2. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine, ideologii. Aşadar, statul este o comunitate naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică care să-l organizeze şi să-l conducă. Astfel fiind văzute lucrurile, într-un sens restrâns, putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere. Prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale statului: poporul (naţiunea); teritoriul; autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea. 1. Poporul. Într-o definiţie simplă, poporul este văzut ca un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o entitate concretă care alcătuieşte un stat. În literatura de specialitate, acest element inerent al statului se întâlneşte şi sub denumirea de populaţie. Îl considerăm incorect deoarece, termenul populaţie poate deveni o sursă de ambiguităţi. Având un caracter elastic, el se poate atribui şi la o zonă, o regiune. În afară de aceasta din populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor are un înţeles concret şi se utilizează numai alături de noţiunea stat. Pentru a identifica poporul unui stat au fost elaborate anumite criterii care include: • un ansamblu de indivizi care se bucură de următoarele trăsături comune: o tradiţie istorică comună; identitate etnică; omogenitate culturală; unitate lingvistică; afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă economică comună; • ansamblu de indivizi trebuie să fie format dintr-un anumit număr de membri; • ansamblul de indivizi ca un întreg trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca popor sau conştiinţa de a fi popor. Poporul unui stat poate fi constituit şi dintr-o singură etnie dacă ea este singura care s-a asociat în stat. În realitate, în statele contemporane conveţuiesc alături de etnia de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu constituie poporul. Astfel, poporul Republicii Moldova îl constituie etnia de bază, românii (moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea de cetăţean al republicii. Criteriile de identificare a unui popor sunt specifice numai pentru etnia de bază care a decis asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice . De aici putem conchide că pe teritoriul unui stat nu pot exista două popoare, deoarece toate elementele constitutive ale statului se caracterizează prin unicitate, printr-o strânsă legătură politico-juridică cu profunde semnificaţii şi consecinţe. 1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezintă o parte a unei etnii de bază care sa asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi care în virtutea anumitor factori istorici sa-u desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, aşezându-se cu traiul compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor. Conform protocolului adiţional adoptat la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene, autonomia este definită ca instrument de protecţie al grupurilor etnice.

În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază trei forme de autonomie cum ar fi: Auton. terit. în cazurile în care gr. etnic este majorit. în zona în care trăieşte; Autonomie culturală, pentru cazurile în care grupul etnic nu este majoritar în zona în care trăieşti; Autoadmin. locală, p/u cazurile în care membr. gr/lor etnice locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt majoritar decât în unităţi administ. mai mici. Astfel, art. 111 din CRM, în care se stipulează că localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul Republicii, le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale, trebuie înţeles că este vorba de autonomii administrativ teritoriale şi nu politice. 2. Naţiunea. Definiţiile date naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori mergând chiar la negarea acesteia. Considerăm totuşi că naţiunea exprimă istoria, continuitatea, mai ales continuitatea spirituală şi materială. Două elemente esenţiale ale conceptului de naţiune sunt demne de a fi evidenţiate. Primul element este de ordin psihologic, înţelegându-se unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi de sentimente care alcătuieşte conştiinţa naţională. Al doilea element este limba. Astfel, naţiunea o putem defini ca o comunitate istorică de oameni, constituită pe parcursul formării comunităţii teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii literare comune, a trăsăturilor specifice ale culturii şi psihologiei naţionale. Teritoriul Al doilea element al statului, este constituit din teritoriul, prin care se înţelege o suprafaţă de pământ bună de locuit în raport permanent cu poporul. Această suprafaţă de pământ este formată din suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi coloana aeriană aflată de asupra acestora. Teritoriul este indisolubil legat de popor şi din aceste considerente este denumit şi teritoriu etnic.Fără acest element, un ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. Pentru o bună înţelegere a rolului teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: *3 Permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state; *4 Constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populaţiei; *5 Constituie simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale; *6 Sub aspect fizic şi în anumite limite determină întinderea şi prerogativelor publice, suveranitatea şi independenţa; *7 Asigură şi accentuează calitatea însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; Constituie un mijloc de acţiune al statului, întrucât autorităţile publice se pot manifesta eficient doar în anumite limite teritoriale . Constituţia Republicii Moldova în art.3 fixează teritoriul ca element constitutiv al statului, precizând că el este inalienabil ceea ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat. Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe teritoriul Republicii Moldova nu se pot autodetermina alte etnii nu pot constitui state sau altfel spus republica nu poate fi federalizată nici sub un aspect. 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3 din Constituţie prevede că frontierile ţării sunt consfinţite prin lege organică. Frontierele sunt necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa în spaţiu competenţa statală sau limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat. 2. Organizarea administrativteritorială.Cât priveşte organizarea administrativ teritorială a statului vom elucida unele probleme specifice. În literatura de specialitate se întâlnesc două opinii privind natura organizării administrativ-teritoriale. Unii consideră că are loc delimitarea teritoriului şi a populaţiei în unităţi administrative, alţii împărtăşesc opinia că are loc numai delimitarea teritoriului în unităţi administrative. Ne raliem ultimei opinei deoarece considerăm că în organizarea administrativă a teritoriului

*0 *1 *2

*8

elementul unic este teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat el devine obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o bază a organizării puterii, deoarece cum deja am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini şi apatrizii şi din aceste considerente nu poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul populaţiei în organizarea administrativteritorială, cum consideră cu bună dreptate Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul delimitării teritoriului, alături de criteriile: geografic, social, economic, climateric, căi de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea in consideraţie şi criteriul demografic, braţe de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea teritoriului este un factor fix, iar populaţia un factor mobil. În altă ordine de idei vom menţiona şi faptul că în statele contemporane, în care colectivităţilor locale li s-a garantat prin normă constituţională dreptul la administrarea autonomă a unor probleme de interes public local, unitatea administrativteritorială şi-a schimbat natura juridică. În cadrul ei alături de realizarea unitară a puterii de stat, în baza principiului descentralizării administrative, are loc şi administrarea autonomă a unor interese publice locale. Astfel fiind văzute lucrurile, putem afirma că delimitarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale are loc în scopul realizării unitare a puterii de stat şi realizării unor interese publice locale ale colectivităţilor integrate în unităţile respective. Cât priveşte organizarea administrativteritorială a Republicii Moldova, articolul 110 din Constituţie precizează caracterul organizării administrative a teritoriului şi cadrul juridic al localităţilor. Legea din 7.12.1994 privind organizarea administrativteritorială dezvoltă reglementările constituîionale, stabilind structura unităţilor administrativ-teritoriale sub forma: raioanelor, oraşelor şi satelor. Satul este unitatea administrativteritorială de bază. Un sat reprezintă populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singură unitate administrativ-teritorială, numită comună. Oraşul - este o unitate administrativ teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic şi social cultural. Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării, acordându-li-se, în anumite cazuri, statutul de municipiu. Autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociaţie umană organizată în el trebuie să existe o ordine juridică, o putere care sa-l organizeze şi să-l conducă. Autoritatea politică exclusivă, sau altfel spus puterea politică, aparţine celor care au constituit statul - poporului. Această putere, fiind o putere suverană, se deosebeşte de altele, având trăsături specifice, caractere care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc aparte în interiorul ansamblului formelor de putere socială. Puterea politică o definim ca putere a unei colectivităţi umane organizate în stat, având un caracter organizat şi instituţionalizat, supremă în raport cu alte puteri sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitată în numele poporului pentru realizarea liberă şi conformă voinţei sale a problemelor lui interne şi externe. Puterea politică se caracterizează prin unele trăsături esenţiale prin care ea se deosebeşte de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de aceasta, puterea politică se manifestă şi printr-un caracter instituţionalizat, impersonal, permanent şi prin supremaţie. Independenţa, elementul principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state.

3.Formele de guvernământ. În dreptul constituţional, un criteriu de clasificare a statelor îl constituie şi forma de guvernăţânt, sau modul în care se exercită puterea. Evident forma de guvernăţânt este independentă de structura de stat, deoarece aceiaşi formă de guvernământ poate exista în state cu diferite structuri. De exemplu, Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar, iar forma de guvernământ în ambele – monarhie constituţională. Forma de guvernământ a preocupat gânditorii politici încă din antichitate, cum ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica), Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în celebra lucrare Politica, spunea despre guvernământ, că acesta fiind puterea suverană a cetăţii trebuie, în chip necvondiţionat, să se compună ori dintr-un singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din această formulare, elementul principal care distinge formele de guvernământ îl constituie raportul dintre instituţiile care exercită puterea. În literatura de specialitate există mai multe viziuni privind determinarea formelor de guvernământ. Unii autori se conduc de o interpretare clasică, care porneşte de la Montesquieau, clasificând formele de guvernământ în monarhie şi republică. Alţii, le clasifică în: democraţie, monocraţie, oligarhie, forme mixte, forme specifice a statelor socialiste. Această clasificare, bineînţeles nu este lipsită de temei şi are dreptate Benoit Jeanneau când spune: în determinarea formelor de guvernământ trebue să ţinem cont de realitatea istorică, deoarece monarhiile sunt mai mult simbolice, aristocraţia aproape a dispărut, republica are cu totul altă semnificaţie decât cea originară, democraţia îmbracă forma sistemului reprezentativ, despotismul se înfăţişează în forme mai subtile decât tirania elementară, dictaturile sunt disimulate prin “conducerea colectivă” Însă , la o privire atentă a evoluţiilor istorice a statelor şi a formelor lor de guvernamânt vom observa că în anumite perioade au avut loc devieri de la formele clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că a avut loc, (Italia, Germania, URSS în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată ca formă tradiţională de guvernamânt, deoarece, mai devreme sau mai târziu, statele respective, au revenit la forma clasică republicană. În această ordine de idei putem afirma despotismul monocraţia etc. Sunt derivate de la formele clasice de guvernământ. 1. Monarhia. Într-o formulă simplă, monarhia se caracterizează prin guvernământul unei singure persoane, a monarhului însă, această definiţie este corectă pentru o perioadă anumită din evoluţia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute. Această formă specifică s-a menţinut în unele state până la începutul secolului XX (imperiul rus, imperiul otoman). Odată cu apariţia constituţiilor, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi : monarhia limitată (constituţională) în care puterea monarhului este limitată de constituţie; monarhie dualistă în care parlamentul şi monarhul au poziţii egale în exercitarea puterii. În perioada contemporană monarhul s-a păstrat sub formă de monarhie parlamentară, în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, având mai mult un caracter simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor respective. Oricum, monarhul a rămas şef de stat fiind atribuit de constituţii cu împuterniciri specifice funcţiei: semnarea legilor, numirea în funcţii, acreditarea deplomaţilor străini, dezolvarea parlamentului şi altele. 2.Republica. Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Dar pentru a pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea. Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe

sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în: prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare. Repub. Prezid..Ca formă de guvernământ, republ. prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului. Republ. semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană. În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului. Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură în faţa parlamentului pentru activitatea sa. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia. Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de ex.: participarea la diferite ceremonii etc..Forma de guvernământ a Republicii Moldova. Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1), forma de guvernământ a statului este republica. Art.77 din constituţie stabileşte că şeful statului este Preşedintele republicii care reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integităţii teritoriale. În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc că guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este alcătuită din prim-ministru, primvice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia că Republica Moldova forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială, în care există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţia specifice reprezentative, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale cu răspundere politică în faţa parlamentului.

4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE STAT Prin Structura de Stat în dreptul constituţional se înţelege organizarea puterii în raport cu teritoriul. Statul simplu sau unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice. Reântorcându-ne la elementele constitutive ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt caracteristicde numai câte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; câte un singur rând de oragne supreme ale puterii de stat. Normele juridice ale statului sunt edictate de la un singur centru cu validitate pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului unitar cetăţenii dispun de o singură cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează şi prin faptul că ele posedă calitatea de subiec al raporturilor de drept ionternaţional. Organizarea administrativ-teritorială a statelor unitare poate fi organizată două sau trei nivele, însă, organele de stat situate în unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform organelor centrale. În literatura de specialitate, statele unitare mai sunt calificate ca centralizate sau descentralizate. În statele contemporane există o delimitare strictă a competenţilor între centru şi periferie. Dacă, în baza descentralizării administrative, unele competenţe sunt transferate de la centru spre periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de state descentralizate. Statele în care acest transfer de competenşe nu este realizat (statele din sistemul socialist) suntem în prezenţa statelor centralizate. Repăublica Moldova, conform art.1 din Constituţie este declarat stat unitar şi indivizibil, iar în baza art.109 este considerat şi descentralizat. 2. Statul compus sau federativ. Statul federativ este compus din mai multe state, subiecţi ai federaţiei, care în ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaţional. Statele membre ale federaţiei, fiecare în parte, dispune de toate cele trei elemente constitutive pe care le deţine un stat, însă, în comun, ele constituie încă un rând de organe federale ale puterii, care execută toate cele trei funcţii juridice ale statului: legislativă, executivă, jurisdicţională. Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să aibă loc delimitarea de competenţe dintre organele federale ale puterii şi organele statelor membre. Delimitarea are loc în baza constituţiei frederale iar ceea ce le revine statelor membre se reglementează la fel de constituţiile proprii. Raporturile dintre subiecţii federaţiei sunt raporturi de drept intern, pe plan extern subiect al raporturilor este statul federal. Statul federal poate fi analizat în baza a două principii: a) princip iul participării: statele membre participă la formarea deciziilor statului federal. Astfel, parlamentele statelor federale sunt bicamerale, dintre care una din camere fiind cea care reprezintă statele membre. b) Princip iul autonomiei: statele membre dispun de propria constituţie, adoptă propriile legi, dispun de organe executive şi jurisdicţionale. O caracteristică a statului federal poate servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă legislaţia federală nu prevede altceva. Putem identifica următoarele elemente caracteristice unei federaţii: • două rânduri de organe supreme; • populaţia federaţiei poate deţine cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia comună, federală; • caliatea de de sub. unic al rap/ lor de dr. internaţ. aparţ. federaţiei; • parlamentul federaţiei este bicameral, o cameră reprezentând statele membre iar altă cameră întregul popor al federaţiei;

• dreptul constituie un “sistem integrat”, format din norme federale obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme ale statelor membre obligatorii numai pe teritoriul staelor respective;

• existenţa unor org. jurisdicţionale de drept comun sau specializate. 3. Uniunile de state. 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră uniunea personală care se caract. printr-un şef de stat comun pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a reginei Victoria etc. 2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caract. prin existenţa unor org. speciale comune, în deosebi în afacerile externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o etapă spre formarea statului unitar. Sunt cunoscute ca un. r. uniunea AustroUngară (1815-1905). Au constituit deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). 3. Confederaţia de state. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state în care statele membre îşi păstrează suveranitatea şi independenţă creând, în scopul realizării unor interese comune, organe speciale. Caracteristicile principale ale unei confederaţii sunt: • constituirea are loc printr-un tratat internaţional; • crearea unui organ comun cu un caracter consultativ; • păstrarea dr/lui de a denunţa tratat. de constit. şi părăsirea confederaţiei. Confederaţiile în prezent au un caracter istoric, la timpul lor fiind etape spre constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia Statelor Unite în 1787 s-a transformat în federaţie; Confederaţia germanică (18151871) a precedat formarea imperiului german în 1871 şi a federaţiei germane în 1949.În prezent această formă de uniune de state este rar folosită fiind mai efective unele noi forme de asociaţii de state. 4. Asociaţiile de state. 1. Commonwealth. Anglia, pentru a-şi menţine influenţa asupra fostelor colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanică de Naţiuni ce reprezenta o asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu Commonwealth of Nations pentru a sublinia caracterul unei asociaţii de state libere şi egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care: Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh etc. Din punct de vedere al dreptului internaţional toate statele membre ale Commonwealth-ului sunt subiecte depline, titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef al Commonwealth-ului. 2.Comunitatea franco-africană. Şi această asociaţie, care numără aproape 40 de state, a luat naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, anual dezbat aspecte social-economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză. 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. În 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul de a demonstra

entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire, apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor membre prin intermediul votului univers. UE dispune şi de un org. executiv numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre. Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice, amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile cooperării politice şi în special cerinţa de a acţiona în comun pentru a implimenta o politică externă europeană. Prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile interne a statelor membre. 4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova. Obiectivele majore ale CE sunt următoarele: • protejarea şi dezvoltarea democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului; • soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;

favorizarea dezvoltării culturii europene. Organele de conducerere ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale; Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au semnat un document fără precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic. Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să semneze Acordul menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.

6.Teoria separării (echilibrului) puterilor în stat.
Teoria separării puterilor în stat are o largă răspândire în statele democratice contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, de exemplu, Regele Lud. al XIV care este cunoscut şi prin celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. Aristotel în Politica a demonstrat că în orice stat sunt trei părţi de care leguitorul trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost dezvoltată de John Locke care vorbea şi el de trei funcţii distincte ale statului. În continuare, ideea a fost preluată şi dezvoltată de Montesquieau în celebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fără a face trimitere la Aristotel sau John Locke, de unde s-a creat falsa impresie că Montesquieau este fondatorul, părintele teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui Montesquieau în definitivarea teoriei este inestimabil, deoarece de la el încoace ea a început a fi aplicată în practică. Explicând conceptul de “separarea a puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat există teri puteri: puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În virtutea celei dintâi, principile sau autoritatea face legi. În virturea celei de-a doua, delară război sau încheie pace, trimite sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si simplu, putere executivă a statului. Primul care a observat disensiunile dintre teoria unicităţii puterii şi teoria separării puterilor a fost J.J.Rousseau care scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să împartă suveranitatea în principiu, o împart după obiectul ei, o împart în forţă şi în voinţă, în puterea leguitoare şi puterea executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de război, în administarţie interioară şi în puterea de a trata cu străinii, uneori ei confundă toate aceste părţi şi alte ori le separă… „ În concluzie, putem afirma că teoria separării puterilor trebuie înţeleasă ca o teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de frâne şi contrafrâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, stabilite de constituţie, în exercitarea atribuţiilor. Odată cu apariţia constituţiilor scrise, principiul separării, echilibrului puterilor în stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele constituţii principiul nu este înscris expres dar, modul în care sunt echilibr. puterile, vorb. de existenţa lui. De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 art.: acordă puterea legisl. federală congresului; puterea execut preşedintelui; iar puterea jud. tribunalelor. La fel şi constit. Spaniei, Belgiei denumeşte autorităţile statale ca puteri. Unele constituţii (Elveţia, Republica Moldova) prevăd expres principiul separării puterile în stat în legislativă, executivă şi jurisdicţională. Alte constituţii (România) nu diviz. Autorit. în puteri, nu folosesc termenul separarea puterilor, însă, realizează echilibrul autorităţilor care exercită puterea. Principiul separării, echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-àvis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi. 4. Separarea, echilibrul puterilor în în Republica Moldova. Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990. După 27 august 1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile

statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea trebuiesc corelate cu principiul enunţat. În RM, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul. 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Devine clar că, Parlamentul sau legislativul care exercită suveranitatea are investitură de la popor, naţiune, şi are puteri nelimitate deoarece el este competent de aşi stabili competenţa. Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul: • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; • aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; • aprobă doctrina militară a statului; • aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui; • alege şi numeşte persoane oficiale de stat;


exercită controlul parlamentar asupra puterii executive; suspendă activitatea organelor de APL, în cazurile prevăzute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive. Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă asupra legislativului. - după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat la funcţia de Prim-ministru(art.82); - poate lua patre la lucrările Parlam. adresându-i mesage (art.89); - poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură (art.85); - promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, sprre reexaminare (art.93). 2. Raporturile ParlamentGuvern. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM dispune de importante mecanisme de influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera: - acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului(art.98); - poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului (art.104); - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105); - retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi (art.106). Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total. 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului - autorităţile jurisdicţionale. Raporturile dintre legislativ, Şeful Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc apreciate în conformitate cu prevederile art.116 din Constituţie care fixează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Ori cum, Parl. este autoritatea care stabileşte pentru judecători competenţe, adoptând Coduri de procedură civilă, penală, jurisdicţie constituţională; Legea privind organizarea judecătorească; Legea cu privire

la statutul judecătorului etc. Din aceste considerente raporturile cu organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată create şi investite cu competenţă ele se bucură de o independenţă mai mare faţă de celelalte puteri şi o influenţă mai mică din partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii de judecători, şi deci la această etapă pot avea loc numiri dictate de interesele partidului de guvernământ sau majorităţii parlamentare sau a partidului care a câştigat alegerile prezidenţale. Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de către Parlament (art.116). Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior la Magistraturii (art.116). Însă, pentru a reduce la minium posibilitatea numirii în funcţii de judecători după alte principii decât profesionalism înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege art.116 din Constituţie prevede numirea pentru prima dată pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă . Constituţia nu califică Curtea Constituţională autoritate judecătorească, art.134 numind-o unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a garanta supremaţia constituţiei, asigurării realizării principiului separării puterilor în stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor Curtea Constituţională se compune din 6 judecători dintre care, 2 judecători numiţi de Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 de Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, componentă a forţei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi indivizi, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, drepturile subiective. Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latură a formei de stat prin care se defineşte sistemul metodelor şi pricipiilor de înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură cu situaţia drepturilqr si libertăţilor democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea lor de a determina sau influenţa politica statului, pe baza participării lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generală clasificare a regimurilor politice este clasificarea în a) regimuri autocratice;

b) regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate să determine sau să influenţeze politica internă şi externă a statului. Puterea de stat este exercitată în interesul unor grupuri de persoane, de o persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin negarea drepturilor şi libertăţilor individuale, în măsură în care acestea sînt prevăzute în legislaţia statului respectiv. Asemenea regimuri politice, sînt caracteristice statelor Orientului antic, dominaţiei despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice în perioada modernă, ca cele mai reacţionare sînt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale faăciste, profaşciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existenţa unor condiţii care să facă posibilă participarea maselor de cetăţeni la viaţa politică, influenţarea politicii interne şi externe a statului, exercitarea unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voinţa lor. Regimurile democratice, se pot împărţi după criteriul democraliei directe sau indirecte. În regimurile de democraţie directă, poporul exercită nemijlocit puterea de stat, în timp ce în regimurile politice de democraţie indirectă, conducerea de stat se realizează prin reprezentanţi, prin organele alese (democraţie reprezentativă). În concluzie putem menţiona că faptul că statul îmbracă diferite forme nu este întîmplător. Asupra formei statului au o influenţă determinantă anumiţi factori care condiţionează o anumită formă de stat; baza economică a societăţii respective, raportul de forţe pe plan internaţional şi, de asemenea, specificul naţional ca şi tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti factori nu acţionează izolat ci cumulativ, contribuind în comun la procesul general de structurare şi organizare a puterii de stat.

