Sunteți pe pagina 1din 4

Drepturile pacientilor

Una dintre problemele cele mai importante ale unei persoane o


constituie sanatatea proprie. Din acest motiv este logic ca fiecare dintre noi
este interesat in mod deosebit sa afle care ii sunt drepturile de care se bucura
in calitate de pacient.

Nu putem afirma ca peisajul legislativ din Romania ne ofera o imagine


clara asupra acestor aspecte. Avem insa posibilitatea de a deduce cateva
dintre cele mai importante drepturi ale pacientilor din modul in care
legiuitorul roman si, poate mai ales, Colegiul Medicilor din Romania inteleg
sa contureze obligatiile ce revin medicilor. Ceea ce trebuie sa cunoasca
fiecare pacient este faptul ca toate obligatiile ce revin unui medic din
evidenta Colegiului Medicilor din Romania au aceleasi efecte si pentru
studentii in medicina, care asista un medic.

Respectarea vointei pacientilor

Primul, si poate cel mai important drept al pacientului, este dreptul sau
de a dispune de propria persoana. In acest context, trebuie sa retinem ca
medicul practician, indiferent de gradul ierarhic sau de modul de practica,
este in serviciul persoanei si nu ii este admisa abdicarea de la dorinta
exprimata de catre bolnav in cunostinta de cauza, vointa bolnavului fiind
intotdeauna respectata, indiferent care ar fi sensul acesteia (inclusiv in sensul
indepartarii oricarui medic de langa pacient).

Aceasta respectare trebuie totusi sa tina seama de limitele posibilului


omenesc, tehnic si moral. Daca bolnavul se afla intr-o stare fizica sau psihica
ce nu-i permite exprimarea lucida a vointei, apropiatii celui suferind trebuie
preveniti si informati, cu exceptia imposibilitatii sau a urgentelor.

Pentru orice activitate medicala (examinarea clinica, examinari


functionale, manopere de diagnostic, tratament medicamentos,
fizioterapeutic sau chirurgical de orice fel) se va cere consimtamantul
bolnavului.
Acest consimtamant trebuie exprimat in scris (pe formular sau pe foaie
de observatie clinica) pentru unele manopere de diagnostic si tratament, care
comporta risc. Consimtamantul va fi dat numai dupa lamurirea bolnavului
asupra esentei si utilitatii actului recomandat. In situatia asistarii minorilor
sau a persoanelor fara capacitate civila (interzisii judecatoresti): oligofreni,
bolnavi mentali, bolnavi in stare de inconstienta, consimtamantul se va cere
ocrotitorilor legali, daca este posibil.

Medicul si drepturile pacientilor

Medicul are obligatia unei conduite ireprosabile pe plan fizic, mental si


emotional fata de bolnav, respectand totdeauna demnitatea acestuia. Exista
in acest sens norme legale conform carora exercitiul profesional nu trebuie
realizat impersonal de catre medic, ci incercand stabilirea unui contact psihic
cu pacientul, pentru ca, la nevoie, compatimirea din partea medicului sa nu
para un act formal. Medicul trebuie sa respecte dreptul pacientului in privinta
libertatii de alegere a medicului sau curant si chiar sa usureze aceasta
posibilitate.

Dreptul la secretul medical

Pacientii au dreptul la protejarea secretului medical. Medicii nu pot


dezvalui nici o informatie pe care acestia, in calitatea lor de profesionisti, au
aflat-o direct sau indirect in legatura cu viata intima a bolnavului, a familiei,
a apartinatorilor, precum si problemele de diagnostic, prognostic, tratament,
circumstante in legatura cu boala si alte diverse fapte, inclusiv rezultatul
autopsiei.

Secretul medical trebuie pastrat si fata de apartinatori, de colegi si


cadre sanitare neinteresate in tratament. Secretul persista si dupa terminarea
tratamentului, sau moartea pacientului.

Mass-media are voie sa intre in unitatile sanitare doar cu acceptul


conducerii administrative, al sefului de sectie, al medicului curant si al
pacientului, cu respectarea confidentialitatii.

Exceptii de la regula secretului medical:


1. Desi secretul medical este obligatoriu, interesul societatii primeaza fata de
interesul personal. Este permisa, asadar, dezvaluirea unor informatii a caror
cunoastere este importanta in vederea prevenirii si combaterii epidemiilor,
bolilor venerice, bolilor cu extindere in masa etc.
2. Nu constituie o abatere situatia in care legea sau o curte
judecatoreasca obliga medicul sa dezvaluie aspecte cuprinse in secretul
medical. Atentie: politia sau procuratura nu pot inlocui decizia
judecatoreasca.

Dreptul la viata si integritate fizica

Medicul trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, sa


asigure demnitatea muribundului. Atentatul la viata embrionului uman, prin
intreruperea de sarcina, nu poate fi practicat decat in cazurile si in conditiile
prevazute de lege. Este important sa cunoastem ca orice medic este liber sa
refuze - fara explicatii - cererea de intrerupere voluntara a sarcinii. De
asemenea, nici o mutilare nu poate fi practicata fara motiv medical evident si
foarte serios, in afara unei urgente necesare pentru salvarea vietii unui
pacient. Prin actele sale profesionale, de investigare sau terapeutice, medicul
nu trebuie sa supuna bolnavul nici unui risc nejustificat.

Interdictia eutanasiei - medicul nu are dreptul sa provoace moartea


unui pacient in mod deliberat, act ce constituie o crima, chiar daca acest
lucru a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient. Este interzisa cu
desavarsire eutanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace apte de a
provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii.
Medicul nu are dreptul nici sa inlesneasca sinuciderile sau autovatamarile
prin sfaturi, imprumutarea de instrumente, el fiind obligat sa refuze orice
explicatie sau ajutor in acest sens.

Dreptul la acordarea asistentei medicale

Medicul care se afla in prezenta unui bolnav sau ranit in pericol are
obligatia sa-i acorde asistenta la nivelul posibilitatilor momentului si locului,
sau sa se asigure ca pacientul in cauza primeste ingrijirile necesare.

In caz de calamitati naturale sau accidentari in masa (naufragii,


accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare), medicul este obligat sa
acorde asistenta medicala necesara, chiar sa-si ofere de bunavoie serviciile
sale medicale imediat ce a luat cunostinta despre eveniment.

Medicul poate refuza ingrijirile sale din motive personale sau


profesionale, cu exceptia urgentelor, asigurandu-se ca bolnavul are acces la
alte surse de ingrijire, dar fara sa intrerupa continuitatea ingrijirilor incepute
de el insusi.

Prestarea serviciilor medicale


Medicul nu poate trata fara examinare medicala prealabila, efectuata
personal. De asemenea, nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament
pentru utilizarea carora nu are pregatire sau suficienta practica.

Personalul medical este obligat sa urmareasca bolnavul intrat in


tratamentul sau pana la insanatosirea acestuia sau pana la trecerea in
ingrijirea altui medic.

In caz de pericol de moarte, medicul va ramane langa bolnav atat timp


cat este nevoie de ajutorul sau.

Bolnavul nevindecabil are dreptul de a fi tratat cu aceeasi grija si


atentie ca si cei care au sanse de vindecare.

Doctorul poate exercita o activitate medicala, doar daca are pregatire si


practica suficienta. Sunt exceptate situatiile in care intervine un pericol grav,
care nu poate fi inlaturat altfel.

Medicul va informa bolnavul asupra bolii, starii bolnavului,


tratamentului necesar si a sanselor de insanatosire. Va evita sa trezeasca, prin
comportamentul lui, imaginea unei boli mai grave decat este ea in realitate.