Abordarea problemei competitivit ăţii devine actualmente importantă pentru

majoritatea ţărilor lumii, indiferent dacă sunt mari sau mici, puternice sau slabe.
Competitivitatea este de altfel, cerinţa fundamentală pentru îmbunătăţirea
potenţialului de creştere economică pe termen mediu sau lung.
M. Porter, J. Schumpeter şi alţi oameni de ştiinţă [3], vorbind despre
competitivitatea economică naţională, de fapt, se referă la competitivitatea
întreprinderilor, care participă nemijlocit în lupta concurenţială atât pe piaţa
internă, cât şi pe cea externă. Ei afirmă că naţiunile în esenţa lor nu concurează, ci
întreprinderile sunt cele care concurează. De aici şi necesitatea de a centra
activitatea economică pe asigurarea unor firme puternice şi competitive, luând în
consideraţie şi faptul că competitivitatea unei firme nu poate fi menţinută fără
perfecţionarea continuă a determinanţilor competitivităţii ţă rii.
În ultimele decenii are loc expansiunea conceptului de ÿ


 ca
un nou tip de abordare legat de ştiinţa economică. Această abordare rezidă din
faptul că dinamica dezvoltării rapide a relaţiilor economice prin aplicarea
tehnologiilor informaţionale, care a început la sfîrşitul anilor secolului trecut,
provoacă o tranziţie de la dezvoltarea industrială a societăţii la evoluţia relaţiilor
economice bazate pe producţia şi utilizarea de noi cunoştinţe. ³La etapa actuală de
dezvoltare a societăţii resursele intelectuale, informaţia şi cunoştinţele sunt valorile
de bază şi un factor decisiv în concurenţă ´ [7, p. 129].
Astfel, în ÿ


 bunurile intangibile precum cunoştinţele,
managementul informaţiei şi cunoaşterii devin noul factor al competitivităţii.
Societatea celui de-al treilea mileniu dispune de angajaţi care sunt valoroşi datorită
cunoştinţelor lor. Capitalul intelectual este termenul atribuit activelor intangibile
combinate care permit companiei să funcţioneze eficient.
Astfel pe plan naţional are loc o schimbare în relaţia angajat companie : tot
mai des oamenii aleg o organizaţie corespunzătoare şi nu invers. Ca urmare
companiile au început să concureze între ele în primul rînd nu pentru cota de piaţă,
ci pentru angajaţi al căror potenţial, inclusiv intelectual, va asigura succesul lor în
viitor.
Nu este atît de important patrimoniul de care dispune o economie naţională,
cît utilizarea eficientă a fiecărei din componentele lui în scopul dezvoltării
economice a ţării şi fortificării poziţiei ei pe arena mondială.
Linda Gratton în cartea sa ÄOrganizaţie democratică´ scrie că la baza
întreprinderii sunt oamenii liberi, loiali ei şi care sunt de acord cu valorile şi
convingerile ei [2, p.31].
S. B. Caberin indică faptul că anume omul liber este capabil de a-şi realiza
potenţialul în muncă, realizînd, prin urmare, obiectivul principal al conducerii
întreprinderii ± obţinerea beneficiului maxim al fiecărui angajat [6].
În vederea îmbunătăţirii competitivităţii organizaţiei managerii se o rientează
în a creşte loialitatea şi angajamentul personalului Äliber´ prin oferirea unui nivel
ridicat de satisfacţie din muncă.
"Bogăţia reală a naţiunilor fiind oamenii´, unul din principalele obiective de
dezvoltare a unei ţări este de a crea condiţii care să permită oamenilor să trăiască o
viaţă îndelungată, sănătoasă , creativă şi să aibă libera alegere. Alegerile umane se
extind atunci când oamenii obţin mai multe capacităţi şi se bucură de mai multe
oportunităţi de a folosi aceste competenţe. Potrivit conceptului dezvoltării umane,
creşterea economică este doar un mijloc, deşi unul important, şi nicidecum nu
poate fi scopul final al dezvoltării. Venitul constituie o contribuţie importantă,
atunci când beneficiile lui sunt traduse în vieţile oamenilor, însă majorarea
veniturilor nu trebuie să fie un scop în sine. Scopul final al dezvoltării este sporirea
capacităţilor oamenilor [1].
 Ca factor al sporirii competitivităţii naţionale, d ezvoltarea umană ar
înseamna, în esenţă, libertatea alegerii pentru toţi oamenii care locuiesc într -o ţară
sau într-o regiune. Pentru ca oamenii să beneficieze de această libertate, ei au
nevoie de condiţii care să le permită aceasta: o educaţie adecvată, o sănătate bună,
prosperitate materială, participare socială, abilitare şi incluziune, precum şi de
beneficii ale creşterii economice, distribuite în mod echitabil.
Ei mai au nevoie de securitatea umană ideea căreea este aproape de ideea de
dezvoltare umană şi se referă la protejarea împotriva ameninţărilor la adresa
libertăţilor vitale. Securitatea umană acoperă protecţie împotriva ameninţărilor
cronice, cum ar fi foame, boli şi represiune, precum şi protecţia de la încălcări
bruşte şi dăunătoare de modele de via ţă de zi cu zi în violenţă, cutremure sau
financiare. Ea a atras atenţia asupra ameninţărilor la adresa dezvoltării umane,
inclusiv a violenţei, şi explorează modul în care sărăcia cauze ază violenţe şi cum
violenţa sau ameninţarea cu violenţă, contribuie la sărăcie.
Ca factor al apărării vieţii omului sunt drepturile acestuia - dreptul la o viaţă
liberă şi decentă. În p