De la început vom menţiona că rigitatea şi suplevitatea sunt mai mult calităţi ale constituţiei decît forme. Mai întâi. a puterii în aşa fel ca să nu poată fi exercit. Asemenea interdictii au cuprins si Constitutia franceza din 5 octombrie 1958. În acest sens. Pâna în secolul al XVIII-lea.În afară de Anglia. În acest context se impun unele precizari. formele şi trăsăturile caracteristice ale Constituţiei. însemnînd „aşezare cu temei”. învestind-o cu calitatea supremaţiei. cutumiare este form. justificînd puterea de decizie a guvernanţilor selectaţi de care dispun în baza copetenţelor atribuite. ea nu decide. când s-a cristalizat notiunea de constitutie si s-a impus necesitatea materializarii ei. de asemenea constitutii sunt: cele franceze de la 1791. transmise din generatie în generatie. Constituţii rigide. de la 1946. Constit. cetatenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau „nu” cu privire la întregul proiect de constitutie. Constituţii suple. fiecare în parte. . obiectul revizuirii poate fi orice aricol în dependenţă de necesitate. Apare o întrebare. În al doilea rând. Pers.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în rezultat sunt suprimate drept. 1848 si 1875 si Constitutia germana de la 1919. a) Constitutia acordata este o constitutie pe care monarhul o acorda supusilor sai în virtutea tezei ca regele detine plenitudinea puterilor iar autoritatea regala reprezenta o „delegare acordata de Providenta”. Norvegia(1814). Revizuirea constitutiei. Adoptarea constitutiei şi revizuirea Constitutiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi diferit de la un stat la altul. vom îmbrăţişa si noi această idee. iar mai târziu adunare constituanta care e/e formata din deputati alesi de catre cetaţ. data de Ludovic al XVIII-lea. constitutiile flexibile pot fi modificate si prin legi ordinare. autoritatea competenta sa revizuiasca constitutia difera dupa felul constitutiei. de la c/e nu se putea deroga. Asemenea constitutie a fost Constitutia franceza de la 1830. dacă într-un interval de trei luni din momentul publicării este făcută o cerere de 1/5bdin memrii unei camere sau de 500 mii alegători. învestite cu forţă juridică supremă. Sociologul român Dm. starea economica. b) Statutul plebiscitar se întocmeste de catre seful statului si se supune spre aprobare poporului în mod global. de locul ce îl ocupa în sistemul dreptului. a determinat folosirea si considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare a unei constitutii sau legi. ea poate fi adoptată numai după modificarea de rigoare ăîn textul constituţiei. ceea ce înseamnă că dacă o lege contravine prevederilor constituţiei. Sunt interzise revizuirile în perioada stării de asediu. st/lor atenian si spartan. devenind frînă în calea progresului. reg. însă deoarece în lit-ra de specialitate adesea aceste calităţi se consideră forme.Constit. Spre deosebire de constitutiile rigide care asa cum am aratat instituie o procedura severa în vederea unor eventuale si ulterioare modificari. incomplete si în continua miscare. Constituţia Italiei prevededesfăşurarea referendumului. ceea ce explică prin specificul dezvoltării sistemului de drept englez cuprins în dreptul statutar. sau putut impune sefului statului anumite conditii. Ex. Pe plan politic constitutia acordata stabileste un sistem intermediar între monarhia limitata si regimul parlamentar. În al treilea rând. 2. regl. care pot prin „da” sau „nu” sa hotarasca adoptarea sau respingerea proiectului. practici care au ca trasat. mai ales în tarile din estul Europei dupa discutarea publica a proiectului. Răspunsul este da.. regulile cutumiare nu erau clar definite. 8. al XVIII-lea. sunt: Constitutia anului al VIII-lea din Franta. d) Constitutia conventie se întocm. 4. astăzi ea nu dipune de o constit. de asemenea constitutii sunt cele franceze din 1793. dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii”. adoptate şi modificate conform unor proceduri distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat. constituţie provine de la „constitutio” din latină. În literatura de specialitate se face o deosebire între constitutiile flexibile si cele rigide în functie de modul în care acestea pot fi modificate. 1. unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale privind raporturile între guvernanti si guvernati care urmau sa prevaleze fata de cutumele existente. Enunţă princip.norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la rapoartele de echilibru între diferitele puteri ale statului. 3. în cazul în care textul integral al Constit. Constitutia italiana din 1948. Astfel este cunoscuta din perioada Romei antice denumirea de „constitutii imperiale”. 1. Olanda(1815). este necesar de a sti cine are initiativa revizuirii sale. Constitutia Japoneza de la 1889 etc. şi libert. Au fost astfel adoptate Constitutia Frantei de la 1814. c) Pactul sau constit. şi în afară de interdicţiile stabilite. Constitutii scrise Începând cu sec. constituţia rigidă şi suplă. iar constitutia Statelor Unite ale Americii hotara ca nu poate fi adusa nici o modificare anumitor prevederi decât dupa scurgerea unui termen de 21 de ani de la data adoptarii ei. şi nici absolut rigide. care nu se bucură de supremaţie. ori de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în functie de stadiul dezvoltarii economice. 1795. Tinând seama de importanta politica si juridica a constitutiei. puterea. legile de revizuire trebuie supuse referendmului. La fel Constitutia Greciei din 1975 prevede ca „nici o modificare a constitutiei nu este permisa în mai putin de 5 ani de la revizuire”. ca poporul singur poate decide sica el este deasupra Parlamentului. apoi Suedia(1809). limite tactice. Constit. ce dă de înţeles că revizuirea are loc numai prin lege. de raporturile sociale. nu pot fi absolut suple p/u că pot aduce instabilitate politică. în interes. Prin acest procedeu „suveranitatea populara nu este activa ci pasiva”. Cît priveşte procedurile revizuirii. Procedurile materiale stabiliesc limitele materiale ale reviziurii. sau se mai poate vorbi tot din perioada antichitatii de constitutiile lui Solon si Licurg care însa la vremea aceea nu au fost constit. e) Constitutia referendum consta în elaborarea si adoptarea proiectului de constitutie de catre o adunare constituanta si supunerea proiectului spre ratificare alegatorilor. profitându-se de o conjunctura favorabila. precum si fata de comportamentul ulterior semnarii acestora al monarhilor. procedura de revizuire a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare . Definiţia. Pe masura consolidarii procesului de organizare politica. de asemenea constit. Organiz. 143 din CRM este denumit”Legea privind modificarea constituţiei”. Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848. Cît priveşte continentul european . Cuv. şi transm. ea accepta. Extinderea referendumului. Procedurile formale stabilesc regulile şi modul în care are loc revizuire. Ex. adoptarea constitutiilor s-a realizat de catre parlamente. independent şi suveran al statului.scrisă a apărut în Franţa(1791). sau de 5 consilieri regionali. modul de organizare si function. cutumiar a fost considerat necorespunzator deoarece. de exercit. În Evul Mediu. Acest tip de constitutie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranitatii nationale. din obic. legi prin care împaratul stabilea anumite reguli oblig. în loc de constitutie. suple se consideră cele cutumiare. „fundament”.Constituie fundamentul legitimităţii sistemului de guvernare. constituţia scrisă. RM. 2. cuvântul „constitutie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau statute. Cu toate că Anglia a fost prima care a adoptat unele acte juridice cu caracter guvernamental. Funcţile 1. Fundamentale ale cetăţ. în baza cărora se exerc. . limite heteronome şi limite autonome. precum si care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept. Constitutia franceza din anul 1791 prevedea o procedura potrivit careia nu putea fi modificata timp de 10 ani. Constituie fundamentul de validitate a întregii ordini juridice. a fost supus ratificării populare. scrisă în sensul unui document integru. a fost preferat termenul de „lege fundamentala”. În virtutea celor expuse constituţia ar putea fi definită: legea fundamentală a statului constituită dintr-un anasmblu de norme juridice. Conventia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat si comp etenta puterii constituante. Genoveva Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite exprese. denumita la început conventie. În Evul Mediu.142) precum că dispoziţile pprivind caracterul suveran . Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca stabilesc o procedura greoaie care complica formele în care li se pot efectua modificari pe parcursul timpului cât se afla în vigoare. comuna faptul ca sunt nescrise.. organizarea politica a diferitelor state s-a realizat prin cutume.. Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern. Prin plebiscit. Dupa razboiul al doilea mondial. precum şi cele referitoare la neurtalitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. Totuşi prima constituţie scrisă a apărut în SUA(1787). Termenul de constitutie cu sensul de lege fundamentala a intrat în vocabularul juridic în perioada revolutiilor economico-sociale de lamijlocul secolului al XVIII-lea. erau incerte. Sunt acceptate diverse forme de constituţii. de catre o adunare special aleasa în acest scop. Pactul s-a folosit atunci când. Gusti scria ca scop. unei constitutii este acela „de a formula politic si juridic în mod solemn psihologia sociala. acceptate de guvernanti si popor au fost adaptate noilor conditii istorice si codificate. deci fara a necesita o procedura deosebita. cu drept de vot. asa cum precizeaza doctrina juridica. 4. formale. Ex. sociale si politice si de ideologia dominanta în momentul adoptarii constitutiei. a stării de urgenţă şi de război. şi funcţionării puteri publice. prin acesta desemnându-se o lege fundamentala în care sunt înmanuncheate normele de baza ale organizarii statului si în plus o serie de drepturi si libertati. Limite exprese sunt cele prevăzute expres în textul constituţiei. dreptul judiciar sau al precedentelor şi din dreptul cutumiar nescris. trebuie sa retinem ca dreptul de a revizui constitutia apartine aceluiasi organ care a adoptat-o. În acest sens CRM prevede(art. obiceiurile si traditiile constitutionale. seturi de legi care priveau unele aspecte ale organiz. 3. ca modalitate directa de participare a cetatenilor la guvernare. Continutul constit. a organismelor de guvernare. Spania (1812). Este o emanatie a puterii absolute a monarhului care recunoaste anumite drepturi fundamentale cetatenilor sau unor categorii sociale si stabileste modul de exercitare a puterii de stat. O dată cu dezvoltarea statelor constituţia va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai mărgineşte la limitarea puterilor şi garantarea drepturilor cetăţeneşti. în conditiile în care este dificil de a face altfel. Aceste constitutii erau de fapt un fel de acte de capitulare a monarhului fata de burghezie. Art. constitutiile sunt de mai multe feluri si anume:. În dreptul constitutional clasic. constitutia rezultata aparând ca o conventie între toti membrii societatii. aproape în exclusivitate. Constitutia Italiei de la 1848. Astfel legii scrise i s-a dat superioritate faţă de cutumă. C cut. Limite heteronome prevăd revizuirile prevăzute de dreptul internaţional. De aceea întălnim diferite definitiidate constituţiei: . termen folosit cu predilectie pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forta juridica superioara. În lucrarile politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural. acestea pot fi divizate în două categorii: proceduri materiale şi proced. 2. şi aceste legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. pentru ca o constitutie este prin ea însasi o reforma profunda. sistemic. propriuzise ci repreze. trad. dr. În dreptul Constit.legea fundamentală a statului carefixează modul desemnării guvernanţilor. constituţii cutumiare mai posedă Noua Zeelandă şi Israelul. Grecia(1822). competenţele acestora precum şi determină drepturile şi libertăţile guvernanţilor. dupa modul lor de adoptare. cum ar fi:constituţia cutumiară. a celor care o exercită ci numai în interes general. în scopul pastrarii cât mai neschimbate a acelor norme si principii stabilite initial. Aceste prevederi urmaresc sa realizeze stabilitatea constitutiei. pact este rezultatul acordului ce se realizeaza între monarh si parlament. de unde a şi venit noţiunea de domnie a legii. Limitele tacite nu sunt prevăzute în constituţie. prima const.7. contemp. raporturile dintre aceste organisme si dintre ele si cetateni.

Principii generale. Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei . durata mandatului. cu excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă. şeful statului şau guvernul. Organizarea statului se realizeaza în raport de teritoriu si populatie. spaţiul aerian.Dotarea cetăţenilor cu toate drepturile şi libertăţile necesre unui mod de viaţă liber. arestaţi. dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări. Guvernul este reglementat în capitolul 6. 7 titluri unele având capitole şi secţiuni.3). în care demnitatea omului. deputatul în Parlament. de . Controlul posterior este cel care se exercită după intrarea legii în vigoare şi se consideră cea mai veritabilă formă de control al constituţionaltăţii legilor. Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art. unitar şi indivizibil. În al doilea rând. organizarea internă. cît şi de ordin extern. stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare. 3. Procurorul General. Constituţia recunoaşte şi garant. taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului. ea apare ca o situatie juridica (un statut). 10.. prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular. Jud. normativ al Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole. Astfel. Cel mai eficient control al constituţionaltăţii legilor este considerat cel efectuat de către organele juristdicţionale de competenţă comună sau e copet. Titlul I. fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat. Art. organice şi ordinare. Tutlul III. din care fac parte ministerele. Art. Juridică. 125 fiindu-i stabilită structura. independenţi şi se supun doar Constituţiei.Unitatea cetăţeniei şi familiei(art. prevăzut din impozite. Acest titlu este structurat în 6 capitole.art. promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători. durata mandatului de 4 ani. Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv. Pentru I dată această formă s-a realizat în SUA în 1803. autonomiei locale. drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea. atribuţiile precum şi mandatul procurorilor. Conţinutul constituţiei RM. iar piaţa. statutul judecătorilor. Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale. atît de ordin intern. Sunt numiţi de Parlam.Obţinerea cetăţeniei ca efect al principiului jus sangvinus. Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create. 18 şi 19. Tltlul VI. parl a adoptat legea cu privire la Curtea Constituţională. adica până la 27. frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art. fracţiune parlamentară. fără încuviinţarea Curţii. În activitatea lor judecătorii sunt inamovabili pe durata mandatului. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare). Ministerul Justiţiei.Capitolul 7. stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare. secret.6 fixează separarea şi colaborarea puterii legislative. culturale. orăşeneşti. Specială. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului. adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice si stat. cu forma de guvernământ republicană. 2 jud. 7. în învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică. Notiunea de cetatenie poate fi examinata în doua acceptiuni. Dispoziţii finale şi tranzitorii. Dreptul de sesizare a Curţii Consti. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate: economiei. 2. Controlul constituţionalităţii legilor este o necesitate inerentă unui stat de drept ce permite constituţiei să se manifeste cu adevărat ca lege fundamentală cu forţă juridică supremă. formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie. deplasărilor. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.. În primul rând. 5. care este calificată de piaţă. drepturile şi libertăţile lui. Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate. şi garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. . Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere. apele şi pădurile folosite în interes public. de „dobândirea si pierderea cetateniei”. sistemului fiscal. Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice estinate de a asigura conformitatea regulilorde drept intern cu normele constituţionale.5). incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile. se vorbeste de „cetatenia” unei persoane. termen prin care se desemneaza un complex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane.124. art.143 legea privind modificare constituţiei.art. Printre care: 11. 2 de Preşedinte şi 2 de CS al Magistraturii. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin. este atribuit unor mulţi subiecţi. Noţiunea de cetăţenie în sensul ei actual a fost utilizată I dată în Declaraţia Franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului din 1789. reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art. 18 lege). legiferează statutul deputaţilor din Parlament. de orientare socială. o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activit. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor. eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei. pe de alta parte. 1994.142 – limitele revizuirii şi art. Actele normative care reglementează cetăţenia în RM conţin principiile unanim recunoscute de comunitatea internaţională. Adunarea POPUARĂ a Găgăuziei.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei. PENTRU A PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat. Economică.Astfel acest drept îl au:Preşedintele RM. 12. cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale. Guvernul. notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni . 17.Pentru a putea fi numit juecător al Curţii . Titlul V. realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat. să apere ţara. Economia naţională şi finanţele publice. căile de comunicaţie. Prin urmare. stat de drept. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles. caracterul public al dezbaterilor judiciare.66.2). notiunea de cetatenie este utilizata pentru a defini o institutie juridica. Conform prevederilor constituţionale este garantarea supremaţiei constituţiei.) 4. Controlul constituşionalităţii legilor. atribuţiile. Curtea este compusă din 6 jud. structura. Organul politic investit cu dreptul de a efectua controlul constituţionalităţii legilor poate fi parlamentul. Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească. 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din RM. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. Art. limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele. iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional. 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. iar bogăţiile de orice natură a subsolului.9 declară proprietatea publică şi privată. Titlul II. art. pri care CSJ a argumentat obligaţia curţilor de a veghea respectarea constituţiei. la cererea organului care a pregătit proiectul sau la cererea parlamentului care trebuie să-l examineze şi aprobe. Organizarae şi funcţionarea Curţii Constituţionale La 13 dec. validarea mandatului de către Curtea Constit. în cadrul faimosului proces Marbuty versus Madison. raionale şi primarii aleşi prin vot universal.Cetăţenia unică este o consideraţie a statului unitar. teritoriul este inalienabil. CSJ. stabilind sistemul organelor judecătoreşti. folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti. este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului. de mare şi nejustificat. Considerăm acest număr excesiv 1.9. democratic. Titlul VII.Obligaţiunea de a îndeplini unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă de ţară. incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă. libera dezvoltare a personalităţii umane. nu pot fi reţinuţi. Titlul IV. candidaţii trebuie să îndeplinească unele condiţii: să aibă o pregătire juridică superioară. puterea legislativă şi puterea judecăt. art 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională.141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii. şi la exprimarea identităţii lor etnice. bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă. condiţiile pentru numire. Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor. Drepturile. democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art. Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art. Autorităţile publice. lingvistice şi religioase. De la acestă perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi factori.08. să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia. deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizata organizatoric însasi puterea suverana a poporului si. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile expimate în exercitarea mandatului. concurenţa loială ca factori de bază a economiei. asigurarea principiilor separării puterii în stat în puterea legislativă. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat. Numiţi pentru un madat de 6 ani. proprietăţii. să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice etc. independenţa. independent. Cap. sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească. pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza organizarea concreta a statului .. libera iniţiativă economică. şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale. Controlul anterior se aplică în faza de proiect a legii. precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice. Aceasta a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional . direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice. dezv. percheziţionaţi.1 declară RM stat suveran. Reglementarea juridică şi principiile cetăţeniei RM. Art. În CRM normele definitorii ale cetăţeniei sunt cuprinse în art. În acest sens.bază de constituire a Parlamentului. bugetului public naţional.6 lege 6. decent. prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul. Tot aici sunt stabilite principii. considerând cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei.1995. sistemului financiar-creditar.Retragerea cetăţeniei RM unuia din soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a copiilor acestora(art23 din Lege) .

c) definitii. Imparţialitatea. cuvântul „administratie” provine din limba latina. priorităţii şi garantării drepturilor persoanei private. se identifica: a) norme cu caracter general. prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept. nu-l obliga.adm şi cel financiar. e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumiteactivitati. d) principii. b) dispozitii prohibitive.În doctrina franceza. precum: executarea actelor juridice. 5. Dreptul de afi auzit. f) explicarea semnificatiei unor termeni. constând în faptul ca normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifica destul de repede dupa adoptare. fie un functionar public. 4. „catre” si „minister”. raportul de drept administrativ are trei elemente componente: subiecte. Pr. Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care. Legalitatea. însemnând „la”. respectarii legii în activitatea organelor administratiei publice”. persoana fizica sau juridica. 3. amenda etc. ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata si poate sa se refere la: a) împrejurarile. Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei publice. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. Ca orice norma juridica. Din punctul de vedere al întinderii sferei de aplicare. când autoritatea publica este tinuta de norma juridica. În situatia în care ipoteza nu este precis conturata. are un pronuntat caracter de mobilitate.masuri de executare silita (demolarea sau desfiintarea unor constructii etc. În literatura juridica. continutul reglementarii. Într-o formulare restrânsa. întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate necvesităţilor publice. „regulile dupa care statul exercita functia executiva. obiect. controlul administrativ etc. iar pe de alta parte. Obligativitatea deciziei. supus. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului”. raporturile de drept administrativ se fundamenteaza pe principiul inegalitatii partilor. în general. trebuie sa se faca distinctie între sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice. a gospodari. 7. Aceasta libertate de apreciere constituie ceea ce se cheama „puterea discretionara” a administratiei publice. sanctiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres. conducerea unui agent economic sau institutii social culturale. în comparatie cu dreptul civil sau penal. Principiile procesuale: 1. Dupa modul de determinare. Dreptul de afi ajutat sau asistat. Egalitatea în faţa legii. prohibitive sau permise. 3. .).adm. întrucât. conform dictionarului limbii române. Ca orice raport juridic. Astfel. pe de o parte sa actioneze. lasându-se la aprecierea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite. Legalităţii. Proporţionalitatea. continut. acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care administreaza o institutie sau o întreprindere. Constituţional. imperativa. Dreptul administrativ are o serie de trasaturi proprii. Dretul adm. prin forta coercitiva a acelei puteri. 5. care au ca obiect procedura de concretizare a activitatii autoritatilor publice. Dispozitia normei de drept administrativ este. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale nascute din activitatea de organizare a executarii legii si de executare a acesteia. reprezentând „miezul normei juridice”. nemijlocit o activitate direct productiva. suspendari etc. b) norme speciale. la comanda. datorită numeroaselor norme consti. sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva. dupa care pot fi identificate urmatoarele categorii de norme: a) norme de drept material. repartizarea. precum si controlul exercitat de puterea judecatoreasca pentru asigurarea dreptul public. O deosebită legătură există între dr. persoane fizice sau juridice. Promptitudinea în executare. fara ca sa-i fie dictata dinainte conduita sa. ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata.Pr. Ca si în cazul altor ramuri de drept (dreptul constitutional. a carei aplicare este asigurata prin constiinta juridica. administratia publica se desfasoara în regim de putere publica. dispozitia si sanctiunea. Prin obiectul său AP este strîns legată de cele trei puteri ale statului. 2. Principiul suveranităţii poporului. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozitii: a) dispozitii imperative. fie între acestea si particulari. O caracteristica a acestor raporturi. subordonata. aplicabile tuturor autoritatilor publice. Transparenţa. pusa în slujba cuiva. 4. în sensul ca un izvor de drept va contine numai dispozitii imperative. Principiile materiale. Un prin criteriu îl constituie obiectul de reglementare.1. 5. cum ar fi: caracterul de disciplina relativ tânara. ne aflam în prezenta ipotezei relative. Se poate aprecia ca. însa. nascute în urma unui act administrativ” sau „acea ramura a stiintei juridice care cerceteaza normele de drept care privesc organizarea sistemului administratiei publice. iar la nevoie. ea urmând a se deduce din continutul normei juridice. atunci când se prevede o anumita actiune. Clasificarea normelor de drept administrativ Acest spect este analizat de catre autorii contemporani1 din unghiuri diferite. traducându-se prin servitor. Democraţiei. mai exact a raspunderii juridice în dreptul administrativ. Cu dr. b) norme prohibitive – care interzic o anumita conduita. Sub aspect etimologic. de la economie la sanatate si de la armata la învatamânt. Colegialităţii. de obicei a statului. executarea unor lucrari publice. sunt regulile.Dr Administr ca ram a sist de dr. Are ca obiect de studiu acele relaţii sociale şi valori care se referă la organizarea şi realizarea administraţiei publice. 3. 2. sanctiuni administrativpatrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna materiala ori morala).. reglementeaza o diversitate de domenii. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice. mai întâi în Statele Unite ale Americii si apoi în Franta. În limbajul curent. prin administratie se poateîntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului. norma de drept administrativ are o structura trihotomica. Pr. prestarea unor servicii publice. c) norme permisive – care îngaduie o conduita determinata.1. care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi. 3. 6. fiind compus din prepozitia „ad”. pot constitui obiect al raportului juridic administrativ anumite activitati. întâlnind criterii de clasificare comune sau diferite. Sanctiunea normei de drept administrativ Sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele care intervin în cazul nerespectarii normei juridice. la origini. înseamna: a conduce. 4. precum si acelea care guverneaza raporturile dintre stat si individ. Principiul procedurii colective. formulile sau ideile călăuzitoare pe care se bazează organizarea şi activitatea sistemului AP. „A administra”. Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte doua elemente. Ce stabilesc principiile fundamental ede organizare şi funcţionarte a sistemului autorităţilor AP şi normelor ce determină principalele autorităţi ale AP. pot fi identificate urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ: sanctiuni administrativ – disciplinare sanctiuni administrativ – contraventionale (avertismentul. 4. În literatura de specialitate se apreciaza ca ipoteza este absolut determinata când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispozitia. Dreptul administrativ a început sa se contureze ca ramura de drept de sine statatoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. 6. Normele de drept administrativ Norma juridica reprezinta o regula de conduita instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. care cad sub incidenta normei juridice. Principiile generale:1. care se refera la un organ determinat. care se ocupa de „res romana” . o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular. În ceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrativ se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice. Respectarea scopului şi obiectivelor trase de lege.). care nu desfasoara. le are cu dr. un compartiment din unitatile direct productive sau institutii socialculturale. iar pentru administratie. modalitatile juridice specifice prin care este realizata competenta cu care sunt investite organele administratiei publice. fara posibilitatea de a alege” „Exista putere discretionara ori de câte ori o autoritate actioneaza liber. . Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public. prin care se interzice o anumitaconduita subiectului de drept. este obligata sa actioneze într-un sens determinat.masuri cu privire la actele juridice (anulari. facându-se trimitere la competenta legata. Publuicităţii şi transparenţei. care actioneaza pentru organizarea executarii si a executarii legii. lasând posibilitatea administratiei sa aprecieze împrejurarile în care se aplica norma. din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o . Proc. de exemplu). categorica. Acesta din urmă cuprinde ansamblul normelor privind formerea. b) norme de drept procesual. Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice cuprinde fondul. care vizeaza drepturile si obligatiile autoritatilor publice. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. prin aceasta notiune s-a avut în vedere o activit. termenul de „administratie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel. competenta legata este definita ca fiind „situatia când administratia este tinuta. 3. conditiile în care se aplica norma juridica. Accesul la informaţiie. 7. b) subiectele de drept. Legătura dreptului adm. printro regula de drept c) dispozitii permisive. cuprinzând cele trei elemente: ipoteza. 2. 2.6. El a aparut la sfârsitul secolului al XVIII -lea.viata statului si dreptul privat. prin natura lor sunt extrem de numeroase si variate. Civilse determină prin faptul că normele procesului civil reglementează procedura administrativăîn cazurile soluţionării litigiilor de ordin admoinistr. Cele mai strînse legăruri dr.). Principile dreptului adm. În doctrina se arata ca aceasta clasificare a normei de drept nu trebuie privita în mod dogmatic. 1. Însa. fie ca aceste raporturi se stabilesc între organele administratiei publice. Având în vedere legislatia în vigoare. Principiul obiectivităţii. Dupa caracterul normelor identificam: a) norme imperative – care impun subiectelor de drept o anumita conduita.

Raporturile de drept administrativ se grupeaza în doua categorii: a) Raporturi care se formeaza în cadrul sistemului administratiei publice. parcurgînd "etapa de recurs". În cadrul raporturilor care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem se întâlnesc si raporturi de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la realizarea sarcinilor ce revin administratiei publice. Spania şi cel germanic. numărul lor în fiecare ţară este mare. Cu toate acestea. ordinea activităţii organelor statale şi relaţiile individului cu statul. XII-XVI în baza culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă juridică pentru multe ţări europene. Constituţia RFG din 1949 direct menţionează. A avut loc procesul cu denumirea "preluarea şi adaptarea dreptului roman". că la dreptul public se referă acele ramuri şi instituţii. subiectele participante se afla în cadrul unei ierarhii administrative. în deosebi în dreptul francez.totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romanogermamce. Portugalia. decretelor miniştrilor ş. Italia. de exemplu. pe de o parte. O pondere deosebita în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupa cele de utilizare a serviciilor publice. aplicând sanctiuni în conditiile legii. În majoritatea ţărilor continentale sînt adoptate şi acţionează codurile: civil. şi dreptul german. pentru a ajunge la o hotărîre judiciară corectă. în baza căruia în interiorul familiei juridice romanogermanice se deosebesc două grupuri juridice: romanic. care include de asemenea Austria. organele administratiei publice au un drept de apreciere asupra conditiilor în care se realizeaza dreptul beneficiarului la serviciul public. În toate ţările familiei romano-germanice este cunoscută divizarea dreptului în public şi privat. dreptul la ocrotirea sanatatii etc. Elveţia şi alte ţări. poate fi sesizată de către alte judecătorii la soluţionarea proceselor de aşa gen ca precedent real. Pentru familia juridică romanogermanică sînt caracteristice: existenţa dreptului scris. îşi găseşte reflectare într-o organizare şi competenţă a organelor justiţiei generale. Această divizare poartă un caracter general şi în ultimul timp şi-a pierdut însemnătatea de odinioară. Însă. care au întemeiat în sec. Olanda. În anumite raporturi de drept administrativ. Doctrina juridică romano-germanică şi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile. aici poziţia doctrinei este destul de contradictorie. iar acestea au obligatia sa realizeze prestatia. însa în calitatea lor de servicii publice1. Odată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele juridice naţionale dreptul internaţional. unde intră Belgia. În general. organele administratiei publice pot recurge la masuri de constrângere. situatia de subordonare a subiectelor de drept nu exclude posibilitatea manifestarii de vointa a acestora în cadrul raporturilor juridice respective. Astfel. pentru ţările din familia juridică romano-germanică este caracteristică schema unică a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept. canonice şi locale. de procedură penală ş. pe baza competentei pe care o au conform legii. Aşa dar. Ele pot fi raporturi de subordonare. limbajul juridic . La început această preluare şi adaptare purta forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit. Sistemul legislaţiei curente este de asemenea destul de ramificat. Reamintim. În unele ţări convenţiile internaţionale au o putere juridică mai mare decît legile interne. Raporturile care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. completarea lui cu dreptul de echitate şi interpretarea statutelor.ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile indivizilor reciproce. Totodata. Pe continent juriştii sînt interesaţi în primul rînd de faptul cum este reglementată situaţia dată. În linii generale se poate spune. structura logica intemă. Cum ar fi. b) Raporturi care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. În toate aceste ţări există constituţii scrise. însăşi concepţia dreptului. Cel care actioneaza ca autoritate ierarhic superioara are dreptul de a conduce. Luxemburgul. la organizarea si functionarea administratiei publice. un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. care este influenţat de ştiinţa juridică germană. fondul de noţiuni. franceze şi germane. pe de altă parte. Însa. ajungând pâna la executarea silita a legii. cum ar fi acelea care privesc utilizarea mijloacelor de transport în comun. Familia juridică de drept comun. iar această istorie pînă în sec. sistemul de izvoare ale dreptului. pot stabili în mod unilateral drepturi si obligatii. acestia pot formula plângeri împotriva masurilor abuzive luate de administratia publica. În fiecare din aceste două sfere. în RFG diviziunea între dreptul privat şi public este pronunţată mai puţin decît în Franţa. el poate acţiona nu numai "în completarea legii" dar şi "pe lîngă lege".obligatie legala a acestora si nu o facultate. în care organele administratiei publice. În acest scop exista o serie de garantii legale care constau în mijloacele practice puse la dispozitia cetatenilor. că "principiile generale ale dreptului intemaţional" au prioritate în faţa legii. În cadrul raporturilor de colaborare. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administratiei publice se refera. doua ministere care emit împreuna norme juridice de interes comun. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhica. deşi în cadru acestei scheme este posibilă o deplasare a accentelor. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al dreptului romano-germanic. În unele raporturi de drept administrativ. Obiectul acestor raporturi juridice consta în modelarea comportamentului subiectelor participante corespunzator exigentelor legale. beneficiarii serviciului public au un drept subiectiv în temeiul caruia pot cere organelor administratiei publice sa presteze serviciul. În interiorul familiei juridice romanogermanice grupul dreptului "romanic". în Anglia . pentru persoanele fizice sau juridice. În dreptului englez lipseşte . juridică romano- La familia juridică romano-germanică se referă sistemele ce au apărut în Europa continentală în baza tradiţiilor juridice romane. Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specifică. de exemplu. adică împărţirea lui în ramuri. Structura dreptului în familia juridică anglo-saxonă. neobişnuită. Ea s-a format în baza studierii dreptului roman la universităţile italiene. Familia genaanică. obiceiul în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă independentă a dreptului cu rare excepţii. chiar şi o decizie judiciară "simplă" (bazată pe analogie sau pe principii generale). deoarece prestatiile înfaptuite de organele administratieipublice în favoarea acestora sunt prevazute de lege sau în actele normative emise pe baza si în executarea legii. În primul rînd aceasta este legat de "precedentul de recurs". Cum ar fi. Legile reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale. de exemplu. Constituţiile delimitează competenţa elaborării dreptului a diferitelor organe de stat şi în corespundere cu această competenţă înfăptuiesc diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului. Deoarece curtea de casaţie este instanţa supremă. iar la cel privat . care determină statul. Este cazul raporturilor dintre Guvern si prefecti sau acela al raporturilor dintre ministru si conducatorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judete. administrative şi constituţionale diferită de cea a Franţei. penal. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică romano-germanică este caracterul lui codificat. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei căi: formarea dreptului comun. Acelaşi lucru trebuie menţionat şi despre sistemul de drept. sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului. în ţări diferite nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri. circularelor administrative. subiectele active actioneaza tot pe baza si în executarea legii. ceea ce. se studia fondul lui de noţiuni. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizatii nestatale realizeaza activitati de interes public prin prestatii specifice organizatiei statale. de procedură civilă.germanică nu exclude anumite deosebiri între sistemele juridice naţionale. 55. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate. Regimul juridic aplicabil în aceste cazuri este cel de drept civil si nu regimul de drept administrativ. Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhica si de colaborare. posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie "împotriva legii" . divizarea lui în public şi privat. a domeniului public privat etc. care se reflectă. că dreptul francez. în principal. 56. îndruma si controla subiectul subordonat. Beneficiarii acestor servicii pot intra în raporturi juridice cu administratia pe baza unor contracte civile. Această autoritate este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui control judiciar al constitualităţii legilor ordinare. a. legile speciale şi culegere de norme. subiectele participante sunt pe picior de egalitate si actioneaza împreuna pentru realizarea unui anumit scop. care poartă amprenta istoriei. a. normele cărora au o autoritate juridică majoră. Apartenenţa dreptului diferitor ţări europene la familia romano. însă. diferă de grupul dreptului "germanic". practica judiciară poate fi referită la numărul izvoarelor auxiliare. dreptul la învatatura. Sunt destul de numeroase cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se afla în raporturi de drept administrativ. precum şi divizarea dreptului în ramuri. tehnica juridică. De exemplu. Dreptul comun este un sistem. Printre izvoarele dreptului romanogermanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor. au servit drept model.în ce ordine ea trebuie corectată. în speţă.

