ECUAŢII.INECUAŢII.SISTEME.

Ecuaţia de gradul întâi : ax + b = 0, a,b ∈ R.

b
1. dacă a ≠ 0, ecuaţia are soluţie unică x= − .
a
2. dacă a = 0,b ≠ 0 ecuaţia nu are soluţii.
3. dacă a = 0,b = 0 ecuaţia are o infinitate de soluţii x ∈ R.
4.
Ecuaţia de gradul II: ax 2 + bx + c = 0 , a,b ,c ∈ R, a ≠ 0

Rezolvare: se calculează ∆ = b 2 − 4 ac
−b ± ∆
Dacă ∆ > 0 , x 1 ,2 = (ecuaţia are două soluţii reale distincte)
2a
−b
Dacă ∆ = 0 , x 1 ,2 = (ecuaţia are două soluţii reale egale)
2a
Dacă ∆ < 0 , x 1 ,2 ∉ R (ecuaţia nu are soluţii reale )

b
Relaţiile lui Viete: S = x 1 + x 2 = − (suma soluţiilor)
a
c
P = x1 x 2 = (produsul soluţiilor)
a
x 12 + x 22 = S 2 − 2P (suma pătratelor soluţiilor)
x 13 + x 23 = S 3 − 3 SP (suma cuburilor soluţiilor)

Natura şi semnul rădăcinilor:

Δ P S discuţie
Δ< - - Rădăcini complexe
0
Δ= - - Rădăcini reale şi egale
0
Δ> P> S> Rădăcini reale pozitive
0 0 0
P> S< Rădăcini reale negative
0 0
P< S> Rădăcini reale, de semne contrare, cea pozitivă mai mare în modul decât
0 0 cea negativă
P< S< Rădăcini reale, de semne contrare, cea pozitivă mai mică în modul decât
0 0 cea negativă

Descompunerea în factori: dacă Δ > 0 , ax 2 + bx + c = a( x − x 1 )( x − x 2 )

dacă Δ = 0 , ax 2 + bx + c = a( x − x 1 ) 2 (este pătrat perfect)
dacă Δ < 0 , ax 2 + bx + c nu se descompune

Ecuaţii cu o rădăcină comună: ecuaţiile ax 2 + bx + c = 0 şi a' x 2 + b' x + c' = 0 au o rădăcină

comună dacă
( ac' −a' c ) 2 = ( bc' −b' c )( ab' −a' b ) .

Ecuaţii cu aceleaşi rădăcini: ecuaţiile ax 2 + bx + c = 0 şi a' x 2 + b' x + c' = 0 au aceleaşi rădăcini

dacă
 a b c
= =
a' b' c'

Poziţia rădăcinilor faţă de 0: rădăcini reale negative: Δ≥0,P>0,S<0

rădăcini reale pozitive: Δ≥0,P>0,S>0
rădăcini reale, de semne contrare: Δ>0,P<0

Poziţia rădăcinilor faţă de un număr α :se notează y = x - α şi se ajunge la poziţia

rădăcinilor faţă de 0.

x −α
Poziţia rădăcinilor faţă de două numere α şi β :se notează y = x − β şi se ajunge la poziţia
rădăcinilor
faţă de 0.

Ecuaţii cu radicali:pentru radicalii de ordin par se pun condiţii de existenţă ;se fac notaţii, se
separă radicalul
dacă e unul singur , se ridică la putere, se verifică soluţiile găsite.

Ecuaţii cu module: pentru un singur modul se face explicitarea acestuia, pentru mai multe
module se
foloseşte tabelul semnelor.

Ecuaţii cu parte întreagă : se foloseşte inegalitatea [x]≤x<[x]+1.

Inecuaţii :se foloseşte tabelul semnelor

Atenţie numitorul dipare numai dacă e pozitiv!

Sisteme cu o ecuaţie de gradul I şi una de gradul II:se foloseşte metoda substituţiei

Sisteme simetrice(dacă se schimbă x cu y sistemul rămâne acelaşi)

Se notează x+y=S
xy=P
x 2 +y 2 =S 2 -2P
x 3 +y 3 =S 3 -3SP

Sisteme omogene: (toţi termenii au acelaşi grad)

x
Se elimină termenul liber, se împarte ecuaţia prin y 2 , se notează cu t = y şi se
rezolvă
ecuaţia în necunoscuta t, apoi se revine le rezolvarea unui sistem format din
una din
ecuaţiile iniţiale şi t-ul găsit.

Sisteme iraţionale:se folosesc notaţii , ridicări la putere.