil peste gærduleflele de lemn, gonind politicos donøoa-
rele din calea yankeilor distrugætori. Astæzi existæ în Lexington
casa memorialæ Calhoon, un exemplu de stil arhitectural, unde
se pot vedea încæ gloanflele Nordului înfipte în lambriuri.
Gloanflele sudiste ale domnului Calhoon, se presupune, au fost
îngropate o datæ cu cadavrele pe care le°au atins.
Calhoon a murit în anul 1929, la fastuoasa celebrare a o
sutæ de ani de existenflæ. Stætea într°un foiøor, care acum nu

* marcæ de automobile construite în Statele Unite, Canada øi China de

compania General Motors Corporation. Maøinile Buick se vînd în America de

Nord, China, Taiwan øi Israel.
** Grava recesiune economicæ a Statelor Unite din anii ’30.
*** Confederaflia Statelor Unite ale Americii (denumitæ øi Confederaflia sau

Statele Confederate) a fost întemeiatæ de unsprezece state sudiste din cadrul

Statelor Unite ale Americii între 1861°1865. Iniflial, øapte state øi°au declarat
secesiunea faflæ de Statele Unite înainte de începerea ræzboiului; ulterior li s°au
alæturat alte patru. Statele Unite ale Americii („Uniunea“) a declarat aceastæ
secesiune ilegalæ øi a refuzat sæ recunoascæ Confederaflia. De asemenea, nu a
fost recunoscutæ de nici un guvern stræin.

24
 OBIECTE ASCUfiITE

mai existæ, în piafla centralæ a oraøului, care fusese pavatæ øi

decoratæ cu o fanfaræ pentru acea ocazie. S°a aplecat spre
nevastæ°sa, o tipæ de doar cincizeci øi doi de ani, øi i°a spus:
— E prea tare!
Dupæ care a suferit un atac de cord, în timpul cæruia øi°a
smuls decorafliile pentru vitejie în ræzboi øi le°a aruncat în præ-
jiturelele decorate cu steagul Confederafliei special pentru el.
Am o simpatie aparte pentru Calhoon. Cîteodatæ, totul pare
prea tare.

Casa familiei Nash aræta cum îmi închipuisem, tipicæ stilului

anilor ’70, ca de altfel cam toate casele din partea de vest a
oraøului. Una din acele construcflii în care garajul era punctul
de maxim interes. Înaintînd pe alee, am observat un bæieflel
blond ciufulit, care bombænea de zor pe lîngæ o bicicletæ deja
mult prea micæ pentru el. Roflile se învîrteau în gol sub
greutatea lui.
— Vrei sæ te ajut? l°am întrebat dupæ ce am coborît din
maøinæ.
De obicei nu mæ prea pricep la copii, dar m°am gîndit cæ o
încercare nu stricæ. Puøtiul mæ privi tæcut o secundæ, dupæ care
îøi bægæ degetul în guræ. I se ridicæ maieul, læsîndu°i la vedere
burtica. Bobby jr. pærea cam prostufl øi fricos. Un bæiat foarte
dorit de familia Nash, dar cam dezamægitor.
M°am apropiat de el. Særi de pe bicicletæ, care ræmase o clipæ
în echilibru, øi se repezi spre casæ.
— Tati!
Gonea de parcæ l°aø fi ciupit.
Pînæ sæ ajung eu, la intrare deja apæruse un bærbat. Privirea
mi se fixæ însæ asupra unei fîntîni din spatele lui, care gîlgîia
monoton în holul casei. Avea trei brafle în formæ de scoicæ øi
statuia unui bæieflel aøezatæ deasupra. Chiar øi de cealaltæ parte
a intrærii, apa din fîntînæ mirosea ciudat.
— Pe cine cæutafli?
— Dumneavoastræ sîntefli Robert Nash?
Deodatæ pæru îngrijorat. Era probabil aceeaøi întrebare pe
care i°o adresase øi poliflia cînd l°au anunflat despre moartea
fiicei sale.

25
 GILLIAN FLYNN

— Da, eu sînt Bob Nash.

— Îmi cer scuze cæ væ deranjez acasæ. Mæ numesc Camille
Preaker. Sînt de aici, din Wind Gap.
— Aha.
— Dar acum lucrez la ziarul Daily Post din Chicago. Scriu
despre... Mæ aflu aici pentru cazul Natalie Keene, dar øi
datoritæ morflii fiicei dumneavoastræ.
Mæ aøteptam la urlete de supærare, uøi trîntite, înjuræturi,
un pumn în figuræ. Dar Bob Nash øi°a îndesat adînc mîinile
în buzunarele pantalonilor øi s°a læsat pe cælcîie.
— Putem sta de vorbæ în dormitor.
Mi°a deschis uøa larg sæ pot intra øi am încercat sæ-mi croiesc
cu atenflie drum prin græmada de nimicuri împræøtiate prin
hol øi coøuri cu rufe din care dædeau pe afaræ cearøafuri øi
tricouri de copii. Am trecut pe lîngæ baie, a cærei piesæ cen-
tralæ era un sul gol de hîrtie igienicæ rostogolit pe jos, øi am
continuat drumul pe hol, ai cærui perefli erau tapetafli cu
fotografii: niøte fetifle blonde adunate græmadæ în jurul unui
bæieflel, domnul Nash, în tinerefle, cu braflele în jurul sofliei,
amîndoi flinînd în mînæ un cuflit de tæiat tortul. Cînd am ajuns
în dormitor, unde perdelele se asortau cu husa patului, iar
øifonierul era ordonat, mi°am dat seama de ce Nash îl alesese
ca loc al conversafliei noastre. Era singura zonæ din casæ în care
se mai afla un anumit grad de civilizaflie, ca o ultimæ redutæ
într°o junglæ de disperare.
Nash se aøezæ pe o laturæ a patului, iar eu pe cealaltæ. Nu
existau scaune. Pæream niøte figuranfli într°un filmulefl porno.
Doar cæ noi flineam în mîini cîte un pahar de Kool Aid* cu aromæ
de cireøe, pe care Nash le adusese de la bucætærie.
Omul avea un aspect îngrijit — mustaflæ tunsæ, pærul piep-
tænat pe spate, dat cu gel, un tricou verde bægat în pantaloni.
Bænuiam cæ el era cel care pæstra ordinea în aceastæ cameræ,
în care domina îngrijirea neîndemînaticæ a unui burlac care
se stræduia prea tare.
Nu avea nevoie de introducere pentru interviu, iar eu îi eram
recunoscætoare pentru asta. E ca øi cum ai pierde vremea pælæ-

* Bæuturæ ræcoritoare carbogazoasæ.

26
 OBIECTE ASCUfiITE

vrægind cu iubitul, cînd amîndoi øtifli foarte bine cæ vefli face

sex.
— Ann s°a tot plimbat cu bicicleta toatæ vara trecutæ, începu
el. Întreaga varæ s°a tot învîrtit pe strada din jurul casei. Eu øi
soflia nu o læsam sæ plece mai departe. Avea doar nouæ ani. Iar
noi sîntem niøte pærinfli tare grijulii. Dar mai spre finalul vacan-
flei, chiar înainte sæ înceapæ øcoala, soflia mea a zis bine, pentru
cæ Ann se tot ruga de ea, iar soflia mea a zis bine, adicæ Ann
putea merge pînæ la casa lui Emily, prietena ei. Dar nu a ajuns
niciodatæ acolo. Deja se fæcuse ceasul opt pînæ ne°am dat seama.
— Dar la ce oræ plecase?
— Pe la øapte. Aøa cæ undeva pe drum, pe una din cele zece
stræzi, au prins°o. Soflia mea nu°øi poate ierta niciodatæ îngæ-
duinfla. Niciodatæ.
— Ce vrei sæ spui cu „au prins°o“?
— Ei, el, ce mai conteazæ! Un nenorocit! Un ucigaø de copii
bolnav! În timp ce eu øi familia mea dormim, în timp ce tu
mergi cu maøina pe aici pentru a°fli scrie articolul, pe undeva
umblæ un om în cæutare de copii pe care sæ°i omoare. Pentru
cæ amîndoi øtim cæ fetifla Keene nu s°a rætæcit.
Îøi terminæ bæutura dintr°o înghiflituræ øi se øterse la guræ.
Cu puflinæ ølefuire puteam obfline niøte citate ca lumea de la
el. Era ceva comun deja, în proporflie directæ cu timpul petrecut
de spectator în fafla televizorului. Nu demult, îi luasem interviu
unei femei a cærei fiicæ de douæzeci øi doi de ani fusese ucisæ
de prietenul sæu. Femeia mi°a dat niøte replici preluate chiar
dintr°un serial poliflist pe care îl væzusem cu o searæ în urmæ:
Aø vrea sæ pot spune cæ îmi este milæ de el, dar mi°e teamæ cæ
nu îmi va mai fi milæ de nimic de acum înainte!.
— Deci, domnule Nash, nu øtifli pe nimeni care ar fi dorit
ræul familiei dumneavoastræ?
— Domniøoaræ, eu îmi cîøtig banii din vînzarea scaunelor
prin telefon! Lucrez pentru o firmæ tocmai din Hayti, cu încæ
doi tipi. Nu cunosc lume nouæ aproape deloc. Soflia mea lucreazæ
cu jumætate de normæ la øcoalæ. Nu existæ drame într°un astfel
de trai. Pur øi simplu, cineva a decis cæ trebuie sæ o omoare
pe fetifla noastræ.

27
 GILLIAN FLYNN

Rostise ultimele cuvinte cu o resemnare fæfliøæ, ca øi cum

acceptase pe deplin acea idee.
Nash se ridicæ øi se apropie de o uøæ glisantæ de sticlæ, care
dædea spre o micæ verandæ. Deschise uøa, dar ræmase înæuntru.
— Poate vreun homo a fæcut°o, spuse el.
Alegerea acestei expresii era un eufemism în acel oraø.
— De ce crezi asta?
— Pentru cæ nu a violat°o. Toatæ lumea zice cæ e ceva neobiø-
nuit într°o astfel de crimæ. Eu zic cæ e singura binecuvîntare
în situaflia asta. Prefer faptul cæ a omorît°o decît dacæ ar fi
violat°o.
— Nu au existat nici un fel de urme de violenflæ? am întrebat
precaut.
— Deloc. Nici un fel de vînætæi, de tæieturi, nici un fel de...
torturæ. Era doar sugrumatæ. Øi îi fuseseræ smuløi dinflii. Øi
nu am vrut sæ sune aøa chestia de dinainte, cæ e mai bine cæ
a ucis°o decît s-o fi fi violat. E o prostie. Dar cred cæ înflelegi
ce vreau sæ spun.
Am tæcut, læsînd reportofonul sæ bîzîie mai departe, înre-
gistrîndu°mi respiraflia. Auzeam bucæflele de gheaflæ ciocnin-
du°se în pahar øi zgomotul jocului de volei din camera de
alæturi.
— Tati!
Prin deschizætura uøii de la dormitor apæru capul unei fetifle
blonde, cu pærul prins într°o coadæ de cal care îi ajungea pînæ
la mijloc.
— Nu acum, draga mea.
— Dar mi°e foame!
— Pofli sæ°fli faci singuræ ceva, îi spuse Nash. Sînt niøte
clætite în frigider øi ai grijæ sæ mænînce øi Bobby.
Fetifla mai zæbovi cîteva momente privind covorul, dupæ care
închise în tæcere uøa. Mæ întrebam unde le e mama.
— Erafli acasæ cînd Ann a plecat ultima oaræ?
Îøi întorse privirea spre mine, muøcîndu°øi buzele.
— Nu, eram pe drum, mæ întorceam din Hayti. E cam o oræ
de mers. Eu nu i°am fæcut nici un ræu fetiflei mele!
— Nu la asta mæ refeream, i°am ræspuns eu, dar îl minfleam.
Voiam doar sæ øtiu dacæ ai apucat sæ o vezi în acea searæ.

28
 OBIECTE ASCUfiITE

— Am væzut°o dimineafla. Nu°mi aduc aminte dacæ am vorbit

sau nu. Probabil cæ nu. Patru copii dimineafla poate fi cam mult
uneori, øtii?
Îøi învîrti gheafla din pahar, care devenise între timp o guræ
de apæ. Îøi trecu degetele prin mustafla zbîrlitæ.
— Nu ne°a ajutat nimeni pînæ acum. Vickery nu mai face
faflæ. Øi mai e un detectiv mare øi tare pe aici, detaøat de la
secflia din Kansas City. E doar un puøti, face pe deøteptul. De
abia aøteaptæ sæ scape de aici. Vrei o pozæ cu Ann?
A pronunflat poazæ, nu pozæ. Øi eu mai fac asta, din neaten-
flie. Scoase din portofel fotografia unei fetifle blonde, cu un
zîmbet larg într°o parte øi cu pærul castaniu tæiat pînæ la bærbie.
— Nevastæ°mea voia sæ°i punæ bigudiuri în seara de dinain-
tea pozei de la øcoalæ. Iar Ann øi°a ciopîrflit pærul cu foarfeca.
Era tare încæpæflînatæ. Un bæiefloi. Chiar mæ mir cæ tocmai pe
ea au prins°o. Ashleigh a fost întotdeauna cea dræguflæ, øtii!
Cea care atrægea toate privirile.
Mai privi o datæ fotografia.
— Cred cæ Ann le°a dat de furcæ, nu glumæ!
Înainte sæ plec, Nash îmi dædu adresa prietenei lui Ann pe
care aceasta urma sæ o viziteze în seara ræpirii. Am condus
într°acolo de°a lungul stræduflelor. Partea aceasta de vest era
recentæ în oraø. Îfli puteai da seama dupæ verdele deschis al
ierbii, care fusese adusæ sub formæ de rulouri øi întinsæ cu
treizeci de veri în urmæ. Nu semæna deloc cu chestia închisæ
la culoare, aspræ øi uscatæ, care creøtea în fafla casei mamei
mele. Din iarba asta îfli puteai face un adeværat fluieraø.
Despicai firul pe mijloc, suflai øi scoteai un sunet ascuflit pînæ
te usturau buzele.
Ar fi durat doar cinci minute pentru ca Ann sæ ajungæ cu
bicicleta la casa prietenei sale. Mai adæugæm zece minute, în
cazul în care ar fi ocolit cîteva stræzi øi s°ar fi odihnit puflin
dupæ prima datæ în care avea ocazia sæ pedaleze cu adeværat.
La nouæ ani e deja cam greu sæ fii obligat sæ te învîrfli doar în
jurul casei. Ce s°a întîmplat cu bicicleta?
Am trecut încet pe lîngæ casa lui Emily Stone. În lumina
albastræ a înserærii am observat chipul unei fete în dreptul
ferestrei luminate. Sînt convinsæ cæ pærinflii lui Emily le spun

29
 GILLIAN FLYNN

prietenilor chestii de genul: „O îmbræfliøæm parcæ mai tare seara

acum, dupæ ce s°a întîmplat!“ øi pun pariu cæ Emily se întreabæ
unde a fost omorîtæ Ann.
Eu sigur mæ întrebam chestia asta. Sæ smulgi douæzeci øi
ceva de dinfli, indiferent de cît de mici ar fi fost, indiferent cæ
victima nu mai opunea rezistenflæ, era destul de dificil. Trebuia
sæ se întîmple într°un loc aparte, un loc sigur, în care atacatorul
avea timp suficient sæ facæ aøa ceva.
Am privit poza lui Ann, care avea marginile îndoite spre
interior de parcæ ar fi vrut sæ o apere. Liniile drepte ale tunsorii
øi zîmbetul larg îmi aduceau aminte de Natalie. Îmi era
simpaticæ puøtoaica. I°am pus poza cu grijæ în torpedou. Dupæ
care mi°am ridicat mîneca øi i°am scris numele întreg — Ann
Marie Nash — cu litere albastre alungite pe tot interiorul
braflului meu.

M°am gîndit cæ nu ar fi indicat sæ întorc maøina în øosea,

pentru cæ ar fi trebuit sæ intru pe o alee particularæ. Iar oamenii
de aici erau øi aøa destul de agitafli, færæ a mai fi nevoie ca
cineva sæ le încalce proprietatea. Aøa cæ am fæcut stînga în
capætul stræzii øi am ales varianta mai lungæ spre casa mamei
mele. Nu øtiam sigur dacæ ar fi trebuit sæ o anunfl, dar am decis
cæ nu e cazul cu trei stræzi înainte de a ajunge. Era o oræ tîrzie
pentru telefoane, ar fi pærut un gest exagerat de politefle. O datæ
ce ai trecut granifla statului, nu mai are sens sæ telefonezi
pentru a întreba dacæ pofli veni.
Casa masivæ a mamei se aflæ în cel mai sudic punct al
oraøului, în cartierul rezidenflial, asta dacæ aria formatæ de trei
stræzi poate fi consideratæ cartier. Cæminul mamei — øi al meu,
cîndva — este un complex exemplar al stilului victorian*, cu
verandæ øi alee în faflæ øi cu terasæ de varæ în spate, dar øi cu
o minunatæ cupolæ. Interiorul abundæ în cæmærufle øi unghere,
structurate într°un mod foarte ciudat. Oamenii acelei epoci,
în special cei din sud, aveau nevoie de mult spafliu între ei,
pentru a°øi fline deoparte tuberculoza øi gripa øi pentru a evita

* Epoca Victorianæ a durat 64 de ani, între 1837 øi 1901. A marcat revoluflia

industrialæ în Marea Britanie.

30
 OBIECTE ASCUfiITE

dorinflele carnale rapace øi emofliile lipicioase. Spafliul este

întotdeauna binevenit.
Casa se aflæ chiar în vîrful unui deal foarte abrupt. Pofli urca
în viteza întîi vechiul drum pînæ sus, unde o copertinæ fereøte
maøinile de ploaie. Sau pofli sæ parchezi la poalele dealului øi
sæ urci cele øaizeci øi trei de trepte pînæ în vîrf, pæøind cu grijæ
pe scara subflire ca o fligaræ. În copilærie, urcam întotdeauna
aceste trepte în fugæ. Îmi închipuiam cæ scara merge spre
stînga, pentru cæ eram eu stîngace øi cineva se gîndise cæ îmi
va face plæcere chestia asta. Acum mi se pare ciudat cæ puteam
gîndi în felul æsta.
Am parcat jos, pentru a atenua sentimentul de inoportu-
nitate. Am ajuns în vîrf cu tricoul ud de transpiraflie øi am sim-
flit nevoia sæ îmi ridic pærul, sæ îmi øterg ceafa øi sæ îmi scutur
bluza de cîteva ori. Pe cæmaøa albastræ aveam cîteva pete de
ruginæ. Deja miroseam, sau cum ar spune mama, duhneam.
Am apæsat soneria, care suna ca un miorlæit de pisicæ în
copilæria mea, dar care acum emitea un bing! calm øi sacadat,
ca acela folosit pe cd°urile cærflilor pentru copii cînd trebuie sæ
dea pagina. Era nouæ øi un sfert, suficient de tîrziu ca sæ fie
deja în pat.
— Cine e? se auzi vocea subflire a mamei.
— Bunæ, mamæ. Sînt Camille.
Încercam din greu sæ îmi pæstrez calmul vocii.
— Camille!
Îmi deschise uøa øi ræmase în prag, færæ a pærea surprinsæ
øi nu încercæ sæ mæ îmbræfliøeze, nici mæcar în felul fleøcæit la
care mæ aøteptam.
— Ai pæflit ceva?
— Nu, mamæ, nu am pæflit nimic. Am treabæ în oraø.
— Treabæ. Treabæ? Vai, dragæ, scuzæ°mæ, intræ, intræ. Dar
mæ tem cæ nu pregætisem casa pentru musafiri.
Casa aræta perfect, inclusiv vasele de lalele ordonate la
intrare. Aerul era atît de încærcat de polen, încît mi se umeziræ
ochii. Bineînfleles cæ mama nu a mai întrebat ce treabæ aveam
în oraø. Dar ea punea foarte rar astfel de întrebæri, fie dintr°o
preocupare exageratæ pentru intimitatea altora, fie pur øi

31
 GILLIAN FLYNN

simplu nu prea îi pæsa de multe lucruri. Væ putefli imagina ce

variantæ am ales eu.
— Îfli ofer ceva de bæut, Camille? Alan øi cu mine tocmai
savuram un pahar de amaretto.
Îøi miøcæ elocvent paharul din mînæ.
— Am pus øi puflin Sprite, pentru a îndulci gustul. Dar am
øi suc de mango, vin sau ceai øi apæ rece. Sau apæ mineralæ.
Unde locuieøti?
— Ce coincidenflæ cæ mæ întrebi! Speram sæ pot sta aici. Doar
pentru cîteva zile.
Tæcu un moment øi puteam auzi unghiile ei de un roz trans-
parent flæcænind paharul.
— Ei bine, cred cæ e în regulæ. Dar era mai bine dacæ sunai
înainte. Ca sæ øtiu øi eu. fii°aø fi pregætit cina sau altceva. Vino
sæ îl salufli pe Alan! Stæteam pe terasa din spate.
Se îndepærtæ de mine pe hol — încærcat pe laturi cu camere
albe øi luminoase pentru citit, pentru relaxare, pentru discuflii
— øi am privit°o cu atenflie. Era prima oaræ cînd ne vedeam
într°un an de zile. Pærul meu avea altæ culoare — øaten de la
roøcat — dar nu pærea sæ fi observat diferenfla. Ea, în schimb,
aræta exact la fel, nu cu mult mai în vîrstæ faflæ de cum arætam
eu, deøi avea aproape cincizeci de ani. Avea încæ pielea netedæ
øi lucioasæ, pærul lung øi blond øi ochii de un albastru-deschis.
Era imaginea pæpuøii perfecte, cea cu care nu te joci niciodatæ
pentru a nu°i strica aspectul. Purta o rochie lungæ de bumbac
roz cu papucei albi. Paharul se miøca în ritmul mersului sæu,
dar nu værsa o picæturæ.
— Alan, a sosit Camille!
Dispæru în bucætæria întunecatæ, cea mai micæ dintre cele
douæ øi se auzi trosnetul unei tævifle de gheaflæ.
— Cine?
Am scos capul pe terasæ, cu un zîmbet larg:
— Camille. Îmi pare ræu cæ am apærut færæ sæ væ anunfl.
Ai crede cæ un bibelou ca maicæ°mea se næscuse pentru a
se mærita cu un star de baseball. I°ar fi stat grozav lîngæ un
uriaø musculos cu mustaflæ. Alan însæ era chiar mai slab decît
ea, cu niøte pomefli ascuflifli øi înalfli, încît ochii îi pæreau niøte
aøchii migdalate. De cîte ori îl vedeam, îmi provoca dorinfla de

32
 OBIECTE ASCUfiITE

a°i administra vitamine intravenos. Întotdeauna se îmbræca

prea elegant, chiar øi pentru o bæuturæ nocturnæ cu mama.
Acum stætea pe fotoliu, cu genunchii osoøi înflepînd niøte pan-
taloni albi de pînzæ øi cu un pulover albastru subflire tras peste
un tricou cu guler apretat. Nu transpira absolut deloc. Alan
era opusul total al umezelii.
— Camille, ce plæcere! O adeværatæ plæcere! rosti el în stilul
tærægænat øi monoton care îl caracteriza. Ai venit în Wind Gap!
Credeam cæ îfli repugnæ tot ce provine din sudul statului Illinois!
— Am venit pentru serviciu, de fapt.
— Pentru serviciu.
Zîmbi. Era cea mai dezvoltatæ întrebare pe care o puteam
obfline de la el. Mama apæru din nou lîngæ noi, cu pærul ridicat
øi legat cu o fundæ albastræ, arætînd ca Wendy Darling* la
maturitate. Îmi oferi un pahar de amaretto spumos, mæ mîngîie
de douæ ori pe umær øi se aøezæ lîngæ Alan.
— E vorba de cele douæ fetifle, Ann Nash øi Natalie Keene.
Scriu un articol despre acest subiect.
— Vai, Camille, mæ întrerupse mama, privind în altæ parte.
Cînd e agitatæ, maicæ°mea are un tic nervos: îøi trage firele
genelor. Cîteodatæ chiar le smulge. De°a lungul unor ani dificili
ai copilæriei mele, ræmæsese færæ gene, iar ochii aveau în per-
manenflæ un roz lipicios, vulnerabili ca ai puilor de iepure. Iarna
læcrima continuu cînd ieøea din casæ. Ceea ce nu se întîmpla
prea des însæ.
— E o sarcinæ de serviciu.
— Dumnezeule mare, ce sarcinæ! spuse ea, în timp ce dege-
tele i se agitau nervoase în jurul ochilor.
Îøi scærpinæ pielea de sub ochi øi îøi aøezæ mîinile în poalæ
cu un gest hotærît.
— Nu crezi cæ pærinflii lor trec prin momente groaznice øi
færæ sæ vii tu sæ le analizezi sentimentele øi sæ le dezvælui lumii
întregi? „Wind Gap îøi omoaræ copiii!“ —asta vrei sæ le transmifli
cititorilor?

* Wendy Moira Angela Darling este un personaj fictiv, cu rolul feminin

principal în poveøtile despre Peter Pan scrise de J.M. Barrie, ca øi în toate

adaptærile acestor poveøti pentru teatru, literaturæ øi cinematografie.

33
 GILLIAN FLYNN

— O fetiflæ a fost ucisæ, iar o alta a dispærut! Da, e datoria

mea sæ le spun cititorilor despre asta!
— Am cunoscut aceøti copii, Camille. Trec printr°un moment
foarte greu, îfli dai seama. Fetifle ucise! Cine poate fi în stare
de aøa ceva?
Am luat o înghiflituræ de amaretto. De limbæ mi se lipiræ
granule de zahær, ceea ce îmi înfioræ pielea.
— Nu stau mult. Promit.
Alan îøi îndreptæ cutele puloverului øi dungile pantalonilor.
De obicei participarea lui la conversafliile noastre se rezuma
la ajustæri: un guler îndreptat, schimbarea încruciøærii pi-
cioarelor.
— Nu pot suporta sæ vorbesc despre asta, continuæ mama.
Despre copii maltratafli. Te rog sæ nu îmi povesteøti ce afli, sæ
nu deschizi deloc acest subiect. Mæ voi preface cæ te afli aici
în vacanfla de varæ.
Tæcu, trasînd cu degetul o linie imaginaræ pe braflul fotoliului
lui Alan.
— Amma ce face? am întrebat°o, încercînd sæ schimb tema
discufliei.
— Amma?
Mama cæpætæ o privire speriatæ, de parcæ tocmai øi°ar fi
amintit cæ øi°a læsat copilul undeva.
— E foarte bine, doarme sus. Dar de ce întrebi?
Øtiam deja din zgomotul paøilor pe care îi auzisem la etaj —
din camera de joacæ în camera de cusut øi apoi pe holul cu fe-
reastræ din care se putea spiona cel mai bine terasa din spate
— cæ Amma nu dormea deloc, dar nici nu o puteam condamna
cæ mæ evitæ.
— Din politefle, mamæ. Aøa se obiønuieøte în nord, øtii?
Am zîmbit pentru a°i aræta cæ o tachinez, dar ea îøi adînci
privirea în pahar. Cînd îøi ridicæ din nou ochii, avea o expresie
roz øi fermæ.
— Pofli sæ stai cît vrei, Camille, zæu. Dar va trebui sæ te porfli
frumos cu sora ta. Acele fete îi erau colege de øcoalæ.
— De°abia aøtept sæ o cunosc, am mormæit eu. Îmi pare
foarte ræu pentru pierderea suferitæ.

34
 OBIECTE ASCUfiITE

Nu m°am putut abfline sæ nu rostesc aceste ultime cuvinte,

dar mama nu le°a observat nuanfla ironicæ.
— Îfli ofer dormitorul de lîngæ camera de zi. Dormitorul tæu.
Are baie cu cadæ. Îfli voi cumpæra fructe øi niøte pastæ de dinfli.
Øi fripturæ. Mænînci fripturæ?

Am avut parte de patru ore de somn chinuit, ca øi cum aø

fi stat în cadæ cu jumætate din lungimea urechilor în apæ. Tre-
sæream în somn la fiecare douæzeci de minute, iar inima îmi
bætea atît de tare, încît mæ întrebam dacæ nu cumva zgomotul
ei m°a trezit. Visasem cæ îmi fæcusem bagajul pentru o cælætorie,
dar mi°am dat seama cæ luasem haine total aiurea, pulovere
pentru vacanfla de varæ. Apoi am visat cæ i°am predat lui Curry
un articol greøit: în loc sæ termin materialul despre nenorocita
de Tammy Davis, care îøi încuiase copiii, scrisesem o poveste
molatecæ despre îngrijirea pielii.
Apoi am visat cæ maicæ°mea feliase un mær în bucæflele sub-
fliri de carne, pe care mi le îndesa în guræ, încet øi cu ræbdare,
pentru cæ eu eram pe moarte.
La cinci dimineafla am decis sæ dau pætura deoparte. Mi°am
spælat numele lui Ann de pe brafl, dar nu øtiu cum am reuøit,
între periatul pærului, îmbræcat øi dibuit dupæ un ruj, sæ scriu
în loc numele lui Natalie Keene. L-am læsat acolo sæ°mi poarte
noroc. De°abia ræsærise soarele, dar mînerul uøii de la maøinæ
era deja fierbinte. Aveam fafla amorflitæ de obosealæ øi am încer-
cat sæ îmi întind ochii øi gura, ca o prinflesæ a filmelor de groazæ
de categorie B.
Echipa de cæutare urma sæ se reuneascæ la ora øase pentru
a continua raidul în pædure, iar eu doream neapærat sæ obflin
o declaraflie oficialæ de la Vickery. Aøa cæ pæzirea secfliei de
poliflie mi°a pærut o idee bunæ.
Strada principalæ era pustie la prima vedere, dar cînd am
ieøit din maøinæ am observat douæ persoane cîteva strædufle
mai jos. Era ceva în neregulæ cu imaginea aceea. O femeie în
vîrstæ stætea pe jos în mijlocul drumului, cu picioarele depær-
tate, privind fix o clædire lateralæ, în timp ce un bærbat era
aplecat lîngæ ea. Femeia dædea isteric din cap, ca un copil care
refuzæ mîncarea. Cæzuse? Sau poate avea un atac de cord?

35
 GILLIAN FLYNN

M°am îndreptat repejor cætre ei, auzind treptat murmurul

sacadat al discufliei lor.
Bærbatul, cu pærul alb øi cu o faflæ bætrînicioasæ, mæ privi
cu niøte ochi albicioøi.
— Cheamæ poliflia! strigæ el.
Vocea îi tremura teribil.
— Øi cheamæ øi Ambulanfla!
— Ce s°a întîmplat? l°am întrebat, dar deja înflelesesem.
Îndesat în spafliul minuscul dintre magazinul de bricolaj
øi salonul de frumusefle se vedea un corp micufl, întors spre
trotuar. Ca øi cum ne°ar fi aøteptat acolo, cu ochii cæprui larg
deschiøi. Am recunoscut imediat buclele dezordonate, dar zîm-
betul nu mai era. Buzele lui Natalie Keene se lipiseræ de gingii
în forma unui cerculefl. Semæna cu o pæpuøæ de plastic, cu
gæuricæ între buze pentru biberon. Natalie nu mai avea dinfli.
Am simflit sîngele nævælindu°mi în creieri øi un fir de
transpiraflie rece pe coloana vertebralæ. Mîinile øi picioarele
mi s°au înmuiat øi pentru o secundæ am simflit cæ mæ præbuøesc
pe asfalt alæturi de femeie, care acum se ruga în øoaptæ. Am
fæcut un pas înapoi pentru a mæ sprijini de o maøinæ parcatæ
øi mi°am strîns cu putere gîtul, încercînd sæ încetinesc pulsul
puternic. Prin minte îmi treceau imagini disparate: expresia
îngrozitæ a bætrînului aplecat, o aluniflæ roz de pe ceafa femeii,
plasturele de pe genunchiul lui Natalie Keene. Îi simfleam
numele arzîndu°mi pielea de sub mînecæ.
Apoi au apærut mai multe voci øi l°am observat pe Vickery
alergînd spre noi cu un alt tip.
— Fir°ar al dracului! mîrîi øeriful la vederea cadavrului.
Fir°ar al dracului, Iisuse!
Îøi sprijini capul de zidul de cæræmidæ al salonului de fru-
musefle, respirînd cu greutate. Celælalt tip, cam de vîrsta mea,
îngenunche lîngæ Natalie. O dungæ vineflie îi înconjura gîtul,
iar el îi apæsæ pielea în cæutarea pulsului. Se clætinæ puflin ridi-
cîndu°se — copilul era mort, færæ îndoialæ. Era detectivul øme-
cher din Kansas City, mæ gîndeam eu, puøtiul tare de cap.
Øtia, totuøi, ce face cînd a reuøit sæ o trezeascæ pe femeie
din rugæciunea delirantæ pentru a°i povesti cu calm ce væzuse.
Cei doi erau sofl øi soflie, patroni ai restaurantului al cærui nume

36
 OBIECTE ASCUfiITE

nu mi°l puteam aminti cu o zi înainte, øi anume Broussard.

Se pregæteau sæ deschidæ localul pentru micul dejun, dar au
væzut°o. Cam cu cinci minute înainte de a ajunge øi eu.
Ni se alæturæ øi un ofifler în uniformæ, care îøi îngropæ fafla
în palme la vederea motivului pentru care fusese chemat.
— Oameni buni, o sæ avem nevoie sæ mergefli la secflia de
poliflie pentru a da declaraflii, ne anunflæ Kansas City. Bill!
Vocea lui rezona o austeritate parentalæ. Vickery îngenun-
chease lîngæ cadavru, incapabil sæ se mai miøte. Buzele i se
miøcau de parcæ øi el începuse sæ se roage. A fost nevoie sæ fie
strigat de douæ ori pentru a putea ræspunde.
— Te°am auzit, Richard! Fii øi tu uman pentru o clipæ!
Bill Vickery o îmbræfliøæ pe doamna Broussard øi îi øopti
ceva, pînæ cînd ea îi mîngîie mîinile.
Am aøteptat într°o cameræ de culoarea gælbenuøului de ou
pînæ ce ofiflerul mi°a luat o declaraflie. În tot acest timp mæ
gîndeam cît de mult mi°aø fi dorit sæ pot intra în sala de
autopsie øi sæ°i pun lui Natalie un plasture curat pe genunchi.

37
Trei

Maicæ°mea s°a îmbræcat în albastru la înmormîntare. Negrul

i se pærea prea pesimist, iar orice altæ culoare era indecentæ.
Øi la înmormîntarea lui Marian a purtat albastru, ca de altfel
øi Marian însæøi. A fost foarte surprinsæ cæ nu îmi aduceam
aminte acest detaliu. Eu mi°o aminteam pe Marian înmor-
mîntatæ într°o rochiflæ roz-deschis. Dar nu era nimic neobiønuit
în asta, mama øi cu mine aveam pæreri total diferite în privinfla
surorii mele decedate.
În dimineafla slujbei, Adora îøi træncænea tocurile prin casæ,
aici vaporizînd parfum, acolo fixîndu°øi cercelul. O priveam în
timp ce sorbeam o cafea neagræ øi fierbinte, care îmi arsese
deja limba.
— Nici nu°i cunosc prea bine, spunea ea, au o viaflæ foarte
retrasæ. Dar comunitatea trebuie sæ le fie alæturi în aceste
momente. Natalie era o scumpete! Oamenii au fost foarte dræ-
gufli cu mine cînd...
Privirea i se umbri de melancolie øi chiar pærea sinceræ.
Mæ aflam în Wind Gap deja de cinci zile, dar Amma era încæ
o prezenflæ invizibilæ. Mama nu vorbea deloc despre ea.
Nu reuøisem sæ obflin nici o declaraflie de la familia Keene,
ca de altfel nici permisiunea de a participa la înmormîntare.
Dar Curry îøi dorea foarte tare acest subiect, cum nu îl mai
væzusem altædatæ, aøa cæ eram hotærîtæ sæ dovedesc ce pot. Apoi
mæ gîndeam cæ familia Keene nu va afla niciodatæ ce am scris.
Nimeni nu citeøte ziarul nostru.

38
 OBIECTE ASCUfiITE

Întîmpinæri murmurate øi îmbræfliøæri parfumate la biserica

Maica Domnului Îndureratæ, cîteva femei salutîndu°mæ politi-
cos din cap, dupæ ce grînguriræ spre mama (ce curaj din partea
Adorei sæ vinæ) øi se înghesuiræ în læturi pentru a°i face loc sæ
treacæ. Maica Domnului Îndureratæ este o bisericæ din anii ’70,
auritæ øi împodobitæ ca un gablonfl de la magazinul de bijuterii.
Oraøul Wind Gap este o oazæ de catolicism într°o regiune domi-
natæ de baptism sudist, deorece oraøul fusese fondat de o mînæ
de emigranfli irlandezi. Toate neamurile McMahon øi Malone
care acostaseræ în New York în timpul Foametei Cartofului*,
fuseseræ abuzafli cu generozitate øi cei mai istefli dintre ei por-
niræ spre vest. Francezii dominau deja regiunea St. Louis, aøa
cæ s°au îndreptat spre sud øi øi°au ridicat propriile aøezæri. Dar,
într°o platitudine generalæ, au fost împinøi mai departe în tim-
pul Reconstrucfliei**. Statul Missouri, întotdeauna o regiune
conflictualæ, încerca sæ îøi consolideze rædæcinile sudiste, sæ
devinæ un stat prosper færæ sclavie, iar irlandezii au devenit
o amprentæ jenantæ, înlæturatæ împreunæ cu alte etnii indezi-
rabile. Dar au læsat în urma lor religia.
Cu zece minute înainte de începerea ceremoniei, la intrarea
în bisericæ se formase o coadæ impresionantæ. Am privit cu
atenflie interiorul bisericii øi ceva mi s°a pærut în neregulæ. Nu
se afla nici un copil prezent acolo. Nici un bæiat în pantaloni
negri, jucîndu°se cu tractoraøul pe genunchii mamei, nici o
fetiflæ legænînd pæpuøi. Nici un puøti mai mic de cincisprezece

* Marea Foamete (în irlandezæ: An Gorta Mór sau An Drochshaol),

cunoscutæ mai mult în afara Irlandei decît în interior sub denumirea de Foametea
Irlandezæ a Cartofului, a apærut în Irlanda în perioada 1845 -1849. S°a datorat
mælurei, o substanflæ negricioasæ care atacæ anumite plante. În acest caz, a distrus
recoltele de cartofi, principala sursæ de mîncare la acea vreme. Estimæri diverse
noteazæ între 500.000 øi mai mult de un milion de victime în perioada 1846 °1849.
Mai mult de douæ milioane de oameni au emigrat, majoritatea în state ca Marea
Britanie, Statele Unite, Canada, Australia.
** Procesul din istoria Statelor Unite prin care se încerca rezolvarea pro-

blemelor create de Ræzboiul Civil, cînd atît Confederaflia, cît øi sclavia au fost
abolite. Este øi denumirea perioadei 1865°1877 din Statele Unite, în timpul cæreia
statele sudiste au revenit în federaflie øi au fost analizate statutul liderilor
confederafli øi cel al populafliei de culoare eliberate de sclavie. Reconstrucflia nu
a reuøit sæ integreze populaflia eliberatæ în sistemul legal, politic, economic øi
social existent.

39
 GILLIAN FLYNN

ani. Nu øtiam dacæ motivul acestei absenfle era respectul arætat

pærinflilor îndurerafli sau pur øi simplu o teamæ instinctivæ.
Temerea ca propriul copil sæ nu fie ales ca viitoare pradæ. Îmi
imaginam deja græmezi de copii din Wind Gap ascunøi în
cæmærufle întunecate, sugîndu°øi dosul palmelor în timp ce se
uitau continuu la televizor, dar ræmîneau în afara pericolului.
Færæ copii care sæ se fîflîie de colo°colo, alaiul de la bisericæ
era o pozæ staticæ, ca niøte tæieturi de hîrtie aøezate în locul
oamenilor. În rîndul din spate l°am zærit pe Bob Nash, îmbræcat
într°un costum de culoare închisæ. Era tot færæ soflie. M°a salu-
tat din priviri, dupæ care a încremenit.

Orga bisericii intonæ sunetele molatice ale imnului de în-

mormîntare, iar membrii familiei lui Natalie Keene, plînøi,
îmbræfliøafli øi îngræmædifli lîngæ uøæ ca o inimæ îndureratæ, se
strînseræ øi mai aproape unul de altul. Era nevoie doar de douæ
persoane pentru a cæra sicriul alb lucios. Dacæ ar fi fost mai
mulfli, s°ar fi împiedicat unul de altul.
Procesiunea era condusæ de pærinflii lui Natalie. Soflia era
cu øase centimetri mai înaltæ decît soflul, o femeie plinuflæ øi
caldæ, cu pærul auriu prins pe spate cu o bentiflæ. Avea o figuræ
deschisæ, în genul celei cæutate de turiøti pentru a întreba adre-
se sau ora exactæ. Domnul Keene era scund øi slab, cu o faflæ
rotundæ øi copilæroasæ, accentuatæ de ochelari rotunzi, care
arætau ca niøte rofli aurii de bicicletæ. În spatele lor, mergea
un tînær frumuøel de optsprezece, nouæsprezece ani, cu capul
plecat în piept, suspinînd continuu. Era fratele lui Natalie, dupæ
cîte am înfleles din øoaptele unei femei de lîngæ mine.
Pe obrajii mamei se scurgeau lacrimi, care picau cu zgomot
pe geanta de piele pe care o flinea în brafle. Femeia de lîngæ
ea o mîngîia pe mînæ. Mi°am scos încet carneflelul din buzunar
øi am început sæ notez de zor, pînæ cînd mama m°a observat
øi mi°a tras peste mînæ, øoptindu°mi:
— Eøti nerespectuoasæ øi ai o purtare jenantæ. Opreøte°te
sau te oblig sæ pleci!
M°am oprit din scris, dar am pæstrat carneflelul în mînæ,
într°o încæpæflînare sfidætoare. Dar reuøisem sæ roøesc deja.

40
 OBIECTE ASCUfiITE

Procesiunea trecu în cele din urmæ de noi. Sicriul pærea

absurd de mic. Mi°am imaginat°o pe Natalie înæuntru øi îi pu-
team vedea din nou picioarele zgîriate, pærul pufos øi genun-
chii umflafli, cu plasture. Am icnit uøor øi scurt, ca un semn
de punctuaflie la finalul unei propoziflii.
Preotul rosti ceremonialul de înmormîntare, gætit cu cele
mai bune veøtminte ale sale, iar noi ne°am ridicat, ne°am aøezat
øi ne°am ridicat din nou, fiecare cu cærticica de rugæciuni
primitæ de la bisericæ. În fafla noastræ, statuia Fecioarei Maria
se apleca iubitor cætre pruncul Iisus. Pe spatele acestei statui
era inscripflionat:

Natalie Jean Keene

Scumpæ fiicæ, soræ øi prietenæ,
Cerul are un nou înger!

Lîngæ sicriu se afla o fotografie mare a lui Natalie, puflin

mai oficialæ decît cea pe care o væzusem iniflial în postere. Era
o fetiflæ plæcutæ øi drægælaøæ, cu bærbia ascuflitæ øi ochii mari,
genul de fatæ care, la maturitate, ar fi avut cu siguranflæ ceva
aparte. Ar fi fost foarte amuzantæ øi interesantæ povestind
istorioare despre rolul de ræfluøca cea urîtæ, povestiri reale, de
altfel. Sau, la fel de bine, ar fi ræmas o persoanæ plæcutæ øi
drægælaøæ. La vîrsta de zece ani, aspectul unei fete poate fi
imprevizibil.
Mama lui Natalie ajunse cu greu la pupitru, mototolind o
bucatæ de hîrtie. Fafla îi era umedæ, dar glasul îi ræmase ferm
cînd îøi începu discursul.
— Aceasta este o scrisoare pentru Natalie, unica mea fiicæ.
Inspiræ adînc øi reluæ.
— Natalie, ai fost fetifla mea scumpæ. Nu pot sæ cred cæ nu
mai eøti printre noi. Niciodatæ nu am sæ te mai adorm cîntînd
sau gîdilîndu°te pe piele. Niciodatæ fratele tæu nu îfli va mai
ræsuci codiflele øi niciodatæ tatæl tæu nu te va mai fline în brafle.
Tatæl tæu nu te va mai conduce la altar. Fratele tæu nu va fi
niciodatæ unchi. Îfli vom duce dorul la masa de duminicæ øi în
vacanflele de varæ. Ne va lipsi zîmbetul tæu. Ne vor lipsi lacrimile

41
 GILLIAN FLYNN

tale. Øi cel mai tare, draga mea fiicæ, ne vei lipsi tu! Te iubim,
Natalie!
Doamna Keene reveni la locul sæu, iar soflul o strînse în
brafle, deøi ea pærea destul de puternicæ. Imediat ce se aøezæ,
îøi îmbræfliøæ bæiatul, care plîngea la pieptul ei. Domnul Keene
clipea nervos privind stranele bisericii, de parcæ ar fi cæutat
un chip de blamat.
— Pierderea unui copil este o tragedie cumplitæ, spuse pre-
otul. Este øi mai cumplit sæ o pierzi în fafla unei asemenea
ræutæfli. Pentru cæ acestea sînt cu adeværat fapte diabolice.
Biblia spune: „Ochi pentru ochi øi dinte pentru dinte“. Dar sæ
nu ne læsæm pradæ ræzbunærii. Sæ ne aducem aminte îndemnul
lui Iisus: „Iubeøte°fli aproapele!“ Sæ ne purtæm cu blîndefle faflæ
de aproapele nostru! Încærcafli°væ inima cu iubirea lui
Dumnezeu!
— Cred cæ îmi convenea mai mult ideea cu „ochi pentru ochi
øi dinte pentru dinte“, øopti un bærbat în spatele meu.
Mæ întrebam dacæ expresia „dinte pentru dinte“ mai deran-
jase øi pe altcineva.
La ieøirea din bisericæ în strælucirea zilei, am observat vizavi
patru fete aliniate pe un zid dæræpænat. Picioarele lungi øi
subfliri li se bælængæneau în gol. Sînii le erau scoøi în relief de
sutiene speciale. Erau aceleaøi fete pe care le întîlnisem la
intrarea în pædure. Stæteau adunate una lîngæ alta øi rîdeau,
pînæ ce una dintre ele, tot cea mai dræguflæ, se îndreptæ spre
mine, iar celelalte încercau sæ devinæ serioase. Însæ stomacul
le era încæ scuturat de rîs.

Natalie a fost înmormîntatæ în cripta familiei, pe care erau

deja trecute numele pærinflilor sæi. Mi°am amintit acea zicalæ
potrivit cæreia nici un copil nu trebuie sæ moaræ înaintea pæ-
rinflilor sæi, deoarece este împotriva naturii. Dar, de fapt, poate
fi singura modalitate de a°fli pæstra copilul. Copiii cresc, devin
maturi, cautæ cæi øi credinfle de urmat. Îøi aleg un sofl sau un
iubit. Nu vor fi înmormîntafli alæturi de pærinflii lor. Cu toate
acestea, familia Keene va pæstra cea mai puræ formæ a familiei.
Dar îngropatæ.

42
 OBIECTE ASCUfiITE

Dupæ slujbæ, cei prezenfli s°au adunat în casa familiei Keene,

o clædire masivæ de piatræ cu aspect rural, expresie a viziunii
îndestulate a Americii pastorale. Era unicæ în Wind Gap.
Puterea financiaræ în Missouri se evidenfliazæ imediat de acel
øarm pastoral de provincie, plæcut, uneori, dar cam præfuit.
Ideea e cæ, spre exemplu, în perioada de colonizare a Americii,
femeile înstærite se fardau cu nuanfle subtile de albastru sau
gri pentru a°øi crea o imagine specificæ Lumii Noi, în timp ce
aceleaøi femei din Anglia se vopseau ca niøte pæsæri exotice.
Pe scurt, casa familiei Keene aræta prea mult a fi din Missouri
pentru a aparfline unor oameni din Missouri.
Bufetul servit era compus în mare parte din produse pe bazæ
de carne: curcan øi øuncæ, vitæ øi vînat. Dar existau øi muræturi,
mæsline øi ouæ fierte, rulouri øi mîncæruri pregætite la cuptor,
crocante øi rumene. Musafirii s°au separat în douæ grupuri,
cei care læcrimau øi cei care nu læcrimau. Cei mai stoici se adu-
naseræ în bucætærie, cu pahare de lichior sau de cafea, sæ
dezbatæ apropiatele alegeri pentru primærie, situaflia øcolilor
øi, ocazional, stagnarea în cazul crimelor din Wind Gap.
— Jur cæ dacæ væd un stræin în apropierea fetelor mele, îl
împuøc pe nenorocit înainte sæ apuce sæ dea „Bunæ ziua“, spuse
un tip cu o faflæ prelungæ øi ascuflitæ, agitînd un sandviø în timp
ce vorbea.
Prietenii sæi îl aprobaræ tacit.
— Nu pot sæ înfleleg de ce Vickery nu a golit dracului pînæ
acum pædurea, sæ radæ nabii tofli pomii. Cu toflii øtim cæ acolo
se ascunde! spuse un tînær cu pærul portocaliu.
— Donnie, mîine dimineaflæ mergem împreunæ în pædure,
i se adresæ omul cu fafla prelungæ. Vom cerceta metru cu metru.
Sigur îl gæsim pe nenorocit. Care mai vrea sæ vinæ?
Cei de faflæ aprobaræ ideea øi continuaræ sæ bea lichior din
pahare de plastic. Mi°am notat sæ trec øi eu dimineaflæ pe la
intrærile în pædure, pentru a vedea dacæ vreun mahmur de aici
îøi va fline promisiunea. Dar deja îmi puteam imagina tele-
foanele timide de mîine dimineaflæ:
— Tu te duci?
— Pæi, nu prea øtiu, tu te duci?
— Nu øtiu nici eu, i°am cam promis lui Maggie cæ o ajut sæ
coboare jaluzelele de ploaie...

43
 GILLIAN FLYNN

Dupæ care vor urma promisiuni de se vedea la o bere mai

tîrziu øi încercarea tuturor de a minimaliza sentimentul de
vinovæflie.
Cei care læcrimau, în mare parte femei, erau adunafli în
camera de zi, pe canapele de catifea sau taburete de piele.
Fratele lui Natalie se afla tot aici, încæ tremurînd în braflele
mamei sale, care læcrima øi îl legæna uøor, mîngîindu°i pærul
negru. Impresionant bæiat, sæ îøi exprime durerea færæ rezerve.
Nu prea mai væzusem chestia asta. Femeile din jur le ofereau
continuu farfurii de plastic cu mîncare, dar amîndoi refuzau
politicos. Maicæ°mea se învîrtea în jurul lor ca un pifligoi isteric,
dar ei nu pæreau sæ o observe, aøa cæ se refugie repejor printre
prietenele ei. Domnul Keene se retræsese într°un colfl cu domnul
Nash, amîndoi fumînd în tæcere.
În cameræ existau încæ lucruri care aminteau de Natalie.
Un tricou gri împæturit, aøezat pe spætarul unui scaun, o
pereche de teniøi cu øireturi albastre aøezafli lîngæ uøæ. Pe un
raft din bibliotecæ se afla un caiet spiralat cu un unicorn pe
copertæ, iar într°un suport de reviste se afla cartea A Wrinkle
In Time*, cu colflurile îndoite.
Eu aveam o atitudine destul de acidæ. Nu am vorbit cu
membrii familiei, nici mæcar nu m°am prezentat. Mæ plimbam
prin casa lor spionînd, cu privirea ascunsæ în paharul cu bere
ca o fantomæ ruøinatæ. Am væzut°o pe Katie Lacey, vechea mea
prietenæ din Liceul Calhoon, retrasæ în propriul ei cerc de
prieteni, o copie fidelæ a grupului în care se afla maicæ°mea,
cu o diferenflæ de douæzeci de ani. Mæ særutæ pe obraz cînd m°am
apropiat de ei.
— Auzisem eu cæ eøti în oraø, dar speram sæ mæ suni, îmi
spuse ea, ridicîndu°øi sprîncenele pensate foarte subflire spre
mine, dupæ care mæ prezentæ celorlalte trei femei de lîngæ ea,
care se înghesuiræ pe rînd sæ îmi ofere o îmbræfliøare leøinatæ.

* A Wrinkle in Time (trad. „O cutæ în vælul timpului“) este un roman fan-

tastic pentru copii, scris de Madeleine L’Engle, în perioada 1959 °1960 øi publicat
în 1962, dupæ peste 40 de refuzuri din partea editorilor, pentru cæ era, conform
autoarei, „prea diferit“. Romanul a cîøtigat ulterior numeroase premii literare
øi a fost primul dintr°o serie de mare succes.

44
 OBIECTE ASCUfiITE

Bænuiesc cæ toate îmi fuseseræ, la un moment dat, prietene.

Ne°am exprimat condoleanflele øi toate eram de acord asupra
tragediei situafliei.
Angie Papermaker (næscutæ Knightley) aræta de parcæ s°ar
fi luptat în continuare cu bulimia din liceu, deoarece gîtul sæu
era subflire øi fleøcæit ca al unei bætrîne. Mimi, o puøtoaicæ
bogatæ øi ræsfæflatæ (tati avea o græmadæ de ferme de pui în
statul Arkansas) cu care nu prea mæ înflelesesem niciodatæ,
mæ întrebæ despre viafla în Chicago, dupæ care imediat se în-
toarse pentru a vorbi cu slæbufla Tish, care decisese sæ mæ flinæ
de mînæ, un gest menit a fi reconfortant, dar oarecum ciudat.
Angie îmi spuse cæ acum avea o fetiflæ de cinci ani, pentru
care soflul sæu stætea acasæ cu arma la picior.
— O sæ fie o varæ foarte lungæ pentru cei mici, murmuræ
Tish. Cred cæ toatæ lumea îøi fline copiii încuiafli acum.
Mæ gîndeam la fetele pe care le væzusem la înmormîntare,
nu cu mult mai mari ca Natalie, øi mæ întrebam de ce pærinflii
lor nu erau îngrijorafli.
— Tu ai copii, Camille? mæ întrebæ Angie cu o voce la fel de
subflire ca propriu-i corp. De fapt, nici nu øtiu dacæ te°ai mæritat!
— Nu øi nu, i°am ræspuns, luînd o înghiflituræ de bere øi
rememorînd imaginea lui Angie vomitînd la mine acasæ dupæ
ore øi ieøind din baie cu o faflæ roøie øi triumfætoare.
Curry se înøela: sæ aparflin acestui loc era pentru mine mult
mai tulburætor decît util.
— Doamnelor, doar nu credefli cæ putefli acapara stræina
toatæ seara!
M°am întors pentru a întîlni una dintre prietenele bune ale
mamei, Jackie O’Neele (næscutæ Jackie O’Keefe), care în mod
evident tocmai suferise o operaflie esteticæ la faflæ. Ochii îi erau
încæ umflafli, dar pielea feflei îi era roøie, umedæ øi netedæ, de
parcæ era un bebeluø tocmai ieøit din pîntece. Pe degete îi
stræluceau cîteva diamante, iar cînd m°a îmbræfliøat am simflit
aroma de Juicy Fruit* øi pudræ de talc. Seara devenise deja
un fel de reuniune. Iar eu mæ simfleam din nou ca un copil øi

* Juicy Fruit este marca unei gume de mestecat cu diverse arome, produsæ

de compania Wrigley’s. A apærut în Statele Unite în 1893 øi a devenit imediat una

dintre cele mai bine vîndute mærci din flaræ, la fel ca øi în prezent. Are øapte tipuri
de pachete din 2004, iar ambalajele mai vechi au devenit chiar piese de colecflie.

45
 GILLIAN FLYNN

nici mæcar nu îndræznisem sæ îmi scot carneflelul, avertizatæ

constant de privirile severe ale mamei.
— Puiule, aræfli foarte bine! continuæ Jackie.
Avea capul rotund ca un pepene galben, plin de pær decolorat
la maximum, sub care se ivea un zîmbet øiret. Jackie era o tipæ
alunecoasæ øi superficialæ, dar întotdeauna se purta ca atare.
În plus, puteam vorbi mult mai deschis cu ea decît cu propria
mea mamæ. Jackie, nicidecum Adora, a fost cea care mi°a oferit
prima cutie de tampoane øi posibilitatea de a o suna pentru
detalii øi tot Jackie era cea care mæ tachina øi se interesa în
privinfla relafliilor mele amoroase. Erau gesturi simple, dar
pentru mine contaseræ enorm.
— Ce mai faci, iubire? Maicæ°ta nu mi°a spus cæ eøti în oraø.
Dar de fapt ea nu vorbeøte cu mine zilele astea, se pare cæ iar
am dezamægit°o cumva. Øtii cum e, „lasæ cæ øtii tu de ce“.
Izbucni într°un rîs gros de fumætoare øi îmi strînse braflul.
Bænuiam cæ deja se îmbætase.
— Probabil cæ am uitat sæ°i trimit vreo felicitare sau ceva
de genul æsta, îndrugæ ea, explicînd în acelaøi timp øi cu mîna
în care flinea un pahar de vin. Sau poate nu i°a convenit
grædinarul pe care i l°am trimis. Am auzit cæ scrii un articol
despre fete, ce tragedie.
Monologul ei era atît de încîlcit øi de abrupt, încît am avut
nevoie de un minut pentru a procesa ce spunea. Cînd am
încercat sæ°i ræspund, ea mæ mîngîia continuu pe brafl øi se uita
la mine fix cu niøte ochi umezi.
— Camille, dragæ, a trecut o græmadæ de timp de cînd nu
ne°am væzut. Iar acum, mæ uit la tine øi te væd tot la vîrsta la
care erau øi aceste biete fete. Øi asta mæ întristeazæ cumplit!
Toate lucrurile au luat°o razna. Nu mai înfleleg nimic.
Pe obraz i se scurse o lacrimæ.
— Cautæ°mæ sæ ne vedem, bine? Mai stæm de vorbæ.
Am plecat din casa familiei Keene færæ nici o declaraflie. Deja
obosisem dupæ atîtea conversaflii, deøi eu vorbisem foarte puflin.

Am sunat din nou la familia Keene ceva mai tîrziu, dupæ

ce bæusem cîteva pahare peste votca oferitæ de ei øi beneficiam
de siguranfla distanflei impuse de linia telefonicæ. Am reuøit

46
 OBIECTE ASCUfiITE

sæ le explic cine sînt øi ce am de gînd sæ scriu. Nu mi°a mers prea

bine. Dar în seara aceea am reuøit sæ încropesc cîteva rînduri:

În micul oraø Wind Gap, statul Missouri, afiøele de cæutare

a lui Natalie Jane Keene, 10 ani, fluturau încæ pe stîlpi în ziua
ceremoniei de înmormîntare a fetiflei. O ceremonie cutremuræ-
toare, la care preotul a invocat iertarea øi resemnarea, nu a
reuøit sæ aplaneze furia øi durerea celor prezenfli. Øi asta de-
oarece fetifla dulce øi sænætoasæ a fost cea de°a doua victimæ a
ceea ce poliflia presupune a fi un criminal în serie. Un criminal
în serie ale cærui flinte sînt copiii.
„Tofli copilaøii de aici sînt drægufli“, ne°a declarat fermierul
Ronald J. Kamens, care a participat la cæutarea fetiflei Keene.
„Nu pot sæ pricep de ce ni se întîmplæ chestia asta“.
Corpul strangulat al copilei a fost descoperit în ziua de 14
mai, înghesuit în spafliul dintre douæ clædiri de pe Strada
Principalæ din Wind Gap.
„Ne va lipsi zîmbetul tæu“, a spus Jeannie Keene, 52 de ani,
mama micuflei Natalie. „Ne vor lipsi lacrimile tale. Øi cel mai
tare, draga mea fiicæ, ne vei lipsi tu!“
Aceasta nu este prima tragedie de aceste fel din oraøul Wind
Gap, aflat în sudul extrem al statului Missouri. Anul trecut în
august, pe 27, Ann Nash, 9 ani, a fost gæsitæ în apele rîului,
de asemenea strangulatæ. Plecase cu bicicleta pentru a°øi vizita
o prietenæ cînd a fost ræpitæ. Ambele victime aveau dinflii smuløi
de cætre asasin.
Cele douæ crime au uluit cei cinci ofifleri care formeazæ forfla
de poliflie a oraøului. Færæ prea multæ experienflæ în astfel de
cazuri dramatice, poliflia localæ beneficiazæ de ajutorul Diviziei
de Omucideri a oraøului Kansas, printr°un detectiv specializat
în determinarea profilului psihologic al criminalilor. Locuitorii
oraøului (aproximativ 2.120 de oameni) pot fi siguri de un lucru:
autorul acestor crime oribile ucide færæ a avea un motiv anume.
„E un criminal în libertate care cautæ copii pentru a°i ucide!“
ne°a declarat tatæl lui Ann, Bob Nash, 41 de ani, vînzætor de
mobilæ. „Nu e vorba de o dramæ mai veche aici, de vreun secret.
Cineva pur øi simplu ne°a omorît copilul!“

47
 GILLIAN FLYNN

Smulgerea dinflilor ræmîne un mister nedezlegat, iar indi-

ciile gæsite pînæ acum sînt irelevante. Poliflia localæ nu a dorit
sæ comenteze situaflia. Pînæ la rezolvarea acestor asasinate,
oamenii din Wind Gap se apæræ singuri — în oraø este in-
stauratæ stare de alertæ øi patrule de supraveghere sînt prezente
permanent pe stræzile cîndva liniøtite.
În acest timp, locuitorii încearcæ sæ îøi aline suferinfla.
„Nu vreau sæ vorbesc cu nimeni“, spune Jeannie Keene.
„Vreau doar sæ fiu læsatæ în pace. Tofli vrem sæ fim læsafli în pace.“

Încropealæ de doi bani, øtiu, nu trebuie sæ°mi spunæ nimeni.

Cînd i°am trimis lui Curry articolul prin e-mail, deja regretam
tot ce scrisesem. Exagerasem spunînd cæ poliflia acuza un
criminal în serie. Vickery nu menflionase niciodatæ aøa ceva.
Primul citat din Jeannie Keene era preluat din eulogie, iar al
doilea din ræspunsul acid pe care mi°l scuipase cînd am sunat°o
sub pretextul condoleanflelor. Øtia cæ aveau de gînd sæ disec
moartea fiicei sale pentru a publica povestea într°un ziar
mototolit de toatæ lumea. „Tofli vrem sæ fim læsafli în pace!“
miorlæise ea în telefon. „Abia ne°am îngropat copilul azi. Sæ°fli
fie ruøine!“ Era øi æsta un citat pînæ la urmæ, un citat de care
mæ agæflam cu disperare, pentru cæ redactorul meu mæ presa
îngrozitor.
Curry a considerat articolul bunicel, nu grozav, dar în regulæ
pentru început. A pæstrat chiar øi punctul fierbinte al mate-
rialului: „Un criminal în serie ale cærui flinte sînt copiii“. Enun-
flul æsta trebuia tæiat, o øtiam øi eu, dar simfleam nevoia unei
declaraflii dramatice. Probabil cæ øi Curry era beat cînd a citit
mail°ul meu.
Mi°a cerut mai multe detalii despre familiile victimelor. O
altæ øansæ de a°mi demonstra abilitæflile. Øi aveam øi noroc,
deoarece pærea cæ povestea din Wind Gap aparflinea încæ în
exclusivitate ziarului nostru. Un scandal sexual în Congres
tocmai cæpæta proporflii în acelaøi timp, distrugînd cariera a
nu mai puflin de trei sobri membri ai Camerei Reprezentanflilor.
Doi dintre aceøtia erau femei. Pentru presæ, era o pradæ gro-
zavæ, suculentæ. Øi mai important, mai bîntuia un criminal în
serie, de data aceasta într°un oraø mult mai captivant, Seattle:

48
 OBIECTE ASCUfiITE

prin ceafla øi cafenelele locale, cineva avea plæcerea de a hæcui

femei gravide, despicîndu°le abdomenul øi reaøezînd conflinutul
în forme øocante, pentru propriul amuzament.
Aøa cæ era clar o øansæ pentru ziarul nostru cæ reporterii
marilor ziare se ocupau de subiecte mai „metropolitane“. De
povestea din Wind Gap mæ ocupam doar eu, tolænitæ ca o ruinæ
în patul copilæriei mele.

Miercuri am dormit pînæ tîrziu, cu cearøafurile øi pæturile

transpirate adunate græmadæ peste cap. Mæ treziseræ de cîteva
ori soneria telefonului, mîrîitul aspiratorulului øi maøina de
tuns iarba. Aø fi dorit cu disperare sæ dorm, dar lumina zilei
dædea buzna tropæind în viafla mea. fiineam ochii strîns închiøi,
imaginîndu°mi cæ sînt în Chicago, în patul meu rahitic din
apartamentul minuscul, cu o singuræ fereastræ oferindu°mi
zidul unui supermarket. Îmi cumpærasem un dulap de carton
cu patru ani înainte, cînd cumpærasem apartamentul, øi o masæ
de plastic pe care mîncam din niøte farfurii galbene îngrozitor
de subfliri øi cu niøte tacîmuri micufle øi îndoite. Nu mai øtiam
dacæ udasem singura plantæ pe care o aveam, o ferigæ uøor
îngælbenitæ pe care o gæsisem în gunoiul unui vecin. Dar mi°am
amintit cæ se uscase deja øi o aruncasem acum douæ luni.
Încercam sæ îmi aduc aminte øi alte imagini din viafla mea
în Chicago: cutia pe post de birou în care lucram la redacflie,
administratorul de bloc care încæ nu øtia cum mæ cheamæ,
beculeflele verzi øi anoste de Cræciun pe care cei de la super-
market, deøi era luna mai, nu le dæduseræ jos. Øi, eventual,
cîteva cunoøtinfle care probabil nu observaseræ cæ lipsesc.
Nu mæ simfleam prea bine în Wind Gap, dar, din pæcate,
nici acasæ nu mæ aøteptau prea multe.
Am scotocit în sac dupæ o sticlæ de votcæ øi m°am bægat la
loc sub pæturi. Sorbind pe îndelete, cercetam cu atenflie camera.
M°aø fi aøteptat cæ maicæ°mea sæ redecoreze camera de îndatæ
ce am plecat de acasæ, dar aceasta aræta exact ca acum zece ani.
Regretam acum cæ fusesem o adolescentæ mult prea serioasæ:
nu lipisem pe perefli postere cu actori sau cîntærefli celebri, nu
colecflionasem poze sau alte nimicuri. Aveam, în schimb, tablouri
cu vapoare, peisaje pastorale în pastel øi portretul lui Eleanor

49
 GILLIAN FLYNN

Roosevelt*. Era cam ciudat cæ aveam aøa ceva, deoarece øtiam

destul de pufline lucruri despre doamna Roosevelt, øi anume
cæ fusese un om bun. Probabil cæ a fost de ajuns pentru mine.
Dacæ mæ gîndesc la ce preferinfle am acum, probabil cæ ar fi
mai potrivit portretul sofliei lui Warren Harding**, „Ducesa“***,
care îøi notase toate ofensele primite într°un carneflel roøu, dupæ
care se ræzbunase ca atare. Se pare cæ acum prefer primele
doamne ceva mai acide.
Am mai bæut niøte votcæ. Nu°mi doream altceva decît sæ mi
se taie filmul din nou, sæ mæ înfæøor în negru øi sæ dispar. Mæ
simfleam groaznic. Gîtul îmi era sugrumat de lacrimi, ca un
balon umflat cu apæ gata sæ plesneascæ. Îmi doream cu dis-
perare sæ simt înflepætura unui ac cu gæmælie. Wind Gap nu
era un loc sænætos pentru mine. Casa asta nu era un loc sænætos
pentru mine.
La uøæ se auzi un ciocænit încet, mai mult un foønet.
— Da!
Bægasem deja sticla de votcæ sub pat.
— Camille! E mama!
— Da!
— fii°am adus o cremæ!
M°am împleticit pînæ la uøæ, datoritæ sticlei de votcæ ce-mi
oferise curajul necesar sæ trec peste acea zi în acel loc. Nu mæ
mai apropiasem de bæuturæ timp de øase luni, dar aici nu mai
conta nimic.

* Anna Eleanor Roosevelt (11 octombrie 1884 — 7 noiembrie 1962) a fost

un lider politic american care øi°a folosit statutul de Primæ Doamnæ a Statelor
Unite în perioada 1933 °1945 pentru a promova politica soflului sæu (Franklin
D. Roosevelt) de relansare economicæ, dar øi respectarea drepturilor civile. Dupæ
moartea soflului sæu în 1945, a devenit un important scriitor øi orator în favoarea
Coalifliei New Deal (o serie de reforme introduse de Preøedintele Franklin D.
Roosevelt pentru reformarea economiei dupæ Marea Depresiune).
** Warren Gamaliel Harding (2 noiembrie 1865 — 2 august 1923) a fost

politician american øi cel de°al 29°lea preøedinte al Statelor Unite, în perioada

1921°1923, cînd a devenit cel de°al øaselea preøedinte care a murit în timpul
mandatului.
*** Florence Mabel Kling DeWolfe Harding (15 august 1860 — 21 noiem-

brie 1924), soflia lui Warren G. Harding, a fost Primæ Doamnæ a Statelor Unite
în perioada 1921°1923. Era mai în vîrstæ decît soflul ei, divorflatæ øi mamæ a unui
bæiat, Marshall Eugene DeWolfe.

50
 OBIECTE ASCUfiITE

Maicæ°mea se agita în dreptul uøii, încercînd sæ tragæ cu

ochiul înæuntru, de parcæ era camera de trofee a unui copil mort.
Pe aproape, oricum. fiinea în mînæ un tub mare øi verde.
— E cremæ cu vitamina E. Am cumpærat-o de dimineaflæ.
Mama crede cu tærie în efectul paleativ al vitaminei E, de
parcæ dacæ mæ ung la greu cu cremæ am sæ devin din nou puræ
øi catifelatæ. Chestia asta nu a funcflionat pînæ acum.
— Mulflumesc.
Ochii ei îmi cercetau cu atenflie gîtul, braflele, picioarele,
toate acoperite doar de tricoul cu care dormisem. Apoi privirea
i se întoarse cætre faflæ. Oftæ øi°øi clætinæ uøor capul. Dupæ care
încremeni.
— fii°a fost greu la înmormîntare, mamæ?
Chiar øi în astfel de momente, nu mæ puteam abfline sæ nu
o zgîndær puflin.
— Foarte greu. Atîtea amintiri. Øi sicriul acela micufl...
— Øi pentru mine a fost greu. Chiar surprinzætor de greu.
Îmi e tare dor de ea. Chiar øi acum. Nu e ciudat?
— Ciudat ar fi sæ nu îfli fie dor de ea. E vorba de sora ta. E
cam la fel de dureros ca în cazul în care fli°ai pierde copilul.
Chiar dacæ erai atît de micæ.
La parter, Alan fluiera o melodie cu mare preocupare, dar
maicæ°mea nu pærea sæ°l audæ.
— Nu prea m°a impresionat scrisoarea acea deschisæ pe care
a citit°o Jeannie Keene. Era o înmormîntare, nu o campanie
electoralæ. Øi de ce erau tofli îmbræcafli aøa lejer?
— Mie mi°a plæcut scrisoarea. Era sinceræ. Tu nu ai citit
nimic la înmormîntarea lui Marian?
— Nu, nici gînd. Abia mæ flineam pe picioare, daræ°mi°te sæ
mai øi vorbesc. Nu pot sæ cred cæ ai uitat asemenea lucruri,
Camille. Probabil cæ te simfli øi prost cæ nu mai flii minte ce
s°a întîmplat.
— Aveam doar treisprezece ani cînd a murit Marian, mamæ.
Mai øtii, eram micæ!
Trecuseræ aproape douæzeci de ani, nu°i aøa?
— În fine, asta e. Vrei sæ faci ceva anume azi? Au înflorit
trandafirii în parcul Daly, dacæ ai chef de o plimbare.
— Ar trebui sæ merg la secflia de poliflie.

51
 GILLIAN FLYNN

— Sæ nu mai pomeneøti de asta cît stai aici! izbucni ea.

Spune mai bine cæ ai treabæ sau vrei sæ îfli vezi prietenii.
— Am treabæ.
— Foarte bine. N°ai decît!
Se îndepærtæ pe coridorul cu covor øi am putut auzi treptele
scîrflîind rapid sub paøii ei.
M-am spælat într°o apæ cælîie øi puflinæ, pe întuneric øi cu
un pahar de votcæ aøezat pe marginea cæzii, dupæ care m°am
îmbræcat øi am ieøit pe hol. În casæ era liniøte, cam cîtæ liniøte
putea permite o structuræ veche de o sutæ de ani. Din bucætærie
se auzea bîzîitul unui ventilator øi am aøteptat cîteva clipe
pentru a fi siguræ cæ nu e nimeni acolo. Dupæ care am intrat
rapid, am înøfæcat un mær verde øi deja muøcasem din el cînd
am ajuns în stradæ. Cerul era de un albastru perfect.

Pe verandæ am zærit un îngeraø. O fetiflæ cu privirea fixatæ

asupra unei cæsufle uriaøe de pæpuøi, înaltæ de un metru øi ceva,
construitæ sæ arate exact ca øi casa mamei. Stætea cu spatele
spre mine øi puteam sæ°i observ pærul lung øi blond meticulos
aranjat în øuvifle. Cînd s°a întors, mi°am dat seama cæ era chiar
fata cu care discutasem la intrarea în pædure, dar øi fata care
rîdea cu prietenele la înmormîntarea lui Natalie. Cea mai
dræguflæ dintre ele.
— Amma? am strigat, iar ea zîmbi.
— Normal. Cine altcineva s°ar juca pe veranda Adorei cu
o casæ Adora în miniaturæ?
Amma purta o rochiflæ copilæreascæ de varæ, cu o pælærie de
paie asortatæ alæturi. Aræta exact de vîrsta pe care o avea —
treisprezece ani — pentru prim datæ de cînd o vedeam eu. De
fapt, nu. Acum aræta chiar mai micæ. Hainele acelea se potri-
veau mai degrabæ unui copil de zece ani. Îøi dædu seama cæ o
studiam øi se strîmbæ.
— Mæ îmbrac aøa pentru Adora. Cînd sînt acasæ, eu sînt
pæpuøica ei.
— Øi cînd nu eøti acasæ?
— Sînt alte lucruri. Tu eøti Camille. Sora mea vitregæ. Prima
fiicæ a Adorei, înainte de Marian. Tu eøti ante, iar eu sînt post.
Dar tu nu m°ai recunoscut.

52
 OBIECTE ASCUfiITE

— Am fost prea mult timp plecatæ. Iar Adora nu mi°a mai

trimis poze de Cræciun de cinci ani.
— Nu fli le°a mai trimis flie, poate. Încæ ne mai pune sæ facem
nenorocitele alea de poze. În fiecare an, Adora îmi cumpæræ o
rochiflæ ecosez roøu cu verde, special pentru aceastæ minunatæ
ocazie. Cum terminæm, o arunc imediat în foc.
Din camera din faflæ a cæsuflei, scoase un scæunel de mærimea
unei mandarine øi îl ridicæ spre mine.
— Trebuie redecoratæ acum, pentru cæ Adora a schimbat
culoarea de la portocaliu la galben. Mi°a promis cæ o sæ mæ
ducæ la fabrica de flesæturi sæ îmi aleg materialele potrivite.
Cæsufla de pæpuøi e distracflia mea preferatæ.
Sunase foarte normal, „distracflia mea preferatæ“. Cuvintele
plutiseræ alene din gura ei, dulci øi rotunde ca niøte bomboane
cu lapte, murmurate cu o uøoaræ înclinaflie a capului, dar îi
aparflineau cu siguranflæ mamei. Micufla pæpuøæ învæfla sæ
vorbeascæ exact ca Adora.
— Se pare cæ te pricepi foarte bine la chestia asta, i°am spus
eu îndepærtîndu°mæ øi i°am fæcut din mers cu mîna.
— Mulflumesc, ræspunse ea.
Privirea i se opri pe camera mea din interiorul cæsuflei. Un
deget micufl împunse patul.
— Sper sæ te simfli bine aici, øopti ea spre cameræ, ca øi cum
ar fi vorbit cu o Camille micuflæ pe care nimeni altcineva nu
o putea vedea.