care nu sînt cunoscute dreptului englez. 58 Caracteristica şi reprezentanşii şcolii dr. dar. Pe parcursul dezvoltării ulterioare a învăţăturii în această schemă s-a introdus încă o modificare. în unele . voinţa nobilimii musulmane religioase. Aristotel caută dreptul în observarea raţională a naturii. Există naţiuni şi grupuri etnice ce profesează islamul în calitate de religie. de problema făuririi unui stat ideal. VII-X şi este bazat pe religia musulmană . în concepţia lui Platon. Platon susţine că adevăratul stat trebuie să asigure un trai comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii toate virtuţile: înţelepciunea. Prima "rădăcină" este coranul. legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie just sau injust. unde recent a dominat dreptul musulman în toată originalitatea surselor sale. de fapt. în altul. Astfel. Dreptul penal musulman este bazat. Posibilităţile mari ale influenţei judiciare asupra legislaţiei nu exclude faptul. adică aplicarea la cazurile noi asemănătoare a regulilor stabilite de Coran. întemeietorul şcolii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 î. şi cea mai lipsită de lege şi dreptate. Germenii acestei teorii au apărut în antichitate. el trebuie să fie adoptat de state. judecătorul nici odată nu apelează la Coran sau Sună – legendă despre proroc. iar odată cu el . Se presupunea o respingere totală a dreptului englez. A patra şi ultima "rădăcină" . este o parte integrantă a naturii în dubla accepţiune: ca parte a materiei şi ca fiinţă raţională. aceeaşi divizare a dreptului. furt. Şcoala sociologică a dreptului. acuzare falsă de adulter. care acţionează asupra milioanelor de oameni. în mod uniform. indiferent de faptul dacă va fi recunoscut sau nu. au stat două şcoli: şcoala Medina şi şcoala irachiană. dar nu numai acelea care de obicei se referă la sfera de drept. este orientată spre consolidarea normelor şi priricipiilor dreptului musulman. ca şi justiţia. Şcoala normativistă a dreptului. În ambele ţări există de fapt. iar justiţia este concepută drept criteriu de manifestare a legalităţii. în general. discipolul lui Socrate. Dreptul lui Allah este dat omenirii odată şi pentru totdeauna. care a suportat numeroase influenţe străine. Singura sursă a cunoştinţelor necesarmente egale pentru toţi o constituie raţiunea umană . legislatorul trebuie să găsească punctul de care concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va asigura fericirea şi. cadi (judecătorul) putea. în orice timp şi în orice împrejurare . sunite şi şiite.De obicei. Echitatea. se folosesc unele şi aceleaşi noţiuni şi interpretare a normelor de drept. considerată ca temelie a esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor fenomenelor ce se produc în lume." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. ideile. Pacea socială în stat se asigură. constituţii ale statelor. la dezvoltarea raţionalului. iar cea unificată acţionează. Printre codurile de acest gen. În Anglia nu există coduri de tip european. Fikhul. îl divizează în drept natural şi drept pozitiv. autoritatea căruia este unanim recunoscută. în gîndirea aristotelică. ceea ce 1-a făcut să afirme că omul este cea mai nobilă dintre toate fiinţele. Normele elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sistemul de drept american numai după o aplicare şi interpretare a lor multiplă de către judecătorii numai cînd se va putea face o referire la hotărîrile judiciare care l-au aplîcat şi nu la norme nemijlocit. şi diferite după vîrstă. În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglare social-normativă. constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe egale. corespunzătoare diferitor interpretări.50 . Numai unele state. precum şi 3 şcoli şiite. unitatea conceptuală şi raţională a omului presupune cunoaşterea adevărului. In concepţia socratică. identice. unica sursă a dreptului musulman sînt lucrările savanţilor jurişti. penale. în legătură cu aceasta se poate spune. dreptul SUA. În al doilea rînd. stabilit pe teritoriile controlate de ei. unde acest lucru este deosebit de necesar.teologia sau principiile credinţei .. cum ea este determinată de şcolile de drept. aplicarea legii depinde de precedentele judiciare. Şcoala realistă a dreptului. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. De aici . jefuire armată şi revoltă.islam. dreptul judiciar şi dreptul familiei. judecătorilor li se înaintează cerinţe înalte de calificare în sensul pregătirii lor de drept religioase. care există deja 200 de ani şi joacă un rol important. Lucrările sale de prestigiu care tratează problema dreptului sunt Republica şi Legile.penale. ca şi pentru unul englez. folosit activ de Curtea Supremă.libertatea considerabilă şi capacitatea de manevrare în timpul procesului de adaptare a dreptului la condiţiile ce se schimbă. în concepţia lui Cicero. În unele ţări (în Sudan) sistemul de judecătorii musulmane a căpătat un caracter de mai multe trepte (mai multe instanţe). în direcţia opusă.a principiului precedentului şi altor semne caracteristice pentru "dreptul comun". Prin urmare. precum Şcoala dreptului natural. Revoluţia Americană a înaintat pe primul plan ideea dreptului american naţional independent. În cîteva state acţionează codurile civile. caracteristic omului. adulter. Din numărul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal. cît şi norme nejuridice. în viziunea lui. Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero. cumpătarea şi dreptatea. Legislaţia familiei a ţărilor arabe. susţine întemeietorul şcolii. iar ceea ce este legal este şi just. ambele fiind. În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi concepţie a dreptului şi a rolului său. sunnă sau adjimă. conform ideilor sale. întrebuinţarea băuturilor spirtoase. pe calea practicii judiciare şi a reformelor legislative în cazuri aparte. Motivele şi intenţiile individului nici odată nu se iau în consideraţie. totodată. curajul. sub dominaţia severă a dreptului. În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în drept public şi privat. conceput ca un ansamblu de norme eterne şi imuabile existente atit în formă scrisă. este considerată regulă.de procedură penală. La baza operelor sale este pusă ideea. Teoria psihologică a dreptului. Şariatul constă din 2 părţi . asemănător celui englez: dreptul precedent în interacţiunea cu cel legislativ.de procedură civilă. învăţăturile cărora sînt recunoscute. este o virtute care aduce fericirea şi armonia.n. după ce îl va găsi. de Aristotel şi de către stoici. civile. Dreptul musulman. Pe lîngă pedeapsa pentru infracţiunile enumerate.e. nu este altceva decît expresia cunoaşterii umane. el cuprinde toate sferele vieţii sociale. foste colonii franceze sau spaniole au adoptat codurile de tip roman. subliniază rolul puterii judiciare în sistemul american de guvemămînt. să dobоndească mijloacele de a-i face să se rostească asupra binelui. Aristotel îşi îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului fără de care politica nu-şi poate atinge scopurile. Dreptul întruchipează în sine înţelepciunea umană. să dai fiecăruia ce este al lui. toate judecătoriile au o jurisdicţie comună. în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec. Baza ştiinţei juridice musulmane o constituie metoda cazuistică sub denumirea "Ilm al furu". În SUA. iar însuşi dreptul . Cu toate acestea. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. că legislaţia în sistemul juridic al SUA are o pondere mare şi este mai importantă decît dreptul statutal în Anglia. instanţele superioare judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a SUA nici odată n-au fost legate de propriile lor precedente. Aceste vechi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic. îşi . mai întîi de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite şi discrete. Aristotel afirmă că statul întruchipează scopul binelui. Ceea ce este just.a unui sistem întreg de constituţii: federală. Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o competenţă destul de largă. Dreptul controlului constituţional. În altele există sisteme paralele de judecătorii musulmane. оn acest mod. pe care. care a fost adoptat oficial în anul 1962. dreptul este mai întîi de toate un drept al practicii judiciare. Secolele următoare practic nu au adus nimic nou. sau dreptul musulman se împarte în 2 părţi: prima indică linia de comportament al musulmanului faţă de semenii săi (muamalat). În dreptul statutal al SUA se întîlnesc numeroase coduri. el identifică justiţia politică cu dreptul politic. Teoretic numai Dumnezeu are putere legislativă. 57Dreptulmusulman (islamic) Dreptul musulman ca sistem de norme. a doua prescrie îndatoririle faţă de Allah (ibadat). XIX evoluţia concepţiei de drept musulman a decurs prioritar în comentarii juridice religioase şi culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradiţionalele principii şi legi ale şariatului. ca temelie a dreptului.e. Ramurile dreptului englez nu sînt atît de clar pronunţate ca în sistemele de drept continentale. importantă pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor Coranului. Această comportare mai liberă cu precedentul capătă o deosebită importanţă în legătură cu competenţa judecătoriilor americane de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor. care cuprinde atît norme juridice. Dreptatea nu este altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot ce este al său şi împlinirea chemării proprii. că dreptul existent a venit de la Allah care întrun anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed.n. S-a creat învăţătura despre 4 "rădăcini" (izvoare) ale dreptului musulman. treptat s-au pomenit absorbite de "dreptul comun". dintre legislaţia statului musulman şi sursele ei primare. care a rupt legăturile cu "trecutul său englez". Şcoala raţionalistă a dreptului. ci este dat de natură. Însă nu s-a petrecut o trecere a dreptului american în familia romanogermanică. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului. în cadrul căreia ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de drept precedent. ca şi în Anglia. comerciale. în mod deosebit. în general. Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah. În condiţiile actuale unele ţări musulmane (Egiptul) au refuzat complet judecătoriile musulmane.după forma sa exterioară . Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea ramurilor de drept. Aceste două părţi alcătuiesc obiectul ştiinţei juridice sub aspectul. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. etc. Justiţia. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. are o structură analogică cu structura dreptului comun. Sistemele juridice ale acestor ţări au suferit schimbări considerabile în sensul că importanţa. după aprecierea personală. şi de aceea nu este neapărată condiţia de respectare a hotărtrii. Islamul pomeşte de la faptul. să nu prejudiciezi pe altcineva. Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil şi specific tuturor. un proces ireversibil.idjima: acord atins de toată activitatea musulmană în problema obligaţiilor musulmanului. Adoptarea Constituţiei federale scrise din 1787. Dar numai în general. Omul. În general.). dreptul englez s-a dezvoltat treptat.Existenţialismul juridic. scopul cărora este de a stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale dreptului. liniştea. Examinindosarul. de la Platon şi Aristotel. luate de judecătoria unui stat.divizarea dreptului în privat şi public. Platon (427-347 î. El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest. Justiţia înseamnă egalitate şi această egalitate a justiţiei are în vedere atit interesul general al statului. sferă de acţiune şi ponderea dreptului musulman s-au micşorat.(achid) şi dreptul (fikh).de drept public şi privat. cit şi nescrisă. Legea. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim în lucrările Politica şi Etica. Influenţa izvoarelor de drept de tip european a devenit. cît şi interesul individual al cetăţenilor. contribuind.analogia (chias). în primul rînd norme religioase. El se referă la autorul. de interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciară. la Cant şi Hegel. A doua "rădăcină" este sunna. mai precis . O formă de codificare deosebită în SUA a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri cu caracter unitar. a ideii idjima. Un singur judecător examina dosare de diferite categorii. după Socrate. Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită jurisdicţia independent unul faţă de altul. însă. iar ca teorie cu pondere şi o influenţă majoră ea s-a manifestat în gîndirea filozofică şi politico-juridică din evul mediu. că în SUA există 51 sisteme de drept . După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . însă n-au acceptat dreptul musulman. Doctrina engleză nu cunoaşte discuţii despre diviziunile structurale ale dreptului. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. filozofia are în vedere natura universală. Pentru ca binele să domine pacea. În procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez şi cel american. de fapt. La măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă pentru următoarele infracţiuni: omor. La baza tuturor şcolilor. organizarea. evident. A treia "rădăcină" . multe din care sînt considerabile cu adevărat şi nu pot fi neglijate. Preocupat. care cu timpul. Abordоnd problema politicii. El. neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. precum şi obiceiuri. natural Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acţiunea puţin mai liberă a regulii precedentului. în toate statele . Pentru un jurist american. Aceasta se datoreşte în primul rînd existenţei constituţiei scrise. Capitolul urmează după capitol fără o delimitare logică a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau la cel penal. şi l-au adaptat la necesităţile credinţei noi. adică pot examina diferite categorii de dosare . filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. ce exprimă în formă religioasă în general. fapt ce l-au considerat 2 factori: în primul rînd. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. Binele în politică este justiţia care îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altora. dreptul este ordinea comunităţii politice. primul şi cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar. ale cărui opţiuni cu referire la drept au fost influenţate de Platon. Şcoala istorică a dreptului. Pregătirca proiectelor acestor legi şi coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu Institutul American de drept şi Asociaţia Americană a avocaţilor. Una din aceste deosebiri considerabile este legată de structura federală a SUA. este şi legal. opiniile despre drept sau constituit în şcoli.. Organizarea judiciară musulmană se deosebea prin simplitate. în SUA s-a format un sistem dualist. Însă în majoritatea ţărilor arabe ele continuă să joace un rol destul de important în mecanismul de acţiune socială a dreptului. în 25 . care este înlocuită aici cu divizarea în drept comun şi dreptul echităţii. să pedepsească pentru oricare altă violare a legii.a asimilat cîte ceva din codificările europene. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul оşi are rădăcinile sale. De la justiţia politică. care a mărit considerabil importanţa ei practică: propunerea acceptată odată de către juriştii tuturor sau chiar a unei şcoli.în state şi una federală. În realitate. Din motive istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale dreptului musulman. Pentrui ca proiectul să devină lege. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural este. Funcţia principală a "fikhului" constă în păstrarea legăturilor indisolubile. Toate elementele psihologice sînt excluse conştient din examinare. care a atins şi toate ţările islamice. în interpretarea sa romanică veche şi occidentală. a fost un prim şi important pas pe această cale. dreptul nu este un produs al voinţei. pentru concepţia de drept musulmană nu există. pînă în sec. rămîne o familie juridică independentă. la rоndul său. a constituţiilor statelor ce au intrat în componenţa SUA.

Fiind parte componentă a ştiinţei dreptului. ci în baza de drepturi şi interese comune . social. Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie deosebită de Teoria generală a dreptului ca disciplină de studiu. în mod succesiv. este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). Această şcoală a apărut ca o reacţie la ideile revoluţiei franceze prin care se urmărea codificarea dreptului. Şc. TGD este o ştiinţă socială. Legislatorul este doar un organ al conştiinţei sociale. după Duguit. în prima jumătate a acestuia. la rîndul său. care nu se mai putea menţine. care dreptul оşi are rădăcinile sale. mai ales. La etapa iniţială. este împărţit în două categ. ci prin relaţiile cu alte persoane şi are la bază ideea „de a i se da fiecăruia ceea ce i se cuvine". Societatea nu este în drept să suprime dreptul individului. Şcoala realistă a dreptului. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile.1861) şi Friedrich Puchta (1798-1846). elaborat de stat. de la Platon şi Aristotel. în concepţia sa. Este de reţinut că ea studiază dreptul în ansamblul său. Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a dreptului.după cel de-al doilea război mondial. care se predă la începutul studiilor juridice. Dreptul. Un alt reprezentant al şcolii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (18591929). este definită de către Cicero. Astfel. Primele idei fundamentale ale şcolii istorice a dreptului sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii Gustav Hugo. matematicii. Cuvîntul Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. să o limităm numai la o explicaţie pozitivă. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. o dată cu dezvoltarea poporului. el susţine că dreptul n~a luat naştere ca un imperativ al vieţii comunitare. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse la conexiunea dintre drept şi filozofie „ . Şcoala realistă a dreptului. precum Şc. Friedrich Cari von Savigny (1779. El este un produs colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a unor individualităţi. în această situaţie. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. adică tot ce este cunoscut pînă în prezent despre legităţile apariţiei. manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale indivizilor. adică abordarea ştiinţifică a problemelor juridice. cît şi a întregului său. care constă în explicarea atît a părţilor componente ale dreptului. generală a TGD. evoluţia şi funcţionarea dreptului. cum sînt: puterea de stat. a cărei existenţă poate fi probată prin raţiune. mecanismul de stat etc.cauze întemeindu-şi învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic. primele manifestări ale conştiinţei juridice iau naştere în familie. în baza unui ansamblu de teorii. întemeietorul şcolii contestă ideile dreptului natural privind apariţia statului pe calea unui contract social. Dr. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul îşi are rădăcinile sale. În RM "Teoria generală a dreptului". În doctrina sa. Şc. concepţii. Şcoala sociologică a dreptului. Contractul social reprezintă o formă socială de asociere care dă naştere unui corp moral şi colectiv оn care există un angajament reciproc al publicului cu particularii. a tehnicii legislative.. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social. la stat. Ist. ca disciplină de studiu. toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică. în baza doctrinei sale filozofice. ştiinţa sociologică care. Enciclopedia dreptului. sub forma instituţiilor.dr. Toma din Aquino constată că dreptul este justiţia în cadrul comunităţii umane. juridic. În concepţia lui Hugo.ordinea juridică în globalitatea sa. trebuie să evităm orice explicaţie metafizică.Teoria generală a dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice este de dată mai recentă." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Şcoala raţionalistă a dreptului. fiindcă obligaţia de supunere are la baza un acord încheiat între oameni. nu le rămоnea decît să se unească în vederea unui singur scop. instituţiile politice şi juridice. Ca ştiinţă. independent de legislator. garanţii sau să aibă caracter punitiv.. оn baza căreia oamenii s-au asociat este voinţa generală. oamenilor. politice şi de altă natură. care le reglementează evidenţiem două funcţii de bază care îi revin Teoriei generale a dreptului. Statul. al XVIII-lea şi începutul sec. politico-juridice influenţează societatea şi în care suportă. Existenţialismul juridic. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural. Astfel. în sec. Teoria psihologică a dreptului. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (1798-1857). Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. expusă în cele mai accesibile forme în literatura de specialitate. şi dreptul pozitiv. dă naştere unei justiţii universale. dreptul ia naştere şi se dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional al poporului respectiv. prin trei stadii: teologic. dreptul devine o ştiinţă aparte. statul. cit şi indivizii. Experienţa raţiunii umane. Toţi oamenii trebuie să se supună prevederilor normelor juridice. Justiţia. adică istorică. filozofia are în vedere natura universală. In urma оncheierii contractului social. Rousseau afirma că fiinţa umană a fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din starea primitivă. ca fenomen social ce există într-o comunitate umană. iar mai pronunţat . De unde reiese că atit raţiunea. nemaiputînd crea forţe noi. Asemenea limbajului. conştiinţa juridică se conturează оn relaţiile dintre membrii familiei. conform ideilor fondatorului. iar acesta. Reciprocitatea. 2) o funcţie de ameliorare a metodologiei.Caract. ştiinţele mecanicii. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. în perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltată de către Toma din Aquino . ştiinţifică. Şc. care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc. Statul este un produs natural şi necesar în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor omeneşti."Dreptul este un fenomen istoric. Constr.. Avîd ca punct de reper legea celor trei stări Auguste Comte clasifică ştiinţele în şt. dar. este pusă în pericol întreaga valoare fundamentală a solidarităţii sociale. Şcoala istorică a dreptului. susţine reprezentantul teoriei dreptului natural. în mod natural. culturii. Ea poate fi definită ca totalitate a cunoştinţelor despre drept şi stat acumulate de omenire pe parcursul întregii sale evoluţii. din momentul în care guvernanţii au început a-şi impune propria voinţă guvernaţilor. al XEX-lea. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. în special. deoarece studiază dreptul (statul). ştiinţa dreptului studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului. Şcoala normativistă a dreptului. economice. Ideea dreptăţii. noţiuni cu privire la drept şi. Conform concepţiei lui Freidrich Puchta. Şcoala raţionalistă a dreptului. El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre..Prin urmare. nu trebuie să sancţioneze obligaţii. Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii sociale. cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constr. în adîncurile trecutului. sintetice. privite în dinamica lor. Exponent al teoriei solidarităţii sociale. întemeiată pe date concrete. deoarece studiază problemele de bază ale ştiinţei politice Ea formulează categoriile politice ce vizează. modul în care instituţiile. Ca parte componentă a ştiinţei în general Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială. luоnd naştere dreptul. Ea formulează şi defineşte conceptele fundamentale care constituie punctul de plecare pentru investigaţiile întregului sistem al ştiinţelor juridice. оn esenţă. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . în mod pozitiv. conform ordinii stabilite de Dumnezeu.: dr. Atit statul. în reducerea complexităţii fenomenului juridic prin intermediul unei abordări globalizante. In literatura juridică Teoria generală a dreptului a mai fost caracterizată ca fiind nucleul central al ştiinţei dreptului de la care pornesc practic toate ştiinţele juridice. în mod conştient. Teoria generală a dreptului este şi o ştiinţă politică. legea este o regulă sau o unitate de măsură a acţiunilor după care trebuie să se conducă sau să se abţină orişicine . trebuie să se conformeze normelor juridice. la rîndul ei. în generalitatea şi integritatea sa. şi anume cea de Dumnezeu. Toate aceste caractere au fost dobоndite o dată cu intervenţia statului în viaţa societăţii şi. fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate drepturile sale în favoarea întregii comunităţi. şi anume: 1) o funcţie teoretică. nu se manifestă prin relaţiile omului faţă de sine însuşi. legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia. . la Cant şi Hegel. puterea şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt recunoscute ca fiind juste pentru un anumit interval de timp. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. funcţiile statului. Pentru a apăra acest drept. evoluţiei şi funcţionării dreptului. afirmînd că acest fapt este imposibil din cauza numărului mare de oameni. iar puterea în stat nu este durabilă. al XX-lea. Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. a dreptului. ea selectează numai o parte din materia teoretică. atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în procesul de pregătire a specialiştilor în domeniul jurisprudenţei. după Comte. sociologică a dreptului. Principalii reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846). care reflectă în legi realitatea existentă. cît şi lucrurile trebuie să fie raportate acestei prime. în raport cu normele juridice 2. Preocupat de problema apariţiei dreptului şi statului. voinţa umană. Insă. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an 60 Şcoala sociologică pozitivistă a dreptului sau 1. Egalitatea presupune existenţa aceloraşi condiţii de supunere pentru toate persoanele. perioada modera. Teoria psihologică a dreptului. apărută оntre persoane. 59 Fenomenul jurudic în lumina şcolii istorice e drept." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. la rîndul lor. Existenţialismul juridic. nu este în drept a se confrunta cu colectivitatea şi alţi cetăţeni. această funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge din viaţa socială şi impune indivizilor norme ce trebuie respectata în interesul întregii societăţi.La momentul actual această disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale lumii sub diverse denumiri: Teoria generală a dreptului. ideile.Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului poate fi conceput în deplinătate în urma studierii acestei discipline. etc. Izvorul său stă. care se predă la finele lor. a st-ui . social şi cel edictat de stat apar discrepanţe. consideră Duguit. ca o categorie etică. este un bun al poporului. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă generală despredrept şi stat. fapt ce a pus fundamentul contractului social. filozofia are în vedere natura universală. îmbrăţişează dreptul.de stat se aplică numai în baza şi în limitele prevăzute de normele juridice. în viziunea savantului. la Cant şi Hegel. care. Atunci c-d între dr. Friedrich Cari voa Savigny afirmă că dreptul ca produs al spiritului poporului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn concepte abstracte. oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau naştere din voinţa divină reflectată în voinţa poporului. unit nu prin întîmplare. ideile. aceasta are un caracter neconturat O dată cu dezvoltarea poporului. În lucrarea sa Curs de filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu are dreptul să admită decît ceea ce se constaţi. ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. tehnicii şi practicii dreptului. a noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate şi utilizate de dogmatica juridică. cоt în perceperea vie a instituţiilor juridice. care cuprinde realizările ştiinţifice ale juriştilor. Introducere în studiul dreptului. normativistă a dreptului. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. natural. constituiţi în societate de a promova binele în comun. pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre ceva ce este concret. metafizic şi pozitiv. cei mai mulţi oameni. care dă consacrare juridică dreptului social. se apleacă cu interes asupra fenom. Baza metodologică şi obiectul de studiu Prin obiectul său de preocupare şi studiu. autorul lucrărilor Contractul social şi Discursul asupra origina şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. precum Şcoala dreptului natural. dreptul exista sub forma dreptului natural. Contractul social urmăreşte scopul asigurării libertăţii naturale.găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal".Metodologia este una dintre cele mai actuale şi complicate probleme ale ştiinţei juridice. influenţa socială. pe observaţie . Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania la sfîrşitui sec. Teoria generală a dreptului face o analiză profundă a relaţiilor sociale. într-o oarecare măsură. ea cuprinde întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la obiectul de studiu. Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. de la Platon şi Aristotel. Dreptul. Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv. şi a sistemului de drept al ţării respective. lege şi stat în lucrarea SummaTheologica. apare din necesitatea soluţionării a diferitelor litigii care iau naştere ca rezultat al dezvoltării sociale. autorul recunoaşte existenţa unei prime cauze eficiente. formele lor concretistorice. unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai Scolasticii Abordează probleme referitoare la drept. ca expresie a solidarităţii sociale.. ci doar ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi. etc. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. în general. care derivă din însăşi natura socială a omului şi are datoria de a garanta siguranţa oamenilor. politică şi juridică care studiază. Potrivit lui Toma din Aquino. şi Problemele teoriei dreptului. Teoria generală a dreptului este divizată în două discipline de învăţămînt: Teoria generală a dreptului. pe care sociologia оl studiază. porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor. fiind deci pentru toţi adevărata libertate.