 
  se indică faptul că un
standard decent de viaţă, nutriţie satisfăcătoare, sănătate , îngrijire, educaţie şi
protecţie de la dezastre reprezintă drepturile omului, nu doar obiectivele de
dezvoltare, şi că sărăcia reprez intă o ameninţare pentru drepturile om.
Drepturile omului sunt, de asemenea, atractive din punct de vedere politic şi
multe alte grupuri ale societăţii civile sunt mobilizate pentru protejarea şi
promovarea acestora. Drepturile omului completează principiile dezvoltării
umane, care oferă garanţii sau interdicţii împotriva încălcării drepturilor omului,
cum ar fi încălcări care afectează comunităţile minoritare [1].
Extinderea limitelor evaluării factorului uman întotdeauna a fost piatra de
temelie a conceptului de dezvoltare umană. Conform p

 
 

  se prezintă trei noi indici concepuţi pentru a capta
aspecte importante ale gradului de dezvoltare, ţinînd cont de inegalitate în
repartizarea sănătăţii, educaţiei şi venitului, echitatea între sexe şi a sărăciei, indici
ai căror valoare trebuie de micşorat la maximum .
 Principala sursă de inegalitate a sexelor sunt condiţiile nefavorabile cu care
se confruntă femeile şi fetele. Ele suferă de prea multe ori discriminării în sănătate,
educaţie şi ocuparea forţei de muncă, care are implicaţii negative pentru libertăţile
lor.
În ceea ce priveşte sărăcia, aceasta , p recum şi dezvoltarea, are caracter
multidimensional, care a fost ignorat în mod tradiţional de statistică. În p

 