Pe øeriful Vickery l°am gæsit trosnind cu sete un semafor

strîmbat, la intersecflia stræzilor A doua øi Ely, un loc liniøtit
cu case micufle, la cîteva stræzi de secflia de poliflie. Avea un
ciocan în mîini øi fiecare lovituræ îi smulgea un icnet. Cæmaøa
era deja udæ pe spate, iar ochelarii îi alunecaseræ pe vîrful
nasului.
— Nu am nimic de declarat, donøoaræ Preaker. Bang.
— Øtiu cæ e mult mai comod sæ ignori realitatea, øerif
Vickery. Nici eu nu mi°am dorit foarte tare subiectul acesta.
Dar am fost silitæ sæ îl accept pentru cæ sînt din zonæ.
— Nu prea mai eøti din zonæ de ceva ani buni, din cîte am
auzit. Bang.

53
 GILLIAN FLYNN

Nu i°am ræspuns. Îmi întorsesem privirea spre un smoc de

iarbæ rætæcit prin cræpætura trotuarului. Apelativul „donøoaræ“
mæ cam irita. Nu øtiam dacæ era o formæ de politefle cu care
nu eram obiønuitæ sau o aluzie la faptul cæ nu eram cæsætoritæ.
O femeie nemæritatæ trecutæ chiar cu un fir de pær peste treizeci
de ani era un lucru tare ciudat prin partea asta.
— O persoanæ cumsecade ar fi renunflat sæ scrie despre copii
morfli. Bang. Acesta°i oportunism, donøoaræ Preaker.
Pe trotuarul de vizavi, un bætrînel îøi tremura paøii spre o
casæ de øindrilæ, cærînd o cutie de lapte.
— Ai dreptate, nu mæ simt prea cumsecade zilele astea.
Nu mæ deranja sæ îi gîdil puflin orgoliul øerifului Vickery.
Voiam sæ îl fac sæ mæ placæ, nu pentru cæ mi°ar fi uøurat
considerabil munca, ci pentru cæ felul sæu de a urla cînd stætea
de vorbæ îmi amintea de Curry, de care îmi era tare dor.
— Dar mæ gîndeam cæ puflinæ publicitate ar atrage atenflia
asupra cazului øi poate s°ar rezolva mai uøor. S°a întîmplat øi
în alte cazuri.
— Fir°ar al dracului!
Trînti toporul cu putere de pæmînt øi mæ privi cu furie drept
în ochi.
— Am cerut deja ajutor! Avem un detectiv foarte tare din
Kansas City alæturi de noi, care tot bîntuie pe aici de cîteva
luni. Øi tot nu a fost în stare sæ dea de cap la nimic pînæ acum.
Zice cæ s°ar putea sæ fie vreun autostopist nebun care a s°a
oprit pe aici, i°a plæcut locul øi ræmas pe aproape de un an
încoace. Oraøul acesta însæ nu atît de mare øi eu n°am væzut
pe nimeni care sæ nu fie de°al locului.
Continuæ sæ mæ fixeze cu privirea.
— Da, dar pe aici sînt øi niøte pæduri foarte întinse øi destul
de dese, am continuat eu.
— Nu e vorba de nici un stræin øi sînt sigur cæ øi tu øtii asta.
— Mæ gîndeam cæ preferi, totuøi, varianta cu stræinul.
Vickery oftæ, îøi aprinse o fligaræ øi îøi aøezæ mîna protector
pe panoul indicator.
— La dracu’, normal cæ aø fi preferat°o, spuse el. Dar nici
eu nu°s idiot. Nu am mai avut cazuri de crimæ pînæ acum, dar
sigur nu°s un nenorocit de idiot!

54
 OBIECTE ASCUfiITE

Îmi doream în acel moment sæ nu fi bæut atîta votcæ. Sim-

fleam cæ gîndurile mi se topesc, nu puteam refline nimic din ce
spunea øi nu puteam formula nici o întrebare inteligentæ.
— Crezi cæ cineva din Wind Gap face chestia asta?
— Nu ræspund.
— Neoficial, de ce ar ucide copii cineva din Wind Gap?
— Got a sunat odatæ pentru cæ Ann omorîse papagalul
vecinului cu un bæfl. Îl ascuflise chiar ea cu briceagul de vînæ-
toare al lui taicæ°sæu. Natalie, la dracu’, familia ei s°a mutat
aici acum doi ani din Philadelphia, pentru cæ îi înfipsese colegei
ei o foarfecæ în ochi. Taicæ°sæu a renunflat la o afacere mare,
pentru a lua°o de la capæt aici. În statul în care a crescut bu-
nicæ°sæu. Într°un oræøel mic. De parcæ un oræøel mic n°ar avea
deja destule probleme.
— În care foarte important e cæ toatæ lumea øtie cine sînt
uscæturile.
— Normal.
— Deci crezi cæ ar putea fi cineva cæruia nu îi plæceau copiii?
Øi în special aceste fete? Poate cæ i°au fæcut ceva. Iar el se
ræzbuna!
Vickery îøi scærpinæ nasul øi îøi întinse mustafla. Privi to-
porul aruncat pe pæmînt øi mi°am dat seama cæ se gîndea dacæ
sæ îl ridice øi sæ încheie conversaflia sau nu. În acel moment
se opri lîngæ noi un sedan negru, cu geamul din dreapta des-
chizîndu°se chiar înainte de a se opri. Privirea øoferului, acope-
ritæ de ochelari de soare, se aflinti asupra noastræ.
— Salut, Bill! Parcæ trebuia sæ ne vedem la secflie!
— Am avut treabæ.
Era Kansas City. Se uitæ la mine coborîndu°øi ochelarii într°o
manieræ studiatæ. Sprînceana stîngæ, de un øaten deschis, îi
tot încrunta privirea. Albastræ. Îmi zîmbi, cu niøte dinfli perfecfli
ca bombonelele Chiclets*.
— Salut! spuse el, privindu°l pe Vickery, care se aplecase
sæ°øi ridice toporul øi apoi din nou pe mine.
— Salut, i°am ræspuns eu.

**Chiclets sînt o marcæ de bomboane de gumæ de mestecat produse de

compania Cadbury Adams din 1906.

55
 GILLIAN FLYNN

Mi°am tras mînecile bluzei în jos, am strîns manøetele ghe-

motoc în palme øi m°am læsat pe un picior.
— Bill, te iau cu maøina? Sau eøti cumva adeptul mersului
pe jos? Aø putea opri în drum sæ iau cafea øi ne vedem la secflie.
— Nu beau cafea. Ar fi trebuit sæ îfli dai seama pînæ acum.
Ajung la secflie în cincisprezece minute.
— Poate reuøeøti sæ ajungi în zece, totuøi. Deja am ræmas
în urmæ o græmadæ.
Kansas City mæ mai privi o datæ.
— Sigur nu te iau cu maøina, Bill?
Vickery nu mai spuse nimic, se mulflumi doar sæ dea din
cap.
— Cine e prietena ta, Bill? Credeam cæ am întîlnit deja tofli
Wind Gap°erii de seamæ. Sau se spune... Wind Gap°ieni?
Rînji. Iar eu tæceam în continuare, sperînd cæ Vickery mæ
va prezenta.
Stupoare! Vickery preferæ sæ nu audæ întrebarea. În Chicago,
aø fi întins færæ probleme mîna øi m°aø fi prezentat zîmbind,
bucurîndu°mæ de reacflia stîrnitæ. Dar aici am ales sæ îl privesc
pe Vickery færæ sæ spun nimic.
— În regulæ, ne vedem la secflie.
Geamul se ridicæ øi maøina porni.
— Acesta era detectivul din Kansas City? am întrebat eu.
În loc de ræspuns, Vickery îøi aprinse o fligaræ øi se îndepærtæ.
Pe celælalt trotuar, moøuleflul ajunsese la ultima treaptæ.

56
Patru

Cineva desenase cu spray spirale albastre pe picioarele

turnului de apæ din Parcul Memorial Jacob J. Garrett, creîndu°i
o imagine drægælaøæ, de parcæ ar fi purtat botoøei croøetafli.
Parcul în sine — ultimul loc în care Natalie Keene fusese væ-
zutæ în viaflæ — era pustiu. Noroiul de pe terenul de baseball
avea deja cîfliva centimetri buni. Îi puteam simfli gustul parcæ
ræmas în gît ca de la un ceai stætut. Iarba crescuse la marginea
pædurii. Mæ miram cæ nimeni nu a vrut s°o taie, sæ o elimine
precum pietrele care au sugrumat°o pe Ann Nash.
Cînd eram la liceu, parcul Garrett era locul ideal în care
toatæ lumea venea în week°end pentru a bea bere, pentru a
fuma iarbæ sau pentru a se masturba cîfliva metri mai încolo
în pædure. Aici mæ særutasem prima datæ, la treisprezece ani,
cu un jucætor de baseball care îøi îndesase în guræ un pachet
întreg de iarbæ. Asprimea aromei m°a surprins mult mai tare
decît særutul. În spatele maøinii am vomitat mai tîrziu wine
cooler* cu bucæflele mici de fructe.
— James Capisi a fost aici.
M°am întors pentru a vedea un bæiat blond tuns scurt, cu
o minge de tenis destul de øifonatæ.
— James Capisi? am repetat eu.
— Prietenul meu, era aici cînd ea a luat°o pe Natalie, ræs-
punse puøtiul. James a væzut°o. Era îmbræcatæ cu o cæmaøæ

* Bæuturæ alcoolicæ obflinutæ din amestec de vin cu suc de fructe, cu apæ

mineralæ øi zahær.

57
 GILLIAN FLYNN

de noapte. Se jucau Frisbee la marginea pædurii, iar ea a luat°o

pe Natalie. Putea sæ îl ia pe James, dar el a ræmas aici pe teren.
Aøa cæ Natalie s°a dus lîngæ copaci. James se afla aici din cauza
soarelui. Nu are voie sæ stea în soare, pentru cæ maicæ°sa are
cancer la piele, dar el mai stæ oricum. Sau stætea înainte.
Bæiatul lovi mingea de pæmînt øi un fir de praf se împræøtie
în jurul sæu.
— Nu°i mai place soarele?
— Nu°i mai place nimic.
— Din cauza a ceea ce s°a întîmplat cu Natalie?
Dædu din umei nervos.
— Din cauzæ cæ e un pæmpælæu.
Puøtiul mæ privi de sus pînæ jos øi dintr°o datæ mæ lovi cu
mingea cu putere. Aceasta îmi atinse øoldul øi se rostogoli.
— Femeia care a luat°o pe Natalie!
— Stai puflin, ce vrei sæ spui?
Ceea ce øtiam eu era cæ Natalie se juca aici cu niøte prieteni,
care au plecat pe rînd, iar ea se presupunea cæ fusese ræpitæ
în drumul scurt spre casæ.
— James a væzut cînd femeia a luat°o pe Natalie. Erau
numai ei doi øi se jucau cu discul Frisbee, iar Natalie a ratat
sæ°l prindæ øi s°a dus dupæ disc în pædure, iar femeia a prins°o
øi a luat°o în brafle. Dupæ care au dispærut. Iar James a fugit
acasæ. Øi de atunci nu mai iese!
— Da’ tu de unde øtii cum s°a întîmplat?
— Am fost la el o datæ. Øi mi°a povestit. Sînt prietenul lui
cel mai bun.
— Casa lui James e prin apropiere?
— Dæ-l în mæ-sa! Mai bine plec la bunicæ°mea vara asta. În
Arkansas. Mai bine decît aici, oricum.
Puøtiul aruncæ mingea în plasa care îngrædea terenul de
baseball, iar aceasta se înflepeni acolo, zornæind metalul.
— Eøti de pe aici? mæ întrebæ, aruncînd praf în aer.
— Da. Locuiam aici. Acum stau în altæ parte. Sînt doar în
vizitæ.
Am mai încercat o datæ:
— Dar James stæ pe aproape?
— Eøti la liceu?

58
 OBIECTE ASCUfiITE

Pielea lui era foarte bronzatæ, aræta ca un marinar în miniaturæ.

— Nu.
— La facultate? Pe bærbie i se scursese salivæ.
— Nu, sînt mai mare.
— Trebuie sæ plec.
Fæcu un salt în spate, smulse mingea din gard ca pe un dinte
cariat, se întoarse øi mæ mai privi o datæ, miøcîndu°øi bazinul
cu un tremur nervos.
— Trebuie sæ plec.
Îøi aruncæ mingea spre stradæ, unde se izbi de maøina mea
cu o bufnituræ impresionantæ. Alergæ sæ o prindæ øi dispæru.
La singurul FaStop* din Wind Gap am gæsit într°o carte de
telefoane, subflire ca o revistæ, familia Capisi Janel. Dupæ care
am umplut un dispozitiv Big Mouth cu bombonele de cæpøuni
øi am pornit spre numærul 3617 de pe strada Holmes.
Casa familiei Capisi se afla în zona modestæ din partea de
est a oraøului, o adunæturæ de case dæræpænate cu douæ camere,
unde majoritatea locuitorilor munceau la abatorul de porci din
apropiere, o afacere privatæ care livra aproape douæ procente
din totalul cærnii de porc la nivel naflional. Dacæ întîlneøti o
persoanæ særacæ în Wind Gap, cu siguranflæ îfli va spune cæ
lucreazæ la abator, aøa cum fæcuse, de altfel, øi taicæ°sæu. La
abator sînt mai multe secflii: pe de o parte e sectorul de înmul-
flire a porcilor, de tæiere øi repartizare, scroafe de însæmînflat
øi însemnat, græmezi de baligæ de controlat; pe de altæ parte,
e secflia de mæcelærie. O parte din angajafli încarcæ porcii,
împingîndu°i prin pasaj, unde sînt ameflifli. Unii apucæ picioa-
rele din spate, leagæ centura în jurul porcului, care este ridicat,
zbætîndu°se înnebunit, øi întors cu picioarele în sus. Li se taie
gîtul cu niøte cuflite ascuflite, iar sîngele se scurge græmadæ øi
alunecæ precum vopseaua printre lespezile podelei. Dupæ care
porcii ajung în vasul de opærire. fiipetele continui, ca niøte
lovituri metalice, îi determinæ pe majoritatea lucrætorilor sæ
poarte dopuri de urechi øi sæ°øi petreacæ restul zilei în cea mai
adîncæ tæcere. Seara se îmbatæ øi ascultæ muzicæ la maximum.
Barul local, La Heelah, nu are în meniu absolut nimic preparat

* Bæcænie.

59
 GILLIAN FLYNN

pe bazæ de porc, ci doar minuturi de pui, care, probabil, sînt

procesate de niøte lucrætori la fel de furioøi de la vreun abator
situat în alt oraø la fel de ciudat.
De dragul dezvæluirilor complete, ar trebui sæ adaug cæ
maicæ°mea defline acest abator, de la care are anual aproximativ
1,2 milioane de dolari profit. Bineînfleles, are angajafli care se
ocupæ de conducerea afacerii.
Un cotoi mieuna de zor pe veranda casei familiei Capisi øi,
pe mæsuræ ce mæ apropiam, puteam auzi zumzetul unei emisiuni
televizate. Am bætut la uøæ øi am aøteptat. Pisica mi se freca
deja de picioare øi i°am putut simfli coastele. Am bætut din nou,
iar televizorul tæcu. Pisica se ascunse sub balansoarul din ve-
randæ øi începu sæ miorlæie. Am trasat cu unghia conturul cuvîn-
tului „scheunat“ în palma dreaptæ, dupæ care am bætut din nou.
— Mamæ! se auzi un strigæt de copil de la fereastræ.
M°am apropiat øi am putut zæri prin geamul præfuit chipul
unui bæiat cîrlionflat, cu ochii mari.
— Salut! Scuze cæ te deranjez! Tu eøti James?
— Ce vrei?
— Bunæ, James, îmi pare ræu cæ te°am deranjat. Urmæreai
ceva interesant?
— Eøti de la poliflie?
— Nu, doar încerc sæ aflu cine i°a fæcut ræu prietenei tale.
Putem sta de vorbæ?
Bæiatul ræmase pe loc, trasînd cu degetul o linie imaginaræ
pe pervazul ferestrei. M°am aøezat la capætul îndepærtat al
balansoarului.
— Numele meu e Camille. Un prieten de°ai tæi mi°a povestit
ce ai væzut tu. Un puøti cu pærul blond tuns foarte scurt?
— Dee.
— Aøa îl cheamæ? Ne°am întîlnit în parc, acolo unde te jucai
tu cu Natalie.
— Ea a luat°o. Øi nimeni nu mæ crede. Mie nu mi°e fricæ.
Doar cæ acum trebuie sæ stau acasæ. Mama are cancer. E foarte
bolnavæ.
— Asta mi°a spus øi Dee. Eu cred cæ ai dreptate. Sper doar
cæ nu te°am speriat cu vizita asta.
James începu sæ zgîrie geamul cu unghiile. Sunetul îmi
încleøtæ dinflii.

60
 OBIECTE ASCUfiITE

— Tu nu semeni cu ea. Dacæ arætai ca ea, chemam poliflia.

Sau te împuøcam.
— Dar ea cum aræta?
Dædu din umeri.
— Am mai zis. De o mie de ori.
— Mai zi o datæ.
— Era bætrînæ.
— Bætrînæ ca mine?
— Bætrînæ ca o mamæ.
— Øi mai cum era?
— Purta o cæmaøæ de noapte albæ øi avea pærul alb. Era toatæ
albæ, dar nu ca o stafie. Asta tot spun mereu.
— Dar cum era albæ?
— Ca øi cum nu ar fi ieøit niciodatæ din casæ.
— Øi femeia asta a prins°o pe Natalie cînd s°a apropiat de
pædure?
Întrebasem cu aceeaøi voce pe care o foloseøte maicæ°mea
pentru a vorbi cu chelnerii.
— Sæ øtii cæ nu mint.
— Øtiu cæ nu minfli. Femeia a prins°o cînd væ jucafli?
— Da, foarte repede, spuse el, dînd din cap hotærît. Natalie
mergea prin iarbæ ca sæ gæseascæ discul de Frisbee. Iar eu am
væzut°o pe femeie apærînd dintre copaci øi privind°o pe Natalie.
Am væzut°o înaintea lui Natalie. Dar nu m°am speriat.
— Probabil cæ nu.
— Chiar øi cînd a prins°o pe Natalie, la început nu m°am
speriat.
— Dar dupæ aceea?
— Nu. Vocea îi tremuræ. Nici dupæ aceea.
— James, îfli mai aminteøti ce s°a întîmplat cînd a prins°o
pe Natalie?
— A lipit°o strîns de ea, de parcæ o îmbræfliøa. Dupæ care a
ridicat privirea spre mine. Øi se tot uita la mine.
— Femeia?
— Da. Îmi zîmbea. Pentru o clipæ m°am gîndit cæ e totul în
regulæ. Dar ea nu zicea nimic. Øi dupæ aia n°a mai zîmbit. A
pus un deget la guræ øi mi°a arætat sæ nu suflu o vorbæ. Dupæ
care a dispærut în pædure. Cu Natalie.
Bæiatul dædu din nou din umeri.

61
 GILLIAN FLYNN

— Dar eu am mai spus chestile astea.

— Le°ai spus øi polifliei?
— Întîi i°am spus mamei, dupæ care la poliflie. Aøa a vrut
mama. Dar polifliøtilor nu le°a pæsat.
— De ce nu le°a pæsat?
— Pentru cæ au crezut cæ mint. Dar nu aø inventa niciodatæ
aøa ceva. E o prostie.
— Dar Natalie fæcea ceva în timp ce femeia o lua cu ea?
— Nu, doar stætea, pur øi simplu. Cred cæ nu øtia ce sæ facæ.
— fii s°a pærut cæ femeia seamænæ cu cineva cunoscut?
— Nu, fli°am mai zis; dupæ care se ridicæ øi privi cætre su-
fragerie.
— Îmi pare ræu dacæ te°am deranjat. Poate ar fi bine sæ te
viziteze un prieten. Sæ°fli flinæ de urît.
James ridicæ iar din umeri øi începu sæ°øi roadæ o unghie.
— Poate te°ai simfli mai bine dacæ ai ieøi puflin afaræ.
— Nu vreau. Øi, oricum, avem o armæ.
Îmi arætæ cu capul spre braflul canapelei pe care se afla un
pistol lîngæ un sandviø cu øuncæ mîncat pe jumætate. Doamne!
— Eøti sigur cæ e bine sæ flii arma aøa, James? Nu e bine
sæ foloseøti arma, øtii cæ e foarte periculos.
— Nu e aøa periculos. Mamei nu°i pasæ, oricum.
Mæ privi drept în ochi pentru prima oaræ de cînd ne aflam
împreunæ.
— Eøti dræguflæ. Pærul tæu e foarte drægufl.
— Mulflumesc.
— Trebuie sæ plec acum.
— Ok. Ai grijæ de tine, James.
— Asta fac.
Oftæ øi se îndepærtæ de geam. Imediat am auzit din nou
sonorul televizorului.

În Wind Gap existæ unsprezece baruri. Am intrat într°unul

pe care nu îl øtiam, Sensors, probabil vreo relicvæ a curentului
idiot al anilor ’80, dupæ zigzag°urile de neon de pe perefli øi dupæ
ringul de dans din centru. Îmi beam liniøtitæ paharul de
whiskey øi mîzgæleam ceva pe carneflel, cînd „Legea din Kansas

62
 OBIECTE ASCUfiITE

City“ aterizæ pe canapeaua pluøatæ de lîngæ mine. Îøi tot

zdrængænea paharul de bere pe masa dintre noi.
— Parcæ øtiam cæ reporterii nu au voie sæ vorbeascæ cu
minori færæ a cere permisiunea pærintelui.
Dupæ care zîmbi øi luæ o înghiflituræ de bere. Probabil cæ
mama lui James sunase la secflie.
— Reporterii n°au decît sæ fie mai agresivi cînd poliflia nu
oferæ nici o informaflie despre caz, i°am ræspuns eu, færæ a°mi
ridica ochii spre el.
— Pentru cæ poliflia nu îøi poate face datoria dacæ reporterii
divulgæ toate detaliile în ziarele din Chicago.
Jocul acesta era deja perimat. M°am apucat din nou de scris,
cu mîna umedæ din cauza paharului.
— Hai sæ încercæm o altæ abordare. Numele meu e Richard
Willis.
Sorbi din nou din bere øi îøi supse buzele.
— Acum e momentul sæ spui gluma cu „dick“*. Încæ mai fline
la anumite niveluri.
— E tentant.
— „Dick“ de la cæcænar, „dick“ de la detectiv.
— Da, da, am priceput.
— Iar tu eøti Camille Preaker, fetiøcanæ din Wind Gap care
a nimerit succesul în marele oraø.
— Da, asta sînt.
Zîmbi cu dinflii lui de reclamæ øi îøi trecu mîna prin pær. Nu
avea verighetæ. Mæ întrebam cînd am început sæ observ detalii
de genul acesta.
— Ok, Camille, ce°ar fi ca noi doi sæ încheiem un armistifliu?
Cel puflin momentan. Sæ vedem dacæ fline. Bænuiesc cæ nu
trebuie sæ te învæfl eu care e procedura în cazul puøtiului Capisi.
— Cred cæ îfli dai seama cæ nici nu ai avea ce sæ mæ învefli.
De ce poliflia nu a luat în considerare mærturia singurului
martor ocular al ræpirii lui Natalie Keene?
Mi°am luat øi pixul pentru a°i da de înfleles cæ declaraflia
era oficialæ.
— Cine a zis cæ nu am luat°o în considerare?

* Dick este diminutivul de la Richard. Dar, în argou, este øi penis, øi detectiv.

63
 GILLIAN FLYNN

— Chiar James Capisi.

— Ah, da, iar el e o sursæ extraordinaræ.
Rîse.
— O sæ°fli spun un mic secret, donøoaræ Preaker.
Îl imita destul de bine pe Vickery øi mai avea puflin sæ învîrtæ
øi un inel rozaliu imaginar.
— Nu prea læsæm puøti de nouæ ani sæ fie implicafli într°o
anchetæ în curs. Chiar dacæ le credem sau nu povestea.
— O credefli?
— Nu comentez.
— Mie mi se pare cæ, dacæ aveafli o descriere a suspectului,
era bine ca oamenii sæ øtie pentru a se feri. Dar nu avefli aøa
ceva, ceea ce mæ face sæ cred cæ nu i°afli luat în considerare
mærturia.
— Din nou, nu pot comenta.
— Am înfleles cæ Ann Nash nu a fost molestatæ sexual. Este
valabil øi în cazul lui Natalie Keene?
— Donøoaræ Preaker, chiar nu pot face comentarii acum.
— Atunci de ce stai aici øi discufli cu mine?
— Pæi, înainte de toate, øtiu cæ ai petrecut o græmadæ de
vreme ieri, probabil în timpul serviciului, vorbind cu poliflistul
local despre propria ta versiune a descoperirii cadavrului lui
Natalie Keene. Voiam sæ îfli mulflumesc.
— Versiunea mea?
— Fiecare are propria lui versiune în minte, spuse el. De
exemplu, tu ai spus cæ ochii lui Natalie erau deschiøi. Soflii
Broussard au spus cæ erau închiøi.
— Nu pot comenta.
Deodatæ, mi°era foarte ciudæ.
— Eu tind sæ cred versiunea unei femei care træieøte de pe
urma reportajelor øi nu pe cea a unor proprietari de restaurant
destul de în vîrstæ, adæugæ Willis. Dar aø vrea sæ øtiu cît de
siguræ eøti de cele declarate.
— Natalie a fost molestatæ sexual? Neoficial, drept care
mi°am aøezat pixul pe masæ.
El tæcu o clipæ, rotindu°øi sticla de bere.
— Nu.
— Sînt siguræ cæ avea ochii deschiøi. Dar tu ai fost acolo!

64
 OBIECTE ASCUfiITE

— Aøa e, spuse el.

— Deci nu ai nevoie de confirmarea mea. Care e a doua
întrebare?
— Poftim?
— Pæi ai spus „în primul rînd...“
— Ah, da. Al doilea motiv pentru care voiam sæ stæm de
vorbæ øi sînt foarte sincer — pentru cæ se pare cæ apreciezi
chestia asta — ar fi cæ sînt disperat sæ discut cu cineva care
nu e de pe-aici.
I°am zærit din nou dinflii.
— Adicæ, øtiu cæ øi tu eøti din oraøul acesta. Øi nu înfleleg
cum te descurci. Tot vin aici de anul trecut din august øi simt
cæ o iau razna. Nu spun cæ în Kansas City ai avea o mulflime
de lucruri de fæcut, dar mæcar existæ o viaflæ de noapte. Ceva...
culturæ. Oameni!
— Sînt convinsæ cæ te descurci foarte bine!
— N°am încotro. Se pare cæ mai am de stat!
— Aøa e.
I°am arætat carneflelul.
— Aøadar, domnule Willis, care e teoria ta?
— Sînt detectiv Willis, chiar.
Afiøæ un zîmbet larg, în timp ce eu îmi terminam bæutura
dintr°o înghiflituræ.
— Deci, Camille, îfli pot oferi încæ un rînd?
Îmi învîrti paharul gol øi zîmbi:
— Whiskey, sec!
— Interesant!
În timp ce el se afla la bar, mi°am scris cu ajutorul unui
pix cu tuø pe încheieturæ cuvîntul „dick“, cu caractere cursive.
Se întoarse la masæ cu douæ bæuturi Wild Turkeys*.
— Deci!
Dædu din sprîncene în timp ce se uitæ la mine.
— Propunerea mea e sæ stæm puflin de vorbæ, pur øi simplu.
Ca doi oameni obiønuifli. Øtii, îmi doresc tare mult chestia asta,
iar Bill Vickery nu arde de neræbdare sæ mæ cunoascæ mai bine.
— Iatæ cæ sîntem deja doi în situaflia asta!

* Marcæ de whiskey din statul american Kentuky.

65
 GILLIAN FLYNN

— Da! Aøadar, eøti din Wind Gap, dar acum lucrezi pentru
un ziar în Chicago. Pentru Tribune?
— Nu, pentru Daily Post.
— Pe acesta nu°l øtiu.
— Nici nu ai avea cum…
— Nu prea eøti entuziasmatæ!
— Nu, e în regulæ. E foarte bine.
Nu prea aveam chef sæ fiu fermecætoare, nici nu cred cæ mai
øtiam jocul æsta. Adora are darul de a fi captivantæ, chiar øi
tipul care vine pentru dezinsecflie o datæ pe an îi trimite
felicitæri de Cræciun.
— Nu prea te implici în conversaflie, Camille. Dacæ vrei sæ
plec, spune!
Nu voiam asta, de fapt. Era plæcut sæ°l privesc, iar vocea
lui mæ mai calma. Era bine cæ nici el nu aparflinea acestui loc.
— Îmi pare ræu, sînt cam seacæ. A fost o revenire destul de
øocantæ. Iar faptul cæ trebuie sæ scriu despre acest subiect nu
mæ ajutæ deloc.
— De cînd nu ai mai fost acasæ?
— De ani de zile. Opt, mai exact.
— Dar ai familie aici, nu?
— Da. Wind Gap°ieni fervenfli, apropo, cred cæ acesta e ter-
menul preferat, asta ca ræspuns la întrebarea ta de mai devreme.
— Ah, da, mulflumesc. Nu aø vrea sæ supær oamenii simpatici
de aici. Mai mult decît am fæcut°o deja. Revenind, familiei tale
îi place aici?
— Îhmm. Nici prin vis nu le°ar trece sæ plece. Au o græmadæ
de prieteni. O casæ perfectæ. Øi aøa mai departe.
— Deci ambii pærinfli sînt de aici?
La o masæ vecinæ se aøezaræ cîfliva tipi cunoscufli, cam de vîr-
sta mea, fiecare cu cîte o halbæ de bere. Speram sæ nu mæ vadæ.
— Mama e de aici. Tatæl meu vitreg e din Tennessee. S°a
mutat aici cînd s°au cæsætorit.
— Øi cînd a fost asta?
— Acum aproape treizeci de ani, cred.
Încercam sæ beau mai încet, ca sæ nu°l depæøesc.
— Iar tatæl tæu natural?
I°am zîmbit cu subînfleles:

66
 OBIECTE ASCUfiITE

— Tu ai crescut în Kansas City?

— Îhî. Niciodatæ nu m°am gîndit sæ plec. Am o græmadæ de
prieteni. O casæ perfectæ. Øi tot aøa.
— Øi faptul cæ eøti poliflist acolo e... în regulæ?
— E ceva treabæ. Destul cît sæ mæ fereascæ sæ mæ transform
în Vickery. Anul trecut am avut øi niøte acfliuni foarte impor-
tante. Crime, în mare parte. Øi am prins un tip care molesta-
se cîteva femei din oraø.
— Le viola?
— Nu. Le spînzura, dupæ care le bæga mîna în guræ øi le
scrijelea gîtul.
— Doamne!
— L°am prins. Era un tip de vîrsta a doua, vînzætor la un
magazin de bæuturi, care træia cu maicæ°sa, iar la zece zile dupæ
ultima crimæ, încæ mai avea flesutul victimei sub unghii.
Nu øtiam sigur dacæ Willis blama idioflenia tipului sau faptul
cæ stætea foarte prost cu igiena.
— Foarte bine!
— Iar acum mæ aflu aici! Un oræøel mic, dar mai multe piste.
Cînd ne°a sunat Vickery prima datæ, cazul nu avansase atît
de mult, aøa cæ s°a decis sæ se trimitæ un tip cu o funcflie medie
pe „stîlpul totemic“. Adicæ pe mine.
Zîmbi, cu un aer nepæsætor.
— Dar iatæ cæ au devenit crime în serie! Deocamdatæ mi se
permite continuarea cercetærilor, dar în ideea cæ ar fi reco-
mandabil sæ nu o dau în baræ.
Situaflia lui mi se pærea foarte familiaræ.
— E destul de ciudat sæ te lansezi în carieræ pe baza unei
asemenea atrocitæfli, continuæ el. Dar cred cæ înflelegi foarte
bine lucrul acesta. Ce fel de reportaje faci în Chicago?
— Mæ ocup de activitatea polifliei. E foarte probabil ca
amîndoi sæ ne confruntæm cu nenorociri similare în fiecare zi:
abuz, viol, crimæ.
Voiam sæ øtie cæ m°am ocupat øi înainte de subiecte groaz-
nice. Era o copilærie, dar nu m°am putut abfline.
— Luna trecutæ m°am ocupat de cazul unui bætrîn de optzeci
øi doi de ani. L°a omorît fiu°sæu, dupæ care l°a læsat în cadæ aco-

67
 GILLIAN FLYNN

perit de Drano* ca sæ se dizolve. Individul a mærturisit, evident,

dar nu a putut oferi nici un motiv pentru care a fæcut aøa ceva.
Îmi pærea ræu cæ folosisem cuvîntul „nenorociri“ pentru a
descrie abuzul, violul sau chiar crima. Nu trebuia sæ trivializez.
— Se pare cæ amîndoi am væzut ceva oribilitæfli, spuse
Richard.
— Aøa e.
Îmi învîrteam bæutura, pentru cæ nu prea aveam ce sæ spun.
— Îmi pare ræu.
— Øi mie.
Mæ privi cu atenflie. Barmanul comutase lumina într°o fazæ
difuzæ, semnalul oficial pentru programul de noapte.
— Am putea merge la film cîndva.
Avea acum un ton împæciuitor, de parcæ o searæ la cine-
matograful local ar fi îmbunætæflit substanflial situaflia.
— Poate! øi înghifli dintr°odatæ toatæ bæutura. Poate!
Willis dezlipi eticheta de pe ultima sticlæ de bere øi o
împræøtie pe masæ. Fæcu mizerie. Era un semn sigur cæ nu
lucrase niciodatæ în bar.
— Mi°a fæcut mare plæcere sæ stæm de vorbæ, Camille. Pot
sæ te conduc la maøinæ?
— Nu, mæ descurc.
— Eøti în stare cæ conduci? Promit, nu te întreb în calitate
de poliflist.
— Sînt foarte bine.
— În regulæ. Sæ visezi frumos!
— Øi tu la fel. Data viitoare aø vrea o declaraflie oficialæ.
I°am gæsit pe Alan, Adora øi Amma în camera de zi la în-
toarcerea mea. Scena era de°a dreptul emoflionantæ, semæna
foarte tare cu zilele în care træia Marian. Maicæ°mea, îmbræ-
catæ cu o cæmaøæ de noapte de lînæ, în ciuda cældurii de afaræ,
o flinea în brafle pe Amma øi îi plimba un cub de gheaflæ pe buze.
Sora mea vitregæ îøi ridicæ ochii spre mine cu o satisfacflie
seninæ, dupæ care îøi îndreptæ din nou atenflia spre o mæsuflæ
lucioasæ din lemn de mahon, pereche fidelæ a celei din camera
de alæturi, numai cæ aceasta avea doar un metru înælflime.

* Soluflie acidæ de curæflat flevi.

68
 OBIECTE ASCUfiITE

— N°ai de ce sæ îfli faci griji, spuse Alan, ridicînd ochii din

ziar. Amma are o simplæ ræcealæ de varæ.
M°am speriat o secundæ auzindu°l, dupæ care am simflit o
revoltæ læuntricæ: îmi aduceam aminte vechile obiceiuri, cînd
alergam disperatæ la bucætærie sæ fac ceai cînd Marian se
simflea ræu. Dupæ care zæboveam lîngæ piciorul maicæ°mii,
sperînd sæ aøeze o mînæ øi pe umærul meu.
Adora øi Amma nu spuneau nimic. Maicæ°mea nici mæcar
nu se uitæ la mine, doar o strînse pe Amma mai aproape øi îi
gînguri ceva în ureche.
— Noi, cei din familia Crellin, sîntem ceva mai sensibili,
adæugæ Alan cu o notæ de vinovæflie, parcæ.
Doctorii din Woodberry consultau, probabil, un Crellin în
fiecare sæptæmînæ. Atît mama, cît øi Alan erau niøte ipohondri
veritabili. Cînd eram copil, maicæ°mea încerca sæ mæ îmbuibe
cu tot felul de alifii øi uleiuri, remedii fæcute în casæ øi prostii
homeopatice. Cîteodatæ acceptam solufliile alea împuflite, dar
de cele mai multe ori le refuzam. Apoi s°a îmbolnævit Marian,
destul de ræu, iar Adora a descoperit lucruri mult mai impor-
tante de fæcut decît sæ mæ convingæ pe mine sæ°i înghit extractul
din seminfle de grîu. Acum, chestiile astea deveniseræ cel mai
mare junghi al meu: toate tabletele øi siropurile pe care mi le
dædea øi pe care eu le refuzam mereu. Atunci fusese ultimul
moment în care beneficiasem de toatæ atenflia ei de mamæ.
Brusc, mi°aø fi dorit sæ nu fi fost atît de încæpæflînatæ.
Cei din familia Crellin. Mi°am dat seama de ironia cæ tofli
cei de faflæ fæceau parte din acestæ familie, cu excepflia mea.
— Îmi pare ræu cæ nu te simfli bine, Amma, i°am spus.
— Picioarele nu sînt fæcute corect, spuse ea deodatæ, ridicînd
cu indignare mæsufla spre maicæ°mea.
— Ce ochi ai, Amma! spuse Adora, privind cu atenflie mæ-
sufla. Dar abia se observæ, puiule. Numai tu vei øti lucrul æsta!
Øi îi netezi pærul transpirat.
— N°o suport aøa greøitæ! ræspunse Amma încruntatæ. Tre-
buie sæ o trimitem înapoi. La ce bun sæ o facem pe comandæ
dacæ nu e corect fæcutæ!
— Draga mea, te asigur, nici nu se observæ!
Maicæ°mea o liniøtea pe Amma mîngîind°o pe obraz, dar ea
deja se ridicase.

69
 GILLIAN FLYNN

— Dar ai spus cæ o sæ fie perfectæ! Mi°ai promis!

Vocea i se înecæ în lacrimi.
— Acum nu mai e bunæ de nimic. Totul s°a dus de rîpæ. Toatæ
camera, nu pofli avea o mæsuflæ care nu e bunæ. O uræsc!
— Amma...
Alan îøi læsase ziarul deoparte øi încercæ sæ o îmbræfliøeze,
dar ea se feri violent.
— Este tot ce îmi doresc, tot ce v°am cerut, iar vouæ nici
mæcar nu væ pasæ cæ e greøitæ! flipa ea printre lacrimi, într°un
real acces de pandalii, cu fafla schimonositæ de furie.
— Amma, calmeazæ°te! îi spuse Alan încet, încercînd sæ o
îmbræfliøeze din nou.
— E tot ce îmi doresc! scheunæ Amma încet øi trînti mæsufla
de podea, fæcînd°o flændæri. O lovi în continuare pînæ o terminæ
de tot, dupæ care îøi înfundæ capul în canapea øi jeli mai departe.
— Ei bine, spuse mama, se pare cæ va trebui sæ comandæm
alta!
M°am dus în camera mea, cît mai departe de copila aceea
îngrozitoare, care nu semæna deloc cu Marian. Simfleam cæ tot
corpul mi se înfierbînta. Am încercat sæ mæ liniøtesc, sæ îmi
aduc aminte cum se respiræ normal øi sæ îmi liniøtesc pielea.
Pielea care, pur øi simplu, îmi trîmbifla în urechi. Cred cæ
cicatricele mele au propria lor personalitate.

Mie îmi place sæ tai. Øi sæ despic, øi sæ cioplesc, øi sæ înflep.

Sînt un caz foarte special. Øi am øi un scop. Vezi tu, pielea mea
urlæ. Øi este plinæ de cuvinte — bucætar, præjituricæ, pisicuflæ,
bucle — ca øi cum un ucenic învæfla sæ scrie cu un cuflit în pielea
mea. Cîteodatæ, dar numai cîteodatæ, mæ amuzæ. Cînd ies din
cadæ øi surprind cu coada ochiului, pe pulpa piciorului: cæmæ-
øuflæ de noapte. Sau cînd îmi pun un tricou øi citesc pe încheie-
tura mîinii: malefic. De ce aceste cuvinte? Mii øi mii de ore de
terapie au produs cîteva pæreri din partea doctorilor. Sînt cu-
vinte de gen feminin, majoritatea ceva de genul „Dick øi Jane“*

* Dick øi Jane, un bæieflel øi o fetiflæ, erau personajele principale în cærflile de

citit pentru copii scrise de Zerna Sharp øi publicate de Scott Foresman, din 1930
pînæ în 1970, în Statele Unite.

70
 OBIECTE ASCUfiITE

sau „roz contra coadæ de cæflel“*. Sau sînt pur øi simplu negati-
viste. În plus, sînt o mulflime de sinonime ale cuvîntului
neliniøte: unsprezece. Singurul lucru de care sînt siguræ e cæ
la acea vreme era crucial sæ væd acele cuvinte scrise pe pielea
mea øi nu doar sæ le væd, ci mai ales sæ le simt. Sæ ardæ pe
øoldul meu stîng: pizdæ**.
Øi lîngæ el, primul meu cuvînt, încrustat într°o zi agitatæ
de varæ, la treisprezece ani: pervers***. Mæ trezisem în acea
dimineaflæ, transpiratæ øi plictisitæ, gîndindu°mæ cu disperare
la orele pe care trebuia sæ le umplu cu ceva. Cum sæ fii liniøtit,
cînd ziua ta aratæ la fel de goalæ øi deschisæ precum cerul? Orice
se putea întîmpla. Îmi aduc aminte senzaflia acelui cuvînt,
puternic øi lipit deasupra pærului pubian. Cuflitul de tæiat carne
al mamei. Tæiam ca un copil, de°a lungul unor linii roøii imagi-
nare. Dupæ care m°am curæflat. Øi am tæiat mai adînc. Øi iar
m°am curæflat. Apoi am turnat înælbitor pe lama cuflitului øi
m°am strecurat în bucætærie pentru a°l pune la loc. Pervers.
Liniøtitor. Mi°am petrecut restul zile îngrijindu°mi rana. Øter-
geam dîrele lui P cu un øerveflel îmbibat în spirt. Øi îmi strîn-
geam în mîini obrajii, pentru a le potoli fierbinfleala. Cremæ.
Plasture. Øi iaræøi.
Problemele începuseræ cu mult înainte, evident. Problemele
încep întotdeauna cu mult înainte de a ne da seama cæ existæ.
Aveam nouæ ani øi, cu un creion cu buline, copiam într°un caiet
spiralat cu coperfli lucioase verzi, întreage serie a „Cæsuflei din
preerie“****.
La zece ani scriam cu pixul pe blugi cuvinte rostite de
învæflætoare. Le spælam în chiuvetæ cu øampon de copii, în secret
øi plinæ de remuøcæri. Cuvintele se transformau în pete scîlcite,
læsînd urme indigo pe pantaloni, ca øi cum o pæsæricæ plinæ de
cernealæ flopæise pe ei.

* În argou, se referæ la organele sexuale feminine øi masculine.

** Petticoat: jupon; argou: pizdæ, vulvæ.
*** Wicked: ræutæcios, imoral, pervers.
**** Cæsufla din Preerie este o carte pentru copii, scrisæ de Laura Ingalls

Wilder pe baza copilæriei acesteia în vestul Statelor Unite la sfârøitul secolului

al XIX°lea. A fost publicatæ în 1935 øi face parte dintr°o serie de alte titluri,
cunoscutæ sub numele de „Cæsufla“.

71
 GILLIAN FLYNN

La unsprezece ani scriam cu înverøunare într°un carneflel

albastru orice cuvînt pe care mi°l spunea cineva, fiind deja un
fel de reporter. Fiecare frazæ trebuia scrisæ pe hîrtie, altfel nu
era realæ, nu exista. Parcæ vedeam cuvintele atîrnind în aer —
„Camille, dæ°mi laptele“ — øi mæ cuprindea o neliniøte îngro-
zitoare cînd simfleam cæ le pierd, cæ dispar ca un pufæit de
motor. Dacæ le scriam, aveam senzaflia cæ îmi aparflin. Nu mai
puteau dispærea. Eram un pæstrætor de limbæ. Eram ciudata
clasei, o posedatæ slabæ de clasa a opta, care scria cu frenezie
orice frazæ („Domnul Feeney e absolut poponar“, „Jamie Dobson
e oribilæ“, „Niciodatæ nu au lapte cu ciocolatæ“) cu o precizie
religioasæ.
Marian a murit de ziua mea de naøtere, cînd împlineam
treisprezece ani. Mæ trezisem øi am ieøit pe hol sæ o salut —
primul lucru, de altfel, în fiecare dimineaflæ — øi am gæsit°o
cu ochii deschiøi øi cu pætura trasæ sub bærbie. Nu am fost foarte
surprinsæ. Marian era pe moarte de°o viaflæ.
Øi alte lucruri s°au mai întîmplat în acea varæ. Am devenit,
brusc øi irevocabil, frumoasæ. Mi°era indiferent, oricum. Marian
fusese frumuseflea familiei: ochi mari øi albaøtri, un nas micufl,
bærbie ascuflitæ. Træsæturile mele se schimbau zilnic, de parcæ
deasupra mea pluteau niøte nori ale cæror umbre fie mæ flatau,
fie mæ stîlceau. Dar o datæ fixate, øi se pare cæ tofli ne°am dat
seama de asta în acea varæ, vara în care mi°am gæsit prima
oaræ chiloflii pætafli de sînge, în care am început, în mod frenetic
øi obsesiv, sæ mæ masturbez, am fost fermecatæ. Eram vræjitæ
de mine însæmi, flirtam cu orice oglindæ. Færæ nici o reflinere,
precum un mînz plin de viaflæ. Øi toatæ lumea mæ plæcea. Nu
mai eram acel caz patetic (deøi, ce ciudat, aveam o soræ moartæ).
Eram fata frumoasæ (deøi, ce trist, aveam o soræ moartæ). Øi
aveam foarte mult succes.
Tot în acea varæ am început sæ mæ tai øi devenisem la fel
de devotatæ obiceiului, ca øi noii mele frumusefli. Îmi plæcea
la nebunie sæ mæ îngrijesc, sæ øterg o baltæ de sînge cu o cîrpæ
umedæ pentru a scoate miraculos la ivealæ, chiar deasupra
buricului: greflos. Øtergeam cu discuri de vatæ îmbibate în spirt,
care læsau firicele pe dungile însîngerate ale lui arogant. În
ultimul an de liceu, am avut o serie porcoasæ, pe care am

72
 OBIECTE ASCUfiITE

rectificat°o mai tîrziu. Cîteva tæieturi rapide øi pizdæ a devenit

pildæ, pulæ se transformæ în palæ, iar lindic devine un foarte
deosebit Antic, prin transformarea lui l øi i într°un A ascuflit.
Ultimul cuvînt pe care mi l°am încrustat în piele, dupæ
øaisprezece ani de cînd fæceam chestia asta, a fost dispariflie.
Uneori, îmi pot auzi cuvintele ciondænindu°se unul cu altul
de°a lungul pielii mele. De pe umær, chiloflei strigæ cætre cire-
øicæ*, aflat pe interiorul gleznei. De dedesubtul unuia dintre
degetele mari de la picior, cusæturæ aruncæ ameninflæri înfofo-
lite cætre puiufl, scris chiar sub sînul drept. Le pot reduce la
tæcere doar gîndindu°mæ la dispariflie, întotdeauna placid øi
distant, domnind peste celelalte cuvinte din siguranfla confe-
ritæ de poziflionarea pe ceafæ.
Dar, în mijlocul spatelui meu, datoritæ dificultæflii de a ajun-
ge acolo, se aflæ un cerc de piele neatinsæ, de mærimea unui
pumn.
De°a lungul anilor, mi°am creat tot felul de glume perso-
nale: „Sînt ca o carte deschisæ, citeøte°mæ!“, „Vrei sæ îfli spun
chestia asta pe litere?“ sau „Cu siguranflæ, mi°am oferit o frazæ
fatalæ“. Foarte amuzant, nu°i aøa? Nu suport sæ mæ privesc
în oglindæ færæ a fi complet acoperitæ. Poate într°o zi voi merge
la un plastician, pentru a mæ netezi puflin, dar acum, cel puflin,
nu aø putea suporta reacflia provocatæ. Ca o compensaflie, am
început sæ beau, pentru a nu mæ mai gîndi aøa des la ce i°am
fæcut trupului meu øi mæcar sæ n°o mai fac în continuare. Cu
toate astea, în mare parte a timpului cît nu dorm, vreau sæ
tai. Øi nu cuvinte mici. Ambiguu, nearticulat, duplicitar. La
spitalul din Illinois unde am fost internatæ, cu siguranflæ nu
ar fi admis astfel de tæieturi.
Pentru cei care cautæ un nume, cunosc un întreg arsenal
de termeni medicali. Dar ce øtiu sigur e cæ tæieturile îmi ofereau
siguranflæ. Erau concrete. Gînduri øi cuvinte, surprinse unde
le puteam vedea øi urmæri. Adeværul înflepîndu°mi pielea
printr°o scriere ciudatæ. Dacæ îmi spui cæ vrei sæ vezi un doctor,
o sæ vreau sæ°mi scrijelesc îngrijorare pe brafl. Dacæ°mi spui
cæ te°ai îndrægostit, deja simt mîncærimea lui tragedie de°a

* Cireøicæ — termen argotic pentru himen.

73
 GILLIAN FLYNN

lungul sînilor. Øi nu îmi doream neapærat sæ mæ vindec. Dar

nu mai aveam loc pe corp sæ mai scriu altceva, mæ tæiasem øi
între degete — rea, plîns — ca un drogat disperat pentru o
ultimæ venæ. Dispariflie m°a ajutat enorm. Salvasem porfliunea
gîtului, o pielicicæ atît de curatæ øi finæ, pentru o tæieturæ finalæ,
dar bunæ. Dupæ care m°am predat. M°am internat în spital
pentru douæsprezece sæptæmîni. Era un loc special pentru cei
cærora le place sæ taie, majoritatea femei, majoritatea sub
douæzeci øi cinci de ani. Am intrat cînd aveam treizeci de ani.
Øi am ieøit de øase luni. Vremuri grele.
Curry m°a vizitat o datæ øi mi°a adus trandafiri galbeni. Cei
de la pazæ jumuliseræ deja tofli spinii înainte sæ îl lase înæuntru
øi îi puseseræ în cutiufle de plastic — Curry zicea cæ arætau ca
flacoanele pentru tablete — pe care le°au încuiat pînæ în ziua
ridicærii gunoiului. Am stat de vorbæ în camera de zi, plinæ de
colfluri rotunjite øi canapele de pluø, øi, în timp ce îmi povestea
despre ziar, despre nevastæ°sa øi despre ultimele noutæfli din
Chicago, îl cercetam cu atenflie în cæutarea unui obiect ascuflit.
O cataramæ, un ac de siguranflæ, un lænfliøor de ceas.
— Îmi pare ræu, fetiflo, mi°a spus la plecare øi øtiam cæ era
sincer, pentru cæ avea vocea umedæ.
Dupæ ce a plecat, îmi era atît de greaflæ de mine, încît am
vomitat în baie. Øi în timp ce vomitam, am observat piuliflele
învelite în cauciuc ale toaletei. Am smuls un capac øi mi°am
frecat în palmæ cuvîntul eu, pînæ cînd paznicii m°au smuls de
acolo, cu sîngele flîønind din ranæ.
Colega mea de cameræ s°a sinucis în acea sæptæmînæ. Nu
tæindu°se, ceea ce a fost, bineînfleles, o ironie. A înghiflit, în
schimb, o sticlæ de Windex* uitatæ afaræ de un îngrijitor. Avea
øaisprezece ani, fusese majoretæ øi obiønuia sæ se taie pe coapse
pentru a nu vedea nimeni. Pærinflii ei se încruntaseræ la mine
cînd au venit sæ îi ia lucrurile.
Întotdeauna, lumea numeøte depresia „melancolie“**. Dar
eu aø fi fost foarte fericitæ sæ mæ trezesc cu o perspectivæ mai

* Lichid pentru curæflat geamuri.

** Aluzie la serialul pentru copii „Blue’s Clues“ (blues: melancolie).

74
 OBIECTE ASCUfiITE

puflin melancolicæ asupra vieflii. Pentru mine, depresie înseam-

næ pipi galben. Kilometri întregi de piøat obosit øi spælæcit.
Asistentele ne dædeau calmante pentru a ne liniøti pielea
excitatæ. Øi mai multe calmante pentru a ne anihila creierele
încinse. Eram percheziflionate de douæ ori pe sæptæmînæ în
cæutare de obiecte ascuflie øi organizau øedinfle de grup, în care
trebuia sæ ne curæflæm, teoretic, de furie øi autoflagelare. Învæ-
flam sæ nu ne mai blamæm pe noi înøine. Ci sæ dæm vina pe
altceva sau pe altcineva. Dupæ o lunæ de bunæ purtare, pri-
meam bæi spumante øi masaje.
Celælalt vizitator pe care l°am avut a fost maicæ°mea, pe care
nu o mai væzusem de cinci ani de zile. Mirosea a violete øi purta
o bræflaræ zdrængænitoare la care tînjisem din greu în copilærie.
Cînd am fost singure, mi°a vorbit despre frunziøul pomilor øi
despre o nouæ regulæ a oraøului, conform cæreia beculeflele de
Cræciun trebuie date jos pînæ la 15 ianuarie. Cînd ni s°au
alæturat doctorii care mæ îngrijeau, a început sæ plîngæ øi sæ
mæ mîngîie îngrijoratæ. Mæ atingea pe pær øi mæ întreba con-
tinuu de ce îmi fæcusem aøa ceva.
Dupæ care, inevitabil, au intervenit poveøtile despre Marian.
Adora deja pierduse un copil, înflelegi? Aproape cæ o ucisese
tragedia asta. De ce e nevoie ca øi cea mare (øi neapærat mai
puflin îndrægitæ) sæ îøi facæ ræu de una singuræ? Eram aøa de
diferitæ faflæ de fetifla pe care o pierduse, care — imagineazæ°fli
— ar avea aproape treizeci de ani acum. Marian iubea viafla,
cît a avut parte de ea. Doamne, înmuia pe toatæ lumea — Mai
øtii, Camille, ce mai rîdea chiar øi cînd era în spital?
Detestam sæ îi atrag atenflia maicæ°mii cæ era inevitabil sæ
se întîmple aøa cu un copil de zece ani, dezorientat øi tracasat.
De ce aø mai fi încercat? Este imposibil sæ te iei la întrecere
cu un mort. Îmi doream foarte tare sæ pot renunfla la chestia
asta.

75
Cinci

Cînd am coborît la micul dejun, Alan purta o pereche de pan-

taloni albi, cu marginile perfect cælcate øi un tricou verde cu
guler. Era singur în camera de zi, alæturi de setul masiv de
mobilier din mahon, umbra sa reflectîndu°se în lemnul lucios.
M°am uitat special la picioarele mæsuflei, sæ°mi dau seama de
motivul balamucului de asearæ. Alan preferæ sæ nu observe
chestia asta. Mînca în continuare cu o linguriflæ niøte ouæ moi
dintr°un castron. Cînd øi°a ridicat privirea spre mine, de bærbie
îi atîrna o dîræ de albuø, ca un scuipat.
— Camille! Ia loc! Ce vrei sæ°fli aducæ Gayla de mîncare?
Zdrængæni clopoflelul de lîngæ el, iar prin uøa batantæ a
bucætæriei intræ Gayla, o fostæ fermieræ, care cu zece ani în
urmæ a renunflat la porci pentru a îngriji øi gæti în casa mamei
mele. Era de înælflimea mea, adicæ înaltæ, dar nu pærea sæ aibæ
mai mult de patruzeci øi cinci de kilograme. Uniforma albæ øi
apretatæ se bælængænea pe ea precum un clopot.
Intræ øi maicæ°mea dupæ ea øi îl særutæ pe Alan pe obraz,
dupæ care îøi aøezæ în faflæ o paræ, pe un øervet alb de bumbac.
— Gayla, o mai øtii pe Camille.
— Bineînfleles, doamnæ Crellin, spuse ea, arætînd cu fefli-
øoara ei de vulpiflæ spre mine øi zîmbindu-mi cu niøte dinfli încæ-
lecafli øi cu buzele cræpate øi decojite. Bunæ, Camille, îfli pot
oferi ouæ, pîine præjitæ, fructe...
— Doar cafea, te rog, cu lapte øi zahær.

76
 OBIECTE ASCUfiITE

— Camille, am cumpærat mîncare special pentru tine, spuse

Adora, muøcînd din capætul gros al perei. Mænîncæ mæcar o
bananæ.
— Øi o bananæ.
Gayla plecæ la bucætærie zîmbind afectat.
— Camille, trebuie sæ îfli cer scuze pentru ce s°a întîmplat
asearæ, spuse Alan. Amma trece printr°o anumitæ perioadæ.
— fiine foarte tare la anumite lucruri, adæugæ mama, de
cele mai multe ori într°un mod plæcut, dar cîteodatæ mai øi
întrece mæsura.
— O întrece cam mult, am ræspuns eu. A fost o adeværatæ
isterie pentru un copil de treisprezece ani. M°a speriat ceva.
Aceasta era atitudinea mea de Chicago, mai siguræ de mine
øi, cu siguranflæ, mai rea de guræ. Dar mæ simfleam uøuratæ.
— Da, mæ rog, nici tu nu erai liniøtea în persoanæ la vîrsta ei.
Nu înflelegeam la ce se referea maicæ°mea, la faptul cæ mæ
tæiam, la urletele scoase pentru sora mea moartæ sau poate
la viafla sexualæ mult prea activæ pe care o adoptasem. Am dat
din cap doar.
— În fine, sper cæ e în regulæ, am spus ca o concluzie øi m°am
ridicat sæ plec.
— Te rog, Camille, aøazæ°te la loc, spuse Alan încet, øtergîn-
du°se la guræ. Povesteøte°ne despre Oraøul Vînturilor*, mai stai
puflin cu noi.
— Oraøul Vînturilor merge foarte bine. Øi la slujbæ merge
bine, am primit critici favorabile.
— Ce înseamnæ critici favorabile? mæ întrebæ Alan, aple-
cîndu°se spre mine cu mîinile încruciøate, ca øi cum considera
aceastæ întrebare foarte interesantæ.
— Pæi, m°am ocupat de niøte cazuri de anverguræ. Chiar de la
începutul anului, am avut reportaje despre trei cazuri de crimæ.
— Øi æsta e un lucru bun, Camille? întrebæ maicæ°mea, înce-
tînd sæ mai mænînce. Nu o sæ pricep niciodatæ înclinaflia ta spre

* Chicago are mai multe porecle, dar cea mai cunoscutæ este „Oraøul Vîntu-

rilor“, probabil datoritæ climei, politicii, Expozifliilor Mondiale sau rivalitæflii cu

oraøul Cincinnati, în legæturæ cu care s-a øi formulat pentru prima datæ porecla,
în 1876.

77
 GILLIAN FLYNN

mizeria umanæ. Cred cæ ai destul parte de aøa ceva, færæ sæ

mai fie nevoie sæ caufli øi în altæ parte.
Bufni în rîs, cu un chicotit ascuflit, ca un balon dezumflat.
Gayla reveni cu cafeaua øi cu o bananæ înfiptæ ciudat într°un
castron. Pe cînd pleca, intræ Amma, ca doi actori într°o come-
dioaræ de salon. Îøi særutæ mama pe obraz, îl salutæ pe Alan
øi se aøezæ în fafla mea. Mæ lovi cu piciorul sub masæ øi rîse.
Ah, tu erai?
— Îmi pare ræu cæ m°ai væzut în halul æla, Camille, spuse
Amma. Mai ales cæ nici nu prea ne cunoaøtem. Pur øi simplu
trec printr°o perioadæ.
Zîmbi oarecum forflat.
— Dar acum sîntem împreunæ. Tu eøti Cenuøæreasa, iar eu
sînt sora vitregæ cea rea. Nu chiar vitregæ, de fapt.
— Nu existæ nici o urmæ de ræutate în tine, draga mea, spuse
Alan.
— Dar Camille a fost prima. Øi de obicei, primul este cel
mai bun. Acum cæ s°a întors, o s°o iubifli pe Camille mai mult
decît pe mine? întrebæ Amma.
A pus întrebarea ca o tachinare, dar treptat obrajii i s°au
înroøit aøteptînd ræspunsul mamei mele.
— Nu, spuse Adora încet.
Gayla îi aduse Ammei o farfurie cu øuncæ, peste care ea
turnæ miere, în cerculefle subfliri.
— Pentru cæ trebuie sæ mæ iubifli pe mine, spuse Amma, cu
gura plinæ de øuncæ.
Duhoarea de carne øi miere pluti în aer.
— Mi°ar plæcea sæ fiu ucisæ.
— Amma, nu vorbi aøa! îi spuse maicæ°mea, albæ la faflæ.
Degetele i se apropiaræ de gene, dar se aøezaræ ferm la loc
pe masæ.
— Pæi nu aø mai avea nici o grijæ. Cînd mori, devii perfect.
Aø fi ca Prinflesa Diana. Toatæ lumea o iubeøte acum.
— Eøti cea mai iubitæ fatæ din øcoalæ, iar noi te adoræm,
Amma. Nu te læcomi.
Amma mæ lovi din nou cu piciorul sub masæ øi îmi zîmbi
emfatic, ca øi cum o problemæ foarte importantæ fusese clari-
ficatæ. Îøi trase bluza pe umær øi mi°am dat seama cæ, ceea ce

78
 OBIECTE ASCUfiITE

credeam eu a fi o rochie de casæ, era de fapt un cearøaf foarte

istefl înfæøurat. Observæ øi maicæ°mea chestia asta.
— Amma, cu ce te°ai îmbræcat?
— E mantia mea de fecioaræ. Mæ duc la pædure sæ mæ joc
de°a Ioana D’Arc*. Eu øi fetele vom arde în flæcæri.
— Ba nu o sæ faci aøa ceva, draga mea, izbucni Adora, luînd
mierea de lîngæ Amma, care voia sæ mai înmoaie o altæ bucatæ
de øuncæ. Douæ fete de vîrsta ta sînt deja moarte øi tu vrei sæ
mergi la pædure sæ te joci?
Copiii au jocuri sælbatice øi ascunse în pædure. Era primul
vers al unei poezii pe care, cîndva, o øtiam pe de rost.
— Nu te speria, nu pæflim nimic, spuse Amma rînjind cu
satisfacflie.
— Ba o sæ stai acasæ!
Amma îøi stræpunse øunca øi mîrîi ceva urît. Maicæ°mea se
întoarse spre mine încordatæ, iar sclipirea inelului cu diamant
de pe degetul ei mi se pæru un strigæt de ajutor.
— Acum, Camille, crezi cæ putem face øi ceva plæcut cît timp
eøti aici? Am putea organiza un picnic în curte. Sau putem
scoate maøina decapotabilæ sæ mergem la o plimbare sau sæ
jucæm golf în Woodberry. Gayla, adu°mi, te rog, niøte ceai rece.
— Sunæ foarte plæcut. Dar mai am nevoie de ceva timp sæ°mi
dau seama cît mai stau pe aici.
— Da, e bine de øtiut asta øi pentru noi. Nu cæ nu ai fi bine-
venitæ sæ stai cît vrei, adæugæ ea. Dar e bine de øtiut øi pentru
noi, pentru a ne putea face propriile planuri.
— Desigur.
Am muøcat din bananæ, care avea doar un gust de ceva verde
deschis.
— Sau poate Alan øi cu mine am putea veni la tine anul
æsta. Niciodatæ nu am vizitat cu adeværat Chicago.
Spitalul la care fusesem eu era la nouæzeci de minute de
Chicago. Maicæ°mea venise cu avionul pînæ la aeroportul

* Ioana D’Arc, (1412 — 30 mai 1431) a fost o eroinæ naflionalæ a Franflei øi

face parte dintre sfinflii Bisericii Catolice. Declara cæ are viziuni de la Dumnezeu
prin care i se cerea sæ recucereascæ pæmîntul natal de sub dominaflia englezilor,
în perioada finalæ a Ræzboiului de 100 de ani. A fost acuzatæ de erezie øi arsæ
pe rug.

79
 GILLIAN FLYNN

O’Hare din Chicago, dupæ care luase un taxi. O costase 128

de dolari cursa, 140 cu bacøiø.
— Øi asta e o idee bunæ. Avem niøte muzee grozave. Øi fli°ar
plæcea foarte tare lacul.
— Hm... Nu cred cæ mi°ar mai plæcea nici un fel de apæ.
— De ce?
Dar deja øtiam ræspunsul.
— Dupæ ce fetifla acea, micufla Ann Nash, a murit înecatæ
în rîu.
Fæcu o pauzæ, pentru a sorbi din ceai.
— Øtii, am cunoscut°o.
Amma oftæ øi se foi în scaun.
— De fapt, nu a fost înecatæ, am spus eu, øtiind cæ rectificarea
mea o va enerva. A fost sugrumatæ. Doar a fost læsatæ în apæ.
— Øi apoi øi fetifla Keene. fiineam la amîndouæ. Foarte tare.
Privi în depærtare cu melancolie, iar Alan îøi puse mîna peste
a ei. Amma se ridicæ, flipæ precum un pui de cæflel øi o luæ la
fugæ pe scæri.
— Særæcufla, spuse maicæ°mea, îi e øi ei la fel de greu ca øi
mie.
— Ea chiar se vedea cu acele fete zilnic, sînt siguræ cæ îi e
greu, am spus eu cu un ton ursuz, pentru cæ nu credeam chestia
asta. Dar tu cum le°ai cunoscut?
— Wind Gap, nu trebuie sæ°fli mai amintesc eu, este un oræ-
øel mic. Iar ele erau niøte fetifle dulci øi frumoase. Foarte
frumoase.
— Dar nu le°ai cunoscut îndeaproape.
— Ba da. Le øtiam bine.
— Cum aøa?
— Camille, nu mai face asta. fii°am spus cæ sînt supæratæ øi
tulburatæ øi, în loc sæ îmi uøurezi suferinfla, mai ræu mæ zgîndæri.
— Aøadar, nu mai vrei sæ auzi de nici o formæ de apæ
niciodatæ?
Mama scoase un sunet spart.
— Opreøte°te, Camille.
Împachetæ øervetul în jurul resturilor de paræ ca pe un
bebeluø øi pæræsi camera. Alan o urmæ cu fluieratul lui obsesiv,
ca un cîntærefl la pian încheind pe un ton dramatic un film mut.

80
 OBIECTE ASCUfiITE

Orice tragedie pe lumea asta i se întîmplæ maicæ°mii, iar

chestia asta mæ enerveazæ cel mai tare la ea. Îøi face griji pen-
tru oamenii necunoscufli care au parte de tot felul de nenorociri.
Plînge la øtiri dramatice din lumea întreagæ. Tot necazul din
lume îi atîrnæ greu pe umeri, toatæ cruzimea fiinflei umane.
Dupæ ce a murit Marian, nu a mai ieøit din camera ei un
an de zile. O cameræ minunatæ, de altfel: un baldachin de
mærimea unei coræbii, o mæsuflæ de toaletæ plinæ de sticlufle de
parfum. Iar podeaua era atît de spectaculoasæ, încît apæruse
în cîteva reviste renumite de decorafliuni: creatæ din pætræflele
de fildeø pur, practic lumina camera de jos în sus. Veneram
acea cameræ øi podeaua ei imoral de frumoasæ, mai ales pentru
cæ nu aveam voie acolo. Oficiali din oraø, precum Truman
Winslow, primarul, veneau sæptæmînal în vizitæ øi îi aduceau
flori øi romane de literaturæ clasicæ. Reuøeam sæ privesc pe furiø
cînd se deschidea uøa pentru a intra aceøti oaspefli. Ea stætea
întotdeauna în pat, întinsæ pe un morman de perne, purtînd
tot felul de rochii subfliri øi înflorate. Eu nu am avut niciodatæ
voie sæ intru.

Mai aveam douæ zile pînæ la termenul fixat de Curry øi

aveam foarte pufline de spus despre subiect. Zæceam în camera
mea, întinsæ pe pat cu mîinile împreunate ca un cadavru, øi
încercam sæ adun laolaltæ informafliile aflate. Nimeni nu a
væzut ræpirea lui Ann Nash de anul trecut din august. Pur øi
simplu a dispærut, pentru a°i apærea cadavrul cîteva zeci de
ore mai tîrziu la Falls Creek. Fusese sugrumatæ la aproximativ
patru ore dupæ ræpire. Bicicleta nu fusese gæsitæ. În opinia mea,
îl cunoøtea pe ræpitor. Sæ iei un copil cu tot cu bicicletæ ar fi
produs mult zgomot pe stræzile liniøtite ale oræøelului. Poate
era cineva care mergea la bisericæ sau poate vreun vecin?
Cineva care îi inspira încredere, în orice caz.
Dar dacæ prima crimæ a fost comisæ cu atîta migalæ, ce
însemna ræpirea lui Natalie Keene, în mijlocul zilei øi în fafla
unui prieten? Nu avea sens. Dacæ James Capisi ar fi stat la
marginea pædurii, în loc sæ se præjeascæ cu vinovæflie la soare,
el ar fi fost mort acum? Sau de fapt chiar Natalie Keene era
flinta? Ea a fost flinutæ mai mult: a lipsit mai mult de douæ zile
înainte de apariflia cadavrului, înghesuit în cei treizeci de centi-

81
 GILLIAN FLYNN

metri dintre magazinul de bricolaj øi salonul de frumusefle, pe

Strada Principalæ.
Ce a væzut, de fapt, James Capisi? Bæiatul mæ neliniøtea.
Credeam ce spune. Dar mai cred øi faptul cæ, uneori, copiii
percep teroarea altfel. Bæiatului i°a fost groazæ de ce a væzut,
ræmînîndu°i în minte imaginea unei vræjitoare malefice din po-
veøti, zîna cea crudæ din Tærîmul de Gheaflæ. Dar dacæ aceastæ
persoanæ doar pærea a fi femeie? Putea fi un bærbat slæbænog
cu pærul lung, un travestit chiar, un bæiat cu înfæfliøare andro-
ginæ. Femeile nu omorau în felul æsta, pur øi simplu nu puteau.
Puteai sæ numeri femeile care uciseseræ în serie pe degetele
de la o mînæ, iar victimele erau mai întotdeauna bærbafli —
din cauza unor probleme sexuale, adesea. Dar fetele nu fuseseræ
molestate sexual, ceea ce iaræøi nu se potrivea schemei.
Alegerea celor douæ fete îmi pærea la fel de lipsitæ de sens.
Exceptînd ræpirea lui Natalie, puteai considera cæ era vorba
de un ghinion stupid. Dar dacæ James Capisi nu minflea, fetifla
fusese special atrasæ în pædure øi dacæ ea trebuia sæ fie victima,
atunci nici Ann Nash nu fusese doar un capriciu. Nici una
dintre ele nu avea o frumusefle uluitoare, obsesivæ. Cum spu-
sese Bob Nash, Ashleigh este cea frumoasæ în familie. Natalie
provenea dintr°o familie înstæritæ, dar nou venitæ în Wind Gap.
Familia lui Ann se afla la capætul de jos al clasei mijlocii øi se
aflau în oraø de generaflii întregi. Nici mæcar nu erau prietene
una cu alta. Singurul lor punct comun era, conform poveøtilor
lui Vickery, un anumit fel de ræutate.
Apoi mai era øi teoria autostopistului. Oare la asta se oprise
Richard Willis? Oraøul se afla lîngæ autostrada dinspre
Memphis. Dar e puflin probabil ca un stræin sæ nu fie remarcat
timp de nouæ luni, iar pædurile din împrejurimi nu au scos
nimic la ivealæ pînæ acum, nici mæcar prea multe animale.
Fuseseræ vînate cu ani în urmæ.
Îmi simfleam gîndurile rostogolindu°se, pîngærite de prea
multe prejudecæfli øi de fapte øtiute anterior. Am simflit brusc
nevoia de a vorbi cu Richard Willis, pentru cæ nu era din Wind
Gap øi pentru cæ trata acest caz ca pe o datorie de serviciu, ca
pe un proiect de soluflionat øi finalizat, ca pe ultima piesæ de
puzzle, exactæ øi la locul ei. Aøa trebuia sæ privesc øi eu
problema.

82
 OBIECTE ASCUfiITE

Am fæcut o baie, cu apæ rece øi pe întuneric. Dupæ care am

stat pe marginea cæzii øi m°am uns repejor cu crema læsatæ
de mama. Cutele cicatricelor mæ înfiorau.
Mi°am pus o pereche de pantaloni de bumbac øi o bluzæ cu
guler cu mînecæ lungæ. M°am pieptænat øi m°am privit în oglin-
dæ. În ciuda a ceea ce°i fæcusem corpului meu, fafla era încæ
frumoasæ. Nu în felul în care aø fi ieøit în evidenflæ în mulflime,
ci prin faptul cæ træsæturile erau echilibrate. Cæpætau sens
împreunæ parcæ într°un fel uimitor: ochi mari øi albaøtri, pomefli
înalfli, care încadrau nasul mic, buze pline cu colflurile uøor
læsate. Era foarte plæcut sæ mæ priveøti, atîta timp cît eram
complet îmbræcatæ. Dacæ lucrurile ar fi stat altfel, m°aø fi
amuzat rupînd inimi de amanfli. Poate mi°aø fi fæcut de cap
chiar cu bærbafli inteligenfli. Sau poate chiar m°aø fi mæritat.
Afaræ, bucata noastræ de cer din Missouri era, ca întot-
deauna, de un albastru electrizant. Mi se umezeau ochii numai
gîndindu°mæ la el.

L°am gæsit pe Richard la restaurantul familiei Broussard,

mîncînd clætite færæ sirop, cu un strat de dosare care îi ajungea
pînæ la umær. Am aterizat în fafla lui cu o ciudatæ senzaflie de
fericire, conspirativæ øi confortabilæ totodatæ.
A privit spre mine øi a zîmbit.
— Donøoaræ Preaker. Îfli ofer niøte pîine præjitæ, dacæ vrei.
De fiecare datæ cînd vin aici, le spun „Færæ pîine præjitæ!“. Dar
se pare cæ nu ne înflelegem. Probabil au un fel de normæ zilnicæ
de îndeplinit la pîinea præjitæ.
Am luat o felie øi am uns°o cu unt. Pîinea era rece øi tare
øi am împræøtiat o græmadæ de firimituri muøcînd din ea. Le°am
bægat sub farfurie øi am trecut la subiect.
— Uite ce e, Richard! Vorbeøte°mi! Oficial sau neoficial. Nu
mai înfleleg nimic. Nu pot sæ fiu suficient de obiectivæ în situaflia
asta.
Mîngîie dosarele de lîngæ el øi îøi fluturæ insigna galbenæ
spre mine.
— Am eu toatæ obiectivitatea de care ai nevoie, din 1927
încoace. Nimeni nu øtie ce s°a întîmplat cu dosarele de dinainte
de 1927. Probabil le°a azvîrlit vreun funcflionar, cred eu, pentru
a nu îmbîcsi secflia de poliflie.

83
 GILLIAN FLYNN

— Ce fel de dosare?
— Încerc sæ construiesc un profil criminal tipic pentru Wind
Gap, un fel de istorie a violenflelor locale, spuse el, fluturînd
un dosar. Øtiai cæ în 1975 douæ adolescente au fost gæsite moar-
te la marginea cascadei, aproape de locul lui Ann Nash, cu
încheieturile tæiate? Poliflia a decis cæ a fost sinucidere. Fetele
erau „extrem de apropiate, nesænætos de intime pentru vîrsta
lor. Se suspecta o legæturæ homosexualæ“. Dar nu s°a gæsit
niciodatæ cuflitul. Ciudat.
— Una din ele se numea Murray.
— Aha, deci øtii despre ce vorbesc.
— Tocmai næscuse.
— Da, o fetiflæ.
— E vorba despre Faye Murray. Am fost colege de liceu. I se
spunea Lesbi Murray. Bæieflii o duceau în pædure dupæ ore øi
fæceau sex pe rînd. Maicæ°sa se sinucide, iar øaiøpe ani mai
tîrziu Faye trebuie s°o punæ cu tofli masculii din liceu.
— Nu înfleleg.
— Ca sæ demonstreze cæ nu e lesbianæ. Aøa mamæ, aøa fiicæ,
pricepi? Dacæ nu o punea cu toflii bæieflii, n°ar fi interesat pe
nimeni. Dar ea o fæcea. Aøa demonstra cæ nu e lesbianæ, ci o
mare tîrfæ. Aøa funcflioneazæ Wind Gap. Cu toflii cunoaøtem
secretele fiecæruia. Øi le utilizæm.
— Pitoresc loc.
— Da. Dæ°mi o declaraflie.
— Tocmai fli°am dat.
M°a amuzat chestia asta øi m°a surprins. Mæ øi imaginam
dîndu°i lui Curry ceva de genul: Poliflia nu are nici o pistæ, dar
consideræ Wind Gap un loc pitoresc.
— Uite, Camille, facem un tîrg. Îfli dau o declaraflie oficialæ,
iar tu mæ ajufli sæ completez aceste poveøti din trecut. Am
nevoie de cineva care cunoaøte cu adeværat oraøul, iar Vickery
nu mæ ajutæ. E foarte... protector.
— Dæ°mi o declaraflie oficialæ. Dar vreau sæ mæ ajufli øi
neoficial. Nu public nimic din ce îmi spui færæ acordul tæu. Iar
tu pofli folosi tot ce îfli spun eu.
Nu era cel mai corect tîrg, dar era tot ce puteam oferi.
— Øi ce declaraflie ai vrea? zîmbi Richard.