Realit. pe temelia apariţiei propr. în domeniul reglementării juridice cu caracter economic).Hr. Sociale diferite şi chiar antagoniste. etc. nu l-a aşteptat pe legiuitor pentru a se constitui. scindarea societăţii în clase.În general.şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite. ca şi instituţiile corespunzătoare acestora. Statul este suprastructura politică a unei baze economice. dintr-unmoment dat componente ale suprastructurii acesteia. Conştiinţa juridică joacă rolul unei receptor şi al unui tampon.cu cel puţin 40000 ani în urmă.2din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia permanentă a esenţei. devenite cu timpul tabu-uri corespunzătoare a ceea ce s-a numit „totemismul de clan”.presiuni din partea forţelor sociologice creatoare ale dreptului şi realitatea normativă.În cadrul acestor raporturi oamenii participă în calitate de subiecte de drept. pregătită de o perioadă îndelungată de dezv. precum şi cea de aplicare a lui trebuie să aibă un caracter logic. cercetează dreptul în evoluţia sa istorică. 4.juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică. filosofice. şi anume în rezultatul descompunerii orînduirii primitive. ceea ce înseamnă "cale".stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii. ca sistem de norme şi instituţii. pentru că.ca parte componentă a realităţii sociale. ilustrat şi de anumite acte normative – adevărate monumente legislative intrate în istoria dreptului şi a culturii umane. 3 Premisele soc. cît şi de evoluţia în timp a acestui sens.care îşi are regularităţile sale ce nu permit să urmeze orbeşte aceste presiuni. constituirea dreptului ca o entitate conturată se poate spune că are loc odată cu apariţia primelor state atît în ţările Orientului Antic. în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului. Înainte de a fi o realitate normativă. funcţia suprastr. istorici. politica. Metodele cantitative Esenţa acestor metode constă în operaţiile de verificare a ipotezelor ştiinţifice în cadrul strategiilor dezvoltării fenomenului juridic.Realitatea juridică este o dimensiune enalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice deter. Legile lui Manu în India .Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziţiile legale duce la crearea ordinii de drept. de apariţie a statului şi dreptului în doctrina contemporană.valorizare şi valorificare finală prin normele dreptului. statul şi dr.Cea dea treia componenţă a juridicului sînt raporturile juridice şi situaţiile juridice.Dreptul poate fi considerat ca un mod de existenţă a ordinii publice. O intensificare a activităţii de fixare în scris a dreptului a avut loc în timpul faraonului Ramses al II lea(se. dr. cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon). Rudolf von Ihering remarca faptul că dr.Romanii au exprimat foarte clar şi lapidar această realitate prin adagiul:ubi societas.. apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi sunt preluate şi adăugăndu-li-se elementul sancţionar. ca parte componentă a realităţii sociale. care se statornicesc în societate în funcţie de aceste idei. se utilizează în fundamentarea adoptării unor noi acte normative. ibi ius. fără drepturi. Lentă a forţelor de producţie în cadrul primei orînduiri sociale – a orînduirii comunei primitive.metoda istorică-constă în cercetarea ştiinţifică a fenomenului juridic care rezidă în analiza condiţiilor economice.Aceste met. are o sferă mai restrînsă decît juridicul. grupuri sociale. iar pe de alta cu instituţiile corespunzătoare acestor idei. care cere ca reacţiunea împotriva vătămării să se fgacă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului. El suportă influenţe din partea componenţilor cadrului fizic înconjurător şi din parţea componenţilor sistemului social (economia. cît si în antichitatea greco-romană. Acest concept de egalitate se rezumă în aşa zisa lege a talionului.Cantemir. Dreptul este un produs complex al societăţii. Componentele juridicului sînt: conştiinţa juridică. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoaştere a procesului istoric de evoluţie a dreptului.clan. sunt transformate în norme juridice. iar activitatea de elaborare a dreptului. Marx şi F. modul de producţie al vieţii materiale determină concepţiile politice şi juridice. din fapte. Apare necesitatea de astabili necesitatea de răzbunare.respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului.Regulile comparării:a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara.nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor. cu interese diametral opuse.dreptul. pe cînd societatea umană. În Egiptul antic cel ami vechi legiuitor cunoscut este Menes. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D. În concluzie rezultă că dreptul. morala etcJ. Apariţia statului şi dreptului a fost 4.Conştiinţa juridică apare ca o premisă a dreptului.. st. în domeniul criminalisticii). de particularităţile societăţii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică.d)evidenţa şi sistematizarea reglementărilor uniforme şi a practicii în domenii precum dreptul comerţului internaţional. socială juridică a şi 7. etc.jur.met. în baza aceloraşi temeiuri.c) comparatismul trebuie să ţină seama atît de sensul normei juridice la momentul apariţiei ei. morală.cuprizind şi interpretarea pe care le vor da organele de aplicare . Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor sociologice pentru studierea opiniei3. pentru că ipoteticul exemplar uman presocial nu ar fi avut ce face cu ele.Metoda logică. pe de o parte.Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ. şi organiz.conţinutului şi necesităţii dreptului.ordinea de drept etc. Pentru analiza ştiinţifică a tipologiei dreptului. constituie baza pe care se ridică o suprastr.dreptul internaţional privat.. Realitatea istorică arată că dreptul este un fenomen social inerent societăţii omeneşti.Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului.Dreptul ca fenomen normativ dă expresii cerinţelor structurilor sociale-conducătoare sau conduse-de mai bună organizare a raporturilor umane pentru ca să poată asigura climatul în care liberului arbitru şi violenţei să i se poată opune anumite standarte oficiale de comportament. morale. private şi a scindării societăţii în clase şi gr. dreptul aparţine şi el acestei realităţi.Normele sale intervin în procesul productiv. Momentul determinant al form. dar ştiinţa contemporană notează că primele formaţiuni statale au apărut cu aprox. Treptat s-a trecut de la principiul răzbunării sîngelui la sancţiunea expulzării din gintă sau din trib.c )introducerea şi perfecţionarea programelor de calculator adecvate cercetării juridice. etc.evoluţie. presupun:a)dezvoltarea informaţiei juridicepentru îmbunătăţirea procesului decizional prin folosirea calculatorului.iar împreună cu ea şi dreptul-ca un proces neîntrerupt.Rezultă că dreptul. ale sociatăţii respective.El alcătuieşte miezul juridicului. ca formă de organizare a întregii societăţi. juridice.Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului constituie un ansamblu de metode de cercetare în domeniul ştiinţelor juridice:1. edictate cu noua putere.Realitatea componentele ei. îndelungat în timp şi foarte variat la diferite popoare.urmînd un proces de evaluare. Filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cînd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie.dreptul e o stare de conştiinţă.corespun. neavînd faţă de cine să le valorifice. Deci.ca sistem de normă şi imstituţie are o sferă mai restrînsă ca juridicul. K.. Iar dreptul este voinţa deţinătorilor puterii de stat ridicată la rang de lege. apare concomitent cu statul sau cu primele formaţiuni statale la o anumită treaptă de dezvolt. ideilor respective. ale oamenilor s-au născut din nevoile vieţii.cănd relaţia de sînge pierde autoritateaCercetările efectuate de sociologi. de evoluţia treptată a structurii ei sociale.5000 de ani în urmă. Se poate de menţionat că n. Conform acestor prevederi se interzice incestul dintre frate şi soră.evidenţalegislativă."metodă" provine din grecescul methodos.continuu şi istoric. În sensul arătat anterior. în special cu baza economică a societăţii. cum şi de ce au apărut statul şi dreptul? reglemenate de anumite reguli de conveţuire socială:obiceiuri. statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive. se pedepseşte . judiciare. de relaţii ideol. Originea şi istorică a statului dimensiunea Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni.Metoda experimentală poate fi utilizată atît în laborator (de exemplu. Drepturile au putut să apară deci ca noţiune decît cu constituirea societăţii. respectiv un ansamblu corespunzător acesteia de idei politice. Atît statul cît şi dreptul se află într-o legătură determinantă cu modul de producţie.stabilind drepturi şi obligaţii jur. Aşadar. politice teoria generală a dreptului. fie.Engels au arătat că structura economică a societăţii. sistematizarealegislaţiei. corelaţia dintre ele sînt stabilite în conformitate cu un model raţional.cele care probează eficienţa dreptului. La rîndul său însă. cît şi pe teren (de exemplu. are determinaţii calitative ce ţin de esenţa socialului. Relaţiile sociale din această perioadă sunt 6. politică şi jur. generate de bază. juridice. a fost unul complicat. prescripţii religioase.cînd personalitatea iese la suprafaţă. este indisolubil legat de evoluţia generală a sociatăţii. Ea.un real factor de calmare a conflictelor şi de menţinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese.2..pentru că se interpune între aceşti stimuli care se înfăţişează de mai multe ori ca adevărate comandamente. ca urmare a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie.ele trec prin conştiinţa legiutorului. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi-au găsit reflectare într-o serie de norme sociale. dar nu cu pedeapsă prea mare.ci în interdependenţa şi complementaritatea lor. Atunci apare. Nu există un rsp. alături de normele juridice. Susţinem ideea că dr. sociale.apărîndu-şi pe cale legală interesele şi drepturile. raportul intim cu fiica etc.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi. Aplicarea ei în studierea problemelor dreptului este deosebit de utilă.totuşi dreptul aparţine şi el acestei realităţi. soc. subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată. Pînă în prezent nu e stabilită exact o perioadă în care au luat naştere aceste două enomene sociale. cu idei politice. Majoritatea cercetătorilor opiniază că istoria organizării statale a societăţii şi a constituirii sistemelor de drept nu cioncide cu istoria societăţii umane. ca instrument de dominaţie şi constrîngere acaparat de cei care dominează economiceşte.) contur. de regulă se bazează pe conceptul egalităţii. forţelor de prod.A doua componetă a realităţii juridice o constituie partea instituţională-dreptul.Dimensiunea dreptului. concret şi catgoric la întrebarea :cînd. constă în deservirea societăţii.b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi plasaţi în contextul social-politic şi cultural în care îşi au sorgintea. est considerat nenatural incestul cu mama. Iar dacă funcţia bazei rezidă în contribuţia pe care o aduce la dezv.Problemele tipologiei dreptului. Legile lui Dracon şi Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani.trib.ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane.O problemă destul de contraversată în Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. În concl. sunt elem. Metode prospective. putem spune cu certitudine că procesul de constituire a astatului şi dr. dintre diferite instituţii juridico-statale. pol. Legile lui Moise(Decalogul) la evrei. viaţa în societate ar fi cu neputinţă.. În orînduirile bazate pe proprietate privată asupra mijloacelor de producţie atît baza economică. cutumiare şi dreptul scris. sistemul de organe statale. Există însă şi opinia conform căreia statul şi dreptul au eistat veşnic. Este cert însă că drepturile nu au putut exista înainte de societate. cît şi suprastr. drepturile sub. deoarece puterea de stat. avînd specificul său la diferite popoare.repartişiei şi schimbului de produse şi activităţi. precum şi cele filosofice.Finalizind cu prezentarea succintă a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de menţionat că metodele nu trebuie înţelese izolat. a relaţiilor de producţie şi aformelor de conducere socială din cadrul acestei orînduiri.a sistemelor de drept trebuie de reieşit din următoarele:1 în primul rînd. fiind.. XIII-lea î. pentru că dreptul unui anumit popor are întotdeauna caractere specifice doar lui. religioase.. În ansamblu.şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale. precum şi de insit. a comunităţii umane. îl const.comparativă stabileşte similitudinile şi diferenţele dintre diferite sisteme de drept.din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia societăţii umane.Drepturile omului nu pot prinde . Ca moment istoric. Metoda sociologică.conţinitul sau cadrul său substanţial de referinţă. de-a lungul diferitelor orînduiri sociale3. şi econ. au un caracter contradictoriu. Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. "drum".ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic.3din faptul că procesul istoric de dezvoltare a dreptului conţine în sine elemente de continuitate. b) se crează reguli de drept noi. aceste elemente de influenţă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului.Unele viziuni noi cu privire la tipizarea dreptului. Aşadar.evolutiv capabil să parcurgă stări directe.b)orientarea cercetărilor de informatică juridică în direcţii ca:-elaborarea legislaţiei.relaţiile juridice.ale suprastr.

iar pe măsura dezvoltării istoruice.prin constrîngere.Numai prin cunoaşterea trăsăturilor general.mediul geografic.societăţilor democratice cu economii de piaţă în care se include şi dreptul din ţările foste socialiste.liberale.E specific pentru Anglia.existenţa unei populaţii cu o structură etnică omogenă.Prima modalitate a fost diferenţierea formaţiunilor după criterii de natură social-economică.cercetările ştiinţifice scot la iveală faptul că studiul conţinutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.putem distinge trăsăturile generale.demografici-aceşti factori influienţează dreptul.Ce-a de a doua modalitate.socialist aflate în ţările unde se mai menţine sistemul socialist.Multă vreme sa considerată că prin studierea tipurilor de drept devine posibilă cunoaşterea apariţiei şi evoluţiei dreptului. Semnificativă din acest punct de vedere este analiza diverşilor factori în elaborarea dreptului actual în Moldova.cutumiară şi jurisprudenţială alături de legile scrise. trăsăturilor şi raporturilor interne necesare. că prin forma dreptului se are în vedere modul de exprimare a normelor juridice.De exemplu: măsurile legislative pentru completarea poluării mediului.ne referim la 2 aspecte:conţinutul normativ şi conţinutul social.menţinerii sau intesificării formelor de comportament care sînt implicate în atitudini comune. cu întinderea sa. Francez.paritculare putem avea o imagine completă cu privire la sistemul de drept examinat şi ne putem explica influienţa pe care a avut-o asupra relaţiilor sociale dintr-o zonă sau alta.Raţiunea are legături cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază.oficializată-adică voinţa juridică exprimată în legi şi apărată de stat-care trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice. conţinut şi formă.chinez.Grupurile de interese sînt acelea care prin mai multe atitudini comune transmit scopuri celorlaalte grupuri din societate în vederea stabilirii.Cît priveşta forma dreptului.trei tipuri de societăţi:preindustriale.Conţinutul normativ relevă însăşi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice.în care oamenii urmăresc să-şi valorifice anumite interese şi drepturi. de corelaţiile cu mediul natural şi social. În general esenţa unui fenomen reflectă unitatea laturilor.după cum consideră majoritatea specialiştilor preocupaţi de tipizarea dreptului.Cadru cultural-ideologic are o înrîurire semnificativă asupra reglementărilor juridice.Cauzile acestei situaţii se află în faptul că diferiţi autori iau în consideraţie diferite criterii. Ca orice fenomen.rolul voinţei generale.Normativitatea juridică. Reglementînd comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii de raporturi sociale dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate.Acţiunea factorilor naturali e mereu corelată unui interes social. precum şi efortul de sesizare a modalităţilor specifice de organizare internă şi externă a conţinutului. Ideea existenţei unor factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra dreptului s-a conturat în perspectiva admiterii caracterului evolutiv al dreptnlui. Toţi aceşti factori îşi au felul lor. posibilităţile dezvoltării politiceDreptul nu poate să fie influienţat de acţiunea mediului fizic.Aceşti factori sînt grupaţi în:cadru natural.ceea ce presupune existenţa unor elemente individuale.formele de proprietate structura societăţii în diferite clase sau categorii sociale şi profesionale.diferienţiază: dreptul epocii antice.dreptul programează libertatea sa de acţiune.Asupra dreptului exercită influienţă şi structurile organizatorice ale societăţii cum ar fi grupurile de interese. Dreptul este înainte de toate o regulă de conduită în raporturile dintre oameni.dr.sau continental-caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de exprimare predominantă în legi şi tendinţa de codificare.grupurile de presiune politică.Viaţa dreptului se desfăşoară într-um cadru social-uman.Schimbarea sistemului politic.istoric. 11.Dreptul şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale.rece. nota Montesquieu..concomitent cu cele specifice.în condiţiile unei diversităţi de norme.în societatea contemporană rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale sporeşte.caracteristic instaurării economiei capitaliste. Aici se disting forma internă a dreptului dată de exprimarea sa în ramuri şi instituţii juridice şi forma extemă.pentru că dreptul însuşi este un element de cultură. Deci. în organizarea sistemului politic.cît şi pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare socială la tipologia dreptului determinată de apartenenţa la un bazin de civilizaţie. de voinţa şi interesele pe care dreptul le exprimă şi le consacră.cu unele grupări ca:dr.În aşa mod se fixsează periodizarea societăţii în ansamblu şi a dreptului.Prezentarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ca izvor material.care se manifestă în procesul aplicării dreptului.Cadru natural –factor de configurare a dreptului.Cadru social-politic.budist.naţional are în vedere condiţiile istorice şi particularităţile etniconaţionale ale populaţei.Voinţa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinţei juridice. Greco-roman.2.întregul drept medieval e marcat de aspectul religios. cu clima .Dr. Așa se explică preexistența în dreptul contemporan a unor categorii juridice aparute în dreptul roman sau influența puternică în dreptul islamic întro serie de țări afroasiatice. Esenţa dreptului e voinţa generală.medievale.socialeconomic.fiind întîlnite în orice sistem juridic.Presiunea legilor sociale determină o încorsetare a libertăţii absolute de manifestare a omului.cum e dr.Dreptul nu poate rămîne doar în stare de voinţă. Termenul normă este o categorie fundamentală pentru toate .Vorbind de conţinut. a progresului juridic.care e motivul într-un stat.Ca urmare. hotărîri ş.din fosta URSS ce au format lagărul socialist. denuinite şi izvoare ale dreptului.Ele acţionează pentru maximalizarea intereselor membrilor săi.prezenţa minorităţilor etnice şi naţionale a populaţiei influienţează asupra dezvoltării dreptului.în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întîlni elementele aparţinătoare altui tip.calitatea sa esenţială. situaţia internaţională a ţării respective.se diferenţiază în mai multe grupe:dr.Un element component al cadrului social-politic este factorul economic care-şi impune autoritatea sa asupra celorlalte componente. cu privire la statutul persoanei ş.cultural-ideologic.Coţinutul dreptului îl constituie o totalitate de elemente.Problemele esenţei conţinutului şi forma dreptului în ştiinţa contemporană.german.Dr.Mediu geografic reprezintă un ansamblu de factori care influienţează viaţa socială.tipice. în elaborarea reglementărilor juridice.O primă concluzie ce se desprinde din această analiză priveşte existenţa unităţii generale din cadrul fiecăruii sistem de drept.gruparea normelor juridice pe instituţii şi ramuri.imprimă dreptului trăsături de eficienţă mult mai pronunţate în comparaţie cu alte seturi normative.Pornindu-se de la criteriul evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după dreptul incipient din comuna primitivă:Dr. trebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării.industriale şi postindustriale.hindus.Sînt cunoscute măsurile de limitare a creşterii demografice şi invers de stimulare. factorii biologici. Antic.care păstrează puternice elemente tradiţionale religioase.epocii contemporane. în învaţămînt.Dreptul socialist.Factorul demografic deasemenea exercită influienţa asupra reglementărilor juridice.de tip feudal.voinţa individuală. în concluzie putem spune.îşi pun amprenta transformările social-economice din fiecare etapă istorică. Cercetarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ţine cont de toate caracteristicele participării omului la viaţa socială. a sesiza legăturile intime caie-i conferă o relativă stabilitate.social-politic.decrete.după societatea holistică.O altă clasificare a societăţii omeneşti distinge .dezvoltatrea economică.Dr.tipice fiecărui sistem de drept.o anumită limită de comportament.contemporan.în anumite condiţii sînt prevăzute anumite reglementări.familia sau sistemul common-law. cu aşezarea. caldă sau temperată cu calitatea solului.a agrupurilor sociale sau a întregii societăţi. a.asigurarea condiţiilor deviaţă ale societăţii”spunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering.Dr modern.Nici un tip de societate nu e omogen.-care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăţii îşi găsesc exprimare în drept. competiţia politică pentru a determina adoptarea unor reglementări juridice în economie.spaniol. care practic au anulatdistanțele pe Terra fac posibelă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept din toate țările existente pe glob cu atăt mai mult are loc o apropiere între sistemele de drept ale țărilor cuprinse în diferite forme de colaborae internațională care a dus la nașterea unui sistem propriu de drept numit dreptul comunitar.burghez şi socialist..Omul acţionează într-un mediu social şi natural determinat.Între economie şi drept există o interdependenţă şi o influienţare reciprocă. în făurirea dreptului unei societăţi democratice. decrete.Factorul umanreprezintă zona centrală de interes pentru orice legislator.bunăoară. influienţează dreptul constituidu-se ca un factor de configurare cu o acţiune specifică.iar în acest mediu.E evident că asupra trăsăturilor generale.fiziologic.aflate în faza tranziţiei spre democratism. a 10.regimul juridic al spaţiului aerian şi al mării teritoriale etc.dr.Forma exterioară poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului-izvoarele dreptului.Omul parcurge un proces complex de socializare.Analizînd tipurile de drept.Dimensiunea umană a dreptului priveşte înainte de orice drepturile fundamentale ale individului. A cerceta esenţa dreptului înseamnă a pătrunde înăuntrul său.cu consecinţele sale influienţează asupra tuturor ramurilor dreptului şi mai ales asupra celui constituţional . dreptul este unitatea unor laturi calitative şi cantitative.în raport cu sistemele de organizare socială.Cercetarea actuală a conţinutului dreptului e puternic marcată de tendinţa explicării şi conceperii dreptului în sensul cuprinderei factorilor complecşi-normativi şi sociali.Aceste caracteristice alcătuiesc substanţa dreptului.adică ce drepturi şi obligaţii concrete au oamenii în anumite împrejurări. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiţionale. Ţărilor în curs de dezvoltare sau al lumii a treia.statornicindu-i anumite praguri.au fost evidenţiate următoarele tipuri istorice de drept:drept sclavagist.oriental.a.De aici rezultă că atît în ţara noastră. identifica legăturile inteme.islamic.SUA.de piaţă.de pildă elementele specifice societăţii industriale şi postindustriale.Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social îl constituie caracterul lui normativ. cu comunitatea internaţională care influenţează de asemenea asupra dreptului. de haina pe care o îmbracă ca legi. relativ stabilite care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi o fixează într-o clasă de fenomene înrudite.dreptul are o formă internă şi una exterioară.Pentru descrierea procesului istoric şi a stării de dezvoltare a dreptului se evedenţiază 2 modalităţi principale de abordare a problemei.etnic. dată de felul cum sînt exprimate normele juridice.care exprimă voinţa şi interesele sociale. Mijloacele de acţiune ale grupurilor de presiune sînt propaganda.În drept rolul voinţei are o dublă semnificaţie:1. Un alt factor este factorul internaţional.medieval cu unele grupări prin care s-ar distinge dreptul european.numit şi anglosaxon-în care predomină forma necodificată.hotărîri etc. într-o măsură mai mare sau mai mică.arhaică.unde s-a încadrat sistemul islamic.literatura juridică e cea care se referă la tipizarea dreptului. Dezvoltarea puternică a relaților și a colaborării internaționale existența mijloacelor moderene de comunicații.între care:familia sau sistemul de drept romano-germanic.Alături de partidele politice-institute specifice ale vieţii socialeaceste grupuri influienţează jocul politic.fiind de regulă stabilit pe cale oficială sau desprins printr-o îndelungată convieţuire. Întreaga problematică a formelor dreptului va fi analizată într-un capitol distinct al cursului.Condiţiile fizice apar în faţa legislatorului ca obiect al reglementării"Legile.Cadru social-economic-este determinat de nivelul economiei.factorii umani.Sistemul politic este deasemenea un factor tot mai important de configurare a dreptului. implică efortul de subliniere a trăsăturilor şi determinărilor calitative fundamentale ale dreptului. Cadru istoric. 9.cît şi pe baza apartenenţei la un anumit bazin de civilizaţie.cum e dreptul islamic.chinez.factorul internaţional.O altă concluzie priveşte necesitatea înţelegerii impactului evoluţiilor specifice asupra dezvoltării fiecărui sistem de drept.”Dreptul e forma în care statul îşi organizează.etaloane de conduită.determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii statale.O puternică influienţă socială exercită grupurile de presiune.În baza criteriul apartenenţei la un bazin de civilizaţie sînt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice. raporturile cu vecinii. Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esenţă.Conţinutul social al dreptului e dat de scopu.Tot astfel.c)după modalităţile de exprimare a normelor de drept în felurite acte ale organelor de stat-legi.b)după modalităţile de sistematizare a legislaţieicodificări.În dezvoltarea sa dreptul păstrează multe elemente de continuitate avînd constate prezente dea lungul mai multor epoci istorice.De pildă.jocul de influienţă şi acţiunea directă(greva).sub influienţa unor evoluţii specifice.Forma internă a dreptului e chiar interacţiunea ramurilor dreptului.tipice precum și unele particularități în cdrul fiecăruia din sistemele și familile de drept.epovii noi sau moderne.particulare în cadrul aceluiaşi sistem..E necesar de a înţelege raportul dintre general şi particular în analiza tipologiei dreptului.între tipurile istorice de drept nu e o ruptură.Conţinutul socialcaută să explicede ce.Conţinutul dreptului îl formează sistemul normelor juridice sau conţinutul normativ al dreptului.

echitatea socială care stau și astăzi la baza conceptului stat de drept.5.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.Modul în care evoluiază dreptul e o trecere de la cutume.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.H.Înmomentul în care ea nu mai este conformă cu principiile morale. morală sau religie.doctrina pozitivismului juridic şi a normativismului.Particularităţile speciale ale dreptului.Efectuînd un studiu asupra rolului principiilor morale în formarea dreptului şi areleţiei dreptmorală.care nu depind de voinţa oamenilor.Pe de altă parte normele exprimă valori.ele fiind strict determinate.Coraportul drept. „acolo unde lipsește puterea legiii scria Aristotel acolo nu există nici o formă a orînduirii de stat.I.jurişti. Legalitatea este definită ca fiind conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice. Există cîteva cîteva tendințe mai importante cu privire la plasarea dreptului în contextul relaților sociale: tendinșa de a considera dreptul ca element al structurii sociale de control alîturi de sistemul de guvenămînt.fiecare component se formulează precis.după cum menționează Gr.moartea.Problema raportului morală-drept a preocupat gîndirea umană încă din antichitate.fiind aplicată de organele special investite cu puterea de a judeca şi decide prin hotărîri care la nevoie se aduc la îndeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului.dreptul. a unor norme de conduită obligatorie. Modalitatea esențială de manifestare a existenței o constitue activitatea cere este act sau un sistem de acte.3.aceeiaş valoare. Din această relație rezultă una dintre clasificările normelor: obligații.Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei.iar dreptul aparţine mede.Din această cauză el consideră morala ca fiind o etică subiectivă. Sancţiunea ce se aplică în cazul încălcării dreptului îmbracă o formă specială.realitatea sa este dată de necesitatea stabilirii unor reguli sociale.libertate şi dreptate.În doctrina juridică romană găsim o concepere independentă a dreptului faţă de morală. În viziunea filozofilor antici puterea de stat care recunoaște dreptul și îl limitează se consideră o statalitate echitabilă. interdicții și permesiuni. cît şi din partea altcuiva. a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii.Princip.Prin principii ale statului de drept înţelegem acele începuturi.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.deci el trbuie să aibă un conţinut moral.Ca element al sistemului de norme sociale.UN altautor.existența diverselor domenii de activitate umană determină diversitatea normelor sociale.Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale.Există unele sancţiuni juridice de pildă.lui exterir al omului. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului.deoarece ele mereu se află în concordanţă.cît şi dreptul şi care se relizează în viaţă sub forma de cunoaştere particulară a unor drepturi şi îndatoriri. ce sintetizează într-un tot unitar valorile morale.pe cînd nerespectarea normei morale atrage după sine dezaprobarea şi alte forme de influienţă morală. dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor. Eficacitatea este definită ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autorităţilor împuternicite cu aplicarea lor. Gînditorii antechității au încercat să evedențieze așa relații și interacțiuni dintre drept și puterea de stat care să asigure funcționarea armonioasă a altei epoci. montesquieu.inclusiv cele juridice.Obligativitatea dreptului este atît de puternică încît nimeni nu poate ignora normele de drept sub pretextul necunoaşterii lor.Dreptul şi morala apar împreună ca reglatori ai relaţiilor sociale.1.C.Realizarea acestui principiu constituie protecţii minimale.normele juridice indică un comportament esenţial.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere. Putem spune că pentru buna funcţionare a aparatului de stat este hotărîtoare asigurarea unui echilibru raţional al elementelor sale.care să fie denunţat ca nedrept.dreptul şi valorile sociale. 13.se realizează în activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.politică. idei fundamentale care stau la baza concepţiei statului de drept. În peroada devreme a revoluților burgheze la elaborarea concepților pprogresiste despre statul de drept au contrebuit Spinoza.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.Înrt-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului şi dominaţia legii sînt supreme.2. Ele reglementează întreaga rețea de relații sociale.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii. dar forța fără 14.Cetăţenii sînt datori să respecte conduita prescrisă de drept.psihologi.Odată .pedagogi.științele juridice.Unautor spunea că „atîta timp cît legea e în vigoare.nu trebuie să ne formulăm întrebări dacă ea corespunde sau nu unui ideal moral.În pofida acestor deosebiri.iar nerespectarea unei norme de drept presupune pedeapsa.obligatorii. politice. şi nu conduita unei persoane.cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia. 3. 12.majoritatea juriştilor sînt de părerea că între drept şi morală există o corelaţie organică foarte strînsă.2 Orice normă se referă la un comportament concret dintr-o relaţie socială dată. echităţii sociale şi egalităţii în drepturi.normele juridice au un caracter volitiv.prin reprezentanţii săi Kelsen şi Walini consideră că dreptul e desprins de orice altă realitate şi că fiind o construcţie în sine se identifică doar cu statul.Particularităţile generale.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.Totuşi între drept şi morală există şi unele diferenţieri:în una şi aceiaşi societate pot exista mai multe categorii de reguli de conduită.Pricipiile statului de drept. morale de familie.imaginațile omului despre stat ca o organizație care funcționează pe baza unor legi echitabile au început să se formeze în primele etape de dezvoltare a civilizației umane. Aristotel în lucrarea sa politica vorbește despre cele trei ideei de bază ale statului de drept: supremația legii. spre deosebire de legile naturii.În cazul normelor de drept.Principiul democratismului. Trăsăturile: presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului .dezbat problema naturii şi rolului sancţiunii juridice.Kant s-au pus bazele unei diferenţieri clare între morală şi drept.specifice-adevăr. Autorul G.etice cu aplicare în științele naturale tehnice și în producție. sociologice. PRINCIPIILE STATULUI DE DREPT Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept. Plecînd de la trăsăturile comune ale acțiunelor normative Kalinowski defenea norma ca un tip de relații între un subiect al acțiunii sau o mulțime de subiecți și o acțiune sau o mulțime de acțiuni.grupuri sociale.Obligativitatea dreptului.cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale. Legitimitateaconformitatea normelor juridice cu norme.juridică etc) întemeiază norma.Valoarea(morală.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.încearcă o opunere a celor 2 domenii din perspectiva mediului la care ele se referă:morala aparţine mediului interior. Dreptul reprezintă un fenomen de reglementare a conduitei omului în societate. include aspectele eficacităţii şi legalităţii.Rezultă că normele juridice sînt în mare parte asemănătoare cu cele morale.prezintă trăsături ce sînt comune tuturor normelor sociale. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.anularea unui act ilegal. statul democratic și de drept este un idial specific un vis roz al omenirii al căror realizare ea tinde mii de ani. interdicții. voltarie. constituind în jurul individului o sferă de inviolabilitate.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.Începînd dela I.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale. la o anumită etapă de dezvoltare a ei.4. democraţia este un concept şi un fenomen ce aparţine statului de drept.dar fiecare dintre ele îşi păstrează identitatea.Autorul celor 3 Critici consideră că există o ideie care conduce atît morala.născut din cerinţe ale vieţii sociale. mergîndu-se de la o separaţie mai strictă pînă la o separaţie suplă. cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios. valori şi principii extrajuridice. Structura generală a normelor presupune elemente componente corelate: subiectul acțiunii și relația dintre subiectul acțiunii și acțiune.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.dar în acelaşi timp posedă trăsături specifice ce le conferă individualitate şiun loc aparte în sistemul normelor sociale. Socrate considera că un stat bine construit este statul care este administrat de legi bune.Particularităţile generale şi speciale ale dreptului. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.pături.care apare ca o consecinţă a organizării indivizilor în societate.Reprezentînd nişte reguli de comportament.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale. permiţînd individului să trăiască o viaţă demnă.Roubier în lucrarea saTGD. a tuturor massmedia.imperativul juridic este asigurat prin sancţiuniprevăzutea se aplica la nevoie cu ajutorul forţei de constrîngere a puterii publice.care pot fi aplicate fără a se recurge la constrîngere.CONCEPTUL.Esenţa dreptului.presupune libertatea presei.Normele morale şi juridice se adresează conduitei individului şi roporturilor acestuia cu alţii.deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului. Dobrinescu consideră că dreptul şi morala au structură normativă identică şi aceasta se poate deduce din afirmaţia că dreptul e un minim de morală şi din constatare că nu există un enunţ moral. politice şi juridice ale societăţii. 2 orice activitate umană poate fi supusă prescripței 3 există anumite condiții de aplicare a prescripției normate.morală şi religie.Contrar acestor păreri.La greci nu era o dilimitare clară între drept şi morală. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea. economice. particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.ele sînt adresate aceloraşi oameni.În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaş grad de adevăr. sociologi. Înacelași timp ea sa bazat pe viziunea filozofică despre drept ca o valoare supremă care dispune de un conținut propriu.2. de neamestec atît din partea statului.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice. PROBLEMELE.Fiodorov.Astfel au loc azi ample dezbateri cu privire la scopul şi eficienţa sancţiunii capitale sau a celor privitoare la privaţiunea de libertate.deşi uneori întîlnim enunţuri juridice în acord cu morala”. viaţa lui personală desem-nînd un fel de spaţiu sacru.Fiind paret integrantă a normei sopciale adică a acelor norme care se referă la relațile interuumane normele juridice se adresează la condiției umane reprezintă un factor de structurare a relitîții sociale caracterizate relații.iar dreptul o etică obiectivă . separarea puterilor în stat. separaţiei puterilor în stat.Princip.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete. economice. 6 este prezentă ocazia de aplicare.Oamenii de ştiinţă din diferite domenii.supremaţiei legii.Separaţia puterilor constituie o trăsătură definitorie majoră a statului dedrept. de nepătruns. dreptul este considerat în axeiași structură cu democrațiea politică și cu societatea democratică el avînd menirea de a contribui la formarea unui astfel de socetîți.se întăresc în sistemul normelor juridice.determinate de traiul în comun şi de armonizarea acţiunilor umane. Ideile juridico statale și instituțile Romei antice și ale Grecei antice au influențat semnificativ apariția și dezvoltarea unor învățături progresiste cu privire la statul de drept.3O altă deosebire survine din modul în care fiecare din ele se formează.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea. drept este o barbarie.În realitate aceste 2 domenii nu pot fi absolut diferite.von Wright constă că normele specifice acțiunelor umane se caracterizează părin următorele trăsături: 1 au caracter de obligații.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie. Esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea.Comportamentul uman întîlneşte 2 reglatori:morala şi dreptul.Dar numai normele ce sunt ridicate la rangul de lege sînt norme juridice. prin care omul intervine în ordinea fenomenilor naturale și sociale.va cădea în desuetudine. dreptul. politică.obiceiuri.Cu alte cuvinte. dintre Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate.Perioadele de mai tîrziu au ca preocupare stabilirea specificului acestei diferenţe dintre drept şi morală.Princip. presiune. 4 există o autoritate care emite norma și garantează ca ea să fie în vigoare.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală. 5 există subiecții ai normei.4.morală la un sistem de norme de legi. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale. kant.

