Tot în anul 1987, am primit o scrisoare de la Inspectoratul Judeţean al Cultelor, prin care

mi se cerea sã mã prezint la biroul lor, în legãturã cu memoriile pe care le fãcusem în

vederea deschiderii unei biserici în cartierul Zorilor.
În discuţia pe care am avut-o cu inspectorul, acesta mi-a spus: “Dacã fraţii tãi ar vrea sã
te ajute, ai putea deschide o bisericã în cartierul Zorilor.” Eu l-am întrebat în ce fel s-ar
putea face acest lucru. El mi-a rãspuns: “Dacã transferi autorizaţia bisericii din Fânaţã ,
poţi sã deschizi o bisericã în cartierul Zorilor”.
În urma acestor discuţii, am adunat Comitetul de Acţiune, compus din Dascãl Valer,
Mircea Tãmaş, Petreanu Emil, Macavei Ilie, Muncaciu Lia şi Eugen Pop, şi am adresat o
scrisoare Bisericii nr.1 din Cluj-Napoca.
În primãvara anului 1989, am adresat o scrisoare la Curtea Europeanã a Drepturilor
Omului.
În luna august a anului 1989, am primit o scrisoare de la conducerea cultului, de la fratele
Bochianu, care scria: “Frate Dascãl, pe data de 13 septembrie ora 9, sã fiţi prezent la
conferinţa de la Biserica Penticostalã nr.1 din Cluj.
Dupã ce s-a terminat conferinţa, fratele Bochianu m-a invitat în biroul Comunităţii
Penticostale nr.1 şi m-a prezentat inspectorului Cristoiu. Acesta m-a luat în primire şi m-a
fãcut de nimic, numindu-mã trãdãtor.
La 9 ianuarie 1990, am mers din nou la Bucureşti. La cult l-am gãsit pe Iulian Chelu,
cãruia i-am cerut autorizaţie pentru deschiderea Bisericii nr.6 din Cluj, şi am primit-o.
Ajuns la Cluj, am adunat Comitetul de Actiune, pentru a cumpãni ce avem de fãcut.
Acum aveam autorizaţie, dar nu aveam casã unde sã ne adunãm, nici bani să o construim,
nici teren pe care să construim casa.
Am început sã cãutãm case de vânzare şi am gãsit una pe strada Curcubeului nr.7, lângã
şcoala de pe strada Sigişoarei, aşa cum visasem cu 12 ani în urmã. Am dat un avans de
5000 de lei şi am mai luat cu împrumut 100 000 lei de la fratele Eugen Pop.
A doua duminicã din luna februarie 1990, am fãcut inaugurarea Bisericii nr.6 din Cluj-
Napoca, strada Curcubeului nr.7.
Il slãvim pe Dumnezeu pentru cã El a fost de partea noastrã şi în timp de un an am mai
cumpãrat trei proprietãţi pe care a fost înãlţatã actuala Bisericã Betel”.
Aceasta a fost mărturia fratelui Dascăl Valer, care poate fi adeverită de mai mulţi fraţi,
care au fost martori la majoritatea evenimentelor descrise.
Biserica Betel numãra iniţial 80 de membrii, iar în prezent numără aproximativ 420 de
membrii majori şi peste 200 de copii. Însã la serviciile de închinare participã peste 800 de
oameni, în mod obişnuit, de multe ori sala devenind neîncăpătoare.
Primul botez a avut loc în râul Someş, în vara anului 1990. Primul pastor a fost fratele
Suciu Ezechiel, din ianuarie '90, pânã în varã, când a fost ordinat fratele Gicu Stan. Pe
perioada construcţiei casei de rugãciune, acesta obişnuia sã îndemne biserica sã
mulţumeascã Domnului pentru banii pe care îi vom primi pentru construcţie, chiar dacã la
momentul respectiv nu aveam bani deloc, iar construcţia era imensã. Iar Dumnezeu a
onorat aceastã încredere copilăreascã în El, asigurându-ne fondurile necesare, pânã la
terminarea clãdirii.
Aproximativ 40% din costurile construcţiei au fost suportate de biserica penticostalã
americanã din Missoula, Montana, pãstoritã de David Tonn, restul cheltuielilor fiind
acoperite prin donaţii, zeciuieli şi prin contribuţia fraţilor.
Lucrãrile de construcţie a bisericii au fost realizate în proporţie de peste 90% prin forţe
proprii. Astfel, fiecare frate din bisericã era programat la lucru douã zile pe săptămână şi
o sâmbătă pe lună, iar surorile pregăteau mâncare pentru ei.
În 1994, a fost inaugurată Biserica Penticostalã nr.6 din Zorilor, o biserică vie, în
continuã creştere, cu foarte mulţi tineri dinamici şi înzestraţi de Dumnezeu cu talente
deosebite.
Şi totul a pornit de la un vis de noapte al fratelui Dascăl Valer.