84
 OBIECTE ASCUfiITE

— Crezi cu adeværat cæ aceste crime au fost comise de un

stræin?
— O publici?
— Da.
— Suspectæm pe toatæ lumea.
Mai muøcæ o datæ din clætitæ øi ræmase pe gînduri, cu ochii
în tavan.
— Cercetæm cu atenflie potenfliali suspecfli din cadrul comu-
nitæflii, dar luæm foarte serios în considerare øi posibilitatea
ca aceste crime sæ fie comise de un stræin.
— Deci nu avefli nici o pistæ claræ pînæ acum.
Rînji øi dædu din umeri.
— fii°am dat o declaraflie.
— Ok, acum neoficial, avefli vreo pistæ?
Se jucæ puflin cu capacul lipicios al sticlei de sirop øi îøi aøezæ
tacîmul în cruciø pe farfurie.
— Neoficial, Camille, flie fli se pare a fi o crimæ comisæ de
un stræin? Investighezi crime, de obicei.
— Nu, nu mi se pare.
M°am agitat doar auzind chestia asta rostitæ cu voce tare.
Încercam din greu sæ nu privesc dinflii furculiflei din fafla mea.
— Eøti isteaflæ.
— Vickery mi°a spus cæ væ gîndifli la un autostopist sau ceva
de genul æsta.
— Ei, la naiba, chestia asta am spus°o cînd am fost trimis
aici, ca o primæ variantæ, adicæ acum nouæ luni. Iar el se fline
scai de povestea asta, ca un fel de dovadæ a incompetenflei mele.
Vickery øi cu mine avem niøte probleme de comunicare.
— Avefli vreun suspect concret?
— Hai sæ ieøim în oraø sæ bem ceva sæptæmîna asta. Vreau
sæ°mi verøi tot ce øtii despre toatæ lumea din Wind Gap.
A plætit consumaflia øi a pus sticla de sirop înapoi lîngæ
perete. Ræmæsese un cerc lucios pe masæ în urma ei øi, færæ
sæ îmi dau seama, l°am øters cu degetul øi mi l°am lins. De sub
mînecæ, se zæriræ o clipæ cicatricele. Richard îøi ridicæ privirea
chiar în momentul în care îmi afundam din nou mîinile sub masæ.

Nu mæ deranja ideea de a°i povesti lui Richard secretele din

Wind Gap. Nu simfleam vreo afecfliune aparte pentru oraø. Aici

85
 GILLIAN FLYNN

murise sora mea, aici începusem sæ mæ tai. Un oraø atît de

sufocant øi de mic, încît zilnic te împiedicai de oameni pe care
îi urai. Oameni care øtiau diverse lucruri despre tine. E genul
de loc care te marcheazæ.
Deøi, e adeværat øi faptul cæ nicæieri nu fusesem tratatæ mai
bine ca aici. Maicæ°mea a avut grijæ sæ se întîmple aøa. Tot
oraøul o iubea, era un fel de cireaøæ de pe tort: cea mai frumoasæ
øi mai drægælaøæ fatæ din Wind Gap. Pærinflii ei øi bunicii mei
fuseseræ proprietarii fermei de porci øi a jumætate din casele
din jurul ei, iar pentru mama aplicau aceleaøi reguli stricte
ca pentru lucrætori: færæ bæuturæ, færæ fligæri, færæ înjuræturi,
obligatoriu mers la bisericæ. Îmi imaginez cum au primit vestea
cæ maicæ°mea e gravidæ la øaptiøpe ani. Un tip din Kentucky,
pe care îl întîlnise în tabæra creøtinæ, venise într°o vizitæ de
Cræciun øi m°a læsat pe mine în burta ei. Bunicii mei au fæcut
amîndoi tumoare de supærare, tumori care creøteau o datæ cu
burta mamei. Au murit la nici un an de la naøterea mea.
Bunicii aveau niøte prieteni în Tennessee, iar fiul lor a în-
ceput sæ o curteze pe Adora înainte de a mæ ridica eu în picioa-
re, venind în vizitæ cam în fiecare week°end. Nu°mi pot imagina
aceastæ relaflie decît ca pe ceva foarte ciudat. Alan, cælcat øi
apretat, comentînd vremea. Maicæ°mea, singuræ øi neræsfæflatæ
pentru prima datæ în viafla ei, dornicæ de o partidæ bunæ, rîzînd
la... glume? Nu øtiu dacæ Alan a fæcut vreo glumæ în viafla lui,
dar sînt convinsæ cæ maicæ°mea a gæsit prilejuri sæ gîngureascæ
gingaø la el. Øi unde eram eu în poza asta? Probabil în vreo
cameræ îndepærtatæ, în grija bonei, care primea cinci dolari în
plus de la Adora pentru a fi siguræ cæ nu fac gælægie. Mi°l
imaginez pe Alan cerînd°o de soflie pe Adora, prefæcîndu°se cæ
priveøte peste umærul ei sau cæ se joacæ cu o plantæ, orice, de
fapt, pentru a evita contactul direct dintre priviri. Øi pe
maicæ°mea acceptînd cu graflie øi turnîndu°i niøte ceai. Proba-
bil au schimbat øi un særut uscat.
Nu conta. Pînæ am început sæ merg, ei erau deja cæsætorifli.
Despre tatæl meu natural nu øtiu mai nimic. Numele din
certificatul de naøtere este fals: Newman Kennedy, de la actorul
øi, respectiv, preøedintele favorit al mamei*. A refuzat mereu

* Paul Newman, actor, John F. Kennedy, preøedinte al Statelor Unite.

86
 OBIECTE ASCUfiITE

sæ îmi spunæ numele adeværat, pentru a nu°l cæuta. Øi pentru

cæ trebuia sæ mæ obiønuiesc cu ideea cæ eram copilul lui Alan.
Era destul de dificil, mai ales cæ foarte curînd chiar a næscut
copilul lui Alan, la opt luni de la cæsætorie. Adora avea douæzeci
de ani, Alan treizeci øi cinci øi o avere considerabilæ, de care
mama însæ nu avea nevoie, avînd øi ea destul. Nici unul dintre
ei nu a muncit vreodatæ. Iar despre Alan am aflat foarte puflin
în plus de°a lungul anilor. Cîøtigase cîteva medalii la cælærie,
dar renunflase la acest sport pentru cæ o agita pe Adora. De
cele mai multe ori este bolnav, iar cînd se simte bine este în
mare parte sedentar. Citeøte la nesfîrøit cærfli despre Ræzboiul
Civil øi se complace în a o læsa pe Adora sæ vorbeascæ tot timpul.
E la fel de calm øi superficial precum sticla. În plus, Adora nu
a încercat niciodatæ sæ stabileascæ o conexiune între mine øi
Alan. Eram consideratæ copilul lui Alan, dar el nu mi°a fost
niciodatæ tatæ, nici nu m°a încurajat sæ°i spun aøa, ci doar pe
nume. Nu am primit numele sæu de familie øi nici nu l°am cerut
vreodatæ. Mi°aduc aminte cæ am încercat sæ°i spun o datæ „tati“,
cînd eram micæ, dar øocul din privirea sa a fost suficient pentru
a înæbuøi alte încercæri similare. Sincer, cred cæ Adora preferæ
ca noi sæ ræmînem doi stræini. Pentru cæ preferæ ca toate rela-
fliile din casæ sæ fie intermediate de ea.
Dar, sæ revenim la copilul lor. Marian a fost un dulce øir
de suferinfle. A avut probleme cu respiraflia de micæ, se trezea
noaptea gîfîind, cu fafla schiminositæ øi palidæ. O puteam auzi
ca pe o adiere leøinatæ de°a lungul holului, în dormitorul de
lîngæ cel al mamei. Se aprindeau luminile øi începeau îngriji-
rile, øoaptele, plînsetele øi, cîteodatæ, urletele. Drumurile la
secflia de urgenflæ erau regulate, la spitalul din Woodberry aflat
la patruzeci de kilometri de Wind Gap. Mai tîrziu, avea proble-
me cu digestia øi îøi petrecea ziua øoptindu°le pæpuøilor într°un
pat de spital montat în camera ei, în timp ce Adora turna în
ea substanfle nutritive prin intermediul perfuziilor øi tuburilor
medicinale.
În ultimele zile din viafla lui Marian, maicæ°mea îøi smulsese
toate genele. Nu°øi putea stæpîni degetele. Læsa firicele pe toate
mesele. Iar eu îmi spuneam cæ sînt cuiburi de zîne. Chiar îmi
aduc aminte cæ am gæsit douæ fire blonde pe piciorul meu øi

87
 GILLIAN FLYNN

le°am pæstrat luni întregi lîngæ pernæ. Noaptea, îmi gîdilam

obrajii øi buzele cu ele, pînæ într°o zi cînd nu le°am mai gæsit.
Cînd sora mea a murit în cele din urmæ, am fost într°un fel
recunoscætoare. Mi se pærea cæ fusese trimisæ pe lumea asta
færæ a fi pregætitæ complet. Nu era pregætitæ sæ înfrunte greutæ-
flile lumii. Oamenii încercau sæ ne consoleze, spunînd cæ Marian
a fost chematæ înapoi în rai, dar maicæ°mea nu dorea sæ scape
de suferinflæ. Acesta a devenit hobby°ul ei favorit, chiar øi acum.

Maøina mea, de un albastru-pal, acoperitæ de rahat de pa-

sære øi cu scaune de piele încinse la maximum, nu mi se pærea
foarte atractivæ momentan, aøa cæ am decis sæ dau o turæ prin
oraø pe jos. Pe Strada Principalæ, am trecut pe lîngæ magazi-
nul care vinde carne de pasære, unde sînt aduøi pui proaspefli,
mæcelærifli în fermele din Arkansas. Mirosul îmi gîdila nærile.
O duzinæ de pæsæri jumulite atîrnau lasciv în vitrinæ, cu cîfliva
fulgi albi împræøtiafli pe sub ele.
La capætul stræzii, unde se afla o troiflæ pentru Natalie, am
zærit°o pe Amma împreunæ cu prietenele ei. Scotoceau printre
baloanele øi jucæriile læsate pentru Natalie, trei stînd de pazæ
pentru ca sora mea vitregæ sæ poatæ øterpeli douæ candele, un
buchet de flori øi un ursulefl. Toate, cu excepflia ursuleflului,
au fost bægate rapid într°o geantæ mare. Jucæria o flinea în
mînæ, în timp ce fetele îøi încruciøaseræ mîinile øi flopæiau în
bætaie de joc spre mine. Direct în mine, de fapt, de vreme ce
se opriræ la cîfliva centimetri, umplînd aerul cu genul acela de
aromæ greoaie pe care o au mostrele de parfum din reviste.
— Ne°ai væzut fæcînd ceva? O sæ scrii despre asta în ziarul
æla al tæu? flipæ Amma.
Cu siguranflæ îi trecuseræ istericalele provocate de mæsuflæ.
Copilæriile astea, bineînfleles, le pæstra pentru acasæ. Acum
læsase deoparte rochifla de varæ øi purta o fustæ foarte scurtæ,
sandale cu toc ortopedic øi un top colant færæ bretele.
— Dacæ o sæ scrii, vezi sæ°mi aparæ numele corect: Amity
Adora Crellin. Fetelor, ea este... sora mea. Din Chicago. Bastar-
dul familiei.
Amma îøi ridicæ sprîncenele spre mine, iar fetele chicotiræ.
— Camille, ele sînt drrrrrrrrræguflele mele prietene, dar nu
trebuie sæ scrii øi despre ele. Eu sînt øefa!

88
 OBIECTE ASCUfiITE

— Ea e øefa pentru cæ flipæ cel mai tare! spuse o fatæ micuflæ

cu pærul de culoarea mierii øi cu o voce ræguøitæ.
— Øi are øi cele mai mari flîfle! spuse o altæ fatæ, cu pærul
aræmiu.
A treia, cu pærul blond°roøcat, îi prinse sînul Ammei øi i°l
strînse.
— O parte adeværat, o parte burete.
— Du°te dracului, Jodes! îi spuse Amma.
Apoi, ca øi cum ar fi certat o pisicæ, îi arse o palmæ peste
falcæ. Fata se înroøi øi mîrîi o pærere de ræu.
— În fine, care e treaba cu tine, surioaræ? întrebæ Amma,
privindu°øi ursuleflul. De ce scrii un articol despre douæ fete
moarte pe care oricum nu le bæga nimeni în seamæ? De parcæ
dacæ eøti omorît devii interesant.
Douæ dintre fete rîseræ forflat. Cea de°a treia încæ îøi flinea
privirea în pæmînt. O lacrimæ se lovi de asfalt.
Øtiam genul æsta de dialog provocator. Era echivalentul oral
pentru a face curte. Øi în timp ce o parte din mine aprecia
spectacolul, mæ simfleam datoare sæ le apær pe Ann øi Natalie,
iar nesimflirea agresivæ a surorii mele mæ enerva la culme.
Pentru onestitate completæ, trebuie sæ adaug cæ eram øi geloasæ
pe Amma (al doilea nume al ei era Adora?)
— Pun pariu cæ Adorei nu i°ar conveni sæ citeascæ prin ziare
cæ fata ei furæ lucruri de la troifla colegei ei de øcoalæ, i°am spus
eu.
— Colegæ de øcoalæ nu e acelaøi lucru cu prietenæ, spuse fata
mai înaltæ, privind în jur pentru a primi confirmarea naivi-
tæflii mele.
— Hai, mæ, Camille, ne prostim øi noi! spuse Amma. Mæ
simt groaznic. Erau niøte fete drægufle. Doar puflin mai ciudate.
— Foarte ciudate, se auzi vocea alteia în completare.
— Oh, Doamne, fetelor, dar dacæ ucigaøul omoaræ toate ciu-
datele? chicoti Amma. Nu°i aøa cæ ar fi perfect?
Fata mustratæ îøi ridicæ acum privirea øi zîmbi. Amma o
ignoræ intenflionat.
— Ucigaøul? am întrebat eu.
— Dar toatæ lumea øtie cine a fæcut°o, spuse fata cu voce
ræguøitæ.

89
 GILLIAN FLYNN

— Fratele lui Natalie. Toatæ familia aia e ciudatæ, declaræ

Amma.
— Are o chestie pentru fetifle, adæugæ øi cea numitæ Jodes,
cu o vocea încæ îmbufnatæ.
— Întotdeauna gæseøte cîte un motiv sæ intre în vorbæ cu
mine, continuæ Amma. Mæcar øtiu cæ n°o sæ mæ omoare. Sînt
prea ømecheræ.
Aruncæ un særut în aer øi îi oferi ursuleflul lui Jodes, dupæ
care îøi întinse braflele în jurul celorlalte fete øi, cu un scurt
„Scuze“, dædu peste mine øi plecæ. Jodes o urmæ îndeaproape.
În ræutatea Ammei am putut surprinde un oftat de disperare
øi dorinflæ de justefle. Dupæ cum afirmase øi la micul dejun:
Mi°ar plæcea sæ fiu ucisæ. Amma dorea ca nimeni sæ nu pri-
meascæ mai multæ atenflie decît ea. Cu atît mai mult fete care
nu aveau nici o øansæ cît træiau.

L°am sunat pe Curry acasæ aproape de miezul nopflii. Curry

face naveta, nouæzeci de minute pînæ la biroul nostru din
suburbie de la casa moøtenitæ de la pærinfli øi situatæ în Mt.
Greenwood, o enclavæ irlandezæ de funcflionæraøi în Cartierul
de Sud al oraøului. El øi soflia sa, Eileen, nu au copii. Nici nu
øi°a dorit vreodatæ, mîrîie Curry, dar l°am surprins adesea
privind copiii angajaflilor sau fiind foarte atent la apariflia
vreunui bebeluø în redacflia noastræ. Curry s°a cæsætorit tîrziu.
Probabil prea tîrziu pentru a mai concepe copii.
Eileen e o femeie rotunjoaræ, roøcatæ øi cu pistrui, pe care
a întîlnit°o la spælætoria de maøini din vecinætate, cînd avea
patruzeci øi doi de ani. Mai tîrziu au aflat cæ ea era veriøoaræ
de gradul doi cu cu cel mai bun prieten al lui Curry din copilæ-
rie. S°au cæsætorit exact la trei luni de la ziua în care s°au
cunoscut. Øi sînt împreunæ de douæzeci øi doi de ani. Îmi place
mult cæ lui Curry îi place sæ°øi povesteascæ viafla.
Eileen a ræspuns la telefon, cu o voce primitoare, care era
exact ce°mi trebuia. Bineînfleles cæ nu dormeau, rîse ea. Curry
chiar lucra la unul din jocurile lui de puzzle, de 4.500 de piese.
Ocupase toatæ sufrageria cu piesele lui, iar ea îi acordase o
sæptæmînæ sæ°l termine.
L°am auzit pe Curry fornæind spre telefon øi parcæ puteam
sæ simt aroma tutunului.

90
 OBIECTE ASCUfiITE

— Preaker, fetiflo, ce se aude? Eøti bine?

— Sînt bine. Numai cæ nu prea progresæm aici. Pînæ acum
abia am reuøit sæ obflin o declaraflie oficialæ de la poliflie.
— Care ce zice?
— Cæ cerceteazæ pe toatæ lumea.
— La naiba. Astea°s gogoøi. Trebuie sæ fie øi altceva la mijloc.
Mai cautæ. Ai mai vorbit cu pærinflii?
— Nu încæ.
— Vorbeøte cu pærinflii. Dacæ nu reuøeøti sæ afli altceva,
vreau mæcar un profil al celor douæ fete. Trebuie sæ arætæm øi
partea umanæ, personalæ a cazului, nu doar declarafliile polifliei.
Vorbeøte øi cu alfli pærinfli, vezi ce cred ei. Întreabæ dacæ øi°au
luat mæsuri de protecflie. Vorbeøte cu vînzætori de yale øi de
arme, dacæ le°au crescut vînzærile. Øi cu un preot sau cu pro-
fesori. Øi cu un stomatolog, întreabæ cum este posibil sæ smulgi
atîflia dinfli, ce fel de sculæ se foloseøte øi dacæ e nevoie de o
oarecare experienflæ pentru asta. Vorbeøte cu copii. Vreau niøte
voci, niøte fefle. Øi mai vreau trei pagini pînæ duminicæ. Hai
sæ acoperim chestia asta cît avem încæ exclusivitate.
Am notat ce spunea, mai întîi pe un carneflel, apoi în minte,
pentru cæ începusem sæ°mi conturez cicatricele cu pixul.
— Adicæ pînæ la o altæ crimæ, vrei sæ spui.
— Dacæ poliflia chiar nu øtie mai mult decît spune, o sæ fie
o altæ crimæ, asta e sigur. Genul æsta de criminal nu se opreøte
dupæ douæ crime, a devenit deja un ritual.
Curry nu are nici cea mai vagæ idee despre ce înseamnæ un
ritual criminal, dar îøi bagæ nasul în tot felul de romane poli-
fliste bazate pe fapte reale, cærfli de mîna a doua cu copertæ
lucioasæ, pe care le cumpæra sæptæmînal de la librærie. Douæ
la dolar, Preaker, asta numesc eu divertisment.
— Deci, puøtoaico, e øi vreo teorie cæ ucigaøul e localnic?
Lui Curry îi plæcea tare mult sæ°mi spunæ aøa, eram repor-
terul lui tînær favorit. Avea întotdeauna o voce moale cînd îmi
spunea aøa, de parcæ apelativul în sine îl emofliona. Mi°l ima-
ginam în sufragerie, cu ochii pe piesele de puzzle, Eileen trægînd
un fum rapid din fligara lui, în timp ce°i pregætea o salatæ de
ton cu muræturi pentru prînz. Asta mînca trei zile pe
sæptæmînæ.
— Neoficial, spun cæ da.

91
 GILLIAN FLYNN

— Ei, fir°ar al naibii, fæ°i s°o spunæ oficial. Ne trebuie chestia

asta. E beton.
— E ceva ciudat, Curry. Am vorbit cu un bæiat care era cu
Natalie cînd a fost ræpitæ. El zice cæ o femeie a luat°o.
— O femeie? Nu, nu e femeie. Poliflia ce zice?
— Nu comenteazæ.
— Cine e puøtiul?
— Bæiatul unui lucrætor de la ferma de porci. E simpatic.
Øi foarte speriat, Curry.
— Poliflia nu°l crede, altfel ai fi auzit chestia asta. Aøa°i?
— Chiar nu øtiu. Sînt foarte secretoøi.
— La naiba, Preaker, fæ°i sæ vorbeascæ! Sæ°fli dea ceva oficial!
— E uøor de zis. Øi simt cæ faptul cæ sînt de aici mæ dezavan-
tajeazæ øi mai tare. Øi mæ resping ca pe un yankeu pentru cæ
m°am întors acasæ din cauza asta.
— Fæ°i sæ te placæ. Eøti dræguflæ cînd vrei. Mama ta o sæ te
susflinæ.
— Nici mæcar ea nu e încîntatæ cæ sînt aici.
Un moment de liniøte, dupæ care un oftat la celælalt capæt
al firului îmi sunæ în ureche. Braflul meu drept devenise deja
o hartæ desenatæ cu pixul.
— Eøti bine, Preaker? Ai grijæ de tine?
Nu i°am ræspuns nimic. Îmi venea sæ plîng.
— Sînt bine. Dar locul æsta îmi face ræu. Mæ simt... aiurea.
— Nu te ambala, fetiflo. Faci o treabæ grozavæ. O sæ fie foarte
bine. Iar dacæ nu, sunæ°mæ. Te iau de°acolo.
— Bine, Curry.
— Eileen zice sæ ai grijæ de tine. La naiba, øi eu îfli spun sæ
ai grijæ de tine!

92
Øase

O raøele mici deservesc de obicei un singur tip de bæutor. Dar

sînt mai multe tipuri de baruri: existæ barurile acelea în care
se cîntæ muzicæ country øi în care zona ruralæ se împleteøte
cu cea urbanæ, iar patronii simt oarecum cæ træiesc periculos
fæcînd chestia asta. Apoi existæ barurile de fifle, unde plæteøti
pentru un gin cu gheaflæ atît de mult, încît bieflii oameni trebuie
sæ se mulflumeascæ sæ bea acasæ. Øi mai sînt barurile amena-
jate în mall°uri, unde berea se serveøte cu aranjamente de
ceapæ øi cu sandviøuri cu denumiri haioase.
Din fericire, toatæ lumea bea în Wind Gap, aøa cæ avem toate
aceste tipuri de baruri øi chiar în plus. Om fi noi un oraø mic,
dar sigur bægæm sub masæ multe alte oraøe. Cea mai apropiatæ
bodegæ de casa maicæ°mii era un local scump cu perefli de sticlæ,
specializat în salate øi øprifluri, cel mai select local, de fapt,
din Wind Gap. Era timpul pentru masa mea tîrzie de dimineaflæ
øi, cum nu mai suportam ideea unei alte mese în compania lui
Alan øi a ouælelor lui moi, am plecat spre La Mère. Franceza
mea nu ajunge mai departe de clasa a unsprezecea, dar, jude-
cînd dupæ motivul nautic copleøitor al decorafliunilor, cred cæ
proprietarii au vrut sæ°i spunæ, de fapt, La Mer, Marea, øi nu
La Mère, Mama. Oricum, se pare cæ denumirea era totuøi po-
trivitæ, deoarece Mama, adicæ maicæ°mea, frecventa adeseori
localul împreunæ cu prietenii ei. Cu toflii erau pur øi simplu
înnebunifli dupæ salata Caesar, care nu este nici mîncare fran-
fluzeascæ, nici din fructe de mare, dar nu o sæ fiu tocmai eu
cea care o sæ punæ punctul pe i.
— Camille!

93
 GILLIAN FLYNN

O blondæ într°un costum de tenis venea spre mine cu paøi

mærunfli øi repezi, strælucind toatæ datoritæ lanflurilor de aur
øi inelelor mari de pe degete. Era prietena cea mai bunæ a
Adorei, Annabelle Gasser, næscutæ Anderson øi poreclitæ Anne°B.
Toatæ lumea øtia cæ Annabelle detesta numele de familie al
soflului ei, chiar îøi încreflea nasul cînd îl rostea. Dar se pare
cæ niciodatæ nu s°a gîndit cæ nu era obligatoriu sæ îl adopte.
— Bunæ, draga mea, mi°a spus mama cæ eøti în oraø.
La masa din spate, am zærit°o øi pe Jackie O’Neele, osînditæ
de Adora, dar la fel de cherchelitæ ca la înmormîntare.
Annabelle mæ særutæ pe ambii obraji øi fæcu un pas în spate
pentru a mæ studia.
— La fel de frumuøicæ! Hai, vino sæ stai lîngæ noi! Ne distræm
cu niøte sticle de vin øi o bîrfæ micæ. Abia ne mai scazi puflin
media de vîrstæ.
Annabelle mæ trase la masa la care Jackie træncænea cu alte
douæ blonde bronzate. Nici mæcar nu s°a oprit din vorbæ cînd
Annabelle m°a prezentat, ci a continuat sæ bælmæjeascæ ceva
despre noul ei mobilier de dormitor. Apoi a dat pe gît un pahar
de apæ øi s°a întors cætre mine.
— Camille! Erai aici! Ce mæ bucur sæ te revæd, scumpo!
Pærea chiar sinceræ. Am simflit din nou acea aromæ a bom-
boanelor de Juicy Fruit.
— E aici de cinci minute, spuse una dintre blonde, øtergînd
apa de pe masæ cu o mînæ bronzatæ; douæ diamante sclipiræ
pe degetele ei.
— Aøa e, îmi amintesc. Trebuie sæ scrii despre crime, særæ-
cufla de tine, continuæ Jackie. Probabil cæ Adora nu suportæ ches-
tia asta. Sæ dormi în casa ei cu creieraøul æla pervers al tæu.
Îmi adresæ un zîmbet care, cu ceva ani în urmæ, ar fi fost
insinuant. Acum însæ îmi pærea doar maliflios.
— Jackie! spuse una dintre blonde, fixîndu°øi ochii mari øi
rotunzi asupra ei.
— Normal cæ, înainte de a o prelua Adora, noi toate dor-
meam în casa lui Joya cu creieraøele noastre perverse. Aceeaøi
casæ, doar doamna flicnitæ era alta, îmi spuse, pipæindu°øi pielea
din spatele urechilor.
Sæ fi fost oare copci de la operaflia de lifting?
— Nu ai cunoscut°o pe bunicæ°ta, Joya, nu°i aøa, Camille?
întrebæ Annabelle.

94
 OBIECTE ASCUfiITE

— O, ce figuræ era! spuse Jackie. O femeie tare înspæi-

mîntætoare.
— Cum aøa? am întrebat eu.
Nu mai auzisem astfel de poveøti despre bunica mea. Adora
îmi spusese doar cæ fusese o femeie foarte severæ øi cam atît.
— Ei, exagereazæ Jackie, spuse Annabelle. Nimænui nu°i
place de maicæ°sa în liceu. Iar Joya a murit curînd dupæ ce Adora
a terminat liceul. Nu prea au avut timp sæ dezvolte o relaflie
maturæ.
Pentru o clipæ am nutrit speranfla cæ poate din cauza asta
eu øi maicæ°mea aveam o relaflie atît de distantæ: ea nu cunos-
cuse altfel de comportament. Dar ideea a murit înainte ca
Annabelle sæ îmi umple paharul.
— Sigur, Annabelle, spuse Jackie, sînt convinsæ cæ, dacæ
Joya ar fi træit, s°ar fi înfleles de minune. Cel puflin Joya s°ar
fi distrat la maximum. I°ar fi plæcut sæ o chinuiascæ pe Camille.
Mai øtii ce unghii lungi avea? Niciodatæ nu le dædea cu ojæ.
Mereu mi s°a pærut o chestie ciudatæ.
— Sæ schimbæm subiectul, spuse Annabelle zîmbind øi fie-
care cuvînt pærea clinchetul unui clopoflel.
— Cred cæ meseria lui Camille este absolut fascinantæ, spuse
o blondæ, plinæ de respect.
— Da, mai ales subiectul æsta, adæugæ cealaltæ.
— Da, Camille, zi-ne øi nouæ cine e criminalul, spuse Jackie
cu un zîmbet viclean øi dînd din sprîncene spre mine.
Îmi aducea aminte de o pæpuøæ de ventriloc, cu pielea întinsæ
øi cu vasele capilare sparte.
Mai aveam niøte drumuri de fæcut, dar mæ gîndeam cæ bîrfa
de aici poate fi interesantæ. Un cvartet de neveste bete, blazate
øi ræutæcioase, care øtiau toate secretele din Wind Gap? Îl
puteam considera drept dejun de lucru.
— Aø prefera sæ øtiu ce credefli voi.
Era o propoziflie pe care nu o auzeau prea des.
Jackie îøi înmuie pîinea într°un sos alb de maionezæ, care
îi picuræ ulterior pe piept.
— Øtifli bine ce cred eu, spuse ea. Tatæl lui Ann, Bob Nash.
E un pervers nenorocit. Mereu se holbeazæ la pieptul meu cînd
ne întîlnim la magazin.
— Øi ce mai piept ai tu! îi spuse Annabelle zîmbind spre
mine.

95
 GILLIAN FLYNN

— Vorbesc serios, tipul întrece mæsura. Chiar voiam sæ°i

spun øi lui Steven chestia asta.
— Am eu niøte øtiri foarte interesante, adæugæ cealaltæ
blondæ.
Nu mai øtiam cu o chema, Dana sau Diana. Uitasem din
momentul în care o prezentase Annabelle.
— Da, DeeAnna are întotdeauna veøti interesante, spuse
Annabelle, strîngîndu°mi braflul.
DeeAnna luæ o pauzæ teatralæ, îøi linse dinflii, îøi mai turnæ
un pahar de vin øi ne privi pe fiecare.
— John Keene nu mai stæ cu pærinflii, anunflæ ea.
— Ce? se miræ altæ blondæ.
— Glumeøti! spuse alta.
— Pe cuvînt! Øi..., adæugæ DeeAnna triumfætoare, zîmbind
ca o prezentatoare de concurs televizat, pe cale de a acorda un
premiu. S°a mutat în casa lui Julie Wheeler. În garajul din
spatele casei, mai precis.
— Asta chiar cæ e tare, spuse Melissa sau Melinda.
— Oho, acum øtim sigur cæ o fac, rîse Annabelle. Øi nu mai
poate Meredith sæ°øi afiøeze imaginea de sfîntæ. Vezi tu,
Camille, îmi explicæ ea, John Keene este fratele mai mare al
lui Natalie, øi cînd familia lui s°a mutat aici, tot oraøul a înne-
bunit dupæ el. Adicæ gagiul e superb. Este. Realmente. Superb.
Julie Wheeler este o prietenæ a mamei tale øi a noastræ. Nu a
avut copii mai devreme de treizeci de ani, iar cînd i°a fæcut, a
devenit insuportabilæ. Genul æla de pærinte ai cærui copii sînt
pur øi simplu perfecfli. Aøa cæ, atunci cînd Meredith, fii°sa, a
pus mîna pe John, oh, Doamne! Credeam cæ nu se mai terminæ!
Meredith, eleva de 10, virginæ øi nepætatæ, pune mîna pe cel
mai tare mascul din ogradæ. Dar îfli dai seama cæ un tip de
genul æsta nu°øi pierde vremea cu o fatæ care nu øi°o pune. Nu
merge aøa. Iar acum e foarte convenabil pentru ei. Ar trebui
sæ cumpæræm niøte aparate Polaroid øi sæ le montæm sub
øtergætoarele maøinii lui Julie.
— Ei, øtii bine care e versiunea ei, o întrerupse Jackie. O
sæ facæ paradæ despre ce oameni buni sînt ei cæ îl primesc pe
John øi îi oferæ puflin spafliu sæ jeleascæ în voie.
— Dar de ce s°a mutat, totuøi? întrebæ Melissa/Melinda,
despre care începeam sæ cred cæ este vocea rafliunii între ele.

96
 OBIECTE ASCUfiITE

Nu ar fi normal sæ fie alæturi de pærinflii lui într°un moment

ca æsta? De ce ar avea nevoie de spafliu?
— Pentru cæ el e criminalul, ræspunse DeeAnna, iar toate
de la masæ izbucniræ în rîs.
— Vai, ce amuzant ar fi dacæ Meredith Wheeler øi°ar trage°o
cu un criminal în serie, spuse Jackie.
Dintr°odatæ rîsetele se opriræ. Annabelle sughiflæ øi se uitæ
la ceas. Jackie îøi pironi bærbia în palmæ øi oftæ suficient de
tare încît sæ spulbere firimiturile din farfurie.
— Nu pot sæ cred cæ se întîmplæ aøa ceva, spuse DeeAnna,
privindu°øi unghile. În oraøul nostru, în care am crescut. Fetele
acelea mici. Mi se face ræu la stomac. Greaflæ.
— Ce mæ bucur cæ fetele mele sînt mari, spuse Annabelle.
Nu cred cæ aø fi putut suporta. Særaca Adora, cred cæ e îngri-
joratæ de moarte pentru Amma.
Am rupt o bucæflicæ de pîine, în felul copilæresc al comese-
nelor mele, øi am încercat sæ schimb subiectul Adora.
— Chiar se crede cæ John Kenne ar putea avea vreo legæturæ
cu crimele? Sau pur øi simplu e o bîrfæ afurisitæ?
Simfleam propriu°zis forflarea de a spune ultimele cuvinte.
Uitasem cît de neplæcut pot face sæ paræ Wind Gap aceste femei
oamenilor pe care nu°i agreau.
— Întreb asta pentru cæ un grup de fete, probabil de la øcoala
generalæ, mi°au spus ieri acelaøi lucru.
Mi s°a pærut mai înflelept sæ nu menflionez faptul cæ Amma
era una dintre ele.
— Lasæ°mæ sæ ghicesc, erau patru blonde cu gura mare, care
se cred mai frumoase decît sînt de fapt, spuse Jackie.
— Jackie, dragæ, îfli dai seama cu cine vorbeøti? spuse
Melissa/Melinda, atingînd°o pe Jackie pe umær.
— Ei, cæcat. Mereu uit cæ Amma øi Camille sînt rude, parcæ
sînt din viefli diferite, zîmbi Jackie.
Din spatele ei de auzi zgomotul unei sticle destupate, iar
Jackie îøi ridicæ paharul færæ ca mæcar sæ priveascæ chelnerul.
— Camille, oricum o sæ afli chestia asta: micufla ta Amma
nu face altceva decît necaaaaaaazuri.
— Am auzit cæ merg la toate petrecerile din liceu, spuse
DeeAnna. Øi îmbîrligæ tofli bæieflii. Øi fac niøte lucruri pe care
noi le°am fæcut mulfli ani dupæ cæsætorie, øi atunci în schimbul
unor valoroase bijuterii.

97
 GILLIAN FLYNN

Øi învîrti o bræflaræ cu diamante.

Toate rîseræ; Jackie chiar bætu cu pumnii în masæ, ca un
bebeluø în scæunel.
— Dar...
— Nu øtiu dacæ lumea crede cu adeværat cæ John e autorul.
Øtiu cæ a vorbit deja cu poliflia, spuse Annabelle. Øi, într°ade-
vær, sînt o familie tare ciudatæ.
— Hm, øi eu care credeam cæ sîntefli prietene cu ei, le°am
spus eu. V°am væzut la la ei acasæ dupæ înmormîntare. Pizde
nenorocite ce sîntefli! am adæugat în gînd.
— Toatæ lumea importantæ din Wind Gap a fost acolo, spuse
DeeAnna. Cum sæ lipsim de la aøa eveniment!
Încerca sæ porneascæ din nou rîsetele, dar Jackie øi Annabelle
doar dædeau solemn din cap. Melissa/Melinda privea continuu
în jurul ei, dorindu°øi, parcæ, sæ se fi aflat la o altæ masæ.
— Dar mama ta unde e? întrebæ deodatæ Annabelle. Trebuie
sæ vinæ øi ea încoace. I°ar face bine. Se poartæ foarte ciudat de
cînd cu tragedia asta.
— Se purta ciudat øi înainte, spuse Jackie, strîmbîndu°øi
fælcile.
Credeam cæ o sæ vomite.
— Hai, Jackie...
— Serios. Camille, vreau sæ°fli spun ceva: dupæ cum merg
lucrurile cu maicæ°ta, e mai bine cæ locuieøti în Chicago. Ar fi
bine sæ te întorci acolo cît mai repede.
Fafla ei îøi pierduse alura maniacæ øi aræta foarte serioasæ.
Øi sincer îngrijoratæ. O plæceam din nou.
— Zæu, Camille...
— Jackie, taci din guræ, îi spuse Annabelle øi îi aruncæ în
faflæ cu o chiflæ.
I se izbi de nas øi cæzu înapoi pe masæ. Fusese o reacflie
violentæ øi prosteascæ, ca atunci cînd Dee aruncase cu mingea
de tenis în mine. Te øocheazæ mai puflin lovitura în sine, cît
faptul cæ aøa ceva chiar s°a întîmplat. Dar Jackie a dat din
mînæ a nepæsare øi øi°a continuat ideea.
— O sæ spun ce vreau øi ceea ce vreau sæ spun este cæ Adora
poate ræni...
Annabelle se ridicæ øi veni lîngæ Jackie, pe care o prinse de
brafl øi o ridicæ.
— Jackie, trebuie sæ vomifli acum, îi spuse ea. Vocea ei træda
grijæ, dar øi ameninflare.

98
 OBIECTE ASCUfiITE

— Ai bæut prea mult øi o sæ fli se facæ ræu. O sæ merg cu

tine la toaletæ øi o sæ te ajut sæ te simfli mai bine.
Jackie îi împinse iniflial mîna, dar Annabelle o prinse mai
tare øi, în cele din urmæ, amîndouæ se îndepærtaræ. La masæ
era liniøte. Eu ræmæsesem cu gura deschisæ.
— O nimica toatæ, spuse DeeAnna. Avem øi noi, fetele mai
mari, dispute ca øi voi, fetele mai mici. Camille, ai auzit cæ s°ar
putea sæ se deschidæ un magazin de haine Gap?

Cuvintele lui Jackie nu°mi ieøeau din minte: dupæ cum merg
lucrurile cu maicæ°ta, e mai bine cæ locuieøti în Chicago. Ce
alt indiciu îmi mai trebuia ca sæ plec odatæ din Wind Gap? Mæ
întrebam de ce oare se certaseræ ea øi cu Adora. Trebuia sæ
fie ceva mai mult decît o felicitare. Mi°am notat în minte sæ°i
fac o vizitæ lui Jackie, cînd o sæ fie mai puflin ameflitæ. Dacæ
era vreodatæ mai puflin ameflitæ. Dar, pînæ la urmæ, cine eram
eu sæ condamn un bæutor?
Cu o dulce ameflealæ în cap de la vinul bæut cu fetele, am
telefonat de la magazinul de presæ familiei Nash. Mi°a ræspuns
o voce tremuratæ de fatæ, care a spus „Alo“ øi s°a oprit. O
puteam auzi respirînd, dar nu ræspundea nimic la rugæmintea
mea de a vorbi cu mama sau cu tata. Øi apoi un clic încet, dupæ
care a venit tonul. Am decis sæ merg personal pînæ la casa lor.
O dubiflæ din anii ’80 era parcatæ pe aleea din fafla casei fa-
miliei Nash, lîngæ un Pontiac Firebird galben øi cam obosit,
ceea ce m°a fæcut sæ cred cæ atît Bob, cît øi Betsy erau acasæ.
Mi°a ræspuns fata cea mare, dar s°a oprit în spatele uøii de
plasæ, holbîndu°se la stomacul meu, færæ sæ ræspundæ dacæ
pærinflii erau acasæ sau nu. Cei din familia Nash erau micufli
de înælflime. Fetifla asta, Ashleigh, øtiam cæ are doisprezece ani,
dar, la fel ca puøtiul îndesat pe care îl întîlnisem prima datæ,
pærea mai micæ. Øi se purta ca atare. Îøi sugea o øuviflæ de pær
øi clipea rar, în timp ce micul Bobby se clætinæ pe lîngæ ea øi
izbucni în plîns la vederea mea. Imediat plînsul i se transformæ
în urlet. Într°un tîrziu, apæru la uøæ Betsy Nash. Aræta la fel
de ameflitæ ca øi copiii ei øi pærea nedumeritæ cînd am spus cine
sînt.
— În Wind Gap nu existæ ziar, spuse ea.
— Aøa e, eu sînt de la Chicago Daily Post, i°am spus eu.
Tocmai din Chicago, Illinois.

99
 GILLIAN FLYNN

— Pæi, soflul meu se ocupæ de treburi de genul æsta, îmi ræs-

punse øi începu sæ°øi plimbe degetele prin pærul blond al
bæiatului ei.
— Øtii, nu vreau sæ°fli vînd vreun abonament sau chestii de
genul æsta... Domnul Nash e acasæ? Poate putem sta puflin de
vorbæ?
Tofli cei trei Nash s°au dat deoparte din dreptul uøii øi, dupæ
alte cîteva minute, Bob Nash m°a invitat înæuntru, aruncînd
rufele de pe canapea pentru a face loc.
— Fir°ar al dracului, locul æsta e o cocinæ, mîrîi el destul
de tare spre nevastæ°sa. Îmi cer scuze pentru halul în care aratæ
casa noastræ, domniøoaræ Preaker. Lucrurile au cam luat°o
razna dupæ ce s°a întîmplat cu Ann.
— Nu væ facefli griji, i°am spus, trægînd o pereche de chiloflei
de bæiat de sub mine. Casa mea aratæ aøa tot timpul.
Era exact opusul adeværului. Una dintre calitæflile moøtenite
de la maicæ°mea era o grijæ obsesivæ pentru curæflenie. Mæ abflin
cu greu sæ calc øi øosetele, de exemplu. Cînd am ieøit din spital,
am avut o perioadæ în care fierbeam o græmadæ de lucruri:
pensetele øi întorcætorul de gene, clamele de pær sau periuflele
de dinfli. Era una dintre dorinflele pe care îmi permiteam sæ
mi le satisfac. Dar pînæ la urmæ am distrus pensetele. Îmi petre-
ceam prea multe nopfli gîndindu°mæ la capetele lor lucioase øi
calde. Eram o fatæ perversæ, într°adevær.
Speram ca Betsy Nash sæ disparæ, la propriu. Era atît de
superficialæ, încît mi°o puteam imagina evaporîndu°se, læsînd
doar o patæ lipicioasæ pe canapea. Dar ea continua sæ zacæ acolo,
cu ochii trecînd de la mine la bærba°su, chiar înainte de a începe
discuflia. Ca øi cum se pregætea sæ asimileze conversaflia noastræ.
Copiii bîntuiau øi ei pe acolo, ca niøte stafii blonde înflepenite
între nepæsare øi prostie. Fata dræguflæ poate cæ avea ceva
øanse, dar cea mijlocie care se împiedica prin cameræ, înde-
satæ øi aiuritæ, era predestinatæ sexului mediocru øi bulimiei.
Iar puøtiul pærea sæ devinæ genul de bærbat care îøi bea minflile
prin parcærile benzinæriilor. Acel tip de adolescent blazat øi
supærat pe care l°am væzut la intrarea în oraø.
— Domnule Nash, trebuie sæ mai discut cu dumneavoastræ
despre Ann. Pentru un articol mai detaliat, am început eu. Afli
fost foarte amabil øi înainte øi sper cæ voi mai beneficia de
ajutorul dumneavoastræ.

100
 OBIECTE ASCUfiITE

— Dacæ putem atrage atenflia asupra cazului nostru, nu ne

deranjeazæ, spuse el. Ce vrefli sæ øtifli?
— Ce jocuri îi plæceau, ce mîncare prefera? Cu ce cuvinte
afli descrie°o? Era genul cæreia îi plæcea sæ conducæ sau prefera
sæ stea mai mult în umbræ? Avea prieteni mulfli sau doar cîfliva
mai apropiafli? Îi plæcea la øcoalæ? Cum îøi petrecea sîmbetele?
Familia Nash mæ privi o clipæ în tæcere.
— Pentru început, le°am spus eu zîmbind.
— Cred cæ soflia mea ar fi mai potrivitæ sæ ræspundæ, spuse
Bob Nash. Ea se... îngrijeøte de ei.
Se întoarse cætre Betsy Nash, care împacheta øi despacheta
încontinuu o rochie în poalæ.
— Îi plæceau pizza øi degeflelele de peøte, spuse ea. Øi avea
multe prietene, dar numai cîteva erau mai apropiate, dacæ mæ
înflelegi. Se juca destul de mult de una singuræ.
— Uite, mami, Barbie are nevoie de haine, spuse Ashleigh,
fluturînd o pæpuøæ de plastic dezbræcatæ prin fafla mamei ei.
Tofli trei am ignorat°o, iar fetifla aruncæ pæpuøa pe jos øi
începu sæ se învîrteascæ prin cameræ ca o balerinæ. Profitînd
de aceastæ ocazie raræ, Tiffanie, cea mijlocie, se repezi asupra
pæpuøii øi se distra desfæcîndu°i încontinuu picioarele.
— Era puternicæ, era cea mai puternicæ, spuse Bob Nash.
Dacæ era bæiat, putea sæ joace fotbal. Alerga tot timpul øi era
plinæ de vînætæi øi de zgîrieturi.
— Ann era vocea mea, adæugæ Betsy, dupæ care nu mai
spuse nimic.
— Cum adicæ, doamnæ Nash?
— Era foarte vorbæreaflæ, spunea tot ce°i trecea prin minte.
Lucruri bune, în cea mai mare parte.
Tæcu iar cîteva secunde øi mi°am dat seama cæ îøi amintea
anumite momente, aøa cæ nu am spus nimic.
— Øtii, mæ gîndeam cæ o sæ ajungæ avocat sau lector sau ceva
de genul æsta, într°o zi, pentru cæ era pur øi simplu... niciodatæ
nu°øi mæsura cuvintele. Cum fac eu. Eu cred cæ tot ce spun e
o prostie. Dar Ann credea cæ toatæ lumea trebuie sæ asculte
ce spune ea.
— Afli vorbit despre øcoalæ, domniøoaræ Preaker, o întrerupse
Bob Nash. Acolo a avut ceva necazuri din cauza pælævrægelii
ei. Era cam dominatoare øi cîfliva profesori s°au plîns de compor-
tamentul ei. Era puflin cam sælbaticæ.

101
 GILLIAN FLYNN

— Dar cred cæ se întîmpla aøa pentru cæ era foarte deøteap-

tæ, adæugæ Betsy Nash.
— Da, era isteaflæ brici, aprobæ Bob Nash. Cîteodatæ cred
cæ era mai deøteaptæ øi decît taicæ°su. Cîteodatæ øi ea credea
cæ e mai deøteaptæ decît taicæ°su.
— Uitæ°te la mine, mami!
Tiffanie cea græsuflæ, care pînæ atunci mestecase nestin-
gheritæ degetele de cauciuc ale lui Barbie, se aøezase în mijlocul
camerei øi fæcea tumbe. Ashleigh, înfuriatæ dintr°odatæ, urlæ
pentru a°i atrage atenflia maicæ°sii øi o îmbrînci cu putere pe
soræ°sa. Dupæ care îi smuci øi pærul. Fafla lui Tiffanie se înroøi
øi începu sæ urle de durere, ceea ce îl fæcu pe Bobby jr. sæ plîngæ
øi el.
— E vina lui Tiffanie, flipæ Ashleigh øi începu øi ea sæ se
smiorcæie.
Reuøisem sæ distrug echilibrul delicat al casei. O familie cu
mai mulfli copii este un cuib de gelozii meschine, øtiam asta,
dar copiii familiei Nash erau speriafli nu numai de ideea de a
concura unul cu altul, ci øi cu o soræ moartæ. Îi compætimeam
sincer.
— Betsy, øopti Bob Nash, cu sprîncenele uøor ridicate.
Bobby jr. a fost rapid pescuit øi proptit pe un øold, Tiffanie
ridicatæ de pe jos cu o mînæ, în timp ce cealaltæ mînæ se afla
pe umærul lui Ashleigh cea neconsolatæ øi tofli patru dispæruræ
rapid din cameræ.
Bob Nash privi un moment în urma lor.
— Aøa se poartæ cam de un an de zile fetele astea, spuse
el. Ca niøte copii mici. Credeam cæ de°abia aøteaptæ sæ se facæ
mari. De cînd nu mai e Ann, casa noastræ s°a schimbat...
Se foi puflin pe canapea.
— Øtii, ea chiar pærea o persoanæ realæ. Adicæ, te gîndeøti:
avea nouæ ani, ce putea sæ spunæ sau sæ facæ la vîrsta asta?
Dar Ann avea personalitate. Puteam sæ°mi dau seama ce crede
despre anumite lucruri. Øtiam, de exemplu cînd ne uitam la
televizor, ce emisiune i se pærea amuzantæ øi care i se pærea
o prostie. Cu ceilalfli copii nu pot sæ øtiu asta. La dracu’, nici
la nevastæ°mea nu pot sæ øtiu asta. Pe cînd Ann, o simfleai cæ
e acolo, cæ existæ. Iar eu...

102
 OBIECTE ASCUfiITE

Vocea lui Bob Nash se stinse. Se ridicæ øi se întoarse cu

spatele la mine, dupæ care reveni øi iar se întoarse, ocoli cana-
peaua øi veni în fafla mea.
— Fir°ar sæ fie, cît aø vrea sæ o am din nou. Adicæ, ce mai
am acum? La ce bun, asta e tot? øi ridicæ mîna, arætînd spre
uøa pe care ieøiseræ soflia øi copiii lui. Pentru cæ dacæ asta e
tot, nu prea e mare lucru, nu? Øi, fir°ar sæ fie, trebuie sæ°l
gæseascæ cineva pe criminalul æla, pentru cæ vreau sæ øtiu: de
ce Ann? Trebuie sæ øtiu chestia asta. Ea era cea mai bunæ øi
întotdeauna am crezut cæ ea va ajunge departe.
Am tæcut un timp, simflindu°mi pulsul în gît.
— Domnule Nash, mi s°a sugerat cæ este posibil ca tocmai
personalitatea lui Ann, de care afli spus cæ era foarte puter-
nicæ, sæ°i fi deranjat pe anumifli oameni. Credefli cæ ar putea
fi o cauzæ?
L°am simflit devenind circumspect, pentru cæ s°a aøezat øi
s°a læsat pe spate pe canapea, cu braflele în læturi, încercînd
sæ paræ relaxat.
— A deranjat anumifli oameni?
— Pæi, înfleleg cæ au fost niøte probleme cu Ann øi cu pasærea
unui vecin? Cæ a rænit respectiva pasære?
Bob Nash se frecæ la ochi øi îøi privi pantofii.
— Doamne, ce mai bîrfesc oamenii în oraøul æsta! Nu øtie
nimeni sigur cæ Ann a fæcut aøa ceva. Oricum se certase deja
cu vecinii. Cu Joe Duke de vizavi. Fetele lui o tachinau mereu
pe Ann øi se purtau urît cu ea. Apoi, într°o zi, au chemat°o la
ele acasæ sæ se joace împreunæ. Nu øtiu exact ce s°a întîmplat,
dar cînd s°a întors Ann, ele urlau cæ le omorîse fata mea
pasærea.
Bob Nash rîdea øi dædea din umeri.
— Din partea mea, putea s°o omoare, era o nenorocire gælæ-
gioasæ, oricum.
— Credefli cæ Ann ar fi fost în stare de aøa ceva, dacæ era
provocatæ?
— Pæi, trebuie sæ fi fost un nebun æla care a provocat°o, spuse
el. Nu°i plæcea deloc sæ fie provocatæ. Nu prea era o domni-
øoricæ manieratæ.
— Credefli cæ e posibil sæ fi cunoscut persoana care a ucis°o?
Nash ridicæ un tricou roz de pe canapea øi îl împæturi ca
pe o batistæ.

103
 GILLIAN FLYNN

— Credeam cæ nu. Acum cred cæ da. Cred cæ a plecat de

bunævoie cu cineva cunoscut.
— Ar fi plecat mai degrabæ cu un bærbat sau cu o femeie?
am întrebat eu.
— Deci afli auzit øi varianta lui James Capisi?
Am dat din cap aprobator.
— Pæi, e mai probabil ca o fetiflæ sæ se încreadæ într°o per-
soanæ care seamænæ cu mama ei, nu?
Depinde cum e mama ei, m°am gîndit eu.
— Dar eu cred cæ a fost un bærbat. Nu pot sæ°mi imaginez
o femeie fæcînd... toate alea unui copil. Am auzit cæ John Keene
nu are nici un alibi. Poate voia sæ omoare o fetiflæ, pe Natalie
o vedea tot timpul øi nu a mai suportat, era o nevoie prea
puternicæ, aøa cæ a cæutat un alt bæiefloi, o fetiflæ care sæ semene
cu Natalie. Dar nu a mai putut sæ reziste øi a omorît°o apoi øi
pe Natalie.
— Aøa se spune?
— Astea°s unele pæreri, cel puflin.
Betsy Nash apæru deodatæ în uøæ. Cu privirea în jos, spuse:
— Bob, a venit Adora.
Mi se chirci stomacul.
Maicæ°mea apæru înæuntru, mirosind a apæ de mare. Pærea
sæ se simtæ mai confortabil în casa familiei Nash decît se simflea
doamna Nash. Era un talent natural al Adorei sæ facæ alte
femei sæ se simtæ în plus. Betsy Nash plecæ din cameræ, ca o
îngrijitoare dintr°un film din anii ’30. Maicæ°mea nici nu se
uitæ la mine, ci merse direct lîngæ Bob Nash.
— Bob, Betsy mi°a spus cæ a venit un reporter la voi, iar eu
am øtiut imediat cæ e vorba de fiica mea. Îmi pare foarte ræu.
Nu existæ cuvinte care sæ scuze aceastæ prezenflæ inoportunæ.
Bob Nash se holbæ la Adora, apoi la mine.
— Ea e fata ta? N°am øtiut.
— Probabil cæ nu. Camille nu e genul care sæ flinæ prea mult
la familie.
— De ce nu mi°ai spus nimic? mæ întrebæ Nash.
— fii°am spus cæ sînt din Wind Gap. Nu credeam cæ te in-
tereseazæ cine e maicæ°mea.
— Nu e nici o problemæ, sæ nu mæ înflelegi greøit. Doar cæ
mama ta este o prietenæ foarte apropiatæ a familiei mele, spuse
el, ca øi cum maicæ°mea era un fel de protector benefic. A

104
 OBIECTE ASCUfiITE

meditat°o pe Ann la englezæ øi la gramaticæ. Erau foarte apro-

piate. Ann era foarte mîndræ cæ are o prietenæ mai mare.
Mama stætea pe canapea cu mîinile împreunate în poalæ,
cu fusta întinsæ în jurul ei øi mæ privea clipind. Aveam impre-
sia cæ mæ avertiza sæ nu spun ceva, dar nu øtiam ce.
— N°am øtiut, am spus în cele din urmæ.
Øi era adeværat. Credeam cæ maicæ°mea îøi exagereazæ pro-
pria durere, jelind dupæ aceste fete. Dar eram surprinsæ de cît
de subtilæ fusese. Dar de ce oare o medita pe Ann? Jucase øi
în copilærie rolul de pærinte grijuliu la øcoalæ, în mare parte
pentru a pierde vremea cu alte neveste casnice, dar nu°mi
puteam imagina nobleflea ei de a°øi petrece dupæ°amiezile cu
o fatæ nemanieratæ din partea de vest a oraøului. Se pare cæ,
uneori, o subestimam pe Adora. Cred.
— Camille, ar trebui sæ pleci, spuse Adora. Mæ aflu într°o
vizitæ de curtoazie øi îmi este greu sæ mæ relaxez cu tine în
preajmæ.
— Dar nu am terminat de discutat cu domnul Nash.
— Ba ai terminat.
Adora îl privi pe Nash pentru a o susfline, iar el zîmbi stîn-
jenit, ca øi cum se uita în soare.
— Poate putem continua mai tîrziu, domniøoaræ... Camille.
Dintr-odatæ, am simflit pe øold arsura unui cuvînt: pedeapsæ.
Simfleam cum mæ arde din ce în ce mai tare.
— Îfli mulflumesc pentru timpul acordat, domnule Nash, i°am
spus øi am ieøit din cameræ, færæ a o privi pe Adora.
Am izbucnit în plîns înainte sæ ajung la maøinæ.

105
Øapte

S tæteam odatæ la o intersecflie în Chicago, aøteptînd sæ se

schimbe culoarea semaforului, cînd lîngæ mine a apærut un orb,
bætînd cu bæflul în asfalt. Ce stræzi se intersecteazæ aici?, a
întrebat el øi pentru cæ nu i°am ræspuns, s°a întors spre mine
øi a adæugat: E cineva aici?
Eu sînt aici! i°am ræspuns eu atunci øi m°am simflit ciudat
de reconfortant rostind acele cuvinte. De atunci, cînd intru în
panicæ, le rostesc cu voce tare: Eu sînt aici! De obicei, nu prea
mæ simt prezentæ. Am impresia cæ, dacæ o palæ caldæ de vînt
ar bate spre mine, aø dispærea pentru totdeauna, færæ a ræmîne
în urmæ nici mæcar o aøchie de unghie. Cîteodatæ, acest gînd
mæ liniøteøte, altædatæ îmi dæ fiori.
Sentimentul meu de inconsistenflæ provine, cred eu, de la
faptul cæ øtiu foarte pufline lucruri despre trecutul meu, cel
puflin asta a fost explicaflia psihologilor de la spital. Am renun-
flat demult sæ mai caut informaflii despre tatæl meu. Cînd mæ
gîndesc la el, am o reprezentare genericæ în minte. Nu suport
sæ mæ gîndesc la el în prea multe amænunte, sæ mi°l imaginez
la cumpæræturi, bîndu°øi cafeaua de dimineaflæ sau venind acasæ
la copii. Oare într°o zi o sæ dau nas în nas cu o fatæ care sea-
manæ cu mine? Cînd eram copil, încercam din greu sæ descopær
o asemænare între mine øi maicæ°mea, ceva care sæ demonstreze
cæ am ieøit din ea. O studiam cînd ea nu era atentæ sau îi furam
fotografiile înræmate din cameræ, încercînd sæ mæ conving cæ
am ochii ei. Sau poate nu era ceva legat de figuræ. Poate semæ-
nam la picioare sau la scobitura gîtului.

106
 OBIECTE ASCUfiITE

Ea nu mi°a spus niciodatæ nici mæcar cum l°a cunoscut pe

Alan. Ce øtiam despre ei aflasem de la alte persoane. Întrebærile
mele nu primeau ræspuns, fiind considerate indiscrete. Îmi
amintesc ce øoc am suferit auzindu°mi colega de cameræ de la
facultate vorbind cu mama ei la telefon: toate detaliile pe care
i le dædea, toate amænuntele îmi pæreau de°a dreptul decadente.
Îi spunea tot felul de prostioare, despre cum uitase sæ se înscrie
la un curs, cæ trebuia sæ fie de trei ori pe sæptæmînæ la sala
101 la cursul de geografie, øi le spunea cu tonul læudæros øi
naiv al unui copil de grædiniflæ.
Îmi amintesc cæ am øi cunoscut°o pe maicæ°sa, cînd ne°a
vizitat camera øi punea atîtea întrebæri, deøi øtia deja foarte
multe lucruri despre mine. I°a dat lui Alison, colega mea, o
punguflæ mare cu ace de siguranflæ, în caz cæ avea nevoie, iar
cînd au plecat la masa de prînz am izbucnit în plîns. Gestul
acela — atît de normal øi firesc — m°a næucit. Asta fæceau ma-
mele normale, se întrebau dacæ ai nevoie de ace de siguranflæ?
Mama mea suna doar o datæ pe lunæ pentru chestiuni foarte
practice: note, cursuri sau cheltuieli necesare.
Nu°mi amintesc sæ-i fi spus Adorei în copilærie culoarea mea
preferatæ sau ce nume aø fi vrut sæ aibæ fata mea cînd o sæ
am eu copii. Nu cred cæ øtia ce mîncare îmi plæcea øi cu sigu-
ranflæ nu am dat buzna niciodatæ în camera ei în mijlocul nopflii,
cu lacrimi în ochi din cauza unui coømar. Eram întotdeauna
tristæ cæ eram aøa, pentru cæ niciodatæ nu am crezut cæ
maicæ°mea m°ar putea alinta. Nu mi°a spus în viafla mea cæ
mæ iubeøte øi nici eu nu credeam cæ m°ar iubi. Avea însæ grijæ
de mine. Mæ administra. Ah, da, øi o datæ mi°a cumpærat cremæ
cu vitamina E.
O vreme, am crezut cæ ræceala cu care mæ trata Adora era
un fel de sistem de apærare dupæ durerea pricinuitæ de moartea
lui Marian. Dar, de fapt, cred cæ avea în general o problemæ
legatæ de copii, mai mult decît putea recunoaøte. Cred cæ uræøte
copiii. Are un fel de gelozie, de disprefl pe care îl simt øi acum,
în amintirea mea. La un moment dat, probabil cæ a încîntat°o
ideea de a avea o fatæ. Cînd era fetiflæ, probabil cæ visa la ziua
cînd avea sæ fie mamæ, sæ°øi cocoloøeascæ copilul, ca o pisicæ
umflatæ de lapte. Are un fel de læcomie pentru copii. Pur øi

107
 GILLIAN FLYNN

simplu se repede la ei. Chiar øi eu, în public, eram un copil

alintat. O datæ ce øi°a încheiat perioada de jelire dupæ Marian,
defila cu mine prin oraø, zîmbind øi jucîndu°se cu mine sau
gîdilîndu°mæ în timp ce stætea de vorbæ cu cineva pe trotuar.
Cînd ne întorceam acasæ, însæ, dispærea în camera ei ca o
frazæ neterminatæ, iar eu ræmîneam afaræ cu fafla lipitæ de uøa
ei øi îmi repetam în minte toate fazele zilei, încercînd sæ îmi
dau seama cu ce greøisem faflæ de ea.
Am un moment în minte, care s°a lipit de mine ca un cheag
nenorocit de sînge. Marian murise de doi ani, iar maicæ°mea
avea o adunæturæ de prieteni în vizitæ. Unul dintre ei a venit
cu un bebeluø. Timp de patru ore, copilul a fost ræsfæflat, înæ-
buøit cu særuturi rujate, øters cu øerveflele øi mînjit la loc. Eu
trebuia sæ stau în camera mea øi sæ citesc, în schimb mæ posta-
sem în capul scærilor øi urmæream tot ce se întîmpla.
În cele din urmæ, mama a luat copilul în brafle øi îl strîngea
tare la piept. Vai, ce minunat e sæ flin un bebeluø în brafle din
nou! Adora îl juca pe genunchi, îl plimba prin cameræ, îi øoptea,
iar eu priveam scena de sus, ca un zeu disprefluitor, cu fafla în
mîini, imaginîndu°mi cum ar fi sæ sæ°mi simt obrajii lipifli de
ai mamei.
Cînd celelalte doamne au plecat în bucætærie pentru a ajuta
la spælatul vaselor, ceva s°a întîmplat. Mi°o amintesc pe
maicæ°mea, singuræ în camera de zi, privind copilul cu o expre-
sie lascivæ. Îøi apæsæ buzele cu putere de obræjorul rotund al
copilului. Apoi deschise puflin gura, prinse puflinæ cærniflæ între
dinfli øi muøcæ uøor.
Copilul începu sæ plîngæ. Urma muøcæturii dispæru cît timp
Adora legænæ bebeluøul în brafle øi le spuse celorlalte femei cæ
micuflul era doar puflin obosit. Eu am fugit în camera lui Marian
øi m°am ascuns sub pæturæ.

Dupæ întîlnirea cu maicæ°mea la familia Nash, m°am dus

sæ beau ceva la Footh. Întotdeauna beam, dar niciodatæ pînæ
la punctul în care sæ nu mai øtiu de mine. Aveam nevoie de o
înghiflituræ. Întotdeaua am apreciat calitatea de lubrifiant a
alcoolului — un scut de protecflie împotriva tuturor gîndurilor
ascuflite pe care le avem cîteodatæ. Barmanul era un tip cu fafla

108
 OBIECTE ASCUfiITE

rotundæ, cu doi ani mai mic decît mine øi pe care eram destul
de siguræ cæ îl chema Barry, dar nu chiar atît de siguræ încît
sæ îi øi spun aøa. Îmi mormæi un „Bun venit înapoi“ în timp
ce îmi umplea cana Big Mouth trei sferturi cu whiskey øi restul
coca°cola.
— E din partea casei, îi spuse chelnerului. Nu luæm bani
de la femeile drægufle aici.
Se înroøi øi se prefæcu cæ are niøte treburi urgente la celælalt
capæt al barului.

Cînd am plecat spre casæ, am luat°o pe Neeho Drive, strada

pe care locuiau cîfliva dintre prietenii mei. Aceasta tæia oraøul
de°a curmeziøul øi devenea tot mai elegantæ pe mæsuræ ce mæ
apropiam de casa Adorei. Am væzut casa veche a lui Katie
Lacey, o vilæ lucioasæ pe care o construiseræ pærinflii ei cînd
noi aveam zece ani, asta dupæ ce zdrobiseræ în bucæfli fosta lor
casæ în stil victorian.
La o stradæ în fafla mea, am væzut o fetiflæ aflatæ într°o ma-
øinuflæ de golf decoratæ cu abflibilduri cu flori aliniate. Avea
pærul împletit în niøte codifle complicate, ca o fecioaræ elvefli-
anæ pe o cutie de cacao. Era Amma. Profitase de vizita Adorei
la familia Nash pentru a evada puflin — fetele singure pe stradæ
erau deja o raritate în Wind Gap dupæ uciderea lui Natalie.
În loc sæ se ducæ acasæ, ea viræ spre est, unde se aflau case
mici øi særæcæcioase øi ferma de porci. Am virat øi eu, urmînd°o
atît de încet, încît aproape cæ am pierdut°o.
Drumul îi oferi Ammei o pantæ plæcutæ la un moment dat,
iar maøinufla aluneca atît de repede, încît codiflele îi fluturau
pe spate. În zece minute, ieøisem deja din oraø. Se vedeau doar
spice galbene øi vaci plictisite. Øtiulefli de porumb care se
aplecau ca niøte moøulefli. Am læsat maøina încet cîteva minute,
pentru a o læsa pe Amma sæ se îndepærteze, dupæ care am
condus suficient cît sæ o am în vedere. Am urmærit°o de°a lungul
cîtorva ferme øi a unei gherete de lemn de nuc de pe marginea
drumului, la care un puøti îøi flinea fligara în guræ la fel de
mîndru precum un star de cinema. Curînd, aerul se umplu de
duhoare de rahat øi de bale øi am øtiut încotro mergeam. Încæ
zece minute øi am putut vedea dispozitivele de metal pentru

109
 GILLIAN FLYNN

porci, lungi øi lucioase ca rîndurile de cîrlige. Grohæielile îmi

fæceau urechile sæ transpire. Erau ca urletele unei pompe de
apæ. Nasul începu sæ mæ usture øi mi se umeziræ ochii. Dacæ
afli fost vreodatæ la o fabricæ de procesare a cærnii, înflelegefli
perfect aceste senzaflii. Duhoarea nu este deloc ca apa sau ca
aerul, este solidæ, are formæ. Ca øi cum ar trebui sæ tai o gauræ
în putoare ca sæ pofli respira. Dar nu se poate aøa ceva.
Amma trecu rapid de porflile fabricii. Tipul din cabinæ doar
îi fæcuse cu mîna. Eu, în schimb, am reuøit sæ trec doar dupæ
ce am rostit cuvîntul magic Adora.
— Da, aøa e, Adora are øi o fatæ mai mare, mi°amintesc, îmi
spuse bætrînul.
Pe ecusonul lui scria Jose. M°am uitat sæ væd dacæ îi lipsesc
degete de la mîini. Mexicanii nu au parte de slujbe comode la
cabinæ decît dacæ li se datoreazæ aøa ceva. Aøa funcflioneazæ
fabricile pe aici, mexicanii primesc slujbele cele mai cæcæcioase,
cele mai periculoase, dar tot albii se plîng cel mai tare.
Amma îøi parcase maøinufla lîngæ un trailer øi se scutura
de praf. Apoi, cu alura unui om de afaceri, trecu de mæcelærie
pe lîngæ lanflurile de porci, unde scroafele alea roz se agitau
printre canale, pînæ la grînarul metal de mare al unei clædiri
unde erau crescufli purceii. Majoritatea scroafelor sînt inse-
minate de mai multe ori, øarjæ dupæ øarjæ, pînæ ce corpurile
lor nu mai rezistæ øi sînt tæiate. Dar cît timp sînt utile, sînt
puse la alæptat, aliniate pe laturi în niøte læzi mari, cu picioarele
desfæcute øi cu sfîrcurile la îndemînæ. Porcii sînt foarte deøtepfli,
creaturi sociabile, iar aceastæ intimitate forflatæ de grup le
omoaræ pe scroafe. Øi asta li se øi întîmplæ, odatæ ce nu mai
dau lapte.
Mi se pare respingætoare chiar øi ideea acestei practici. Iar
priveliøtea lor te marcheazæ profund, te face sæ te simfli mai
puflin uman. Ca øi cum ai privi un viol færæ sæ spui nimic. Am
væzut°o pe Amma la celælalt capæt al hambarului, stînd pe mar-
ginea unei læzi. Cîfliva oameni scoteau niøte purcei gælægioøi
din staul, pentru a°i înlocui cu o altæ serie. M°am dus la capætul
îndepærtat al hambarului, pentru a putea sta în spatele Ammei
færæ ca ea sæ mæ vadæ. Scroafa stætea aproape øocatæ, cu burta
în sus, prinsæ între barele de metal, iar sfîrcurile roøii, sîngerii

110
 OBIECTE ASCUfiITE

ieøeau în relief ca niøte degete. Unul dintre bærbaflii de acolo

îi frecæ unei scroafe sfîrcul cel mai afectat cu niøte ulei, dupæ
care îl zgîlflîi øi rîse. Nu erau atenfli la Amma, ca øi cum era
ceva foarte normal ca ea sæ se afle acolo. Ea îi fæcu cu ochiul
unuia dintre ei în timp ce bægau o altæ scroafæ în ladæ øi plecau
pentru a aduce altæ serie.
Purceii din staul nævæliræ asupra scroafelor ca un muøuroi
de furnici la un borcan de dulceaflæ. Se bæteau pe sfîrcuri, care
erau scæpate øi apucate de fælci flæmînde, tremurînd de parcæ
erau din cauciuc. Scroafei i se învîrteau ochii în cap. Amma
stætea pe jos cu picioarele încruciøate øi se uita atentæ, fas-
cinatæ. Dupæ cinci minute era în aceeaøi poziflie, dar acum rîdea
øi chicotea. A trebuit sæ plec de°acolo. Am mers, la început, dupæ
care am gonit pur øi simplu pînæ la maøinæ. Am închis portiera,
am dat radioul tare øi mi°am turnat whiskey pe gît, dupæ care
am plecat cît mai departe de duhoare øi urlet. Øi de copilul æla.

111
Opt

Amma. În tot acest timp, nu mi se pæruse deloc interesantæ.

Acum îmi pærea. Priveliøtea de la fabricæ îmi încleøta øi acum
stomacul. Maicæ°mea spusese cæ Amma era cea mai îndrægitæ
fatæ de la øcoalæ øi o credeam. Jackie spusese cæ Amma era
cea mai rea øi o credeam øi pe ea. Træind înconjurat de acreala
Adorei automat deveneai o persoanæ învræjbitæ. Øi oare ce
credea Amma despre Marian, mæ întreb. Cît de ciudat trebuia
sæ fie sæ træieøti în umbra unei umbre? Dar Amma era o fatæ
isteaflæ, îøi fæcea numærul de teatru departe de casæ. Cînd era
cu Adora, øtia sæ sæ fie înflelegætoare, dulce, neajutoratæ, exact
aøa cum trebuia pentru a capta dragostea mamei.
Avea însæ øi o laturæ violentæ: isteriile, lovitura aplicatæ prie-
tenei øi urîflenia de la fabricæ. Avea o nevoie ardentæ de a face
øi de a vedea perversitæfli. Mi°a amintit deodatæ de poveøtile
depre Ann øi despre Natalie. Amma nu semæna deloc cu Marian,
dar poate cæ semæna cu aceste fete.

Era dupæ°amiazæ tîrziu, chiar înainte de cinæ, dar am decis

sæ mai fac o vizitæ familiei Keene. Aveam nevoie de un citat
pentru articol øi dacæ nu reuøeam sæ îl obflin, Curry urma sæ
mæ cheme înapoi la Chicago. Nu mi°ar fi pærut ræu sæ plec din
Wind Gap, dar trebuia sæ dovedesc cæ sînt în stare sæ fac faflæ
situafliei, în special acum cînd credibilitatea mea scædea. O fatæ
care îøi taie pielea nu este chiar prima pe listæ pentru un job dur.
Am trecut pe lîngæ locul în care fusese gæsit trupul lui
Natalie. Ceea ce Ammei i se pæruse nedemn de a fi furat zæcea

112
 OBIECTE ASCUfiITE

într°o græmadæ pe asfalt: trei lumînæri topite, arse de ceva

vreme, laolaltæ cu niøte flori ieftine, împachetate încæ în hîrtia
de la magazin. Un balon ræsuflat cu heliu în formæ de inimioaræ
se bælængænea færæ direcflie.
Pe aleea din fafla casei familiei Keene, fratele lui Natalie
se afla pe scaunul din dreapta al unei decapotabile roøii,
vorbind cu o fatæ blondæ aproape la fel de frumoasæ ca el. Am
parcat în spatele lor øi le°am observat privirile rapide care se
prefæceau cæ nu mæ observæ. Fata începu sæ rîdæ cu putere,
trecîndu°øi unghiile roøii prin pærul brunet al bæiatului. I°am
salutat dînd rapid din cap, convinsæ cæ nu m°au væzut, øi m°am
îndreptat spre uøa de la intrare.
Îmi ræspunse mama lui Natalie. În spatele ei, casa era întu-
necatæ øi tæcutæ. Expresia feflei îi ræmæsese încæ seninæ, pentru
cæ nu mæ recunoscuse.
— Doamnæ Keene, îmi pare ræu sæ væ deranjez în asemenea
moment, dar trebuie sæ vorbesc neapærat cu dumneavoastræ.
— Despre Natalie?
— Da, pot intra?
Era o pæcælealæ ræutæcioasæ sæ mæ strecor în casa ei færæ
sæ mæ prezint. Reporterii sînt ca niøte vampiri, spune Curry.
Nu pot intra în casæ færæ sæ°i invifli, dar o datæ ce intræ, nu°i
mai dai afaræ pînæ nu sug tot ce øtii. Femeia deschise uøa larg.
— Ah, e ræcoare øi plæcut aici, mulflumesc, i°am spus eu. Am
auzit cæ trebuia sæ fie 40 de grade azi, dar cred cæ am trecut
de pericol.
— Eu auzisem de 42 de grade.
— Cred. Væ deranjeazæ dacæ væ cer un pahar cu apæ?
Încæ un truc eficient: e puflin probabil ca o femeie sæ te dea
afaræ, o datæ ce fli°a oferit deja ospitalitate. Øi dacæ ai alergii
sau eøti puflin ræcit, este øi mai bine sæ ceri un øerveflel. Femei-
lor le place vulnerabilitatea. Sau cel puflin majoritæflii femeilor.
— Desigur.
Se opri o secundæ øi se uitæ la mine, ca øi cum simflea nevoia
sæ mæ întrebe cine sînt, dar îi era jenæ sæ mæ întrebe. Oamenii
de la morgæ, preofli, polifliøti, doctori, rude îndurerate —probabil
cæ întîlnise mai mulfli oameni în ultimele zile decît în tot anul
trecut.