filosofice şi forţele reale.că tratatele de teorie sau Enciclopedia dreptului din perioada comunistă şi postcomunistă.Responsabilitatea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de legi Principiul echităţii şi justiţiei .Faza a doua începe să apară ca urmare a evoluţiei istorice.deprindere.însă spre deosebire de drept aceste norme sociale nu sînt neapărat unitare şi normele morale au un caracter spontan.interramurale se referă la două sau mai multe ramuri de drept.ce are drept centru fiinţa umană. Justiţia e unul din principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale.pe teren public.Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul).princip.Ca normă şi spiritualitate.-guvernarea prin reprezentanţi ai divinităţii.Interacţiunea dreptului cu religia este multiformă.caracterizîndu-se printr-o pronunţată legătură logică între ele.cuvîntului.În realizarea acestei funcţii o importanţă mare o are dreptul de proprietate.Popa şi I. normă ei 16.generală şi impersonală.normativă a dreptului exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială.Caracteristica funcţiilor dreptului ca direcţii ale acţiunii mecanismului juridic. se găseşte difuzaată în ramurile dreptului sub două forme:1. sublinia valoarea unei justiţii sociale care urmăre îndreptarea legii acolo unde nu corespundea.princip.în raport cu sine însuşi.b) F.de.Ele sînt înscrise în coduri şi în alte legi. a valorilor promovate şi apărate de drept.între ordine şi viaţă.Prin intermediul normelor juridice e reglementată organizarea exercitării puterii şi divizarea puterii publice în legislativă.calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.Coraportul dintre drept şi religie.Echitatea înseamnă nepărtinire.reglementare statică constă în acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale prin întărirea normelor juridice în acte normative. un model.Profesorul S.3..rezultă că atît dreptul cît şi morala.Cu revoluţia franceză intrăm în faza laicizării dreptului public.Prin principii ale dreptului înţelegem ideiile.Deci.Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect.ce încetează să mai fie moral.F.Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că.Responsabilitatea este un fenomen social.determinate de relaţiile sociale.F. deoarece ea este un act de angajare a individului care îşi asumă consecinţele. Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principio ceea ce înseamnă început.Princ ipii fundamentale se mai numesc şi constituţionale deoarece sînt reglementate în Constituţie..Esenţa f.instituită .a celor mai imporatante relaţii economice.Stemele juridice tradiţionale (hindus.În legătură cu acest principiu I.fundamentale stau la baza princip.În formă .apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii şi anume a ordinii constituţionale.La romani aequitas are sens apropiat de drept.Caracteristica principiilor fundamentale ale dreptului.la libertate.Pentru a înţelege ce este nj este necesar de a cunoaşte scopul ei. 2.:înmulţirea populaţiei. Cuvîntul „funcţie” vine de la latinescul functio-care se traduce muncă.în organizarea relaţiilor sociale.separarea dreptului de religie.N.Suveranitatea nu va mai fi de drept divin. Funcţiile dreptului pot fi clasificate după două criterii: 1-extern-deosebeşte funcţiile sociale ale dreptului(politică.şi religia sînt norme de conduită..de apărare a dreptului reprezintă acea direcţie a reglemăntării juridice care este orientată spre apărarea valorilor generalumane.Ele sînt foarte mobile.naţionale etc.la perfecţionarea absolută a individului. conştiintizează consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor.Profesorul N.Este prima filosofie. este un fenomen natural şi obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate. Autorii români N.Cuvîntul justiţie provine din latinescul „iustitiu” şi are mai multe semnificaţii: totalitatea organelor de juridicţie dintr-un stat..Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate. b)princip.libertatea şi egalitatea-ale vieţii sociale.ramurale.de conducere a societăţii constă în faptul că anume dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale sau altfel spus prin drept statul îşi promovează atît politica internă cît şi cea externă.libertatea individuală-dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.3.just şi injust.3 Declaraţia universală a dreptului omului).2.Religia este prima încercare de gîndire metafizică a omului.după cum spune Alex Weill.atît pe terenul dreptului public.În concepţia Masquzlin n.Principiul libertăţii şi egalităţii Libertatea înseamnă:a)posibilitatea unei persoane de acţiona după propria sa dorinţă.sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană.Sociologul american F.Alekseev susţine că în cadrul acestei funcţii sînt evidenţiate două aspecte.executivă şi judecătorească.rînduiala socială favorabilă majorităţii.Vorbind despre nj acesta e caracterul general şi obligatoriu de natură statală.În concepţia lui Aristotel .independent şi indeferent de religie.însă nu la toate.fiind instrument al controlului social..pe cînd cele juridice sînt rezultatul unei creaţii conştiente şi organizate. îndeplinire.dreptului îşi găsesc realizarea prin aplicarea practică a conduitei prescrise de n. se completează şi se sprijină reciproc.Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău.Nj este definită de conduită.Îmbrăţişînd cele mai importante relaţii sociale.corect şi incorect. 3.islamic)au incontestabilă origine religioasă.faţă de societate.2.d)drepturi cetăţeneşti .Acest principiu constă în consacrarea în drepturi acelor două fundamente.sociali.acordă o mare atenţie legăturii dreptului cu religia.Ele se dezvoltă din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale de primă importanţă pentru unitatea organizată de stat.a apariţiei unor noi factori economici.cît şi pe cel privat.4.cel puţin în sens formal.a)Funcţia de reglementare constă în stabilirea unor reguli de comportare pozitivă.Kamarov defineşte funcţiile dreptului ca fiind direcţiile principale de influienţă a mecanismului juridic care evidenţiază rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale .cere o ordine de drept în care locul suprem îl constituie Constituţia.princip.C)libertatea este unică.juridică.Norma juridică se grupează în instituţii de drept. dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale.asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială.Esenţa f.faţă de sine însuşi.individualizării pedepsei penale.carte sfîntă a mahomedanilor. 17.că principiile se clasifică în două mari grupuri: a)principii generale (fundamentale). Conceptul de juridică şi trăsăturile caracteristice.Princip.o primă fază prezintă confuzia totală.părţile în sisteme.deasemenea este necesar să existe separarea puterilor în stat.F.este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faţă de alţii.însă nu poate fi confundată cu răspundere. şi se realizează pe planul TGD.Ea presupune asumarea răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului.Normele juridice conţin şi descriu cele mai multe din principiile dreptului. Cuvîntul normă în traducere din limba greacă presupune o regulă. de a da socoteală.aceste se dovedeşte prin mai multe aspecte:identificarea preceptelor religioase cu cele juridice.Ex:principiul oralităţii.ramurale şi interramurale.Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de drept. dobîndind cînd un conţinut profund religios.Ea tinde.a dreptului cu religia. a drepturilor şi intereselor legitime ale statului.defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele ilicite.Dogaru evidenţiază alte 4 funcţii principale ale dreptului.Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale.ci la toate formele responsabilităţii/politică.Prin studiul ei pătrundem în inima şi spiritul dreptului.Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a două sau mai multe lucruri legate între ele.situaţii. religia se desparte de drept. dreptate şi cumpătate.Academicianul rus S.fiind expresia concentrată.a proprietăţii.tezele fundamentale care stau la baza întrgului sistem de drept.între ele există o serie de diferenţe: 1.Însă există şi alte păreri conform cărora principiile se clasifică în trei grupuri:princip.Profesorul Adam Popescu menţionează.Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia integrativă.Acţiunea principiului echităţii priveşte atît activitatea legiuitorului cît şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele de care aplică legile.dreptul previne dezorganizarea.Din această categorie fac parte princip.Norma juridică se raportează la principile dreptului în două sensuri: 1.ramurale sînt principiile propri unei singure ramure de drept.care se bucură de deplinitatea drepturilor politice şi civile în stat.publicităţii în dreptul procesual penal şi civil.reglementează anumite relaţii sociale.Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne.încetează şi existenţa sa ca drept.b)starea unei persoane libere.Princip.sub forma libertăţilor generale.influienţa dogmelor religioase asupra dogmelor de drept.Criterii de clasificare a principiilor dreptului.drepturile şi libertăţile cetăţenilor.conservare.dreptul se identifică cu religia.Princip. dreptul are o poziţie specifică în ansamblul celorlalte forme normative bucurîndu-se de un tratament social specific. În concluzie.F.Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase.în raport cu societatea.juridică.dinamice constă în aceea că dreptul acţionează asupra relaţiilor sociale care se află în permanentă mişcare.libertatea gîndirii.1.de a răspunde.interramurale. al cărei scop este de a asigura ordinea socială ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală.Morala este mai exigentă decît dreptul.Pentru ca puterea să fie exercitată potrivit cerinţelor legalităţii organele care exercită aceasttă putere trebuie să li se dee o perioadă scurtă de exerciţii. ramurile în părţi ale sistemului.Acest princip.generale ale dreptului se delimitează de norma juridică.Pentru Cicero el este unul şi acelaşi lucru.2.deoarece exprimă un act de angajare a individului în contextul relaţiilor sociale.Altfel spus norma reprezintă în sine o idee despre un comportament permis în unele sau altele împrejurări.Pentru drept „forul interior este interzis”. „Fiecare individ are dreptul la viaţă. De aici rezultă că aceste trei grupuri de principii se întrepătrund.ramurale. În baza ei se alcătuieşte întrgul labirint juridic.economică) şi 2 –internă:funcţia de reglementare..princip.Popa defineşte nj drept regulă generală şi obligatorie de conduită.ci de drept popular.fundamentale.j. Princip.dau naştere necesităţii unor acte şi proceduri de care să se poată servi cetăţenii şi care îşi pierd caracterul religios în materia de căsătorie.Princip.dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie.însă modalităţile de exprimare sînt diverse.b)principiul potrivit căruia oamenilor şi statelor li se recunosc aceleaşi drepturi.În mod tradiţional.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului.Gogaru face următoarele precizări.El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului.2.legalităşii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.A doua fază ne pune în prezenţa emancipării progresive a dreptului privat de religie. el vrea să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virtutea ideii de valoare.la siguranţa personală” (art.a dezvolta şi apromova raportul . pentru că dreptuilui îi revine rolul de a calma elementele de coflict.B)libertatea-ca fundament al vieţii sociale şi ca dimensiune este determinată de puterea publică.2.ca ius civile(dreptul egal pentru toţi cetăţenii).am putea spune că dreptul e o tentativă de regularizare a raporturilor sociale.Popa susţine că funcţiile dreptului”sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului.politice.De ex.F.cînd un conţinut absolut ateist.Într-un stat de drept.normativă se află într-o strînsă legătură cu celelalte funcţii.Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija.S.Prima fază se manifestă sub două forme:a)teocraţia-guvernarea directă a societăţii prin zei.D) libertatea omului primeşte considerare pe trei planuri:1. Justiţia se realizează prin asigurarea satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime pentru toţi oamenii.sub forma libertăţilor individuale.3.Norma juridică e elementul primar al oricărui sistem de drept.iar Celsius defineşte dreptul ca artă a binelui şi echităţii.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni.apar la o anumită treaptă de dezvoltare istorică.N.Principiul pesponsabilităţiiCuvîntul responsabilitate presupune obligaţia de a efectua un lucru.instituţionalizare sau de formalizare juridică a organizării socialpolitice constă în aceea că întreg sistemul de legi şi alte acte juridice. princip.Acest scop este de a permite viaţa în societate.precum şi instanţele sociale cu atribuţii în domeniul realizării dreptului”. formarea unor clase care nu participă la religia romană.J.instituâiile în subramuri sau ramuri.c)independenţa unui stat faţă de o putere străină.însă reeşind din faptul că ea e înţeleasă ca o dimensiune a agentului ce reglementează întregul său comportament nu poate fi redusă doar la nivelul moral.Astfel în Islam sursa primară de drept o reprezintă Coranul. 2.libertatea omului în raport cu natura. A)libertatea –ca fundament al vieţii sociale şi component al acestui principiu.politici. libertatea de conştiinţă-dreptul persoanei de a avea opinie proprie.a consolida.exercitarea ei conform cerinţelor legalităţii.de. este una din categoriile centrale ale dreptului.Responsabi litatea e legată de drept.b)monarhia de drept divin.Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate.de apărare. 15.asigură coeziunea internă a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile.Popa afirmă că responsabilitatea a fost plasată pe terenul moralei. testamente.1.Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitimă a puterii de stat.E)egalitatea este unul din fundamentele vieţii sociale care îşi găseşte reglementatea sub forma egalităşii tuturor în faţa legii.legalităţii sau asigurării bazelor legale de funcţionare a statului.Unii consideră.După Jean Dabin nj urmăreşte scopul de a apăra.În literatura juridică există mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului.ansamblul legilor şi a instanţelor judecătoreşti.Profesorul român N.libertăţii contractuale etc.în evoluţia raporturilor dintre drept şi religie s-a evidenţiat existenţa următoarelor faze:1.

În cazul în care între două state sînt legate între ele prin poduri .adică al încetării acţiunii actului normativ.M de alte state vecine.2.prevederile căreia se aplică şi după îndeplinirea termenului ei de acţiune pentru infracţiunile săvîrşite în timpul cînd era în vigoare.Izvorul de drept este forma.Nj nu putem să o cunoaştem numai ca idei.menţionează N. dar fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.nici ultraactivă. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .NJ este obligatorie-prescripţiile nj sînt obligatorii şi se bazează pe susţinerea forţei de constrîngere a statului.J reprezintă şn sine structura ei internă.Ea se referă la form aexternă a conţinutului nj.După cum ştim fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal.poartă denumirea de abrogare. de conduită să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o anumită formă. se va aplica cel cu forță juridică superioară. b) cetățenii străini.încît ele nu se mai pot aplica. 21.Structura externă se mai numeşte structura tehnico-juridică. CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT.Dvoracec acest principiu stabileşte regula conform căreia legea este incidentă.Întrucît nj se aplică faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea nj.recomandă.care întrunind condiţiile prevăzute intră sub incidenţa normei.pe care nu o abrogă.Find elemente juridice relativ de sine stătătoare n. Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strîns legată cu acțiunea teritorială a actelor normative. Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept.d) contractul normativ. Dacă actele normative adoptate de organile centrale ale statului acționează pe întreg teritoriul țării.În acest caz este vorba de actele normative sau reglementări care au fost total depăşite de rezolvarea relaţiilor sociale. o regulă de conduită ce se formează . se va aplica cel cu forță juridică superioară. Prin acțiune juridică a actului normativ se înțelege posibilitatea și în cazurile stabilite . Frontierele de stat ca și teritoriul statului sunt inviolablile. Trebuie făcută o deosebire între abrogare şi derogare. În aer și în pămînt frontierele sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice în sus și în jos pînă ajung mijloacele tehnice.M.E cazul legii penale mai favorabile. 3. conţinut şi însemnătate. ca persoană fizică sau în colectiv.împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită comduită. unele acte normative.Caracteul absttract al nj este rezultatul prelucrării cazurilor concrete.ci şi prin structura lor.însă cea mai argumentată opinie este concepţia tradiţiona lă care susţine că nj este formată din trei elemente: 1-Ipoteza.Derogarea reprezintă o reglementare diferită. unele categorii de străinii. Obiceiul juridic sau cutuma.tipic şi inmpersonal şi permanent.fie prin stabilirea unui termen de la data publicării.cînd actul normativ prevede în mod direct se aplică şi unor situaţii anterioare sau stabileşte o dată a intrării în vigoare anterioare datei adoptării lui. deaceea rămîne impersonală.care cad sub incidenţa ei. după statutul juridic al persoanerlor fizice se deosebesc: a) cetățenii statului propriu-zis.. spațiu și cerc de persoane. c) persoanele fără cetățenie.Sancţiunea-este acea parte componentă care prevede consecinţele sau urmările nerespectării nj. este linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul R. lunii şi anul intrării în vigoare.Încetarea acţiunii nj are loc prin abrogare. Durata de timp în care o nj este în vigoare reprezintă şi intervalul în care ea produce efecte juridice. O altă formă de încetare a unui act normativ este căderea în desuetudine. Conceptul prin care se exprimă încetarea acţiunii actului normativ. în măsura în care se acceptă cu respectarea principiului suveranității statului.Particularităţi speciale sînt caracteristice dar nj.A.O regulă de conduită devine o rgulă de drept numai atunci cînd este recunoscută de stat. dacă aceasta în momentul comiterii nu constituia un act delictuos.NJ e o regulă de conduită tipică. stabilirea exactă a limitilor acțiunii actelor normative permite a dermina cercul de relații sociale.NJ are caracter prescriptiv –ea stabileşte o anumită comportare. 2. În R.Argumentele care impun principiul neretroactivităţii nj ţine de stabilirea ordinii de drept.j are două aspecte:intern şi extern.considerau că intrarea în vigoare a nj este nemijlocit legată de împrejurarea ca orice nouă reglementare adresîndu-se oamenilor.în conformitate cu legislaţia în vigoare sînt prevăzute următoarele excepţii:1.În concluzie am putea menţiona. iar pe plan vertical delimitează spațil aerian și subsolul statelor vecine.dacă e adoptată o lege penală mai blîndă.Conform acestui principiu art.acţiunea nj în timp prevede timpul ea produce efecte juridice. în unele raporturi juridice sunt limitați în drepturi.e) actul normativ1.Generalitatea nj rezultă din caracterul său abstract.2. d) norme speciale care se aplică numai anumitor subiecți de drept. Regula generală este că actele normative centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului nostru cu toate că în anumite situații organele centrale pot să limiteze dacă este necesar acțiunea actelor normative emise de la o anumită parte a teritoriului statului. DIMENSIUNEA PERSONALĂ DE ACȚIUNE A NORMELOR JURIDICE.precum şi subiecţii la care se referă prevederile dispoziţiei.2statutul juridic al consulilor.momentul final. în ceia ce privește acțiunea normelor juridice asupra persoanelor . NJ nu se adresează unor persoane concrete ci se aplică unui număr nedermiat de persoane. a lămuri sensul unei legi).a cărei respectare obligatorie e asigurată la nevoie prin forţa de constrîngere a statului.este acea parte a nj care stabileşte condiţiile. corpul diplomatic și consular.tacită-are loc atunci cînd noul act normativ nu conţine nici o prevedere de reglementare. Normele juridice internaționale reglementează relațile dintre state în conformitate cu principiul teritorialității.3.de echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raţiunea prezenţei normei în viaţa socială. PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII NORMELOR JURIDICE. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .Momentul iniţial.impune o anumită conduită.s-ar deschide calea arbitrariului. de exemplu legile care reglem entează răspunderea penală se răsfrîng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvîrșirii infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală potrivit normelor juridice ale statului străin. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea actelor normative se va aplica actul normativ adoptat mai recent. 3.Acum ne vom referi la cele două momente principale indicate mai sus.de puterea publică sau recunoscută de aceasta.obligă.NJ are caracter permanent-se aplică constant pe toată durata existenţei sale.3. Cele formale sînt:a)obiceiul juridic. cu toate că se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți.substanţa lor o constituie voinţa organului competent de a le elabora.printre care şi N. normele juridice reglementează relațile sociale în anumite limite de timp. bogățiele subpămîntene.Obiceiul este.Referitor la aspectele nj în timp putem evedenţia două momente principale: 1. Clauza noțiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri bilaterale în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț considerat ca favorizat. o abatere sau o excepţie de la reglementarea existentă.juridică.3.trebuie să fie cunoscută de către aceştea.De la această regulă generală. spațiul aerian în limitele frontierilor de stat. pot fi evidențiate mai multe criterii de clasificare.Principiul încetării acţiunii legii prin derogare sau ajungerea la termen cunoaşte şi el două excepţii de ultraactivitate. particulari-tăţile nj în acest caz au fost divizate în două grupuri:particularităţi generale-nj se aplică unitar tuturor situaţiilor.După M. Deci limitele teritoriului sunt indicate prin frontierile de stat. cetățenii străinii și apatrizi care locuesc pe teritoriul statului.În caz contrar s-ar produce serioase perturbări sociale.se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.STRUCTURA INTERNĂ MAI ESTE NUMITĂ STRUCTURA LOGICOJURIDICĂ A EI-se constată că nj are oraganizare logică independent de formularea ei în text. Dar sunt și unele excepții de la această regulă și anume: 1șefii statelor.instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta a cărei resăpectare obligatorie este asigurată la nevoie de forţa de constrîngere statală.Structura N.indirectă-atunci cînd noul act normativ se limitează să prevadă că se abrogă toate actele normative care contravin noii legi.3 regimul juridic al unor categorii de străini. apele interne și teritoriale.dacă sînt adoptate legi interpretative(a clarifica. Actul normativ întră în vigoare:a)la data publicării legii de exemplu în Monitorul Oficial.Există diferite opinii la structura internă. DIMENSIUNEA SPAȚIALĂ DE ACtIUNE A NORMEI JURIDICE.forma ei internă.adică al intrării în vigoare a actului normativ. asupra teritoriului și populației.2.care se aplică şi după înlocuirea ei cu o lege mai aspră. 19. datorită căria este adusă la cunoștință întregii socetăți. Statele consacră străinilor diferite regimuri juridice diferite: regim național care constă în recunoașterea de către statul de reședință a acelorași drepturi de care se bucură cetățenii săi dar cu excepție că nu le sunt recuboscute drepturile politece ( dreptul de alege și de a fi ales). reglementate de normele juridice la acel timp în acel spațiu și pentru acele persoane.În acest caz. iar regimul lor juridic se stabilește prin acte interne sau prin convenții internaționale îngeiate între țările limitrofe. 2.j se deosebesc nu numai după esenţă.Problematica acţiunii normei juridice în timp.cînd prevederile actului normativ abrogat sau ajuns la termen pot fi totuşi ulterior aplicate. IZVOARELE MATERIALE ȘI IZVOARELE FORMALE. e) norme juridice cu caracter individual care se aplică numai unei singure persoane.NJ are caracter impersonal-ea nu se adresează unui anumit subiect ci tuturor acelora. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual.Popa. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei țări asupra tuturo persoanelor de pe teritoriul său sunt:1 imunitatea diplomatică. 20.Din momentul intrării sale în vigoare nj guvernează deplin realităţile sociale. frontiera se stabilește la mijloc. formele de exprimare a normelor juridice în literatura juridică au căpătat denimirea de izvoare ale dreptului. al altor instituții diplomatice în străinătate.prescrie tipul conduitei(interzice.Aceasta se face prin menţionarea zilei. sau să restrîngă acțiunea normelor juridice locale în limitele cometenței lor .păduri. Teritoriu al statului se consideră și teritoriul ambasadelor. Întregul sistem de norme juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu.într-un articol de regulă final. Pentru ca o regulă de comportare. Potrivit regulii generale aceasta însamnă că normele juridice acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a unui sau altui act normativ.N.individuale apărute în practica legislativă.ea îmracă haina articolului normativ. atît sub aspect intern. atunci normele juridice locale au o acțiune limitată la unitatea administrativ –teritorială sau economică asupra căria se extinde autoritatea organului de stat respectiv sau la administrația întreprinderilor instituților și organizaților care funcționează pe această unitate administrativ –teritorială.însă reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atît de mult de reglementările din actul vechi.De aici rezultă şi trăsăturile ei specifice: caracterul statal. constînd dintr-o acţiune sau inacţiune în vederea realizării unui scop. Acțiunea juridică înseamnă de asemenea funcționarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative. Drept teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului Izvoarele pot fi formale și materiale.Dispoziţiaeste acel element al nj care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date(drepturile şi obligaţiile subiecţiilor).Ea exprimă voinţa deţinătorilor de stat şi reglementează doar cele mai importante relaţii sociale.Caracterul statal al nj rezultă din faptul că sînt elaborate de către stat prin procesul de legiferare.22 al Constituţiei ne vorbeşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunea. necesitatea aplicării normelor juridice ca obligatorii. se va aplica cel cu forță juridică superioară. acesta nu e nici retroactivă. PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII PRINCIPIULUI TERITORIALITĂȚII ÎN DREPTUL PUBLIC ȘI PRIVAT.b9legea prevede ea însăşi.directă-atunci cînd noul act normativ prevede în mod direct ceea ce se abrogă. aplicarea normelor juridice în spațiu este guvernată de principiul teritorialității. normele juridice pot fi divizate în două grupe mari: internaționale și interne .scoaterea sa din vigoare.NJ acţionează numai în prezent şi viitor.1după cercul de subiecți ai raportului juridic normele pot fi: a) individuale .modul de legătură şi ordenea aranjării elementelor sale componente.permit e. ca persoană juridică . cele interne la rîndul lor pot fi divizate în: centrale și locale.M.Deaceea un principiu fundamental al acţiunii nj în timp este principiul neretroactivităţii.adică a încetării acţiunii nj.ar dispărea orice siguranţă şi deci s-ar zdruncina încrederea subiectului în drept..2. Referitor la actele normative interne o mare importanță pentru valabilitatea lor o are forma orînduirii de stat.Principiul neretroactivităţii normelor juridice.Deci. Noțiunea de străin desemnează persoana care aflatî pe teritoriul unui stat are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie. De aceea.Numeroşi autori.după caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toți subiecții de drept.că nj acea regulă de conduită generală şi impersonală. 18.De pildă.Ştiind că alături de nj există un sistem întreg de sisteme sociale. subsolul. b) norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice.b) colective. regimul special constă în acordarea pentru străini a unor drepturi nominalizate în acorduri naționale și internaționale sau în legislații naționale. momentul intrării sale în vigoare. Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul de subiecți participanți la un raport juridic. dispun de imunitate diplomatică care constă în exceptarea de la jurisdicția statului străin pe teritoriul cîruia se găsesc. după cum se ştie.Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare: 1.prin expirarea termenului pentru care a fost edictată şi prin căderea în desuetudine.b) practica judecătorească şi precedentul judiciar.sînt stabilite şi unele excepţii. în principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi . c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice. Această categorie de norme juridice sunt obligatorii și produc efecte juridice. care poartă denumirea de forță juridică .Al doilea moment principal al acţiunii nj în timp este momentul final.Ea este numită să se aplice unui număr nelimitat de cazuri sînt caracteristice tuturor categoriilor de norme.Popa.A doua situaţie de excepţie priveşte legea temporară. Orice nj se aplică faptelor săvîrşite în perioada în care norma respectivă este în vigoare. Din acest punct de vedere. Frontiera de stat a R.Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentul nj pe motiv că nu o cunoaşte. un model de comportament pentru toate subiectele de drept.stimulează). cît și internațional.administrativă. de exprimare a dreptului.c) doctrina.

