„Eu cu Dumnezeu creez majoritatea.

M.Luther

Cred că citatul de mai sus capătă autenticitate prin viaţa lui Martin
Luther, viaţă riscată cu demnitate pentru Cuvântul lui Dumnzeu pe
care l-a pus mai înainte de orice. Personal, mai cred că sunt multe
vieţi dedicate lui Dumnezeu, dar destul de puţine sunt cele care
suportă durerea pentru a stoarce esenţa creştinismului din locuri
umbrite şi întunecate, cu scopul ca generaţiile din faţă să se bucure
de adevărata libertate.

Cine este Martin Luther ?

Martin Luther s-a născut în 10 noiembrie 1483 în Eisleben, Germania, într-o

familie care proveneau din pătura socială mijlocie . Din acest motiv, părinţii lui Martin,
Hans Luther şi Margaret Ziegler Luther au dus-o mai greu financiar. Martin povestea la
un moment dat că îşi aminteşte când mama sa l-a biciuit până la sânge pentru că a furat o
nucă. La scurt timp după naşterea lui Martin Luther familia s-a mutat în Mansfeld, unde
tatăl sau a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach, ca apoi să
se înscrie la universitatea din Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să
studieze dreptul, însa ulterior a devenit călugăr al Ordinului Augustinian printr-o
întamplare oarecum hazlie. Când se afla în drum spre Erfrut s-a speriat atât de tare de o
furtună încât i-a promis Sfintei Ana că dacă scapă teafăr se va călugări. Tatăl său relata
despre această întâmplare că “ ar fii putut fii o înşelătorie a diavolului”. Trei săptămâni
mai târziu a intrat într-o mănăstire a ordinului augustin la Erfurt unde a fost ordinat în
1507 şi a oficiat prima lui liturghie. Temele mântuirii şi damnării (a damna = condamna
la chinurile infernului),centrale în cultura vremii sale, l-au preocupat în mod deosebit.
Luther a devenit foarte curând conştient de prezenţa păcatului în viaţa sa, de ineficienţa
penitenţelor sale sau a sacramentelor oferite de Biserică, în dorinţa lui de a se apropia cu
adevărat de Dumnezeu. În anul 1512, Luther a fost transferat din Erfurt la Mănăstirea
Wittenberg. Acolo a trăit într-o Mănăstire a Ordinului Augustinian, având o mare
binecuvântare prin duhovnicul său, un om deosebit de evlavios, viitor general al
Mănăstirii, pe nume Johann von Staupitz (1469-1524). Staupitz, foarte conştient de
intensele lupte spirituale ce-l măcinau pe tânărul dat în grija lui, l-a îndrumat pe acesta să
studieze Sfânta Scriptură (Biblia). Astfel, la data de 19 octombrie 1512, Luther a ajuns să
absolve ca şi doctor în teologie, începând efectiv să predea teologie şi studii biblice în
Wittenberg, de la data de 16 august 1513.
 Ce l-a determinat pe M.L. să lupte cu atâta vehemenţă împortiva
unui întreg Imperiu?

Aşadar, în cadrul sistemului universitar în care se afla la vremea aceea, Luther şi-
a format primele sale idei cu privire la neprihănirea obţinută prin credinţă. El a găsit
răspunsul în Noul Testament, mai exact în epstola către Romani a Sfântului Ap. Pavel. La
scurt timp după realizarea exegezei sale, a pasajului din Romani 1:16-17, Luther a
concluzionat că neprihănirea este un dar al lui Dumnezeu ce poate fi însuşit numai prin
credinţă, credinţa în Isus Hristos, Fiul Dumnzeului Celui Viu, care a fost suficient pentru
ca păcatele întregii omeniri să fie iertate. «Zi şi noapte, am cugetat până ce am putut să
văd legătura dintre dreptatea lui Dumnezeu şi afirmaţia că “cel neprihanit va trăi prin
credinţă“. Abia atunci am înţeles că dreptatea lui Dumnezeu este acea neprihănire prin
care, prin harul şi prin mila Sa, Dumnezeu ne justifică (îndreptăţeşte) prin credinţă. Tot
atunci am simţit că m-am nascut din nou (am început să am o mentalitate nouă şi o inimă
nouă) şi că tocmai am trecut prin uşile deschise ale Paradisului»

Ce schimbare majoră în lumea creştinismului s-a realizat în urma

convingerii lui Martin Luther că Dumnezeu există cu adevărat şi este
Atotsuficient?