113
 GILLIAN FLYNN

Cînd doamna Keene a plecat la bucætærie, m°am uitat puflin

prin jur. Camera aræta cu totul altfel acum, cînd mobila fusese
mutatæ în locul iniflial. Pe o mæsuflæ din apropiere se afla o
fotografie a celor doi copii ai familiei. Fiecare se apleca pe o
parte a unui stejar gros, îmbræcafli în blugi øi în tricouri roøii.
Bæiatul zîmbea puflin stînjenit, de parcæ nu era chiar în largul
lui. Fetifla era jumætate cît fratele ei øi era foarte serioasæ, de
parcæ poza pentru un portret de pe vremuri.
— Cum îl cheamæ pe fiul tæu?
— Ah, e John. E un bæiat tare bun øi blînd. Întotdeauna m°am
mîndrit cu asta. Tocmai a terminat liceul.
— Au mai scurtat anul. Cînd am terminat eu liceul, am dat
examenul în iunie.
— Eh, e mai bine cu o vacanflæ mai lungæ.
Am zîmbit. Zîmbi øi ea. M-am aøezat øi am bæut o guræ de
apæ. Nu mai øtiam ce îmi spusese Curry cæ trebuie sæ fac o
datæ ce intru în sufrageria cuiva.
— Nu ne cunoaøtem foarte bine, de fapt. Eu sînt Camille
Preaker, de la ziarul Chicago Daily Post. Am vorbit puflin la
telefon ieri searæ.
Îi pieri zîmbetul. I°am observat fælcile încordate.
— Trebuia sæ spui aøa de la început.
— Îmi dau seama prin ce perioadæ îngrozitoare trecefli, dar
aø vrea doar sæ pun cîteva întrebæri...
— Nu vreau sæ aud.
— Doamnæ Keene, noi vrem sæ fim corecfli faflæ de familia
dumneavostræ, de°asta mæ aflu aici. Cu cît oferim oamenilor
informaflii corecte...
— Cu atît mai multe ziare vindefli. Mi°e silæ de chestia asta.
Îfli mai spun pentru ultima oaræ: nu mai veni aici. Nu încerca
sæ iei legætura cu vreunul dintre noi. Nu am absolut nimic de
declarat.
Stætea în picioare lîngæ mine, aplecatæ deasupra mea. Purta,
ca la înmormîntare, un colier din bile de lemn, cu o inimioaræ
mare øi roøie la mijloc. Se bælængænea înainte øi înapoi pe piep-
tul ei, precum un ceas hipnotizant.

114
 OBIECTE ASCUfiITE

— Eu cred cæ eøti un parazit, urla ea spre mine. Dezgus-

tætoare. Øi sper ca într°o zi sæ priveøti în urmæ øi sæ îfli dai
seama ce meschinæ eøti. Acum te rog sæ pleci.
M°a condus la uøæ, ca øi cum nu credea cæ plec pînæ nu m°a
væzut afaræ din casæ. Trînti uøa în urma mea cu atîta forflæ,
încît soneria bîzîi uøor.
Am ræmas pe prag emoflionatæ, gîndindu°mæ ce amænunt
interesant avea sæ fie acea inimioaræ în articolul meu, cînd am
observat°o pe blonda din maøina decapotabilæ uitîndu°se la
mine. Bæiatul dispæruse.
— Tu eøti Camille Preaker, aøa°i? strigæ ea.
— Da.
— Îmi amintesc de tine, spuse fata. Eram micuflæ cînd stæteai
aici, dar tofli te cunoøteam.
— Cum te cheamæ?
— Meredith Wheeler. Nu ai cum sæ mæ mai øtii, eram doar
o chestie rotundæ cînd tu erai la liceu.
Era prietena lui John Keene. Numele ei îmi era cunoscut,
datoritæ prietenelor mamei, dar altfel nu mi°aø fi amintit°o.
La naiba, probabil cæ avea øase sau øapte ani cînd locuiam aici.
Cu toate astea, nu mæ mira sæ mæ øtie. Fetele din Wind Gap
studiau fetele mai mari ca pe o obsesie: cine se întîlnea cu
fotbaliøtii, cine era regina balului, cine conta cu adeværat în
oraø. Se schimbau favoritele ca niøte cartonaøe cu fotbaliøti.
Mi°o amintesc øi acum pe CeeCee Wyatt, regina balului la liceul
Calhoon cînd eram eu micæ. Cumpærasem odatæ unsprezece
rujuri de la magazin, încercînd sæ gæsesc exact nuanfla pe care
o purta ea cînd m°a salutat într°o dimineaflæ.
— Mi°aduc aminte de tine, i°am spus eu. Nu°mi vine sæ cred
cæ deja ai permis de conducere.
Ea zîmbi, plæcut surprinsæ de minciuna mea.
— Acum eøti ziaristæ, nu?
— Da, la un ziar din Chicago.
— Îl conving eu pe John sæ stea de vorbæ cu tine. fiinem
legætura.
Meredith plecæ. Sînt convinsæ cæ era foarte mulflumitæ de
sine — fiinem legætura — corectîndu°øi rujul færæ sæ se gîndescæ
o secundæ la fetifla de zece ani ucisæ, care avea sæ fie subiectul
conversafliei.

115
 GILLIAN FLYNN

Am sunat la magazinul principal de bricolaj din oraø, cel

lîngæ care fusese gæsit corpul lui Natalie. Færæ sæ spun cine
sînt, am început sæ pælævrægesc aiurea despre redecorarea unei
bæi sau poate achiziflionarea unor plæci noi de gresie. Nu a fost
prea greu sæ îndrept conversaflia spre cele douæ crime. Bænuiesc
cæ toatæ lumea îøi înnoieøte sistemul de încuietori în ultima
vreme, am sugerat eu.
— Aøa e, doamnæ. Am vîndut o græmadæ de de lacæte øi yale
duble zilele astea, spuse vocea mîrîitæ de la celælalt capæt al
firului.
— Zæu? Cam cîte afli vîndut?
— Pæi vreo trei duzini, cam aøa.
— Au fost cumpærate în special de familii cu copii, aøa°i?
— Daaa. Pæi ei au de ce sæ fie îngrijorafli, nu°i aøa? Oribilæ
întîmplare. Speræm sæ reuøim sæ strîngem o micæ donaflie
pentru familia lui Natalie. Fæcu o pauzæ. Vrefli sæ venifli pînæ
aici, sæ vedefli niøte mostre de gresie?
— S°ar putea sæ trec, mulflumesc.
Încæ o sarcinæ bifatæ pe lista mea de prioritæfli øi nici mæcar
n°a trebuit sæ suport diverse apelative de la o mamæ îndureratæ.

Pentru întîlnirea noastræ la cinæ, Richard alesese localul

Gritty, un „restaurant de familie“ cu bufet de salate, dar care
servea orice alt fel de mîncare, numai salate nu. Exista întot-
deauna, într°adevær, într°o cutie o græmadæ de frunze de salatæ
verde, unsuroase øi fleøcæite. Cînd am reuøit eu sæ ajung, douæ-
sprezece minute mai tîrziu, Richard pælævrægea cu patroana
durdulie a localului. Fata, a cærei faflæ semæna cu farfuriile de
plæcintæ care se coceau în spatele ei, nu pærea sæ observe cæ
bîntui øi eu pe acolo. Era deplin cufundatæ în posibilitæflile
întrevæzute în Richard: în mintea ei, probabil vizualiza deja
ce avea sæ scrie în jurnal pentru noaptea respectivæ.
— Preaker, îmi spuse el, dar cu ochii tot la fatæ. Întîrzierea
ta e scandaloasæ. Ai noroc cæ a fost JoAnn aici sæ°mi flinæ
companie.
Fata chicoti øi se uitæ lung la mine, dupæ care ne conduse
la un separeu pe colfl, unde îmi aruncæ în faflæ un meniu slinos.
Pe masæ puteam vedea încæ urma lucioasæ a unui pahar.

116
 OBIECTE ASCUfiITE

Apæru øi o chelneriflæ cu un pahar de apæ minuscul, pentru

mine øi cu o canæ matæ cu bæuturæ acidulatæ pentru Richard.
— Hei, Richard, ai væzut cæ am flinut minte?
— De°asta eøti tu chelnerifla mea favoritæ, Kathy.
Foarte drægufl.
— Bunæ, Camille. Am auzit eu cæ te°ai întors în oraø.
Nu mai voiam sæ aud fraza asta. Dupæ ce m°am uitat mai
bine, mi°am dat seama cæ chelnerifla fusese cu mine în clasæ.
Fuseseræm chiar prietene un semestru în al doilea an, pentru
cæ partenerii noøtri erau foarte buni prieteni — al meu era Phil,
al ei era Jerry — amîndoi niøte bæiefli musculoøi care jucau
fotbal american toamna, fæceau lupte iarna øi dædeau petreceri
tot anul în subsolul lui Phil. Mi°am amintit o secvenflæ în care
ne flineam de mîini pentru a nu cædea în timp ce ne piøam în
zæpadæ, chiar lîngæ uøile glisante de sticlæ, pentru cæ eram prea
bete pentru a da ochii cu mama lui Phil la etaj. Îmi aduc aminte
cæ îmi povestea cum fæcuse ea sex cu Jerry pe masa de biliard.
Probabil de°aia era pluøul lipicios.
— Bunæ, Kathy, mæ bucur sæ te væd. Cum merge?
Dædu din mînæ øi aruncæ o privire în jur.
— Pæi, probabil îfli dai seama. Dar asta se întîmplæ dacæ
ræmîi aici, nu? Bobby îfli transmite salutæri. Bobby Kidder.
— Oh, da! Doamne... (Uitasem cæ se cæsætoriseræ.) El ce mai
face?
— E la fel. Ar trebui sæ vii în vizitæ. Dacæ ai timp. Stæm la
Fisher.
Încercam sæ îmi imaginez scena în care un ceas ticæia foarte
tare în timp ce eu stæteam în sufrageria lui Kathy øi Bobby
Kidder, încercînd sæ gæsesc un subiect de conversaflie. Probabil
Kathy ar vorbi cel mai mult, întotdeauna se întîmpla aøa. Era
genul de om în stare sæ citeascæ plæcuflele de pe stradæ cu voce
tare decît sæ stea în liniøte. Dacæ Bobby era neschimbat, în-
semna cæ era încæ tæcut øi amabil, un tip cu pufline curiozitæfli,
ai cærui ochi de un albastru-metalic sclipeau doar cînd se vorbea
despre vînætoare.
În liceu, tipul pæstra copitele tuturor cerbilor pe care îi vî-
nase øi întotdeauna avea ultima pereche în buzunar, pentru

117
 GILLIAN FLYNN

a bate darabana în orice suprafaflæ solidæ pe care o gæsea. În-

totdeauna îmi imaginam cæ era, de fapt, codul Morse al cerbilor
morfli, un apel întîrziat a ceea ce mîine avea sæ fie stufat.
— În fine, v°afli hotærît, mîncafli de la bufet?
Eu am cerut o bere, ceea ce a determinat°o pe Kathy sæ cadæ
pe gînduri, aruncînd o privire peste umær cætre ceasul de pe
perete.
— Mmm, nu prea avem voie sæ servim înainte de ora 8. Dar
o sæ încerc sæ îfli strecor o sticlæ, de dragul vremurilor de altæ
datæ, aøa°i?
— Nu, nu vreau sæ îfli fac necazuri.
Era tipic pentru Wind Gap sæ creeze tot felul de reguli
arbitrare în privinfla bæuturii. Pînæ la ora cinci parcæ ar fi avut
o logicæ, dar ora opt era deja felul cuiva de a te face sæ te simfli
vinovat.
— Doamne, Camille, ar fi cel mai interesant lucru care mi
s°a întîmplat în ultima vreme.
În timp ce Kathy plecase sæ°mi sustragæ o bere, Richard øi
cu mine ne°am umplut farfuriile la bufet cu fripturæ de pui,
porumb fiert, piure de cartofi øi, doar Richard, cu o porflie
tremurîndæ de Jell°O*, care deja i se topise în mîncare pînæ
ne°am întors la masæ.
Între timp, Kathy îmi læsase discret o sticlæ de bere pe perna
canapelei.
— Întotdeaua bei aøa devreme?
— Beau doar o bere.
— Am simflit cæ miroseai a alcool cînd ai venit, sub o aromæ
de Certs** — cu gust de pin, cumva?
Îmi zîmbi, ca øi cum era doar curios, nu mæ judeca. Sînt
siguræ cæ la interogatorii fæcea ravagii.
— Miroseam a Certs, a alcool nu.

* Jell°O este o denumire a companiei americane Kraft Foods pentru cîteva

deserturi din gelatinæ, inclusiv din fructe, budinci sau creme care nu necesitæ
coacere. Succesul mærcii a consacrat denumirea genericæ pentru toate gemurile
sau gelatinele din SUA øi Canada.
** Certs este o marcæ de bomboane mentolate fabricate de Divizia Cadbury-

Adams a corporafliei Cadbury°Schweppes. Este una dintre cele mai populare mærci
de bomboane mentolate din Statele Unite øi prima distribuitæ la nivel naflional.

118
 OBIECTE ASCUfiITE

De fapt, chiar de°asta întîrziasem. Înainte sæ parchez, mi-am

amintit de înghiflitura zdravænæ pe care o luasem dupæ ce am
plecat de la casa familiei Keene øi trebuia sæ o maschez cumva,
aøa cæ am cæutat un chioøc sæ cumpær niøte bomboane men-
tolate. Cu aromæ de pin.
— E în regulæ, Camille, îmi ræspunse el cu blîndefle. Nici o
problemæ. Nu e treaba mea.
Gustæ din piureul de cartofi, acum roøu din cauza gelatinei,
øi continua sæ tacæ. Pærea puflin jenat.
— Aøadar, ce pofli sæ°mi spui despre Wind Gap?
Simfleam cæ l°am dezamægit profund, ca øi cum aø fi fost un
pærinte nepæsætor care nu°øi flinea promisiunea de a°l duce la
zoo de ziua lui. Aøa cæ aveam de gînd sæ°i spun tot adeværul,
sæ°i ræspund la toate întrebærile, pentru a mæ revanøa în fafla
lui, dar m°am trezit întrebîndu°mæ dacæ nu cumva tocmai de°asta
deschisese discuflia despre faptul cæ am bæut. Nu era prost.
Richard mæ fixa cu privirea.
— Vreau sæ øtiu totul despre violenflele din oraø. Fiecare
loc are o încordare specificæ. Aici e la vedere sau e ascunsæ?
O face toatæ lumea, prin bætæi în baruri sau violuri în grup,
sau este individualæ, personalæ? Cine face fapte de genul æsta?
Øi cine e vizat?
— Pæi, nu cred cæ pot rezuma într°o singuræ frazæ istoria
violenflelor din oraø.
— Descrie°mi un incident cu adeværat violent pe care l°ai
væzut în trecut.
Maicæ°mea cu bebeluøul.
— Am væzut o femeie rænind un copil.
— Îi dædea la fund? Îl lovea mai tare?
— L°a muøcat.
— Am înfleles. Era bæiat sau fatæ?
— Fatæ, cred.
— Era copilul ei?
— Nu.
— Ok, e bine. Deci un act de violenflæ destul de intim asupra
unei fetifle mici. Voi verifica eu cine l°a comis.
— Nu øtiu cum o chema pe femeie. Era ruda cuiva, nu era
din oraø.

119
 GILLIAN FLYNN

— Dar cine crezi cæ ar putea cunoaøte numele? Adicæ, dacæ

are rude aici, cred cæ meritæ sæ cercetez cazul.
Mæ simfleam de parcæ mi se rupeau mîinile, plutind pe lîngæ
mine ca un ciot de lemn pe o apæ unsuroasæ. Mi°am apæsat
degetele pe zimflii furculiflei. Doar faptul cæ am spus povestea
cu voce tare mæ speria îngrozitor. Nici nu mæ gîndisem cæ
Richard ar putea cere detalii.
— Hei, credeam cæ desenæm doar un profil al violenflei, am
spus eu øi îmi auzeam vocea ca un ecou în urma sîngelui din
urechi. Nu am alte amænunte. Era o femeie pe care nu o cu-
noøteam øi nici nu øtiu cu cine era. Am presupus doar cæ nu
era din oraø.
— Credeam cæ ziariøtii nu fac presupuneri.
— Pe vremea aia nu eram reporter, eram øi eu o fetiflæ...
— Camille, te chinuiesc, îmi pare ræu.
Trase furculifla de sub degetele mele øi o aøezæ lîngæ el, dupæ
care îmi ridicæ mîna øi o særutæ. Puteam vedea conturul
cuvîntului ruj ieøindu°mi de sub mînecæ.
— Îmi pare ræu, nu vreau sæ te fierb. Fac doar pe poliflistul
ræu.
— Mi°e greu sæ mi te imaginez ca fiind un poliflist ræu.
Zîmbi.
— Aøa e, exagerez. Sæ dea naiba în aspectul meu grozav!
Am fæcut o pauzæ pentru a ne gusta bæutura. El învîrtea
solnifla øi îmi spuse:
— Pot sæ te mai întreb ceva?
Am dat din cap afirmativ.
— Ce altceva îfli mai aduci aminte?
Mirosul prea puternic al salatei de ton din farfurie îmi în-
torcea stomacul pe dos. Mæ uitam dupæ Kathy sæ°i mai cer o
sticlæ de bere.
— Eram în clasa a cincea. Doi bæiefli au înghesuit o fatæ
într°un colfl în pauzæ øi au obligat°o sæ°øi bage un bæfl în ea.
— Ea nu voia? Au forflat°o?
— Mmm... Cred cæ da, puflin. Tuturor le era fricæ de ei, aøa
cæ dacæ i°au spus sæ facæ chestia asta, aøa a fæcut.
— Iar tu ai væzut sau ai auzit despre asta?

120
 OBIECTE ASCUfiITE

— Ei ne°au spus la cîfliva sæ venim sæ ne uitæm. Cînd a aflat

profesoara, a trebuit sæ ne cerem iertare.
— Fetei?
— Nu, øi fata a trebuit sæ cearæ iertare clasei. „Fetele trebuie
sæ øtie sæ îøi stæpîneascæ corpul, pentru cæ bæieflii nu pot sæ
facæ asta“, a fost explicaflia.
— Doamne, cîteodatæ uitæm cum era pe vremea aia, care
nu e foarte îndepærtatæ, de fapt. Cît de... neinformafli eram.
Richard mîzgæli ceva în carneflel øi înghifli niøte gelatinæ.
— Ce altceva îfli mai aminteøti?
— O datæ, o fatæ din clasa a opta s°a îmbætat la o petrecere
de liceu øi patru sau cinci bæiefli din echipa de fotbal au fæcut
sex cu ea, aøa, de la unul la altul. Asta se pune?
— Camille, normal cæ se pune. Îfli dai seama, nu?
— Da, nu øtiam dacæ o socoteøti violenflæ pe faflæ sau...
— Da, normal cæ aø socoti cæ o gaøcæ de împuflifli violînd o
fatæ de treisprezece ani este violenflæ pe faflæ.
— Avefli nevoie de ceva? zîmbi deodatæ Kathy deasupra
noastræ.
— Crezi cæ ai putea sæ°mi mai strecori o sticlæ de bere?
— Douæ, adæugæ Richard.
— Ok, asta o fac pentru Richard, pentru cæ dæ cele mai bune
bacøiøuri din oraø.
— Mulflumesc, Kathy, îi spuse Richard zîmbind.
M°am aplecat peste masæ:
— Nu te contrazic cæ e ceva anormal, Richard, încerc doar
sæ aflu care e criteriul tæu pentru violenflæ.
— Înfleleg, iar eu am o imagine destul de claræ acum despre
tipul de violenflæ cu care ne confruntæm aici øi prin simplul fapt
cæ mæ întrebi dacæ asta se pune. Poliflia a fost anunflatæ atunci?
— Bineînfleles cæ nu.
— Mæ mir cæ nu a fost nevoitæ sæ îøi cearæ scuze pentru cæ
le°a permis s°o violeze. În clasa a opta. Mi se face greaflæ.
A încercat din nou sæ îmi prindæ mîna, dar am tras°o rapid
în poalæ.
— Deci datoritæ vîrstei a fost viol.
— Ar fi fost viol la orice vîrstæ.

121
 GILLIAN FLYNN

— Dacæ m°aø îmbæta puflin mai tare în seara asta øi nu aø

mai øti de mine øi aø face sex cu patru tipi, ar fi viol?
— Din punct de vedere legal, nu øtiu, depinde de multe alte
lucruri. De avocatul tæu, de exemplu. Dar din punct de vedere
moral, normal cæ ar fi.
— Eøti misogin.
— Poftim?
— Eøti misogin. Mi°e silæ de bærbaflii liberali cu convingeri
de stînga care practicæ discriminarea sexualæ sub o aparentæ
protecflie a femeilor tocmai împotriva discriminærii sexuale.
— Te asigur cæ nu fac aøa ceva.
— E un tip la noi în redacflie — foarte sensibil. Cînd nu mi
s°a acordat o promovare, mi°a sugerat sæ îi dau în judecatæ
pentru discriminare sexualæ. Dar nu eram deloc discriminatæ,
pur øi simplu eram un ziarist mediocru. Cîteodatæ, femeile bete
nu sînt violate, fac doar alegeri idioate. Øi sæ spui cæ ar trebui
sæ fim tratate diferit cînd sîntem bete doar pentru cæ sîntem
femei, sæ spui cæ avem nevoie de îngrijire specialæ, mi se pare
jignitor.
Kathy aduse berile, pe care le°am bæut în întregime în tæcere.
— Doamne, Preaker, în regulæ, mæ predau.
— Bine.
— Dar existæ o cutumæ aici, îfli dai seama? În atacurile
asupra femeilor. Øi în atitudinea faflæ de aceste atacuri.
— Numai cæ nici fetifla Nash øi nici fetifla Keene nu au fost
molestate sexual. Aøa°i?
— Cred cæ, în mintea asasinului, smulgerea dinflilor e echi-
valentæ cu violul. E vorba de putere — e un gest intruziv, care
necesitæ multæ forflæ, øi pe mæsuræ ce iese cîte un dinte...
refulare.
— Asta e o declaraflie oficialæ?
— Dacæ væd chestia asta în ziar, dacæ væd doar o idee a
acestei conversaflii sub numele tæu, noi doi nu vom mai discuta
niciodatæ. Øi mi°ar pærea foarte ræu, pentru cæ îmi place sæ
vorbesc cu tine. Noroc!
Richard îøi lovi sticla goalæ de a mea. Eu tæceam.
— De fapt, permite°mi sæ te scot în oraø, spuse el. Ne dis-
træm. Færæ discuflii despre crime. Mintea mea chiar are nevoie

122
 OBIECTE ASCUfiITE

de o searæ departe de chestiile astea. Am putea face ceva

normal pentru un oræøel ca æsta.
Mi°am ridicat sprîncenele, întrebætoare.
— Sæ mîncæm vatæ pe bæfl? Sau poate sæ prindem un porc
unsuros? începu el sæ enumere pe degete. Sæ ne facem singuri
îngheflatæ? Sau sæ ne dæm pe Strada Principalæ cu maøinuflele
acelea Shriner? Ori poate e vreun bîlci ciudat prin apropiere,
aø putea face o faptæ de vitejie pentru tine.
— Crezi cæ atitudinea asta i°ai cucerit pe localnici?
— Kathy mæ place foarte tare.
— Pentru cæ îi laøi bacøiø!

Am ajuns pînæ la urmæ în parcul Garrett, înghesuifli în lea-

gænele care erau prea mici pentru noi, bælængænindu°ne înainte
øi înapoi în praful arøiflei de searæ. Era locul în care Natalie
Keene fusese væzutæ în viaflæ ultima datæ, dar nici unul dintre
noi nu a spus nimic. Dincolo de terenul de baseball o fîntînæ
veche de piatræ împroøca apæ aiurea øi nu se oprea decît de
Ziua Muncii*.
— Am væzut o græmadæ de puøti de liceu petrecînd noaptea
pe aici, spuse Richard. Vickery e, probabil, prea ocupat acum
ca sæ°i mai alerge.
— Aøa era øi cînd eram eu în liceu. Bæutura nu e mare
scofalæ pe aici. Sau poate numai la Gritty e.
— Mi°ar fi plæcut sæ te cunosc la øaisprezece ani. Lasæ°mæ
sæ ghicesc: erai ca un fel de fatæ sælbaticæ a preotului. Øi fru-
moasæ øi deøteaptæ øi cu bani. Cred cæ e un fel de refletæ pentru
a da de bucluc pe aici. Mi te imaginez acolo, în locul æla, spuse
el, arætînd spre scaunele rupte din tribune. Întrecîndu°i pe
bæiefli la bæuturæ.
Era cea mai cuminte faptæ pe care o fæcusem în parcul æsta.
Aici am avut primul særut, dar øi prima partidæ de sex oral,
la treisprezece ani. Un fotbalist din ultimul an mæ luase sub
protecflia lui, dupæ care m°a luat øi în pædure. N°a vrut sæ mæ

* Ziua Muncii este særbætoare naflionalæ în Statele Unite øi are loc în prima

zi de luni a lunii septembrie. Prima datæ a fost særbætoritæ în 1882, la inifliativa

Sindicatului Naflional al Muncitorilor de a crea o zi specialæ pentru muncitori.
Este celebratæ ca zi liberæ.

123
 GILLIAN FLYNN

særute pînæ nu i°am supt°o. Dupæ care nu a mai vrut sæ mæ

særute pentru cæ pusesem gura acolo. Dragoste fragedæ. Nu
mult dupæ aceea s°a întîmplat noaptea mea cea sælbaticæ la o
petrecere de fotbaliøti, povestea care l°a revoltat foarte tare
pe Richard. Eram în clasa a opta, iar ei au fost patru. Am avut
parte de mai multæ acfliune atunci decît în ultimii zece ani la
un loc. Am simflit cuvîntul pervers arzîndu°mi pielea pelvisului.
— Da, m°am distrat ceva, i°am ræspuns. Cu frumuseflea øi
cu banii ajungi departe în Wind Gap.
— Øi deøteptæciunea?
— Pe asta nu o aræfli. Am avut mulfli prieteni, dar cu nici
unul nu eram apropiatæ, înflelegi?
— Cred cæ da. Dar de mama ta erai apropiatæ?
— Nu neapærat.
Bæusem prea mult. Îmi simfleam fafla încordatæ øi încinsæ.
— De ce?
Richard îøi întorsese leagænul spre mine.
— Cred cæ unele femei nu sînt fæcute sæ fie mame. Iar alte
femei nu sînt fæcute sæ fie fiice.
— Te°a rænit vreodatæ?
Întrebarea lui mæ iritæ, mai ales dupæ conversaflia de la cinæ.
Nu mæ rænise? Eram siguræ cæ într°o zi urma sæ o visez zgîriind,
muøcînd sau ciupind. Simfleam cæ aøa se øi întîmplase. Îmi
imaginam cum mi°aø fi scos bluza în fafla lui Richard, pentru
a°i aræta cicatricele mele øi urlînd: Da, m°a rænit! Priveøte!
Eram foarte indulgentæ.
— E o întrebare ciudatæ, Richard.
— Scuzæ°mæ, numai cæ pæreai foarte... tristæ. Supæratæ. Ceva
de genul æsta.
— Aøa e toatæ lumea care are o relaflie normalæ cu pærinflii.
— Vinovat, aøa e. (Rîse.) Ce°ar fi sæ schimbæm subiectul?
— Bine.
— Bun, sæ vedem... sæ facem conversaflie. Conversaflie de
leagæn.
Richard îøi schimonosi fafla pentru a mima cæ se gîndeøte.
— Ia sæ vedem, care e culoarea ta, îngheflata favoritæ øi ano-
timpul preferat?
— Albastru, de cafea øi iarna.

124
 OBIECTE ASCUfiITE

— Iarna! Nimænui nu°i place iarna.

— Se întunecæ devreme øi asta îmi place.
— De ce?
Pentru cæ înseamnæ cæ s°a terminat ziua. Îmi place sæ tai
zilele din calendar, au trecut 151 de zile øi nu s°a întîmplat
nimic groaznic. 152 øi nu s°a terminat lumea. 153 øi am reuøit
sæ nu distrug pe nimeni. 154 øi nu mæ uræøte nimeni. Cîteodatæ
cred cæ nu o sæ mæ simt în siguranflæ decît atunci cînd o sæ°mi
pot numæra ultimele zile pe degetele de la o mînæ. Încæ trei
zile de trecut øi nu va mai trebui sæ îmi fac griji pentru viaflæ.
— Îmi place noaptea.
Aø fi vrut sæ spun mai mult, nu mult mai mult, doar încæ
ceva, cînd, deodatæ, un Chevrolet Camaro galben øi præpædit
se opri la un stop de pe strada de vizavi øi din spate coborîræ
Amma øi prietenele ei. Amma se aplecæ pe fereastra øoferului,
cu un decolteu foarte generos, spre un bæiat cu pærul blond øi
unsuros, aøa cum te°ai fi aøteptat sæ°l aibæ cineva care conduce
o astfel de maøinæ. Celelalte trei fete ræmæseseræ în spatele
ei, cu øoldurile în afaræ, iar cea mai înaltæ dintre ele se întoarse
cu spatele øi se aplecæ îndelung, sub pretextul legærii øiretului.
Bune miøcæri.
Fetele se îndreptaræ cætre noi, iar Amma dædea din mîini
exagerat pentru a alunga fumul negru al maøinii. Erau niøte
femeiuøti atrægætoare, trebuia sæ recunosc asta. Pærul lung øi
blond, fafla în formæ de inimæ øi picioare subfliri. Fuste mini
øi topuri pînæ la buric, care læsau la vedere abdomenele plate
de adolescente. Øi, în afaræ de cea numitæ Jodes, al cærei piept
era prea mic øi rigid pentru a aræta altfel decît o ridicæturæ,
celelalte aveau deja sîni mari, unduitori øi foarte dezvoltafli.
Probabil datoritæ anilor în care au fost hrænite cu lapte, porc
øi carne de vitæ. Adicæ toflii hormonii pe care îi adæugæm în
vite. Curînd o sæ aibæ øi bebeluøii flîfle.
— Hei, Dick! strigæ Amma.
Sugea o acadea mare øi roøie.
— Bunæ, doamnelor.
— Bunæ, Camille, m°ai fæcut deja celebræ? întrebæ Amma,
rotindu°øi limba în jurul bomboanei.

125
 GILLIAN FLYNN

Codiflele împletite de inspiraflie elveflianæ dispæruseræ, la fel

øi hainele pe care le purtase la fabricæ, ce erau îmbibate,
probabil, de tot felul de duhori. Acum purta doar un maieu øi
o fustæ care abia îi acoperea scobitura fundului.
— Încæ nu.
Avea pielea finæ ca de piersicæ, færæ nici un fel de pete sau
de riduri, de parcæ tocmai acum ar fi ieøit din burta maicæ°sii.
Toate pæreau nefinisate. Aø fi vrut sæ se care.
— Dick, cînd ai de gînd sæ ne duci la o plimbare cu maøina?
întrebæ Amma, særind în praful din fafla noastræ cu picioarele
desfæcute, pentru a descoperi o clipæ o bucatæ din chilofli.
— Pentru ca sæ fac asta trebuie sæ væ arestez. Dar s°ar putea
sæ fie nevoie sæ arestez golanii cu care umblafli. Bæieflii de liceu
sînt prea mari pentru voi.
— Dar nu sînt la liceu, spuse fata cea înaltæ.
— Aøa e, chicoti Amma, au renunflat la øcoalæ.
— Amma, cîfli ani ai? o întrebæ Richard.
— Abia am împlinit treiøpe.
— Da’ de ce îfli pasæ mereu numai de Amma? îi întrerupse
fata cu pærul aræmiu. Mai sîntem øi noi pe aici, øtii? Probabil
cæ nici mæcar nu øtii cum ne cheamæ.
— Camille, le°ai cunoscut pe Kylie, Kelsey øi Kelsey? spuse
Richard, arætînd spre fata cea înaltæ, apoi spre fata cu pærul
aræmiu øi spre cea cæreia sora mea îi spusese...
— Ea e Jodes, spuse Amma. Sînt douæ Kelsey, aøa cæ pe ea
o strigæm pe numele de familie. Pentru a nu le confunda. Nu°i
aøa, Jodes?
— Ei pot sæ°mi spunæ Kelsey dacæ vor, spuse fata, al cærei
ultim loc în enumerare era un fel de pedeapsæ pentru cæ nu
era foarte frumoasæ øi pærea cam firavæ.
— Iar Amma este sora ta de mamæ, aøa°i? continuæ Richard.
Nu°s chiar venit cu pluta.
— Nu, se pare cæ eøti chiar foarte bine informat, spuse
Amma.
Cuvintele spuse de ea pæreau foarte senzuale, chiar o aluzie
directæ, mi s°a pærut.
— Deci, voi doi sîntefli împreunæ sau ce? Am auzit cæ micufla
Camille e o puicuflæ pe cinste. Sau aøa era, cel puflin.

126
 OBIECTE ASCUfiITE

Richard scoase un zgomot ce pærea a fi rîs, un chicot între-

rupt. Pe picior mæ ardea nedemn.
— E adeværat, Richard. Eram grozavæ pe atunci.
— Grozavæ, mîrîi Amma.
Cele douæ fete rîseræ. Jodes desena linii aiurea în praf cu
un bæfl.
— Ar trebui sæ auzi ce poveøti se spun, Dick. Te°ai cam
încinge. Sau poate le°ai auzit deja.
— Doamnelor, noi trebuie sæ plecæm. Dar, ca întotdeauna,
a fost foarte interesant sæ stæm de vorbæ, spuse Richard øi mæ
prinse de mînæ pentru a mæ ajuta sæ mæ ridic din leagæn.
Continuînd sæ îmi flinæ mîna, mæ strînse de douæ ori în timp
ce ne îndreptam spre maøinæ.
— Nu°i aøa cæ e un adeværat domn! strigæ Amma øi toate
patru se ridicaræ øi veniræ dupæ noi. Nu e în stare sæ rezolve
nici un caz, dar sæ o ajute pe Camille sæ urce în maøina lui
cæcæcioasæ e în stare.
Erau chiar lîngæ noi, Amma øi Kylie ne cælcau practic pe
cælcîie. Am simflit fiorii lui greaflæ în locul în care sandaua
Ammei îmi atinsese cælcîiul. Dupæ care îøi ræsuci acadeaua
lipicioasæ în pærul meu.
— Potoleøte°te! am mîrîit spre ea.
M°am întors øi am apucat°o de încheietura mîinii atît de
tare, încît îi puteam simfli pulsul. Mult mai domol decît al meu.
Nu se neliniøti deloc, ba dimpotrivæ, se apropie øi mai tare de
mine. Îi simfleam aroma de cæpøune din respiraflie chiar în gîtul
meu.
— Hai, fæ ceva, zîmbi Amma. M°ai putea omorî pe loc øi Dick
tot nu øi°ar da seama.
I°am dat drumul øi am împins°o cît mai departe, iar eu øi
Richard am dispærut în maøinæ mai repede decît aø fi vrut de
fapt.

127
Nouæ

Am adormit la ora nouæ, instantaneu øi adînc, øi m°am trezit

a doua zi în lumina puternicæ a soarelui de la øapte dimineafla.
Un copac uscat îøi bælængænea crengile în fereastra mea, ca øi
cum ar fi vrut sæ vinæ lîngæ mine sæ se odihneascæ.
Mi°am pus uniforma — mînecæ lungæ, fustæ lungæ — øi am
coborît la parter. Gayla strælucea în grædinæ, uniforma ei albæ
de asistentæ medicalæ ieøind în evidenflæ printre frunze. fiinea
în mînæ o tæviflæ de argint, pe care mama aøeza trandafirii
trecufli. Ea purta o rochie de culoarea untului, care se potrivea
foarte bine cu nuanfla pærului. Se plimba concentratæ printre
florile roz øi galbene, cu o pereche de cleøti de grædinæ în mînæ.
Studia cu atenflie fiecare floare, smulgînd anumite petale, dînd
deoparte sau trægînd mai aproape tulpinele.
— Trebuie sæ le pui mai multæ apæ, Gayla. Uite ce le°ai fæcut!
Trase un fir de trandafir-roz deschis dintr°o tufæ, îl aplecæ
la pæmînt øi îl fixæ cu piciorul ei elegant, dupæ care îl tæie de
la rædæcinæ. Cred cæ Gayla avea deja douæ duzini de trandafiri
pe tavæ. Iar eu nu vedeam nimic în neregulæ la ei.
— Camille, azi mergem împreunæ la cumpæræturi în Wood-
berry, îmi spuse maicæ°mea færæ a°øi ridica privirea. Eøti de
acord?
Nu spusese nimic despre încleøtarea de ieri din casa familiei
Nash. Ar fi fost mult prea direct pentru ea.
— Am puflinæ treabæ, i°am ræspuns. Apropo, nu øtiam cæ eøti
prietenæ cu familia Nash. Øi mai ales cu Ann.

128
 OBIECTE ASCUfiITE

Aveam un sentiment de vinovæflie cæ o interogasem ieri la

micul dejun în privinfla fetei. Nu era de fapt milæ pentru cæ o
supærasem, dar nu îmi plæcea sæ øtiu cæ îi datorez ceva.
— Mmm°hmm. Alan øi cu mine dæm o petrecere sîmbæta
viitoare. O planificasem cu mult înainte sæ øtim cæ o sæ fii øi
tu aici.
Încæ un trandafir tæiat.
— Credeam cæ nu le øtiai foarte bine pe fete. Nu mi°am dat
seama...
— Bine. O sæ fie o petrecere de varæ foarte frumoasæ, cu
oameni de bunæ calitate, aøa cæ ai nevoie de o rochie. Sînt siguræ
cæ nu ai la tine o rochie, aøa°i?
— Nu.
— În regulæ, atunci, o sæ fie o ocazie plæcutæ sæ mai stæm
de vorbæ. Eøti aici de o sæptæmînæ, cred cæ ar cam fi timpul øi
pentru aøa ceva.
Aøezæ un ultim trandafir pe tavæ.
— Ok, Gayla, pe æøtia pofli sæ°i arunci. O sæ alegem mai
tîrziu unii potrivifli pentru casæ.
— Îi iau pe aceøtia în camera mea, mamæ. Mie mi se par
foarte frumoøi.
— Nu sînt.
— Nu mæ deranjeazæ.
— Camille, abia m°am uitat la ei øi nu sînt înflorifli ca lumea.
Aruncæ cleøtii pe jos øi începu sæ tragæ de tulpinæ.
— Dar mie îmi plac. Pentru camera mea.
— Ah, uite ce°am fæcut din cauza ta. Acum îmi curge sînge.
Maicæ°mea îøi ridicæ mîna înflepatæ de ghimpi øi o dîræ roøie
începu sæ curgæ de°a lungul încheieturii. Conversaflia era în-
cheiatæ. Porni spre casæ, cu Gayla în urma ei øi cu mine în urma
lui Gayla. Mînerul uøii era lipicios de sînge.
Alan îi bandajæ mîna foarte elaborat, dupæ care am plecat
spre ieøire, unde ne°am împiedicat de Amma, care lucra pe
verandæ la cæsufla de pæpuøi. Adora se jucæ cu pærul ei øi o rugæ
sæ vinæ cu noi. Ea se supuse øi veni în urma noastræ, iar eu
mæ aøteptam sæ°i simt din nou loviturile în cælcîi. Dar n°ar fi
fæcut aøa ceva în prezenfla mamei.
Adora voia sæ°i conduc eu decapotabila albastræ pînæ la
Woodberry, unde se aflau douæ buticuri foarte exclusiviste, dar
færæ a da la o parte capota.

129
 GILLIAN FLYNN

— O sæ ræcim færæ capotæ, spuse ea, cu un zîmbet conspi-

rativ, spre Amma.
Fata stætea tæcutæ în spatele mamei øi zîmbi placid cînd am
surprins°o privindu°mæ în oglindæ. La cîteva minute, îøi trecea
degetele prin pærul maicæ°mii, încet, pentru ca ea sæ nu simtæ.
Dupæ ce am parcat Mercedesul în fafla magazinului ei prefe-
rat, Adora mi°a cerut sæ°i deschid portiera maøinii. Era primul
lucru pe care mi°l spunea în douæzeci de minute. Foarte plæcutæ
conversaflie. I°am deschis øi uøa magazinului, iar clinchetul
clopoflelului se potrivea perfect cu salutul de întîmpinare al
vînzætoarei.
— Adora! øi apoi încremeni. Doamne, draga mea, dar ce°ai
pæflit la mînæ?
— Un mic accident. Fæceam treabæ acasæ. O sæ merg dupæ°a-
miazæ la doctor.
Normal cæ va merge la doctor. Se ducea la doctor øi dacæ
se tæia cu o foaie.
— Dar ce s°a întîmplat?
— Of, chiar nu vreau sæ vorbesc despre asta. Dar vreau sæ
fli°o prezint pe fiica mea, Camille. E la noi în vizitæ.
Vînzætoarea o privi pe Amma, dupæ care îmi zîmbi.
— Camille?
Øi o revenire rapidæ:
— Ah, mereu uit cæ ai øi o a treia fatæ.
Rosti cuvîntul „fatæ“ cu o voce joasæ, de parcæ spunea un
juræmînt.
— Cred cæ seamænæ cu tatæl ei, studiindu°mi figura ca pe
un cal pe care ar fi vrut sæ°l cumpere. Amma seamænæ foarte
tare cu tine øi Marian semæna, din cît am væzut în poze. Dar
ea...
— Nu prea seamænæ cu mine, îi ræspunse mama. Are pielea
tatælui ei øi pomeflii ca ai lui. Øi chiar øi temperamentul.
Erau cele mai multe informaflii pe care le auzeam despre
tata. Mæ întreb cîte alte vînzætoare primiseræ atîtea detalii
despre el. Am avut viziunea unor discuflii tofli vînzætorii din
sudul statului Missouri, pentru a reuøi sæ creez o imagine a
lui tata.
Maicæ°mea îmi mîngîie pærul cu niøte mîini moi.
— Trebuie sæ°i cumpæræm dræguflei o rochie nouæ. Ceva co-
lorat. Poartæ numai negru øi gri. Are mærimea 4.

130
 OBIECTE ASCUfiITE

Vînzætoarea, atît de slabæ încît oasele îi ieøeau prin fustæ

ca niøte coarne de cerb, începu sæ scotoceascæ printre rafturile
circulare, alcætuind în brafle un buchet de rochii verzi, albastre
øi roz.
— Asta fli°ar veni foarte bine, spuse Amma, arætîndu°i ma-
mei un top auriu strælucitor.
— Potoleøte°te, Amma! spuse mama. E dezgustætor!
— Chiar semæn cu tata? am întrebat eu, pentru cæ nu mæ
puteam abfline.
Simfleam cum mi se încing obrajii de la atîta aroganflæ de
care dædeam dovadæ.
— Øtiam eu cæ o sæ te legi de chestia asta, spuse Adora, aran-
jîndu°øi rujul într°o oglindæ.
Tifonul de pe mînæ era în continuare incredibil de curat.
— Eram doar curioasæ. Nu te°am mai auzit niciodatæ
spunînd cæ personalitatea mea îfli aminteøte de...
— Personalitatea ta îmi aminteøte de cineva care nu sea-
mænæ deloc cu mine. Øi cu siguranflæ nu semeni nici cu Alan,
aøa cæ, bænuiesc, semeni cu tatæl tæu. Øi acum, gata.
— Dar, mamæ, voiam doar sæ øtiu...
— Camille, mæ faci sæ sîngerez øi mai tare.
Îøi ridicæ mîinile bandajate, acum pætate de roøu. Aø fi vrut
s°o zgîrii.
Vînzætoarea apæru lîngæ noi cu un brafl de rochii.
— Pe asta trebuie neapærat s-o ai, spuse femeia, ridicînd o
rochie de varæ turcoaz færæ bretele.
— Øi dulceafla asta micæ? arætæ vînzætoarea spre Amma.
Cred cæ deja fli se potriveøte mæsura micæ de la femei.
— Amma are doar treisprezece ani. Nu e pregætitæ pentru
astfel de haine, spuse mama.
— Doar treisprezece ani, Doamne Dumnezeule. Mereu uit,
aratæ mai mare. Trebuie sæ fii moartæ de îngrijorare, cu cîte
se întîmplæ acum în Wind Gap.
Mama îøi aøezæ o mînæ în jurul Ammei øi o særutæ pe frunte.
— Cîteodatæ am senzaflia cæ nici nu mai fac faflæ îngrijorærii.
Aø vrea sæ o încui undeva.
— Ca pe nevestele omorîte de Barbæ Albastræ*, mormæi Amma.

1 Barbæ Albastræ este personajul principal într°o poveste renumitæ despre

un boier care øi°a ucis nevestele foarte curioase. A fost scrisæ de Charles Perrault
øi publicatæ prima datæ în 1697.

131
 GILLIAN FLYNN

— Nu, ca pe Rapunzel*, spuse mama. Hai, Camille, pro-

beazæ, aratæ°i surorii tale cît de dræguflæ pofli sæ fii.
Mæ urmæ în tæcere în cabina de probæ. În cabina de probæ,
cu maicæ°mea de gardæ pe un scaun afaræ, mi°am evaluat opfli-
unile. Færæ bretele, bretele foarte subfliri, mîneci scurte. Mama
mæ pedepsea. Am gæsit o rochie roz cu mînecile trei sferturi
øi, scoflîndu-mi repejor pantalonii øi bluza, am tras°o pe mine.
Linia gîtului era mai jos decît crezusem: cuvintele încrustate
pe piept erau reliefate în lumina fluorescentæ, ca niøte viermi
care îmi umblau pe sub piele. Scîncet, lapte, durere, ranæ.
— Hai, Camille, lasæ°mæ sæ te væd.
— Ah, n°o sæ meargæ niciodatæ.
— Lasæ°mæ sæ væd.
Micøorat îmi ardea pe øoldul drept.
— Stai sæ mai încerc una.
Am ræscolit celelalte rochii. Toate la fel de descoperite. Mi°am
surprins imaginea în oglindæ. Eram îngrozitoare.
— Camille, deschide uøa!
— Ce are Camille? spuse Amma.
— Asta nu merge.
I se înflepenise fermoarul lateral. Pe braflele goale scînteiau
cicatrice roz øi roøii. Chiar øi færæ sæ privesc direct în oglindæ,
le puteam surprinde conturul, pete mari de piele uscatæ.
— Camille, flipæ maicæ°mea.
— De ce nu vrea sæ ne arate?
— Camille!
— Mamæ, øtii ce rochii mi°a dat øi îfli dai seama de ce nu
sînt bune!
— Lasæ°mæ sæ væd!
— Încerc eu una, mamæ, spuse Amma cu o voce linguøitoare.
— Camille...
— Foarte bine! i°am spus trîntind uøa de perete.
Maicæ°mea, cu privirea la nivelul gîtului meu, se crispæ.
— Oh, Doamne!

* Rapunzel este o poveste germanæ din colecflia popularæ adunatæ de Fraflii

Grimm øi publicatæ iniflial în 1812. Eroina principalæ este închisæ într°un turn
øi salvatæ cu ajutorul cozii ei foarte lungi.

132
 OBIECTE ASCUfiITE

Îi puteam simfli respiraflia pe piele. Ridicæ mîna bandajatæ,

ca øi cum ar fi vrut sæ îmi atingæ pieptul, dar renunflæ. În spa-
tele ei, Amma scîncea ca un cæflel.
— Uite ce fli°ai fæcut! spuse Adora. Priveøte!
— Privesc.
— Sper cæ fli°a plæcut la nebunie. Øi sper cæ te pofli suporta.
Îmi închise uøa, iar eu am smuls rochia de pe mine, pentru
cæ fermoarul era în continuare înflepenit, dar am reuøit sæ trag
cu destulæ furie cît sæ o pot aduce peste øolduri, unde am ræ-
sucit°o, ræmînîndu°mi urme roz pe piele de la fermoar. Mi°am
îndesat rochia în guræ øi am urlat.
În cealaltæ cameræ, puteam auzi vocea sacadatæ a mamei.
Cînd am ieøit, vînzætoarea împacheta o bluzæ cu mînecæ lungæ,
cu guler øi cu øireturi øi o fustæ corai, care îmi ajungea pînæ
la glezne. Amma se holba la mine, cu niøte ochi înroøifli øi sæge-
tafli, dupæ care ieøi øi se opri lîngæ maøinæ.
Acasæ am urmat°o pe Adora la intrare, unde Alan încerca
sæ ne aøtepte relaxat, cu mîinile în buzunarul pantalonilor lui
de pînzæ. Adora trecu pe lîngæ el øi se îndreptæ spre scæri.
— Cum a fost plimbarea? strigæ el în urma ei.
— Oribilæ, îi ræspunse ea cu un mîrîit.
La etaj, se auzi uøa închizîndu°se. Alan se încruntæ spre
mine øi porni sæ o aline pe maicæ°mea. Amma deja dispæruse.
M°am dus la bucætærie, spre sertarul de cuflite. Voiam doar
sæ privesc cuflitele pe care le folosisem cîndva asupra mea. Nu
voiam sæ mæ tai, ci doar sæ simt acea apæsare metalicæ. Deja
simfleam vîrful cuflitului pe buricele umflate ale degetelor, acea
încordare delicatæ chiar de dinaintea tæierii.
Sertarul se deschise cîfliva centimetri øi se înflepeni.
Maicæ°mea îl blocase. Am continuat sæ trag la nesfîrøit. Auzeam
toate acele lame metalice lovindu°se una de alta, ca niøte peøti
de metal disperafli. Pielea îmi ardea. Voiam sæ îl sun pe Curry,
dar deodatæ se auzi clinchetul domol al soneriei.
Privind pe geam, am væzut°o pe Meredith Wheeler øi pe John
Keene aøteptînd la intrare.
Mæ simfleam de parcæ mæ prinseseræ masturbîndu°mæ. Am
deschis uøa, muøcîndu°mi cu nervozitate obrajii. Meredith intræ,
studiind camerele, læsînd sæ°i scape aprecieri mentolate despre
cît de frumos era totul øi adieri ale unui parfum greu, potrivit

133
 GILLIAN FLYNN

mai degrabæ unei matroane decît unei adolescente îmbræcate

în costum de majoretæ alb cu verde. Mi°a surprins privirea.
— Øtiu, øtiu, øcoala s°a terminat, dar e ultima datæ cînd mai
port costumul æsta. Avem repetiflie cu fetele care vor fi majorete
anul viitor. Ca un fel de predare a øtafetei. Øi tu ai fost majo-
retæ, nu?
— Aøa e, dacæ îfli vine sæ crezi.
Nu fusesem grozavæ, dar îmi stætea bine în fusta aia. Asta
în zilele în care îmi limitam tæieturile la zona trunchiului.
— Pot sæ cred. Erai cea mai dræguflæ fatæ din oraø. Værul
meu era în anul întîi cînd tu erai în ultimul. Dan Wheeler îl
chema. Mereu vorbea despre tine. Øi frumoasæ øi deøteaptæ,
øi frumoasæ øi deøteaptæ. Øi amabilæ. M°ar ucide dacæ ar øti
cæ îfli spun asta. Acum locuieøte în Springfield. Dar nu s°a
cæsætorit.
Tonul ei linguøitor îmi aduse aminte de cît de mult detestam
genul æsta de fete, care afiøau un soi de amabilitate artificialæ,
care îfli spuneau lucruri personale pe care numai prietenii
apropiafli le øtiau, øi care se considerau a fi persoane sociabile
prin asta.
— El este John, spuse ea, puflin surprinsæ parcæ de prezenfla
lui.
Era prima datæ cînd îl vedeam de aproape. Era foarte fru-
mos, cu un aspect chiar androgin, înalt øi slab, cu buze pline
øi cu ochii de gheaflæ. Îøi ascunse o øuviflæ de pær negru dupæ
ureche øi zîmbi, întinzîndu°mi mîna, ca un cæfleluø demonstrînd
ultimul truc învæflat.
— Deci, unde vrefli sæ stafli de vorbæ? întrebæ Meredith.
Mæ gîndeam cæ ar fi fost bine sæ scæpæm de ea, de teamæ
cæ nu ar øti cînd sau cum sæ tacæ. Dar el pærea cæ are nevoie
de prezenfla ei øi nu doream sæ°l sperii.
— Luafli loc în camera de zi, le°am spus. Mæ duc sæ aduc
niøte ceai.
M°am repezit în cameræ pentru a strecura o nouæ casetæ în
reportofon, dupæ care am ascultat puflin la uøa mamei. Era
liniøte, se auzea doar zumzetul ventilatorului. Oare dormea?
Øi dacæ ea dormea, Alan era ghemuit lîngæ ea sau stætea pe
scaun, privind°o? Chiar øi dupæ atîta timp, nu aveam nici cea
mai vagæ idee despre viafla intimæ a Adorei øi a soflului ei.
Trecînd pe lîngæ camera Ammei, am væzut°o stînd pe marginea

134
 OBIECTE ASCUfiITE

unui balansoar øi citind o carte intitulatæ Zeifle greceøti. De cînd

eram eu aici, am surprins°o jucîndu°se de°a Ioana D’Arc, de°a
nevasta lui Barbæ Albastræ sau de°a Prinflesa Diana, toate mar-
tire, mi°am dat seama. Iar printre zeifle avea sæ gæseascæ mode-
le de comportament chiar mai nesænætoase. Am læsat°o în pace.
Am coborît în bucætærie pentru a turna de bæut. Apoi, cît
am numærat pînæ la zece, mi°am apæsat în palmæ dinflii unei
furculifle. Pielea începea sæ mi se relaxeze.
Am intrat în camera de zi, iar Meredith îøi bælængænea
picioarele în poala lui John, særutîndu°l pe gît. Cînd am aøezat
tævifla cu pahare pe masæ, ea nu a avut nici o reacflie. John s°a
uitat la mine øi s°a tras uøor înapoi.
— Nu eøti deloc amuzant azi, spuse ea bosumflatæ.
— John, mæ bucur foarte tare cæ ai acceptat sæ stæm de vor-
bæ, am început eu. Øtiu cæ mama ta nu doreøte aøa ceva.
— Da, nu prea vrea sæ vorbeascæ cu nimeni, mai ales cu...
presa. fiine foarte mult la intimitatea ei.
— Dar tu eøti de acord sæ faci asta? am întrebat eu. Ai îm-
plinit optsprezece ani, presupun.
— Da, de curînd.
Bæu puflin din ceai, de parcæ îøi numæra înghifliturile.
— Pentru cæ eu vreau sæ o pot descrie foarte bine pe sora
ta cititorilor, i°am spus eu. Tatæl lui Ann Nash vorbeøte despre
fata lui øi nu aø vrea ca imaginea lui Natalie sæ fie mai puflin
vizibilæ. Mama ta øtie cæ stæm de vorbæ?
— Nu, dar e în regulæ. Cred cæ va trebui sæ ne acceptæm
punctele de vedere diferite despre acest subiect, spuse el, rîzînd
stînjenit.
— Maicæ°sa are o chestie foarte ciudatæ cu ziariøtii, spuse
Meredith, gustînd din paharul lui John. fiine foarte mult la
intimitatea ei. Adicæ, vreau sæ°fli zic cæ nici nu cred cæ øtie exact
cine sînt eu øi sîntem împreunæ de un an deja, nu?
El doar dædu din cap. Ea se încruntæ, dezamægitæ, cred, cæ
el nu a susflinut povestea amorului lor. Îøi dædu picioarele la
o parte din poala lui, øi le încruciøæ øi începu sæ piguleascæ
marginea canapelei.
— Am auzit cæ acum locuieøti la familia Wheeler?
— Avem un loc în spate, un fel de hambar pentru træsuræ
cum era odatæ, ræspunse tot Meredith. Soræ°mea mai micæ e
foarte ofticatæ: acela era locul în care îøi petrecea timpul cu

135
 GILLIAN FLYNN

prietenele ei obraznice. În afaræ de sora ta. Sora ta e ca lumea.

O øtii pe sora mea, nu? Kelsey?
Evident, trebuia ca øi în schema asta sæ fie cumva implicatæ
Amma.
— Kelsey cea înaltæ sau Kelsey cea scundæ? am întrebat eu.
— Logic. În oraøul æsta sînt prea multe fete cu numele de
Kelsey. Sora mea e cea înaltæ.
— Da, am cunoscut°o. Par foarte apropiate.
— Ar fi bine sæ fie, spuse Meredith cu încordare. Micufla
Amma e øefa øcolii. Trebuie sæ fii nebun sæ nu fii de partea ei.
Destul despre Amma, mi°am spus în gînd, dar în minte îmi
apæreau încontinuu imagini cu ea chinuind fete mai puflin
arætoase pe lîngæ dulapurile øcolii. Øcoala generalæ e o perioadæ
nesuferitæ.
— Aøadar, John, cum te simfli în noua casæ?
— E foarte bine, interveni Meredith. Chiar i°am fæcut cadou
un coø cu chestii bærbæteøti — mama i°a cumpærat øi un CD
player.
— Într°adevær?
Øi m°am uitat fix la John. E timpul sæ deschizi gura, amice.
Nu mai face pe fætælæul cu mine.
— Trebuie sæ fiu departe de casæ o perioadæ, spuse el. Cu
toflii sîntem cam încordafli, øtii, iar peste tot zac încæ lucrurile
lui Natalie øi mama nu lasæ pe nimeni sæ le atingæ. La intrare
sînt pantofii ei, iar la baie atîrnæ de uøæ costumul ei de înot
øi eu îl væd în fiecare zi la duø øi nu mai suport!
— Te înfleleg.
Øi chiar îl înflelegeam: îmi aduceam aminte de haina cea roz
a lui Marian care atîrnase în dulapul din hol pînæ cînd am
plecat la facultate. Cred cæ øi acum e tot acolo.
Am pornit reportofonul øi l°am împins pe masæ spre bæiat.
— Povesteøte°mi cum era sora ta, John.
— Pæi, era un copil bun. Era foarte deøteaptæ. Incredibil de
deøteaptæ.
— În ce sens? Era bunæ la øcoalæ sau era pur øi simplu is-
teaflæ?
— Pæi, la øcoalæ nu se descurca foarte bine. Avea niøte pro-
bleme cu disciplina, spuse el. Dar cred cæ asta se întîmpla din
cauzæ cæ se plictisea foarte tare. Ar fi trebuit sæ saræ un an
sau doi.

136
 OBIECTE ASCUfiITE

— Mama lui era de pærere cæ asta o va diferenflia prea tare

de ceilalfli, interveni Meredith. Întotdeauna îi era teamæ ca
Natalie sæ nu iasæ în evidenflæ.
Am ridicat sprîncenele întrebætor spre el.
— Aøa e. Mama voia ca Natalie sæ se integreze cît mai bine.
Era genul æsta de copil haios, de bæiefloi, øi puflin cam ciudæflicæ.
Rîse, cu privirea în jos.
— Îfli pofli aminti o întîmplare anume cu ea? am întrebat eu.
Anecdotele erau punctul forte al lui Curry pentru o situa-
flie°cheie. În plus, chiar mæ interesa.
— Da, o datæ chiar inventase o limbæ cu totul nouæ, øtii? Ceea
ce, pentru un copil normal, era un fel de bolborosealæ. Dar
Natalie elaborase un întreg alfabet: semæna puflin cu cel rusesc.
Øi chiar l°am învæflat øi eu. Sau am încercat, de fapt. Nu prea
fæceam faflæ øi asta o enerva.
Rîse din nou, cu acelaøi sunet, ca øi cum venea dinlæuntrul
lui.
— Îi plæcea la øcoalæ?
— Pæi, e destul de greu sæ fii nouæ, mai ales cu fetele astea
de pe aici... bine, cred cæ peste tot fetele sînt niøte mucoase
ræutæcioase.
— Vai, Johnny! Ce urît! spuse Meredith øi se prefæcu cæ îl
împinge. El o ignoræ.
— Vreau sæ zic, de exemplu, sora ta .... Amma, nu?
Am dat din cap.
— Chiar au fost prietene o perioadæ. Tot alergau prin pæ-
dure, iar Natalie se întorcea acasæ toatæ numai julituri.
— Zæu?
Chiar nu°mi puteam imagina chestia asta, avînd în vedere
dispreflul cu care Amma vorbise despre Natalie.
— Au fost foarte apropiate o perioadæ destul de scurtæ. Dar
cred cæ Amma s°a plictisit de ea în cele din urmæ, mai ales cæ
Natalie era cu cîfliva ani mai micæ. Nu øtiu. Au avut un fel de
reflux total.
Amma învæflase asta de la maicæ°sa, cum sæ se descoto-
roseascæ uøor de prieteni.
— Era în regulæ, pînæ la urmæ, spuse John, parcæ pentru
a mæ convinge de normalitatea situafliei, sau poate ca sæ se
convingæ pe el însuøi.

137
 GILLIAN FLYNN

— Se juca foarte mult cu un puøti, cu James Capisi. Un copil

de fermæ cu cîfliva ani mai mic decît ea øi cu care nu prea vorbea
nimeni. Dar ei doi pæreau sæ se înfleleagæ foarte bine.
— El spune cæ e cel care a væzut°o ultimul în viaflæ, am spus
eu.
— Minte, spuse Meredith. Am auzit øi eu povestea asta.
Mereu a inventat tot felul de lucruri. Adicæ, mama lui moare
de cancer. Tatæ nu are. Nu°l bagæ nimeni în seamæ. Aøa cæ in-
venteazæ povestea asta ræsuflatæ. Nu asculta nimic din ce spune.
M°am uitat din nou spre John, care dædu din umeri.
— E cam trasæ de pær povestea, înflelegi? O femeie nebunæ
o ræpeøte pe Natalie în miezul zilei, spuse el. La urma urmei,
de ce ar face o femeie aøa ceva?
— De ce ar face un bærbat aøa ceva? am întrebat eu.
— Cine øtie de ce fac bærbaflii lucruri de°astea ciudate? adæ-
ugæ Meredith. Cred cæ e o chestie geneticæ.
— John, trebuie sæ te întreb, ai fost cumva interogat de
poliflie?
— Øi eu, øi pærinflii mei.
— Øi ai un alibi pentru nopflile în care s°au petrecut cele
douæ crime?
Mæ aøteptam la o reacflie puternicæ, dar el continuæ sæ soarbæ
liniøtit din ceai.
— Nu prea. Am condus aiurea prin oraø. Cîteodatæ simt ne-
voia sæ mai evadez, øtii?
Îi aruncæ o privire rapidæ lui Meredith, ale cærei buze se
strînseræ cînd îi surprinse privirea.
— E un oraø mai mic decît eram eu obiønuit. Cîteodatæ simfli
nevoia sæ rætæceøti puflin. Øtiu cæ nu mæ înflelegi, Mer.
Meredith tæcu.
— Eu te înfleleg, i°am spus. Îmi aduc aminte cæ simfleam
uneori, în copilærie, senzaflia de claustrofobie, dar nu°mi pot
imagina cum e pentru cineva care se mutæ aici din altæ parte.
— Johnny este prea nobil, interveni Meredith. De fapt, a
fost cu mine în ambele nopfli. Dar nu vrea ca eu sæ am necazuri.
Sæ publici asta.
Meredith se trase pe marginea canapelei, fleapænæ øi uøor
distratæ, de parcæ vorbea limbi stræine.
— Meredith, murmuræ John. Nu!

138
 OBIECTE ASCUfiITE

— Nu am de gînd sæ las lumea sæ creadæ cæ prietenul meu

este un nenorocit de criminal de copii, mulflumesc foarte mult,
John.
— Dacæ spui povestea polifliøtilor, o sæ descopere adeværul
într°o oræ. Va fi øi mai ræu pentru mine. Nimeni nu crede cu
adeværat cæ eu mi°am ucis sora.
John prinse o øuviflæ din pærul lui Meredith øi o atinse uøor
cu degetele de la rædæcinæ pînæ la vîrf. Cuvîntul gîdilat îmi
sclipi întîmplætor pe øoldul drept. Chiar îl credeam pe bæiat.
Plînsese în public øi povestise lucruri haioase despre sora lui
øi se jucase cu pærul prietenei lui, iar eu îl credeam. Aproape
cæ îl auzeam pe Curry cum va mîrîi la naivitatea mea.
— Vorbind de poveøti, am început eu. Trebuie sæ te întreb
despre una anume: e adeværat cæ Natalie øi°a rænit un coleg
la øcoala din Philadelphia?
John îngheflæ, se întoarse spre Meredith øi pentru prima datæ
pæru mai puflin plæcut. Mi°a oferit o imagine claræ a ceea ce
înseamnæ „buze umflate“. Tot corpul îi tresærea øi o clipæ am
crezut cæ va porni spre uøæ, dar el se læsæ pe spate øi respiræ
adînc.
— Grozav. De°aia uræøte mama presa, mormæi el. A fost un
articol despre chestia asta într°un ziar de acasæ. Doar cîteva
paragrafe. Dar Natalie era prezentatæ ca un animal.
— Dar ce s°a întîmplat de fapt?
El dædu din umeri øi îøi rîcîi o unghie.
— Erau la ora de îndemînæri practice, iar copiii tæiau, dese-
nau øi o fetiflæ s-a rænit. Natalie era un copil mic, dar se enerva
repede, iar fetifla o tot necæja. Într°unul din aceste momente,
s°a întîmplat ca Natalie sæ aibæ niøte foarfece în mînæ. Nu a
fost un atac premeditat. Adicæ, avea doar nouæ ani la acea vreme.
Mi°am amintit chipul lui Natalie, acea figuræ serioasæ din
poza familiei Keene, îndreptînd foarfeca spre ochii altui copil.
Øi o patæ de roøu-aprins amestecîndu°se pe neaøteptate cu
nuanfle decolorate de pastel.
— Ce s°a întîmplat cu cealaltæ fetiflæ?
— I°au salvat ochiul stîng. Pentru dreptul nu se mai putea
face nimic.
— Natalie i°a atacat ambii ochi?
Se ridicæ în picioare, arætîndu°mæ cu degetul aproape la fel
cum fæcuse øi maicæ°sa.

139
 GILLIAN FLYNN

— Natalie a mers la psihiatru un an dupæ aceea, pentru a

scæpa de aceastæ amintire. A avut coømaruri nopfli la rînd.
Aveam doar nouæ ani. Øi a fost un accident. Tofli ne°am simflit
îngrozitor. Tata chiar a înfiinflat un fond pentru fetifla respec-
tivæ. A trebuit sæ plecæm, pentru ca Natalie sæ lase totul în
urmæ øi sæ o ia de la capæt. De asta a trebuit sæ ne mutæm aici.
Tata a primit prima slujbæ care i s°a oferit øi am plecat în miezul
nopflii, ca niøte criminali. Am ajuns aici. În oraøul æsta nenorocit.
— Doamne, John, nu mi°am dat seama cæ te simfli atît de
groaznic aici, murmuræ Meredith.
El începu sæ plîngæ, stînd pe canapea cu fafla îngropatæ în
mîini.
— N°am vrut sæ spun cæ îmi pare ræu cæ am venit aici. Ci
cæ îmi pare ræu cæ øi ea a venit în acest oraø, pentru cæ acum
e moartæ. Iar noi am încercat sæ o ajutæm. Dar ea e moartæ.
Oftæ, iar Meredith îøi încercui braflele în jurul lui.
— Cineva mi°a omorît sora!

În seara aceea nu se va organiza cina, pentru cæ domniøoara

Adora nu se simte bine, mæ informæ Gayla. Am bænuit cæ
folosirea apelativului „domniøoaræ“ în fafla numelui se datora
sensibilitæflii mamei mele øi îmi øi puteam închipui cum decur-
geau conversafliile: Gayla, cei mai buni servitori din cele mai
bune case li se adreseazæ stæpînelor cu numele lor formale. Iar
noi vrem sæ fim cei mai buni, nu°i aøa? Ceva de genul æsta, oricum.
Nu øtiu sigur dacæ cearta cu mama sau cu Amma era cauza
tulburærii ei. Dar le puteam auzi ciripind ca niøte pæsærele în
camera maicæ°mii, Adora certînd°o pe Amma, øi pe bunæ
dreptate, cæ a condus maøinufla de golf færæ permisiunea ei.
Ca în toate oræøelele de provincie, Wind Gap are o obsesie
pentru tot felul de maøinærii. Majoritatea caselor au cîte o
maøinæ øi jumætate pentru fiecare ocupant (jumætate însemnînd
fie o maøinæ de colecflie, fie o vechituræ nenorocitæ pe butuci,
în funcflie de venituri), dar øi bærci, jet°ski°uri, scutere, tractoa-
re, øi, asta în rîndurile elitei din Wind Gap, maøinufle de golf
pe care le folosesc puøtii færæ permis pentru a da ture prin oraø.
Teoretic, este o chestie absolut ilegalæ, dar nimeni nu°i opreøte
vreodatæ. Cred cæ maicæ°mea încerca sæ°i mai restrîngæ Ammei
aceste libertæfli dupæ cele douæ crime întîmplate. Cel puflin, eu
aøa aø fi fæcut. Cearta lor continua sæ ræsune de jumætate de

140
 OBIECTE ASCUfiITE

oræ, precum scîncetul unei foci bætrîne. Sæ nu mæ minfli pe mine,

fetiflo... Avertismentul æsta îmi era atît de cunoscut, încît aveam
øi acum un sentiment de neliniøte auzindu°l. Deci iatæ cæ Amma
o mai øi încasa din cînd în cînd.
Cînd sunæ telefonul, am ridicat eu imediat, pentru a nu o
întrerupe pe Amma, øi am auzit cu surprindere în receptor
vocea ritmatæ de majoretæ a prietenei mele de demult, Katie
Lacey. Toate fetele se adunau la Angie Papermaker pentru o
Petrecere de Consolare. Bem niøte vin, vedem un film de plîns,
bocim, bîrfim. Ar fi bine dacæ mergeam øi eu. Angie locuia în
zona noilor îmbogæflifli ai oraøului, cu niøte case imense la
periferie. Era aproape în Tennessee, deja. Nu mi°am putut da
seama din vocea lui Katie dacæ chestia asta o fæcea geloasæ
sau era chiar proastæ. Cunoscînd°o, probabil puflin din fiecare.
Întotdeauna fusese genul acela de om care dorea ceea ce aveau
ceilalfli, chiar dacæ nu i°ar fi folosit la nimic.
Chiar de cînd le°am væzut pe Katie øi pe prietenele ei în casa
familiei Keene, am øtiut cæ va trebui sæ îmi petrec mæcar o
searæ cu ele. Aveam de ales între varianta asta øi aceea de a
termina transcrierea discufliei cu John, care mæ întrista de altfel
periculos de tare. În plus, la fel ca øi Annabelle, Jackie øi cele-
lalte prietene pisicoase ale maicæ°mii, adunætura astælaltæ avea
sæ°mi furnizeze mai multe informaflii decît aø fi adunat eu
dintr°o græmadæ de interviuri oficiale.
De îndatæ ce øi°a parcat maøina în fafla casei, mi°am dat
seama cæ Katie Lacey, acum Katie Brucker, a reuøit destul de
bine în viaflæ, ceea ce era previzibil. Am øtiut acest lucru atît
din faptul cæ i°a luat doar cinci minute sæ ajungæ la mine (deci
locuia la o stradæ diferenflæ), cît øi datoritæ a ceea ce conducea
cînd a venit la mine: un SUV din acela idiot øi uriaø, care costæ
mai mult decît o casæ øi care oferæ cam tot atît confort. În spate
se auzea zumzæitul unui DVD pentru copii, deøi nu era nici
un copil acolo, iar în faflæ calculatorul de bord oferea într°una
direcflii de mers, total inutile.
Bærba°su, Brad Brucker, era ucenicul de bazæ al tatælui lui
Lacey, iar cînd tati avea sæ se retragæ, el singur va conduce
afacerea. Ei vindeau un soi de hormon, destul de controversat,
care fæcea puiul sæ creascæ într°un ritm de°a dreptul înspæi-
mîntætor. Maicæ°mea pufnea întotdeauna cînd se vorbea despre
chestia asta, pentru cæ era de pærere cæ procesul de dezvoltare

141
 GILLIAN FLYNN

nu trebuia influenflat într°o asemnea mæsuræ. Asta nu în-

seamnæ cæ nu folosea hormoni deloc: porcii de la ferma ei erau
îndopafli cu chimicale pînæ se umflau øi se înroøeau ca niøte
cireøe øi picioarele nu le mai puteau suporta osînza. Dar totul
se petrecea într°un ritm mult mai lent.
Brad Brucker era genul de bærbat care stætea unde spunea
Katie, care o însæmînfla cînd spunea Katie, care cumpæra exact
canapeaua Pottery Barn* pe care o dorea Katie, iar în rest
tæcea. Dacæ îl priveai îndeajuns de mult, pærea chiar arætos,
iar pufla o avea de mærimea degetului meu inelar. Asta o øtiam
la prima mînæ, graflie unui mic schimb manual din primul an
de liceu. Dar se pare cæ micufla sculæ funcfliona: Katie se afla
la finalul primului trimestru al celei de°a treia sarcini. Aveau
de gînd sæ încerce pînæ fæceau un bæiat. Ne dorim foarte mult
un mic pungaø alergînd prin casæ!
Dupæ care discuflia a deviat spre mine, spre Chicago, nu,
nu mæ mæritasem încæ, dar, cine øtie! Dupæ care iar am vorbit
despre ea, despre pærul ei, despre noul ei program de vitamine,
despre Brad, despre cele douæ fete, Emma øi Mackenzie, despre
consiliul de doamne din Wind Gap øi despre organizarea
absolut oribilæ pe care o fæcuseræ la parada din ziua Sfîntului
Patrick. Apoi un oftat: særmanele fetifle. Da, oftat: era treaba
mea sæ scriu povestea særmanelor fetifle. Aparent, nu era foarte
afectatæ de subiect, deorece reveni repejor la consiliul doam-
nelor øi la cît de dezorganizat era acum cæ Becca Hart (næscutæ
Mooney) se ocupa de organizarea evenimentelor. Becca era o
fatæ cu o popularitate foarte redusæ pe vremea noastræ, care
evoluase social foarte rapid cu cinci ani în urmæ, cînd îl îmbîr-
ligase pe Eric Hart, ai cærui pærinfli erau proprietarii unei piste
de kart, cu tobogan cu apæ øi pærculefl de mini°golf, menite sæ
pæcæleascæ turiøtii în cea mai urîtæ zonæ din Ozarks**. Situaflia
era de°a dreptul stînjenitoare. O sæ fie øi ea la petrecere în seara
asta øi am sæ mæ conving singuræ. Pur øi simplu nu se încadra
în peisaj.

* Pottery Barn este un lanfl de magazine de mobilæ din Statele Unite, cu

desfacere în Statele Unite øi Canada.
** Zonæ muntoasæ din sudul statului Missouri.

142
 OBIECTE ASCUfiITE

Casa lui Angie era fæcutæ parcæ dupæ desenul unui copil:
era atît de banalæ, încît cu greu pærea tridimensionalæ. Cînd
am intrat în cameræ mi°am dat seama cæ nu doream deloc sæ
mæ aflu acolo. Am væzut°o pe Angie, care slæbise 5 kilograme
încæ din timpul øcolii, absolut inutil øi care acum îmi aruncæ
un zîmbet afectat, græbindu-se sæ aranjeze un fondue*. Am
væzut°o pe Tish, care fusese mæmica grupului chiar øi în timpul
liceului, cea care îfli flinea fruntea cînd vomitai øi care avea din
cînd în cînd isterii dramatice pentru cæ nu se simflea iubitæ.
Se mæritase cu un tip din Newcastle, am aflat, puflin cam
pæmpælæu (asta din informafliile øuøotite de Katie), dar care
producea bani buni. Apoi Mimi se prævæli peste canapeaua de
piele de culoarea ciocolatei. O adolescentæ superbæ øi acum,
deoarece figura ei nu se maturizase deloc. Dar nimeni nu pærea
sæ observe chestia asta, pentru cæ majoritatea o numeau „cea
mai tare“. Øi ca argument: un diamant uriaø pe deget, cadou
de la Joey Johansen, un tip drægælaø øi de gaøcæ, care devenise
fundaø în echipa de fotbal în primul an øi insistase sæ i se spunæ
Jo°ha (e cam tot ce îmi aminteam despre el). Biata Becca stætea
între ele, pærînd neliniøtitæ øi stînjenitæ, îmbræcatæ caraghios
de similar cu gazda (oare Angie fusese cu Becca la cumpæ-
ræturi?). Zîmbea spre toatæ lumea care o privea, dar nimeni
nu vorbea cu ea în cele din urmæ.
Ne°am uitat la Beaches**.
Tish plîngea în hohote cînd Angie aprinse luminile.
— M°am întors din nou la serviciu, anunflæ ea într°o doaræ,
frecîndu°øi ochii cu niøte unghii corai.
Angie turnæ vin øi o mîngîie pe genunchi, privind°o preocupatæ.
— Doamne, draga mea, dar de ce? murmuræ Katie.
Pînæ øi murmurul era copilæros. Ca o mie de øoricei ronflæind
biscuifli.
— Acum cæ Tyler e la grædiniflæ, m°am gîndit cæ mi°ar prinde
bine, spuse Tish printre suspine. Simt cæ am un scop.
Rostise ultimul cuvînt ca øi cum ar fi fost putrezit.
— Dar ai un scop, spuse Angie. Nu læsa societatea sæ te
învefle cum sæ îfli creøti familia. Nu le læsa pe feministele alea

* Specialitate de sos elveflian.