2. În conâinutul acestor izvoare sunt incluse elementecare aparțin unor sfere diferite ale vieții sociale. starea economică și izvoarele culturale. hotărîre ş. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului . Toate acestea sigură conținutul concret al dreptului pozitiv. financiar etc. în afară de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament). hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. . în funcţie deforma de guvernămînt şi regimul politic al statului1. investigaţiile. devine obligatorie în soluţionarea unor cauze similare viitoare. Emise în baza şi cu scopul aplicării legilor. iar în unele cazuri chiar şi unele organizaţii. ele au o procedură specială şi quorumul de adoptare (de exemplu. hotărîrilor şi a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare. se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice. care reprezintă un sistem închegat de norme juridice învestite cu o forţă juridică superioară ce reglementează bazele orîn-duirii sociale şi ale politicii statului. drepturile. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa conteporană . sau de a completa şi a suplini lipsa unor reglementări. Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului dat. Categoria actelor normative nu include toate decretele prezidenţiale. prin lege organică se reglementează sistemul electoral. Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. . concentrînd nevoile reale ale vieții și relevăndu-se legiuitorul sub forma unor comandamente sociale. Actele normative sînt destul de variate şi pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să nu conţină dispoziţii contrare legii. putem afirma că locul pe care fiecare îl ocupă pe scara ierarhică a izvoarelor de drept depinde de forţa lui juridică şi de autoritatea organului de stat care îl emite în cadrul sistemului autorităţilor publice. prin urmare. el trebuie să fie anulat şi adus în conformitate cu legea. Exemple de astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgenţă. a modifica sau a abroga legea. Decretele prezidenţiale sînt emise de Preşedintele Republicii Moldova (şeful statului) în situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi. Actul normativActele normative. în acelaşi timp. De exemplu. legislaţia în vigoare stabileşte o ierarhie a legilor.Actele normative subordonate legii Alături de activitatea legislativă a Parlamentului. Obiceiul juridic ca izvor de drept este.Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor. Contractul normativ.ele nu pot da reglementări primare. penal. sînt puse în situaţia de a preciza sensul legii cînd acesta este întunecat. . cînd asemenea împuterniciri lipsesc. 2) legi organice. numite izvoare locale de drept. la declararea mobilizării totale sau parţiale.spontan ca urmare a aplicară ei repetate întro perioada de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. la declararea războiului etc. reglementarea unor contravenţii etc. Practica judecătorească şi precedentul judiciar. decretele prezidenţiale. exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului. conform legislaţiei noastre în vigoare. sînt actele emise de administraţia întreprinderilor. O grupă specială de acte normative. exponent al puterii suverane al poporului. formmdu-se în felul acesta o anumită practică judiciară numită şi jurisprudenţă. 3. legile se împart în: 1) legi constituţionale. avînd precizat temeiul lor legal. b) toate celelalte acte normative trebuie să fie adoptate pe baza legii şi în corespundere cu legea. Cele dintîi normează activitatea subiectelor de drept. . organul suprem al puterii de stat. în cazul în care intră în dezacord cu legea. Hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale sînt emise în raza unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează ca organe locale cu competenţă generală ale administraţiei de stat şi sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor şi pentru persoanele fizice şi juridice.D. De regulă. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament. De asemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape exclusiv al dreptului nostru îl constitue legea . nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ. mai ales cînd este dată de instanţele superioare. instituţiilor şi organizaţiilor. consacrării și apărării relaților care sau format o dată cu începuturile vieții statale. în limitele competenţei sale. ele asigură exercitarea atribuţiilor de interes local ale autorităţilor menţionate. . de exemplu: reglementează relaţiile privind disciplina muncii.lege. Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private.Doctrina. Legile care nu se referă la cele constituţionale şi organice sînt legi ordinare. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative nu rezultă că lui i se recunoaşte şi calitatea de organ legislativ.ele trebuie să fie date în limitele competenţelor materiale şi teritoriale ale organului de la care emană. care să impună un mod unitar de executare33. decret. reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept căpătînd un caracter predominant cu deosebire în epoca modernă şi contemporană. deoarece se află în vîrful piramidei întregului sistem de acte normative. intervenind doar secundum legem. structurile economice şi formele de proprietate. este dată. la nevoie este asigurată prin forța de constrîngere a statului. fiindcă el stabileşte norme juridice obligatorii. d) ca act ce dispune de forţă juridică supremă în stat. • Legile I. De asemenea. . Mai mult ca atît.. de exemplu. are la bază următoarele argumente: a) nimeni. 6. Conform acestui criteriu. hotărîrile şi ordonanţele Guvernului.ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege.32 Cu toate că aceste acte normative sînt subordonate autorităţii legii şi se conformează prevederilor ei. izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare. Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noiacte normative juridice. Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară. 1. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat. Nu sînt acte normative. cele temporare şi cele interpretative. inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi forma în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială. • acte normative subordonate legii. Actul normativpoate fi defenit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoarității publice. se soluţionează problemele cetăţeniei. ordinele. În conținutul acestor izvoare intră: factorii de configurare a dreptului. Izvoarele materiale desemnează faptul social sau factorii de confgurare a dreptului. persoane fizice şi juridice. Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică devin obiceiuri juridice cunoscute şi sub denumirea de cutume. Aceste hotărîri sînt emise cel mai des în scopul executării legilor. 5. organizarea Guvernului etc. putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sncționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. în afară de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii. în general. .ele trebuie să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în stat. interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. propriu societăţilor cu ritm lent de dezvoltare şi transformare. Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare. Obiceiu juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementării. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare în ţară. cît şi aplicativ. Constituţia şi legile constituţionale sînt cele mai importante izvoare de drept. speciale şi excepţionale31. Constituţia poate fi definită ca fiind Legea Fundamentală a statului. 2. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa contemporană putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate și sancționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. în genere. ca Izvor de drept. Luînd în considerare însemnătatea deosebită a acestei categorii de legi. Ne vom referi în continuare la cele mai importante din ele: 1. după forţa lor juridică.CARACTERISTICA IZVOARELOR DREPTULUI ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ. de exemplu. organizarea şi desfăşurarea referendumului. ceea ce este specific pentru societăţile vechiB. fiind subordonate acestora. legile pot fi (asemenea normelor juridice tratate) generale. Este potrivit să facem unele precizări terminologice privind categoria generală de act juridic normativ şi cea de lege. Ordinele. cu ocazia soluţionării unor cauze.E. practic toate organele de stat înfăptuiesc o activitate normativă. Constituţia şi legile constituţionale sînt învestite cu o forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi şi acte normative.după sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate. Ele reprezintă factorii ce dau conținut concret dreptului pozitiv.ele trebuie să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare din ele. Referitor la această grupă de acte normative -ca izvor de drept în literatura juridică de asemenea nu există o părere unitară. 23. Ele se mai adoptă în mod excepţional. Termenul "lege" în sens direct (stricto sensu) desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlament). c) în cazul în care actul normativ contravine legii. sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. Decretele Preşedintelui sînt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. actele normative ale organizaţiilor obşteşti. pentru a desemna actul normativ cu forţă juridică superioară. dacă au fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. în limitele competenţei lor. în virtutea conţinutului său. principiile fundamentale ale sistemului electoral). modul de realizare a activităţilor economice şi financiare.). decretelor. ordinea interioară de muncă etc. Acest criteriu principal de clasificare a actelor normative. regimul politic. după criteriul forţei lor juridice. legile se diferenţiază în legi materiale şi legi procedurale. se acordă grade militare supreme. în condiţiile democratizării societăţii o grupă aparte de acte normative o constituie actele normative sancţionate de stat. însă. ele se adoptă dacă au votat "pentru" cel puţin 2/3 din numărul total de deputaţi). La ele se referă: hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial sau unipersonal. Primul concept defineşte toate f armele sub care apar normele juridice edictate de organele statului . a. să se elaboreze şi să se aplice un act subordonat. 7. protecţia muncii. Aceste categorii de legi se deosebesc după însemnătatea şi ordinea adoptării lor. dreptul natural.C. decretelor. se acordă graţiere etc. ci numai decretele care conţin norme juridice.. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice.). unii autori consideră că ele nu pot fi izvoare de drept. . principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora. întrucît de ele legiuitorul nu poate să nu țină seama la elaborarea dreptului. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi. 4. După prezentarea succintă a izvoarelor de drept. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. CARACTERISTICA ACTULUI NORMATIV CA PRINCIPAL IZVOR DE DREPT. aceste acte îşi pierd efectul juridic.1. cuprinde analizele.după criteriul reglementării juridice. precum sînt legile excepţionale. care se aplică întotdeauna prioritar. Această categorie de legi este nemijlocit indicată în Constituţie. administrativ. ele sînt izvoare de drept. legea nu poate fi confirmată sau suspendată de nimeni în afară de organul suprem legislativ. acte cu caracter normativ. instituţii nestatale adoptă. hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale etc. Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. 22. şi relaţiile dintre ele. Ea este ştiinţa juridică. A doua categorie de legi sînt legile organice. organizarea de stat (forma. . dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere. adică emit acte cu caracter normativ. în numeroase sisteme de drept se admite ca o hotărîre judecătorească. sistemul organelor de stat.după criteriul conţinutului lor.sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entităţii organizate în stat. şi folosită şi în doctrina juridică. ele produc efecte în aceeaşi măsură obligatorii ca şi legea pentru subiectele la care se referă.Precedentul judiciar şi practica judiciară au avut un rol important ca izvoare de-a lungul istoriei. De asemenea trebuie să menționăm că în general întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe mari: • legi. nu are dreptul de a adopta. Potrivit Legii Fundamentale.Pornindu-se de la considerentul că instanţele de judecată.Cutuma a jucat şi continuă să aibă un rol important ca izvor al dreptului internaţional. distingem legi cu caracter civil. prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală.Doctrina sau ştiinţa juridică a avut un rol însemnat ca izvor de drept înspecial în antichitate şi epoca medievală. ale colectivelor de muncă etc.denumirea de lege. conștiința juridică. 3. 3) legi ordinare.

ele situîndu-se între Constituţie şi legile ordinare. sînt de asemenea. aceste valori sînt sancţionate şi li se acordă putere normativă de către conştiinţa socială. Întradevăr. Faptul juridic este premisa minoră. la rîndul lor. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. raporturile juridice. dar numai anumite tipuri. Raportul juridic este o realitate concretă care constă într-o legătură juridică între doi sau mai mulţi subiecţi. în caz de necesitate. legi organice. 2. E.). Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute în dispoziţiile normei juridice. legi ordinare.9 Aşa fiind. raporturile juridice se împart în: statice şi dinamice.Conţinutul raportului juridic. disting aşa numitele "legi organice". raportul juridic are un dublu caracter volitional. ca modele valorice12. drepturile.obiectul juridic. Subiecţii raportului juridic sînt legaţi între ei prin drepturi şi obligaţii care împreună formează conţinutul raportului juridic.Particularităţile raportului juridic A. programele computerizate etc. 2. La rîndul lor. Aceste premise sînt:1. Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat. este nivelul de concretizare. Legile care nu se referă la cele constituționale și organicesunt legile ordinare. Din aceste considerente şi apare foarte des întrebarea: care este obiectul concret şi nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului în general şi obiectele raporturilor juridice concrete. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societăţii. penale. Sînt denumite factori şi se consideră a fi în număr de trei: normele juridice. printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii înconjurătoare care au o valoare din punct de vedere economic şi pot fi exprimate într-o formă bănească). Raportul juridic este un raport de suprastructură şi poartă un caracter ideologic. -anumite valori personale nepatrimoniale (viaţa. desemnează subiecţii raportului juridic. Clasificarea lor. demnitatea etc. Orice raport de drept tinde la un scop social. Conţinutul juridic al raportului juridic îl constituie drepturile şi obligaţiile juridice subiective. o dată cu apariţia statului şi dreptului. sfere ale acestor relaţii sociale.). iar raportul juridic de constrîngere înseamnă relaţia în care se concretizează pedeapsa. unii participanţi la această relaţie avînd drepturi subiective. Normele juridice şi raporturile juridice care apar în baza lor nu le cuprind pe toate. care consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor. Din punct de vedere filosofic. civile. Raportul juridic este un raport social reglementat de o normă juridică. B. cuprinde conţinutul. încheierea raporturilor de drept.Guvernul ca organ al autorităţilor publice executive adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale. sub forma adoptării unei norme juridice care să reglementeze această relaţie. obiectul general al reglementării juridice îl formează relaţiile sociale. Acestea pot fi: licite şi ilicite. Raportul juridic este un raport valoric. Sînt ilicite faptele comise împotriva legii. drepturile şi obligaţiile pe care le cuprinde. Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general obligatorii. funcţionarea şi structura diferitele organe ale statului. deosebită. care nu pot fi decît oamenii priviţi individual sau organizaţi în colectivităţi corespunzătoare. speciale şi excepţionale. produsele activităţii creative şi rezultatul creaţiei intelectuale (operele literare. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. atestate etc. de norma care îl reglementează sau împre jurarea pe temeiul căreia se naşte. Obiectul şi subiectul sînt două categorii perechi. În dependenţă de legătura genetică şi funcţională raporturile juridice se împart în: raporturi juridice materiale şi raporturi juridice procesuale Ultimele. inclusiv a ţării noastre. adică acele fapte care sînt interzise de normele juridice. izvoare de drept. conform căreia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat. Aşadar. pe ramuri de drept . .4. ştiinţifice. 25. anumite servicii. acţii. Dar aceste relaţii reprezintă. PREMISELE DE APARIȚIE. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva. -obiectul ideologic. cinstea.Pe de altă parte. TGD şi practica unor ţări. luaţi ca indivizi singulari sau constituiţi în colectivităţi.istorice respective. Este întemeiată opinia. Conţinutul material al raportului juridic reprezintă acel comportament de facto. Regula de drept reprezintă premisa generală. iar cel obligat trebuie să1 săvîrşească. Are un anumit conţinut ce reprezint. care.ordinele şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei publice.în raporturi juridice constituţionale. Drepturile subective și obligațile juridice. Constituția și legile constituționale sunt investite cu o forță juidică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative. comerciale etc. în măsura în care au caracter normativ.3. cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. In lucrările de teorie a dreptului. suferind aceleaşi intervenţii ca şi norma juridică în legătură cu schimbările care au avut loc în societate. produc efecte juridice. evident. Întregul sistem de fapte juridice poate fi divizat în dependenţă de criteriul voliţional în: 1. atît în ceea ce priveşte subiecţii de drept. 3. Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorităților publice . în rezultatul cărora iau naştere. D. 24. sînt rezultatul voinţei participanţilor la aceste raporturi. şi compuse După numărul participanţilor. particulară faţă de reglementările legii generale. Pe de o parte. subiecții ai raportului juridic pot fi anumiți indivizi și organizații care în conformitate cu normele juridice sunt purtători ai drepturilor și ai obligaților juridice subiective. precum şi practicii conducerii de stat. prin forţa coercitivă a statului. Termenul „lege” în sens direct desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ. de artă. În raportul juridic poate fi evidenţiat un conţinut material şi altul juridic. ele se împart în: bilaterale şi multelaterale. pe care cel împuternicit poate. de la o ţară la alta.Hotărîrile organelor locale ale administraţiei publice. Faptele juridice săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice reprezinţi categoria cea mai numeroasă de acţiuni şi poartă denumirea de acte juridice. îşi găsesc concretizarea în raporturile juridice. fragmente. prin intermediul statului şi al normelor instituite de acesta. hotărîri şi dispoziţii pe baza şi în vederea executării legilor.16 Raportul juridic de conformare reprezintă adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept. sînt în principiu.). Aceasta înseamnă că raporturile de drept se stabilesc între oameni şi numai între ei. acestea fiind puse în acţiune şi asigurate.Actele normative ale unor organizaţii nestatale au fost. diplome. legătura dintre subiecţii participanţi 26. (drepturile şi obligaţiile lor reciproce) şi obiectul la care se referă conţinutul (conduite umană). Legile ordinare se clasifică în: generale. a căror aplicare este asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului.Prin raport juridic se înţelege orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau care este reglementată de ea. Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două mari grupe: legi . Raportul juridic este un raport istoric. ca parte componentă a dreptului. ca şi executarea lor. 2. Ca produs al gîndirii şi al practicii comune a oamenilor. care alcătuiesc conținutul lor. -hîrtiile de valoare şi documentele (bani. şi voinţa subiecţilor". conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care se nasc dintro relație concretă .. Normele juridice. deoarece a apărut şi a evoluat de-a lungul anilor. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului. ele sunt prealabil prevăzute în dispoziția regulii de drept.Norma juridică reprezintă premisa generală care conturează în abstract faptul juridic. fie ei individuali sau colectivi. obiectul raporturilor juridice îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi. pot fi divizate în raporturi juridice procesuale de reglementare şi raporturi juridice procesuale de apărare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este după conţinutul lor: raporturi juridice simple. Raportul juridic are un caracter volitional. legătura propriu-zisă dintre subiecţi şi care constă în drepturile şi obligaţiile reciproce ale acestora. orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva decît "acea acţiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. conţinutul.conduita umană exteriorizată (acţiuni sau inacţiuni). Distincţia între legea generală şi specială trebuie văzută în mod complex. sănătatea. suportă influenţa tuturor raporturilor sociale Totodată. la rîndul lor. orice raport juridic se stabileşte între subiecţi de drept (cel puţin doi)21. individuale 2. adică conduita părţilor. care sunt investite cu competențe normative. Nu este lipsită de sens şi concepţia. prin obiect putem înţelege aceea ce îi revine subiectului şi asupra căruia el îşi îndreaptă activitatea de cunoaştere şi altă activitate. o realitate foarte complicată şi compusă din multe elemente. dar care pot cuprinde alte domenii şi care au o poziţie distinctă in ierarhia legislativă. care dau naştere la efecte juridice. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale și asupra tipului de acțiuni ale oamenilor. Indiferent de ramura de drept.2) în el sînt expuse voinţele participanţilor la aceste raporturi juridice.C. raportul juridic poartă pecetea epocii. în sensul că legea specială intervine cu o reglementare aparte. legi constituționale. faptele juridice. uneori. norma juridică în esenţă este de natură voliţională. în anumite perioade istorice.Prin fapte juridice se înţelege acele împrejurări prevăzute de normele juridice. ca raporturi de suprastructură. care exprimă specificul raportului juridic ca formă ideologică deosebită a relaţiilor sociale de fapt. adică acele legi care iniţial se refereau la organizarea. Confor acestui criteriu legile se împart: 1. acte ale şefului statului potrivit domeniilor în care sînt date. potrivit căreia acestea pot fi fenomene variate. Orice raport juridic are întodeauna cel puțin doi subiecții: unul activ și unul pasiv. de drept public şi de drept privat şi. potrivit căreia "raportul juridic este terenul pe care se întîlnesc două voinţe: voinţa statală. De asemenea legislația în vigoare stabilește o irarhie a legilor după criteriul forței lor juridice.b) acţiuni săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice 2. sau absolute. altfel spus. denumită în logică premisă majoră. potrivit normelor juridice.și actul normativ. Actele normative subordonate legii:l. acte concrete. acte normative subordonate legii. sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat. O altă concepţie este cea a pluralităţii obiectelor raportului juridic. Un alt criteriu este după subiecţii raportului juridic: raporturi juridice concrete. sectoare. în sfîrşit. adică lucrul (bunul) la care se referă raportul juridic.Evenimentele sînt acele fapte care se produc independent de voinţa omului. alţii purtînd obligaţii juridice. CONCEPTUL.Î n raportul juridic subiecţii apar întotdeauna ca titulari de drepturi şi . actele normativ juridice își extind acțiunia nu asupra unui raport concret și nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. Acţiunile săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice. Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:. precum și prescripții privind instituirea. Orice raport juridic se caracterizează prin următoarele:1) apare doar în baza unei norme juridice.obiectul material. 3. obiectul şi sancţiunea raportului juridic. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică.Decretele. acţiunile se împart: a) acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice. spre deosebire de actele individual juridice actele normativ juridice sunt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relații. adică voinţa părţilor.În dreptul penal şi administrativ se vorbeşte. raporturile juridice se pot manifesta într-un grad de independenţă relativă faţă de raporturile materiale Clasificarea raporturilor juridice Ele se împart în raporturi juridice interne şi externe. Caracteristic pentru actele normativ juridice sunt următoarele trăsături juridice: 1. -rezultatele activităţii participanţilor la raporturile juridice (de exemplu. Ea reprezintă voinţa statală. Astfel. de existenţa a două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict şi raporturi de conformare. 2. de asemenea. sau raporturile juridice care apar în rezultatul încheierii unui contract de antrepriză în construcţii capitale etc. raporturi juridice generale. muzică.Acţiunile sînt fapte juridice săvîrşite în mod voluntar de subiecţi de drept. ele sunt acte ale activității de elaborare a dreptului de către stat și includ prescripții juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor și organizaților-norme juridice. După scopurile interacţiunii. Prin conţinutul ei. subiecţii raportului juridic. Subiecții raportului juridic sunt legații între ei prin drepturi și obligații care împreună formează conținutul raportului juridic. 2. TĂSĂTURILE ȘI TIPURILE RAPORTULUI JURIDIC. cît şi cu privire la faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică. în raporturi juridice îşi găsesc concretizarea valorile esenţiale ale societăţii. Astfel. variabilitatea acestor elemente constitutive putîndu-se constata cu uşurinţă de la o etapă la alta a dezvoltării sociale. Acest caracter are două surse. Premisele apariţiei raportului juridic. Raportul juridic este un raport social.În măsura în care o relaţie dintre oameni. structura raportului juridic priveşte subiecţii între care el se stabileşte (participanţii la raport). 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrîngerea de stat. modificarea sau suspendarea acțiunilor normelor juridice. Subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. producînd prin aceasta efecte juridice. CARACTERISTICA ELEMENTELOR DE STRUCTURA A RAPORTULUI JURIDIC. Sînt licite toate acţiunile săvîrşite în conformitate cu prevederile normelor juridice.). care apar în rezultatul acţiunii lui. se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale participanţilor la aceste relaţii sociale (raporturi juridice).