 
     este propus un indice al sărăciei

multidimensionale, care completează măsurare a, bazată pe indicatori monetari,
prin integrarea diferitelor tipuri de sărăcie multiple. Poate fi făcută o defalcare a
indicelui pe regiuni, grupuri etnice şi altele, precum şi dimensiuni separate, ceea ce
îl face un instrument util pentru factorii de decizie politică.
În opinia noastră reducerea semnificativă în cauza inegalităţii , sugerează că
societatea poate aduce beneficii semnificative în cazul în care se concentreze
asupra reformelor în creştere a justiţiei sociale. La rândul său, un indice ridicat de
sărăcie multidimensional, combinat cu sărăcia cu venituri mici, arată că beneficii
semnificative poate aduce îmbunătăţirea în furnizarea de servicii publice de bază.
Menţionez că o ţară nu reuşeşte să fie competitivă în raport cu altele dacă
pierde capitalul uman necesar pentru dezvoltarea sa durabilă şi eşuează în atragerea
resurselor financiare externe în sectorul privat şi în proiectele naţionale. Pentru
ţările mici, sărace şi cu economie deschisă precum este Moldova competitivitatea
internaţională reprezintă cea mai importantă premisă de creştere economică din
care decurg şi beneficii pentru ridicarea standardelor de viaţă.
Astfel, în contextul creat, considerăm că n oile provocări ale prezentului cer
noi orientări asupra politicii. În timp ce în domeniul dezvoltării umane nu există
remedii sau poţiuni magice, unele implicaţii politice sunt evidente. În primul rînd
am putea nu permite dezvoltarea viitorului ca o copie a trecutului : în prezent şi în
viitor posbilităţile în multe domeni i au aspecte mult mai vaste. În al doilea rînd,
diversele experienţe şi condiţii specifice nu permit aplicarea politicii generale ci
indică asupra unor principii comune şi recomandări.
 Susţin faptul că cercetătorii din domeniu sunt de părerea că reducerea
innegalităţii, a sărăciei, a echităţii între sexe, apărarea drepturilor omului şi libera
alegere a acestuia, motivarea lui în toate sferele (nu numai la serviciu ), crearea
condiţiilor unui trai decent şi susţinerea de către stat în desfacerea unei afaceri sunt
paşii întru dezvoltarea economiei statului, întru sporirea competitivităţii naţiunii.
Helen Clark a spus, "Oamenii din ziua de astazi sunt mai s ănătoşi, mai
înstăriţi şi mai bine educaţi decît î nainte. Deşi nu toate tendinţele sunt pozitive,
ţările pot face multe pentru a îmbunătăţi vieţile oamenilor, chiar şi în condiţii
adverse. Acest lucru necesită spirit de conducere curajos la nivel local, precum şi
angajamentul continuu al comunităţii inter naţionale.´[9].
Şi tocmai cînd vom simţi dorinţa de a trăi şi de a ne dezvolta o afacere la noi
în ţară, atunci vom şti că Republica Moldova este competitivă.

BIBLIOGRAFIE

1.c Human Development Report 2010, 238 p;

2.c Lynda Gratton, The Democratic Enterprise: Liberating your Business with
Freedom, Flexibility and Commitment, FT Prentice Hall, 2004, 256 pages;
3.c Porter M. The competitive Advantage of Nations. - London, The Mac Millan
Press Ud, 1982.
4.c Republica Moldova : Raportul Naţional de Dezvoltare Umană 2009 -2010,
248 p;
5.c Republica Moldova : Raportul Naţional de Dezvoltare Umană 2006, 168 p;
6.c Ʉɚɜɟɪɢɧ ɋ.Ȼ. Ɇɨɬɢɜɚɰɢɹ ɬɪɭɞɚ. Ɇ.: ɂɡɞ@ɜɨ ɂɧɫɬɢɬɭɬ ɩɫɢɯɨɥɨɝɢɢ
ɊȺɇ, 1998. 224 ɫ.
7.c ɉɨɩɨɜ ȿ.ȼ., ȼɥɚɫɨɜ Ɇ.ȼ. Ɇɢɧɢɷɤɨɧɨɦɢɱɟɫɤɢɟ ɢɧɫɬɢɬɭɬɵ
ɩɪɨɢɡɜɨɞɫɬɜɚ ɧɨɜɵɯ ɡɧɚɧɢɣ. ȿɤɚɬɟɪɢɧɛɭɪɝ: ɂɗ ɍɪɨ ɊȺɇ, 2006. 165 ɫ.
8.c http://gtmarket.ru/
9.c http://hdr.undp.org/en/