** Beaches, 1988 — film despre prietenie, în regia lui Garry Marshall, cu
Bette Midler øi Barbara Hershey, nominalizat la Oscar în 1989.

143
 GILLIAN FLYNN

— øi se uitæ la mine — sæ te facæ sæ te simfli vinovatæ pentru

cæ tu ai ceea ce ele nu pot avea.
— Are dreptate, Tish, are perfectæ dreptate, adæugæ øi Becca.
Feminism înseamnæ a læsa femeile sæ aleagæ ceea ce îøi doresc.
Toate celelalte o priveau pe Becca circumspecte, cînd deodatæ
scîncetele lui Mimi se auziræ dintr-un colfl øi toatæ atenflia øi
Angie°cu°vinul se întoarseræ spre ea.
— Steven nu mai vrea copii, se smiorcæi Mimi.
— De ce? o întrebæ cu Katie cu o indignare impresionantæ.
— Zice cæ trei ajung.
— Ajung pentru el sau pentru tine? se ræfloi Katie.
— Asta am spus øi eu. Îmi doresc o fetiflæ. Îmi doresc o fiicæ.
Toate muierile o mîngîiau pe pær. Katie o mîngîia pe abdo-
men:
— Eu îmi doresc un fiu! oftæ ea, privind cu jind fotografia
bæiatului de trei ani al lui Angie de pe øemineu.
Smiorcæiala øi agitaflia trecuræ întruna de la Tish la Mimi
øi invers — Mi-e dor de copiii mei... Întotdeauna mi°am dorit
o casæ plinæ de copii, e tot ce am visat vreodatæ... Ce e ræu în
a fi doar mamæ? Îmi pærea ræu pentru ele — pæreau tare supæ-
rate — øi cu siguranflæ øtiam ce înseamnæ o viaflæ care nu
evoluase conform aøteptærilor. Dar dupæ destule aprobæri din
cap øi øoapte de susflinere, nu mai øtiam ce altceva util sæ mai
spun, aøa cæ m°am refugiat în bucætærie pentru o felie de brînzæ
øi pentru a nu mai încurca locul degeaba. Cunoøteam acest
ritual de pe vremea liceului øi mai øtiam cæ nu mai trebuie
mult ca sæ devinæ ceva urît. Becca veni curînd în bucætærie øi
începu sæ spele vasele.
— Cam aøa se întîmplæ în fiecare sæptæmînæ, zise ea dîndu°øi
ochii peste cap, pentru a pærea mai mult amuzatæ decît iritatæ.
— Purificator, îmi imaginez, i°am ræspuns eu.
Îmi dædeam seama cæ îøi dorea sæ continuu. Cunoøteam sen-
zaflia. Cînd simt cæ sînt pe punctul de a obfline o declaraflie
grozavæ, aø vrea parcæ sæ pætrund în gura acelei persoane øi
sæ i°o smulg de pe limbæ.
— Nu øtiam cæ viafla mea e atît de nenorocitæ pînæ cînd am
început sæ frecventez adunærile lui Angie, øopti Becca, folosind
un cuflit spælat pentru a tæia cîteva felii de Gruyere*.

* Un soi de brînzæ tare, originaræ din sudul Franflei.

144
 OBIECTE ASCUfiITE

Aveam destulæ brînzæ cît sæ hrænim tot oraøul.

— Ei, øtii cum e, a fi tulburat înseamnæ a duce o viaflæ
superficialæ færæ a læsa impresia cæ eøti o persoanæ superficialæ.
— Ai dreptate, spuse Becca. Aøa erafli øi pe vremea liceului?
întrebæ ea.
— Da, cam la fel, asta cînd nu eram ocupate sæ ne înjughiem
pe la spate.
— Cred cæ îmi pare bine cæ pe°atunci eram o ratatæ, spuse
ea rîzînd.
— Øi te întrebi cum de nu mai sînt eu aøa tare? i°am spus
øi eu rîzînd øi i°am turnat un pahar cu vin, uøor ameflitæ de
absurditatea de a mæ regæsi în viafla de adolescentæ.
Cînd am revenit, încæ chicotind uøor, toate femeile din
cameræ boceau øi toate îøi ridicaræ privirea spre noi în acelaøi
timp, ca într°un desen victorian oribil ce prinsese viaflæ.
— Mæ bucur cæ voi douæ væ distrafli atît de bine, izbucni Katie.
— Avînd în vedere ce se întîmplæ în oraøul nostru, adæugæ
Angie.
Evident, subiectul cæpætase noi dimensiuni.
— Ce e în neregulæ cu lumea asta? De ce ar face cineva ræu
unor fetifle?
Mimi plîngea:
— Bietele de ele.
— Øi sæ le smulgæ dinflii, asta mæ îngrozeøte cel mai tare,
spuse øi Katie.
— Sper ca mæcar cît au fost în viaflæ sæ fi fost tratate cum
se cuvine, mîrîi øi Angie. De ce or fi oare fetele atît de rele una
cu alta?
— Celelalte fete se purtau urît cu ele? întrebæ Becca.
— Într°o zi, dupæ ore, au pus°o pe Natalie la colfl øi i°au tæiat
pærul, oftæ Mimi. Fafla îi era deja rævæøitæ øi plînsæ, iar pe bluzæ
avea øtersæturi de mascara.
— Pe Ann au obligat°o sæ îøi arate... pærflile intime bæieflilor,
spuse Angie.
— Mereu se luau de fetiflele astea, pentru cæ erau puflin di-
ferite, spuse Katie, øtergîndu°øi o lacrimæ cu o manøetæ.
— Cine se lua de ele? întrebæ Becca.
— Întreab°o pe Camille! Ea este cea care scrie øi se docu-
menteazæ, îi ræspunse Katie ridicîndu°øi bærbia, cu un gest pe
care mi°l aminteam din liceu (însemna cæ are ceva cu tine øi

145
 GILLIAN FLYNN

cæ era îndreptæflitæ sæ simtæ aøa). Øtii ce soræ îngrozitoare ai,

Camille, nu°i aøa?
— Da. Øtiu cæ fetele se pot purta foarte urît.
— Deci o aperi? se luminæ Katie.
Simfleam cum alunec uøor în disputele oraøului Wind Gap
øi m°am speriat. Caftealæ începu sæ°mi bubuie în gambæ.
— Doamne, Katie, dar nici nu o cunosc suficient de bine ca
sæ øtiu dacæ sæ o apær sau nu, i°am ræspuns eu, simulînd
îngrijorarea.
— Ai plîns mæcar o datæ pentru fetiflele acelea? mæ întrebæ
Angie.
Toate se adunaseræ în jurul meu øi mæ priveau de sus.
— Camille nu are copii, spuse Katie cu pioøenie. Nu cred
cæ poate sæ simtæ aceeaøi durere ca øi noi.
— Îmi pare foarte ræu pentru acele fetifle, am ræspuns eu,
dar sunase artificial, ca o concurentæ la miss care militeazæ
pentru pacea în lume.
Chiar mæ întrista foarte tare subiectul, dar mi se pærea inutil
sæ vorbesc despre asta.
— Nu vreau sæ par prea duræ, începu Tish, dar mi se pare
cæ inima nu funcflioneazæ complet dacæ nu ai copii. Ca øi cum
ræmîne opritæ pentru totdeauna.
— Aøa e, spuse Katie. Nu am devenit cu adeværat femeie
pînæ cînd nu am simflit°o pe Mackenzie în mine. Se tot vorbeøte
despre opoziflia dintre Dumnezeu øi øtiinflæ, dar se pare cæ în
ceea ce priveøte copiii, ambele tabere sînt de aceeaøi pærere.
Biblia spune sæ rodim øi sæ ne înmulflim, iar øtiinfla e de acord
cæ, pînæ la urmæ, pentru asta a fost fæcutæ femeia, nu? Sæ nascæ
copii.
— Puterea femeii! murmuræ Becca.

Înapoi acasæ m°a dus Becca, deoarece Katie simflise nevoia

sæ doarmæ peste noapte la Angie. Probabil cæ dædaca va avea
grijæ de dragele ei fete dimineafla. Becca spusese niøte glume
despre obsesia femeilor de a deveni mame, la care eu ræspun-
sesem cu cîteva gîlgîituri de rîs. E uøor pentru tine, mæcar tu
ai doi deja doi copii. Mæ simfleam îngrozitor de deprimatæ.
Mi°am pus o cæmaøæ de noapte curatæ øi stæteam cu picioarele
încruciøate în mijlocul patului. Nu mai primeøti bæuturæ în
seara asta, fetiflo, am murmurat. Mi°am mîngîiat obrazul øi
mi°am întins umerii. Øi m°am alintat numindu°mæ dræguflo.

146
 OBIECTE ASCUfiITE

Voiam sæ tai: scumpete îmi scînteia pe coapsæ, ræutæcios îmi

ardea genunchiul. Voiam sæ°mi crestez în piele stearpæ. Aøa
aveam sæ ræmîn, cu pîntecele steril pentru totdeauna. Gol øi
neîntinat. Îmi imaginam bazinul desfæcut pentru a scoate la
ivealæ o gauræ curatæ, neatinsæ, ca un cuib de animal care a
dispærut.
Øi fetele astea micufle. Ce e în neregulæ cu lumea asta? Mimi
chiar plînsese, dar faptul trecuse neobservat, pentru cæ lamen-
tærile deveniseræ ceva foarte obiønuit. Dar acum simfleam øi
eu. Ceva era în neregulæ aici, îngrozitor de în neregulæ. Mi°l
puteam imagina pe Bob Nash stînd pe marginea patului lui
Ann, încercînd sæ-øi aducæ aminte care a fost ultimul lucru pe
care i°l spusese fiicei sale. Mi°am imaginat°o pe mama lui
Natalie plîngînd cu fafla îngropatæ într°unul din tricourile fetei.
Øi m°am væzut pe mine, o fetiflæ disperatæ de treisprezece ani,
plîngînd în hohote pe podeaua din camera surorii mele moarte,
cu un pantofior înflorat în mînæ. Sau pe Amma, øi ea la trei-
sprezece ani, o femeie°copil cu un corp deja superb, dar øi cu
o dorinflæ chinuitoare de a fi fetifla jelitæ de maicæ°mea. Pe
mama læcrimînd dupæ Marian. Sau muøcînd acel copil. Pe
Amma, încercîndu°øi puterile pe fiinfle mai slabe, rîzînd în timp
ce ea øi prietenele ei îi taie pærul lui Natalie, în timp ce pe
podeaua cu dale cad încontinuu bucle. Pe Natalie, scoflîndu°i
ochii altei fetifle. Îmi simfleam pielea urlînd, iar ochii îmi
zvîcneau în cap o datæ cu pulsul nebun. Am închis ochii, mi°am
strîns braflele în jurul trupului øi am început sæ plîng.

Dupæ zece minute de smiorcæialæ în pernæ, am încercat sæ

îmi potolesc plînsul øi sæ-mi adun gîndurile care îmi bubuiau
prin minte: replicile din interviul cu John Keene pe care le°aø
putea folosi în articol, faptul cæ sæptæmîna viitoare trebuia sæ
îmi plætesc chiria la apartamentul din Chicago øi mirosul mæru-
lui care începea sæ putrezeascæ în coøul de gunoi de lîngæ pat.
Atunci am auzit°o pe Amma øoptindu°mi numele la uøæ.
M°am închis la nasturii cæmæøii, mi°am tras mînecile øi i°am
deschis uøa. Ea purta o cæmaøæ de noapte roz cu flori, pletele
blonde îi acopereau umerii øi era desculflæ. De°a dreptul adora-
bilæ, e cel mai bun cuvînt.
— Ai plîns, spuse ea, uøor surprinsæ.
— Puflin.

147
 GILLIAN FLYNN

— Din cauza ei?

Ultimul cuvînt fusese accentuat, mi°l puteam imagina ro-
tund øi greu, fæcînd o gauræ adîncæ în pernæ.
— Puflin, da, øi din cauza ei.
— Øi eu la fel.
Îmi privea cu atenflie marginile cæmæøii, gulerul, manøetele.
Încerca sæ°mi surprindæ cicatricele.
— Nu am øtiut cæ fli°ai fæcut ræu, spuse în cele din urmæ.
— Nu se mai întîmplæ.
— Asta e bine, presupun.
Se aøezæ pe marginea patului.
— Camille, ai vreodatæ senzaflia cæ o sæ se întîmple lucruri
rele, dar nu pofli face nimic sæ le opreøti? Nu pofli face absolut
nimic, trebuie doar sæ aøtepfli?
— Ca un fel de atac de panicæ?
Nu mæ puteam opri sæ°i privesc pielea, era atît de finæ øi
de bronzatæ, ca o cremæ de îngheflatæ.
— Nu, nu chiar.
Pærea oarecum dezamægitæ, ca øi cum nu fusesem în stare
sæ rezolv o ghicitoare.
— În fine, uite, fli°am adus un cadou.
Îmi întinse o cutie împachetatæ øi mi°a spus sæ o deschid
cu atenflie. Înæuntru era o fligaræ de iarbæ fæcutæ cu mare
îndemînare.
— E mai bunæ decît votca aia pe care o bei tu, spuse Amma,
pentru a se apæra. Bei foarte mult. Asta e mai bunæ. Nu te
mai întristeazæ aøa tare.
— Amma, zæu...
— Pot sæ îfli mai væd o datæ tæieturile? zîmbi ea timid.
— Nu.
Tæcere. Øi am ridicat fligara.
— Øi, Amma, nu cred cæ ar trebui ca tu...
— Ei, bine, iatæ cæ am adus°o. Dacæ o vrei, bine, dacæ nu,
nu. Încercam doar sæ fiu dræguflæ cu tine.
Se încruntæ øi îøi ræsuci în mîini un colfl de cæmaøæ.
— Mulflumesc, e frumos din partea ta cæ vrei sæ mæ simt
mai bine,
— Pot sæ fiu øi dræguflæ, øtii? mai spuse ea, cu sprîncenele
încæ încruntate. Pærea gata sæ plîngæ.

148
 OBIECTE ASCUfiITE

— Øtiu asta. Doar cæ nu øtiu de ce te°ai hotærît sæ fii dræguflæ

cu mine tocmai acum.
— Cîteodatæ nu sînt în stare. Dar acum pot. Cînd toatæ lu-
mea doarme øi e liniøte deplinæ, e mai uøor.
Întinse mîna aproape de fafla mea, ca un fluture, dar o læsæ
imediat în jos, mæ mîngîie pe genunchi øi plecæ.

149
Zece

Î
„ mi pare ræu cæ am venit aici, pentru cæ acum ea e moartæ“
a spus John Keene, de 18 ani, cu lacrimi în ochi, despre sora
lui mai micæ, Natalie, de 10 ani. „Cineva mi°a omorît sora“.
Corpul lui Natalie Keene a fost gæsit pe 14 mai, contorsionat
în spafliul strîmt dintre salonul de frumusefle Tuns øi Coafat
øi magazinul de bricolaj al lui Bifty din oraøul Wind Gap, statul
Missouri. Este cea de°a doua fetiflæ ucisæ aici în decurs de nouæ
luni. Ann Nash, de 9 ani, a fost gæsitæ în golful unui rîu din
apropiere în luna august a anului trecut. Ambele fete au fost
strangulate. Ambelor li s°au smuls dinflii.
„Era genul de copil mucalit“ a continuat John Keene, plîn-
gînd încet, „ca un bæiefloi“. Keene s°a mutat aici cu familia cu
doi ani în urmæ øi a absolvit recent liceul. A descris°o pe sora
sa ca fiind o fatæ isteaflæ øi cu multæ imaginaflie. Ea chiar îøi
inventase la un moment dat o nouæ limbæ, cu un alfabet propriu.
„Pentru un copil normal, ar fi o bolborosealæ“, a spus Keene,
zîmbind trist...
O bolborosealæ este de fapt ancheta polifliei: forflele locale øi
Richard Willis, un detectiv criminalist detaøat din Kansas,
susflin cæ existæ cîteva piste. „Nu excludem pe nimeni“ a declarat
Willis. „Cercetæm cu atenflie potenflialii suspecfli din cadrul
comunitæflii, dar luæm în calcul foarte serios øi varianta ca
aceste crime sæ fi fost comise de cineva din afara oraøului.“
Însæ poliflia refuzæ sæ comenteze declarafliile unui posibil
martor ocular, un bæiat care pretinde cæ a væzut persoana care
a ræpit°o pe Natalie Keene, øi anume o femeie. O sursæ din

150
 OBIECTE ASCUfiITE

cadrul polifliei spune cæ detectivii merg pe varianta cæ asasinul

este un bærbat din cadrul comunitæflii. Stomatologul din Wind
Gap, James L. Jellard, 56 de ani, susfline aceastæ ipotezæ,
adæugînd cæ pentru smulgerea dinflilor „e nevoie de ceva forflæ.
Nu ies aøa, pur øi simplu“.
În timp ce poliflia cerceteazæ cazul, în Wind Gap au crescut
considerabil vînzærile de încuietori øi arme. Magazinul local
de bricolaj a vîndut 36 de încuietori, iar comerciantul local de
arme a eliberat recent mai mult de 30 de permise dupæ uciderea
lui Natalie Keene. „Credeam cæ majoritatea oamenilor de pe
aici au deja arme, pentru vînætoare“ ne°a declarat Dan R. Sniya,
de 35 de ani, care defline cel mai mare magazin de profil din
oraø. „Dar mai cred øi cæ oricine n°a avut o armæ pînæ azi, acum
o va avea cu siguranflæ“.
Unul dintre cetæflenii din Wind Gap care øi°a mærit stocul
de arme este tatæl lui Ann Nash, Robert, de 41 de ani. „Mai
am douæ fete øi un fiu, iar ei vor fi apærafli“ ne°a spus el. Nash
øi°a descris fiica decedatæ ca fiind foarte isteaflæ. „Cîteodatæ cred
cæ era mai deøteaptæ chiar decît taicæ°su. Cîteodatæ øi ea credea
cæ e mai deøteaptæ decît taicæ°su.“ El a mai spus cæ fiica lui
era ca un bæiefloi, ca øi Natalie, o fatæ cæreia îi plæcea sæ se caflere
în copaci øi sæ se plimbe cu bicicleta, ceea ce øi fæcea de altfel
cînd a fost ræpitæ în luna august a anului trecut.
Pærintele Louis D. Bluell de la biserica catolicæ recunoaøte
efectele acestor crime asupra localnicilor: prezenfla la slujba de
duminicæ a crescut simflitor øi mulfli membri ai parohiei sale
au apelat la consiliere spiritualæ. „Cînd se întîmplæ aøa ceva,
oamenii simt o nevoie puternicæ de hranæ spiritualæ“ spune
el. „Øi vor sæ øtie, în special, cum a fost posibil ceea ce s°a
întîmplat.“
Asta ar dori sæ øtie øi poliflia.

Înainte sæ fie tipærit, Curry se amuzase pe seama tuturor

iniflialelor. Oh, Doamne, ce le mai place sudiøtilor sæ se forma-
lizeze. I°am atras atenflia cæ Missouri se afla de fapt în partea
de vest a flærii, dar el se ræfloi la mine. Øi eu sînt, de fapt, un
om de vîrsta a doua, dar spune°i asta bietei Eileen, care trebuie
sæ îmi suporte inflamarea coatelor. De asemenea, mi°a tæiat

151
 GILLIAN FLYNN

majoritatea referinflelor la mærturia lui James Capisi, pæstrînd

doar declarafliile generale. O sæ pærem niøte papagali dacæ îi
acordæm prea multæ atenflie puøtiului, mai ales cæ poliflia nu
îl ia în serios. Mi°a mai tæiat øi un citat despre John Keene,
preluat din convorbirea cu mama lui: „Este un bæiat drægufl
øi blînd“. Era, de fapt, singurul comentariu pe care îl obflinu-
sem de la ea înainte sæ mæ dea afaræ din casæ, singurul pentru
care meritase sæ fac acea vizitæ, dar lui Curry i se pærea cæ
acest citat distrage atenflia. Probabil, avea dreptate. Era însæ
foarte mulflumit cæ, în cele din urmæ, exista øi un suspect, øi
anume „cineva din interiorul comunitæflii“. Sursa mea din
cadrul polifliei era o puræ invenflie sau, eufemistic spus, un
amestec — tofli, de la Richard pînæ la preotul local, credeau
cæ asasinul face parte din comunitatea lor. Dar nu i°am mai
spus lui Curry despre minciunica mea.
În dimineafla în care a fost publicat articolul am stat în pat
øi m°am holbat la discul rotativ al telefonului, aøteptînd sæ sune
pentru reproøuri. Din partea mamei lui John, care se enervase
foarte tare, probabil, cînd a descoperit declarafliile publice ale
fiului. Sau chiar Richard, pentru cæ scæpasem faptul cæ asasinul
e un tip de°al locului.
Au trecut cîteva ore tæcute, în timp ce eu transpiram tot
mai tare. Niøte muøte enorme îmi tot bîzîiau pe la geam, iar
de pe hol o auzeam pe Gayla foindu°se, dorind foarte mult sæ
intre øi în camera mea. Atît cearøafurile, cît øi prosoapele de
la baie se schimbau întotdeauna zilnic, exista mereu lenjerie
în subsol la uscat. Cred cæ am pæstrat acest obicei din zilele lui
Marian. Aøternuturi curate øi scorfloase menite sæ ne facæ sæ
uitæm toate acele scurgeri øi mirosuri lîncede care ne ies din
organism. Eram la facultate cînd am descoperit cæ îmi place
mirosul de sex. Intrasem în camera prietenei mele într°o
dimineaflæ, dînd nas în nas cu un bæiat care zîmbea în colflul
gurii øi îøi îndesa øosetele în buzunarul de la spate. Prietena
mea lenevea în pat, pætatæ øi dezbræcatæ, cu un picior dezgolit
atîrnîndu°i leneø din aøternut. Mirosul dulce øi umed era pur
animalic, exact ca în cel mai ascuns colfl al peøterii unui urs.
Mie îmi era aproape stræin, pentru cæ era un miros interior,

152
 OBIECTE ASCUfiITE

creat în timpul unei nopfli întregi. Pentru mine, cel mai repre-
zentativ miros al copilæriei era cel de clor.

Pînæ la urmæ, cititorul cel mai supærat care m°a sunat pri-
mul nu era nici pe departe dintre cei la care mæ aøteptam.
— Nu pot sæ cred cæ nu ai scris absolut nimic despre mine,
îmi trosni în telefon vocea lui Meredith Wheeler. Nu ai folosit
nimic din ce fli°am spus eu. Nici mæcar nu fli°ai dat seama cæ
sînt în aceeaøi cameræ. Datoritæ mie ai vorbit cu John, mai øtii?
— Meredith, nu fli°am promis niciodatæ cæ îfli voi folosi co-
mentariile, i°am ræspuns eu, deja iritatæ. Îmi pare ræu dacæ
asta ai crezut.
Mi°am îndesat un ursulefl de pluø albastru sub cap, dar
m°am simflit vinovatæ øi l°am pus la loc la capul patului. Fiecare
trebuie sæ respecte lucrurile copilæriei altuia.
— Pur øi simplu nu înfleleg de ce nu m°ai bægat în articol,
a continuat. Dacæ toatæ ideea a fost sæ obflii o imagine a lui
Natalie, atunci ai nevoie de John. Øi dacæ ai nevoie de John,
ai nevoie de mine. Eu sînt iubita lui. Adicæ, el practic îmi
aparfline, pofli sæ întrebi pe cine vrei.
— Pæi, vezi tu, cheia articolului nu erafli tu øi John, i°am
spus eu.
Pe lîngæ vocea lui Meredith, auzeam melodia ritmicæ a unei
balade country øi niøte pocænituri øi øuieræturi.
— Dar ai bægat o græmadæ de alfli oameni din Wind Gap în
articol. Pe idiotul de preot Bluell, de exemplu. De ce nu øi pe
mine? John trece printr°o perioadæ foarte grea, iar eu sînt foarte
importantæ pentru el, pentru cæ îl ajut sæ treacæ prin asta.
Toatæ ziua plînge. Øi eu sînt cea care îl ajutæ.
— Cînd o sæ scriu un articol în care o sæ am nevoie de mai
multe pæreri din Wind Gap, îfli iau un interviu. Dacæ mai ai
ceva de adæugat, bineînfleles.
Pocænituræ, øuieræturæ. Cælca.
— Øtiu o græmadæ de lucruri despre familia aia, øi mai ales
despre Natalie, pe care John nici nu øi le imagineazæ. Sau nu
le°ar spune, oricum.
— Minunat, flinem legætura atunci. Øi ne vedem curînd.

153
 GILLIAN FLYNN

Am închis, puflin îngrijoratæ totuøi din cauza a ceea ce fata

asta voia sæ°mi spunæ. Cînd am privit în jos, am væzut cæ
scrisesem „Meredith“ cu litere largi øi cursive de°a lungul cica-
tricelor de pe piciorul stîng.

Pe verandæ se afla Amma, înfæøuratæ într°o pæturicæ roz de

mætase øi cu o batistæ umedæ pe frunte. Mama avea o tavæ de
argint cu ceai, pîine præjitæ øi sticlufle asortate øi îi apæsa mîna
Ammei pe obraz într°o miøcare circularæ.
— Copilaø, copilaø, copilaø, murmura Adora, legænîndu°se
amîndouæ în balansoar.
Amma moflæia somnoroasæ ca un bebeluø în pæturica ei,
frecîndu°øi buzele din cînd în cînd. Era prima datæ cînd o ve-
deam pe mama de la excursia noastræ în Woodberry. Mæ tot
fîflîiam prin fafla ei, dar ea nu îøi lua ochii de la Amma.
— Bunæ, Camille, øopti Amma în cele din urmæ øi îmi aruncæ
un zîmbet firav.
— Sora ta este bolnavæ. Mereu are febræ de cînd ai venit
tu acasæ, spuse Adora, apæsînd în continuare în cercuri mîna
Ammei.
Îmi imaginam dinflii mamei frecîndu°se unul de altul în
spatele obrajilor.
Mi°am dat seama cæ era øi Alan acolo, dar de cealaltæ parte
a ferestrei, privindu°le din canapeaua din camera de zi.
— Trebuie sæ o ajufli sæ nu mai fie atît de încordatæ cînd e
cu tine, Camille. E doar o fetiflæ, øuøoti maicæ°mea cætre Amma.
Da, era doar o fetiflæ, dar mahmuræ. Amma plecase din came-
ra mea asearæ pentru a bea ceva în camera ei. Aøa stæteau
lucrurile în casa asta. Le°am læsat în urmæ øoptindu°øi una
alteia, cu preferat înfiorîndu°mi genunchiul.

— Hey, Scoop*!
Richard ajunsese lîngæ mine în sedanul lui. Mæ îndreptam
spre locul în care fusese descoperit corpul lui Natalie, pentru
a vedea exact ce scrie pe baloanele øi pe bileflelele læsate acolo.
Curry voia un articol despre ceea ce înseamnæ „un oraø în

* Øtire, noutate, evoluflie recentæ a unui caz.

154
 OBIECTE ASCUfiITE

doliu“. Asta dacæ nu apæreau cumva alte indicii despre crime.

Dar avînd în vedere consecinflele, era bine sæ aparæ niøte indicii
cît mai curînd.
— Bunæ, Richard.
— Bun articolul de azi.
Al naibii internet!
— Mæ bucur sæ aud cæ fli°ai gæsit o sursæ apropiatæ polifliei.
Zîmbea cu gura pînæ la urechi cînd a spus asta.
— Da, øi eu.
— Urcæ, avem treabæ.
Øi îmi deschise uøa din dreapta.
— Am propria mea treabæ de fæcut. Pînæ acum, munca cu
tine nu mi°a oferit nimic de publicat, numai de „færæ comen-
tarii“ am avut parte. În ritmul æsta, o sæ mæ cheme înapoi
editorul.
— Pæi, nu putem permite aøa ceva, nu? Nu m°aø mai bucura
de distragerea atenfliei. Hai, vino cu mine. Am nevoie de un
ghid pentru Wind Gap. Øi fac øi eu ceva pentru tine: ræspund
la trei întrebæri, complet øi adeværat. Neoficial, bineînfleles, dar
spun tot ce øtiu. Hai, Camille! Sau poate ai o întîlnire cu sursa
ta din poliflie?
— Richard.
— Nu, serios, nu aø vrea sæ intervin într°o dragoste ce e pe
cale sæ înfloreascæ. Tu øi acest tip misterios probabil cæ facefli
o pereche pe cinste.
— Taci din guræ.
M°am urcat în maøinæ. S°a aplecat peste mine, a tras centura
øi a prins°o, oprindu°se o clipæ cu buzele apropiate de ale mele.
— Trebuie sæ te øtiu în siguranflæ.
Îmi arætæ un balon care se legæna în locul în care fusese
gæsitæ Natalie. Pe el scria Însænætoøire grabnicæ!
— Asta este, pentru mine, imaginea reprezentativæ pentru
Wind Gap! spuse Richard.

Richard voia sæ îl duc în toate locurile secrete ale oraøului,

cotloanele pe care doar localnicii le pot cunoaøte. Locurile în
care oamenii se întîlneau ca sæ øi°o tragæ sau ca sæ se drogheze,
în care puøtii se îmbætau sau în care te duceai doar ca sæ fii

155
 GILLIAN FLYNN

singur øi sæ te gîndeøti la nemurirea vieflii. Fiecare dintre noi

are parte de momente în care viafla deraiazæ. Al meu a fost
cînd a murit Marian. Iar ziua în care am luat cuflitul în mînæ
a fost la fel.
— Nu am gæsit încæ locul uciderii acestor fete, spuse Richard,
cu o mînæ pe volan øi cu cealaltæ pe spætarul scaunului meu.
Doar locul în care au fost læsate, iar aici au fost distruse o
græmadæ de probe.
Tæcu o clipæ.
— Scuze, locul uciderii sunæ cam urît.
— Da, îmi inspiræ mai degrabæ un abator.
— Oh. Un cuvînt de 50 de cenfli, Camille. De 75 de cenfli
poate în Wind Gap.
— Da, am uitat cît de culfli sîntefli voi în Kansas.
L°am rugat pe Richard sæ o ia pe un drum de pietriø
nemarcat øi am parcat în buruienile crescute pînæ la genunchi,
la aproximativ 30 de kilometri de locul în care fusese gæsit
corpul lui Ann. Mi°am øters ceafa în aerul umed øi mi°am
fluturat puflin mînecile, care se lipiseræ de piele. Mæ întrebam
dacæ Richard simflea mirosul bæuturii de noaptea trecutæ,
pentru cæ eu o simfleam acum ieøind prin transpiraflie.
Am rætæcit prin pædure, în josul dealului øi înapoi. Frun-
zele de bumbac tremurau, ca întotdeauna, într°o adiere imagi-
naræ. Din cînd în cînd auzeam vreun animal fugind sau o
pasære luîndu°øi zborul. Richard mergea mereu lîngæ mine,
croind drum prin vegetaflia bogatæ. Cînd am ajuns la locul
cæutat, aveam amîndoi hainele umede, iar fafla îmi era aco-
peritæ de sudoare. Acolo era, de fapt, o veche salæ de clasæ,
dæræpænatæ øi uøor înclinatæ, cu tot felul de crengi fluturînd
înæuntrul øi în afara stinghiilor de lemn.
O jumætate de tablæ era încæ atîrnatæ de un perete. Pe ea
erau desene foarte detaliate cu penisuri intrînd în vagine, færæ
corpurile aferente. Pe podea zæceau frunze uscate øi sticle goale
de bæuturæ, cutii ruginite de bere din vremuri apuse. Mai erau
øi cîteva bænci. Una dintre ele era acoperitæ cu o faflæ de masæ
øi avea în centru o vazæ cu niøte trandafiri uscafli. Era un loc
jalnic pentru a organiza o cinæ romanticæ. Speram, totuøi, cæ
avusese succes.

156
 OBIECTE ASCUfiITE

— Bunæ treabæ, spuse Richard, arætînd unul dintre dese-

nele de pe tablæ.
Tricoul albastru i se lipise de piele øi puteam distinge con-
turul unui piept bine lucrat.
— Aici îøi petrec timpul puøtii, mai ales, i°am spus eu. Dar
e în apropierea golfului, aøa cæ m°am gîndit cæ e bine sæ°l vezi.
— Îhîm.
Mæ privea tæcut.
— Ce faci în Chicago cînd nu lucrezi?
Se aplecase peste bancæ øi færîmifla frunzele unui trandafir
uscat din vazæ.
— Ce fac?
— Ai un iubit? Sînt convins cæ ai.
— Nu, nu am mai avut un iubit de foarte multæ vreme.
Începu sæ smulgæ petalele trandafirului. Nu îmi dædeam sea-
ma dacæ chiar îl interesa ræspunsul meu. Ridicæ privirea spre
mine øi rînji.
— Eøti duræ, Camille. Nu oferi prea mult de la tine. Mæ faci
sæ muncesc. Ceea ce îmi place, pentru cæ este diferit. Pe cele
mai multe fete nu le pofli opri din vorbit. Nu vreau sæ jignesc
pe nimeni cu asta.
— Nu încerc sæ par dificilæ. Doar cæ nu mæ aøteptam la în-
trebarea asta, i°am ræspuns eu, recîøtigîndu°mi echilibrul în
conversaflie.
Era doar o micæ flecærealæ øi tachinare. Cu asta mæ descurcam.
— Tu ai o iubitæ? Sînt siguræ cæ ai douæ, una blondæ øi una
brunetæ, sæ le asortezi la cravatæ.
— Greøit pe toate planurile. Nu am iubitæ acum, iar ultima
pe care am avut°o era roøcatæ. Nu se asorta cu nimic din ce
aveam eu. A trebuit sæ plece, în cele din urmæ. Era fatæ bunæ,
pæcat.
În mod normal, Richard ar fi fost genul de bærbat pe care
nu°l puteam suferi, adicæ næscut øi crescut în pluø: aræta bine,
era interesant, era deøtept øi probabil avea øi ceva bani. Genul
æsta de bærbafli nu m°a atras niciodatæ, nu au nimic deosebit
øi, în general, sînt øi foarte laøi. Evitæ din instict orice situaflie
care i°ar putea jena sau pune într°o posturæ ciudatæ. Dar
Richard nu mi se pærea deloc plictisitor. Poate din cauza

157
 GILLIAN FLYNN

faptului cæ rînjetul sæu era puflin viclean. Sau poate din cauzæ
cæ îøi cîøtiga existenfla træind printre nenorocirile vieflii.
— Camille, tu veneai aici cînd erai micæ?
Vocea lui fusese foarte înceatæ, chiar timidæ. Se uitæ în de-
pærtare, iar razele soarelui îi luceau printre øuviflele aurii.
— Bineînfleles. Era locul ideal pentru tot felul de activitæfli
imorale.
Richard se apropie de mine øi îmi oferi ultimul trandafir
din vazæ, plimbîndu°øi degetul pe obrazul meu.
— Înfleleg, spuse el. Cred cæ e prima datæ cînd îmi doresc
sæ fi crescut în Wind Gap.
— Probabil cæ ne°am fi înfleles foarte bine noi doi, i°am spus
eu øi chiar credeam asta.
Mæ simfleam deodatæ foarte tristæ cæ în copilærie nu cunos-
cusem nici un bæiat ca Richard, adicæ cineva care sæ fie în stare
sæ mæ provoace puflin.
— Øtii cît eøti de frumoasæ, da? fii°aø spune eu, dar pare ge-
nul de replicæ pe care ai respinge°o. În loc de asta, mæ gîndeam...
Îmi trase capul spre el øi mæ særutæ, întîi încet, dupæ care,
væzînd cæ nu mæ opun, mæ prinse în brafle øi îøi împinse limba
în gura mea. Era prima oaræ cînd cineva mæ særuta în trei ani
de zile. Îmi plimbam mîinile pe umerii lui, cu trandafirul
foønindu°i pe spate. I°am îndepærtat gulerul øi l°am lins pe gît.
— Cred cæ eøti cea mai frumoasæ fatæ pe care am væzut°o,
îmi spuse, trecîndu°øi degetul pe linia obrazului meu. Nici nu
am mai putut gîndi clar în ziua în care te°am væzut prima datæ.
Vickery m°a trimis acasæ.
Rîse.
— Øi eu cred cæ eøti frumuøel, i°am ræspuns eu, flinîndu°i
mîinile într°ale mele pentru a nu încerca sæ mæ pipæie. Aveam
o bluzæ subflire øi nu voiam sæ îmi simtæ cicatricele.
— Øi eu cred cæ eøti frumuøel? mæ imitæ el øi rîse. Doamne,
Camille, nu prea te pricepi sæ fii romanticæ, nu?
— M°ai luat pe nepregætite. Adicæ, în primul rînd, nu cred
cæ e o idee bunæ, ca noi doi sæ avem o relaflie.
— Chiar oribilæ.
Øi îmi særutæ lobul urechii.
— Øi, în plus, nu vrei sæ cercetezi locul?

158
 OBIECTE ASCUfiITE

— Donøoaræ Preaker, am cercetat locul æsta a doua zi de

cînd am ajuns aici. Dar mi°a fæcut plæcere sæ mæ plimb cu tine.
Richard cercetase øi celelalte douæ locuri pe care le mai øtiam.
Un hangar de vînætoare pæræsit din partea de sud a pædurii
a scos la ivealæ o fundæ galbenæ de prins pærul, neidentificatæ
însæ de nici una dintre cele douæ familii. La faleza din partea
de est a oraøului, de unde puteai privi fluviul Mississippi, a
fost identificatæ urma unui pantof sport de copil, dar care nu
s°a potrivit cu nici unul din pantofii celor douæ fete. Au mai
fost gæsite urme de sînge uscat pe firele de iarbæ, dar, din nou,
nu se potrivea grupa sanguinæ. Încæ o datæ cunoøtinflele mele
erau inutile. Dar se pare cæ lui Richard nu°i pæsa de chestia
asta. Am mers oricum pînæ la falezæ, cu øase cutii de bere
alæturi, øi am stat în soare privind fluviul Mississippi, care
sclipea verde ca un øarpe uriaø.
Acesta era unul dintre locurile preferate ale lui Marian, cînd
se putea ridica din pat. Pentru o clipæ, i°am simflit în spate
greutatea de copil, chicotelile vesele în urechea mea øi braflele
slæbænoage prinse de umerii mei.
— Unde ai duce o fetiflæ ca sæ o strîngi de gît? întrebæ
Richard.
— În maøinæ sau acasæ, i°am ræspuns, simflind fiori pe spate.
— Øi ca sæ°i smulgi dinflii?
— Undeva unde aø putea lucra în voie. O pivniflæ, poate. Sau
o cadæ. Fetele muriseræ deja, nu?
— Asta e una din cele trei întrebæri?
— Desigur.
— Amîndouæ muriseræ.
— Moarte de suficient timp pentru a nu curge deloc sînge
cînd le°au fost smuløi dinflii?
O barcæ ce plutea pe rîu începu sæ se întoarcæ în firul cu-
rentului. Oamenii care au apærut pe punte cu niøte vîsle încer-
cau disperafli sæ o readucæ pe direcflia corectæ.
— La Natalie a curs sînge. Dinflii i-au fost smuløi imediat
dupæ strangulare.
Mi°am adus aminte de Natalie Keene, ochii cæprui-deschis
øi încremenifli, prævælitæ într°o cadæ, în timp ce cineva îi smulgea

159
 GILLIAN FLYNN

dinflii. Pe bærbie i se scurgea sîngele. O mînæ pe un patent. O

mînæ de femeie.
— Îl crezi pe James Capisi?
— Sincer, nu øtiu ce sæ cred, Camille. Puøtiul e absolut
îngrozit. Maicæ°sa ne sunæ mereu sæ ne cearæ pe cineva de pazæ.
E sigur cæ femeia o sæ îl ia øi pe el. L°am chinuit puflin, l°am
fæcut mincinos, sæ væd dacæ îøi schimbæ povestea. Nimic.
Îøi întoarse fafla spre mine.
— Atît îfli spun: James Capisi e foarte sigur de ceea ce spune.
Dar nu væd cum ar putea fi adeværat. Nu se încadreazæ în nici
un profil cu care am lucrat pînæ acum. Nu se potriveøte. Øi asta
fli-o spun din intuiflie de poliflist. De fapt, ai vorbit øi tu cu el,
tu ce crezi?
— Sînt de acord cu tine. Mæ întreb dacæ nu e doar îngrozit
de cancerul maicæ°sii øi îøi proiecteazæ cumva aceastæ teamæ
asupra a ceea ce a væzut de fapt. Nu øtiu. Øi despre John Keene
ce crezi?
— Se potriveøte profilului: are vîrsta potrivitæ, face parte
din familia uneia dintre victime øi pare cæ suferæ puflin cam
mult.
— Sora lui a fost ucisæ.
— Aøa e. Dar... eu sînt bærbat øi îfli spun sigur cæ un puøti
preferæ sæ se sinucidæ decît sæ plîngæ în public. Iar el se smior-
cæie prin tot oraøul.
Richard suflæ prelung în sticla de bere, ca o chemare cætre
o ambarcafliune care tocmai trecea pe rîu.

Deja ræsærise luna øi musculiflele erau în plinæ agitaflie cînd

Richard m°a adus acasæ. Bîzîitul lor era la fel ca zvîcnirea dintre
picioarele mele cînd l°am læsat sæ mæ atingæ. Mi°am tras
fermoarul øi i°am adus mîna pe clitorisul meu, flinînd°o acolo
pentru a nu încerca sæ exploreze mai departe øi sæ simtæ mar-
ginea cicatricelor. Ne°am fæcut unul pe altul ca niøte puøti de
øcoalæ (colflunaø îmi zvîcnea tare øi roz pe piciorul stîng cînd
am avut orgasm) øi eram lipicioasæ øi miroseam a sex cînd am
deschis uøa de la intrare øi am væzut°o pe mama stînd pe trepte
cu un pahar de amaretto.

160
 OBIECTE ASCUfiITE

Purta o cæmaøæ de noapte roz cu niøte mînecufle feciorelnice

pufoase øi cu o fundæ de satin în jurul gulerului. Mîinile îi erau
din nou bandajate, deøi inutil, iar feøele erau la fel de curate
ca la început, deøi fuseseræ în manøete. Se legæna încet cînd
am intrat eu, ca o fantomæ care nu øtia dacæ sæ plece sau sæ
mai ræmînæ. Ræmase.
— Camille, vino sæ stai jos!
Întinse mîinile fleøcæite spre mine.
— Nu, mai întîi ia°fli un pahar din bucætærie. Sæ bei ceva
cu Mama. Cu mama ta.
Probabil o sæ fie groaznic, mi°am zis cînd îmi luam un pahar.
Dar, pe lîngæ asta, mai era ceva: eram singuræ cu ea! O dorinflæ
chinuitæ a copilæriei. Posibil a fi împlinitæ.
Maicæ°mea turnæ neatentæ, totuøi perfect, umplîndu°mi
paharul exact la limitæ. Era, oricum, o provocare sæ beau din
el færæ sæ værs. Se strîmbæ puflin privindu°mæ. Se læsæ cu spatele
pe stîlp øi îøi îndoi picioarele sub ea.
— Cred cæ în sfîrøit mi°am dat seama de ce nu te iubesc!
Øtiam cæ nu mæ iubeøte, dar nu credeam cæ o poate spune
cu voce tare. Încercam sæ mæ prefac interesatæ, ca un om de
øtiinflæ pe cale sæ facæ o descoperire mæreaflæ, dar mi se puse
un nod în gît øi nu mai puteam sæ respir.
— Îmi aduci aminte de mama mea, de Joya. Rece øi distantæ
øi atît de nætîngæ. Nici pe mine nu m°a iubit mama mea. Øi
dacæ voi, fetelor, nu mæ iubifli, nu o sæ væ iubesc nici eu.
Am simflit un val de furie în stomac.
— Nu am spus niciodatæ cæ nu te iubesc, e o nebunie. O
nebunie, futu-i! Tu nu m°ai plæcut niciodatæ, nici mæcar cînd
eram copil. Nu am simflit altceva decît ræcealæ din partea ta,
aøa cæ nu încerca sæ dai vina pe mine.
Am început sæ°mi frec palma cu asprime de marginea scærii.
Maicæ°mea zîmbi încordat la ceea ce fæceam, aøa cæ m°am oprit.
— Dar întotdeauna ai fost aøa de încæpæflînatæ! Niciodatæ
dræguflæ. Îmi aduc aminte cînd aveai øase sau øapte ani. Am
vrut sæ îfli coafez pærul în bucle pentru poza de la øcoalæ. Dar
tu fli l°ai tæiat de tot cu foarfeca.
Nu°mi aduceam aminte episodul æsta. Dar parcæ Ann fæcuse
chestia asta.

161
 GILLIAN FLYNN

— Nu prea cred, mamæ.

— Catîr. Excat ca øi fetele astea. Am încercat sæ mæ apropii
øi de fetele astea care au fost ucise.
— Cum adicæ ai vrut sæ te apropii?
— Îmi aminteau de tine, alergînd toatæ ziua prin oraø ca
niøte sælbæticiuni. Ca niøte animale micufle. Mæ gîndeam cæ,
dacæ mæ apropii de ele, o sæ te înfleleg pe tine mai bine. Dacæ
ajungeam sæ le plac pe ele, poate te°aø fi plæcut øi pe tine. Dar
n-am reuøit.
— Nici nu m°aø fi aøteptat.
Pendula bætu ora 11. Mæ întrebam de cîte ori auzise maicæ°mea
acest sunet crescînd în casa asta.
— Cînd te°am avut înlæuntrul meu, cînd eram fatæ, mult
mai tînæræ decît eøti tu acum, mæ gîndeam cæ tu o sæ mæ salvezi.
Cæ tu o sæ mæ iubeøti. Øi atunci o sæ mæ iubeascæ øi mama mea.
Dar s°a dovedit a fi o glumæ.
Vocea ei deveni ascuflitæ øi ræguøitæ, ca o eøarfæ roøie într°o
furtunæ.
— Eram doar un copil.
— Chiar de micæ nu mæ ascultai, nu voiai sæ mænînci. De
parcæ mæ pedepseai cæ exist. Arætam ca o proastæ. Ca un copil
bleg.
— Dar erai un copil.
— Øi uite cæ acum te°ai întors øi mæ obsedeazæ ideea: de ce
Marian øi nu ea?
Furia mi se transformæ instantaneu în disperare. Degetele
îmi gæsiræ o aøchie de lemn în treaptæ. Mi°am bægat°o sub
unghie. Nu aveam de gînd sæ plîng pentru femeia asta.
— Nici eu nu sînt prea încîntatæ cæ træiesc, mamæ. Dacæ te
consoleazæ cu ceva.
— Ai atîta uræ în tine!
— De la tine am învæflat.
Maicæ°mea se aplecæ øi mæ prinse cu ambele mîini. Apoi
întinse mîna spre spatele meu øi încercui cu unghia singura
bucatæ de piele netedæ, færæ cicatrice.
— Singurul loc pe care îl mai ai, îmi øopti.
Respiraflia îi era stætutæ øi îmbîcsitæ, precum aerul care ieøea
dintr°un pufl pæræsit.

162
 OBIECTE ASCUfiITE

— Aøa e.
— Într°o zi am sæ cioplesc numele meu acolo.
Mæ zgîlflîi øi îmi dædu drumul, dupæ care mæ læsæ singuræ
pe trepte cu ceea ce mai ræmæsese din bæuturi.

Am bæut ce mai era øi am avut niøte vise întunecate øi lipi-

cioase. Maicæ°mea mæ despicase øi îmi scotea toate organele,
pe care le alinia pe marginea patului, în timp ce pielea îmi
atîrna de°o parte øi de alta. Îøi cosea iniflialele în fiecare organ
de°al meu, dupæ care le bæga la loc înæuntru, laolaltæ cu alte
obiecte uitate: o minge de cauciuc portocalie de la Day Glo*,
pe care o cîøtigasem la un tonomat cînd aveam 10 ani, o pereche
de ciorapi de lînæ mov, pe care îi purtasem la 12 ani øi un inel
ieftin auriu, pe care mi°l cumpærase un bæiat în prima clasæ de
liceu. Cu fiecare obiect aveam senzaflia de uøurare cæ îl gæsisem.

Cînd m°am trezit, trecuse deja ora prînzului øi mæ simfleam

pierdutæ øi speriatæ. Am luat o înghiflituræ din sticlufla de votcæ
pentru a alunga panica, dupæ care am alergat la baie øi am
vomitat°o, împreunæ cu dîre de salivæ maro de amaretto.
M°am dezbræcat øi m°am bægat în cadæ, simflind pe spate
porflelanul rece. M°am întins øi am dat drumul la apæ, læsînd°o
sæ se adune peste mine, inundîndu°mi urechile pînæ cînd am
auzit acel bîldîbîc! relaxant al bærcii care se scufundæ. Voi putea
rezista vreodatæ sæ las apa sæ îmi acopere fafla øi sæ îmi flin
ochii deschiøi? Pur øi simplu, refuzi sæ te mai ridici 4 centrimetri
øi se terminæ totul.
Apa mæ înflepa în ochi øi îmi acoperea nasul, iar apoi mæ
acoperi cu totul. Încercam sæ îmi imaginez cum aræt de dea-
supra: o piele biciuitæ øi o faflæ încremenitæ clipocind sub apæ.
Corpul meu respingea liniøtea. Îmi urla în urechi: corsaj, mur-
dar, cicælealæ, væduvæ. Îmi simfleam stomacul øi gîtul încor-
date, cæutînd disperate aerul. Deget, tîrfæ, gauræ! Apoi cîteva
momente de aøteptare. Ce modalitate curatæ de a muri! Floare,
luciu, arætos!

* Marcæ de vopsea.

163
 GILLIAN FLYNN

Am zvîcnit la suprafaflæ, gîfîind în aer. Capul meu era

îndreptat spre tavan, tremurînd. Uøurel, uøurel, mi°am spus.
Uøurel, dræguflo, o sæ fii bine. Mi°am mîngîiat obrazul øi m°am
alintat singuræ — ce jalnic — dar mi se mai potoli gîfîiala.
Apoi, un atac de panicæ. Am întins mîna pe spate pentru a
verifica locul neted de piele. Era încæ neted.

Pe cer zæcea niøte nori negri, iar soarele se zærea doar pe

conturul lor, aruncînd în jur o luminæ galbenæ bolnævicioasæ,
de parcæ eram niøte gîngænii ascunse sub obiecte fluorescente.
Încæ slæbitæ dupæ întîlnirea cu maicæ°mea, lumina slabæ pærea
potrivitæ. Trebuia sæ mæ întîlnesc cu Meredith Wheeler pentru
un interviu despre familia Keene. Nu credeam cæ o sæ scoatæ
la ivealæ cine øtie ce informaflii, dar mai fæceam rost de un citat,
de care aveam oricum nevoie, deoarece nu mai auzisem nimic
despre ei de la ultimul articol. Adeværul era cæ, o datæ ce John
locuia acum în spatele casei lui Meredith, nu puteam ajunge
la el decît prin intermediul ei. Øi sînt siguræ cæ îi plæcea la
nebunie chestia asta.
Am mers pînæ la Strada Principalæ, la locul în care îmi
læsasem ieri maøina pentru a porni escapada cu Richard. M°am
aøezat færæ prea mare convingere la volan øi am reuøit sæ ajung
la casa lui Meredith cu o jumætate de oræ mai devreme. Øtiind
ce pregætiri face în aøteptarea mea, am bænuit cæ mæ va aøtepta
øi vom merge pe veranda din spate, pentru a avea ocazia sæ
mai stau de vorbæ cu John. Dar ea nu era acasæ. În schimb se
auzea muzicæ din spate, aøa cæ m°am dus pînæ acolo pentru a
le vedea pe cele Patru Mici Blonde îmbræcate în bikini fos-
forescente la un capæt al piscinei, trecîndu°øi o fligaræ de iarbæ
de la una la alta øi pe John la celælalt capæt, stînd la umbræ
øi privindu°le. Amma era bronzatæ, blondæ øi încîntætoare, færæ
nici o urmæ a mahmurelii din ziua precedentæ. Era la fel de
micuflæ øi de coloratæ precum o tavæ cu aperitive.
Væzînd atîta piele netedæ, mi°am simflit propria piele gîdi-
lîndu°mæ. Era prea mult de suportat un contact direct, peste
atacul meu de panicæ de dimineaflæ. Aøa cæ am ræmas sæ privesc
de lîngæ colflul casei. Mæ putea vedea oricine, dar se pare cæ

164
 OBIECTE ASCUfiITE

nu prea le pæsa. Cele trei prietene ale Ammei se prinseræ într°o

spiralæ de marijuana, întinse pe pæturi cu fafla în jos.
Amma stætea în picioare, privindu°l de sus pe John, masîn-
du°øi ulei de bronzat pe umeri, pe piept, pe sîni, strecurîndu°øi
mîna în sutien, fixîndu°l pe John, fixînd°o pe ea. John nu pærea
sæ reacflioneze, stætea ca un copil dupæ øase ore de uitat la
televizor. Cu cît se freca Amma mai lasciv, cu atît pærea el mai
puflin interesat. Ei îi cæzu unul din triunghiurile sutienului,
descoperindu°i sînul. Are 13 ani, mæ gîndeam, dar simfleam o
urmæ de admiraflie pentru puøtoaicæ. Cînd eram deprimatæ,
mæ ræneam singuræ. Amma îi rænea pe alflii. Cînd eu aveam
nevoie de atenflie, mæ puneam la dispoziflia bæieflilor: fæ°mi ce
vrei, numai iubeøte°mæ. Oferta sexualæ a Ammei pærea mai
degrabæ un fel de agresiune. Picioare lungi øi slabe, talie øi în-
cheieturi subfliri, o voce copilæroasæ, toate te flinteau ca o armæ:
fæ°mi ce vreau eu, s°ar putea sæ te iubesc.
— Hei, John, cu ce crezi cæ semæn? strigæ Amma.
— Cu o fatæ care se poartæ urît øi care crede cæ e mai dræguflæ
decît este de fapt, îi ræspunse John.
Stætea pe marginea piscinei în pantaloni scurfli øi tricou, cu
picioarele scufundate în apæ. Avea niøte fire de pær foarte sub-
fliri pe picioare, aproape feminine.
— Zæu? Atunci de ce nu încetezi sæ mæ mai priveøti din as-
cunzætoarea ta, îi spuse ea, arætînd cu piciorul spre garajul ale
cærui ferestre aveau niøte perdele albastre. Meredith o sæ fie
geloasæ.
— Mæ simt mai bine sæ te supraveghez, Amma. Întotdeauna
sînt cu ochii pe tine.
Pærerea mea: sora mea intrase în camera lui færæ ca el sæ
øtie øi îi umblase prin lucruri. Sau îl aøteptase în pat.
— Cu siguranflæ cæ îfli place, spuse ea rîzînd, cu picioarele
desfæcute.
Pærea oribilæ în umbræ, razele soarelui aruncîndu-i umbre
pe faflæ.
— O sæ vinæ øi rîndul tæu într°o zi, Amma, øi asta curînd,
spuse el. Curînd.
— Da, eøti mare sculæ, am auzit, îi strigæ Amma.
Kylie îøi ridicæ privirea, se uitæ la prietena ei, zîmbi, dupæ
care se întinse la loc.

165
 GILLIAN FLYNN

— Øi cu ræbdare.
— Pæi o sæ ai nevoie, îi spuse ea øi îi trimise un særut prin aer.
Amaretto îmi venea în continuare înapoi øi mæ cam sætu-
rasem de flecæreala asta. Nu°mi plæcea deloc sæ îl aud pe John
Keene flirtînd cu Amma, indiferent de cît de provocator se purta
ea. Avea totuøi 13 ani.
— Bunæ! am strigat eu, iar Amma îøi fluturæ degetele spre
mine.
Douæ dintre cele trei blonde mæ priviræ, dupæ care se întin-
seræ la loc. John luæ puflinæ apæ în mîini øi îøi spælæ fafla înainte
sæ îmi zîmbeascæ. Încerca sæ îøi aminteascæ conversaflia, ne-
øtiind ce auzisem eu. Am ræmas indiferentæ faflæ de amîndoi
øi m°am îndreptat spre John, oprindu°mæ la cîfliva centimetri
distanflæ.
— Ai citit articolul? l°am întrebat, iar el dædu din cap apro-
bator.
— Da, mulflumesc, a fost drægufl. Cel puflin partea despre
Natalie.
— Am venit sæ vorbesc puflin øi cu Meredith despre Wind
Gap øi poate øi despre Natalie. E în regulæ?
Îøi ridicæ umerii.
— Sigur. Ea încæ nu a venit. Nu avea suficient zahær pentru
ceai. A intrat în panicæ øi a fugit la magazin, nemachiatæ chiar.
— Uh, scandalos!
— Pentru Meredith, este.
— Cum îfli merge aici?
— Ei, bine, spuse el.
Începu sæ îøi mîngîie mîna dreaptæ. Alinare. Îmi pærea din
nou ræu pentru el.
— Nu øtiu dacæ o sæ°mi mai fie bine vreodatæ undeva, aøa
cæ e greu de zis dacæ aici sînt în regulæ sau nu, înflelegi?
— Adicæ: locul æsta e oribil øi aø vrea sæ mor, dar nici nu
øtiu unde în altæ parte aø vrea sæ fiu, am completat eu.
Se întoarse øi mæ privi fix, cu ochii albaøtri oglindind apa
piscinei.
— Da, exact asta vreau sæ spun.
Obiønuieøte°te cu ideea, m°am gîndit eu.

166
 OBIECTE ASCUfiITE

— Te°ai gîndit cumva sæ apelezi la un ajutor de specialitate,

la un terapeut? S°ar putea sæ îfli fie de folos.
— Da, John, fli°ar putea potoli anumite nevoi. Unele pot fi
chiar mortale, øtii? N°am vrea sæ mai aparæ øi alte fete færæ
dinfli.
Amma intrase în apæ øi plutea la jumætate de metru mai
încolo de el.
John tæcu øi pentru o clipæ am avut senzaflia cæ o sæ saræ
în apæ øi o s°o înece. Dar el îndreptæ un deget spre ea, îøi des-
chise gura, o închise øi plecæ spre cæsufla lui.
— A fost foarte dur din partea ta, i°am spus eu.
— Dar amuzant, spuse Kylie, plutind pe o saltea roz gon-
flabilæ.
— Ce ciudat, adæugæ øi Kelsey, înotînd lîngæ ea.
Jodes ræmæsese pe pæturæ, cu genunchii adunafli sub bærbie
øi cu ochii aflintifli pe garaj.
— Ai fost aøa dræguflæ cu mine seara trecutæ! Acum eøti cu
totul altfel, i°am spus Ammei. De ce faci asta?
Pæru surprinsæ o secundæ.
— Nu øtiu. Aø vrea sæ pot sæ nu mai fiu aøa. Aø vrea.
Înotæ spre prietenele ei cînd Meredith tocmai apæru la uøæ
øi mæ strigæ înæuntru.

Casa familiei Wheeler îmi pærea cunoscutæ: o canapea um-

flatæ de pluø, o mæsuflæ de cafea cu o corabie în miniaturæ, un
taburet de catifea verde, o fotografie alb°negru a Turnului
Eiffel. Poterry Barn, catalogul de primævaræ. Lîngæ farfuriuflele
galbene ca læmîia pe care Meredith tocmai le aducea pe masæ,
luceau niøte tarte cu mure.
Ea purta o rochie de varæ de pînzæ de culoarea piersicii, cu
pærul strîns la ceafæ într°o coadæ de cal uøoaræ, care, probabil,
i°a luat 20 de minute sæ o facæ atît de perfect. Semæna, dintr°o
datæ, foarte bine cu maicæ°mea. Ar fi putut sæ fie mult mai uøor
copilul adorat al Adorei decît am fost eu vreodatæ. Am simflit
un val de ciudæ øi am încercat sæ mi°l controlez, în timp ce ea
turna ceai øi zîmbea.
— N°am idee ce îfli spunea sora mea, dar îmi imaginez cæ
era fie urît, fie nepoliticos, aøa cæ îmi cer scuze pentru ea. Dar

167
 GILLIAN FLYNN

sînt siguræ cæ øtii cæ Amma e, de fapt, clopoflelul de start între

ele.
Se uita la tartæ, dar parcæ se abflinea sæ o mænînce. Aræta
prea bine acolo.
— Probabil cæ o cunoøti pe Amma mai bine decît mine, am
spus eu. Ea øi cu John nu par a se...
— E un copil cu multe nevoi, spuse ea încruciøîndu°øi picioa-
rele, desfæcîndu°le øi îndreptîndu°øi rochia. Ammei îi e teamæ
cæ o sæ se zbîrceascæ în aer ca un balon øi o sæ disparæ dacæ
nu are tot timpul parte de atenflie. În special de atenflia bæieflilor.
— Dar de ce nu îl place pe John? Sugera oarecum cæ el este
cel care a rænit°o pe Natalie.
Mi°am scos reportofonul øi l°am pornit, în parte pentru cæ
nu voiam sæ pierd timpul cu jocuri de orgoliu, dar în special
pentru cæ speram sæ spunæ ceva interesant despre John. Dacæ
el era suspectul principal, cel puflin în mintea oamenilor din
Wind Gap, aveam nevoie de un citat ca lumea.
— Aøa e Amma. Are o ræutate în ea. John mæ place pe mine
øi nu pe ea, aøa cæ îl atacæ tot timpul. Asta cînd nu încearcæ
sæ mi°l fure. De parcæ ar fi posibil aøa ceva.
— Dar se pare cæ multæ lume vorbeøte totuøi, spunînd cæ John
ar avea ceva de°a face cu crima. De ce crezi cæ se spune asta?
— Ea dædu din umeri, îøi scoase buza de jos în afaræ øi privi
caseta rotindu°se cîteva secunde.
— Øtii cum e. El nu e din oraø. E deøtept øi sociabil øi aratæ
de zece ori mai bine decît oricine din oraøul æsta. Oamenilor le
place sæ creadæ cæ el a fæcut°o, pentru cæ în felul æsta... ræutatea
n°ar mai proveni din Wind Gap. Ar fi de afaræ. Mænîncæ°fli tarta!
— Tu crezi cæ el e nevinovat?
Am muøcat o datæ øi glazura mi se scurse pe buze.
— Bineînfleles cæ aøa cred. E numai bîrfæ totul. Doar pentru
cæ cineva pleacæ la plimbare cu maøina... mulfli oameni fac asta
pe aici. Numai cæ John øi°a ales prost momentul.
— Iar familia? Ce pofli sæ°mi spui despre familiile fetelor?
— Erau niøte fete tare drægufle, bine crescute øi foarte dulci.
E ca øi cum Dumnezeu a ales ce era mai bun în Wind Gap øi
le°a luat la el în rai.

168
 OBIECTE ASCUfiITE

Repetase clar replica asta, o rostise cu o anumitæ ritmicitate.

Chiar øi zîmbetul pærea studiat: prea puflin ar fi avar, prea mult
ar fi necuviincios. Dacæ zîmbesc doar atît, e în regulæ. Curajos
øi optimist.
— Meredith, øtiu cæ nu asta e pærerea ta despre acele fete.
— Dar atunci ce fel de citat vrei?
— Unul sincer.
— Nu pot sæ fiu sinceræ. John m°ar urî.
— Nu e nevoie sæ îfli dau øi numele în articol.
— Pæi atunci ce rost are sæ îmi mai iei interviu?
— Dacæ øtii ceva despre fete, ceva despre care oamenii nu
vorbesc, ar fi bine sæ°mi spui. Ar distrage atenflia de la John.
Meredith luæ o înghiflituræ micæ de ceai øi tamponæ uøor cu
øerveflelul colflul buzelor ei roøii.
— Dar tot mi°ar apærea numele în articol, pe undeva?
— Da, te pot cita în altæ parte.
— Vreau sæ ræmînæ partea cu Dumnezeu care care le°a ales
pentru rai, se miorlæi Meredith.
Îøi fræmînta mîinile øi îmi zîmbi dintr°o parte.
— Nu. Asta nu. O sæ folosesc citatul despre John, care nu
e din oraø øi de aia bîrfeøte lumea despre el.
— De ce nu pofli folosi citatul pe care îl vreau eu?
Parcæ era un copil de 5 ani, îmbræcatæ ca o prinflesæ øi foarte
nervoasæ cæ pæpuøa nu vrea sæ bea ceaiul ei imaginar.
— Pentru cæ e total diferit de tot ceea ce am auzit pînæ acum
øi pentru cæ nimeni nu vorbeøte în realitate aøa. Sunæ fals.
Era cel mai jalnic dialog pe care îl avusesem vreodatæ cu o
persoanæ intervievatæ øi, în acelaøi timp, o modalitate absolut
imoralæ de a°mi face meseria. Dar aveam nevoie de nenorocita
ei de poveste. Meredith îøi rotea lænfliøorul de argint la gît øi
se uita la mine.
— Ai fi putut fi manechin, øtii? îmi spuse ea brusc.
— Mæ îndoiesc, i°am ræspuns nervoasæ.
De fiecare datæ cînd oamenii îmi spuneau cæ sînt frumoasæ,
îmi aminteam toate urîfleniile care îmi colcæiau pe sub haine.
— Ai fi putut. Întotdeauna mi°am dorit sæ fiu ca tine cînd
mæ fac mare. Mæ gîndesc des la tine, øtii? Adicæ, øtiu cæ mamele
noastre sînt prietene øi toate astea øi mæ gîndeam la tine în

169
 GILLIAN FLYNN

Chicago øi mi te imaginam într°o casæ mare, cu niøte fete cîr-

lionflate øi cu un sofl marfæ, bancher sau ceva. Îmi imaginam
cum stafli tofli în bucætærie øi befli suc de portocale, iar el se urcæ
în Jaguar øi pleacæ la serviciu. Dar cred cæ mi°am imaginat greøit.
— Aøa e. Sunæ bine, totuøi.
Am mai muøcat o datæ din tartæ.
— Dar spune°mi despre fete.
— Numai la muncæ te gîndeøti, nu? Niciodatæ nu ai fost
foarte prietenoasæ, de fapt. Øtiu ce s°a întîmplat cu sora ta.
Aceea care a murit.
— Meredith, mai stæm altæ datæ de vorbæ. Mi°ar face plæcere.
Dupæ ce se terminæ povestea asta. Dar hai sæ rezolvæm cu
interviul æsta, dupæ care, poate, ne relaxæm puflin.
Nu aveam de gînd sæ mai ræmîn un minut în plus dupæ ce
terminam interviul.
— Okay... deci, uite care e treaba. Cred cæ øtiu de ce... din-
flii..., øi mimæ smulgerea lor.
— De ce?
— Nu pot sæ cred cæ toatæ lumea refuzæ sæ accepte chestia
asta! spuse ea.
Meredith privi în jurul ei, prin cameræ.
— Nu øtii de la mine, bine? continuæ ea. Fetelor, Ann øi
Natalie, le plæcea sæ muøte.
— Cum adicæ, le plæcea sæ muøte?
— Amîndurora. Aveau niøte firi foarte sælbatice. Adicæ
înfricoøætoare de°a dreptul. Ca niøte bæiefli. Dar ele nu loveau,
doar muøcau. Uite!
Îøi întinse mîna dreaptæ. Chiar deasupra degetului mare
erau trei semne albe care luceau în lumina dupæ°amiezii.
— Asta o am de la Natalie. Øi asta.
Îøi ridicæ pærul øi îmi arætæ urechea stîngæ, unde mai avea
doar jumætate din lob.
— M°a muøcat de mînæ cînd îi fæceam unghiile. Øi°a dat
seama apoi cæ nu îi place, dar i°am spus sæ mæ lase sæ termin
øi cînd i°am dat drumul la mînæ, øi°a înfipt dinflii în mine.
— Øi lobul urechii?
— Am ræmas o datæ acolo peste noapte cînd nu îmi pornea
maøina. Adormisem în camera de oaspefli, cînd m°am trezit

170
 OBIECTE ASCUfiITE

brusc cu cearøafurile pline de sînge øi cu urechea arzînd øi parcæ

voiam sæ fug de ea, dar era încæ prinsæ de capul meu. Iar
Natalie urla de parcæ ea luase foc. Urletul ei m°a speriat mai
tare decît muøcætura. A venit domnul Keene øi a potolit°o.
Copilul æla avea niøte probleme grave. Am cæutat lobul, poate
puteau sæ mi°l coasæ la loc la spital. Dar nu l°am mai gæsit.
Cred cæ l°a înghiflit.
Rîse, cu un sunet ca øi cum ar fi scæpat un nod de aer.
— Dar îmi pare ræu de ea, în general.
Minfli.
— Ann era la fel de rea? am întrebat eu.
— Mai ræu. Sînt o græmadæ de oameni în oraø cu semne de
la muøcætura ei. Inclusiv mama ta.
— Poftim?
Mi se umeziræ palmele øi îmi simfleam deodatæ spatele rece.
— Mama ta îi dædea meditaflii lui Ann, iar ea nu pricepea.
S°a enervat ræu de tot, i°a smuls o øuviflæ de pær mamei tale
øi a muøcat°o de încheieturæ. Ræu de tot. Cred cæ i°au pus øi copci.
Îmi închipuiam braflul subflire al mamei prins în niøte dinfli
micufli, Ann scuturîndu°øi capul ca un cæflel, sîngele flîønind pe
mîneca mamei øi pe buzele fetiflei. Un urlet øi i°a dat drumul.
Un mic inel de linii întortocheate øi, la mijloc, un cerc de
piele perfectæ.

171
Unsprezece

S unæ telefonul în camera mea, dar nici vorbæ de maicæ°mea.

Îl puteam auzi pe Alan la parter, certînd°o pe Gayla cæ a tæiat
greøit filé°urile.
— Øtiu cæ pare lipsit de importanflæ, Gayla, dar priveøte
lucrurile astfel: lucrurile mærunte fac diferenfla dintre o masæ
bunæ øi experienfla de a mînca.
Gayla emise un sunet ca øi cum ar fi priceput. Chiar øi
mîrîiturile ei aveau un zbîrnîit anume.
L°am sunat pe Richard pe mobil, unul dintre puflinii oameni
din Wind Gap care aveau aøa ceva, dar poate n°ar trebui sæ
judec pe nimeni, deorece øi eu sînt unul dintre puflinii care nu
au mobil în Chicago. Nu aø vrea sæ fiu niciodatæ atît de dis-
ponibilæ.
— Detectiv Willis.
Pe fundal se auzea tare un microfon strigînd un nume.
— Eøti ocupat, domnule detectiv?
Am roøit. Neseriozitatea pærea a fi o tachinare, care pærea
a fi o nebunie.
— Salut, îmi ræspunse el cu o voce politicoasæ. Aproape am
terminat. Pot sæ te sun eu mai tîrziu?
— Sigur, numærul meu e...
— E scris pe ecranul telefonului.
— Miøto.
— Foarte.

Douæzeci de minute mai tîrziu:

— Scuze, eram la spitalul din Woodberry cu Vickery.

172
 OBIECTE ASCUfiITE

— O pistæ?
— Un fel de.
— Un cometariu?
— M°am simflit minunat asearæ.
Scrisesem Richard poliflistul de 12 ori pe piciorul stîng øi a
trebuit sæ mæ opresc, pentru cæ îmi ardeau degetele dupæ o
lamæ.
— Da, øi eu. Uite ce e, trebuie sæ te întreb ceva direct øi
vreau sæ îmi ræspunzi sincer. Neoficial. Apoi am nevoie øi de
un comentariu pe care sæ îl pot publica în viitorul articol.
— OK, încerc sæ te ajut, Camille. Ce vrei sæ mæ întrebi?
— Ne putem vedea la barul æla slinos unde ne°am întîlnit
prima datæ? Trebuie sæ te întreb personal øi trebuie sæ ies din
casæ øi da, spun øi asta: trebuie sæ beau ceva.

Trei bæiefli cu care fusesem colegæ se aflau la barul Sensors

cînd am intrat, niøte bæiefli de treabæ, dintre care unul cîøtigase
Panglica Albastræ la un tîrg naflional pentru ugerul obscen de
mare al scroafei sale. Un stereotip tradiflional, care i°ar fi plæcut
foarte mult lui Richard. Am schimbat amabilitæfli, mi°au fæcut
cinste cu primele douæ pahare øi am væzut fotografiile copiilor,
opt în total. Unul dintre ei, Jason Turnbough, era la fel de blond
øi de rotund la faflæ ca în copilærie. I se zærea mereu limba în
colflul gurii, obrajii îi erau roz, iar ochii rotunzi øi albaøtri rætæ-
ceau încontinuu între sînii øi fafla mea. Se opri însæ de îndatæ
ce am scos reportofonul øi am întrebat despre cele douæ crime.
Atunci atenflia i°a fost captatæ de rotiflele casetei. Ciudat cum
oamenii simt atîta presiune cînd le este publicat numele. Este
o dovadæ e existenflei lor. Îmi imaginam o turmæ de fantome
bîntuind printre filele ziarelor øi arætînd vreun nume pe paginæ:
Uite, aici sînt! fii°am zis eu cæ am træit cîndva, fli°am zis cæ
am existat!
— Cine ar fi crezut cînd eram colegi la øcoalæ cæ azi o stæm
aici de vorbæ despre niøte crime în Wind Gap? se miræ Tommy
Ringer, acum un bærbat brunet cu o barbæ deøiratæ.
— Te înfleleg, øi eu acum lucrez într°un supermarket, pentru
Dumnezeu! spuse øi Ron Laird, un tip amabil cu o faflæ de
øoricel, dar cu o voce puternicæ.

173
 GILLIAN FLYNN

Tofli trei stræluceau de mîndrie civicæ. Ce dacæ infamia se

instalase în Wind Gap, ei o vor înfrunta. O sæ continue sæ
munceascæ la supermarket, la farmacie, la crescætoria de pui.
Øi cînd aveau sæ moaræ, munca asta øi faptul cæ se însuraseræ
øi cæ aveau copii o sæ fie pe lista realizærilor. Øi era ceva ce
aproape li se întîmplase lor. De fapt, mai exact, era ceva ce se
întîmplase în oraøul lor. Aici nu eram prea siguræ de pærerea
lui Meredith. Se pare cæ unora le°ar fi plæcut la nebunie ca
asasinul sæ fi fost un tip næscut øi crescut în Wind Gap. Unul
cu care fuseseræ cîndva la pescuit sau coleg din echipa de
cercetaøi. Povestea ar fi fost mult mai interesantæ aøa.
Richard deschise larg uøa, care pærea foarte uøoaræ pentru
cum aræta. Orice client care nu mai venise pînæ atunci trægea
de uøæ cu putere, aøa cæ, la cîteva minute, se auzea o bubuituræ
în peretele lateral. Ceea ce oferea o ritmicitate interesantæ
conversafliei.
Cînd intræ în bar, aruncîndu°øi haina pe umær, cei trei
mîrîiræ.
— Uite°l øi pe æsta!
— Sînt impresionat pînæ la lacrimi, tipule!
— Mai pæstreazæ niøte celule cenuøii øi pentru caz, amice.
Cam ai nevoie.
M°am dat jos de pe scaunul barului, mi°am lins buzele øi
am zîmbit.
— Bæiefli, trebuie sæ mai øi muncim. E timpul pentru un
interviu. Mulflumesc pentru bæuturi.
— O sæ fim tot aici cînd te plictiseøti, strigæ Jason.
Richard zîmbi spre el, mîrîind „idiot“ printre dinfli.
Mi°am înghiflit øi cel de°al treilea pahar de whiskey øi am
rugat°o pe chelneriflæ sæ ne pregæteascæ masa øi, cînd ne°am
aøezat la masæ cu paharele în faflæ, mi°am pus capul pe mîini,
întrebîndu°mæ dacæ chiar vreau sæ vorbesc despre caz. El avea
o cicatrice chiar deasupra sprîncenei øi o gropiflæ micæ în bærbie.
Øi°a pus de douæ ori piciorul peste al meu øi nimeni nu putea
observa chestia asta.
— Deci, despre ce e vorba, Scoop?