Persoana juridică prezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspîndire în circuitul juridic. D. cultele religioase se organizează şi funcţionează pe baza personalităţii juridice.Tot după cel de-al doilea război mondial li s-a recunoscut o personalitate internaţională popoarelor care luptă pentru independenţă. din contra.de către dispoziția legală . Actele juridice neoficiale pot fi testamentul. administrativ. Condițile de valabilitate a actelor juridice pot fi: condițile legate de consințămîntul persoanei. în cele din urmă. încă din antichitate şi mult timp în viaţa juridică internaţională statul a fost unicul subiect de drept în secolul al XX-lea. c) Din punctul de vedere al efectelor. precum dreptul civil. după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă. sînt fapte voluntare ale omului. modificarea sau stingerea unui raport juridic. Act juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică. actele juridice oficiale emană de la un organ de stat sau sunt recunoscute de către un organ de stat sau o organizație obștească. Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine defenit concordant cu legea și ocrotit de ea. luate individual. "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi şi obligaţii". depinzînd de un alt act. se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice. condițile legate de forma actului juridic. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii (subiecţi colectivi). La fel le mai putem distinge acte juridice oficiale și acte juridice neoficiale . prin a da. Partidele politice. concordant cu legea şi ocrotit de ea. care devine subiect de drept internaţional deplin. Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. a modifica sau a stinge un raport juridic. Prin obligaţie. d) Există şi alte criterii. Întreaga gamă de raporturi juridice din cadrul activităţilor fundamentale ale statului: legislativă. de dreptul comercial sau de dreptul familiei. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu.b) Drepturile publice sînt drepturi al căror germene este în natura umană. Deci consințămîntul este manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un acte juridic. b) să pretindă o conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecţilor obligaţi. de dreptul muncii etc. sclavii. în dreptul internaţional public. La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură. El este valabil dacă provine de la o persoană cu descernămînt. unităţile sale administrativ-teritoriale. proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului. actele tipice corespund uni anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative și care poartă o anumită denumir. Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept. Obligaţia reprezintă opusul dreptului subiectiv şi constă în satisfacerea sau. la forţa de constrîngere a statului. sau morală. jurisprudenţa internaţională şi diferite acte internaţionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaţiilor internaţionale guvernamentale. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă. formale și chiar solemne sau reale. poate să apară în afara faptului juridic". Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. Actul juridic unilateral este manfestarea de voință a unei singure părți. Acte juridice principale sunt acele care au o existență de sine stătătoare. În funcție de modul de executare a actelor juridice acestea pot fi: acte de executare imediată și acte cu executare succesivă. Referitor la nulitatea actelor putem spune că este o sancțiune care intervine în cadrul închierii unor acte juridice cu nerespectarea condiților de valabilitate impuse de lege. Actul juridic sancționat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. Termenul de act juridic desemnează atît manifestarea sau acordul de voință a participanților care a generat raportul juridic respectiv. independent de vreo legătură cu alte acte. acestea sînt subiecţi de drept. Persoana juridică este subiect colectiv de drept civil. Actul juridic constitue principalul izvor al vieții reglementat de norma juridică. actele juridice pot fi consensuale. a face.Obligaţia. de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale ființei umane. la nevoie. dezvoltate. formale şi chiar solemne. are consecinţe juridice. actele juridice se împart în tipice și antipice . Actele juridice concepute ca o varietate a faptelor juridice pot fi grupate în mai multe categorii. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi. în temeiul şi în limitele stabilite de lege. la rîndul lor. Criterile de clasificare a nulității actelor juridice pot fi următoarele: 1.. actele juridice se împart în acte unilaterale. Actele juridice între vii sunt acelea care în intenția părților trebuie să producă efecte juridice în timul vieții lor. aşa cum am amintit mai sus. executivă şi judecătorească se realizează prin participarea organelor de stat. c) Drepturi politice propriu-zise sînt drepturile care asigură participarea la puterea publică. sau a nu face ceva. Dreptul subiectiv presupune trei posibilităţi cumulative: a) o anumită conduită. 27. în ştiinţele de ramură. diferitele organizaţii politice.în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros . de care norma de drept leagă consecinţe juridice.obligaţii şi se comportă potrivit cu poziţia specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligaţiei. Actele juridice accesorii sunt actele care nu au o existență de sine stătătoare. Persoana juridic ă. CONCEPTUL. de asemenea. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturi şi obligaţii care se nasc într-o relaţie concretă. în ipoteza ei. Noţiunea de drept subiectiv reprezintă puterea. un număr considerabil de 28. unele organe de stat apar în circuitul juridic ca persoane juridice. Acestea sînt subiecţi de drept internaţional public "limitaţi şi tranzitorii" în drumul spre constituirea lor într-un stat propriu. Actu juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a uni drept sau grevarea cu sarcinireale a unui bun.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi. Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene. Subiecţii raportului juridic și clasificarea lor. Se mai pot distinge acte juridice cu titlu gratuit și acte juridece cu titlu oneros. În orice raport juridic. în sens juridic. b) După modul de formulare. realizată la concret. La baza latei clasificări stă modul de închiere a actelor juridice conform căria se deosebesc acte juridice personale și prin reprezentare. în cunoştinţă de cauză. Acul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice. în afară de persoanele fizice şi persoanele juridice subiecţi ai raportului juridic sînt organele de stat în calitatea lor de purtătoare ale autorităţii publice. după caz. Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice. prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit. CONDIȚILE DE VALABILITATE ȘI NULITATE A ACTELOR JURIDICE. Dar în dependență de conținutul economic al actelor juridice ele se clasifică în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale. Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite. nu aveau personalitate. fundaţiile. adică este subiect de drept. îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret. a modifica sau a stinge un raport juridic.76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. în temeiul și în limitele stabilite de lege."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept. adică de a crea. şi tipurile Clasificarea A. după cel de-al doilea război mondial. Organele de stat. erau lipsiţi de personalitate în vechiul drept. El reprezintă. Altfel spus. bilaterale şi multilaterale. fără altă formalitate. ea nu este o simplă prerogativă. Din punct de vedere al efectelor actele juridice pot fi constituitive și declarative. spre deosebire de acesta. cît și înscrisul în acre este consemnat acordul sau manifestarea de voință. care constitue substanța catului juridic și dă naștere raportului juridic. A. Actul juridic ultilateral este manifestarea de voință a trei sau a mai multor părți. Astfel dacă avem în vedere autorii lor putem distinge acte juridece unilaterale.general sau indivdual. Persoana fizică. Spre deosebire de persoana fizică persoana juridică este un colectiv de oameni cu o structură organizatorică bine determinată. titularul ei fiind ţinut de ea. b) Acţiunile. ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu 29. Acte antipice sunt actele care nu se încadrează în vriun tip abstract de act prevăzut de lege . Statul însuşi. să o îndeplinească prin forţa de constrîngere a statului. fără a fi nevoie de un fapt juridic. Drepturile subiective şi clasificarea lor. După modul de formulare actele juridice pot fi consensuale. Un alt criteru de clasificare a actelor juridice în dependență de corelația dintre ele pot fi principale și accesorii. faptelor juridice. care să asigure realizarea primei conduite. adică atrage după sine naşterea. Numai oamenii sînt persoane fizice. În funcție de gradul de complexitate juridică de conținutul lor actele juridice pot fi acte juridice simple și acte juridice complexe. Subiect de drept nu este numai omul izolat. TRĂSĂTURILE ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE. După conținutul lor esnțial care este sau nu reglamentat în mod expres de lege. În lumea antică. Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un bun parimonial fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. obligaţia este un element corelativ dreptului subiectiv. Ele sînt în prealabil prevăzute în dispoziţia regulii de drept. împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică. posibilitatea de a acţiona într-un anume fel. cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective . Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică. comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante. care. multilaterale. C. Actul juridic bilateral este manifestarea de vionță concordantă a două părți. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară. în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă. adică voinței interne. stabilind raporturi de drept privat. cum ar fi recunoaşterea unei datori.în dreptul civil . Statul suveran şi organizaţiile internaţionale. dacă este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și dacă nu este viciat. In dreptul contemporan orice fiinţă umană este persoană fizică. sau reale. de drept comercial. O altă clasificare a actelor juridice sunt de conservare. se înţelege îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească şi pe care cealaltă parte să o pretindă pe baza normelor juridice. Acţiunile. cum ar fi dreptul de a alege şi de a fi ales. Actele juridice pentru cauză de moarte constitue actele care au drept scop să producă efecte juridce numai după încetarea din viață a celui care lea săvîrșit. care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective. astfel încît acesta poate fi constrîns. sub condiţia să se nască viabilă. în limbajul dreptului. principalul subiect al relaţiilor juridice internaţionale este statul. B. de două voinţe şi de multiple voinţe. în funcție natura interesului ocrotit. și de dispoziție. ordonat sau permis de lege. are personalitate. Persoanele fizice sînt fiinţe umane în măsura în care. adică de a crea. dar care au nevoie pentru dezvoltarea şi manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puţin dezvoltată. oameni. de administrare. prin reţinerea lor în ipoteza ei. fiind încheiat de părți potrivit voinții și intereselor lor. c) să recurgă. fără altă formalitate. absolut necesară pentru naşterea raportului juridic. de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane. persoana este un subiect de drepturi şi obligaţii care trăieşte viaţa juridică. însă. Actele juridice înre vii și acte juridice pentru cauză de moarte. în calitatea lor de subiecţi de drept. B. Conceptul faptelor juridice. considerat în planul dreptului ca persoană fizică. actele juridice pot fi constitutive şi declarative. bilaterale. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial. dispunînd de independenţă patrimonială şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti. iar celălalt numai titular de obligaţii. Pentru valabilitate consențămîntului.67O clasificare reţinută în dreptul constituţional este în: a) Drepturile private sînt reglementate de dreptul civil. Altă clasificare a actelor este în cauzală și abstracte. altele apar ca urmare a existenţei acesteia. Actele juridice sunt consensuale cînd se nasc prin simplul acord al părților. Străinii. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor. manifestarea de voință trebuie să corespundă voinție reale. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru a obține în schimb un alt folos patrimoanial.

precum şi a unor principii care să răspundă cît mai precis unei reglementări ştiinţifice. care desemnează anumite reguli. d) coordonarea proiectului. actului normativ care urmează a fi elaborat. întreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor procedee şi metode. El presupune. V e. care ajută la determinarea unor soluţii legislative judicios alese. • Dispoziţii finale şi tranzitorii. aplicarea şi interpretarea normelor juridice. Totodată. Adoptarea actului normativ: a) iniţierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a actului nonnativ. Ele pot lua uneori forma şi denumirea de "principii generale". 31.19. cît şi în ansamblu. la adoptarea lui. C. 3. realizarea. ACTIVITATEA NORMATIVĂ. Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității persoanei fizice de a nu i se aduce limitări sau îngrădiri. sfera relaţiilor ce se reglementează. că la elaborarea actelor normative alături de specialişti jurişti participă şi specialişti din alte domenii. capacitatea persoanei juridice are un caracter special. într-un sistem de drept. Legea se publică în Monitorul Oficial al ţării şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă. Capacitatea juridică poate fi definită pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectivităţi de a fi titulară de drepturi şi obligaţii şi de a le exercita. iar profesorul Mrejeru consideră că ea poate fi definită ca fiind "un ansamblu de metode şi procedee folosite în activitatea de elaborare a proiectelor de legi şi a altor acte normative. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să transmită subiecţilor de drept cui sînt destinate un mesaj înţeles şi clar. djuvara . cît și practic. drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. se dă dispoziţie ca legea să fie publicată în Monitorul oficial. Dacă legea este votată. care diferă între ele nu numai după însemnătatea lor. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei activităţi normative să stea datele ştiinţei contemporane. se recunoaşte că acesta este conţinutul autentic al textului care a fost votat de către Parlament. capacitatea de exerciţiu care reprezintă posibilitatea persoanei "de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. pe întreg parcursul vieţii. de realizare. după modul cu consacrare legislativă deosebim: nulitate expresă și nulitate virtuală. Prima culegere oficială de constituțiuni este denumită codul lui Theodosian sec. metode. Titlul actului normativ este elementul său de identificare. El presupune că legea se bucură de forţă juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept contemporan. Formula introductivă cuprinde temeiul constituţional sau legal al reglementării juridice respective. considerăm că tehnica juridică ţine de procesele de elaborare.atît în parte.Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi. consacrarea sub forma normei juridice". După dezbatere se trece la votarea şi. d) promulgarea şi publicarea actului normativ. El cere ca fiecare lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept. politice. Promulgarea nu este un vot nou. Aici sînt instituţionalizate normele de competenţă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. Caractere juridice ale capacității de folosință și a capacității de exercițiu a persoanei fizice sunt următoarele: legalitatea. după felul conduitei de validitate nesocotite cu ocazia închierii actului juridic. • Dispoziţii sau principii generale. decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege. relaţiile cu reglementările preexistente etc. ÎNCORPORAREA ȘI CODIFICAREA. metode şi proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative formează tehnica legislativă. procedee. Articolele se numerotează cu cifre arabe. intangibilitatea. La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a acestuia. generalitatea. Acțiunea de sistematizare a legislației este cunoscută încă din dreptul roman. Activitatea normativă a organelor statului se desfăşoară în conformitate cu atributele. O problemă importantă în determinarea conceptului tehnicii juridice constă în stabilirea raportului ei cu ştiinţa 30.Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă. noţiunea de capacitate juridică reprezintă condiţia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept şi este aplicabilă în toate ramurile dreptului. culegeri de acte normative sau a codurilor. ea este adoptată. A. unde se arată consideraţiile sociale. B.Principiul planificării legislative-activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare ale Parlamentului. scopul. b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului normativ. O altă formă a capacităţii juridice este competenţa.Principiul respectării unităţii de sistem a dreptului. Actele normative pot cuprinde şi Anexe. PRINCIPILE. de a le garanta securitatea şi siguranţa juridică. Dispoziţiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a reglementărilor din actul normativ. Capacitatea juridică este o noţiune care. nulitatea este de două tipuri: nulitate de find și nulitate de formă. adică a activităţii de elaborare a actelor normative. ETAPELE ȘI BAZA JURIDICĂ. în cazul persoanei juridice ea se dobîndeşte. procedeelor. cîtși la etapa de realizare a dreptului Are drept obiect o anumită aranjare a actelor normative în vigoare. fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ. iar conţinuturile sociale se inserează în ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice. • Formula introductivă.PĂRŢILE CONSTITUTIVE Şl STRUCTURA l INTERNĂ A ACTELOR NORMATIVE. relaţiile economice. Sistematizarea actelor normative are ca rezultat elaborarea unor colecţii. 3. de familie. de aplicare şi de interpretare a dreptului.(Guvernul şi membrilor Parlamentului). artificiilor prin care necesităţile pe care le înfăţişează viaţa socială capătă formă juridică şi se realizează apoi în procesul convieţuirii umane".1. potrivit cerinţei sociale. definirea unor noţiuni. care este generală.60. definită ca "totalitate de artificii ori procedee prin care cerinţele sociale.Capacitatea juridică (civilă). voința individuală a omoului neavînd nici un rol. în raport de întinderea efectelor sale nulitatea este de două feluri: nulitate totală și nulitate parțială. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a actelor normative. O problemă fundamentală care face parte din obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este tehnica elaborării actelor normative. coerente. o face Preşedintele ţării. c) adoptarea actului normativ. iar. care se dobîndeşte mai tîrziu decît capacitatea de folosinţă şi în mod treptat. CONCEPT UL DE TEHNICĂ JURIDICĂ. COORAPORTUL DINTRE NORMA JURIDICĂ ȘI ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. în înţelesul textului ce o reglementează (art. organice şi ordinare. ca aptitudine generală şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii. a) în comparaţie cu capacitatea persoanei fizice. sau elementul de identificare a actului normativ. b) Spre deosebire de capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. egalitatea și unuversalitatea. Aceste principii. de regulă.Competenţa. Promulgarea. Competenţa este pentru organele de stat ceea ce este capacitatea civilă pentru persoanele fizice şi persoanele juridice. 2. autorizare prealabilă sau asistare. așa cum se exprimă M. atît la etapa de elaborare a normelor juridice. 2.NOȚIUNE DE CAPACITATE JURIDICĂ. Preambulul actului normativ. Persoana juridică nu poate avea decît acele scopuri care sînt stabilite prin actul de înfiinţare sau prin statut. trebuie să fie scurt şi concis şi să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective. Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul-o dispoziţie de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai multe alineate. Dezbaterea pe articole în cazul proiectului de lege începe cu o expunere de motive şi cu raportul comisiei permanente care a analizat proiectul. conform unor criterii obiective şi subiective. în tot sau în parte și nici obiect de înstrăinare. inalienabilitatea.61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice). practic.Principiul supremaţiei legii. Ca şi persoana fizică. precum şi ale Guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi. 2. 32. a) Capacitatea de folosinţă. nu are forţă juridică. secţiuni. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării. pe de o parte. şi deopotrivă . Dispoziţiile de conţinut formează conţinutul propriu-zis al actului normativ. CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ ȘI DE EXERCIȚIU. clare. TEHNICA LEGISLATIVĂ Şi TEHNÎCA JURIDICĂ. TEHNICA SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE. • Preambulul actului nonnativ. N Popa propune următoare definiţie:"Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor. tendinţele de organizare şi schimbare dezirabilă îşi primesc. Majoritatea autorilor includ în act normativ următoarele părţi componente: • Titlul actului normativ. Generalitatea exprimă caracterul abstract și autocuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații. în dependenţă de proiectul 33. la întruchiparea raționalității și moralității dreptului. Aici sînt stabilite anumite dispoziţii cu caracter general.n. procedeelor şi a regulilor în vederea executării operaţiunilor juridice. Iniţierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotărîrii despre necesitatea elaborării proiectului actului normativ.6 Anita Naschitz înţelege prin tehnică legislativă ''totalitatea procedeelor şi a artificiilor prin care soluţiile de fond dobîndesc practicabilitate. Capacitatea persoanelor juridice (morale).la modul de exprimare al acestora în texte corespunzător redactate"? Conţinutul normativităţii juridice îl asigură izvoarele materiale ale dreptului: viaţa socială. el reclamă respectarea unor principii. 5. îndeosebi la nivel legislativ. competenţele pe care acestea le au şi care sînt stabilite în primul rînd în Constituţie. e) îmbunătăţirea proiectului. apoi şi în alte legi. • Dispoziţii de conţinut propriu-zise. Noţiunea de capacitate juridică include: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii. dar şi după modul de adoptare. de la naştere. În continuare ne vom referi la unele din ele. politice Preambulul ajută la înţelegerea actului normativ. Problema sistematizări dreptului prezintă un interes deosebit atît din punct de vedre teoretic. intrarea sa în vigoare. economice. Egalitatea se bazează pe principiul egalității în fața legii. Legalitatea constă în faptul că stabilirea conținutului și încetarea sunt stabilite de lege. persoana juridică se bucură de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. capacitate de inserare în viaţa socială". Dispoziţiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul. Iniţierea adoptării aparţine celor care au dreptul de iniţiativă legislativă .reprezintă o succintă introducere. nu delimitează capacitatea. 4. ci un act prin care. Prin tehnică juridică înţelegem totalitatea metodelor. b) elaborarea proiectului. de capacitatea reglementată în mod special în cadrul anumitor ramuri ale dreptului. 34. pe de altă parte.în vremae sa erau în uz texte legislative care în bună parte nu mai . Deosebim trei categorii de legi: constituţionale. o dată cu capacitatea de folosinţă. principii. Adoptarea actelor normative are loc în dependenţă de categoria acestora. 6. Inalienabilitatea exprimă ideea că nu poate face obiect de renunțare. îl însoţeşte pe om. Ea este un atribut al organului de stat sau al funcţionarului public. b) Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita ea însăşi. inclusiv de aplicare şi de sistematizare a acestora . iustinian este cel care a desăvîrșit opera de sistematizare a dreptului roman. ele se împart în subdiviziuni (capitole. c) dezbaterea proiectului. în virtutea căreia persoana poate fi subiect în raporturile de drept civil. 4. Este alcătuită dintr-un complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestit organul sau funcţionarul de stat. Tehnica juridică este un concept complex.18. Dezbaterea proiectelor actelor normative are loc în formele stabilite de Constituţie şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a organului legiuitor. paragrafe). Etapele procesului de elaborare a actelor normative 1.Principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului. el nu conţine norme juridice. N Popa menţionează că tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice. operaţii folosite pentru elaborarea. în literatura de specialitate întîlnim în această privinţă doi termeni: tehnica juridică şi tehnica legislativă.încălcată cu ocazia închierii actului juridic distingem nulitate absolută și nulitate relativă. prin lege.

Toţi juriştii divizează sistematizarea în două grupe mari: încorporarea şi codificarea. ansamblu care se prezintă ca un invariant calitativ. De aceea. cantitativă de norme. politice care determină nu numai apariţia şi însăşi existenţa sistemului de drept.de realităţi.cuprinde totalitatea. CRITERILE DE GRUPARE ȘI DE DEFRENȚIERE A NORMELOR JURIDICE. mai puţin apărat este dreptul public şi mult mai puţin -dreptul internaţional. cel de-al doilea de la oameni. Unii autori au distins: metoda egalităţii juridice a subiecţilor sau metoda reglementării autonome. în grupe distincte. ierarhie. metoda de reglementare juridică reprezintă un ansamblu de posibilităţi juridice cu ajutorul cărora puterea de stat influenţează asupra relaţiilor sociale cu scopul de a le da o dezvoltare dorită. denumit cod. loan Humă remarcă că sistemul dreptului nu reprezintă o totalitate aditivă. cît şi de criterii ce au un caracter subiectiv. Instituţiile juridice Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă unitară) de relaţii sociale. în vîrful căreia se află normele juridice constituţionale. b) creează acte normative corespunzătoare. Printre metodele concrete de reglementare juridică putem evidenţia următoarele: metodele imperativă şi dispozitivă. în ansamblul lor.Dogaru. drept divin şi drept omenesc (lumesc). 4) noile relaţii sociale necesită metode specifice de reglementare. interzic sau admit un anume comportament al oamenilor. care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific i relaţii sociale omogene). ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice strîns legate între ele prin obiectul lor. integralitate în expunere. interacţionînd activ reciproc ambele (relaţiile sociale şi ramurile de drept) joacă un rol important în instituirea sistemului de drept. în funcţie de care orice normă se defineşte prin raportare la între. cunoscute la majoritatea autorilor sub denumirea de instituţii juridice şi de ramuri de drept. metoda subordonării. care pot fi individuale şi colective.cel facultativ.este înfăptuită de alte organizaţii sau de persoane particulare. b) comportamentul lor. clasificarea normelor în ramuri numai conform acestui criteriu nu ar fi cea mai potrivită. în acelaşi timp. de interesul statal etc.alcătuirea de colecţii de acte normative este făcută de un organ de stat şi neoficială. care stabilesc drepturile şi obligaţiile subiecţilor. ci un ansamblu imanent structurat. pe cînd metoda autoritară este caracteristică dreptului penal. Iar sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. diferite acţiuni sau inacţiuni. Lazarev defineşte sistemul dreptului ca o structură integră. factorii obiectivi-acele condiţii economice.Codificarea-cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept. c) obiectele lumii înconjurătoare în legătură cu care oamenii întră în diferite raporturi unii cu alţii şi fată de care îşi manifestă interesul lor. consideră acest autor. Genoveva Vrabie şi Sofia Popescu menţionează că sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice între care există relaţii relativ stabile şi durabile. în opinia lui I. Codificarea este o formă nu numai a sistematizării actelor normative. şi anume —pe ramuri de drept şi instituţii juridice". În literatura juridică sistematizarea poate fi cronologicăactele normative se publică într-o colecţie în ordinea datei apariţiei lor. Sistemul de drept stă la baza sistematizării legislaţiei sub ambele sale forme: codificarea şi încorporarea. împărţirea lui în ramuri. dreptul a fost divizat în: drept natural şi drept pozitiv. generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice. ansamblul actelor normative care sînt în vigoare într-un stat. Primul recomandă observarea normelor.ramuri vechi şi ramuri de formare recentă.la căile de recuperare a prejudiciului. 3) relaţiile nou-apărute şi raporturile juridice pe care ele le-au generat nu pot fi reglementate cu ajutorul normelor juridice ale altor ramuri de drept..la interesele particu-lare. este divizarea sistemului de drept în drept public şi drept privat. O problemă fundamentală pentru studiul sistemului dreptului constă în stabilirea criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului în părţi interdependente. Prin metoda reglementării juridice se înţelege căile. După cum am menţionat anterior. următoarele: obiectul reglementării juridice şi metoda de reglementare. Cea mai simplă formă de sistematizare este considerată încorporareaactele normative se grupează în diverse colecţii sau culegeri. Instituţia juridică formează sfera cea mai restrînsă a . şi anume: după originea şi sancţiunea pe care o prevedea şi conţinutul regulilor de drept. metoda autonomiei şi egalităţii părţilor. folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi complex de metode. Ele reprezintă. iar cel de-al doilea . economici. dar şi funcţionarea lui efectivă. subramuri de drept şi instituţii juridice. structură chemată să asigure înfăptuirea unităţii normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependent. cu ajutorul dreptului. Diferitele categorii de relaţii sociale încă nu creează de la sine sisteme de drept. Astfel. care sînt reglementate de norme juridice ce se referă la o ramură de drept sau alta. el fiind independent de primul. o anumită unitate. Dreptul public se referă la interesele generale. Încorporarea pote fi și: oficială.CARACTERISTICA NOŢIUNILOR DE SISTEM DE DREPT. Pentru formarea unei ramuri de drept noi sînt necesare şi au importanţă următoarele condiţii: 1) noile categorii de relaţii sociale să aibă caracter specific. se are în vedere modul în care statul acţionează asupra unor relaţii sociale. în prelucrarea şi alcătuirea unui singur act normativ nou. Prin sistem se înțelege un întreg comus și organizat. pe cînd metoda . obiectul de reglementare este tot ce nimereşte în stare de acţiune a normei juridice. Normele juridice.corespundeau nevoilor economico sociale. divizare susţinută de Şcolile dreptului natural şi ale dreptului pozitiv. regulamente etc.caracterizează structura dreptului. Un alt criteriu de sistematizare îl constituie obiectul reglementării juridice pe ramuri de drept şi instituţii juridice . influenţează asupra proceselor sociale ce au loc: a) stabileşte hotarele relaţiilor reglementate care. Analizînd sistemul de drept de pe poziţiile evoluţiei istorice şi din punctul de vedere al corelaţiei şi interacţiunii elementelor sale componente de bază. COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE DREPT. dreptul a fost structurat după anumite criterii. împotriva acțiunii vaste de codificare întreprinsă în Franța la începutul sec. Totodată. Deci. în ramuri de drept şi instituţii juridice.ramuri de drept şi instituţii juridice. toda de recomandare etc. procedeele de interacţiune a normelor de drept care stabilesc sau determină caracterul relaţiilor sociale. părţi componente ale dreptului sînt dreptul public. care le permite să intre în diferite raporturi juridice. de necesităţile economice şi de alt ordin. în ansamblul lor. factorii subiectivi tendinţa şi eforturile legiuitorului de a crea şi a dezvolta un asemenea sistem de drept. 2) să fie necesare şi importante. Astfel. după criterii diferite. organică şi un echilibru dinamic. permit să ne formăm o închipuire despre aceea cum statul. După conţinutul normelor de drept. care apar în calitate de cauze nemijlocite pentru apariţia sau stingerea relaţiilor corespunzătoare. cel de-al doilea prevede sancţiuni în cazul nerespectării normelor juridice. Metoda de reglementare include şi ea anumite componente care. prin anumite principii şi metode comune. Majoritatea autorilor consideră că acestea sînt. divizarea sistemului de drept pe subsisteme (pe ramuri de drept) se face în baza unor criterii care. nu dau naştere automat ramurilor sale de drept. În literatura de specialitate cuvîntul "sistem" are trei categorii juridice :1) sistemul juridic caracterizează întreaga realitate juridică a societăţii . a legiferării. prin care se realizează unitatea normelor juridice și guparea lor în anumite părți interdependente – ramuri de drept și instituții juridice. Ramurile de drept nu sînt izolate unele de altele. cel de-al doilea secundar. găsim divizare în: . me-. * Ramurile de drept Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice. nefiind însă lipsit de sens. Profesorul Ion Dogaru menţionează că: structura internă a dreptului într-un stat. 3) sistemul dreptului . d) faptele sociale (evenimente. Al XIX sa ridicat Școala istorică a dreptului din Germania. Amintim că obiectul este criteriul de bază. Primul emană de la divinitate. După originea şi sancţiunea pe care o prevedea. metoda autoritară.). Savantul german N. Obiectul reglementării juridice reprezintă un ansamblu. In general. acest criteriu de divizare a sistemului de drept poartă mai mult un caracter subiectiv decît unul obiectiv. SISTEM JURIDIC ȘI SISTEM LA LEGISLAȚIEI. de exemplu: dreptul locativ sau dreptul maritim sînt subramuri ale dreptului civil. Vorbind despre ramuri vechi se are în vedere divizarea în drept public şi drept privat. Realitatea este că structurarea normelor juridice înăuntrul sistemului de drept este determinată atît de criterii ce au caracter obiectiv . ca cele mai mici şi mai importante elemente ale sistemului dreptului. menţionăm că unitatea sistemului nu poate fi privită ca una absolută. În compoziţia unui cod intră patru grupe de factori: politici. sociale. După părerea lui. sînt considerate criterii fundamentale şi criterii auxiliare. primul fiind considerat de bază. dreptul privat şi dreptul internaţional. De asemenea. Sistemul dreptului este existenţa obiectivă a structurii interne a dreptului. după importanţa lor.drept represiv şi drept restrictiv. stări de fapt care se impun legiuitorului şi de care acesta trebuie să ţină cont. în cadrul acestei unităţi a dreptului normele se împart. care a ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri (încă din Roma Antică). pe cînd dreptul pozitiv este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului şi atrage sancţiuni materiale. Subramura constă dintr-o grupare de instituţii juridice ce formează obiectul unor reglementări juridice distincte sub formă de coduri. la baza divizării sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice stau două criterii: obiectul şi metoda de reglementare juridică. după diferite criterii. în principal. De una singură metoda nu prezintă interes. ci ca o unitate de diversitate. precizie. ideologici şi juridici. regulament care are valoarea unei legi. trebuie de precizat că aceeaşi metodă de reglementare poate fi folosită de mai multe ramuri de drept sau aceeaşi ramură de drept poate folosi mai multe metode. cel mai bine este apărat de către stat dreptul privat. avînd o coerenţă 36. logică. caracter practic. Condiţiile calitative ale unui cod sînt: claritate. 2) sistemul legislaţiei . Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e considerat un produs al raţiunii omeneşti ce nu este sancţionat. o totalitate de relaţii sociale calitativ omogene. Din punctul nostru de vedere. dar împreună cu obiectul de reglementare permite o divizare mai reuşită a sistemului de drept în instituţii juridice şi ramuri de drept. d) stabileşte măsurile de răspundere (constrîngere) în cazul încălcării acestor prevederi. sau este sfera de relaţii sociale asupra căreia se răsfrînge dreptul şi care nimereşte sub jurisdicţia lui. Scopul acțiunii lui iustinian a fost ca din despozițile izolate adoptate de împărați de înaintea lui precum și din înscrierile jurisconților din timul principatului să aleagă ce era mai bunși să pună întro anumită ordine acest material. iar dreptul privat . la rîndul lor. Reprezentantul ei de seamă Svigny consideră că legea scrisă este portivinică progresului socetății datorită rigității sale iar codificarea ar fi o operă arbitrară și falsă fiindcă conține todeauna idei sistematice incompatibile cu dezvoltarea progresivă a dreptului. Vorbind despre sistemul de drept. ci se găsesc într-o strînsă interdependenţă. Această teorie nu a fost confirmată nici de practica legislativă germană redactarea codurilor sa dovedit a fi o operă preogresivă. drept determinator şi drept sancţionator. 35. ci şi o componentă a activităţii de elaborare a dreptului. metoda egalităţii juridice a subiecţilor este caracteristică dreptului civil.cudificarea ca o acțiune științificăși temeinic motivată apare din nevoia depășirii unei simple practici cutumiare și reprezintă o adevărată revoluție legislativă . frumuseţea stilului. care interzic şi admit un anumit comportament în societate. Primul se referă la mijloacele de aplicare a sancţiunilor. într-un cuvînt.Warnkonig propune să divizăm sistemul dreptului în părţi componente în dependenţă de nivelul la care acestea sînt protejate de stat. Un alt criteriu de divizare a sistemului dreptului. Sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. prin care se realizează unitatea normelor juridice şi gruparea lor în anumite părţi interdependente . care include elemente de sinestătătoare unite în acest tot prin divere relații și legături comune. Vorbind despre metoda de reglementare. c) înzestrează participanţii la aceste relaţii sociale (persoane fizice şi persoane juridice) cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. In literatura de specialitate întîlnim că unitatea şi integritatea sistemului de drept este determinată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi. compusă dintr-un ansamblu de elemente care se află în interdependenţă. depind de un şir de factori de ordin obiectiv şi subiectiv (de caracterul acestor relaţii. în epoca modernă. împrejurări). Structura obiectului de reglementare înregistrează următoarele elemente: a) subiectele. legate organic între ele. . nu îşi pot realiza scopul fiind aplicate doar izolat unele de altele. pur juridic. considerăm că el reprezintă o piramidă compusă din norme juridice aranjate într-o anumită ordine. Unele ramuri de drept mai complexe se clădesc pe sub-ramuri. metoda recomandării.