În urma convingerii sale cu privire la iertarea păcatelor căpătată prin credinţă,

Martin detesta exploatarea oamenilor prin sistemul murdar din vremea aceea. Picătura
care a umplut paharul răbdării lui Luther, a fost în special activitatea scandaloasă a unui
călugăr numit Johan Tetzel. Folosind un limbaj foarte vulgar, Tetzel striga cât îl ţinea
gura:“Am Indulgenţe pentru orice păcat ! Chiar şi dacă aţi fi necinstit-o pe Fecioara
Maria, eu tot pot să vă vând iertare. Veniţi şi cumpăraţi, ca să fiţi mântuiţi !” Tetzel
pretindea că cel ce cumpără indulgenţa nu mai trebuie să se pocaiasca deoarece
indulgenţa oferea iertarea completă de păcat, şi în acelaşi timp se putea scurta suferinţa
celor dragi aflaţi în purgatoriu. Teoria cu indulgenţe a plecat de la papii: Pascal I(817-
824) si Ioan VIII (872-882)
Astfel, Martin Luther se hotărăşte să protesteze public afişând “CELE 95 DE
TEZE” chiar pe uşa Castelului-Biserică din Wittenberg, în ajunul Sărbătorii Tuturor
Sfinţilor, în ziua memorabilă de 31 Octombrie 1517. Atunci a început Reforma care a
modificat, pentru secole, alianţele politice şi religioase Martin Luther a formulat o
interpretare nouă a textelor biblice, a criticat dogmele şi organizarea ierarhică a Bisericii
Romano-Catolice, intoleranţa acesteia şi comerţul cu Indulgenţe, o practică prin care
Biserica încălca litera şi spiritul Cuvântului lui Dumnezeu ! Luther a pledat împotriva
amestecului ilegal al Autorităţii Papale în afacerile de Stat şi când a refuzat să-şi
retracteze ideile, Biserica Romano-Catolică l-a excomunicat în anul 1520 – un act în
urma căruia aveau să se nască toate Bisericile Protestante. Pentru că Martin a fost mereu
protejat în primul rând de Dumnezeu, când viaţa lui se afla în pericol din toate părţile,
prietenii lui l-au rapit şi l-au dus la Castelul Wartburg unde a rămas până în 1522. În
timpul domiciliului său forţat de la Castelul Wartburg, între mai 1521-şi martie 1522,
folosind ediţia Testamentului grecesc, a tradus Noul Testament în limba germană, în mai
puţin de un an urmând ca întreaga Biblie să fie tradusă până în anul 1534. Prima
persoană care a beneficiat de Noul Testament tradus în limba germană a fost bătrânul
Prinţ Elector Friederich cel Înţelept (Guvernatorul Saxoniei), căruia Martin i l-a oerit
cadou. Ca şi deschizător de drumuri noi, Luther a desfiinţat legea celibatului şi a dat el
însuşi un exemplu, căsătorindu-se înaintea Domnului cu o fostă călugăriţă Katharina von
Bora cu care a avut şase copii. În 14 februarie 1546 Luther s-a îmbolnăvit pe neaşteptate
şi a leşinat de oboseala. Atunci a ştiut că se apropie sfârşitul şi a zis “ dar când eu, Dr.
Martinus, nor la 63 de ani, nu cred că vor fii mai mult de 60-100 de oameni în toată
lumea care mor împreună cu mine…ei bine , nu-i nimic, noi, cei bătrâni, trebuie să trăim
atât de mult pentru ca să-l vedem pe diavolul în spatele nostru.”

În concluzie, cred că orice cuvânt scris ar însemna puţin, în comparaţie cu ceea o

viaţă trăită frumos a oferit istoriei omenirii: Martin Luther. În tot contextul vieţii sale
Luther a pus mai presus CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (BIBLIA) decât învăţăturile
oamenilor !