174
 OBIECTE ASCUfiITE

— Uite, trebuie sæ øtiu ceva. Trebuie neapærat sæ øtiu øi dacæ

nu îmi pofli spune, nu îmi pofli spune, dar te rog sæ te gîndeøti
bine.
Dædu din cap.
— Cînd te gîndeøti la persoana care a comis aceste crime,
ai pe cineva anume în minte? am întrebat eu.
— Am cîteva persoane.
— Bærbat sau femeie?
— De ce mæ întrebi asta acum øi de ce e atît de urgent sæ°fli
ræspund?
— Pur øi simplu, trebuie sæ øtiu.
Se opri, sorbi din pahar øi îøi frecæ bærbia.
— Eu nu cred cæ o femeie ar fi fost în stare de asemenea
crime.
Îmi atinse din nou piciorul.
— Hei, ce se întîmplæ de fapt? Sæ nu mæ minfli.
— Nu øtiu, m°am speriat foarte tare. Aø vrea sæ øtiu încotro
sæ îmi îndrept energia.
— Lasæ°mæ sæ te ajut.
— Øtiai cæ fetele erau cunoscute pentru pasiunea de a muøca
oameni?
— Am înfleles de la øcoalæ cæ Ann a fost implicatæ într°un
incident cu pasærea vecinului, spuse el. Iar Natalie avea, de
asemenea, o situaflie mai dificilæ, din cauza a ceea ce s°a în-
tîmplat la øcoala anterioaræ.
— Natalie i°a muøcat lobul urechii cuiva.
— Nu. Nu am asemenea reclamaflii la adresa lui Natalie
de cînd a venit aici.
— Atunci înseamnæ cæ nu au depus plîngere. Am væzut
urechea, Richard, nu mai era pic de lob øi persoana asta nu
avea nici un motiv sæ mæ mintæ. Øi Ann a atacat pe cineva. A
muøcat, adicæ. Øi mæ întreb tot mai mult dacæ fetele astea nu
au iritat persoana nepotrivitæ. E ca øi cum ar fi fost reduse la
tæcere, omorîte ca niøte animale rele. Poate de°asta li s°au smuls
dinflii.
— Hai sæ o luæm încet. Mai întîi, pe cine au muøcat fetele
astea?
— Nu pot sæ spun.

175
 GILLIAN FLYNN

— Dumnezeule, Camille, eu nu mæ joc aici. Spune°mi!

— Nu.
Mæ mira furia lui. M°aø fi aøteptat sæ rîdæ øi sæ°mi spunæ
cæ sînt dræguflæ cînd îl înfrunt.
— Este un nenorocit de caz de crimæ, înflelegi? Dacæ deflii
informaflii, am nevoie de ele.
— Pæi fæ°fli datoria!
— Încerc, Camille, dar faptul cæ tu te joci cu nervii mei nu
mæ ajutæ deloc.
— Acum øtii øi tu cum e, am murmurat eu în joacæ.
— Bine.
Îøi frecæ ochii.
— Am avut o zi foarte lungæ azi, aøa cæ... noapte bunæ. Sper
cæ fli°am fost de folos.
Se ridicæ øi îøi împinse paharul pe jumætate plin spre mine.
— Am nevoie de o declaraflie oficialæ.
— Altæ datæ. Trebuie sæ iau puflinæ distanflæ acum. S°ar
putea sæ fi avut dreptate cæ o relaflie între noi ar fi o idee
îngrozitoare.
Plecæ, iar bæieflii mæ strigaræ sæ vin din nou lîngæ ei. Le°am
fæcut semn cæ nu, mi°am terminat bæutura øi m°am prefæcut
cæ scriu pînæ cînd au plecat. Tot ce scrisesem de fapt era loc
bolnav loc bolnav încontinuu pe douæsprezece pagini.

De data asta mæ aøtepta Alan cînd am ajuns acasæ. Stætea

pe canapeaua în stil victorian, tapiflatæ în brocart alb øi nuc
negru. Alan purta pantaloni albi øi o cæmaøæ de mætase, la fel
ca øi papucii delicafli din picioare. Dacæ era o fotografie, ar fi
fost foarte greu de precizat în ce perioadæ de timp se afla: un
gentleman din perioada victorianæ, un dandy din perioada
edwardianæ*, un filfizon din anii ’50? Sau poate un sofl din
secolul douæzeci care nu lucrase niciodatæ, dar care bea destul
de des øi care, ocazional, fæcea dragoste cu mama mea?

* Perioada edwardianæ – în Marea Britanie între 1901°1910, sub domnia

Regelui Edward al VII°lea. A urmat perioadei victoriene øi poate include chiar

øi scufundarea Titanicului în 1912 øi Primul Ræzboi Mondial (1914-1918).

176
 OBIECTE ASCUfiITE

Alan øi cu mine vorbeam foarte rar în lipsa mamei. Cînd

eram copil, am dat peste el în hol, iar el se læsase pe vine pînæ
la nivelul ochilor mei øi îmi spusese: „Bunæ, sper cæ eøti bine.“
Træisem în aceeaøi casæ mai mult de cinci ani deja, iar asta
era tot ce fusese el în stare sæ°mi spunæ atunci. „Da, sînt bine“
a fost tot ce am putut eu sæ-i ræspund.
Acum însæ, se pare cæ Alan era dispus sæ stea de vorbæ cu
mine. Nu a spus nimic, doar a bætut uøor canapeaua lîngæ el.
Pe genunchi avea o farfurioaræ cu cîteva sardine argintii. Le
simfleam mirosul chiar din holul de la intrare.
— Camille, spuse el, luînd în furculiflæ o fîøîie de peøte. Îi
faci ræu mamei tale. Va trebui sæ te rog sæ pleci dacæ starea
ei nu se îmbunætæfleøte.
— Dar cum îi fac eu ræu?
— O chinui. Tot timpul îi aminteøti de Marian. Nu se cuvine
sæ discufli cu mama unui copil mort despre cum ar aræta acum
corpul copilului în pæmînt. Nu øtiu cum pofli tu sæ vorbeøti
despre asta, dar Adora nu poate.
Îi cæzu o bucæflicæ de peøte pe cæmaøæ, læsînd o dîræ de ulei
de grosimea unui nasture.
— Øi nu se cuvine sæ°i vorbeøti despre cadavrele acestor
fetifle sau despre cît de mult sînge le°a curs din guræ cînd le°au
fost smuløi dinflii sau despre cît timp i°ar fi luat cuiva sæ le
sugrume.
— Alan, nu i°am spus niciodatæ asemenea lucruri mamei.
Nici pe departe. Chiar nu am nici o idee despre ce vorbeøte.
Nici mæcar nu mæ simfleam indignatæ de toate astea, doar
epuizatæ.
— Te rog, Camille. Øtiu cît de rece este relaflia cu mama ta.
Øi øtiu cît de geloasæ ai fost întotdeauna pe binele altcuiva. Sæ
øtii cæ e adeværat, chiar semeni cu mama Adorei. Pæzea casa
asta ca o... vræjitoare, bætrînæ øi acræ. Rîsul o jignea profund.
Singura datæ cînd a zîmbit a fost atunci cînd tu ai refuzat sæ
sugi de la Adora. Ai refuzat sînul.
Acel cuvînt rostit de buzele unsuroase ale lui Alan mi°a ars
pielea în zece locuri diferite. Suge, cæflea, cauciuc au luat toate
foc deodatæ.
— Øi tu øtii toate astea de la Adora, nu?

177
 GILLIAN FLYNN

El dædu din cap, cu buzele lipite.

— Aøa cum øtii øi cæ am spus acele lucruri oribile despre
Marian øi despre acele fete ucise.
— Exact, spuse el, cu niøte silabe tæiate parcæ cu un cuflit.
— Adora e o mincinoasæ øi, dacæ nu fli°ai dat seama de asta,
eøti un idiot.
— Adora a avut o viaflæ foarte grea.
Îmi venea sæ izbucnesc în rîs. Alan era de neintimidat.
— Mama ei obiønuia sæ intre la ea în cameræ în miezul nopflii
øi sæ o ciupeascæ pe cînd era copil, spuse el, privind cu milæ
ultima fîøie de sardinæ. Spunea cæ îi era teamæ ca Adora sæ
nu moaræ în somn. Dar eu cred cæ doar îi plæcea sæ o ræneascæ.
În acel moment, mi°am amintit o fazæ: Marian era în camera
ei de bolnav din capætul holului, cu maøinæriile medicale lîngæ
ea. Pe brafl simfleam o durere ascuflitæ. Mama era lîngæ mine
în cæmaøa ei de noapte vaporoasæ, întrebîndu°mæ dacæ sînt
bine. Særutînd urma roøie øi îndemnîndu°mæ sæ mæ culc la loc.
— Cred cæ e necesar sæ øtii lucrurile astea, spuse Alan. Poate
te°ai purta mai frumos cu mama ta.
Nu aveam deloc de gînd sæ mæ port mai frumos cu mama.
Dar îmi doream sæ se termine aceastæ conversaflie.
— Voi încerca sæ plec cît mai repede posibil.
— Ar fi o idee bunæ, dacæ nu pofli renunfla la capricii, spuse
Alan. Dar poate te°ai simfli mai bine cu tine însæfli dacæ ai
încerca sæ fii mai dræguflæ, totuøi. Poate te ajutæ sæ te vindeci.
La cap, mæcar.
Alan apucæ øi ultima sardinæ øi o supse în guræ întreagæ.
Îmi imaginam oasele micufle cræpînd între dinflii lui.

Un pahar plin cu gheaflæ øi o sticlæ întreagæ de whiskey

înøfæcate din bucætærie, apoi imediat în camera mea, pentru
a mæ apuca de bæut. Alcoolul mæ lovi rapid, probabil din cauzæ
cæ aøa l-am øi bæut. Urechile îmi ardeau, dar pielea nu mæ mai
gîdila. Mæ gîndeam la acel cuvînt din spatele gîtului: dispari-
flie. Dispariflia îmi va alunga durerile, m°am gîndit. Dispariflia
îmi va alunga necazurile. Oare am fi fost la fel de urîfli dacæ
Marian nu murea? Alte familii au reuøit sæ treacæ peste astfel
de momente. Suferi øi mergi mai departe. Ea încæ plutea în

178
 OBIECTE ASCUfiITE

jurul nostru, o fetiflæ micuflæ øi blondæ, poate prea dræguflæ sau

poate prea ræsfæflatæ. Asta înainte sæ se îmbolnæveascæ ræu de
tot. Avea øi un prieten invizibil, un urs uriaø împæiat pe care
îl striga Ben. Ce fel de copil are un animal împæiat pe post de
prieten imaginar? Colecfliona fundifle de pær øi le aranja în
ordine alfabeticæ, în funcflie de culoare. Era genul de copil care
îøi exploata frumuseflea cu atîta drægælæøenie cæ nu te puteai
supæra pe ea. Jocul sprîncenelor sau al buclelor de pær... Pe
mama o striga Mudder*, iar pe Alan... ei, la naiba, poate cæ
lui Alan îi spunea chiar Alan, pe el nu îl pot integra în amin-
tirile astea. Întotdeauna îøi spæla farfuria øi îøi pæstra camera
în ordine øi nu purta altceva decît rochii øi pantofiori Mary
Jane. Mie îmi spunea Mille øi tot timpul trebuia sæ mæ atingæ.
Am adorat°o.
Beatæ, dar bînd în continuare, mi°am umplut paharul øi
m°am tîrît spre camera lui Marian. Camera Ammei, imediat
lîngæ, era închisæ de ore întregi. Oare cum era sæ creøti lîngæ
camera unei surori moarte pe care n°ai cunoscut°o niciodatæ?
Am simflit o frînturæ de milæ pentru Amma. Alan øi maicæ°mea
se aflau în dormitorul lor mare de pe colfl, dar lumina era stinsæ
øi ventilatorul pornit. Nu exista aerisire centralæ în cæsoaiele
astea vechi în stil victorian, iar maicæ°mea considera aparatele
de aer condiflionat de prost gust, aøa cæ transpiram încontinuu
toatæ vara. Erau, probabil, 40 de grade, dar cældura îmi dædea
siguranflæ, de parcæ mergeam pe sub apæ.
Perna de pe patul lui Marian pæstra încæ o micæ adîncituræ.
Un costum de haine era întins pe pat, pentru a acoperi, parcæ,
un copil. O rochie violet, cioræpei albi øi pantofi negri de lac.
Oare cine fæcuse asta, maicæ°mea, Amma? Sonda de perfuzie,
care o urmærise neîncetat pe Amma în ultimul an de viaflæ,
stætea de pazæ, lucioasæ, lîngæ celelalte aparate medicale: patul,
de douæ ori mai înalt decît unul normal, pentru a permite
accesul spre pacient, monitorul cardiologic, plosca. Mæ dezgusta
faptul cæ mama nu scæpase de lucrurile astea. Era o cameræ
de spital lipsitæ de viaflæ. Marian fusese îngropatæ alæturi de
pæpuøa ei preferatæ, o pæpuøæ mare de cauciuc cu øuvifle blonde

* de la amer. „Mother“.

179
 GILLIAN FLYNN

ca ale ei. Evelyn, parcæ. Sau Eleanor. Celelalte pæpuøi erau

aliniate lîngæ perete pe niøte rafturi øi arætau ca rufele la uscat.
Erau mai mult de douæzeci, toate cu fefle de porflelan alb øi cu
ochi sticloøi.
Îmi aduceam foarte bine aminte de ea, stînd pe pat cu pi-
cioarele încruciøate, micæ øi dræguflæ, dar cu ochii înroøifli. Jucîn-
du°se cu cærflile, pieptænînd pærul pæpuøii sau colorînd cu
frenezie. Auzeam øi acum sunetul acela: creionul trasînd cu
greutate linii de°a lungul hîrtiei. Dungi negre trasate cu cre-
ionul atît de tare cæ aproape rupeau foaia. Îøi ridica apoi pri-
virea spre mine, respirînd cu greu øi superficial.
— Am obosit sæ tot mor.
Am fugit repede în camera mea, de parcæ m°ar fi urmærit
cineva.

Telefonul sunæ de cinci ori pînæ ce Eileen ræspunse. Lucruri

pe care familia Curry nu le are în casæ: un cuptor cu microunde,
un aparat video, o maøinæ de spælat vase øi un robot telefonic.
Ræspunsul ei era calm, dar încordat. Probabil cæ primesc prea
multe telefoane dupæ ora 11 noaptea. Se prefæcu cæ nu ador-
miseræ încæ, doar cæ nu auziseræ telefonul, dar mai duræ douæ
minute pîmæ ce Curry veni la telefon. Mi°l imaginam øtergîn-
du°øi ochelarii cu colflul pijamalei øi încælflînd papucii vechi de
piele, privind apoi fafla surîzætoare a unui ceas deøteptætor. O
imagine liniøtitoare.
Apoi mi°am dat seama cæ rememoram de fapt o reclamæ la
o farmacie nonstop din Chicago.
Nu mai vorbisem cu Curry de trei zile. Iar în Wind Gap mæ
aflam de douæ sæptæmîni. În altæ situaflie, m°ar fi sunat de trei
ori pe zi pentru amænunte. Dar nu era în stare sæ mæ sune
într°o casæ privatæ, în casa maicæ°mii din statul Missori, care,
pentru mintea lui de locuitor al Oraøului Vînturilor, echivala
cu inima sudismului. În altæ situaflie, s°ar fi ræfloit la mine
pentru cæ nu sînt pe fazæ, dar în seara asta nu se întîmplæ aøa.
— Puøtoaico, eøti bine? Ce se întîmplæ?
— Pæi, încæ nu am chestia asta oficial, dar fac eu rost. Poliflia
crede cæ asasinul e un bærbat, cu siguranflæ din Wind Gap, dar
nu au nici un ADN øi nici locul crimei. De fapt, øtiu foarte puflin.

180
 OBIECTE ASCUfiITE

Fie criminalul este o minte strælucitæ, fie un geniu întîmplætor.

Tot oraøul pare sæ vorbeascæ numai despre fratele lui Natalie,
John Keene. Am o declaraflie oficialæ a prietenei lui care îl
declaræ nevinovat.
— Bine, bine, foarte bine, dar mæ refeream la... mæ refeream
la tine. Te simfli bine acolo? Trebuie sæ vorbeøti cu mine, pentru
cæ nu îfli pot vedea fafla. Nu face pe viteaza cu mine.
— Nu sînt foarte bine, dar ce conteazæ?
Vocea mea avea o tonalitate mai înaltæ øi mai amaræ decît
plænuisem.
— E un subiect tare øi cred cæ sînt pe cale sæ descopær ceva.
Simt cæ mai am nevoie doar de cîteva zile, o sæptæmînæ, poate
øi... nu øtiu. Fetiflele muøcau oameni. Asta am aflat astæzi, iar
poliflistul cu care am colaborat habar n-avea.
— Øi i°ai spus tu? El ce a zis?
— Nimic.
— De ce dracului nu l°ai fæcut sæ spunæ ceva, fato?
Vezi tu, Curry, detectivul Willis credea cæ am niøte infor-
maflii pe care nu vreau sæ i le spun øi s°a supærat øi a plecat,
aøa cum fac tofli bærbaflii cînd lucrurile nu merg cum vor ei cu
femeile cu care øi°au tras°o.
— Am dat°o în baræ. Dar fac rost, promit. Mai am nevoie
de cîteva zile înainte de articol, Curry. Sæ mai fac rost de niøte
impresii locale, sæ mai vorbesc cu poliflistul æsta. Cred cæ øi°au
dat seama cæ presa îi poate ajuta. Nu cæ ar citi cineva ziarul
nostru aici.
Sau acolo.
— O sæ°l citeascæ. O sæ ai parte de succes cu povestea asta.
Materialul tæu e pe cale sæ devinæ grozav. Agitæ°te mai mult.
Vorbeøte cu prietenii tæi mai vechi. Poate sînt în stare sæ
vorbeascæ mai mult. Øi e bine øi pentru articol. Serialul æla din
Texas care a cîøtigat premiul Pulitzer prezenta amænunflit ima-
ginea reporterului despre tragedia din oraøul lui natal. Foarte
interesant. Øi o faflæ prietenoasæ cu un pahar de bere probabil
cæ fli°ar prinde bine. Cred cæ øi în seara asta ai bæut ceva, nu?
— Ceva.
— Te simfli... crezi cæ e o situaflie prea grea pentru tine? Cu
recuperarea øi toate astea?

181
 GILLIAN FLYNN

Se auzi sunetul unei brichete øi rîcîitul unui scaun de bu-

cætærie pe linoleum, probabil cînd Curry se aøezæ.
— Of, nu trebuie sæ îfli faci griji din cauza asta.
— Ba normal cæ trebuie. Nu face pe martira, puøtoaico. Nu
te penalizez dacæ simfli cæ vrei sæ pleci. Dar trebuie sæ ai grijæ
de tine. Credeam cæ îfli va face bine o vreme acasæ, dar... cîteoda-
tæ uit cæ pærinflii nu sînt întotdeauna... benefici pentru copiii
lor.
— De cîte ori vin aici... (am fæcut o pauzæ øi am încercat sæ
continuu). Simt cæ sînt o persoanæ foarte rea cînd mæ aflu aici.
Øi am început sæ plîng, cu sughifluri încete, în timp ce Curry
se bîlbîia la celælalt capæt. Mi°l puteam imagina panicat,
chemînd°o pe Eileen lîngæ el pentru a vorbi cu fata asta plîn-
gæcioasæ. Dar nu era aøa.
— Of, Camille, øopti el. Eøti unul dintre cei mai buni oameni
pe care îi cunosc. Øi øtii cæ nu sînt prea mulfli oameni buni pe
lumea asta, nu? Dupæ ce mi°au murit pærinflii, doar pe tine øi
pe Eileen væ mai am.
— Nu sînt un om bun.
Vîrful pixului îmi scrijelea cuvinte adînci în coapsæ. Greøit,
femeie, dinfli.
— Camille, eøti un om bun. Te°am væzut cum te porfli cu
oamenii, chiar øi cu cele mai jegoase creaturi. Le dai un fel de...
demnitate. Compasiune. De ce crezi cæ te flin prin preajmæ?
Nu pentru cæ ai fi un reporter grozav.
Tæcere øi lacrimi la capætul meu de fir. Greøit, femeie, dinfli.
— Nu fli s°a pærut amuzant? Am vrut sæ sune amuzant.
— Nu.
— Bunicul meu lucra în teatrul de revistæ. Dar probabil cæ
eu nu am moøtenit gena asta.
— Lucra în teatru?
— Da, venise cu vaporul din Irlanda pînæ la New York. Era
un tip foarte amuzant, øtia sæ cînte la patru instrumente...
Încæ o scînteiere de brichetæ. Mi°am tras pætura pe mine øi
am închis ochii, ascultînd povestea lui Curry.

182
Doisprezece

Richard locuia în singura clædire cu apartamente din Wind

Gap, o cutie industrialæ menitæ sæ ofere adæpost pentru patru
locatari. Doar douæ apartamente erau ocupate. Pe coloanele
butucænoase care susflineau garajele fuseseræ pictate cu spray
roøu, cîte patru în rînd: „Oprifli°i pe democrafli! Oprifli°i pe demo-
crafli! Oprifli°i pe democrafli!“ øi apoi, aleatoriu, „Mie îmi place
de Louie!“
Era miercuri dimineaflæ. Deasupra oraøului zæcea încæ o
furtunæ ascunsæ în nori. Era cald øi bætea vîntul, iar lumina
era la fel de piøæcioasæ ca ieri. Am bætut la uøa lui cu fundul
unei sticle de whiskey. Sæ suporfli cadouri dacæ altceva nu eøti
în stare. Nu mai purtam fustæ. Îmi simfleam picioarele prea
accesibile pentru cineva dornic de atingeri. Dacæ mai era aøa,
cel puflin.
Îmi deschise uøa mirosind a somn. Pær ciufulit, boxeri, un
tricou cu marginile scoase. Nici un zîmbet. În cameræ era ræ-
coare. Simfleam aerul rece chiar de afaræ.
— Vrei sæ intri sau vrei sæ ies eu afaræ? întrebæ el, scærpi-
nîndu°øi bærbia. Apoi observæ sticla. Ah, intræ! Sæ înfleleg cæ
ne îmbætæm?
Camera era rævæøitæ, ceea ce m°a surprins. Pantaloni atîr-
nînd pe scaun, o cutie de gunoi care aproape dædea pe afaræ,
cutii de hîrtie aøezate în locuri ciudate pe hol, care te obligau
practic sæ le ocoleøti pentru a putea trece. Mæ conduse pînæ
la o canapea de piele zgîriatæ øi se întoarse cu o tavæ cu gheaflæ
øi douæ pahare. Turnæ cu generozitate în pahare.

183
 GILLIAN FLYNN

— Probabil cæ n°ar fi trebuit sæ fiu atît de scîrbos asearæ,

spuse el.
— Da. Adicæ am senzaflia cæ eu îfli aduc ceva informaflii, iar
tu nu mæ ajufli cu nimic.
— Încerc sæ rezolv o crimæ. Tu încerci sæ scrii despre asta.
Cred, totuøi, cæ eu am prioritate. Sînt anumite lucruri, Camille,
pe care chiar nu fli le pot spune.
— E valabil øi viceversa. Am dreptul sæ îmi protejez sursele.
— Drept care ar putea sæ protejeze, de fapt, persoana care
a comis aceste crime.
— Pofli sæ îfli dai seama øi singur, Richard. fii°am spus aproa-
pe tot ce øtiu. Doamne, mai munceøte puflin øi singur.
Ne priveam tæcufli unul pe altul.
— Îmi place cînd faci pe reporterul dur cu mine.
Zîmbi øi dædu din cap. Mæ lovi cu piciorul lui desculfl.
— Chiar îmi place.
Mai turnæ cîte un pahar pentru fiecare. O sæ fim criflæ pînæ
la prînz. Apoi mæ trase lîngæ el, îmi særutæ lobul øi îøi bægæ
limba în urechea mea.
— Aøadar, fatæ din Wind Gap, cît de rea eøti de fapt? øopti
el. Povesteøte°mi cum ai fæcut°o prima datæ.
Prima datæ a fost øi a doua datæ øi a treia datæ øi a patra,
mulflumitæ experienflei mele din clasa a opta. Dar am decis cæ
e mai bine sæ mæ opresc la prima datæ.
— Aveam 16 ani, am minflit eu.
Era parcæ mai potrivit situafliei sæ spun cæ eram mai mare.
— M°am futut cu un fotbalist în toaletæ la petrecerea lui.
Se pare cæ eu rezistam mai bine la bæuturæ, pentru cæ ochii
lui Richard deja stræluceau în timp ce îmi freca prin bluzæ un
sfîrc întærit.
— Mmm... øi ai avut orgasm?
Am dat din cap. Îmi amintesc cæ m°am prefæcut cæ am
orgasm, dar asta abia cînd am ajuns la al treilea tip. Îmi aduc
aminte cæ mæ tot întreba gîfîind în ureche: „Te simfli bine? Te
simfli bine?“
— Acum vrei sæ ai orgasm? Cu mine? øopti Richard.

184
 OBIECTE ASCUfiITE

Am dat din nou din cap øi deja era peste mine. Îi simfleam
mîinile peste tot, încercînd sæ îmi ridice bluza, apoi sæ îmi
desfacæ pantalonii øi sæ°i tragæ jos.
— Încet, încet. O facem în felul meu, i°am øoptit eu. Îmi place
cu hainele pe mine.
— Nu, vreau sæ te ating.
— Nu, puiule, în felul meu.
Mi°am dat pantalonii jos doar puflin øi mi°am pæstrat tricoul
pe stomac, distrægîndu°i atenflia cu særuturi bine plasate. Apoi
l°am ajutat sæ intre în mine øi ne°am futut, complet îmbræcafli,
cu zgîrieturile din canapea rîcîindu°mi fundul. Murdar, pom-
peazæ, micæ, fatæ. Era prima datæ cînd mi°o trægeam cu un
bærbat în ultimii zece ani. Murdar, pompeazæ, micæ, fatæ! Geme-
tele lui deveniræ rapid mai puternice decît urletele pielii mele.
Abia atunci m°am putut bucura de ceea ce fæceam. Acele ultime
dulci împingeri în mine.

Stætea pe jumætate lîngæ mine, pe jumætate peste mine øi gî-

fîia cînd a terminat, strîngînd încæ în pumni gulerul cæmæøii mele.
Afaræ se întunecase. Era pe cale sæ înceapæ o adeværatæ furtunæ.
— Spune°mi cine crezi cæ a fæcut°o, i°am spus eu.
El pæru øocat. Se aøteptase oare la „Te iubesc“? Se jucæ o
clipæ cu pærul meu øi îøi bægæ din nou limba în urechea mea.
Cînd li se interzice accesul la alte zone ale corpului, bærbaflii
capætæ o fixaflie pentru ureche. E ceva ce am învæflat în aceastæ
ultimæ decadæ. Nu îmi putea atinge sînii sau fundul, braflele
sau picioarele, dar Richard pærea sæ se mulflumeascæ, deo-
camdatæ, cu urechea.
— Doar între noi doi, cred cæ John Keene. Puøtiul era foarte
apropiat de sora lui. Într°un fel cam nesænætos. Nu are alibi.
Cred cæ are o chestie anume pentru fetifle, pe care încearcæ sæ
øi°o reprime, dar ajunge pînæ la urmæ sæ le omoare øi sæ le
smulgæ dinflii pentru mai multæ distracflie. Dar nu cred cæ e
în stare sæ se mai abflinæ mult timp. Nebunia lui se accelereazæ
continuu. Cercetæm ciudæfleniile lui de comportament din
Philly. Poate cæ problemele lui Natalie nu au fost singurul
motiv pentru care s°au mutat.
— Am nevoie de o declaraflie oficialæ.

185
 GILLIAN FLYNN

— Cine fli°a spus de muøcæturi øi pe cine au muøcat fetele?

îmi øopti fierbinte în ureche. Afaræ, ploaia începu sæ loveascæ
asfaltul, de parcæ cineva se piøa.
— Meredith Wheeler mi°a spus cæ Natalie i°a muøcat lobul
urechii.
— Øi mai ce?
— Ann a muøcat°o pe mama. De încheieturæ. Asta e tot.
— Vezi, n°a fost aøa greu. Fatæ bunæ, øopti el, frecîndu°mi
din nou sfîrcul.
— Acum vreau ceva oficial.
— Nu, zîmbi el, în felul meu.

Richard m°a mai futut o datæ în dupæ°amiaza aceea, dar mi°a

dat øi o declaraflie sterilæ despre un indiciu clar în caz øi, posibil,
o arestare. L°am læsat dormind în pat øi am alergat prin ploaie
pînæ la maøinæ. Un gînd mi se agita în minte: probabil cæ Amma
ar fi putut obfline mult mai multe informaflii de la el.
Am condus pînæ la parcul Garret øi am stat în maøinæ pri-
vind ploaia, pentru cæ nu voiam deloc sæ mæ duc acasæ. Mîine
locul æsta avea sæ fie plin de copii care îøi începeau lunga øi
leneøa vacanflæ de varæ. Acum însæ eram doar eu øi mæ sim-
fleam lipicioasæ øi proastæ. Nu îmi dædeam seama dacæ mæ
pæcælise sau nu. Richard sau bæieflii æia care m°au dezvirginat
sau oricine altcineva. Nu prea eram de partea mea în nici o
disputæ. Îmi plæcea dispreflul acelei fraze din Vechiul Testa-
ment, care spunea cæ a primit ce a meritat. Cîteodatæ, femeilor
aøa li se întîmplæ.
Era liniøte øi apoi nu a mai fost. Chevroletul galben era
ambalat lîngæ maøina mea, cu Amma øi Kylie împærflind locul
din faflæ. Pe scaunul øoferului stætea un bæiat uscæfliv care purta
o salopetæ de benzinærie øi un tricou pætat pe dedesubt. În spate
se afla o copie a celui din faflæ, la fel de slæbænog. Din maøinæ
ieøea fum de fligaræ øi miros de lichior de citrice.
— Vino cu noi, mergem la o petrecere, spuse Amma.
În mînæ flutura o sticlæ de votcæ ieftinæ cu aromæ de porto-
cale. Îøi scoase limba øi læsæ o picæturæ de ploaie sæ i°o atingæ.
Pærul øi bluza mulatæ îi erau deja ude leoarcæ.
— Sînt bine, mulflumesc.

186
 OBIECTE ASCUfiITE

— Nu prea pari. Hai, vino, e o patrulæ prin parc. O sæ îfli

dea sigur o amendæ. Miroøi a bæuturæ de aici.
— Hai, chiquita, strigæ Kylie. Ne pofli ajuta sæ flinem bæieflii
æøtia mai potolifli.
Îmi evaluam opfliunile: sæ mæ duc acasæ øi sæ beau de una
singuræ. Sæ mæ duc la un bar øi sæ beau cu cine øtie ce bæiefli
frecau menta pe-acolo. Sæ merg cu puøtii æøtia øi sæ aud, poate,
mæcar o bîrfæ interesantæ. O oræ doar. Dupæ aceea acasæ øi la
somn. În plus, Amma era din nou surprinzætor de prietenoasæ
cu mine. Nu îmi plæcea sæ recunosc asta, dar devenisem
obsedatæ de fata asta.
Puøtii chiuiræ cînd m°am suit în spate. Amma dædu mai
departe o altæ sticlæ, un rom cald care avea gust de ulei de
bronzat. Mæ temeam cæ îmi vor cere sæ le cumpær bæuturæ. Nu
pentru cæ n°aø fi fæcut°o. Eram atît de jalnicæ încît aø fi fæcut
orice ca sæ mæ ia cu ei. Mæ simfleam din nou popularæ. Nu doar
un monstru. Eram plæcutæ de cea mai tare fatæ din øcoalæ. Dar
gîndul æsta era suficient sæ mæ facæ sæ cobor din maøinæ øi sæ
plec spre casæ. Apoi Amma dædu din nou sticla mai departe.
Gîtul sticlei era încercuit de un inel de ruj roz.
Bæiatul de lîngæ mine, prezentat doar Nolan, dædu din cap
øi îøi øterse buza transpiratæ. Avea niøte brafle slæbænoage cu
piele cojitæ øi fafla plinæ de acnee. Lua Met*. Missouri este cel
de°al doilea stat ca numær de dependenfli din Uniune. Ne
plictisim ræu pe aici, dar avem o græmadæ de chimicale pentru
fermæ. În copilæria mea, se foloseau mai ales tranchilizante.
Acum erau deja drogurile. Nolan îøi plimba încontinuu degetul
pe vinilinul scaunului de øofer din fafla sa, dar se pare cæ mæ
privise suficient pentru a°mi spune:
— Cred cæ eøti de o vîrstæ cu maicæ°mea. Îmi place.
— Nu cred cæ sînt chiar de o vîrstæ cu mama ta.
— Are cam 33, 34 de ani?
Pe°aproape.
— Cum o cheamæ?
— Casey Rayburn.

* Metamfetaminæ, un drog psihostimulant.

187
 GILLIAN FLYNN

O øtiam. Cu cîfliva ani mai mare decît mine. Stætea în partea

cu fabrica din oraø. Folosea prea mult gel de pær øi îi îndrægise
prea tare pe mexicanii care omorau gæini la granifla cu statul
Arkansas. În timpul unei pauze la bisericæ, le°a spus celor din
grup cæ a încercat sæ se sinucidæ. Fetele de la øcoalæ au început
sæ o strige de atunci Casey Lama.
— Probabil cæ era mai mare ca mine.
— Frate, puicufla asta era prea tare ca sæ°øi petreacæ timpul
cu tîrfa aia drogatæ de mæ°ta! îi spuse øoferul.
— Sæ te fut, øopti Nolan.
— Camille, ia uite ce avem noi, spuse Amma aplecîndu°se
peste scaunul din dreapta, astfel încît spatele ei o lovea pe Kylie
în faflæ.
Scuturæ o cutie de pastile spre mine.
— OxyContin*. Te face sæ te simfli foarte bine.
Îøi scoase limba øi aøezæ trei pastilufle la rînd, ca pe niøte
næsturaøi, dupæ care le mestecæ øi le înghifli cu o guræ de votcæ.
— Încearcæ øi tu!
— Nu, mulflumesc, Amma.
OxyContin era marfæ de calitate. Dar sæ te droghezi cu sora
mai micæ nu mi se pærea de calitate.
— Oh, te rog, Mille, doar una, mæ linguøea ea. O sæ te simfli
mai uøoaræ. Eu deja mæ simt mai fericitæ øi mai bine acum.
Trebuie sæ te simfli øi tu aøa.
— Mæ simt bine, Amma.
Faptul cæ îmi spusese „Mille“ îmi aminti din nou de Marian.
— Zæu, mæ simt bine.
Se întoarse pe scaun øi oftæ, cu o privire irevocabil îmbuf-
natæ.
— Hai, Amma, nu te bosumfla pentru atît, i°am spus eu,
atingînd°o pe umær.
— Ba da.
Nu puteam suporta asta, pierdeam teren øi simfleam nevoia
aceea puternicæ de a mæ face plæcutæ, cum mi se întîmpla în
trecut. Øi apoi, o pastilæ nu mæ putea omorî.
— Bine, bine, dæ°mi una. Doar una.
Imediat i se luminæ fafla øi se ræsuci în scaun spre mine.

* Analgezic foarte puternic.

188
 OBIECTE ASCUfiITE

— Scoate limba. Ca la slujba de comuniune. De comuniune

cu drogurile.
Am scos limba, iar ea îmi puse o pastilæ pe vîrf øi chicoti.
— Bunæ fatæ.
Zîmbea. Mæ cam sæturasem de fraza asta pe ziua de azi.

Am parcat în fafla uneia dintre cele mai impunætoare case

în stil victorian din Wind Gap, complet renovatæ øi vopsitæ în
nuanfle ridicole de albastru, roz øi verde, care ar fi trebuit sæ
arate haios. Dar locul pærea a fi mai degrabæ casa unui vînzætor
nebun de îngheflatæ. Într-o parte a casei, un bæiat færæ tricou
vomita în tufiøuri øi alfli doi bæiefli se luptau în ceea ce mai
ræmæsese dintr°o grædinæ de flori, în timp ce un cuplu era cælare
unul peste altul într°un leagæn de copii. Nolan a fost læsat în
maøinæ, încæ plimbîndu°øi degetul pe acea piele. Øoferul, Damon,
îl încuiase înæuntru, „ca sæ nu îl futæ nimeni aiurea“. Mi s°a
pærut un gest fermecætor.
Datoritæ pastilei de OxyContin, mæ simfleam foarte veselæ,
iar cînd am intrat în casæ m°am surprins cæutînd figuri din
adolescenfla mea: bæiefli cu capul ras øi geci inscripflionate, fete
cu pærul permanent øi cercei aurii imenøi. Aroma de Drakkar
Noir øi Giorgio.
Nu existau. Bæieflii de aici erau niøte copii în pantaloni largi
øi teniøi, iar fetele purtau bluze cu spatele gol, fuste scurte øi
inele în buric øi tofli se holbau la mine de parcæ aø fi fost
poliflistul oraøului.
Nu sînt poliflistul, dar m°am futut cu unul în dupæ°amiaza
asta.
Zîmbeam øi dædeam din cap.
Sînt îngrozitor de bine-dispusæ, mæ gîndeam aiurea.
În camera întunecatæ, masa fusese împinsæ la perete pentru
a face loc pentru dans øi pentru læzile frigorifice. Amma flopæi
pînæ în mijloc øi rînji în fafla unui bæiat pînæ cînd acestuia i
se înroøi ceafa. Îi øopti ceva la ureche øi cînd el dædu din cap,
ea scoase dintr°o ladæ patru sticle de bere pe care le lipi pe piept
de tricoul umed, sub pretextul cæ nu le poate fline în timp ce
se strecura printr°un grup destul de mare de bæiefli.
Fete erau mai pufline, aøa cæ am putut observa vibraflia
petrecerii ca pe o linie de artificii. Dar micuflele blonde aveau

189
 GILLIAN FLYNN

douæ lucruri în avantajul lor: în primul rînd, veniseræ cu

distribuitorul local de droguri, care cu siguranflæ avea sæ stre-
coare niøte marfæ. În al doilea rînd, erau mai drægufle decît
majoritatea celorlalte fete prezente, ceea ce însemna cæ bæieflii
nu le vor da deoparte. Iar gazda acestei petreceri era un bæiat,
din cîte îmi dædeam seama din fotografiile de pe øemineul din
camera de zi: un bæiat brunet, amabil, simpatic, îmbræcat în
robæ pentru poza din ultimul an de liceu. Alæturi, era o pozæ
a pærinflilor, foarte mîndri de fiul lor. O cunoøteam pe mamæ:
era sora mai mare a unei prietene din liceu. Gîndul cæ mæ aflam
la petrecerea copilului ei mæ iritæ.
— Ohdoamneohdoamneohdoamne.
O brunetæ cu ochii bulbucafli ca de broascæ øi cu un tricou
pe care era scris cu mîndrie The Gap trecu în grabæ pe lîngæ
noi øi înøfæcæ de mînæ o altæ fatæ cu aspect amfibian similar.
— Au venit! Deci chiar au venit!
— Rahat! ræspunse prietena. E extraordinar. Îi salutæm?
— Cred cæ mai bine aøteptæm øi vedem ce se întîmplæ. Dacæ
J.C. nu vrea sæ°i primeascæ, atunci nu ne amestecæm.
— Normal.
Øtiam deja înainte sæ°i væd. Meredith Wheeler intræ în came-
ræ, trægîndu-l pe John Keene dupæ ea. Cîfliva bæiefli îi salutaræ
din priviri, cîfliva îi bæturæ prieteneøte pe umær. Alflii se în-
toarseræ ostentativ cu spatele øi închiseræ cercul discufliei. Nici
John øi nici Meredith nu mæ væzuræ, fapt pentru care mæ sim-
fleam uøuratæ. Meredith observase un grup de fete cu picioare
slæbænoage, colege în trupa de majorete, am presupus, care
stæteau lîngæ uøa bucætæriei. Se strecuræ øi flopæi spre ele,
læsîndu°l pe John în camera de zi. Fetele erau însæ øi mai dis-
tante decît bæieflii.
— Buuunæ, dar parcæ ziceai cæ nu venifli.
— Mi°am dat seama cæ ar fi o prostie. Oricine are creier îøi
dæ seama cæ John nu are nici o problemæ. Nu o sæ ajungem
niøte nenorocifli de proscriøi doar din cauza... unei idioflenii ca
asta.
— Ba are probleme, Meredith. Iar J.C. are øi el o problemæ
în privinfla asta, spuse o roøcatæ care era fie prietena lui J.C.,
fie voia sæ devinæ.

190
 OBIECTE ASCUfiITE

— Vorbesc eu cu el, scheunæ Meredith. Vorbesc eu.

— Cred cæ ar fi mai bine sæ plecafli.
— Chiar i°au luat hainele lui John pentru cercetæri? întrebæ
o a treia fatæ, micuflæ de înælflime øi cu o privire maternæ, cea
care avea sæ le flinæ pærul prietenelor cînd vor vomita.
— Da, aøa este, dar asta pentru a elimina complet orice
suspiciune despre el. Nu pentru cæ ar fi bænuit de ceva.
— Nu conteazæ, spuse roøcata.
O uram.
Meredith cæutæ prin cameræ niøte priviri mai prietenoase
øi mæ zæri pe mine, pærînd încurcatæ, apoi o zæri pe Kelsey øi
pæru enervatæ.
L°a læsat din nou pe John lîngæ uøæ, øi acesta îøi tot controla
ceasul, îøi lega øireturile øi încerca sæ paræ relaxat cînd diverøi
tipi se izbeau în el cæutînd scandal, apoi se apropie de noi.
— Ce caufli aici?
Avea ochii plini de lacrimi øi fruntea plinæ de bobifle de
sudoare. Întrebarea nu pærea sæ se adreseze exact vreunuia
dintre noi. Poate o spusese chiar pentru ea.
— Ne°a adus Damon, chicoti Amma.
fiopæi de douæ ori pe vîrfurile picioarelor.
— Nu pot sæ cred cæ tu eøti aici! spuse Amma. Øi mai ales
nu pot sæ cred cæ el a fost în stare sæ aparæ.
— Doamne, eøti aøa o jigodie micæ. Habar nu ai de nimic,
tîrfæ care te fufli cu drogafli!
Vocea lui Meredith tremura, ca un capac învîrtindu°se pe
marginea unei mese.
— Mult mai bine decît ce fufli tu, îi spuse Amma. Saluut,
ucigaøule!
Îi fæcea cu mîna lui John, care pærea cæ abia acum o vede
prima oaræ øi era øocat.
Chiar voia sæ plece în altæ parte, dar apæru J.C. din altæ
cameræ øi îl trase pe John deoparte. Doi bæiefli înalfli care dis-
cutau despre moarte øi despre petreceri. Toate vocile încetiniræ
øi îl priveau cu atenflie pe J.C. bætîndu-l prieteneøte pe umær
pe John, împingîndu°l uøurel spre ieøire. John dædu din cap
spre Meredith øi ieøi afaræ. Ea îl urmæ rapid, cu capul plecat

191
 GILLIAN FLYNN

øi cu fafla în mîini. Chiar cînd ieøea John pe uøæ se auzi vocea

unui bæiat ræsunînd sadic:
— Ucigaø de copii ce eøti!
Rîsete încordate øi ochi dafli peste cap.
Meredith gemu o datæ, sælbatic, se întoarse cu dinflii strînøi
øi urlæ:
— Væ fut pe tofli! øi trînti uøa.
Acelaøi bæiat o imitæ pentru mulflime, scoflînd un Væ fut pe
tofli! subflire ca de fatæ, cu un øold ieøit în afaræ în lateral. J.C.
dædu din nou muzica mai tare øi o voce de fatæ cînta cu un sunet
metalic despre sexul oral.
Aø fi vrut sæ merg dupæ John øi sæ îl iau în brafle. Nu am
væzut pe nimeni sæ paræ atît de singur, iar Meredith nu pærea
a fi în stare sæ îl consoleze. Ce putea sæ facæ, sæ se îngroape
iar în garajul æla pustiu?
Înainte sæ pot alerga dupæ el, Amma mæ prinse de mînæ øi
mæ trase pe scæri pînæ la „camera V.I.P.“, unde ea, cele trei
blonde øi doi bæiefli de liceu cu pærul ras la fel scotoceau prin
dulapul mamei lui J.C. øi scoteau cele mai bune haine pentru
a face un cuib. Se cæflæraræ pe pat peste o græmadæ de haine de
satin øi blanæ, iar Amma scoase din sutien o pastilæ de Ecstasy*.
— Ai jucat vreodatæ Ruleta? mæ întrebæ ea.
Am dat din cap negativ.
— Treci pastila de la unul la altul, din limbæ în limbæ, iar
limba pe care se dizolvæ la final este a cîøtigætorului. Asta e
cea mai bunæ marfæ a lui Damon, aøa cæ o sæ sugem fiecare
cîte puflin.
— Nu, mulflumesc, eu nu vreau, am spus eu.
Aproape cæ acceptasem pînæ la urmæ, dar am væzut panica
din privirile celor doi bæiefli. Probabil le aminteam de mamele
lor.
— Hai, Camille, nu spun la nimeni, pentru Dumnezeu! se
smiorcæia Amma, rîcîindu°øi o unghie. O faci cu mine. Surori?
— Te rooog, Camille! se jeleau Kylie øi Kelsey.
Jodes se mulflumea sæ mæ priveascæ în tæcere.

* Drog foarte puternic.

192
 OBIECTE ASCUfiITE

Pastila de OxyContin, bæutura de mai devreme øi partida

de sex, dar øi furtuna care încæ îøi fæcea de cap pe°afaræ øi pielea
mea distrusæ (cu frigorific pulsîndu°mi pe un brafl) øi gîndurile
întinate ale maicæ°mii. Nu øtiu care din toate astea m°a lovit
mai tare, dar am simflit deodatæ særutul agitat al Ammei pe
obraz. Dædeam din cap afirmativ, iar limba lui Kylie atinse
unul dintre bæiefli, care îi transmise cu încordare pastila lui
Kelsey, care îl linse pe celælalt bæiat, care o pasæ lui Jodes, care
îøi întinse timid limba spre Amma, care smulse imediat pastila
øi care, cu o limbæ moale øi micæ øi fierbinte læsæ pastila sæ
alunece în gura mea, strîngîndu°mæ puternic în brafle øi în-
desînd pastila atît de adînc, pînæ cînd am simflit cæ mi se
rostogoleøte prin guræ. Se dizolvæ ca o bucatæ de vatæ de zahær.
— Sæ bei multæ apæ, îmi øopti ea, dupæ care chicoti vesel
cætre ceilalfli, alergînd înapoi pe o blana de nurcæ.
— Futu°i, Amma, jocul nici mæcar nu începuse! izbucni bæ-
iatul cu faflæ de lup, cu obrajii înroøifli la maximum.
— Camille este invitata mea, spuse Amma cu aroganflæ. În
plus, are nevoie de puflinæ veselie. A avut o viaflæ destul de
cæcæcioasæ. Øi noi avem o soræ moartæ, exact ca John Keene.
Iar ea nu a putut sæ treacæ peste asta.
Spunea lucrurile astea de parcæ încerca sæ spargæ gheafla
printre invitaflii la un cocktail: David are propriul lui magazin
de produse alimentare, James tocmai a revenit de la un post
în Franfla øi, oh, da, Camille nu a reuøit sæ o uite niciodatæ pe
sora ei moartæ. Mai vrea cineva ceva de bæut?
— Trebuie sæ plec, am spus ridicîndu°mæ prea brusc, cu o
bluzæ roøie de satin atîrnîndu°mi pe brafl.
Mai aveam aproximativ cincisprezece minute pînæ cînd înce-
peam sæ mæ rostogolesc cu adeværat, iar acesta nu era deloc
locul în care voiam sæ se întîmple asta. Din nou, totuøi, aceeaøi
problemæ: Richard, deøi obiønuia sæ bea, nu cred cæ era în stare
sæ suporte ceva mai tare, iar cu siguranflæ nu voiam sæ zac în
dormitorul meu încins, singuræ øi drogatæ, ascultînd zgomotele
maicæ°mii.
— Vino cu mine, spuse Amma.
Îøi strecuræ din nou mîna în sutienul umflat øi mai scoase
o pastilæ pe care øi°o aruncæ în guræ, rînjind cu satisfacflie spre
ceilalfli, care pæreau optimiøti, dar descurajafli. Ei nu primeau.

193
 GILLIAN FLYNN

— Mergem sæ înotæm, Mille, o sæ fie o senzaflie uimitoare

cînd o sæ începem sæ zburæm, zîmbi ea, descoperind niøte dinfli
albi perfect aliniafli.
Nu mai aveam putere sæ rezist øi pærea mai uøor sæ fac ce
spune. Am coborît treptele øi am ajuns la bucætærie, în timp
ce bæiefli cu fafla rumenæ ne studiau intrigafli: una e puflin cam
tînæræ, cealaltæ mult prea în vîrstæ. Am luat sticle de apæ din
frigider (cuvîntul æsta îmi gîfîia din nou pe piele, ca un cæfleluø
care vede un dulæu mai mare), care era umplut cu sucuri øi
sandviøuri, fructe øi pîine albæ øi m°a impresionat deodatæ
foarte mult acest nevinovat øi sænætos frigider de familie, atît
de indiferent faflæ de destræbælarea din restul casei.
— Hai sæ mergem, de°abia aøtept sæ înot! strigæ Amma, træ-
gîndu°mæ de mînæ ca un copil. Ceea ce øi era.
Mæ droghez cu sora mea de 13 ani, mi°am øoptit. Dar dupæ
alte zece minute, ideea nu reuøea sæ îmi stîrneascæ decît un
val de fericire. Era o fatæ amuzantæ, sora mea mai micæ, cea
mai îndrægitæ fatæ din Wind Gap, øi ea voia sæ°øi petreacæ timpul
cu mine. Mæ iubeøte aøa cum mæ iubea øi Marian. Am zîmbit.
Pastila îøi eliberase prima tranøæ de optimism chimic øi sim-
fleam cum pluteøte în mine ca un balon øi îmi clipocea pe cerul
gurii, rezonînd fericire. Îi simfleam parcæ øi gustul, de jeleu roz
øi pufos.
Kelsey øi Kylie ne urmaræ spre uøæ, dar Amma se întoarse
spre el rîzînd:
— Øtifli, n°aø vrea sæ venifli øi voi! Ræmînefli aici. Ajutafli°o
pe Jodes sæ øi°o tragæ cu cineva. Are nevoie de un futai ca lumea.
Kelsey se uitæ spre Jodes, care ræmæsese stînjenitæ pe trepte.
Kylie se uita la mîna Ammei care îmi strîngea încheietura. Apoi
se uitaræ una la alta. Kelsey se strînse în Amma øi îøi puse
capul pe umærul ei.
— Dar nu vrem sæ ræmînem aici, vrem sæ venim cu tine! se
smiorcæi. Te roog!
Amma se scuturæ øi o împinse øi zîmbi la ea, de parcæ ar fi
fost un ponei prostufl.
— Fii dræguflæ øi dispari, bine? spuse Amma. M°am sæturat
de voi! Mæ plictisifli îngrozitor.

194
 OBIECTE ASCUfiITE

Kelsey fæcu un pas înapoi, derutatæ, cu braflele încæ pe ju-

mætate întinse. Kylie dædu din umeri øi plecæ sæ danseze, luînd
o sticlæ de bere din mîna unui bæiat mai mare øi lingîndu°øi
buzele în fafla lui, dupæ care privi spre Amma. Amma se uita
în altæ parte.
Amma era ocupatæ sæ mæ conducæ pe mine afaræ, ca un par-
tener grijuliu, apoi pe trepte øi, în cele din urmæ, pe trotuarul
din fafla casei, unde niøte floricele micufle øi galbene se îm-
præøtiaseræ de pe crengi.
I le°am arætat.
— Foarte frumos!
Amma arætæ spre mine øi dædu din cap.
— Îmi place galbenul cînd sînt ameflitæ! Simfli ceva?
Am dat øi eu din cap, iar fafla ei se lumina øi se umbrea pe
mæsuræ ce treceam pe lîngæ felinarele din stradæ. Uitasem de
înotat, eram amîndouæ pe pilot automat spre casa Adorei.
Simfleam cum noaptea atîrnæ deasupra mea ca o pînzæ umedæ
øi moale de baldachin øi mi°am amintit brusc de spitalul din
Illinois, cînd mæ trezeam udæ de transpiraflie øi cu un fluierat
disperat în urechi. Colega mea de cameræ, majoreta, era leøi-
natæ pe podea, roøie la faflæ øi schimonositæ, cu o sticlæ de
Windex lîngæ ea. Scotea un geamæt ilar. Erau gazele eliminate
postmortem. Am izbucnit într°un rîs nevrotic, aici øi acum, în
Wind Gap, ca un ecou al celui pe care l°am avut în camera acea
mizerabilæ, în acea dimineaflæ bolnævicioasæ.
Amma mæ luæ de mînæ.
— Ce crezi tu despre... Adora?
Mi°am simflit capul smucindu°se, dar îøi recæpætæ imediat
amefleala.
— Cred cæ e o femeie foarte nefericitæ, am spus eu. Øi cam
bolnavæ.
— O aud strigînd tot felul de nume cînd doarme: Joya,
Marian... tu.
— Mæ bucur cæ eu nu trebuie sæ aud asta, am spus, mîngî-
indu°i mîna. Dar îmi pare ræu cæ tu auzi.
— Îi place sæ aibæ grijæ de mine.
— Grozav.

195
 GILLIAN FLYNN

— E ciudat, spuse Amma, dupæ ce mæ îngrijeøte ea, am poftæ

de sex.
Îøi ridicæ fusta în spate øi îmi arætæ urma înroøitæ a unei
curele.
— Nu cred cæ e bine sæ îi laøi pe bæiefli sæ îfli facæ astfel de
lucruri, Amma. Pentru cæ asta e, de fapt. La vîrsta ta, nu poate
fi o chestie reciprocæ.
— Cîteodatæ, atunci cînd îi laøi pe oameni sæ îfli facæ ceva,
de fapt tu le faci lor ceva, spuse Amma, scoflînd o altæ acadea
Blow Pop din buzunar. De cireøe. Înflelegi ce vreau sæ spun?
Dacæ cineva vrea sæ îfli facæ tot felul de lucruri perverse øi tu
îl laøi, îl faci sæ fie øi mai flæcænit. Øi atunci tu deflii controlul.
Atît timp cît nu o iei razna øi tu.
— Amma, eu voiam doar..., dar ea era deja în faflæ.
— Îmi place casa noastræ, mæ întrerupse Amma. Îmi place
camera ei. Podeaua aia e renumitæ. Am væzut°o øi într°o revistæ
odatæ. Îi spuneau „Neprefluitul fildeø: stilul de viaflæ sudist
dintr°o epocæ de altædatæ“. Pentru cæ acum nu mai pofli face
rost de fildeø. Pæcat, mare pæcat.
Îøi bægæ acadeaua în guræ øi înøfæcæ un licurici din aer, îl
flinu între degete øi îi smulse partea din spate. Îøi frecæ praful
în jurul degetului, pentru a°øi face un inel. Apoi aruncæ insecta
în iarbæ øi îøi admiræ degetul.
— Fetelor le plæcea de tine cînd te°ai fæcut mare? mæ întrebæ
ea. Pentru cæ pe mine nu mæ plac deloc.
Încercam sæ pun alæturi imaginea Ammei, îndræzneaflæ,
superioaræ, cîteodatæ înfricoøætoare (cînd mæ cælca pe cælcîie
în parc — ce fel de copil de 13 ani chinuieøte un adult în felul
æsta?) cu cea a unei fete faflæ de care toatæ lumea se purta urît.
Ea îmi væzu privirea øi îmi înflelesese gîndurile.
— Nu cæ nu mæ plac deloc, de fapt. Pentru cæ oricum fac
tot ce le spun eu. Dar nu mæ îndrægesc. În secunda în care fac
un pas greøit, în care nu mai sînt foarte „cool“, o sæ fie primele
care o sæ se alieze împotriva mea. Cîteodatæ stau în camera
mea înainte de culcare øi scriu tot ce am fæcut øi ce am spus
în acea zi. Øi îmi dau note: 10 pentru o miøcare perfectæ, 5
pentru „ar trebui sæ mæ sinucid, sînt o ratatæ“.

196
 OBIECTE ASCUfiITE

Cînd eram eu în liceu pæstram un jurnal al fiecærei costu-

maflii purtate zilnic. Nu o repetam pænæ nu trecea mæcar o lunæ.
— Cum a fost în seara asta. Dave Rard, care e un tip foarte
miøto, în primul an de liceu, mi°a spus cæ nu crede cæ poate
aøtepta un an, øtii tu, ca sæ se culce cu mine, adicæ pînæ eram
øi eu în liceu. Iar eu i°am spus: „Pæi nu aøtepta!“ øi m°am întors
øi am plecat øi tofli tipii din jur au ræmas cu gura cæscatæ. Deci
pentru asta dau un 10. Dar ieri m°am împiedicat pe Strada
Principalæ de faflæ cu fetele øi ele au rîs de mine. Pentru asta
dau 5. Sau poate un 6, pentru cæ m°am purtat foarte urît cu
ele tot restul zilei, iar Kelsey øi Kylie au plîns amîndouæ. Jodes
mereu plînge, aøa cæ pe ea nu o pun la socotealæ.
— E mai sigur sæ se teamæ de tine decît sæ te iubeascæ, am
spus eu.
— Machivelli, strigæ ea øi o luæ înainte flopæind øi rîzînd,
nu øtiu sigur dacæ într°un gest firesc pentru vîrsta ei sau din
puræ energie tinereascæ.
— De unde øtii asta?
Mæ impresiona øi o plæceam din ce în ce mai mult. O fatæ
deøteaptæ, dar cu probleme emoflionale. Îmi suna cunoscut.
— Øtiu o græmadæ de lucruri pe care nu ar trebui sæ le øtiu,
spuse ea, øi am început øi eu sæ sar o datæ cu ea.
Pastila mæ electrizase øi, deøi øtiam cæ în condiflii normale
nu aø fi fæcut aøa ceva, acum eram prea fericitæ sæ°mi pese.
Muøchii mei cîntau.
— De fapt, sînt mai deøteaptæ decît mulfli dintre profesorii
mei. Am fæcut un test de inteligenflæ. Ar trebui sæ fiu în clasa
a zecea, dar Adora crede cæ trebuie sæ ræmîn alæturi de copiii
de vîrsta mea. Oricum, plec în alt oraø la liceu. În New England.
Spusese acest nume cu grija cuiva care øtie regiunea doar
din vederile cu fata care muncea pentru Ivy League* —
reclamele de genul: New England este locul în care vin oamenii
deøtepfli. Dar nu trebuia sæ o judec eu. Nici eu nu am fost acolo
vreodatæ.

* Eveniment sportiv care reuneøte opt dintre cele mai prestigioase instituflii
de învæflæmînt din Statele Unite.

197
 GILLIAN FLYNN

— Trebuie sæ plec de aici, spuse Amma cu oboseala afectatæ

a gospodinelor casnice. Mæ plictisesc tot timpul. De aia fac
mereu nebunii. Øtiu cæ, de multe ori, întrec mæsura.
— Te referi la sex? m°am oprit, pentru cæ inima mea sælta
în ritm rumba.
Aerul era plin de aroma stînjeneilor øi simfleam cum îmi intræ
mirosul în nas, în plæmîni, în sînge. Cred cæ øi venele îmi
miroseau violet.
— Ei, øtii tu, prin molestare. Înflelegi. Øtiu cæ înflelegi.
Îmi prinse mînæ øi îmi oferi un zîmbet drægufl øi inocent,
mîngîindu°mi palma, ceea ce îmi plæcu mai mult decît orice
altæ atingere pe care o simflisem pînæ atunci. Pe gamba stîngæ,
monstru oftæ dintr°odatæ.
— Cum te molestezi tu?
Eram chiar lîngæ casa mamei acum, iar efectul drogului era
maxim. Pærul îmi aluneca pe umeri ca un val de apæ caldæ,
iar eu mæ legænam încet pe o muzicæ oarecare. Am observat
pe trotuar cochilia unui melc, iar ochii mei se pierduræ în liniile
ei circulare.
— Øtii tu. Øtii cæ, uneori, simfli nevoia sæ ræneøti.
Spusese chestia asta de parcæ tocmai îmi vindea un øampon.
— Sînt metode mai bune sæ scapi de plictisealæ sau de
claustrofobie decît sæ ræneøti, am spus eu. Eøti fatæ deøteaptæ
øi øtii asta.
Mi°am dat seama cæ degetele ei erau înæuntrul manøetelor
bluzei mele, atingînd marginile cicatricelor. Nu am oprit°o.
— Tu te tai, Amma?
— Eu rænesc, gemu ea øi se întoarse spre stradæ, învîrtin-
du°se ameflitor cu capul pe spate øi cu braflele întinse ca o
lebædæ.
— Îmi place! strigæ ea.
Ecoul o luæ la fugæ în josul stræzii, unde casa mamei mele
pîndea dupæ un colfl.
Voiam sæ vorbesc cu ea despre lucrurile astea, sæ mæ port
ca un adult, dar pastila mæ opri din nou, aøa cæ doar am tras°o
din stradæ (rîzînd, iar cotul i se julise øi sîngera) øi ne°am
învîrtit în cerc pînæ acasæ. Fafla îi era despicatæ în douæ de
zîmbetul larg, dinflii erau umezi øi lungi øi mi°am dat seama

198
 OBIECTE ASCUfiITE

cît de atractivi pot fi pentru un criminal. Pætræflele perfecte

de os lucios, cei din faflæ semænînd cu pietricelele de mozaic
cu care decorezi o masæ.
— Mæ simt foarte bine cu tine, rîse Amma din nou øi i°am
simflit respiraflia în faflæ, fierbinte øi mirosind uøor a bæuturæ.
Parcæ ai fi sufletul meu pereche.
— Parcæ ai fi sora mea, am spus eu.
Era o blasfemie? Nu°mi pæsa.
— Te iubesc! urlæ Amma.
Ne învîrteam atît de repede, încît obrajii îmi tremurau,
gîdilîndu°mæ. Rîdeam øi eu ca un copil. Niciodatæ nu am fost
mai fericitæ ca acum, mæ gîndeam. Felinarul era aproape roøia-
tic, pærul lung al Ammei îmi gîdila umerii øi pomeflii ei ieøiseræ
în afaræ ca niøte calupuri de unt în pielea ei bronzatæ. Am întins
mîna sæ ating unul dintre ei, dîndu°i drumul la o mînæ, dar
ne°am pierdut echilibrul øi am cæzut amîndouæ.
Mi°am simflit glezna trosnind øi sîngele flîønind, inundîn-
du°mi piciorul. Pieptul Ammei se acoperi cu stropi de sînge,
de la propria ei cæzæturæ. Se uitæ în jos, se uitæ la mine, cu
ochii albaøtri lucioøi ca ai unui cîine husky, îøi trecu degetele
prin petele de sînge de pe piept øi urlæ o datæ, prelung, dupæ
care îøi puse capul în poala mea øi începu sæ rîdæ.
Îøi trecu din nou un deget pe piept øi luæ o picæturæ de sînge
øi, pînæ sæ o pot opri, mi°o întinse pe buze. Îi simfleam gustul
metalic øi dulce. Se uitæ la mine øi îmi atinse fafla, iar eu am
læsat°o.
— Øtiu cæ tu crezi cæ Adora mæ iubeøte mai mult, dar nu e
adeværat! spuse ea.
Parcæ la comandæ, lumina se aprinse pe veranda casei
noastre, în vîrful dealului.
— Vrei sæ dormi la mine în cameræ? se oferi Amma, cu vocea
ceva mai potolitæ.
Îmi imaginam cum am aræta amîndouæ în patul ei, sub
pæturile ei copilæreøti, øuøotind secrete øi adormind una lîngæ
alta, dar mi°am dat seama cæ mæ vedeam pe mine øi pe Marian.
Ea, scæpatæ din patul de spital, adormea lîngæ mine. Gemetele
pe care le scotea cînd se ghemuia lîngæ stomacul meu. Trebuia
sæ o strecor înapoi în camera ei înainte ca mama sæ se trezeascæ

199
 GILLIAN FLYNN

dimineafla. Erau o adeværatæ dramæ acele cinci secunde în casa

tæcutæ, cînd trebuia sæ o trag pe hol, pe lîngæ camera mamei,
temîndu°mæ cæ uøa s°ar putea deschide chiar în acel moment,
dar øi dorindu°mi parcæ acest lucru. Nu e bolnavæ, mamæ! Era
ceea ce plænuisem sæ°i spun în cazul în care ne°ar fi prins
vreodatæ. E foarte bine cæ s°a dat jos din pat, pentru cæ nu e
bolnavæ! Uitasem cu cîtæ disperare îmi doream sæ cred lucrul
æsta.
Mulflumitæ drogurilor, acestea pæreau amintiri fericite acum,
trecînd prin creierul meu ca paginile unei cærfli de copii. Marian
cæpætase imaginea unui iepuraø în aceste amintiri, o codiflæ
îmbræcatæ ca sora mea. Aproape cæ îi simfleam blænifla øi m°am
ridicat, dar mi°am dat seama cæ era de fapt pærul Ammei pe
piciorul meu.
— Deci, vrei? întrebæ Amma.
— Nu în seara asta, Amma. Sînt moartæ de obosealæ øi vreau
sæ dorm în patul meu.
Nu minfleam. Drogul fusese rapid øi puternic øi acum dispæ-
ruse. Simfleam cæ mai am vreo zece minute pînæ sæ mæ trezesc
complet øi nu voiam ca Amma sæ fie prin preajmæ.
— Atunci pot dormi eu la tine?
Stætea în lumina felinarului, cu cæmaøa de blugi atîrnîndu°i
pe øoldul îngust øi cu maieul rupt. Lîngæ buze avea o dîræ de
sînge. Minunat.
— Nu. Hai sæ dormim separat. Mîine stæm împreunæ.
Nu spuse nimic, doar se întoarse øi alergæ cît putu de repede
spre casæ, cu picioarele sæltîndu°i în spate ca la un mînz din
desene animate.
— Amma! am strigat. Stai, pofli sæ dormi cu mine, bine?
Am încercat sæ alerg dupæ ea. Cæutînd°o printre droguri øi
prin întuneric era ca øi cum aø fi încercat sæ urmæreasc pe
cineva privind în spate printr°o oglindæ. Nu mi°am dat seama
cæ silueta ei miøcætoare se întorsese øi cæ, de fapt, ea alerga
acum spre mine. În mine. Intræ în mine cu capul înainte, iar
fruntea ei îmi izbi fælcile øi ne°am præbuøit din nou, de data
asta pe trotuar. Capul meu scoase un zgomot ascuflit cînd se
izbi de asfalt øi mæ dureau îngrozitor de tare dinflii. Am ræmas
o clipæ leøinatæ. Pærul Ammei îmi umpluse palma ca un ghem

200
 OBIECTE ASCUfiITE

de licurici tropæind în timp prin sîngele meu. Apoi Amma

începu sæ se vaite, flinîndu°se de frunte øi frecînd un loc care
era deja vînæt, avînd conturul unei prune.
— Rahat. Cred cæ m°ai lovit cu dinflii în cap!
— Cred cæ tu mi°ai spart capul! am øoptit eu.
M°am ridicat uøor øi m°a luat amefleala. O dîræ de sînge care
se scursese pe trotuar îmi aluneca acum pe gît.
— Doamne, Amma, eøti prea duræ!
— Credeam cæ îfli place duritatea!
Îmi întinse mîna øi mæ ajutæ sæ mæ ridic, iar valul de sînge
mi se urcæ la cap. Apoi îøi scoase de pe deget un mic inel de
aur cu un peridot verde deschis øi mi°l puse pe degetul mic.
— Uite, vreau sæ îfli dau flie asta!
Am dat din cap.
— Cine fli l°a dat vrea ca tu sæ îl pæstrezi.
— Adora mi l°a dat, într°un fel. Dar nu°i pasæ, crede°mæ.
Voia sæ i°l dea lui Ann, dar... ei bine, Ann nu mai e, aøa cæ
zæcea acolo degeaba. E urît, nu°i aøa? Mæ prefæceam cæ mi l°a
dat mie. Ceea ce nu prea e posibil, pentru cæ mæ uræøte.
— Dar nu te uræøte.
Am pornit spre casæ, iar lumina din verandæ strælucea
printre tufiøuri.
— Nici de tine nu°i place, declaræ Amma.
— Nu, nu°i place.
— Pæi nici de mine nu°i place. Doar cæ în alt fel.
Am urcat treptele, strivind mure sub tælpi. Aerul mirosea
ca glazura de pe præjitura unui copil.
— Te°a plæcut mai mult sau mai puflin dupæ moartea lui
Marian? mæ întrebæ ea, punîndu°øi braflul în jurul meu.
— Mai puflin.
— Deci nu a folosit la nimic.
— Ce anume?
— Moartea ei nu a folosit la nimic.
— Nu. Acum taci din guræ pînæ ajungem în cameræ, bine?
Am urcat treptele din casæ, ier eu îmi flineam mîna la ceafæ
pentru a opri sîngele sæ se scurgæ pe jos. Amma pæøea în spate,
oprindu°se sæ miroasæ un trandafir din vazæ øi schiflînd un
zîmbet imaginii ei din oglindæ. Din camera Adorei nu se auzea

201
 GILLIAN FLYNN

nimic, ca de obicei. Doar ventilatorul care bîzîia în întunericul

din spatele uøilor închise.
Am închis uøa camerei în urma noastræ øi mi°am scos teniøii
(cu noi pete de iarbæ), mi°am øters stropii de mure storcite de
pe picior øi am început sæ îmi ridic bluza, dar am simflit atunci
privirea fixæ a Ammei. Mi°am tras din nou bluza în jos øi m°am
prefæcut prea obositæ pentru a mæ mai dezbræca, aøa cæ m°am
bægat în pat. Am tras pætura peste mine øi m°am ghemuit mai
departe de Amma, mormæind un „Noapte bunæ!“. Am auzit°o
dezbræcîndu°se øi într°o secundæ stinsese lumina øi se ghemui
în pat lîngæ mine, goalæ, cu excepflia chiloflilor. Îmi venea sæ
plîng la gîndul cæ aø putea dormi lîngæ cineva færæ haine pe
mine, færæ teama cæ s°ar putea zæri un cuvînt sub o mînecæ
sau sub un crac de pantalon.
— Camille?
Avea vocea înceatæ, copilæroasæ øi nesiguræ.
— Øtii cum zic uneori oamenii cæ trebuie sæ sufere pentru
cæ, dacæ nu o fac, sînt atît de amorflifli încît nu mai simt nimic?
— Îhm.
— Dacæ e, de fapt, exact invers? øopti Amma. Dacæ ne rænim
pentru cæ ne place ce simflim? Ca øi cum ai avea un clopoflel
sau cineva ar fi læsat un buton pornit în corpul tæu. Øi nimic
nu poate închide acel buton decît durerea. Ce înseamnæ asta?
M°am prefæcut cæ dormeam. M°am prefæcut cæ nu simfleam
cum degetele ei conturau la nesfîrøit cuvîntul dispariflie pe ceafa
mea.

Un vis. Marian, cu cæmaøa de noapte umedæ de transpiraflie

øi cu o øuviflæ blondæ lipitæ de obraz. Mæ ia de mînæ øi încearcæ
sæ mæ ridice din pat. „Nu eøti în siguranflæ aici“ øopteøte ea.
„Nu e bine pentru tine!“ Dar îi spun sæ mæ lase în pace.

202
Treisprezece

Era trecut de ora douæ cînd m°am trezit øi îmi simfleam sto-
macul fæcut ghem, iar fælcile mæ dureau din cauza scrîønitului
dinflilor timp de cinci ore. A dracului pastilæ. Probabil cæ nici
Amma nu se simflea bine. Îmi læsase pe pernæ cîteva firicele
de gene. Le°am pus în palmæ øi le°am împræøtiat. Erau pline
de rimel øi mi°au læsat cîteva dîre albastre pe piele. Le°am pus
într°o farfurioaræ de pe mæsufla de lîngæ pat. Dupæ care am
intrat în baie øi am vomitat. Nu mæ deranja cînd vomitam. Cînd
îmi era ræu în copilærie, îmi amintesc cæ mama îmi dædea pærul
pe spate øi îmi spunea calm: Scoate toatæ ræutatea din tine,
scumpa mea. Nu te opri pînæ nu iese tot. Se pare cæ îmi place
chiar toatæ amæreala øi slæbiciunea øi saliva asta. Previzibil,
øtiu, dar adeværat.
Am încuiat uøa, m°am dezbræcat øi m°am bægat înapoi în
pat. Capul mæ durea îngrozitor de la urechea stîngæ, prin gît
øi apoi pe coloana vertebralæ. Intestinele mi se încolæceau, abia
îmi puteam miøca gura de durere, iar glezna îmi ardea. Øi încæ
sîngeram, dupæ petele de sînge de pe aøternut. Øi pe partea
Ammei era sînge: cîfliva stropi în dreptul zgîrieturii de pe piept
øi o patæ mai închisæ chiar pe pernæ.
Inima îmi bætea foarte tare øi nu mai puteam sæ respir.
Trebuia sæ aflu dacæ mama øtia ce se întîmplase. Oare o væzuse
pe Amma? Mæ va certa pe mine? Simfleam cum mi se face mai
ræu de fricæ. Øtiam cæ ceva ræu urma sæ se întîmple. Pe lîngæ
paranoia mea, øtiam exact ce mi se întîmpla: nivelul de sero-
toninæ, fluctuat la maxim din cauza drogului de asearæ, se

203
 GILLIAN FLYNN

præbuøise øi mæ trimisese în zona întunecatæ. Continuam sæ

îmi spun chestia asta øi dupæ ce mi°am bægat capul în pernæ
øi am început sæ plîng. Uitasem complet de cele douæ fete, la
dracu’, nici nu mæ gîndisem serios la ele: moarta Ann øi moarta
Natalie. Mai ræu, o trædasem pe Marian, o înlocuisem cu Amma
øi o ignorasem în vis. Trebuia sæ suport consecinflele. Am plîns
în acelaøi amar øi purificator mod în care vomitasem, pînæ cînd
perna era udæ øi fafla mi se umflase ca a unui befliv. Apoi se
auzi clanfla uøii. Am tæcut din guræ cu mîna la faflæ, sperînd
cæ liniøtea îl va goni pe cel de la uøæ.
— Camille, deschide!
Era mama, dar nu era supæratæ. Era îngrijoratæ. Foarte
dræguflæ, chiar. Am tæcut. Mai încercæ o datæ clanfla. Apoi bætu
la uøæ. Dupæ care tæcere øi paøii ei îndepærtîndu°se.
Camille, deschide. Imaginea mamei stînd pe marginea patu-
lui meu, flinînd în mînæ o linguræ plinæ de un sirop amar.
Medicamentul ei îmi fæcea întotdeauna mai mult ræu decît bine.
Aveam stomacul sensibil. Nu la fel de sensibil ca Marian, dar
tot era ceva.
Îmi transpiraræ mîinile. Te rog, n°o læsa sæ se întoarcæ. Mi
l°am imaginat pe Curry, cu una dintre cravatele lui caraghioase
bælængænindu°i-se peste burtæ, dînd buzna în cameræ sæ mæ
salveze. Luîndu°mæ în brafle, apoi ducîndu-mæ în maøina Ford
Taurus, veønic plinæ de fum, apoi Eileen mîngîindu-mi pærul
tot drumul spre Chicago.
Maicæ°mea descuie uøa cu o cheie. Nu am øtiut niciodatæ
cæ mai are o cheie. Intræ în cameræ nætîngæ, cu bærbia ridicatæ
ca de obicei øi cu cheia atîrnînd de o fundæ roz. Purta o rochie
albastræ de varæ øi adusese o sticlæ de spirt, o cutie de øerveflele
øi o trusæ de cosmetice din satin roøu.
— Bunæ, puiule, oftæ ea. Mi°a spus Amma ce vi s°a întîmplat.
Micuflele mele. Toatæ dimineafla mi°a værsat. Jur, øi øtiu cæ
poate sunæ exagerat, dar în afaræ de produsul nostru, nu te
mai pofli baza pe nici un fel de carne zilele astea. Amma zicea
cæ probabil de la pui vi s°a fæcut ræu.
— Probabil, am spus eu.
Nu puteam decît sæ continuu minciuna Ammei. Era clar cæ
øtia sæ facæ jocul mult mai bine decît mine.

204
 OBIECTE ASCUfiITE

— Nu pot sæ cred cæ afli leøinat amîndouæ chiar pe treptele

casei, iar eu dormeam înæuntru. Uræsc ideea asta! spuse Adora.
Ce vînætæi are, ai crede cæ s°a bætut!
Nu se putea ca maicæ°mea sæ creadæ povestea asta. Era
expertæ în boli øi ræni øi nu s°ar fi læsat pæcælitæ decît dacæ voia
ea. Acum însæ voia sæ mæ îngrijeascæ, iar eu eram mult prea
slæbitæ ca sæ o pot opri. Am început din nou sæ plîng øi nu mæ
mai puteam opri.
— Mi°e ræu, mamæ.
— Øtiu, puiule.
Dædu cearøaful la o parte de pe mine øi îl aruncæ la picioare
cu o miøcare rapidæ, iar cînd eu mi°am pus instinctiv mîinile
pe piele, mi le luæ øi le aøezæ cu fermitate pe lîngæ corp.
— Trebuie sæ îmi dau seama ce ai, Camille.
Îmi studie obrajii pe ambele pærfli øi îmi trase buza de jos,
ca øi cum ar fi controlat un cal. Îmi ridicæ mîinile încet, îmi
privi axila øi mæ pipæi, apoi îmi controlæ øi gîtul pentru amig-
dale umflate. Îmi aminteam procedura asta foarte bine. Îøi puse
mîna între picioarele mele, precis øi rapid ca un profesionist.
Era cea mai bunæ modalitate de a lua temperatura, spusese
ea mereu. Apoi îøi plimbæ încet degetele reci pe picioarele mele
øi se opri exact pe rana deschisæ de la gleznæ. Viniøoare verzi
flîøniræ chiar sub ochii mei øi mi°am tras imediat piciorul sub
mine øi m°am întors pe o parte. Profitæ de poziflia mea pentru
a°mi pipæi capul øi simfli imediat lovitura.
— Încæ puflin, Camille, øi am terminat.
Udæ un øerveflel cu spirt øi îmi frecæ glezna, pînæ cînd nu
mai puteam vedea nimic din cauza lacrimilor øi a durerii. Apoi
o înfæøuræ strîns cu bandaje pe care le tæiase cu niøte foarfece
mici din geanta de cosmetice. Rana începu sæ sîngereze imediat,
aøa cæ bandajele arætau acum ca steagul Japoniei: un alb pur
cu un cerc roøu sfidætor. Apoi îmi pipæi capul cu o mînæ øi am
simflit un fior. Îmi tæia pærul în acel loc. Am încercat sæ mæ feresc.
— Sæ nu îndræzneøti, Camille, te pot tæia. Întinde°te øi fii
fatæ bunæ.
Îøi puse mîna rece pe fafla mea øi îmi împinse capul înapoi
pe pernæ, øi haø, haø, haø, tæie prin pærul meu transpirat, pînæ
cînd am simflit cæ mi°a dat drumul. Scalpul meu nu era obiønuit

205
 GILLIAN FLYNN

cu atîta expunere la aer. Am pus mîna øi am simflit o porfliune

înflepætoare de piele de mærimea unei monede de 50 de cenfli.
Mama mi°a luat rapid mîna øi începu sæ frece rana cu spirt.
Din nou nu am mai putut respira, pentru cæ durerea era de
nesuportat.
Mæ întoarse pe spate øi mæ øterse cu o cîrpæ umedæ pe brafle,
de parcæ aø fi fost bolnavæ la pat. Avea ochii uøor înroøifli în
locul în care îøi smulsese genele. Obrajii mai aveau încæ o
roøeaflæ tinereascæ.
Îøi luæ geanta de cosmetice øi începu sæ scotoceascæ printre
cutiufle, gæsind în final un øerveflel împæturit, mototolit øi puflin
pætat. Îl desfæcu øi scoase o pastilæ de un albastru puternic.
— O clipæ, draga mea.
Am auzit°o coborînd repede treptele øi øtiam cæ se dusese
la bucætærie. Apoi din nou în camera mea, tot cu paøi rapizi.
În mînæ avea un pahar cu lapte.
— Hai, Camille, ia pastila asta!
— Ce e asta?
— Medicament. Nu o sæ te infectezi øi o sæ curefle tofli micro-
bii de la mîncarea aia.
— Dar ce pastilæ e? am întrebat din nou.
Pe piept îi apæru o patæ roøie øi zîmbetul începu sæ°i tremure
ca o lumînare în vînt. Era, dispærea, era, dispærea, totul într°o
secundæ.
— Camille, sînt mama ta øi te afli în casa mea.
Ochii îi erau sticloøi øi înroøifli. M°am întors pe o parte øi
încercam sæ mæ lupt din nou cu un atac de panicæ. Era ceva
ræu. Fæcusem ceva ræu.
— Camille, deschide gura.
Voce calmæ, îngrijoratæ. Asistentæ începu sæ zvîcneascæ lîngæ
umærul stîng.
Îmi amintesc cæ refuzam toate pastilele øi medicamentele
ei cînd eram copil øi din cauza asta i°am pierdut afecfliunea.
Îmi amintea de Amma øi de pastila ei de Ecstasy, linguøitoare,
dorind cu disperare ca eu sæ iau ceea ce ea îmi oferea. Refuzul
avea consecinfle mult mai grave decît acceptarea. Mæ ardea
pielea în locurile în care mæ frecase øi simfleam acea arsuræ
satisfæcætoare care urma unei tæieturi. Mæ gîndeam la Amma

206
 OBIECTE ASCUfiITE

øi la cît de mulflumitæ pærea, înfæøuratæ în braflele mamei,

fragilæ øi transpiratæ.
M°am întors, am læsat°o pe mama sæ îmi punæ pastila pe
limbæ, sæ îmi toarne laptele pe gît øi sæ mæ særute.

În cîteva minute adormisem, cu duhoarea respirafliei plu-

tind în visul meu ca o ceaflæ acræ. Maicæ°mea intrase în camera
mea øi îmi spunea cæ sînt bolnavæ. Se întisese deasupra mea
øi îøi pusese gura peste a mea. Îi puteam simfli respiraflia în
gît. Apoi începu sæ mæ ciuguleascæ. Cînd se ridicæ, îmi zîmbea
øi îmi aranja pærul pe spate. Øi îøi scuipæ în palmæ dinflii mei.

Ameflitæ øi încinsæ, m°am trezit seara, cu o dîræ de salivæ

uscatæ de°a lungul gîtului. Eram slæbitæ. Mi°am înfæøurat un
aøternut în jurul corpului øi am început din nou sæ plîng, cînd
mi°am adus aminte de cercul de piele din capul meu. Doar îfli
revii dupæ drog acum, îmi øopteam, mîngîindu°mi obrazul. O
tunsoare nereuøitæ nu e chiar sfîrøitul lumii. O sæ°fli strîngi
pærul în coadæ de cal.
Am ieøit pe hol clætinîndu°mæ, cu picioarele miøcîndu°se de
colo°colo øi cu gleznele umflate færæ sæ°mi dau seama din ce
motiv. La parter, maicæ°mea cînta. Am bætut la uøa Ammei øi
am auzit un „Intræ“ øoptit.
Stætea dezbræcatæ pe podea în fafla cæsuflei uriaøe de pæpuøi,
cu degetul în guræ. Cercurile din jurul ochilor erau aproape
vineflii, iar maicæ°mea îi bandajase complet øi fruntea øi pieptul.
Amma îøi înfæøurase la rîndul ei pæpuøa favoritæ în øerveflele,
pictate peste tot cu un marker roøu, øi o proflæpise în pat.
— fiie ce fli°a fæcut? mæ întrebæ ea somnoroasæ, zîmbind uøor.
M°am întors pentru a°mi vedea cercul de piele din cap.
— Øi mi°a dat o pastilæ de la care mæ simt ameflitæ øi mi°e
greaflæ.
— Albastræ?
Am dat din cap.
— Da, îi place mult pastila asta, mormæi Amma. Adormi
imediat încinsæ øi cu o groazæ de salivæ, iar ea poate sæ°øi cheme
prietenii pentru a le aræta în ce hal eøti.
— A fæcut aøa ceva?

207
 GILLIAN FLYNN

Mi se ræci transpiraflia pe mine. Avusesem dreptate: urma

sæ se întîmple ceva îngrozitor.
Amma dædu din umeri.
— Nu mæ deranjeazæ. Cîteodatæ nu înghit pastila, doar mæ
prefac. Øi sîntem amîndouæ mulflumite. Mæ joc cu pæpuøile sau
citesc øi, cînd aud cæ vine, mæ prefac cæ dorm.
— Amma?
M°am aøezat pe podea lîngæ ea øi i°am atins pærul.
— Îfli dæ multe pastile øi tot felul de medicamente?
— Doar cînd nu mæ simt bine.
— Øi ce face atunci?
— Cîteodatæ mæ înfierbînt tare øi mæ agit øi îmi face baie
cu apæ rece. Altæ datæ simt nevoia sæ vomit. Sau simt cæ tremur
øi sînt slæbitæ øi vreau sæ dorm.
Se întîmpla din nou. Exact ca øi cu Marian. Îmi simfleam
nodul din gît încordîndu°se. Am început iar sæ plîng, m°am
ridicat, m°am aøezat la loc. Stomacul mi se strînsese. Mi°am
strîns fafla în mîini. Øi eu, øi Amma eram bolnave exact ca
Marian. Trebuia sæ se ajungæ atît de departe pînæ sæ înfleleg
în final, aproape douæzeci de ani mai tîrziu. Îmi venea sæ urlu
de ciudæ.
— Joacæ°te cu mine cu pæpuøile, Camille.
Fie nu observase, fie îmi ignora lacrimile.
— Nu pot, Amma, trebuie sæ mæ întorc la lucru. Nu uita sæ
te bagi în pat cînd urcæ mama.

Mi°am tras niøte haine peste pielea care mæ durea îngrozi-

tor øi m°am privit în oglindæ. Ai gînduri nebuneøti. Nu eøti
realistæ. Dar eram, de fapt. Mama o ucisese pe Marian. Øi mama
le omorîse pe fetiflele acelea.

M°am împleticit spre baie øi am vomitat din nou apæ fier-

binte øi særatæ, stropii toaletei înfiorîndu°mi pielea obrajilor
cînd stæteam în genunchi. Cînd mi se relaxæ stomacul, mi°am
dat seama cæ nu eram singuræ. În spatele meu stætea mama.
— Særæcufla de ea, murmuræ.
Am plecat de lîngæ ea în patru labe. M°am sprijinit cu spatele
de perete øi am privit°o.

208
 OBIECTE ASCUfiITE

— De ce te°ai îmbræcat, dragæ? spuse ea. Nu pofli pleca

nicæieri în halul æsta.
— Trebuie sæ ies puflin. Am ceva de lucru. Aerul proaspæt
o sæ°mi facæ bine.
— Camille, treci înapoi în pat.
Vocea îi era agitatæ øi stridentæ. Se duse lîngæ pat, trase
aøternuturile øi le aranjæ.
— Hai, draga mea, trebuie sæ ai grijæ de sænætatea ta.
M°am ridicat cu greu în picioare, mi°am luat cheile de la
maøinæ de pe mæsuflæ øi am trecut rapid pe lîngæ ea.
— Nu pot, mamæ. Dar mæ întorc repede.
Am læsat°o pe Amma sus cu pæpuøile ei bolnave øi am
demarat din alee atît de repede, încît mi°am lovit bara din faflæ
în locul în care dealul ajungea la nivelul stræzii. O femeie grasæ
care plimba un cærucior dædu din cap spre mine.

Am plecat spre nicæieri, încercînd sæ îmi adun gîndurile øi

sæ îmi amintesc oamenii pe care îi mai cunoøteam din Wind
Gap. Aveam nevoie de cineva care sæ îmi spunæ sigur cæ mæ
înøelam în privinfla Adorei sau cæ aveam dreptate. De cineva
care o cunoøtea bine pe Adora, care îmi øtia copilæria øi care
ræmæsese aici cît timp am fost eu plecatæ. M°am gîndit imediat
la Jackie O’Neele øi la bomboanele ei Juicy Fruit øi la mirosul
de bæuturæ øi bîrfæ. Cældura ei maternæ pentru mine øi comen-
tariul care acum suna ca un avertisment: Foarte multe s°au
schimbat în ræu! Aveam nevoie de Jackie, aøa cum era acum,
respinsæ de Adora øi færæ alte impedimente în preajmæ, pentru
cæ o øtia pe mama de o viaflæ. Øi, evident, avea ceva de spus.
Casa lui Jackie era la doar cîteva minute, o vilæ modernæ
menitæ sæ paræ o plantaflie de dinainte de ræzboi. Un puøti
plictisit øi palid era cælare pe o maøinæ de tuns iarba, fumînd
în timp ce trecea înainte øi înapoi în linii strînse. Spatele lui
era acoperit de niøte coji uscate øi rupte, atît de mari încît
pæreau a fi ræni. Încæ un bæiat care lua Met. Jackie ar fi trebuit
sæ elimine intermediarul øi sæ°i dea cei 20 de dolari direct
distribuitorului.
O øtiam pe femeia care îmi deschise uøa. Era Geri Shilt,
colegæ de liceu cu mine, dar cu un an mai mare. Purta o

209
 GILLIAN FLYNN

uniformæ albæ apretatæ, la fel ca Gayla, øi mai avea øi acum

alunifla aceea rotundæ øi roz pe obraz, pentru care o compæ-
timisem mereu. Væzînd°o pe Geri, o figuræ atît de pedestræ din
trecut, îmi venea sæ mæ întorc øi sæ plec cu maøina, læsînd în
urmæ toate grijile. Cineva atît de normal în lumea mea îmi
punea la îndoialæ toate gîndurile. Dar nu am plecat.
— Bunæ, Camille, cu ce te pot ajuta?
Nu pærea deloc interesatæ de ce venisem de fapt, lipsæ de
curiozitate care o diferenflia clar de restul femeilor din Wind
Gap. Probabil cæ nu avea nici prietene cu care sæ bîrfeascæ.
— Bunæ, Geri, nu øtiam cæ lucrezi la familia O’Neele.
— Nici nu ai fi avut de ce sæ øtii, îmi ræspunse ea la fel de
placid.
Cei trei bæiefli ai lui Jackie, næscufli unul dupæ altul, aveau
acum, probabil, douæzeci øi ceva de ani: 20, 21 øi 22, cred. Îmi
aduc aminte cæ erau graøi øi îndesafli øi cæ purtau mereu
pantaloni scurfli sintetici øi niøte inele mari de aur cu o piatræ
de un albastru puternic în centru, specifice Liceului Calhoon.
Moøteniseræ de la Jackie ochii anormal de rotunzi øi niøte dinfli
albi øi lucioøi. Jimmy, Jared øi Johnny. Îi puteam auzi pe doi
dintre ei, cel puflin, acum, aflafli acasæ în vacanfla de varæ, jucînd
fotbal în grædina din spate. Din privirea ostentativ neinteresatæ
a lui Geri, am înfleles cæ pentru ea, cel mai bun mod de a se
înflelege cu ei era sæ îi evite cît mai mult.
— M°am întors...
— Øtiu de ce eøti aici, îmi spuse ea, færæ sæ mæ acuze, dar
nici prea primitoare.
Era doar o afirmaflie. Pentru cæ eu reprezentam un alt obsta-
col în acea zi.
— Mama mea este prietenæ cu Jackie øi mæ gîndeam...
— Øtiu care sînt prietenii lui Jackie, crede°mæ, spuse ea.
Nu pærea neræbdætoare sæ mæ lase sæ intru. Dar se uita la
mine de sus în jos øi apoi la maøina din spatele meu.
— Jackie e prietenæ cu multe dintre mamele prietenelor tale,
adæugæ Geri.
— Mmmm. Nu am prea mulfli prieteni pe aici zilele astea.
Chiar mæ mîndream cu chestia asta, dar am rostit cuvin-
tele cu o tonalitate voit dezamægitæ. Cu cît îi stîrneam compa-
siunea, cu atît aveam øanse sæ intru mai repede în casæ øi

210
 OBIECTE ASCUfiITE

simfleam nevoia sæ vorbesc neapærat cu Jackie, înainte de a

mæ ræzgîndi.
— De fapt, chiar øi cînd locuiam aici, nu cred cæ am avut
prea mulfli prieteni.
— Katie Lacey. Maicæ°sa e prietenæ cu toatæ lumea.
Drægufla de Katie Lacey, care mæ tîrîse la petrecerea de
consolare, ca sæ mæ confrunte. Mi°o øi imaginam plimbîndu°se
prin oraø în SUV°ul ei mare, cu fetele drægælaøe cocoflate în
spate, perfect îmbræcate, pregætite sæ domneascæ peste ceilalfli
copii de la grædiniflæ. Învæflaseræ de la mæmica sæ fie foarte rele
în special cu fetiflele urîte, særace, care nu voiau altceva decît
sæ fie læsate în pace. Dar cereau prea mult.
— Katie Lacey e o fatæ cu care îmi este ruøine cæ am fost
vreodatæ prietenæ.
— Ei, da, tu erai OK, spuse Geri.
În momentul æla mi°am amintit cæ avea un cal pe nume
Butter. Iar gluma era, bineînfleles, cæ pînæ øi animalele lui Geri
se îngræøau*.
— Nu chiar.
Nu mæ implicasem niciodatæ direct în acte de cruzime, dar
nici nu le°am împiedicat vreodatæ. Stæteam mereu deoparte,
ca o umbræ agitatæ øi mæ prefæceam cæ rîd.
Geri ræmase în continuare în dreptul uøii, trægînd de ceasul
ieftin de la mînæ care era strîns precum un garou, pierdutæ,
evident, în propriile ei amintiri, øi destul de triste, se pare.
De ce, oare, ræmæsese în Wind Gap? Mæ întîlnisem cu o
græmadæ de cunoscufli zilele astea. Fete cu care copilærisem øi
care nu au avut niciodatæ suficient curaj sæ plece. Era un oraø
care respira resemnare prin cablul tv øi prin chioøcul din colfl.
Cei care ræmæseseræ aici erau la fel de izolafli ca înainte. Fete
drægufle øi meschine precum Katie Lacey locuiau acum, cum
era de aøteptat, în case renovate în stil victorian la cîteva
strædufle de casa mamei, jucau tenis la acelaøi club din Wood-
berry ca Adora øi fæceau acelaøi drum regulat la St. Louis
pentru cumpæræturi. Iar fetele urîte øi stigmatizate precum
Geri Shilt erau blocate în a strînge mizeria celor frumoase, cu
capetele plecate posac, aøteptîndu°se la alte abuzuri. Proba-

* Butter — unt (lb. englezæ).

211
 GILLIAN FLYNN

bil cæ nu erau suficient de puternice sau de deøtepte ca sæ plece

de aici. Femei færæ imaginaflie. Aøa cæ ræmîneau în Wind Gap
øi îøi retræiau la nesfîrøit copilæria. Iar eu era acum blocatæ
lîngæ ele øi nu reuøeam sæ mai scap.
— Stai sæ°i spun lui Jackie cæ ai venit.
Geri merse pînæ la scærile din spate, ocolind prin sufragerie
øi evitînd geamul de sticlæ al bucætæriei, prin care ar fi obser-
vat°o bæieflii lui Jackie.
Camera în care m°a condus era obscen de albæ, cu niøte dîre
de culoare, ca øi cum ar fi fost pictatæ cu mîna de un copil. Perne
roøii, draperii galben°albastre, o vazæ verde lucioasæ, decoratæ
cu flori roøii din ceramicæ. O fotografie ridicolæ alb°negru a lui
Jackie, cu pærul tapat, cu gherufle de pær îndoite sub bærbie,
atîrna deasupra øemineului. Aræta ca un pudel superdichisit.
Chiar øi în starea mizerabilæ în care eram, am reuøit sæ rîd.
— Dragæ Camille!
Jackie stræbætu camera cu braflele desfæcute. Purta o rochie
de casæ din satin øi niøte cercei cu diamante cît niøte pietre.
— Ai venit sæ mæ vezi! Dar aræfli groaznic, draga mea. Geri,
adu°ne, te rog, douæ pahare de Bloody Mary, dulceaflæ!
Expiræ în fafla mea. La propriu, apoi spre Geri. Cred cæ era
felul ei de a rîde. Geri ræmæsese în uøæ pînæ cînd Jackie îøi
trosni palmele spre ea.
— Vorbesc serios, Geri. Øi nu uita sæ pui sare pe margine
de data asta!
Apoi se întoarse spre mine:
— E foarte greu sæ gæseøti un ajutor de nædejde zilele astea,
øuøoti ea cu superioritate, færæ sæ°øi dea seama cæ nimeni nu
vorbeøte în realitate în felul æsta.
Sînt siguræ cæ Jackie se uita la televizor întruna, cu bæutura
într°o mînæ øi telecomanda în cealaltæ, cu draperiile læsate, în
timp ce show°urile de dimineaflæ se transformau în seriale,
dezbateri, apoi reluæri, comedioare, seriale polifliste øi filme la
ore tîrzii din noapte, despre femei violate, urmærite, trædate
sau ucise.
Geri aduse o tavæ cu paharele de Bloody Mary øi niøte
castronaøe cu flelinæ, muræturi øi mæsline øi, potrivit, ordinelor,
trase draperiile øi plecæ. Jackie øi cu mine ræmæseseræm tæcute
în lumina slabæ, în camera îngrozitor de rece din pricina aerului

212
 OBIECTE ASCUfiITE

condiflionat, øi ne°am privit una pe alta timp de cîteva secunde.

Apoi Jackie se aplecæ øi trase sertarul mæsuflei de cafea. Avea
în el trei sticlufle de ojæ, o Biblie rufoasæ øi mai mult de douæ-
sprezece cutii portocalii de medicamente. Mi°am amintit de
Curry øi de spinii de trandafir.
— Anestezice? Am unele bune.
— Cred cæ trebuie sæ îmi pæstrez ultima ræmæøiflæ de rafliune
care mi°a mai ræmas, i°am ræspuns eu, færæ sæ øtiu sigur dacæ
glumea sau nu. Dar se pare cæ tu fli°ai putea deschide un
magazin cu ce ai acolo.
— Sigur cæ da, sînt o norocoasæ.
Îi puteam adulmeca furia amestecatæ cu suc de roøii.
— OxyContin, Percocet, Percodan, toate noutæflile de care
face rost doctorul meu. Dar, trebuie sæ recunosc, sînt grozave.
Îøi turnæ cîteva pastilufle albe în mînæ øi le aruncæ la loc în
cutie, zîmbind spre mine.
— De ce suferi? am întrebat°o, aproape temîndu-mæ de
ræspunsul ei.
— Asta e cea mai frumoasæ parte, draga mea. Nimeni nu
øtie, ai dracu’. Unul mi°a spus cæ am lupus, altul cæ am artritæ,
iar altul cæ este un sindrom al sistemului imunitar. Iar doi
mi°au spus cæ totul e doar în imaginaflia mea.
— Tu ce crezi?
— Ce cred eu? întrebæ ea øi îøi dædu ochii peste cap. Eu cred
cæ, atîta vreme cît îmi dau pastilele astea, nici nu mæ inte-
reseazæ prea tare ce am. (Rîse din nou.) Sînt foarte grozave
pastilele astea.
Nu øtiu dacæ încerca sæ paræ doar viteazæ sau chiar devenise
dependentæ.
— Sînt surprinsæ cæ Adora nu s°a înscris pînæ acum în clubul
bolnavelor. Mæ gîndeam cæ, o datæ ce eu mæ declar bolnavæ,
ea trebuia sæ ridice miza, nu? Dar ea nu are cum sæ se îmbol-
næveascæ de un caraghios de lupus, nu? O sæ gæseascæ o cale
sæ capete... nu øtiu, cancer la creier. Nu?
Sorbi iar din bæuturæ øi îi ræmase o dungæ de suc øi de sare
pe buza de sus, care o fæcea sæ paræ umflatæ. A doua înghiflituræ
o calmæ øi, aøa cum fæcuse øi la înmormîntarea lui Natalie, se
uitæ fix la mine de parcæ încerca sæ îmi memoreze chipul.

213
 GILLIAN FLYNN

— Doamne, mi se pare aøa ciudat sæ te væd mare, spuse ea,

mîngîindu°mi genunchiul. De ce te°ai întors aici, draga mea?
E totul în regulæ acasæ? Pobabil cæ nu. E vorba de... mama ta?
— Nu, nimic de genul æsta.
Mæ everva cæ eram atît de transparentæ.
— Oh.
Pæru descurajatæ øi îøi trecu mîna peste rochie ca într°un
film alb°negru. Nu aøa trebuia sæ mæ port, uitasem cæ aici tre-
buie sæ bîrfeøti pe faflæ.
— Adicæ, scuzæ°mæ, nu am fost complet sinceræ. Chiar vreau
sæ vorbim despre mama.
Jackie se înveseli imediat.
— Nu prea pofli sæ o înflelegi, aøa°i? Ori înger, ori drac, ori
amîndouæ.
Îøi puse o pernæ verde de satin sub fund øi îøi aøezæ picioarele
în poala mea.
— Dulceaflæ, vrei sæ mi le masezi puflin? Sînt curate.
De sub canapea trase o pungæ de bomboane de genul celor
care se agaflæ în pom øi øi°o aøezæ pe burtæ.
— Oh, Doamne, va trebui sæ scap de ele mai tîrziu, dar cel
puflin o sæ aibæ gust bun pe gît în jos.
Am profitat de acest moment de relaxare.
— Mama a fost mereu... cum e acum?
Îmi dædeam seama de ciudæflenia întrebærii, dar Jackie chi-
coti o datæ, ca o vræjitoare.
— În ce sens, dulceaflæ, adicæ frumoasæ, fermecætoare, îndræ-
gitæ, maleficæ?
Dædea din degetele de la picioare cînd îøi deschidea cîte o
bomboanæ de ciocolatæ.
— Maseazæ.
Am început sæ°i frec picioarele reci, cu cælcîie aspre ca o
carapace de flestoasæ.
— Adora. Ei, la naiba. Adora era bogatæ øi frumoasæ, iar
pærinflii ei nebuni conduceau oraøul æsta. Ei au adus fabrica
de porci în Wind Gap, creînd sute de slujbe. Pe atunci era øi
o plantaflie de nuc. Ei trægeau toate sforile pe aici. Toatæ lumea
îi pupa în cur pe cei din familia Preaker.
— Dar viafla ei acasæ... cum era?

214
 OBIECTE ASCUfiITE

— Adora era... foarte dædæcitæ. Niciodatæ nu am væzut°o pe

bunicæ°ta Joya zîmbind la Adora sau mîngîind°o cu drag, dar
nici nu°øi putea lua mîinile de pe ea. Tot timpul îi aranja pærul,
îi îndrepta hainele øi... ah, da, fæcea chestia asta. În loc sæ îøi
lingæ degetul pentru a øterge o urmæ, ea o lingea pe Adora. O
prindea de cap øi o lingea. Cînd Adorei i se cojea pielea de la
soare, tuturor ni se întîmpla chestia asta, nu øtiam noi de
cremele astea cu protecflie, ca voi, Joya se aøeza lîngæ mama
ta, îi dædea jos cæmaøa øi îi jumulea fîøiile lungi de piele uscatæ.
Lui Joya îi plæcea la nebunie sæ facæ asta.
— Jackie...
— Nu mint! Sæ îfli vezi prietena dezbræcatæ în pielea goalæ
øi... cojitæ. Ca sæ nu mai spun cæ mama ta se simflea ræu tot timpul.
Întotdeauna avea cîte un ac sau cîte o perfuzie bægate în ea.
— De ce era bolnavæ?
— Cîte puflin din fiecare. Dar în mare parte era stresul de
a træi lîngæ Joya. Avea unghiile lungi øi nedate cu ojæ, ca ale
unui bærbat. Iar pærul îl purta lung pe spate øi îl læsase aøa
argintiu, nu îl vopsea.
— Øi bunicul meu ce fæcea în acest timp?
— Nu øtiu. Nici nu mai øtiu cum îl chema. Herbert, parcæ?
Sau Herman? Nu prea era prin preajmæ, iar cînd era... tæcea...
sau... plutea departe. Cunoøti genul. Ca Alan.
Mai scoase o ciocolatæ øi îøi miøcæ degetele în mîinile mele.
— Øtii, faptul cæ te°a næscut ar fi trebuit sæ o dea gata pe
maicæ°ta.
Avea o nuanflæ de reproø în glas, de parcæ nu reuøisem sæ
îndeplinesc o sarcinæ simplæ.
— Pentru orice altæ fatæ, pe vremea aia, dacæ ræmînea gra-
vidæ înainte de cæsnicie, totul era terminat. Dar mama ta a
avut întotdeauna un fel aparte de a°i face pe oameni sæ aibæ
grijæ de ea. Pe oameni, nu numai pe bæiefli, chiar øi fetele
simfleau asta, øi mamele lor, øi profesoarele.
— De ce oare?
— Dragæ Camille, o fatæ frumoasæ scapæ cu orice dacæ se
poartæ cum trebuie. Cu siguranflæ cæ øtii lucrul æsta. Gîndeø-
te°te la cîte lucruri au fæcut pentru tine bæieflii de°a lungul
anilor, lucruri pe care nu le°ar fi fæcut dacæ nu aveai fafla asta

215
 GILLIAN FLYNN

drægælaøæ. Øi dacæ bæieflii se poartæ frumos, øi fetele se poartæ

frumos. Adora øi°a jucat acea sarcinæ minunat: mîndræ, dar
oarecum rænitæ øi foarte discretæ. Tatæl tæu venise în acea vizitæ
plin de încredere, dupæ care nu s°au mai væzut niciodatæ. Mama
ta nu a vorbit deloc despre asta. Ai fost numai a ei încæ de la
început. Øi asta a omorît°o pe Joya. Fata ei avea ceva înæuntru
la care ea nu putea ajunge.
— Mama s°a mai simflit ræu dupæ moartea lui Joya?
— S°a simflit bine o vreme, spuse Jackie deasupra paharului.
Dar imediat s°a næscut Marian øi dupæ aia nu a mai avut timp
sæ se simtæ ræu.
— Mama era...
Îmi simfleam gîtul inundat de emoflia plînsului, aøa cæ m°am
oprit øi am înghiflit niøte votcæ.
— Mama era... o persoanæ amabilæ?
Jackie chicoti din nou. Mai scoase o ciocolatæ, iar caramelul
i se lipi pe dinfli.
— Asta încerci sæ afli? Dacæ era amabilæ?
Se opri.
— Tu ce crezi? adæugæ ea, strîmbîndu°se la mine.
Jackie scotoci iar în sertar, deøurubæ trei cutii cu pastile,
luæ cîte una din fiecare øi le aranjæ în ordinea mærimii pe
spatele mîinii stîngi.
— Nu øtiu, nu am fost niciodatæ prea apropiate.
— Dar ai fost aproape de ea. Nu te juca cu mine, Camille.
Mæ oboseøti. Dacæ credeai cæ mama ta era o persoanæ amabilæ,
nu ai mai fi în casa prietenei ei celei mai bune, întrebînd dacæ
era sau nu amabilæ.
Jackie luæ fiecare pastilæ, de la cea mai mare la cea mai
micæ, le bægæ în ciocolatæ øi le înghifli. Pieptul îi era plin de
ambalaje, dunga roøie de la bæuturæ îi umbrea încæ buza, iar
o dîræ subflire øi cleioasæ îi atîrna pe dinfli. Picioarele începu-
seræ sæ°i transpire în mîinile mele.
— Îmi pare ræu, ai dreptate, am spus. Dar, totuøi, crezi cæ
e... bolnavæ?
Jackie se opri din mestecat, îøi puse mîna pe mine øi oftæ.
— O sæ îfli spun cu voce tare, pentru cæ m°am gîndit prea
mult la chestia asta, iar gîndurile mæ cam pæcælesc acum, se
ascund de mine, øtii?

216
 OBIECTE ASCUfiITE

Se aplecæ øi mæ strînse de mînæ.

— Adora vrea sæ væ devoreze øi, dacæ nu o læsafli, o sæ væ
fie øi mai ræu. Uitæ°te la ce se întîmplæ cu Amma. Øi uitæ°te
la ce s°a întîmplat cu Marian.
Da. Chiar sub sînul stîng, legæturæ începu sæ sune.
— Deci asta crezi? am insistat eu. Spune°o.
— Cred cæ e bolnavæ øi mai cred cæ ce are ea e contagios,
øopti Jackie, iar mîinile ei tremurînde agitau cuburile de gheaflæ
din pahar. Øi mai cred cæ e timpul sæ pleci, dulceaflæ.
— Îmi pare ræu, nu am vrut sæ te deranjez prea mult.
— Am vrut sæ spun sæ pleci din Wind Gap. Nu eøti în sigu-
ranflæ aici.
La mai puflin de un minut dupæ aceea închideam uøa lui
Jackie în urma mea, læsînd°o sæ°øi admire portretul din foto-
grafia de deasupra øemineului.

217
Paisprezece

Aproape cæ m°am împiedicat pe treptele lui Jackie, pentru cæ

nu îmi mai simfleam picioarele. În spatele meu îi puteam auzi
pe bæiefli intonînd imnul de fotbal al Liceului Calhoon. Am
condus pînæ la primul colfl, am parcat sub cîfliva pomi cu mure
øi mi°am pus capul pe volan.
Oare maicæ°mea chiar era nebunæ? Øi Marian? Amma øi cu
mine? Cîteodatæ mæ gîndesc cæ fiecare femeie are o boalæ în
ea, care aøteaptæ momentul propice sæ ræbufneascæ. Am cunos-
cut o græmadæ de femei bolnave în viafla mea. Femei cu situaflii.
Femei cu dureri cronice, cu boli care escaladau în permanenflæ.
Bærbaflii, normal, au øi ei cîte o fracturæ de oase, de spate, o
operaflie sau douæ, poate, îøi mai scot o amigdalæ sau îøi pun
o placæ de plastic la øold. Femeile, în schimb, se consumæ. Nici
nu e de mirare, de altfel, luînd în considerare traficul la care
este supus corpul unei femei. Tampoane øi sterilete. Pule,
degete, vibratoare øi multe altele, printre picioare, pe la spate
sau în guræ. Bærbaflilor le place foarte tare sæ bage tot felul de
lucruri în femei, nu°i aøa? Castravefli, banane sau sticle, un
øirag de perle sau un marker, un pumn chiar. O datæ, un tip
a vrut sæ°mi bage înæuntru un aparat walkie°talkie. Am refuzat.
Bolnav øi mai bolnav øi din ce în ce mai bolnav. Ce era ade-
værat øi ce era imaginar în toatæ povestea asta? Amma era
într°adevær bolnavæ øi avea nevoie de medicametele maicæ°mii
sau chiar pastilele ei îi fæceau ræu Ammei? Oare pastila ei al-
bastræ m-a fæcut sæ vomit sau m°a ajutat sæ nu mæ simt mai ræu?
Oare Marian mai murea dacæ nu era Adora mama ei?

218
 OBIECTE ASCUfiITE

Øtiam cæ trebuie sæ îl sun pe Richard, dar nu aveam ce sæ°i

spun. Mi°era fricæ. Eram plinæ de venin. Voiam sæ mor. Am
condus înapoi pe lîngæ casa mamei øi apoi spre est spre fabrica
de porci øi am parcat la Heelah’s, acel bar reconfortant færæ
geamuri, unde oricine o recunoøtea pe fata patroanei, o læsa
în pace cu gîndurile ei.
Localul puflea a sînge de porc øi a piøat. Chiar øi floricelele
din castroanele de pe bar pufleau a carne. Doi bærbafli cu øepci
øi haine de piele, cu mustæfli lungi øi niøte mutre acre, priviræ
în sus o secundæ, apoi din nou spre pahare. Barmanul îmi turnæ
whiskey°ul færæ sæ spunæ ceva. Din difuzoare se auzea bîzîitul
unui cîntec al lui Carole King. La cel de°al doilea pahar,
barmanul se aplecæ spre mine øi mæ întrebæ:
— Pe el îl caufli?
John Keene stætea præbuøit lîngæ un pahar de bæuturæ în
singurul separeu al localului, ciupind încontinuu marginea
decojitæ a mesei. Pielea lui albæ era de un roøu-pestrifl de la
alcool, iar dupæ buzele umede øi dupæ felul în care îøi plescæia
limba mi°am dat seama cæ deja vomitase o datæ. Mi°am luat
paharul øi m°am aøezat pe scaunul din fafla lui, færæ sæ spun
nimic. El zîmbi øi întinse mîna peste masæ pentru a o atinge
pe a mea.
— Bunæ, Camille. Ce mai faci? Aræfli foarte bine øi îngrijitæ.
Privi în jurul lui.
— E... Aici e foarte murdar.
— Eu sînt bine, cred, John. Tu eøti bine?
— Oh, da, sigur, mæ simt grozav. Sora mea a fost ucisæ, eu
sînt pe cale de a fi arestat, iar prietena mea, care s°a lipit de
mine ca un clei de cînd am venit în oraøul æsta putrezit, îøi dæ
seama cæ eu nu prea mai valorez cine øtie ce. Nu cæ mi°ar pæsa
prea tare. E dræguflæ, dar nu...
— Nu mæ mir, i°am spus eu.
— Da, da. Oricum voiam sæ mæ despart de ea dinainte de
Natalie. Acum nu mai pot.
Un asemenea gest ar fi disecat de tot oraøul, inclusiv de
Richard. Oare ce înseamnæ? Cum îi demonstreazæ asta vinovæflia?
— Øi nici în casa pærinflilor mei nu vreau sæ mæ întorc, mor-
mæi el. Mai bine mæ duc în nenorocitelea astea de pæduri øi
mæ sinucid decît sæ mæ întorc printre lucrurile lui Natalie, care
toate se holbeazæ la mine.

219
 GILLIAN FLYNN

— Nu te condamn.
Ridicæ solnifla øi începu sæ o învîrtæ în jurul mesei.
— Tu eøti singura persoanæ care mæ înflelege, cred, spuse
el. Ce înseamnæ sæ pierzi o soræ øi toatæ lumea sæ se aøtepte
sæ accepfli situaflia. Sæ treci mai departe. Tu ai trecut mai departe?
Rostise cuvintele cu atîta amæræciune, încît mæ aøteptam
sæ°i væd limba îngælbenitæ.
— Niciodatæ nu treci mai departe, am spus. E ca o infecflie.
Pe mine m°a distrus.
Îmi fæcea bine sæ spun asta cu voce tare.
— De ce li se pare tuturor ciudat cæ o jelesc pe Natalie?
John scæpæ solnifla, care cæzu pe podea. Barmanul ne aruncæ
o privire nemulflumitæ. Am luat°o de jos, am aøezat°o pe masæ
lîngæ mine øi am aruncat puflinæ sare peste umær, pentru
norocul amîndurora.
— Cred cæ oamenii se aøteaptæ sæ accepfli totul mai uøor
atunci cînd eøti tînær. În plus, tu eøti bæiat. Bæieflii nu prea
sînt emotivi.
Pufni.
— Pærinflii mi°au cumpærat o carte despre cum sæ accepfli
moartea: Bærbafli care jelesc. Zice cæ, uneori, e bine sæ te as-
cunzi, sæ negi realitatea. Negarea asta poate fi beneficæ pentru
bærbafli. Aøa cæ am încercat, timp de o oræ, sæ mæ prefac cæ nu
îmi pasæ. Øi, pentru puflin timp, chiar am reuøit. Am stat în
camera mea de la Meredith øi m°am gîndit la... rahaturi. Mæ
holbam pe fereastræ la bucata asta de cer albastru øi îmi
spuneam E bine, e bine, e bine. Ca un copil. Øi cînd am terminat,
am øtiut sigur cæ nimic nu mai era bine de acum înainte. Chiar
dacæ o sæ°l prindæ pe criminal, nu va mai fi bine. Nu øtiu de
ce tot spune lumea cæ o sæ fie mai bine dupæ ce aresteazæ pe
cineva. Dar acum se pare cæ eu voi fi acea persoanæ.
Rîse cu un grohæit øi dædu din cap.
— O, futu-i! E o nebunie.
Øi apoi grav:
— Mai vrei un pahar? Mai bei un pahar cu mine?
Era terminat, clætinîndu°se cu greutate, dar nu aø fi putut
ræpi vreodatæ unui coleg de suferinflæ uøurarea unei pierderi
a cunoøtinflei. Cîteodatæ, asta e calea cea mai raflionalæ. Întot-
deauna am crezut cæ luciditatea e potrivitæ pentru cei cu inima

220
 OBIECTE ASCUfiITE

tare. M°am dus la bar pentru încæ un rînd øi m°am întors cu

douæ pahare de whiskey, al meu fiind dublu.
— E ca øi cum le-ar fi ales pe cele douæ fete din Wind Gap
care erau în stare sæ gîndescæ singure øi apoi le°a omorît, spuse
John.
Sorbi din whiskey.
— Crezi cæ surorile noastre ar fi fost prietene?
În locul acela imaginar poate, unde amîndouæ træiau øi unde
Marian ar fi ræmas pentru totdeauna copil.
— Nu, am spus øi am izbucnit în rîs.
Rîse øi el.
— Vrei sæ spui cæ sora ta moartæ e prea bunæ pentru sora
mea moartæ? mormæi el.
Amîndoi am rîs øi de data asta, dar ne°am potolit repede øi
ne°am întors din nou privirea spre pahare. Deja mæ simfleam
ameflitæ.
— Nu eu am ucis°o pe Natalie, øopti el.
— Øtiu.
Îmi ridicæ mîna øi o puse peste a lui.
— Avea unghiile date cu ojæ. Cînd au gæsit°o. Cineva i°a fæcut
unghiile, mormæi el.
— Poate ea øi le fæcuse.
— Lui Natalie nu°i plæceau deloc chestiile astea. Abia su-
porta o perie în pær.
Cîteva minute am tæcut. Carole King îi cedase microfonul
lui Carly Simon. Voci feminine de folk într°un bar de mæcelari.
— Eøti foarte frumoasæ, spuse John.
— Øi tu la fel.

John agitæ cheile în parcare, dar mi le°a dat imediat mie

cînd i°am spus cæ este prea beat pentru a putea conduce. Nu
cæ eu aø fi fost altfel. L°am urnit cu greu pînæ la casa lui
Meredith, dar dædu din cap øi mæ rugæ sæ°l duc la motelul din
afara oraøului. Acelaøi la care stætusem øi eu cînd m°am întors
aici, un mic refugiu unde te puteai pregæti pentru Wind Gap
øi pentru greutatea lui.
Am condus pînæ acolo cu geamurile læsate, iar aerul cald
al nopflii sufla cu putere înæuntru, lipindu°i lui John tricoul
de piept øi fluturîndu°mi mînecile largi. În afaræ de pærul
subflire de pe cap, corpul lui era destul de golaø. Chiar øi pe

221
 GILLIAN FLYNN

brafle avea doar cîteva fire de pær la bazæ. Pærea gol, ca øi cum
avea nevoie de un acoperæmînt.
Am plætit camera, numærul 9, pentru cæ John nu avea nici
o carte de credit øi i°am deschis uøa, l°am aøezat pe pat øi i°am
adus un pahar de plastic cu apæ la temperatura camerei. El
îøi privea picioarele øi refuzæ apa.
Scurse paharul dintr-o înghiflituræ øi îl læsæ sæ se rostogo-
leascæ pe marginea patului. Îmi prinse mîna. Am încercat sæ mæ
îndepærtez, mai mult din instinct, dar el mæ strînse mai tare.
— Am væzut asta øi ieri, spuse el, plimbîndu°øi degetul pe
conturul literei m din mizerabil, ascuns sub mîneca stîngæ a
bluzei. Întinse cealaltæ mînæ øi îmi atinse fafla.
— Pot sæ mæ uit?
— Nu.
Am încercat din nou sæ mæ îndepærtez.
— Lasæ°mæ sæ væd, Camille.
Mæ flinea strîns de mînæ.
— Nu, John. Nimeni nu poate sæ vadæ.
— Eu pot.
Îmi ridicæ mîneca øi îøi miji ochii. Încerca sæ înfleleagæ liniile
de pe pielea mea. Nu øtiu de ce îl læsasem. Avea o privire cu-
rioasæ øi dulce. Iar eu eram slæbitæ în ziua aceea. Øi mæ sætu-
rasem sæ mæ feresc mereu. Mai mult de zece ani nu fæcusem
altceva decît sæ mæ ascund, sæ nu am nici un contact cu ni-
meni — cu nici un prieten, cu nici o sursæ, nici mæcar cu fata
de la casieria din supermarket — pentru cæ anticipam deja care
cicatrice avea sæ se arate prima. Lasæ°l pe John sæ vadæ. Te
rog, lasæ°l sæ vadæ. Nu trebuia sæ mæ ascund de cineva care
îndrægea indiferenfla atît de mult cum o fæceam eu.
Îmi ridicæ øi cealaltæ mînecæ øi aveam acum ambele brafle
dezgolite, atît de goale cæ parcæ mi se oprea respiraflia.
— Nimeni nu a mai væzut asta?
Am dat din cap negativ.
— Cît timp ai fæcut aøa ceva?
— Mult timp.
Se uita uimit la mîinile mele øi ridicæ mînecile mai sus. Mæ
særutæ în mijlocul lui obosit.
— Aøa mæ simt eu, spuse el, trecîndu°øi degetele pe cicatrice
pînæ cînd pielea mi se înfioræ sub atingerea lui. Lasæ°mæ sæ
væd tot!

222
 OBIECTE ASCUfiITE

Îmi scoase bluza pe cap, în timp ce eu stæteam ca un copil

ascultætor. Îmi scoase apoi pantofii øi ciorapii øi îmi trase pan-
talonii. Ræmæsesem în sutien øi în chilofli øi tremuram în ca-
mera rece, sub adierea îngheflatæ a aerului condiflionat. John
trase aøternutul øi mæ îndemnæ sæ mæ sui în pat, iar eu am
acceptat, simflîndu°mi pielea fierbinte øi rece în acelaøi timp.
Îmi ridicæ mîinile, picioarele øi mæ întoarse pe spate. Mæ
citea. Spunea cuvintele cu voce tare, mînios øi absurd totodatæ:
cuptor, greflos, castel. Øi°a dat øi el hainele jos, pentru a nu fi
parcæ, în avantaj, le aruncæ pe podea græmadæ øi continuæ sæ
citeascæ: coc, disprefluitor, amestec, perie. Îmi desfæcu repejor
sutienul în faflæ cu o miøcare rapidæ a degetelor øi îl trase de
pe mine. Floare, dozæ, sticlæ, sare. Era excitat. Îmi atinse
sfîrcurile cu limba øi era pentru prima datæ cînd læsam un
bærbat sæ facæ asta, dupæ ce începusem sæ mæ tai. În paispre-
zece ani.
Mîinile lui mæ pipæiau peste tot, iar eu le læsam: pe spate,
pe sîni, pe coapse, pe umeri. Limba lui era în gura mea, în jos
pe gît, peste sfîrcuri, între picioare øi înapoi în guræ. Îmi sim-
fleam gustul în gura lui. Cuvintele erau tæcute. Mæ simfleam
exorcizatæ.
L°am tras în mine øi a ejaculat rapid øi tare øi a luat°o de
la capæt. Îi simfleam lacrimile scurgîndu°se pe umerii mei în
timp ce intra în mine. Am adormit înlænfluifli unul de altul (un
picior atîrnînd aici, un brafl sub cap mai încolo) øi un singur
cuvînt a pufnit o datæ: prezicere. Era bine, era ræu, nu øtiam.
Atunci am preferat sæ cred cæ era bine. Fatæ nebunæ.

Dimineafla devreme, lumina ræsæritului fæcea crengile sæ

paræ a fi sute de mînufle mici prin fereastra camerei. Am mers
goalæ pînæ la chiuvetæ pentru a umple paharul cu apæ, amîndoi
fiind mahmuri øi însetafli, iar lumina slabæ îmi atinse cicatricele
øi cuvintele prinseræ din nou viaflæ. Iertarea se încheiase. Buza
de sus mi se strîmbæ involuntar la vederea pielii mele øi mi°am
înfæøurat un prosop în jurul corpului înainte de a intra din nou
în pat.
John sorbi puflin din apæ, îmi sprijini capul øi mæ ajutæ øi
pe mine sæ beau, apoi sorbi lichidul. Degetele lui atingeau pro-
sopul. Eu îl flineam însæ strîns, ca pe o învelitoare peste sînii
mei øi am dat din cap.

223
 GILLIAN FLYNN

— Ce se întîmplæ? îmi øopti în ureche.

— Asta este lumina neiertætoare a dimineflii, am øoptit øi
eu. E vremea sæ læsæm iluziile la o parte.
— Care iluzii?
— Cæ totul poate fi în regulæ, i°am spus eu øi l°am særutat
pe obraji.
— Hai sæ nu facem încæ asta, spuse el øi mæ luæ în brafle.
În braflele acelea slabe øi færæ pær. Brafle de bæiat. Îmi tot
spuneam lucrurile astea, dar mæ simfleam bine øi în siguranflæ.
Frumoasæ øi curatæ. Mi°am apropiat fafla de gîtul lui øi l°am
mirosit: alcool øi lofliune de ras, genul acela care îfli dæ un fior
rece ca ghafla. Cînd am deschis din nou ochii, am væzut pe
fereastræ luminile roøii ale unei maøini de poliflie.
Bang, bang, bang. Uøa se zguduia de parcæ mai avea puflin
sæ cadæ.
— Camille Preaker! Sînt øeriful Vickery! Deschide imediat
dacæ eøti înæuntru!
Ne°am înøfæcat imediat hainele rævæøite, iar ochii lui John
erau la fel de îngrozifli ca ai unei pæsæri. Sunetul cataramelor
øi al foielii disperate ne°ar fi dat de gol, oricum. Sunete agitate,
vinovate. Am aruncat aøternuturile înapoi pe pat, mi°am trecut
degetele prin pær, iar în timp ce John încerca sæ capete o poziflie
relaxatæ, dar foarte ciudatæ, în spatele meu, cu degetele prinse
în cataramæ, am deschis uøa.
Era Richard. Cu o cæmaøæ albæ foarte bine cælcatæ, cu o cra-
vatæ foarte bine întinsæ øi cu un zîmbet care se stinse imediat
ce îl væzu pe John. Vickery stætea lîngæ el øi îøi freca mustafla,
de parcæ avea o iritaflie sub ea, øi, dupæ ce îøi plimbæ ochii de
la mine la John, se întoarse spre Richard.
Richard nu spunea nimic, doar mæ privea, apoi îøi încruciøæ
braflele øi trase adînc aer în piept. Sînt siguræ cæ în cameræ
plutea mirosul de sex.
— Ei, bine, se pare cæ eøti în regulæ, spuse el. Încercæ sæ
zîmbeascæ..
Øtiam cæ se chinuia foarte mult, pentru cæ pielea de dea-
supra gîtului era la fel de roøie ca cea a unui personaj înfuriat
din desene animate.
— Ce mai faci, John? Eøti bine?
— Sînt bine, mulflumesc, øi veni mai în faflæ pentru a fi lîngæ
mine.

224
 OBIECTE ASCUfiITE

— Donøoaræ Preaker, mama ta ne°a sunat cu ceva ore în

urmæ pentru cæ nu ai mai ajuns acasæ, mormæi Vickery. Zicea
cæ eøti puflin bolnavæ, cæ ai suferit o cædere, ceva de genu’ æsta.
Era foarte îngrijoratæ. Foarte îngrijoratæ. Øi mai ales cu toatæ
nenorocirea asta de acum, nu pofli fi niciodatæ prea atent. Dar
bænuiesc cæ o sæ se bucure sæ afle cæ eøti... aici.
Ultima parte a frazei sunase ca o întrebare, la care însæ nu
aveam de gînd sæ ræspund. Lui Richard îi datoram o explicaflie.
Lui Vickery, nu.
— Pot sæ o sun eu pe mama, mulflumesc. Dar mulflumesc
pentru grijæ.
Richard privea în jos, îøi muøca buza, era prima datæ øi sin-
gura cînd îl vedeam tulburat. Mi se înnodæ stomacul de greaflæ
øi de teamæ. Oftæ o datæ, o respiraflie lungæ øi puternicæ, îøi
duse mîna la buze, mæ privi în ochi øi apoi se uitæ la John. Eram
ca niøte copii prinøi fæcînd prostii.
— Hai, John, te ducem acasæ, spuse Richard.
— Mæ duce Camille, dar mulflumesc, detectiv Willis.
— Ai vîrsta necesaræ pentru asta, fiule? întrebæ Vickery.
— Are 18 ani, spuse Richard.
— Atunci e în regulæ, væ urez o zi bunæ la amîndoi, spuse
Vickery, dupæ care øuieræ un zîmbet în direcflia lui Richard øi
mîrîi „cæ o noapte bunæ afli avut deja“.
— Te sun mai tîrziu, Richard, am spus eu.
Ridicæ o mînæ øi o fluturæ dezamægit spre mine, dupæ care
se întoarse øi se urcæ în maøinæ.

John øi cu mine am parcurs drumul spre casa pærinflilor lui

în tæcere, iar el avea de gînd sæ încerce sæ locuiascæ în camera
de la subsol. Mormæia o melodie din anii ’50 øi bætea ritmul
cu unghiile în mînerul uøii.
— Cît de rea crezi cæ a fost faza asta? întrebæ el în cele din
urmæ.
— Pentru tine, nu cred cæ a fost rea. Demonstreazæ cæ eøti
un bæiat american normal, cu un apetit sænætos pentru femei
øi pentru sex ocazional.
— Dar nu a fost ocazional. Nu simt deloc aøa. Tu aøa simfli?
— Nu. Am folosit un cuvînt greøit. A fost exact invers, am
spus eu. Dar am mai mult de zece ani decît tine øi scriu despre

225
 GILLIAN FLYNN

crima care... e un conflict de interese. Reporteri mult mai buni

decît mine au fost dafli afaræ pentru aøa ceva.
Simfleam lumina soarelui pe faflæ, ridurile de la ochi øi vîrsta
care mæ apæsa. Fafla lui John, chiar dacæ bæuse toatæ nopatea
øi dormise foarte puflin, era netedæ ca o petalæ.
— Noaptea trecutæ. Tu m°ai salvat. Ceea ce ai fæcut tu m°a
salvat. Dacæ nu ræmîneai cu mine, aø fi fæcut probabil ceva
foarte ræu. Sînt sigur de asta, Camille.
— Øi eu m°am simflit foarte bine cu tine, i°am ræspuns øi
chiar aøa era, dar mi s°a pærut cæ aceste cuvinte aveau sonori-
tatea înøelætoare a mamei.

L°am læsat pe John la o stradæ mai încolo de casa pærinflilor

sæi, iar særutul lui îmi atinse obrazul cînd încercam sæ plec.
Nu are cum sæ dovedeascæ cineva cæ s°a întîmplat ceva între
noi, mæ gîndeam eu în acel moment.
M°am îndreptat cætre Strada Principalæ øi am parcat în fafla
secfliei de poliflie. Unul dintre felinare era încæ aprins. Era 5:47
dimineafla. În hol nu era încæ nici un ofifler de serviciu, aøa cæ
am sunat alarma de noapte. Odorizantul de cameræ de lîngæ
mine tocmai øuierase o aromæ de læmîie. Am sunat iar clopo-
flelul øi Richard apæru în spatele geamului de la uøa masivæ
care ducea spre birouri. A ræmas o secundæ pentru a mæ privi
øi mæ aøteptam sæ îmi întoarcæ din nou spatele, aproape cæ îmi
doream sæ facæ asta, dar el deschise uøa øi veni în hol.
— Cu ce vrei sæ începi, Camille?
Se aøezæ pe unul dintre scaunele umflate øi îøi propti capul
în mîini. Cravata îi atîrna între picioare.
— Nu era ceea ce pærea, Richard, am spus eu. Øtiu cæ sunæ
ca un cliøeu, dar e adeværat. Negare negare negare.
— Camille, la mai puflin de patruzeci øi opt de ore dupæ ce
noi doi am fæcut sex, te gæsesc într°o cameræ de motel cu
principalul suspect într°un caz de crimæ pe care eu îl conduc.
Chiar dacæ nu e ce pærea a fi, oricum e grav.
— Dar nu el e criminalul, Richard. Øtiu sigur cæ nu el a
fæcut°o.
— Zæu? Despre asta discutafli cînd øi-a bægat-o în tine?
Furie, foarte bine, mæ gîndeam eu. La asta pot sæ fac faflæ.
Mult mai bine decît la disperarea cu capul în mîini.

226
 OBIECTE ASCUfiITE

— Nu s°a întîmplat nimic de genul æsta, Richard. L°am gæsit

la Heelah’s beat criflæ øi chiar m°am temut cæ îøi poate face
ræu. L-am dus la motel pentru cæ voiam sæ ræmîn cu el øi sæ°i
ascult povestea. Am nevoie de el pentru articol. Øi øtii ce°am
aflat? Am aflat cæ ancheta ta l°a distrus pe bæiatul æsta, Richard.
Øi mai ræu, eu nu cred cæ tu îl bænuieøti pe el.
Numai ultima propoziflie era în întregime adeværatæ øi nu
mi°am dat seama de asta pînæ ce nu am rostit toate cuvintele.
Richard era un tip istefl, un poliflist excelent, foarte ambiflios,
care lucra pentru prima datæ la un caz major øi toatæ comuni-
tatea îi sufla în ceafæ pentru o arestare, iar el nu gæsise încæ
nimic concret. Dacæ ar fi gæsit mai multe dovezi împotriva lui
John, l°ar fi arestat de mult.
— Camille, în ciuda a ceea ce crezi tu, nu øtii chiar totul
despe cazul æsta.
— Richard, crede°mæ, nici nu am crezut vreodatæ cæ øtiu.
Nu m°am simflit altceva decît un stræin inutil în povestea asta.
În schimb, tu ai reuøit sæ mæ fufli øi sæ ræmîi la fel de implacabil.
Nimic nu°fli scapæ.
— Ah, deci încæ eøti ofticatæ din cauza asta? Credeam cæ
tu eøti o fatæ rea, duræ.
Tæcere. Un øuierat de læmîie. Puteam auzi încet øi ticæitul
ceasului argintiu de la mîna lui Richard.
— Lasæ°mæ sæ mæ revanøez faflæ de tine, i°am spus.
Eram din nou pe pilot automat, ca în zilele de altædatæ: în-
cercam cu disperare sæ îi fac pe plac, sæ îl fac sæ se simtæ bine,
sæ mæ placæ din nou. Pentru cîteva minute, în noaptea trecutæ,
m°am simflit în siguranflæ, iar apariflia lui Richard la uøæ
distrusese øi ce mai ræmæsese din calmul meu aparent. Øi voiam
sæ mæ simt din nou aøa.
M°am læsat uøor pe genunchi øi am încercat sæ°i desfac
pantalonii. O secundæ, el îøi aøezæ mîna pe capul meu. Apoi
mæ apucæ cu putere de umeri.
— Camille, Doamne, ce faci?
Îøi dædu seama cæ mæ strînge prea tare øi îmi dædu drumul,
ridicîndu°mæ în picioare.
— Vreau doar sæ fie totul în regulæ între noi, cum era înainte.
Mæ jucam cu unul dintre nasturii de la cæmaøa lui, pentru
cæ nu-l puteam privi în ochi.
— Nu aøa se rezolvæ problema, Camille, spuse el.

227
 GILLIAN FLYNN

Mæ særutæ aproape cu castitate pe buze.

— Trebuie sæ înflelegi asta înainte sæ mergem mai departe.
Trebuie sæ înflelegi asta øi atît.
Dupæ care îmi ceru sæ plec.

M°am chinuit sæ dorm cîteva ore pe scaunul din spate al

maøinii. Era ca øi cum aø fi încercat sæ citesc un indicator
printre vagoanele în miøcare ale unui tren. M°am trezit lipi-
cioasæ øi flîfnoasæ. De la un magazin FaStop mi°am cumpærat
o trusæ de toaletæ, o cremæ foarte parfumatæ øi un fixativ. M°am
spælat pe dinfli în chiuveta unei benzinærii, dupæ care m°am
dat cu cremæ la subrafl øi între picioare øi mi°am dat cu mult
fixativ pe pær. La final, miroseam a transpiraflie amestecatæ
cu sex øi eram acoperitæ de un nor ameflitor de aloe øi cæpøune.
Nu puteam da ochii cu maicæ°mea acasæ, dar aveam o dorinflæ
nebunæ de a lucra (de parcæ mai puteam scrie acum articolul.
De parcæ nu era totul gata sæ se facæ praf) Cu amintirea
imaginii lui Katie Lacey încæ proaspætæ în minte, de la discuflia
cu Geri, m°am decis sæ mæ întorc la ea. Era un fel de asistentæ
pentru pærinfli la øcoala primaræ, øi la clasa lui Ann øi la cea
a lui Natalie. Øi mama fusese asistent parental, o funcflie rîvnitæ
øi de elitæ în cadrul øcolii, pe care numai femeile care nu aveau
alt serviciu o puteau îndeplini: sæ treacæ prin clase de douæ
ori pe sæptæmînæ øi sæ organizeze expoziflii de artæ, de decupaje,
concerte øi, pentru fete în zilele de joi, a unor ore de cusut. Sau
aøa era, cel puflin, pe vremea mea. Probabil cæ acum era ceva
mai potrivit pentru ambele sexe, ceva mai modern. Utilizarea
computerului sau cursuri de începætori în folosirea cuptorului
cu microunde.
Katie, ca øi maicæ°mea, locuia în vîrful unui deal. Treptele
subfliri ale casei treceau prin gazon øi erau mærginite de floa-
rea°soarelui. Un copac catalpa se înælfla drept øi subflire pe
vîrful dealului, reprezentînd perechea femininæ a stejarului
bogat din dreapta sa. Era doar ora 10, dar Katie, slabæ øi
bronzatæ, stætea la soare pe alee, în adierea unui ventilator.
Soare færæ cælduræ. Acum îi mai ræmæsese doar sæ gæseascæ o
cale de a se bronza færæ sæ facæ cancer. Sau mæcar færæ riduri.
Mæ væzu urcînd treptele, ca o umbræ enervantæ deasupra
peluzei ei verzi, øi îøi duse mîna la ochi pentru a°øi da seama
cine sînt, cînd eram încæ la zeci de metri depærtare.

228
 OBIECTE ASCUfiITE

— Cine e? strigæ ea.

Pærul ei, de un blond auriu natural în liceu, era acum scli-
pitor de platinat øi îl purta prins într°o coadæ de cal în vîrful
capului.
— Bunæ, Katie, sînt Camille.
— Ca°meel! Oh, Doamne, cobor!
Era o întîmpinare mai mult decît generoasæ faflæ de ce mæ
aøteptam de la Katie, de la care nu mai primisem nici un semn
dupæ acea petrecere din casa lui Angie. Ciuda ei întotdeauna
venea øi dispærea ca rafalele de vînt.
Ajunse la uøæ, iar ochii albaøtri îi luceau din fafla bronzatæ.
Braflele îi erau maro øi slabe ca ale unui copil øi îmi aminteau
de niøte trabucuri franfluzeøti pe care øi le cumpærase Alan
într°o iarnæ. Mama îl trimisese cu ele la subsol, declarînd cæ
acolo este camera lui de fumat. Alan a renunflat curînd la
trabucuri øi s°a apucat de pipæ.
Katie îøi trase un maieu roz-electric peste costumul de baie,
din cele pe care øi cumpærau fetele în South Padre în anii ’80,
ca amintire a concursurilor de tricouri ude din vacanfla de
primævaræ. Mæ cuprinse cu braflele ei de cacao øi mæ invitæ sæ
intru. Nu exista aer condiflionat în casa asta veche, cum nu
exista nici la mama mea, îmi explicæ ea. Cu toate cæ au avut,
totuøi, un aparat de cameræ în dormitorul principal. Copiii,
m°am gîndit eu, puteau sæ transpire. Nu cæ n°ar fi fost øi ei
îngrijifli. Toatæ aripa de est a casei pærea sæ fie un teren de
joacæ, cu o casæ de plastic galbenæ, un tobogan øi un cal de
jucærie pe post de balansoar. Nici una dintre ele nu pærea atinsæ.
Pe perete erau aliniate litere mari din plastic: Mackenzie.
Emma. Poze ale unor fetifle blonde care zîmbeau, cu nasuri
cîrne øi ochi lucioøi. Nici una nu era fæcutæ de aproape, pentru
a se vedea fafla, în schimb în toate se putea observa foarte bine
cu ce erau îmbræcate fetiflele. Salopete roz cu margarete, rochii
roøii cu buline, bonete Easter øi pantofiori Mary Janes. Copii
drægufli øi haine foarte drægufle. Tocmai am creat un trend
pentru cumpærætorii din Wind Gap.
Katie Lacey Brucker nu pærea interesatæ sæ afle de ce o
vizitam în acea dimineaflæ de vineri. Am vorbit despre vedete
— asta era tot ce citea ea — øi despre concursurile de frumusefle
pentru copii, care erau, din pæcate, pentru totdeauna marcate
de umbra lui JonBenet. Lui Mackenzie îi place la nebunie sæ

229
 GILLIAN FLYNN

fie manechin. Pæi, fiind aøa frumoasæ ca mama ei, cine nu ar

înflelege? Vai, Camille, ce drægufl din partea ta sæ spui asta —
nu credeam cæ tu mæ consideri dræguflæ. Oh, bineînfleles, nu fi
prostuflæ. Vrei ceva de bæut? Sigur cæ da. Noi nu avem alcool
în casæ. Normal, dar nici nu mæ gîndeam la asta. Ceai dulce
e bine? Ceai dulce e minunat, nici nu gæseøti aøa bun în
Chicago, chiar ajungi sæ duci dorul specialitæflilor regionale,
sæ vezi cum îøi preparæ øunca acolo. Ce bine e acasæ!
Katie se întoarse cu o canæ de cristal plinæ de ceai. Ciudat,
avînd în vedere cæ am væzut°o scoflînd un bidon din frigider.
Un puseu de infatuare, urmat însæ de recunoaøterea faptului
cæ nici eu nu eram în totalitate sinceræ. De fapt, îmi înfæøu-
rasem starea de sine în parfumul dens al unei plante artificiale.
Nu era doar aloe øi cæpøunæ, dar simfleam øi aroma de læmîie
a odorizantului de cameræ.
— E minunat ceaiul, Katie. Cred cæ aø putea bea ceai dulce
la fiecare masæ.
— Cum ziceai cæ îøi preparæ øunca acolo?
Îøi strînse picioarele sub ea øi se aplecæ uøor. Îmi aducea
aminte de liceu, cu privirea acea serioasæ, ca øi cum încerca
sæ memoreze combinaflia de la seif.
Eu nu mænînc øuncæ de cînd eram copil øi am fost sæ vizitæm
afacerea familiei. Nici mæcar nu era o zi de tæiat porcii, dar
priveliøtea nu m°a læsat sæ dorm nopfli întregi. Sute de animale
îndesate unul într°altul încît nici nu se puteau întoarce øi
mirosul dulce øi înecæcios de sînge amestecat cu cæcat. Imaginea
Ammei, privind cu nesafl acele cuøti.
— Nu pun destul zahær brun.
— Mhm. Apropo, vrei sæ îfli fac un sandviø sau altceva? Am
øuncæ de la magazinul mamei tale, vitæ de la magazinul Deacon,
pui de la Coveys. Øi curcan de la Lean Cuisine.
Katie era genul de femeie care putea sæ trebæluiascæ toatæ
ziua, sæ spele faianfla din bucætærie cu periufla de dinfli sau sæ
curefle spafliile dintre duøumele cu o scobitoare, înainte sæ
vorbeascæ despre ceva care o deranja. Sau serios, cel puflin. Cu
toate astea, am reuøit sæ o determin sæ vorbeascæ despre Ann
øi despre Natalie, garantîndu°i anonimatul, øi mi°am pornit
øi reportofonul. Fetele erau dulci øi drægufle øi plæcute, imi-
nentul pasaj de introducere. Apoi:
— Am avut un incident cu Ann, în ziua de cusut.

230
 OBIECTE ASCUfiITE

Deci încæ exista ziua de cusut. Era reconfortant, într°un fel.

— A înflepat°o pe Natalie Keene cu acul în obraz. Cred cæ
flintise, de fapt, ochii, cum i°a fæcut Natalie fetiflei din Ohio.
Philadelphia.
— Acum le°am væzut cæ stau cuminfli una lîngæ alta — nu
erau chiar prietene, erau în clase diferite, dar la ora de cusut
vine toatæ lumea. Iar Ann mormæia ceva de una singuræ øi chiar
aræta ca o micæ mamæ. Øi atunci s°a întîmplat.
— A rænit°o grav pe Natalie?
— Mmm. Nu foarte grav. Eu øi cu Rae Whitescarver... ea
este învæflætoare la clasa a doua acum. O chema Rae Little, era
cu cîfliva ani mai micæ decît noi... øi nu era chiar micæ. Cel puflin,
nu atunci. Acum a mai dat jos cîteva kilograme. În fine, eu øi
cu Rae am tras°o pe Ann deoparte, iar lui Natalie îi ræmæsese
un ac înfipt în obraz, la cîfliva milimetri de ochi. Nu plîngea
deloc. Doar gîfîia ca un mînz înfuriat.
Mi°o imaginam pe Ann cu pærul încîlcit, trecînd acul prin
material øi amintindu°øi povestea despre Natalie øi foarfeca
ei, o faptæ violentæ care o scotea în evidenflæ. Øi înainte sæ mai
apuce sæ se gîndeascæ, acul intræ în carne, mai uøor decît ar
fi crezut, lovind osul cu o împunsæturæ rapidæ. Iar Natalie, cu
acul metalic înfipt în ea, arætînd ca o micuflæ linguræ argintie.
— Ann a fæcut asta færæ motiv?
— Singurul lucru pe care îl øtiu sigur despre cele douæ fete
e cæ nu aveau nevoie de un motiv pentru a izbucni.
— Alte fete le necæjeau? Erau chinuite?
— Ha, ha!
Fusese într°adevær surprinsæ de întrebare, dar hohotul de
rîs apæru ca un perfect „Ha, ha“. Ca øi cum s°ar uita o pisicæ
la tine øi ar spune „Miau“.
— Ei bine, nu pot sæ spun cæ aøteptau cu neræbdare sæ vinæ
la øcoalæ, spuse Katie. Dar mai bine o întrebi pe surioara ta
despre asta.
— Te referi la faptul cæ Amma le°a chinuit...
— Sæ ne ajute Dumnezeu cînd o intra la liceu!
Aøteptam în tæcere momentul în care Katie Lacey Brucker
avea sæ îøi înceapæ tirada despre sora mea. Numai veøti rele,
bænuiam. Nu°i de mirare cæ se bucura atît de mult sæ mæ vadæ.

231
 GILLIAN FLYNN

— Mai flii minte cum conduceam noi Liceul Calhoon? Ce

credeam noi cæ e miøto, imediat devenea miøto øi pe cei pe care
noi nu°i plæceam îi ura toatæ lumea?
Parcæ spunea o poveste, descriind un flinut feeric de în-
gheflatæ øi iepuraøi. Dædeam din cap. Mi°am amintit un gest
urît pe care l°am fæcut: o fatæ foarte studioasæ, pe nume
LeeAnn, cu care fusesem prietenæ în øcoala primaræ, arætase
prea multæ preocupare pentru starea mea mentalæ, sugerînd
cæ poate eram deprimatæ. Am oprit°o într°o zi, cînd a venit la
mine sæ stæm de vorbæ înainte de ore. Mi°o amintesc øi acum:
cærfli îngræmædite sub brafl, o fustæ ciudatæ cu desene, capul
puflin plecat de fiecare datæ cînd vorbea cu mine. M°am întors
cu spatele la ea øi nu am læsat°o sæ treacæ, rîzînd de hainele
ei prea serioase, de bisericæ. Fetele au adoptat repede ideea.
Tot restul sæptæmînii a fost chinuitæ cu încæpæflînare. În ultimii
doi ani de liceu øi°a petrecut pauzele stînd cu profesorii. Puteam
sæ opresc acest chin cu un singur cuvînt, dar nu am fæcut°o.
Voiam sæ nu se mai apropie de mine.
— Sora ta e exact cum eram noi atunci øi de trei ori mai
mult. În plus, e foarte rea.
— Cum adicæ e foarte rea?
Katie scoase un pachet de fligæri din sertarul mesei øi îøi
aprinse una cu un bæfl lung de chibrit. Fuma tot pe ascuns.
— Ei, ea øi fetele alea, chestiile alea micufle øi blonde care
deja au flîfle, ele conduc øcoala, iar Amma le conduce pe ele.
Pe bune, e grav. Cîteodatæ e amuzant, dar de cele mai multe
ori e grav. Obligæ o fatæ græsuflæ sæ le aducæ masa de prînz în
fiecare zi, iar înainte sæ plece o pun sæ mænînce ceva færæ sæ°øi
foloseascæ mîinile, doar sæ°øi bage nasul în ce au ele pe farfurie.
Strîmbînd din nas aici, dar altceva nu pærea sæ o deranjeze.
— Pe altæ fetiflæ au pus°o la colfl øi au obligat°o sæ îøi ridice
bluza øi sæ le arate bæieflilor. Pentru cæ nu avea sîni deloc. Øi
o puneau sæ spunæ lucruri obscene cînd fæcea chestia asta. Øi
mai umblæ zvonul cæ au luat o fostæ prietenæ, o fatæ pe nume
Ronna Deel pe care nu o mai plæceau, au dus°o la o petrecere,
au îmbætat°o øi apoi... au oferit°o ca dar bæieflilor mai mari de
acolo. Øi au stat de pazæ la uøæ pînæ au terminat tofli cu ea.
— Dar au abia 13 ani, am spus eu.
Mæ gîndeam la ce fæcusem eu la vîrsta asta. Øi pentru prima
datæ mi°am dat seama cît de fragedæ era aceastæ vîrstæ.

232
 OBIECTE ASCUfiITE

— Sînt niøte fete foarte precoce. Am fæcut øi noi destule

nebunii øi nu la o vîrstæ cu mult mai mare.
Vocea lui Katie deveni ræguøitæ de la fum. Îl expiræ øi îl
urmæri plutind albastru deasupra noastræ.
— Noi nu am fæcut niciodatæ ceva atît de crud.
— Dar am fost foarte aproape, Camille.
Poate tu, eu nu. Ne uitam una la alta, amîndouæ evaluînd
puterea de jucætor.
— Oricum, Amma øi°a bætut joc la greu øi de Ann øi de
Natalie, spuse Katie. Era drægufl din partea mamei tale cæ se
ocupa de ele.
— Øtiu cæ mama a meditat°o pe Ann.
— Da, lucra cu ele ca asistent øcolar, le aducea la voi acasæ
øi le dædea sæ mænînce dupæ ore. Cîteodatæ venea chiar øi în
pauze øi le privea din afara gardului cum se joacæ în curte.
O imagine a mamei, cu degetele încleøtate pe plasa gardului,
uitîndu°se înæuntru cu læcomie. O imagine a mamei îmbræcatæ
în alb, în alb strælucitor, flinînd°o pe Natalie cu o mînæ øi cu
un deget la buze, pentru a°i face semn lui James Capisi sæ tacæ.
— Am terminat? întrebæ Katie. Mæ cam oboseøte subiectul
æsta.
Opri înregistrarea reportofonului.
— Am auzit bîrfa despre tine øi despre poliflistul æla sim-
patic, zîmbi Katie.
Un fir de pær i se desprinsese din coadæ øi mi°am amintit°o
aplecatæ peste picioare, fæcîndu°øi unghiile øi întrebîndu°mæ
despre relaflia mea cu un fotbalist pe care l°ar fi vrut ea. Am
încercat sæ nu mæ crispez la remarca despre Richard.
— Doar zvonuri, am zîmbit eu. El e singur, eu la fel... viafla
mea nu e nici pe departe atît de interesantæ.
— John Keene s°ar putea sæ fie de altæ pærere.
Mai scoase o fligaræ, o aprinse, inhalæ fumul øi expiræ,
fixîndu°mæ cu ochii ei albaøtri de porflelan. Nu mai zîmbea.
Aveam douæ variante: îi puteam arunca niøte firimituri de bîrfæ,
ca sæ fie mulflumitæ. Dacæ povestea ajunsese deja la Katie la
ora 10, restul oraøului o va øti pînæ la prînz. Sau aø putea sæ
neg, riscînd sæ o enervez øi sæ pierd ajutorul oferit de ea. Aveam
deja interviul øi cu siguranflæ nu mæ interesa sæ ræmîn în
grafliile ei.

233
 GILLIAN FLYNN

— Ei, tot zvonuri. Oamenii trebuie sæ îøi caute hobby°uri

mai bune.
— Zæu? Mie mi se pærea chiar tipic pentru tine. Întotdeauna
ai fost gata de o distracflie bunæ.
M°am ridicat, foarte dornicæ sæ plec. Katie mæ urmæ pînæ
afaræ, muøcîndu°øi obrajii.
— Mulflumesc pentru timpul pe care mi l-ai acordat, Katie,
mi°a fæcut plæcere sæ te revæd.
— Øi mie, Camille. Øedere plæcutæ în continuare.
Ieøisem deja pe uøæ øi ajunsesem pe trepte cînd am auzit°o
strigînd.
— Camille!
M°am întors øi am væzut°o pe Katie cu piciorul stîng îndoit,
ca un copil, cum fæcea øi în liceu.
— Un sfat prietenesc: du°te acasæ øi spalæ°te. Pufli!

M°am dus acasæ. În creier mi se învîrteau diferite imagini

ale maicæ°mii, toate ameninflætoare. Prezicere. Cuvîntul îmi
zvîcnea din nou pe piele. O imagine cu Joya, slabæ, cu pærul
zburlit øi cu unghii lungi, cojind fîøii de piele de pe mama. Pielea
mamei øi medicamentele øi pastilele ei, încîlcindu°se în pærul
meu. Marian, doar niøte oase într°un coøciug, o fundæ albæ de
satin înfæøuratæ în jurul unor bucle blonde, ca un buchet care
se ofilea. Mama mea îngrijind fetiflele acelea sælbatice. Sau în-
cercînd. Natalie øi Ann nu pæreau genul sæ accepte prea multæ
îngrijire. Iar Adora nu suporta fetiflele care nu se supuneau
felului ei ciudat de a îngriji. Oare îi fæcuse unghiile lui Natalie
înainte sæ o sugrume? Sau dupæ?
Eøti nebunæ dacæ crezi ceea ce gîndeøti acum. Eøti nebunæ
dacæ nu crezi.

234
Cincisprezece

P e verandæ erau aliniate trei biciclete roz, împodobite cu

coøulefle albe, legate cu panglici de ghidon. M°am uitat într-unul
din coøulefle øi am remarcat un ruj foarte mare øi o fligaræ de
iarbæ într°o pungæ de sandviø.
M°am strecurat pe uøæ øi am urcat pe scæri. Fetele erau în
camera Ammei chicotind tare, flipînd de încîntare. Am deschis
uøa færæ sæ bat. Nu era politicos, dar nu puteam suporta ideea
acelei øuøoteli secrete, dorinfla de a pærea nevinovate în fafla
celor mari. Cele trei blonde stæteau în cerc în jurul Ammei, în
pantaloni scurfli øi fuste mini care læsau la vedere picioarele
lor slabe øi epilate. Amma stætea pe jos distrîndu°se cu cæsufla
de pæpuøi øi cu un tub de super glue lîngæ ea. Avea pærul adunat
în vîrful capului øi prins cu o panglicæ albastræ. fiiparæ din nou
cînd le°am salutat, zîmbind exagerat de tare øi cu toatæ fafla,
ca niøte pæsæri agitate.
— Bunæ, Mille, spuse Amma, care nu mai avea bandaje, dar
aræta încæ slæbitæ øi fierbinte. Noi ne jucam cu pæpuøile. Nu°i
aøa cæ am cea mai frumoasæ cæsuflæ de pæpuøi?
Vocea ei era miorlæitæ, ca a unui copil dintr°un serial din
anii ’50. Era greu sæ mi°o imaginez pe aceastæ Amma ca fiind
aceeaøi care mi°a dat droguri cu o searæ în urmæ. Sora mea,
care se distra oferindu°le bæieflilor mai mari foste prietene.
— Da, Camille, nu°i aøa cæ°fli place cæsufla Ammei? ræsunæ
ca un ecou vocea ræguøitæ a blondei indecente.
Jodes era singura care nu mæ privea. În schimb, îøi aflintise
privirea asupra cæsuflei, ca øi cum ar fi vrut sæ poatæ intra în ea.
— Te simfli mai bine, Amma?

235
 GILLIAN FLYNN

— Da, mæ simt mai bine, draga mea soræ, spuse ea încet.

Sper cæ øi tu te simfli mai bine.
Fetele chicotiræ din nou, ca un fior. Am închis uøa, enervatæ
de un joc pe care nu îl pricepeam.
— Poate ar trebui sæ o iei øi pe Jodes cu tine, strigæ una
dintre ele dincolo de uøa închisæ.
Jodes nu mai avea zile multe în cadrul grupului.
Am fæcut o baie fierbinte, în ciuda cældurii de afaræ — chiar
øi porflelanul cæzii era roøiatic — øi am stat acolo goalæ, cu
bærbia pe genunchi, læsînd apa sæ se furiøeze pe lîngæ mine.
Baia mirosea a sæpun de mentæ øi a aroma dulce øi înflepætoare
a sexului de femeie. Eram aspræ øi plinæ de semne øi asta îmi
fæcea bine. Am închis ochii øi am alunecat în apæ pînæ ce mi°a
intrat în urechi. Singur. Aø fi dorit sæ°mi tai cuvîntul æsta în
piele, dar m°am mirat cæ nu°mi ardea corpul. Cercul de piele
pe care mi°l fæcuse Adora în cap se înfioræ, de parcæ se oferea
voluntar pentru sarcina asta. Mi se ræcori øi fafla øi am deschis
ochii la timp pentru a o vedea pe mama stînd lîngæ cadæ, cu
pærul lung øi blond conturîndu°i fafla.
M°am ridicat øi mi°am acoperit sînii, împroøcînd puflinæ apæ
pe rochia ei roz de bumbac.
— Draga mea, unde ai fost? Am fost de°a dreptul îngrozitæ.
Aø fi venit chiar eu sæ te caut, dar Amma a avut o noapte cam
proastæ.
— Ce a pæflit Amma?
— Unde ai fost asearæ?
— Ce a pæflit Amma, mamæ?
Întinse mîinile spre fafla mea, dar m°am ferit. Ea se încruntæ
øi repetæ gestul, mæ mîngîie pe obraz øi îmi întinse pærul pe
spate. Cînd îøi luæ mîna de pe mine, pæru uimitæ cæ era umedæ,
ca øi cum asta îi strica pielea.
— A trebuit sæ am grijæ de ea, spuse ea simplu.
Mi se înfioræ pielea pe brafle.
— fii°e frig, draga mea? fii s°au întærit sfîrcurile.
În mînæ flinea un pahar de lapte cu o nuanflæ albastræ, pe
care mi°l înmînæ în tæcere. Fie bæutura o sæ°mi facæ ræu, øi
atunci øtiu cæ nu sînt nebunæ, fie nu îmi face ræu øi atunci øtiu
cæ sînt o persoanæ bolnavæ de uræ. Am bæut paharul, în timp

236
 OBIECTE ASCUfiITE

ce mama mormæia ceva øi îøi lingea buza de jos, cu un gest

atît de îndræznefl încît pærea chiar obscen.
— Cînd erai micæ, nu ai fost niciodatæ aøa ascultætoare,
spuse ea. Erai mereu încæpæflînatæ. Poate fli s°a mai domolit
personalitatea. Într°un fel bun. Necesar.
Ea plecæ, iar eu am mai ræmas în cadæ o oræ, aøteptînd sæ
se întîmple ceva. Dureri stomacale, ameflealæ, febræ. Am stat
la fel de nemiøcatæ cum stau øi în avion, unde mæ tem cæ o
miøcare bruscæ ne poate dærîma. Dar nimic. Amma era în patul
meu cînd am deschis uøa.
— Eøti aøa de grosolanæ, spuse ea, cu braflele molatice adu-
nate în jurul ei. Nu pot sæ cred cæ te°ai futut cu un ucigaø de
copii. Eøti exact aøa de rea cum a spus ea.
— Nu o asculta pe mama, Amma. Nu e o persoanæ de încre-
dere. Øi nu mai...
Ce? Sæ nu mai accepfli nimic de la ea? Spune°o dacæ asta
gîndeøti, Camille.
— Nu te întoarce împotriva mea, Amma. Ne rænim foarte
uøor în familia asta.
— Povesteøte°mi despre pula lui, Camille. Aræta bine?
Vocea ei avea aceeaøi lîncezealæ øi prefæcætorie pe care o
avusese øi mai devreme, dar nu mai pærea atît de relaxatæ: se
ghemui în aøternuturile mele, cu o privire sælbaticæ øi cu fafla
roøie.
— Amma, nu vreau sæ vorbesc despre asta cu tine.
— Acum cîteva seri nu erai atît de maturæ, surioaræ. Nu
mai sîntem prietene?
— Amma, trebuie sæ mæ culc acum.
— Noapte grea, nu? Ei bine, ai puflinticæ ræbdare — totul
o sæ se înræutæfleascæ.
Dupæ douæzeci de minute am început sæ vomit, cu zvîcneli
amare øi transpirate în care îmi imaginam stomacul încor-
dîndu°se øi zvîcnind ca un atac de cord. Stæteam pe podeaua
de lîngæ toaletæ, sprijinitæ de perete, îmbræcatæ doar cu un
tricou. Afaræ se auzeau gaifle albastre ciripind. În casæ, mama
o striga pe Gayla. Mai trecu o oræ øi eu încæ vomitam, fiere
verde care curgea din mine precum siropul, încet øi vîscos.
Mi°am pus niøte haine øi mi°am periat dinflii cu grijæ — dacæ
bægam prea mult periufla în guræ, îmi venea din nou sæ vomit.

237
 GILLIAN FLYNN

Alan stætea pe veranda din faflæ, citind o carte mare legatæ

în piele øi intitulatæ simplu Cai. Pe braflul din stînga al ba-
lansoarului se afla un castron din sticlæ portocalie, cu o mînæ
de budincæ verde în mijloc. El purta un costum albastru în
dungi øi o pælærie Panama pe cap. Era la fel de calm ca un
heleøteu.
— Mama ta øtie cæ pleci?
— Mæ întorc repede.
— Te°ai purtat mult mai bine cu ea în ultimul timp, Camille,
øi îfli mulflumesc pentru asta. Pare sæ se simtæ mult mai bine.
Chiar øi purtarea ei faflæ de... Amma este mai calmæ.
Întotdeauna pærea sæ facæ o pauzæ înainte de a rosti numele
fiicei sale, de parcæ ar fi avut o conotaflie imoralæ.
— Mæ bucur, Alan, mæ bucur.
— Sper cæ øi tu eøti mai împæcatæ cu tine însæfli, Camille.
E foarte important sæ te placi pe tine însufli. O atitudine
pozitivæ te cuprinde la fel de repede ca una negativæ.
— Bucuræ°te de cai.
— Întotdeauna.
Drumul spre Woodberry era plin de curbe umbrite, locuri
în care am mai vomitat niøte fiere øi puflin sînge. Am avut trei
opriri, dintre care la una am vomitat pe lateralul maøinii,
pentru cæ nu am putut deschide portiera suficient de repede.
Am folosit vechiul meu termos pentru suc de cæpøune øi votcæ
pentru a curæfla locul.

Spitalul St. Joseph din Woodberry era un cub uriaø de

cæræmidæ aurie øi geamuri fumurii. Marian îi spunea „vafa“.
Era un loc de amestecæturi în mare parte: dacæ locuiai în vest,
mergeai la Popular Bluff pentru a°fli îngriji sænætatea; dacæ
locuiai în nord, mergeai la Hayti; la Woodberry veneai doar
dacæ erai prins în cælcîiul de cizmæ al statului Missouri.
O femeie mare, cu un bust caraghios de rotund, trimitea
semnale „Nu deranjafli“ din spatele biroului de informaflii. Am
stat acolo øi am aøteptat. Ea se prefæcea cæ citeøte cu mare
atenflie. M°am apropiat mai mult. Urmærea cu degetul fiecare
rînd al revistei øi continua sæ citeascæ.
— Scuzafli°mæ, am spus, cu un ton de irascibilitate ameste-
catæ cu ironie, pe care nici eu nu°l agream.

238
 OBIECTE ASCUfiITE

Avea mustaflæ øi degetele îngælbenite de la fumat, la fel ca

øi caninii care se vedeau sub buza superioaræ. Fafla pe care le°o
aræfli oamenilor le spune acestora cum sæ te trateze, îmi spunea
mama, de fiecare datæ cînd nu o læsam sæ mæ îngrijeascæ.
Femeia asta nu putea fi tratatæ bine.
— Am nevoie sæ gæsesc niøte dosare medicale.
— Facefli o cerere la doctor.
— E vorba despre sora mea.
— Punefli°o pe sora dumneavoastræ sæ facæ o cerere la
doctorul ei.
Dædu pagina revistei.
— Sora mea e moartæ.
Aø fi putut sæ spun asta øi altfel, dar voiam sæ o trezesc odatæ
pe femeia asta. Chiar øi aøa, atenflia ei era plinæ de ciudæ.
— Ah. Îmi pare ræu. A murit aici?
Am dat din cap.
— A murit cînd a ajuns aici. Dar a primit de multe ori
tratament de urgenflæ aici, iar doctorul ei avea cabinetul aici.
— Cînd a murit?
— Pe 1 mai 1988.
— Doamne! E ceva timp de atunci. Trebuie sæ avefli ræbdare.

Patru ore mai tîrziu øi dupæ douæ reprize de urlete la niøte

asistente nepæsætoare, un flirt disperat cu un administrator
palid øi cu fafla pufoasæ øi trei drumuri la toaletæ ca sæ vomit,
mi s°au aruncat în brafle fiøele medicale ale lui Marian.
Exista o fiøæ pentru fiecare an din viafla ei, din ce în ce mai
subfliri. Nu puteam înflelege mai mult de jumætate din scrisul
doctorilor. Multe dintre ele vorbeau despre analize cerute øi
fæcute, niciodatæ utile. Tomografie la creier øi radiografie la
inimæ. Apoi o proceduræ prin care lui Marian i s°a introdus o
cameræ de filmat prin gît pentru a i se examina stomacul.
Monitoare cardiologice. Diagnostice posibile: diabet, suflu al
inimii, refulare de acid, boalæ de ficat, hipertensiune pulmonaræ,
depresie, boala lui Crohn, lupus. Apoi am gæsit o foaie roz, cu
linii regulate de scris feminin. Ataøatæ de un raport despre
testele de stomac fæcute de Marion. Era un scris îngrijit, cursiv,
dar iritat — pixul apæsase fiecare cuvînt în hîrtie. Scria:

239
 GILLIAN FLYNN

Sînt o asistentæ care a îngrijit°o pe Marian Crellin pe durata

analizelor de sæptæmîna aceasta, dar øi cu alte ocazii de spita-
lizare. Opinia mea fermæ („fermæ“ era subliniat de douæ ori)
este cæ acest copil nu este deloc bolnav. Cred cæ dacæ mama
nu s-ar comporta aøa cu ea, ar fi perfect sænætoasæ. Copilul
manifestæ semne de boalæ dupæ ce petrece un timp singuræ cu
mama ei, chiar øi în zilele în care s-a simflit foarte bine pînæ
la vizitele acesteia. Pe mamæ nu o intereseazæ deloc Marian cînd
este sænætoasæ, ba chiar se pare cæ o pedepseøte pentru asta.
Mama o fline în brafle doar dacæ plînge sau se simte ræu. Atît
eu, cît øi alte asistente, care din motive administrative nu doresc
sæ semneze aceastæ declaraflie, credem cu tærie cæ acest copil,
ca de altfel øi sora sa, trebuie sæ pæræseascæ domiciliul øi sæ
fie puse sub observaflie.
Beverly Van Lumm

Fireascæ indignare. Ne°ar fi fost de folos dacæ se indignau

øi alflii. Mi°o imaginam pe Beverly Lumm, pieptoasæ øi cu buzele
strînse, cu pærul adunat într°un coc strîns, scriind nervoasæ
scrisoarea în camera de alæturi, nevoitæ sæ o lase pe Marian
leøinatæ în braflele mamei, fiind doar o chestiune de timp pînæ
cînd Adora avea sæ cearæ ajutor.
Încæ o oræ øi am reuøit sæ o gæsesc pe asistentæ în salonul
de pediatrie, care era, de fapt, o cameræ mare cu patru paturi,
din care doar douæ ocupate. O fetiflæ micuflæ citea cu o expresie
placidæ, iar bæiatul din patul de alæturi dormea ridicat, cu gîtul
prins de niøte bare de metal care pæreau înøurubate direct în
mæduva spinærii.
Beverly Van Lumm nu era deloc cum mi°o imaginasem eu.
Avea cam øaizeci de ani, era micuflæ de înælflime, cu pærul
grizonat lipit de cap. Purta pantaloni de uniformæ înflorafli øi
o jachetæ albastru-deschis øi avea un pix fixat în spatele urechii.
Cînd am spus cine sînt, ea pæru sæ îøi aminteascæ imediat de
mine øi nu era deloc surprinsæ cæ am apærut, în cele din urmæ.
— Îmi pare bine sæ te revæd dupæ atîflia ani, deøi nu în cele
mai bune circumstanfle, spuse ea cu o voce joasæ øi caldæ.
Cîteodatæ visez cu ochii deschiøi cæ Marian însæøi trece pe aici,
mare cu un copil sau doi. Dar iluziile astea sînt periculoase.

240
 OBIECTE ASCUfiITE

— Am venit pentru cæ v°am citit biletul.

Pufni øi îøi închise pixul.
— Mare scofalæ ce°am fæcut cu biletul æla. Dacæ nu aø fi fost
aøa de tînæræ øi de agitatæ øi intimidatæ de marii maeøtri de
pe aici, aø fi fæcut mai mult decît sæ scriu un bilet. Normal cæ,
în zilele acelea, nu se mai auzise ca mama sæ fie acuzatæ de
aøa ceva. Aproape cæ m°au concediat. Nu vrei niciodatæ sæ crezi
cæ poate fi adeværatæ o asemenea situaflie. E desprinsæ parcæ
din poveøtile fraflilor Grimm sau din SMI.
— SMI?
— E o denumire, Sindromul Münchausen Indus. Cel care
are grijæ de un copil, de obicei mama, aproape de fiecare datæ
mama, îøi îmbolnæveøte copilul pentru a atrage atenflia. Dacæ
ai Münchausen, îfli faci singur ræu pentru a atrage atenflia. Dacæ
ai SMI, îfli faci copilul sæ se simtæ ræu, pentru a demonstra ce
mamæ grijulie øi iubitoare eøti tu. Vezi, ca în fraflii Grimm, ca
o vræjitoare maleficæ desprinsæ dintr°un basm. Mæ mir cæ nu
ai auzit de chestia asta.
— Îmi sunæ cunoscut.
— A devenit o boalæ destul de cunoscutæ. Îndrægitæ. Pentru
cæ oamenilor le place tot ce e nou øi înfricoøætor. Mi°aduc aminte
cînd s°a ræspîndit anorexia prin anii ’80. Cu cît se fæceau mai
multe filme despre boala asta, cu atît mai multe fete fæceau
foamea. Dar tu ai pærut în regulæ mai mereu. Mæ bucur.
— Sînt în regulæ, în mare parte. Dar mai am o soræ, næscutæ
dupæ Marian, øi îmi fac griji pentru ea.
— Ar trebui. Nu e nici o ømecherie sæ fii copilul favorit cînd
mama ta suferæ de SMI. Ai avut noroc cæ nu ai interesat°o prea
tare pe mama ta.
Pe hol trecu un bærbat într°un cærucior cu rotile, îmbræcat
în salopetæ verde deschis, urmat de doi tipi graøi care rîdeau,
îmbræcafli asemænætor.
— Studenfli la medicinæ, spuse Beverly, dîndu°øi ochii peste
cap.
— A cercetat vreodatæ vreun doctor sesizarea ta?
— Eu am numit°o sesizare, dar ei au væzut°o ca pe o plîngere
copilæreascæ a unei asistente geloase. Cum am spus, erau alte
vremuri. Doar puuuflin mai diferite. Øi ca sæ fiu sinceræ, Camille,
nici nu am forflat lucrurile. Tocmai ieøisem dintr-un divorfl,
trebuia sæ îmi pæstrez slujba øi, poate ce îmi doream cel mai

241
 GILLIAN FLYNN

tare, aø fi vrut sæ îmi spunæ cineva cæ greøesc. Dar trebuie sæ

fii sigur cæ greøeøti. Cînd Marian a murit, am bæut încontinuu
trei zile la rînd. Fusese deja îngropatæ cînd m°am întors la
serviciu øi l°am întrebat pe øeful secfliei de pediatrie dacæ îmi
citise sesizarea. Mi s°a spus sæ îmi iau liber restul sæptæmînii.
Eram doar o femeie istericæ în ochii lor.
Ochii mei deveniseræ umezi øi mæ înflepau, iar ea mæ luæ
de mînæ.
— Îmi pare ræu, Camille.
— Doamne, sînt atît de furioasæ!
Îmi flîøniræ lacrimile pe obraz øi mi le øtergeam disperatæ
cu dosul palmei, pînæ cînd Beverly îmi oferi un pachet de
øerveflele.
— Sînt furioasæ cæ s°a întîmplat aøa ceva! Øi cæ mi°a trebuit
atît timp sæ descopær!
— Draga mea, e vorba de mama ta. Nici nu øtiu cum ai putea
rezolva povestea asta. Mæcar acum se pare cæ se va face
dreptate. De cînd lucreazæ detectivul la caz?
— Detectivul?
— Willis, parcæ, nu? Un bæiat istefl øi arætos. A copiat toate
paginile din dosarul lui Marian øi m°a interogat de a scos untul
din mine. Nu mi°a spus cæ mai e implicatæ o fetiflæ. Dar mi°a
spus cæ tu eøti bine. Cred cæ are ceva pentru tine, pentru cæ
s°a fîstîcit øi øi s°a înroøit cînd a vorbit despre tine.
M°am oprit din plîns øi am mototolit øerveflelele, pe care
le°am aruncat în coøul de gunoi de lîngæ fata care citea. Ea se
uitæ curioasæ în coøul de gunoi, ca øi cum tocmai primise acolo
corespondenfla. I°am mulflumit lui Beverly øi am plecat, agitatæ
øi dornicæ de cer albastru.
Beverly m°a ajuns din urmæ la lift øi m-a prins de mîini.
— Ia°o pe sora ta din casa aceea, Camille, nu e în siguranflæ
acolo!

Între Woodberry øi Wind Gap se afla un bar de motocicliøti,

un loc unde se vindeau øase cutii de bere færæ sæ te întrebe
cine eøti øi cîfli ani ai. Mergeam mereu acolo în liceu. Chiar
lîngæ flinta în care se aruncæ sægeflile era un telefon public. Am
luat un pumn de monede øi l°am sunat pe Curry. Eileen
ræspunse, ca de obicei, la telefon, cu vocea moale øi fermæ ca

242
 OBIECTE ASCUfiITE

un munte. Am început sæ bîzîi înainte sæ termin de spus cine

sînt.
— Camille, draga mea, ce s°a întîmplat? Eøti bine? Normal
cæ nu eøti bine. Oh, îmi pare atît de ræu. I°am spus lui Frank
sæ te scoatæ de acolo dupæ ultimul tæu telefon. Ce°ai pæflit?
Am continuat sæ plîng, pentru cæ nu øtiam ce i°aø putea spune.
O sægeatæ se înfipse în plæcuflæ cu o bufnituræ seacæ.
— Doar nu îfli faci iar... ræu, Camille! Camille? Draga mea,
mæ sperii.
— Mama mea..., am spus eu, înainte sæ izbucnesc iar în
plîns.
Mæ zgîlflîiam de plîns, iar stomacul mi se înnodase atît de
tare, încît a trebuit sæ mæ las pe vine.
— Mama ta? E bine?
— Nuuuu!
Un vaiet lung ca de copil. Am auzit schimbarea receptorului
øi un murmur disperat cætre Frank, apoi cuvintele s°a întîm-
plat ceva... groaznic, tæcere pentru douæ secunde øi apoi un
pahar spart. Curry se ridicase prea repede de la masæ øi i°a
cæzut pe jos paharul de whiskey. Bænuiam, doar.
— Camille, vorbeøte, ce s°a întîmplat?
Vocea lui Curry era aspræ øi înspæimîntatæ ca douæ brafle
care parcæ mæ apucase de umeri øi mæ zgîlflîiau.
— Øtiu cine a fæcut°o, Curry, am øoptit eu. Øtiu.
— Dar æsta nu°i motiv de plîns, puøtoaico. Poliflia a arestat
pe cineva?
— Încæ nu. Øtiu cine a fæcut°o.
Trosc în flinta de alæturi.
— Cine? Camille, vorbeøte°mi.
— Mama mea a fæcut°o, am urlat în telefon, cuvintele flîø-
nindu-mi ca dintr°o stropitoare.
Tæcere. Mult prea lungæ.
— Camille, eøti foarte nervoasæ, iar eu am fæcut o mare
greøealæ cæ te°am trimis acolo atît de curînd dupæ... Acum vreau
sæ mergi la cel mai apropiat aeroport øi sæ te întorci aici. Nu
te mai întoarce dupæ haine, lasæ maøina acolo øi vino imediat
acasæ, aici. Ne ocupæm mai tîrziu de lucruri. Plæteøte biletul
øi îfli dau eu banii cînd te întorci. Dar trebuie neapærat sæ vii
acasæ acum!

243
 GILLIAN FLYNN

Acasæ acasæ acasæ, de parcæ încerca sæ mæ hipnotizeze.

— Eu nu o sæ am niciodatæ casæ, am suspinat øi am început
sæ plîng din nou. Trebuie sæ plec sæ mæ ocup de povestea asta,
Curry.
Am închis telefonul, în timp ce el îmi spunea sæ nu fac asta.

L°am gæsit pe Richard la restaurantul Gritty, la cinæ. Se

uita la niøte tæieturi de ziare din Philadelphia despre atacul
cu foarfece al lui Natalie. Dædu din cap cu ciudæ spre mine cînd
m°am aøezat pe scaunul din fafla lui, se uitæ în jos spre bucæflile
cremoase din farfurie øi apoi din nou la mine, pentru a°mi
studia fafla umflatæ.
— Eøti bine?
— Cred cæ mama a omorît°o pe Marian øi cred cæ le°a ucis
øi pe Ann øi pe Natalie. Øi øtiu cæ øi tu crezi asta. Tocmai m°am
întors din Woodberry, ticælosule!
Amæræciunea se preschimbase în furie undeva pe autostradæ
între ieøirile 5 øi 2.
— Nu pot sæ cred cæ în tot timpul în care flirtai de zor cu
mine încercai doar sæ obflii informaflii despre maicæ°mea. Ce
fel de nenorocit pervers mai eøti øi tu?
Tremuram øi cuvintele mi se rostogoleau pe limbæ.
Richard scoase din portofel o bancnotæ de 10 dolari, o bægæ
sub farfurie, veni lîngæ mine øi mæ luæ de brafl.
— Vino cu mine afaræ, Camille. Nu e locul potrivit aici.
Mæ conduse spre uøæ, apoi pînæ la maøinæ øi mæ ajutæ sæ
mæ urc pe locul din dreapta, cu mîna încæ pe braflul meu.
Conduse în liniøte de-a lungul malului, mîna lui oprindu°mæ
de fiecare datæ cînd voiam sæ spun ceva. M°am întors în cele
din urmæ cu spatele la el øi priveam pe fereastræ pædurea care
trecea pe lîngæ noi într°o sclipire verde°albastræ.
Am parcat în acelaøi loc în care privisem rîul în urmæ cu
cîteva sæptæmîni. Aluneca øi acum sub noi în întuneric, prinzînd
razele lunii. O albinæ luptîndu°se printre frunze cæzætoare.
— Acum e rîndul meu la cliøee, spuse Richard, cu figura în
profil. Aøa este, la început am fost interesat de tine pentru cæ
mæ interesa, de fapt, mama ta. Dar m°am îndrægostit cu ade-
værat de tine. Atît de mult cît te pofli îndrægosti de o persoanæ
aøa închisæ cum eøti tu. Normal, acum înfleleg øi de ce. Iniflial,

244
 OBIECTE ASCUfiITE

am crezut cæ o sæ°fli pun cîteva întrebæri, dar nu øtiam cît eøti

de apropiatæ de Adora øi nu voiam sæ îi dai de bænuit. Øi nu
eram încæ sigur, Camille. Aveam nevoie de timp pentru a o
studia mai mult. Era doar o bænuialæ. O simplæ bænuialæ. O
bîrfæ ici øi colo, despre tine, despre Marian, despre Amma øi
despre mama voastræ. Însæ e adeværat ce am spus cæ femeile
nu se încadreazæ în profilul unui astfel de criminal. Nici pentru
crime de copii în serie. Doar cæ am început sæ privesc problema
øi altfel.
— Cum?
Vocea mea era la fel de platæ ca un metal.
— Era puøtiul æla, James Capisi. Mæ tot întorceam la el,
la imaginea lui de vræjitoare din poveste.
Mi°am amintit ce mi°a spus Beverly despre fraflii Grimm.
— Eu tot nu cred cæ el a væzut°o pe mama ta, dar cred cæ
îøi amintea ceva, o senzaflie din subconøtient care s°a trans-
format în acea persoanæ. Am început sæ mæ gîndesc: ce fel de
femeie ar ucide fetifle øi le°ar smulge dinflii? O femeie care voia
sæ aibæ control total. O femeie care îøi pierduse în totalitate
instinctul de a creøte copii. Øi Ann øi Natalie au fost... îngrijite
înainte de a fi ucise. Ambele familii au observat detalii atipice.
Unghiile lui Natalie erau vopsite cu roz-deschis. Picioarele lui
Ann erau epilate. Øi amîndurora li s°a aplicat ruj pe buze.
— Dar dinflii?
— Nu este zîmbetul cea mai bunæ armæ a unei fete? spuse
Richard.
Øi se întoarse spre mine.
— Iar în cazul celor douæ fete, chiar a fost o armæ. Povestea
ta despre muøcæturi a clarificat foarte multe lucruri. Ucigaøul
era o femeie cæreia nu îi plæcea forfla la alte femei, i se pærea
ceva vulgar. A încercat sæ îngrijeascæ fetele, sæ le domine, sæ
le transforme conform propriei imagini. Cînd ele au respins
chestia asta øi s°au luptat, ucigaøul a fost cuprins de furie.
Trebuia ca fetele sæ moaræ! Strangularea este expresia cea mai
claræ a dominafliei. Moarte înceatæ. Am închis ochii într°o zi
în birou dupæ ce alcætuisem profilul øi am væzut figura mamei
tale. Violenfla ei bruscæ, apropierea de fete øi nu are alibi pentru
nici una din nopfli. Dar va trebui sæ o deshumæm øi pe Marian,
pentru dovezi mai solide. Urme de otravæ sau ceva de genul æsta.

245
 GILLIAN FLYNN

— Læsafli°o în pace pe Marian.

— Nu pot, Camille. Øtii cæ aøa trebuie procedat. Se va face
totul în cele mai bune condiflii.
Îøi puse mîna pe øoldul meu. Nu pe mînæ sau pe umær, ci
pe øold.
— John a fost vreodatæ suspectat cu adeværat?
Îøi retrase mîna.
— Numele lui plutea mereu prin preajmæ. Vickery era
oarecum obsedat. Ne gîndeam cæ, dacæ Natalie era mai violentæ,
poate cæ øi John era la fel. În plus, nu era din oraø øi øtii cæ
localnicii sînt suspicioøi faflæ de stræini.
— Ai vreo dovadæ claræ împotriva maicæ°mii, Richard? Sau
totul e doar o bænuialæ?
— Mîine obflinem mandatul de percheziflionare a casei.
Probabil cæ a pæstrat dinflii. Îfli spun toate astea din curtoazie.
Pentru cæ te respect øi am încredere în tine.
— Da, am spus eu.
Cædere mi se aprinse pe genunchiul stîng.
— Trebuie sæ o scot pe Amma de acolo.
— Nu se va întîmpla nimic în seara asta. Trebuie sæ te duci
acasæ øi sæ petreci o searæ normalæ. Poartæ°te cît mai natural.
Mîine îmi pofli da o declaraflie, ne°ar ajuta mult în rezolvarea
cazului.
— Ne face ræu mie øi Ammei. Ne drogheazæ, ne otræveøte,
ne face ceva.
Îmi era din nou greaflæ.
Richard îøi luæ din nou mîna de pe øoldul meu.
— Camille, de ce nu ai spus nimic pînæ acum? Te°am fi putut
testa. Ar fi fost o chestie grozavæ pentru anchetæ. Fir°ar sæ fie!
— Mulflumesc pentru grijæ, Richard!
— Nu fli°a zis nimeni pînæ acum cæ eøti prea sensibilæ?
— Niciodatæ.

Gayla stætea la uøæ, ca o fantomæ de pazæ la casa noastræ

de pe deal. Dispæru imediat, iar cînd am parcat în fafla verandei
se aprinse lumina în camera de zi.
Øuncæ. Am simflit mirosul înainte de a ajunge la uøæ. Øi legu-
me, boabe de porumb. Tofli stæteau ca niøte actori în spatele
cortinei. Scenæ: vremea cinei. Mama aøezatæ în capul mesei,

246
 OBIECTE ASCUfiITE

cu Alan øi Amma de°o parte øi de alta, øi cu un tacîm aøezat

pentru mine la capætul îndepærtat. Gayla trase scaunul pentru
mine øi se evaporæ rapid în bucætærie, în uniforma ei de asis-
tentæ. Deja asistentele îmi fæceau greaflæ. Sub podele, maøina
de spælat bîzîia la nesfîrøit, ca întotdeauna.
— Bunæ, draga mea, ai avut o zi bunæ? mæ întrebæ mama,
cu o voce prea tare, parcæ. Stai jos, te°am aøteptat la cinæ. Ne
gîndeam sæ mîncæm împreunæ, ca o familie, de vreme ce o sæ
pleci curînd.
— O sæ plec?
— O sæ îl aresteze pe micul tæu prieten, draga mea. Nu°mi
spune, cæ sînt la curent cu informafliile mai bine decît un
reporter.
Se întoarse spre Alan øi spre Amma øi zîmbi ca o gazdæ
potrivitæ care servea aperitivele. Sunæ din clopoflel øi Gayla
aduse øunca, cu un strat de græsime tremurîndæ deasupra, pe
o tavæ de argint. O felie de ananas lipicioasæ era aøezatæ lîngæ
bucata de carne.
— Taie tu, Adora, îi spuse Alan mamei, care îl privea cu
sprîncenele ridicate.
Fire de pær blond fluturaræ în jur în timp ce tæia feliile de
carne de grosimea unui deget, pe care le servi, apoi, fiecæruia
pe farfuria lui. Am refuzat farfuria pe care mi°o întindea Amma
øi aceasta ajunse în cele din urmæ la Alan.
— Nu mænîncæ carne, øopti mama. Tot nu ai renunflat la
episodul æsta, Camille?
— Episodul de a nu mînca øuncæ? Nu, nu am renunflat.
— Crezi cæ John va primi pedeapsa capitalæ? mæ întrebæ
Amma. John al tæu condamnat la moarte?
Mama o îmbræcase mult prea elegant, într°o rochie albæ cu
funde roz, øi îi prinsese pærul în pærfli foarte strîns. Furia emana
din ea ca o duhoare.
— În Missouri e în vigoare pedeapsa cu moartea, iar aceste
crime sînt genul pentru care o astfel de pedeapsæ a fost creatæ,
dacæ poate exista aøa ceva, am spus eu.
— Mai existæ scaunul electric? întrebæ Amma.
— Nu, spuse Alan. Acum mænîncæ°fli carnea.
— Se foloseøte injecflia letalæ, murmuræ mama. Ca øi cum
ai adormi o pisicæ pentru totdeauna.

247
 GILLIAN FLYNN

Mi°o imaginam pe maicæ°mea legatæ de un pat metalic,

schimbînd amabilitæfli cu doctorul înainte ca acul sæ°i înflepe
pielea. I se potrivea sæ moaræ de un ac otrævit.
— Camille, dacæ ai putea sæ fii un personaj din orice basm
de pe lumea asta, cine ai vrea sæ fi? întrebæ Amma.
— Frumoasa Adormitæ.
Sæ°mi petrec viafla visînd ar fi ideal.
— Eu aø vrea sæ fiu Persefona.
— Nu øtiu cine e, am spus eu.
Gayla îmi turnæ niøte legume pe farfurie øi porumb proaspæt.
M°am forflat sæ mænînc, stomacul încordîndu-mi°se la fiecare
înghiflituræ.
— Regina morflilor, reveni Amma. Era atît de frumoasæ, încît
Hades a furat°o øi a dus°o în lumea din adîncuri pentru a fi
soflia lui. Dar mama ei era atît de furioasæ, încît l°a obligat pe
Hades sæ o aducæ înapoi pe Persefona. Însæ numai pentru øase
luni în fiecare an. Aøa cæ petrece jumætate din viaflæ cu morflii
øi jumætate cu viii.
— Amma, de ce te°ar atrage o asemnea creaturæ? o întrebæ
Alan. Pofli fi atît de macabræ uneori.
— Mi°e milæ de Persefona, pentru cæ øi atunci cînd stæ
printre cei vii, oamenilor le este fricæ de ea, din cauzæ cæ træieøte
øi dedesubt, spuse Amma. Øi chiar cînd este alæturi de mama
ei, nu poate fi fericitæ, pentru cæ øtie cæ va pleca din nou în
adîncuri.
Rînji la Adora øi înøfæcæ o bucatæ mare de carne, dupæ care
flipæ spre bucætærie.
— Gayla, mai am nevoie de zahær! strigæ Amma spre bu-
cætærie.
— Foloseøte clopoflelul, Amma! îi spuse mama.
Nici ea nu mînca.
Gayla intræ cu un bol de zahær øi împræøtie o linguræ peste
carnea Ammei øi peste feliile de roøii.
— Lasæ°mæ pe mine, miorlæi Amma.
— Las°o pe Gayla, îi spuse mama. Tu îfli pui prea mult.
— O sæ fii tristæ cînd John o sæ moaræ, Camille? spuse
Amma, sugînd o felie de carne. Ai fi mai tristæ dacæ moare John
sau dacæ mor eu?

248
 OBIECTE ASCUfiITE

— Nu vreau sæ moaræ nimeni, i°am ræspuns. Cred cæ a fost

destulæ moarte în Wind Gap pînæ acum.
— Aøa e, spuse Alan, foarte festiv.
— Anumifli oameni trebuie sæ moaræ. John trebuie sæ moaræ,
continuæ Amma. Chiar dacæ nu el le°a ucis, tot trebuie sæ moaræ.
Oricum e terminat dupæ moartea soræ°sii.
— Dupæ logica asta, øi eu ar trebui sæ mor, pentru cæ øi sora
mea e moartæ, iar eu sînt terminatæ, am spus eu.
Am mai mestecat niøte legume. Amma mæ privea cu atenflie.
— Poate. Dar pe tine te plac, aøa cæ sper cæ nu o sæ mori.
Tu ce crezi? øi se întoarse spre Adora.
Mi°am dat seama cæ nu i se adresa niciodatæ direct, nu°i
spunea mamæ sau mama sau mæcar Adora. Ca øi cum nu°i
cunoøtea numele, dar încerca sæ ascundæ chestia asta.
— Marian a murit acum mult timp, foarte mult timp øi cred
cæ era mai bine dacæ tofli sfîrøeam atunci cu ea, spuse mama
obositæ. Apoi, brusc, înseninatæ: Dar nu am sfîrøit atunci øi
am mers mai departe, nu°i aøa?
Sunetul clopoflelului, farfuriile strînse øi Gayla înconjurînd
masa ca un lup decrepit.
Castroane cu øerbet de un roøu-aprins ca desert. Mama
dispæru discret în oficiu øi se întoarse cu douæ cupe de cristal,
avînd ochii încæ umezi øi înroøifli. Mi se încordæ stomacul.
— Voi servi bæuturile cu Camille în dormitor, le°a spus
celorlalfli, aranjîndu°øi pærul în oglinda lateralæ.
Chiar era îmbræcatæ pentru aøa ceva, pentru cæ purta o
cæmaøæ de noapte. Exact cum fæceam øi în copilærie cînd eram
subjugatæ de ea, am urmat°o în tæcere pe trepte.
Apoi am intrat în camera ei, unde îmi dorisem întotdeauna
sæ ajung. Patul masiv, cu perne care se læfæiau pe el ca niøte
caracatifle. Oglinda mare ziditæ în perete. Øi faimoasa podea
de fildeø, care arunca luminæ peste tot, ca într°un peisaj plin
de zæpadæ sub razele lunii. Ea aruncæ cîteva perne pe podea,
trase aøternuturile øi mæ împinse spre pat, dupæ care se urcæ
øi ea alæturi de mine. În toate lunile acelea de dupæ moartea
lui Marian, cînd ea nu mai voia sæ iasæ din cameræ øi sæ mæ
vadæ, nici nu aø fi îndræznit sæ îmi imaginez scena în care eu
aø sta ghemuitæ lîngæ ea, în patul ei. Øi iatæ cæ acum mæ aflam
aici, dar cu mai mult de cincisprezece ani prea tîrziu.

249
 GILLIAN FLYNN

Îøi plimbæ degetele prin pærul meu øi îmi oferi un pahar. O

aromæ: mirosea a mere coapte. L°am flinut aproape, dar nu am
gustat.
— Cînd eram micæ, mama m°a dus în pædurea din nord øi
m°a læsat acolo, spuse Adora. Nu pærea furioasæ sau supæratæ.
Doar indiferentæ. Sau chiar plictisitæ. Nu mi°a explicat de ce
face asta. Nici mæcar nu a vorbit cu mine. Mi°a spus doar sæ
trec în maøinæ. Eram desculflæ. Cînd am ajuns acolo, m°a luat
de mînæ øi m°a tras pe cærare, apoi în afara cærærii, dupæ care
mi°a dat drumul øi mi°a spus sæ nu cumva sæ vin dupæ ea.
Aveam doar opt ani, eram foarte micæ. Aveam picioarele rupte
øi jupuite cînd am ajuns acasæ, iar ea doar øi°a ridicat privirea
spre mine din ziarul de searæ øi s°a dus în camera ei. În camera
asta.
— De ce îmi spui asta?
— Cînd un copil aflæ aøa devreme cæ mamei lui nu îi pasæ
de el, se întîmplæ lucruri îngrozitoare.
— Crede°mæ, cunosc aceste senzaflii, am spus eu.
Mîinile ei se plimbau încæ prin pærul meu, unul dintre degete
pipæind cerculeflul de piele netedæ.
— Am vrut sæ te iubesc, Camille. Dar erai atît de dificilæ!
Cu Marian a fost mult mai uøor.
— Destul, mama, am spus.
— Nu. Nu e destul. Lasæ°mæ sæ am grijæ de tine, Camille.
Doar o datæ, aratæ°mi cæ ai nevoie de mine!
Sæ se termine. Sæ se termine totul.
— Hai s°o facem, dacæ asta vrei, am spus eu.
Am înghiflit bæutura rapid, i°am luat mîinile de pe capul meu
øi am încercat sæ°mi controlez vocea.
— Mereu am avut nevoie de tine, mama. De°adeværatelea.
Nu genul acela de nevoie creatæ, pe care o pofli porni øi opri
dupæ cum ai chef. Øi nu te pot ierta vreodatæ pentru ceea ce
i°ai fæcut lui Marian. Era doar un copil.
— Øi va fi mereu doar copilul meu, spuse mama.

250
Øaisprezece

Am adormit færæ ventilator øi m°am trezit cu aøternuturile

lipite de mine. Musteau de transpiraflie øi urinæ. Dinflii îmi
clænflæneau, iar inima îmi zvîcnea în piept øi în spatele orbitelor.
Am apucat cutia de gunoi de lîngæ pat øi am vomitat în ea.
Un lichid fierbinte, cu patru seminfle de porumb plutind pe
deasupra.
Mama a intrat în cameræ înainte de a apuca sæ mæ ridic
înapoi în pat. Mi°o imaginam aøteptînd ræbdætoare în scaunul
de pe hol, lîngæ fotografia lui Marian, împachetînd øosete pînæ
ce eu aveam sæ mæ îmbolnævesc.
— Hai, puiule. Direct în cadæ cu tine, murmuræ ea.
Îmi scoase tricoul øi pantalonii de pijama øi, pentru o se-
cundæ, i°am simflit privirea cercetîndu°mi gîtul, sînii, coapsele,
picioarele.
Am vomitat din nou cînd m°am urcat în cadæ, iar ea mæ flinea
de mînæ sæ nu cad. Încæ o rundæ de lichid fierbinte îmi flîøni
pe guræ aterizînd pe porflelanul cæzii. Adora trase un prosop
din raft, turnæ spirt pe el øi mæ frecæ cu profesionalismul unui
spælætor de geamuri. M°am aøezat în cadæ, iar ea îmi turna
pahare de apæ rece în cap, pentru a scade febra. Mi°a mai dat
douæ pastile øi un alt pahar de lapte, de culoarea unui cer palid.
Am înghiflit toul cu ura amaræ care mæ hrænise timp de douæ
zile. Încæ nu m°ai distrus, ce altceva mai ai? Trebuia sæ scot
din ea tot ce era mai ræu. Îi datoram asta lui Marian.
Vomitam în cadæ, o spæla, o umplea din nou øi iaræøi o spæla.
Pungi de gheaflæ pe umeri øi între picioare. Pungi calde pe
frunte øi pe genunchi. Pensete în rana de la gleznæ øi apoi frecflii

251
 GILLIAN FLYNN

cu spirt. Apa era deja roøie. Dispariflie, dispariflie, dispariflie

îmi striga de pe gît.
Adora îøi smulsese toate genele, ochiul stîng îi læcrima con-
tinuu øi buza superioaræ îi era mereu umedæ. Un ultim gînd
m°a fulgerat, înainte sæ îmi pierd cunoøtinfla: Mæ îngrijeøte.
Mama mea mæ îngrijeøte cu o atenflie maternæ. Ce flatant pentru
mine! Nimeni nu ar face aøa ceva pentru mine. Marian. Sînt
geloasæ pe Marian.

Pluteam în cada pe jumætate umplutæ cu apæ cælduflæ cînd

m°am trezit din nou din cauza unor flipete. Slæbitæ øi cu febræ,
am ieøit din cadæ, m°am înfæøurat cu un halat — flipetele mamei
ræsunau ca un ecou în urechile mele — øi am deschis uøa, chiar
în momentul în care Richard voia sæ intre.
— Camille, eøti bine?
În spatele lui, maicæ°mea se agita, sælbaticæ øi înfuriatæ,
tæind, parcæ, cu mîinile, aerul din jurul lui.
Apoi, el încremeni cu gura deschisæ. Îmi întoarse capul într°o
parte øi privi semnele de pe gît. Îmi desfæcu halatul øi
încremeni.
— Iisuse Cristoase!
Se bîlbîia nervos, neøtiind dacæ sæ rîdæ sau sæ se sperie.
— Ce a pæflit mama?
— Ce ai pæflit tu? Îfli place sæ te tai?
— Da, îmi place sæ cioplesc cuvinte, am spus eu rar, de parcæ
ar fi avut vreo importanflæ.
— Da, væd, cuvinte.
— De ce flipæ mama?
Am simflit cæ ameflesc øi m°am præbuøit pe podea.
— Camille, fli°e ræu?
Am dat din cap.
— Ai gæsit ceva?
Vickery øi alfli polifliøti treceau prin dreptul camerei mele.
Mama îi urmæ disperatæ cîteva secunde mai tîrziu, cu mîinile
înfæøurate în pær, urlînd la ei sæ iasæ afaræ, sæ se poarte cu
respect, pentru cæ le va pærea ræu pentru ceea ce fæceau.
— Încæ nu am gæsit nimic. Cît eøti de bolnavæ?
Îmi puse mîna pe frunte, îmi înfæøuræ halatul la loc øi îøi
întoarse privirea.
Am dat din umeri, ca un copil plîngæcios.

252
 OBIECTE ASCUfiITE

— Trebuie sæ plece toatæ lumea de aici, Camille. Îmbracæ°te

øi te duc la spital
— Normal, ai nevoie de dovezi solide. Sper cæ a mai ræmas
destulæ otravæ în mine.

Pînæ seara, au fost confiscate urmætoarele obiecte din ser-

tarul de lenjerie al mamei:

8 fiole împotriva malariei, cu etichete stræine, niøte tablete

mari, albastre, care fuseseræ interzise datoritæ capacitæflii de
a provoca febræ øi vedere încefloøatæ. Urme ale acestui medi-
cament au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut.
72 de tablete de laxativ pentru uz industrial, folosit în special
pentru a destinde maflele la animalele de fermæ. Urme ale
acestui medicament au fost gæsite în testele toxicologice care
mi s°au fæcut.
36 de pastile împotriva apoplexiei, al cæror abuz poate
provoca ameflealæ øi greaflæ. Urme ale acestui medicament au
fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut.
3 sticle de sirop, folosit pentru a provoca værsæturi în caz
de intoxicare. Urme ale acestui medicament au fost gæsite în
testele toxicologice care mi s°au fæcut.
161 de tranchilizante pentru cai. Urme ale acestui medica-
ment au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut.
O trusæ de asistentæ medicalæ, în care existau zeci de pastile
împræøtiate, fiole øi seringi, cæreia Adorei nu îi foloseau la
nimic. La nimic bun.

În cutia de pælærii a mamei a fost gæsit un jurnal cu coperte

înflorate, care urma a fi admis ca probæ la tribunal, deoarece
conflinea urmætoarele pasaje:

14 septembrie 1982
Azi am decis sæ nu îmi mai pese de Camille øi sæ îmi con-
centrez atenflia asupra lui Marian. Camille nu a fost niciodatæ
un pacient ascultætor, faptul cæ e bolnavæ o face sæ fie nervoasæ
øi plinæ de uræ. Nu îi place sæ o ating. Nu am mai auzit aøa
ceva. Are în ea dispreflul lui Joya. O uræsc. Marian e aøa scumpæ
cînd e bolnavæ, mæ alintæ teribil øi mæ vrea alæturi tot timpul.
Îmi place la nebunie sæ îi øterg lacrimile.

253
 GILLIAN FLYNN

23 martie 1985
Marian a trebuit internatæ din nou la Woodberry, avînd
„greutæfli în respiraflie øi dureri de stomac“. Am purtat costu-
mul meu galben cumpærat din St. John, dar pînæ la urmæ nu
mi°a mai plæcut — mi°e treamæ cæ, avînd øi pærul blond, o sæ
par prea øtearsæ. Sau ca un ananas mergætor! Doctorul
Jameson este foarte puternic øi amabil, preocupat de Marian,
dar nu în genul unui bîrfitor. Pare foarte impresionat de mine.
A spus cæ sînt un înger øi cæ tofli copiii ar trebui sæ aibæ o mamæ
ca mine. Am flirtat puflin, în ciuda verighetelor. Asistentele mæ
deranjeazæ puflin. Sînt, probabil, geloase. Va trebui sæ mæ îngri-
jesc cu adeværat de urmætoarea vizitæ (se pare cæ va suferi o
operaflie). Poate o rog pe Gayla sæ prepare carnea ei tocatæ.
Asistentelor le plac atenfliile. Sæ pun o fundæ mare, verde în
jurul borcanului? Trebuie sæ mæ øi coafez înainte de urmætoarea
urgenflæ... sper cæ o sæ fie dr. Jameson (Rick) de serviciu...

10 mai 1988
Marian a murit. Nu mæ pot opri. Am pierdut deja 6 kilo-
grame øi sînt doar piele øi os. Tofli au fost foarte amabili.
Oamenii pot fi atît de minunafli.

Cea mai relevantæ probæ a fost gæsitæ sub tapifleria de bro-

cart galben a unui fotoliu din camera Adorei: o pereche de cleøti
pætafli, mici øi feminini. Testele de ADN ale petelor uscate de
sînge s°au potrivit cu cel al lui Ann øi al lui Natalie.
Dinflii nu au fost gæsifli în casa mamei mele. Sæptæmîni
întregi am avut imagini diferite ale locurilor în care s°ar putea
afla: vedeam o maøinæ decapotabilæ, cu capota trasæ, ca
întotdeauna, o mînæ de femeie ieøind pe geam øi cîfliva dinfli
aruncafli pe pietriøul de pe marginea drumului, lîngæ cærarea
care ducea spre Pædurea de Nord; o pereche de papuci fini
mergînd prin noroi pe marginea golfului de la Falls Creek øi
dinfli care sclipeau ca pietricelele în apæ; o cæmaøæ de noapte
roz plutind prin grædina de trandafiri a Adorei, mîini care sapæ
øi dinfli îngropafli în pæmînt ca niøte oase mici.
Dinflii nu au fost gæsifli în nici unul din aceste locuri. I°am
pus pe polifliøti sæ caute.

254
Øaptesprezece

P e 28 mai, Adora Crellin a fost arestatæ pentru uciderea lui

Ann Nash, Natalie Keene øi Marian Crellin. Alan a plætit ime-
diat caufliunea, pentru ca ea sæ poatæ aøtepta procesul în
confortul casei sale. Avînd în vedere situaflia, Curtea a decis
cæ era indicat ca eu sæ preiau custodia surorii mele. Dupæ douæ
zile m°am întors în Chicago, cu Amma lîngæ mine.

Mæ obosea îngrozitor. Amma aveau mereu nevoie disperatæ

de ceva øi era mereu panicatæ, ca o pisicæ sælbaticæ închisæ în
cuøcæ, punîndu°mi încontinuu întrebæri (De ce e atîta zgomot?
Cum putem træi într°un loc atît de mic? Nu e periculos sæ ieøim
afaræ?) øi cerînd permanent dovezi de iubire. Ardea, probabil,
toatæ acea energie acumulatæ în timpul lunilor în care nu fusese
suferindæ.
În august era deja obsedatæ de femeile criminale. Lucretia
Borgia, Lizzie Borden, o femeie din Florida care îøi înecase cele
trei fiice în urma unei depresii nervoase.
— Cred cæ au ceva special, spunea Amma sfidætoare.
Încearcæ sæ gæseascæ o cale de a°øi ierta mama, spunea
terapeutul. Amma o mai væzuse pe Adora de douæ ori, dupæ
care se tævæli pe jos øi începu sæ urle cînd am încercat sæ o duc
la a treia vizitæ. În schimb, lucra ore întregi la cæsufla de pæpuøi
„Adora“. E felul ei de a trece peste lucrurile urîte care s°au
petrecut acolo, mi°a spus terapeutul la telefon. Pæi poate ar
trebui sæ o facæ bucæfli, în cazul æsta, îi ræspunsesem eu.

255
 GILLIAN FLYNN

Amma m°a plesnit o datæ peste faflæ cînd am venit acasæ cu

o nuanflæ greøitæ de albastru pentru patul Adorei din cæsufla
de pæpuøi. Øi s-a tævælit pe podea cînd am refuzat sæ dau 60
de dolari pe o canapea în miniaturæ fæcutæ din nuc. Am încercat
øi terapia „îmbræfliøærii“, un program caraghios prin care tre-
buia sæ o strîng tare în brafle pe Amma øi sæ repet de cîteva
ori Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!, dacæ încerca sæ se desprindæ.
De patru ori s°a smuls de lîngæ mine øi m°a fæcut „tîrfæ“, dupæ
care a trîntit uøa camerei. A cincea oaræ, am izbucnit amîndouæ
în rîs.

Alan mi°a trimis bani pentru a o înscrie pe Amma la Bell

School — douæzeci øi douæ de mii de dolari pe an, færæ a pune
la socotealæ cærflile øi rechizitele — øcoalæ care se afla la doar
nouæ stræzi de casæ. Øi-a gæsit imediat niøte prietene, cîteva
fete drægufle care învæflau în primul rînd sæ tînjeascæ pentru
absolut tot Missouri. Cea care îmi plæcea mie foarte mult se
numea Lily Burke. Era la fel de isteaflæ ca Amma, dar cu o
privire mai veselæ. Avea puflin puf pe obraji øi dinflii din faflæ
cam mari, iar pærul îi era de culoarea ciocolatei. Amma chiar
observase cæ avea exact nuanfla covorului din camera mea. Eu
o plæceam, oricum.
A devenit rapid o obiønuitæ a casei, ajutîndu°mæ la gætit,
cerîndu°mi sfatul la teme øi discutînd despre bæiefli. Amma
deveni însæ din ce în ce mai tæcutæ cînd venea Lily. În octom-
brie deja se închidea în cameræ la fiecare vizitæ a fetei.

Într°o noapte, m°am trezit cu Amma stînd lîngæ patul meu.

— Îfli place de Lily mai mult decît de mine, øopti ea.
Avea frisoane, cæmaøa de noapte i se lipise de corp øi dinflii
îi clænflæneau. Am dus°o la baie, am aøezat°o pe toaletæ, am
udat o cîrpæ cu apa rece, metalicæ de la robinet øi i°am øters
fruntea. Apoi ne°am uitat una la alta. Avea ochii albaøtri øi
reci exact ca Adora. Placizi. Ca un lac îngheflat.
Am luat douæ aspirine din cutie, dar le°am pus imediat îna-
poi, dupæ care le°am scos din nou. Una sau douæ pastile. E atît
de uøor sæ oferi. Oare o sæ vreau sæ mai ofer una øi încæ una?
Oare o sæ îmi placæ sæ am grijæ de sora mea bolnavæ? Uitîndu°se

256
 OBIECTE ASCUfiITE

la mine cu ochi tremurætori øi bolnavi, i°am surprins în privire

o urmæ de recunoøtinflæ: e mama aici.
I°am dat Ammei douæ aspirine. De la mirosul lor mi se
umplu gura de salivæ. Pe celelalte le°am aruncat în toaletæ.
— Acum trebuie sæ mæ bagi în cadæ øi sæ mæ speli, se smior-
cæi ea.
I-am scos cæmaøa de noapte peste cap. Goliciunea ei era
uimitoare: picioare slabe de copil, o cicatrice rotundæ øi zimflatæ
pe øold, ca o jumætate de capac de sticlæ, o dîræ uøoaræ de puf
ciufulit între picioare. Sîni mari øi rotunzi. 13 ani.
Intræ în cadæ øi îøi trase picioarele sub bærbie.
— Trebuie sæ mæ freci cu spirt, gemu ea.
— Nu trebuie, Amma, relaxeazæ°te.
I se înroøi fafla øi începu sæ urle.
— Aøa face ea, øoptea.
Lacrimile i se transformaræ în sughifluri øi apoi într°un urlet
de jale.
— Nu mai facem cum fæcea ea, am spus eu.

Pe 12 octombrie, Lily Burke dispæru în drumul sæu spre

casæ. Patru ore mai tîrziu i s°a descoperit cadavrul, proptit de
o ladæ de gunoi, la patru stræzi de apartamentul nostru. I se
smulseseræ doar øase dinfli, cei doi din faflæ mai mari øi patru
de jos.
Am dat telefon în Wind Gap øi am aøteptat douæsprezece
minute, pînæ cînd poliflia mi°a confirmat cæ mama era la ea
acasæ.

Eu i°am gæsit prima. I°am læsat pe polifliøti sæ îi descopere,

dar eu øtiam deja unde sînt. Am ræscolit toatæ casa, cu Amma
pe urmele mele ca un cîine turbat. Am ridicat toate pernele,
am rupt tapifleria, am rævæøit sertarele. Ce ai fæcut, Amma?
Cînd am ajuns în camera ei, Amma era deja calmæ. Nætîngæ.
I°am ræscolit lenjeria, i°am distrus sutienele cu burete øi am
întors øi salteaua.
I°am ræscolit biroul øi am gæsit doar stilouri, abflibilduri øi
o cutiuflæ care mirosea a clor.

257
 GILLIAN FLYNN

Am golit cæsufla de pæpuøi cameræ cu cameræ, distrugînd

patul meu, patul Ammei øi fotoliul cu tapiflerie galbenæ. Dupæ
ce am aruncat baldachinul opulent din camera Adorei øi i°am
distrus mæsufla de toaletæ, nu mai øtiu dacæ eu sau Amma am
flipat. Poate cæ amîndouæ. Podeaua din camera mamei!
Minunatele plæci de fildeø! Era fæcutæ din dinfli umani. Din 56
de dinfli micufli, curæflafli øi albifli øi sclipind din podea!

Au mai fost øi alte persoane implicate în crimele din Wind

Gap. Pentru a primi pedepse mai uøoare în spitale de psihiatrie,
cele trei blonde au recunoscut cæ au ajutat°o pe Amma sæ le
omoare pe Ann øi pe Natalie. Hoinæreau în acea zi în maøinufla
de golf a Ammei øi au ajuns lîngæ casa lui Ann. Au convins°o
sæ vinæ cu ele la plimbare. Mama vrea sæ te salute.
Fetele au mers pînæ la pædurea din nord sub pretextul orga-
nizærii unui picnic. S°au jucat cu Ann, au machiat°o, iar dupæ
cîteva ore s°au plictisit. Au început sæ o împingæ pe Ann spre
golf. Fetifla, simflind pericolul, a încercat sæ fugæ, dar Amma
a prins°o øi a atacat°o. A lovit°o cu o piatræ. Ann a muøcat°o.
De aici avea semnul de pe øold, dar eu nu mi°am dat seama
ce reprezenta.
Cele trei fete au flinut°o pe Ann la pæmînt, în timp ce Amma
a strangulat°o cu un cordon pe care îl furase din trusa de brico-
laj a unui vecin. A durat o oræ pentru a o calma pe Jodes øi
încæ o oræ pentru ca Amma sæ smulgæ dinflii, cu Jodes plîngînd
în tot acest timp.
Apoi fetele au cærat corpul pînæ la rîu øi l°au aruncat în apæ,
dupæ care s°au dus la casa lui Kelsey, s°au spælat în garajul
din spate øi s°au uitat la un film. Nici una nu mai øtia la ce
film. Dar toate øi°au amintit cæ au mîncat cantalup øi au bæut
vin alb din sticle de Sprite, în cazul în care mama lui Kelsey
trecea pe acolo.
James Capisi nu minflea despre femeia fantomaticæ. Amma
furase unul dintre aøternuturile albe de acasæ øi îl înfæøurase
ca pe o rochie din Grecia anticæ, îøi prinsese pærul strîns øi se
pudrase pînæ cînd a devenit strælucitoare. Era Artemis, zeifla
sîngeroasæ a vînætorii. Natalie fusese intrigatæ, iniflial, cînd
Amma i°a øoptit la ureche: E un joc. Vino cu mine sæ ne jucæm.

258
 OBIECTE ASCUfiITE

A condus°o pe Natalie prin pædure pînæ la garajul lui Kelsey,

unde au flinut°o timp de 48 de ore, îngrijind°o, epilîndu°i
picioarele, îmbræcînd°o cu tot felul de lucruri øi hrænind°o pe
rînd, în timp ce savurau din plin urgia din oraø. Imediat dupæ
miezul nopflii, pe 14 mai, prietenele ei au flinut°o din nou la
pæmînt în timp ce Amma o strangula. Din nou, Amma a smuls
singuræ dinflii. Se pare cæ dinflii copiilor nu sînt atît de greu
de smuls, dacæ apeøi bine pe cleøti. Øi dacæ nu îfli pasæ foarte
tare cum aratæ dupæ aceea. (Imagine cu podeaua cæsuflei de
pæpuøi, cu din mozaicul de dinfli smuløi, doar cîfliva sub formæ
de aøchii).
Fetele ieøiseræ cu maøinufla de golf a Ammei la patru dimi-
neafla pe o stræduflæ læturalnicæ ce dædea în Strada Principalæ.
Spafliul îngust dintre salonul de frumusefle øi magazinul de
bricolaj era suficient pentru ca Amma øi Kelsey sæ o care pe
Natalie de mîini øi de picioare pînæ în faflæ, unde au proptit°o
de zid, aøteptînd marea descoperire. Jodes a plîns iaræøi. Fetele
chiar au discutat ulterior sæ o omoare øi pe ea, de teamæ cæ ar
putea sæ cedeze. Ideea era pe cale sæ fie pusæ în aplicare cînd
mama a fost arestatæ.
Amma a ucis°o pe Lily de una singuræ, lovind°o în cap cu o
piatræ, dupæ care a sugrumat°o cu mîinile, i°a smuls øase dinfli
øi i°a tæiat pærul. Toate astea pe o alee, în spatele læzii de gunoi
unde læsase cadavrul. A mers cu piatra, cu cleøtele øi cu foarfeca
la øcoalæ, cærîndu°le în ghiozdanul roz pe care i°l cumpærasem eu.
Pærul ciocolatiu al lui Lily Burke a fost împletit de Amma
øi folosit pe post de covoraø în camera mea din cæsufla de pæpuøi.

259
Epilog

Adora a fost gæsitæ vinovatæ de ucidere din culpæ pentru ceea

ce i°a fæcut lui Marian. Avocatul ei pregæteøte deja recursul,
iar procesul e relatat cu entuziasm pe site°ul ei, freeadora.org.,
de un grup de susflinætori. Alan a încuiat casa din Wind Gap
øi s°a mutat într°un apartament în apropierea închisorii din
Vandelia, Missouri. În zilele în care nu o poate vizita, îi scrie
scrisori.
Au apærut tot felul de pliante despre familia mea de cri-
minali. Am primit o græmadæ de oferte de a scrie cærfli pe tema
asta. Curry m-a îndemnat sæ accept o astfel de ofertæ, dar s°a
potolit imediat. Bravo lui. John mi°a scris o scrisoare amabilæ
øi dureroasæ. El a bænuit°o tot timpul pe Amma øi s°a mutat
în garajul lui Meredith în special pentru a o „supraveghea“.
Ceea ce explica conversaflia pe care o auzisem între ei doi, mai
ales cæ Amma avea o plæcere deosebitæ sæ îøi batæ joc de durerea
lui. Îi rænea pe ceilalfli flirtînd cu ei. Durerea era o plæcere
intimæ, aøa cum simflea mama cînd îøi înfigea pensetele în
rænile mele. Cît despre cealaltæ dragoste a mea din Wind Gap,
nu am mai auzit nimic de Richard niciodatæ. Dupæ privirea
pe care a avut°o în fafla corpului meu însemnat, am øtiut de
atunci cæ aøa se va întîmpla.
Amma va ræmîne în închisoare pînæ la vîrsta de 18 ani øi,
probabil, mult dupæ aceea. Are voie sæ primeascæ vizitatori doar
de douæ ori pe lunæ. Am fost o datæ la ea øi am stat amîndouæ
într°un spafliu de joacæ drægufl, înconjurat de sîrmæ ghimpatæ.
Fetifle în salopete øi tricouri de închisoare, agæflate de bare øi
inele de gimnasticæ, sub privirea furioasæ a unor femei grase
pe post de paznic. Trei fete alunecau indiferent pe un tobogan

260
 OBIECTE ASCUfiITE

cojit, se urcau pe scaræ øi se dædeau din nou. Au fæcut asta

întruna, færæ a scoate o vorbæ, pe toatæ durata vizitei mele.
Amma îøi tæiase pærul pînæ la chelie. Era poate o încercare
de a pærea mai duræ, dar în schimb avea acum un aer de fiinflæ
din altæ lume. Cînd i°am atins mîna, era umedæ de transpiraflie.
Øi°o trase imediat.
Mæ hotærîsem sæ nu o întreb nimic despre crime, pentru a
face vizita cît mai relaxantæ cu putinflæ. Dar întrebærile mi°au
flîønit din guræ imediat. De ce le°a smuls dinflii, de ce tocmai
acele fete, care erau atît de istefle øi interesante? Cu ce au putut
sæ o supere? Cum a fost ea în stare de aøa ceva? Ultima în-
trebare sunase dojenitor, de parcæ o certam cæ dæduse o petre-
cere cînd eu nu eram acasæ.
Amma le privea cu amæræciune pe cele trei fetifle de pe
tobogan øi îmi spuse cæ ura pe toatæ lumea de acolo, toate fetele
erau fie nebune, fie proaste. Nu suporta sæ spele rufe øi sæ punæ
mîna pe lucrurile altora. Apoi tæcu o vreme øi am crezut cæ
îmi va ignora întrebærile.
— Am fost prietenæ cu ele o vreme, spuse în cele din urmæ,
cu bærbia în piept. Ne distram, ne jucam prin pædure. Eram
niøte nebune. Chinuiam împreunæ tot felul de chestii. Odatæ,
am omorît o pisicæ. Dar apoi, ea (ca de obicei, nu putea rosti
numele Adorei) a devenit interesatæ de ele. Nu puteam nicio-
datæ sæ am ceva numai al meu. Nu mai erau doar secretele
mele. Veneau tot timpul la noi acasæ. Apoi au început sæ mæ
întrebe despre cum e sæ fii bolnav. Ar fi stricat totul pînæ la
urmæ. Ea nici mæcar nu øi°a dat seama.
Amma îøi frecæ cu asprime pærul periuflæ.
— Øi de ce a muøcat°o Ann? Mereu m-am gîndit la asta. De
ce Ann avea voie sæ o muøte øi eu nu?
Nu a mai vrut sæ spunæ altceva, ræspunzînd doar cu sughi-
fluri øi oftaturi. Cît despre dinfli, îi smulsese doar pentru cæ
avusese nevoie de ei. Casa de pæpuøi trebuia sæ arate perfect,
aøa cum era de fapt tot ce îndrægea Amma.
Cred cæ mai era ceva. Ann øi Natalie muriseræ pentru cæ
Adora le acordase atenflie. Amma privea chestia asta ca pe o
trædare. Amma o læsase pe mama sæ o îmbolnæveascæ atîta
timp. Cîteodatæ, cînd îi laøi pe oameni sæ îfli facæ anumite
lucruri, de fapt tu le faci lor anumite lucruri. Amma o controla
pe Adora prin faptul cæ o læsa sæ îi facæ ræu. În schimb, cerea
dragoste necondiflionatæ øi loialitate. Nu erau acceptate alte

261
 GILLIAN FLYNN

fetifle. Din acelaøi motiv o ucisese pe Lily Burke. Pentru cæ

Amma credea cæ o plac mai mult pe Lily decît pe ea.
Probabil mai pot exista sute de alte explicaflii ale faptelor
Ammei. În final, ræmîne doar un singur adevær: Ammei îi plæ-
cea sæ ræneascæ. Îmi place violenfla flipase ea la mine. E vina
mamei. Un copil hrænit cu otravæ consideræ durerea o alinare.

În ziua în care Amma a fost arestatæ, în care totul a fost

dezvæluit, Curry øi Eileen se propteau în canapeaua mea, ca
niøte solnifle preocupate. Mi°am strecurat un cuflit sub mînecæ
øi, în baie, mi°am dat jos cæmaøa øi l°am înfipt în cercul perfect
de piele netedæ de pe spate. L°am scos øi l°am înfipt de mai multe
ori, pînæ ce pielea se acoperise de linii zdrenfluite. Curry a dat
buzna înæuntru, chiar înainte de a începe sæ mæ tai pe faflæ.
Curry øi Eileen mi°au împachetat niøte lucruri øi m°au luat
la ei acasæ, unde mæ bucur de un pat øi de un pic de spafliu în
ceea ce a fost odatæ camera de recreere de la subsol. Toate
obiectele ascuflite au fost încuiate, dar nici eu nu m°am obosit
prea tare sæ ajung la ele.
Învæfl sæ accept sæ fiu îngrijitæ cu dragoste. Învæfl sæ fiu
îngrijitæ pærinteøte. Îmi retræiesc copilæria, scena crimei. Eileen
øi Curry mæ trezesc dimineafla øi mæ bagæ în pat seara, særu-
tîndu°mæ (sau, în cazul lui Curry, un gîdilat uøor sub bærbie).
Nu beau nimic mai tare decît sucul de struguri preferat al lui
Curry. Eileen îmi pregæteøte baia øi, cîteodatæ, îmi piaptænæ
pærul. Nu mæ înfioaræ gestul æsta øi credem cæ este un semn bun.
Se apropie ziua de 12 mai, cînd se împlineøte exact un an
de la întoarcerea mea în Wind Gap. Iar anul æsta s°a nimerit
ca în aceastæ zi sæ fie øi Ziua Mamei*. Ironic. Cîteodatæ mæ
gîndesc la noaptea aceea în care am îngrijit°o pe Amma øi la
cît de priceputæ am fost sæ o calmez. Cîteodatæ visez cæ o spæl
pe Amma øi cæ îi øterg fruntea. Mæ trezesc cu stomacul încordat
øi cu buza de sus transpiratæ. M°am priceput sæ am grijæ de
Amma din bunætate? Sau mi°a plæcut sæ am grijæ de Amma
pentru cæ am øi eu boala Adorei? Oscilez între cele douæ vari-
ante, mai ales noaptea, cînd pielea începe sæ°mi zvîcneascæ.
În ultimul timp, am început sæ cred cæ din bunætate.

* Ziua Mamei, særbætoritæ în cea de-a doua duminicæ a lunii mai în SUA øi

Canada.

262
Mulflumiri

Multe mulflumiri impresarei mele, Stephanie Kip Rostan, care m°a

purtat cu grijæ prin toatæ povestea asta a primei cærfli, dar øi
redactorului meu, Sally Kim, care mi°a pus întrebæri precise øi mi°a
oferit multe, multe ræspunsuri în încercarea de a da formæ acestei
cærfli. Deøtepte øi solidare, sînt, de asemenea øi o încîntætoare com-
panie la masa de searæ.
Mulflumiri øi lui D.P. Lyle, medic, doctorului John R. Klein, dar
øi Lt. Emmet Helrich, care m°au ajutat sæ înfleleg anumite probleme
medicale, stomatologice, dar øi criminologice; redactorilor mei de la
Entertainment Weekly, în special lui Henry Goldblatt øi
redactorului-øef Rick Tetzeli.
Multe mulflumiri tuturor prietenilor mei, mai ales celor care au
citit manuscrisul de nenumærate ori, mi°au oferit un sfat øi susflinere
cînd scriam Obiecte ascuflite: Dan Fireman, Krista Stroever, Matt
Stearns, Katy Caldwell, Josh Wolk, Brian „Ives!“ Raftery øi celor patru
veriøoare ale mele (Sarah, Tessa, Kam øi Jessie), tofli adæugînd un
cuvînt esenflial unde era nevoie, mai ales cînd aveam de gînd sæ ard
tot ce scrisesem. Dan Snierson este, probabil, cea mai optimistæ øi
cumsecade fiinflæ de pe planetæ — îfli mulflumesc pentru încrederea
ta constantæ øi roagæ°l pe Jurgis sæ fie blînd cu mine în cronici. Emilly
Stone mi°a oferit sfaturi øi glume bune din Vermont, Chicago øi An-
tarctica (îi recomand cu cælduræ serviciul de navete din Crazytown);
le mulflumesc lui Susan øi lui Errol Stone pentru refugiul acordat
în casa de lîngæ lac. Lui Brett Nolan, cel mai bun cititor din lume
— un compliment ce nu se oferæ cu uøurinflæ — care m°a îndepærtat
de la cîteva referinfle întîmplætoare la Familia Simpson øi care este,
de asemenea, autorul celui mai reconfortant e-mail de douæ cuvinte
care a existat vreodatæ. Scott Brown, Monstrul pentru Mick al meu,
a citit nenumærate variante ale cærflii, særmanul de el øi m°a însoflit
în numeroasele øi necesarele evadæri din realitate — eram doar eu,
Scott øi un unicorn nevrozat cu un complex patern. Le mulflumesc
tuturor.
În cele din urmæ, multæ dragoste øi consideraflie numeroasei mele
familii din Missouri, care, mæ bucur sæ spun, nu mi°a oferit absolut
nici o sursæ de inspiraflie pentru personajele acestei cærfli. Pærinflii
mei m°au încurajat întotdeauna sæ scriu, încæ din clasa a treia, cînd
am spus cæ vreau sæ mæ fac fie scriitor, fie fermier cînd voi fi mare.
Chestia cu ferma n°a prins niciodatæ, aøa cæ sper cæ v°a plæcut cartea.

263
 În colecflia
TRITONIC PREMIUM
au apærut:

Frida / Bárbara Mujica

Spionul lui Dumnezeu / Juan Gómez-Jurado

CARTEA PRIN POØTÆ

Pentru cærflile comandate, editura suportæ costurile de transport prin poøtæ. În plus:
– pentru 2 cærfli se acordæ o reducere de 10 %
– de la 3 cærfli în sus se acordæ o reducere de 15%.
Pentru a obfline oricare dintre aceste cærfli, trimitefli comanda dumneavoastræ pe adresa: Editura
TRITONIC, C.P. 3-12 BUCUREØTI, prin fax: 021.242.73.77, la tel.: 072.88.77.440 sau
prin e-mail la: editura@tritonic.ro.