M o poate redobindi la cerere daca intruneste conditiile prevazute de lege. are surse legale de existenta. sanatatea si moralitatea populatiei. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art.M timp de 5 ani inaintea implinirii virstei de 18 ani.se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta dorinta de a obtine cetatenia R. Principiul acesta priveste valori ca: viata. conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala. dar prin mijloace legitime.Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul persoanei de a fi informata promt.adica va devein apatrida.M si indeplinesc conditiile stabilite de lege. precum si: 4.48) . deoarece vizează in cerc de probleme de sine stătătoare. .M. 5.cu exceptia cazului in care: . .desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului.24) . de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu. Secretul corespondentei(art. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care .M de cel putin 3 ani.persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia.M se dobindeste prin: nastere. Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept.31) .drepturi culturale. Cetatenia R. al altor trimiteripostale. Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R. Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R. necesare pentru . accentuăm asupra faptului că instituţiile juridice sînt reglementate de mai multe norme juridice. apararea ordinii si prevenirea faptelor penale. că ramurile dreptului se constituie. Particularitatea drepturi esentiale pentru cetatreni dovedeste ca nu toate drepturile cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale. . . Prin urmare.Acest drept a fost consacrat atit de documentele international cit si de legile fundamentale ale statelor. renuntarii la cetatenia R. luarea unor masuri in legatura cu libertatea individuala ca: retineri. De asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat. Astfel se patrunde in domiciliu ori in resedinta unei persoane. instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector. printr-un act administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri. sau 2.30) Statul asigura secretul scrisorilor. in familia sa.persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica. la retragere.S.S. pentru prevenirea raspindirii unor epidemii.32) .M in mod fraudulos. Cetatenia R. .Mnu a incheiat un acord care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. la renuntare benevola.In acest caz persoana careia I s-a aprobat renuntarea la cetatenia R. Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si cetatenia altui stat. care sunt stabilite de Constitutie. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. sau 3.29) . obligatia autoritatilor guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie. Cetatenia R. recunoastere.M prin redobindire.a dobindit cetatenia R.Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga in modul stabilit. Dar aceste masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca nici o persoana sa nu victim unor abuzuri sau ilegalitati. tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana. personalitatea cetateanului.M. al convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare. Libertatea de manifestare se poate exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si indeplinirea de ritualuri. legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe care statul le garanteaza.orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare. Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula. Nimeni nu poate fi supus torturii.Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune. nu va dobindi cetatenia unui alt stat.nascut din parinti. nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar. naturalizare. Autoritatile publice sunt obligate sa respecte sis a ocroteasca viata intima. dintre persoane fizice si stat. iar celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R.M. Drepturile civile sunt: Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art.acest drept are o semnificatie complexa.25) .drepturi civile.26) . cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile internationale la care R. in temeiul acordurilor la care R.dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului nasterii. si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. . nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie.persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R. Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale. posibilitatea persoanei de a reception direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune. fara invoirea acesteia pentru executarea unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti. sub sanctiunea prevazuta de lege. Dobindirea cetateniei R.familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire din partea societatii si statului.. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat. Dreptul la informatie (art.M. .M.persoana care a avut anterior cetatenia R. atit in mod public cit si privat.au savirsit crime internationale. Prin urmare. desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. partea din decretul Presedintelui R. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. -este cetatean al unui stat cu care R. .M prin nastere.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care: 1.M prin infiere daca infietorii (infietorul) sunt cetateni ai R. nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante.copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R. atunci instituţia juridică reprezintă deja prima colectivitate de norme.a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului. . siguranta publica. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R. 3. Cetatenia. . ori garantia dobindirii unei alte cetatenii. 13. dovedite de instant de judecata. in tot cursul procesului.M.legatura politica si juridica permanenta. este necesara pentru securitatea nationala.M daca renunuta la cetatenia statului strain.M prin infiere.M persoanei care: .persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului.urmasii lor. garantate de ea si legi.M. dar care au o autonomie relativă. atunci cind sunt inculcate drepturile si libertatile lor. sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii (inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R. Dobindirea cetateniei R. protejarea sanatatii sau a moralei.drepturi politice. in societatea democratica.ori protejarea drepturilor si libertatilor altora. la momentul nasterii copilului. este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins.Modalitatile de pierdere a cetateniei R. ales sau numit din oficiu. Cetatenia R. integritatea fizica sau bunurile unei persoane.A.M nu mai putin de 8 ani. . Aceasta inseamna ca nici autoritatile publice.in Constitutia R.nascut pe teritoriul R. .M.acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public(stiintifica si tehnica. libertatea si demnitatea cetatenilor. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor se clasifica in: . într-un sistem de norme juridice şi că norma juridică este elementul de bază al sistemului de drept. Se considera cetatean al R. Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei.daca domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul R. Oproblema care se ridica este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie fundamentale si altele nu. Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a incalcat unele obligatii prevazute de lege. Astfel. Dobindirea cetateniei prin naturalizare.nascut pe teritoriul R. prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata. . directe. Libertatea individuala si siguranta persoanei (art. nelimitata in timp si spatiu. scrisa. insa cu conditia respectarii legii. Pentru intelegerea. bunastarea economica a tarii. Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi cu copiii din casatorie. anularea actului si repararea pagubei. Conditiile de incheiere. conform porevederilor legii nationale. 6. retinerea sau perchezitionarea.M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid.s-a inrolat benevol in fortele armate straine. fara consideratii de frontier.M Pierderea cetateniei R. perchezitii.a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu military in termen sau de alternative. sub nici o forma. Cu toate acestea.M prin recunoastere. care au ca obiect de reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza: Libertatea constiintei (art. Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art. 15. constatam ca orice fiinta umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile.M din parinti apatrizi. redobindire. Fiecare ramură dispune. . cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta. de a primi si de a raspindi. Nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara. cu exceptia cazurilor prevazute de lege. . . Extiorizarea gindurilor si opiniilor.acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent. nici persoanele nu pot. in tinutul Herta si in R.M poate interveni in trei cazuri: 1. Dacă norma juridică este elementul iniţial şi cea mai mică particulă a sistemului de drept. daca o are.nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat.53) . este cetatean al R.sociala cultural. familiala si privata (art. telegramelor. în concluzie.M se consacra ca .Mnu poate fi acordata persoanelor care: . individual sau colectiv.in pofida garantiei. a informatiilor si ideilor se face in forma orala.persoanele nascute pe teritoriul R.a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R. . Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani.M nu a incheiat acord asupra dublei cetatenii.M sau persoanele unul dintre ai caror parinti sau bunei sau nascut pe teritoriul numit. se stabilesc prin lege organic. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R.analizind documentele internationale in materie. Dreptul la aparare (art.M.drepturi economice si sociale. militare sau crime impotriva umanitatii. informatii si idei prin orice mijloc de exprimare.Msi anume: .copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R. cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R. ordinea publica. 2.28) 14.Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale. Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului. Inviolabilitatea domiciliului (art. sa aduca atingere acestor valori. familial si private. un bloc de relaţii sociale dintr-o ramură de drept. fiecare. Dreptul la viata al oricarei personae este protejat prin lege. Libertatea opiniei si a exprimarii(art. Viata intima. de mai multe instituţii juridice. dar care si-au exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R.34) .legăturii de conţinut între mai multe norme juridice. esentiale pentru viata.M este parte.M incepind cu 28 iunie 1940. cunoaste si respecta prevederile Constitutiei. correct si clar cu privire la masurile preconizate si luate de autoritatile publice. domiciliaza legal si obisnuit aici cel putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R. un fragment. Modalitatile de dobindire a cetateniei R. dovedite de instanta de judecata nu o mai poate redobindi. infiere. . 7. este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat.M copilul: . libertatea. .Meste parte. Dobindirea cetateniei R. la rîndul său. precum si urmasii lor. trebuie sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta. actuale si legale.arestari.libera dezvoltare a personalitatii umane. ambii sau unul dintre care. sportiva). in Nordul Bucovinei. are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta. precum inlaturarea unei primejdii privind viata. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda cetatenie. Familia(art. Acest drept interzice arestarea.M persoanele care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare.au fost implicate in activitateterorista.aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului apatrid sau copilului cucetatenie straina.38) .au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire penala.M.M privind aprobarea .M Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective.domiciliul sau resedinta sint inviolabile. . Dobindirea cetateniei R. cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala.

Devotamentul fata de tara.Listele electoraleListele electorale se întocmesc de către primărie. precum şi membrii familiilor lor. a paşaportului sau a unui alt act de identitate. îi eliberează un certificat pentru drept de vot.Data alegerilor Parlamentului se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor.În listele electorale se înscriu alegătorii. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore. Libertatea creatiei .M. precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri. La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat. şi-au schimbat locul de şedere sînt în drept. domiciliul. opiniile. după ultima participare la alegeri. Dreptul la ocrotirea sanatatii(art.Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice. Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.orice persoana are dreptul invatatura. candidatul independent nu este înregistrat. .În cazul în care.00 şi 21. precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi.persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod. prezintă informaţia respectivă Comisiei Electorale Centrale.procesiuni pentru a-si exprima gindurile.suveranitatea nationala apartine poporului. Dreptul la invatatura.În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă. Alegătorul care are şi domiciliu. Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia mediului inconjurator. Dreptul la libera circulatie (art.La alegerile locale. în termen de 3 . la rugămintea acestuia şi pe baza buletinului de identitate. de tratament.locuinta. Condiţiile votăriiÎn timpul rezervat votării se interzice de a închide localul de votare şi de a suspenda votarea. credintele.copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale. prin impozite si print taxe la cheltuielile publice. precum si la ocrotirea impotriva somajului.La momentul validării mandatului de deputat. Fidelitatea fata de tara este sacra. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului. inclusiv în ziua alegerilor.Condiţiile speciale pentru înregistrarea listelor de candidaţiNumărul de candidaţi incluşi în liste la data înregistrării nu poate fi mai mic de 51 de persoane şi nici mai mare decît numărul de deputaţi în Parlament. seria şi numărul actului de identitate al acestora. şi. pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii. Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale. cel tîrziu cu 45 de zile înainte de următoarele alegeri. în perioada valabilităţii reşedinţei.(9) În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor. si de aici rezulta dreptul de a allege si de a fi ales. la verificare. În aceste cazuri. domiciliază în raza acestora. cu cel puţin 55 de zile înainte de efectuarea lor.39) . de readaptare. Ocrotirea mamei. sanatos. Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare.Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective. Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei. .VotareaVotarea se efectuează în ziua alegerilor între orele 07. secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. Contestaţiile se examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore. Circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare în modul corespunzător. listele electorale se întocmesc pe baza propriei declaraţii de şedere ori a datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate. cel mai tîrziu cu 20 zile înainte de ziua alegerilor. Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. de pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R. cel tîrziu la 1 martie. egal. să retragă întreaga listă de candidaţi. în lista electorală de la secţia de votare în a cărei rază teritorială acesta îşi are reşedinţa.fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare. semnăturile respective se exclud. nu este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale. La începutul perioadei electorale. Biroul electoral al secţiei de votare aduce la cunoştinţă publică timpul şi locul votării cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor. de instruire si de integrare in societate a handicapatilor. sanatatea. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare.27) . în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau includere în listă. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R. se stabileşte data alegerii noului Parlament. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. în care se indică numele.Organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare. să-şi declare locul nou de şedere la organul administrării publice locale.41) .statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai decent.44. se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. constituie o obligatie a fiecarui cetatean. asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate de profesia sau calificarea acestora. se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective. iar Comisia Electorală Centrală. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. de calamităţi naturale. Protectia persoanelor handicapate. copiilor si tinerilor . persoana care deţine cetăţenia altui stat declară. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională.dar nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor. Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental. Cetatenii au obligatia sa contribuie. demonstratii. Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean.M si in afara teritoriului ei. Formarea Parlamentului R.45) .Condiţiile speciale pentru listele de subscripţiePentru a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală. alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare. După ce au fost întocmite. Alegătorilor li se comunică. propuneri si cereri privind interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi.52) . a tuturor celor care se simt “ai acestui popor si ai acestui pamint”. imbracamintea. deţin cetăţenia Republicii Moldova. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art. sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in pericol viata. circumscripţii electorale administrative. de a examina. prevăzut de Constituţie. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării.M. sediul secţiei de votare la care ei vor vota. Comisia Electorală Centrală formează.statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire. în listele de subscripţie se depistează semnături false sau semnături repetate în mai multe liste. care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova. Cu 7 zile înainte de ziua alegerilor.Candidaţi la funcţia de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit.Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale. timp în care va aduce localul secţiei de votare în starea corespunzătoare sau va găsi un alt local.cetatenii R.M si unica autoritate legislative a statului. în dreptul numelui său.Verificarea listelor electoraleListele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. precum şi membrii familiilor lor. care îi pun pe alegători în pericol sau fac imposibilă efectuarea votării. candidatul independent prezintă liste de subscripţie care conţin semnăturile a cel puţin 2000 şi cel mult 2500 de susţinători cu drept de vot. Alegerile anticipate vor avea loc în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a decretului. listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. apare necesitatea unor organe representative. în urma excluderii semnăturilor nevalabile. şi reşedinţă este înscris. înştiinţînd despre acest fapt alegătorii. pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care. unitatilor economice si altor organizatii cu sesizari. la verificarea de către Comisia Electorală Centrală. obiecte de uz casnic inofensive. precum si prin reprezentantii lor. comunicîndu-i-se hotărîrea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare. Dreptul la greva(art.instruire. ligi. Înregistrarea noului candidat se aduce la cunoştinţă publică de către Comisia Electorală Centrală. Indatorirea la contributii financiare. 2.Dacă. Persoanele cu drept de vot care. 6.acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei.În cazul dizolvării Parlamentului. la libera alegere a ei. numărul lor s-a redus faţă de plafonul minim prevăzut la alin. de alte circumstanţe neprevăzute. Libertatea intrunirilor(art. de invatamint. indicîndu-se numele şi prenumele.este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R. deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat. Dreptul la administrare(art. în cazul în care procesul de votare suspendat conform alin. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos. care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective. biroul electoral al secţiei de votare.(1) nu poate fi reluat în timp de 2 ore. ajutor medical in caz de boala.Candidatul poate fi înlocuit înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaţilor.Nu se admite depunerea unor liste de subscripţie suplimentare după ce Comisia Electorală Centrală a primit şi a înregistrat în registru setul de documente prevăzut la art. să anuleze decizia privind includerea în listă a unui candidat anume.40) Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea.orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat. este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare. procedura de actualizare a listelor electorale încetează. 5. În scopuri de organizare şi efectuare a alegerilor. sa le incalce pe ale altora.(2). ingrijirea medicala. Parlamentul se alege prin vot universal. Respectarea drepturilor si a libertatilor. Decizia privind retragerea candidaturii sau a listei de candidaţi se adoptă de persoana sau de formaţiunea care a desemnat-o. În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova. prin acelaşi decret al Preşedintelui Republicii Moldova. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală. 3. Protectia familiei si copiilor orfani. urmarindu-se satisfacerea cererilor privitoare la salarii si conditii de munca. . vîrsta de 18 ani.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat. Aceasta presupune loialitate fata de tara. Luind in considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct suveranitatea. în spitale şi alte instituţii curative staţionare. se înscriu în listele electorale de la domiciliu. persoana specificată la alin. 18. Apararea patriei. Listele actualizate se trimit de îndată Comisiei Electorale Centrale. profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice. Respectarea constitutiei si a legilor. rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate. Dreptul la asistenta si protective sociala. se prezintă Comisiei Electorale Centrale şi se aduce la cunoştinţă publică de către aceasta. ca:uniuni. iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată.00. prenumele şi se scriu cuvintele "Candidat independent".Orice persoana are dreptul la munca. reclamatii. .Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor. cu cel puţin 50 de zile înainte de alegeri. Drepturile culturale. anul naşterii. în două exemplare. la momentul întocmirii listelor. Dreptul la petitionare (art. misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute.cuprinzind hrana.36) . plus doi candidaţi supleanţi. . 1. listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele. cu excepţia cazurilor de dezordine în masă. Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia. Invatamintul(elementar general) este gratuity la si 16. se constată că nu este prezentat numărul necesar de semnături sau.Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte forme. Un exemplar al listei se păstrează la primărie.Campani electorală pentru alegerile ParlamentuluiBuletinele de votCandidatul independent se înscrie în buletin într-un patrulater aparte.proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusive si absolut. în care se aleg 101 deputati.Modificarea listelor de candidaţiConcurenţii electorali au dreptul să-şi retragă candidatura.Autorităţile administraţiei publice locale.M are loc prin intermediul alegerilor. Dreptul la munca si la protectia muncii. direct.La secţiile de votare se formează birouri electorale ale acestora. în fiecare an (după 1 ianuarie). toate preocuparile de intretinere. după procedura stabilită. Cu alte cuvinte.cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii socialpolitice. pe proprie răspundere.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit(accesul la o functie publica). . votarea se consideră suspendată pe un termen ce nu va depăşi 2 săptămîni.greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei societati sau sectoare din cadrul acesteia. Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R. 4. educatie a copiilor orfani si celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii.

. Preşedintele şi membrii biroului electoral al secţiei de votare votează în secţia unde îşi desfăşoară activitatea. buletinelor de vot. Parlam. conform listei electorale. De cîte numere din acest şir descrescător dispune partidul. însoţit de avizul Curţii Constituţionale prin care se confirmă legalitatea alegerilor şi hotărîrea privind validarea a cel puţin 2/3 din numărul de mandate de deputat. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales. pentru amenajarea localurilor şi pentru menţinerea în ele a ordinii cuvenite o poartă biroul electoral al secţiei de votare. precum şi lista de alegători care au solicitat votarea la locul aflării sînt aduse la cunoştinţa membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale.. iar dacă este necesar. în pachete legate a cîte 100 de bucăţi. pentru a se apropia de ele. cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot.Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat pentru vot. o poartă preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. Persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării. spre mesele la care se eliberează buletinele. începînd de la intrare. Trasaturile si continutul mandatului parlamentar Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii legislative supreme.Numărarea mandatelor obţinute de concurentul electoral Numărul de mandate obţinut de concurenţii electorali se calculează de către Comisia Electorală Centrală prin împărţirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral. b) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu menţiunea privind cetăţenia Republicii Moldova.Alegătorul introduce în urna de vot buletinul de vot cu ştampila "Votat". f) livretul militar pentru ostaşii în termen. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul. numărarea voturilor şi întocmirea proceselor-verbale. cel puţin doi membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă şi cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze. Candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. In exercitarea mandatului.(5) Responsabilitatea pentru organizarea votării.Este strict interzis a intra în localul de votare cu arme de foc sau cu arme albe. 4.ieşire din ţară. Alegătorul aplică ştampila cu inscripţia "Votat" în interiorul cercului unui singur patrulater din buletinul de vot. prezintă Curţii Constituţionale actele menţionate la art.În termen de 10 zile după primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală. persoanele condamnate la privaţiune de libertate a căror sentinţă nu este definitivă şi cele care execută o sancţiune contravenţională sub formă de arest votează în conformitate cu alineatul (4). biroul electoral al secţiei de votare anulează acest buletin şi îi eliberează imediat.Din rezultatele tuturor împărţirilor şi din numărul de voturi valabil exprimate pentru candidaţii independenţi se iau în descreştere atîtea numere. 19. Persoanelor care intră în localul secţiilor de votare li se interzice să poarte şi să arate ecusoane. au dreptul să asiste:a) membrii şi reprezentanţii organelor electorale ierarhic superioare . Răspunderea pentru asigurarea în ziua alegerilor a ordinii în localul de votare şi pe teritoriul din preajmă. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor şi referendumurilor.Buletinele de vot se păstrează întrun loc sigur din interiorul secţiei de votare. In caz de deces. legalitatea alegerilor. în cazul alegerilor Parlamentare sau în cazul referendumului naţional. certificatele pentru drept de vot. Deputatii intra in exercitarea mandatului din momentul alegerii cu conditia validarii lui ulterioare.Membrii biroului electoral al secţiei de votare. livretul de marinar. Curtea Constituţională confirmă sau infirmă. Durata mandatului de deputat este de 4 ani. depunînd o declaraţie la Curtea Constituţională. din anumite motive. Candidatul supleant poate refuza mandatul de deputat. deputatii sint in serviciul poporului.Dacă un partid. în rază de 100 de metri de la localul votării.Secţia de votare se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale cu cabine.Preşedintele biroului electoral al secţie i de votare duce evidenţa evenimentelor importante ce au avut loc în timpul votării şi pe parcursul numărării voturilor.Secţia de votare trebuie să fie amenajată astfel încît să permită membrilor biroului electoral al secţiei de votare şi altor persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale.Numărarea voturilor şi totalizarea rezultatelor alegerilor. pe urmă spre cabinele de vot secret şi urnele de vot. O copie a actelor menţionate şi listele candidaţilor supleanţi confirmate se transmit Comisiei Electorale Centrale. se transmite Parlamentului în termen de 2 zile.În cazul în care mandatul de deputat obţinut de candidatul independent devine vacant. naţionali. înlocuindu-se cu numerele în descreştere ale celorlalţi concurenţi electorali.Dacă alegătorul a completat greşit buletinul. cîte mandate urmează să fie distribuite. În lista electorală. biroul electoral al secţiei de votare stabileşte un traseu pentru alegători. o altă organizaţie social-politică obţine un număr de mandate mai mare decît numărul candidaţilor incluşi în listă. prin hotarirea sa. să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret. Alegătorii care nu au fost înscrişi în listele electorale întocmite la secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova pot fi înscrişi în listele suplimentare. va lua act de raportul comisiei si va declara mandatul vacant. din motive de sănătate sau din alte motive temeinice. în secţiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova.persoanele care au dreptul să asiste la votare nu pot fi obligate să părăsească localul secţiei de votare în timpul suspendării votării. Curtea Constituţională validează mandatele deputaţilor aleşi şi confirmă listele candidaţilor supleanţi. oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoţi urna de vot mobilă cu folosirea. pentru secretul exprimării voinţei alegătorilor. care vor conţine: a) numele şi prenumele alegătorului. pentru a stabili dacă aceştia au atins pragul minim de reprezentare. printr-un aviz. şi se distribuie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. a mijloacelor de transport de folosinţă proprie.Candidaţii care au fost incluşi în listă. Acest termen poate fi prelungit in conditiile prevazute de Constitutie. cu excepţia candidaţilor independenţi. pe care îl reprezintă devine vacant. insigne sau alte însemne de agitaţie electorală. livretul eliberat de Centrul Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativă).Confirmarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatelor de către Curtea ConstituţionalăComisia Electorală Centrală. conform şirului descrescător format la atribuirea mandatelor. membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi persoanele autorizate să asiste la operaţiile electorale sînt obligaţi să poarte ecusoane de identitate vizibile.zile. inclusiv identificarea alegătorului.În cazul în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare autorizează scoaterea din localul secţiei de votare a unei urne de vot mobile. o singură dată. să supravegheze.b) membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali în organele electorale. d) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă. in caz de demisie sau de deces. la 1. întocmind un proces-verbal asupra acestui fapt. dar nu au fost aleşi sînt declaraţi supleanţi.Procedura de completare a buletinului de votBuletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret. În cazul în care alegătorul. cetăţenia Republicii Moldova şi înregistrarea la domiciliu pentru persoanele care au renunţat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase. mandatele vacante trec la următorii concurenţi electorali. Certificatul pentru dreptul de vot rămîne la biroul secţiei de votare şi se anexează la lista suplimentară. Comisia juridica. verifică existenţa listelor electorale.Alegătorii din raza secţiei de votare care nu sînt înscrişi în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secţiei de votare în cauză. organizatiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al carui mandat a fost declarat vacant. e) paşaportul pentru intrare . sau a oricărui alegător. Votarea în locul altor persoane nu se admite. concurentul electoral care şi-a înaintat lista de candidaţi nu are candidaţi supleanţi.Comisia Electorală Centrală dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor în termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituţională.. la ora 07. în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii biroului.Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secţia de votare şi evitarea aglomeraţiei. altă organizaţie social-politică. c) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fără număr de identificare de stat (IDNP) cu menţiunile: “valabil pe un termen nelimitat”. la cererea lui.60 şi listele deputaţilor aleşi şi candidaţilor supleanţi. de altă organizaţie social-politică. le sigilează.etc. pentru numiri si imunitati a Parlamentului va intocmi un raport. Concomitent. urne de vot şi celelalte materiale necesare. excluzîndu-se numărul ce aparţine candidatului respectiv şi incluzîndu-se următorul număr din şir. Procesul-verbal este semnat de toţi membrii prezenţi ai biroului electoral şi un exemplar se introduce în urna de vot. numai la prezentarea actului de identitate. în caz de necesitate. se înscriu şi alegătorii care au venit la secţia de votare cu certificatul pentru drept de vot. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare. cu fişa de însoţire în care se indică domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare. la operaţiile în legătură cu listele electorale. membrilor biroului pentru a fi eliberate alegătorilor în măsura necesităţii. toate aspectele procesului de votare. cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare.Stabilirea pragului de reprezentare După primirea proceselorverbale ale consiliilor electorale de circumscripţie în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripţiile electorale.Organizarea votăriiVotarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot. organizaţiei socialpolitice. Orice mandat imperativ este nul. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare.Efectuarea votăriiFiecare alegător votează personal. străini şi internaţionali acreditaţi de către organele respective. completarea vacanţei se efectuează prin restabilirea de către Comisia Electorală Centrală a şirului descrescător. Localul secţiei de votare trebuie să fie dotat cu un număr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraţia. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie să rămînă curate.Nici o altă persoană nu poate rămîne în incinta secţiei de votare mai mult timp decît este necesar pentru votare. faptul acesta. surplusul de numere din lanţul descrescător al formaţiunii respective se elimină. Candidatul supleant va fi declarat ales de către Curtea Constituţională dacă.Asigurarea securităţii procesului de votare În ziua alegerilor. în termen de 48 de ore după totalizarea rezultatelor alegerilor. Cererea de demisie se prezinta Presedintelui Parlam. În aceeaşi listă suplimentară. obţinut de fiecare partid. c) observatorii locali. verifică urnele de vot. Acest caz va fi menţionat în procesulverbal cu privire la votare şi în lista electorală. dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie. preşedintele notează comentariile şi obiecţiile expuse de aceştia în privinţa procedurii votării într-un act care se anexează la procesele-verbale ale biroului electoral al secţiei de votare. în dreptul numelui persoanei respective se face menţiunea "Votat la locul aflării". după înscrierea lor în lista suplimentară în baza certificatului pentru drept de vot. Votarea la locul aflării alegătorului se efectuează conform listei de alegători. alegătorul semnează în lista electorală în dreptul numelui. completarea vacantei in cauza se efectueaza . un mandat de deputat aparţinînd partidului. 2. 3. Biroul electoral al secţiei de votare înmînează alegătorului buletinul de vot. începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării şi pînă la ora 15.00. Comisia Electorală Centrală eliberează legitimaţii deputaţilor aleşi. intervine vacanta mandatului de deputat. după care preşedintele declară votarea deschisă. Parlamentul. numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi înregistrarea la domiciliu. nu poate veni în localul de votare. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat urmator de pe lista partidului.Atribuirea mandatelorMandatele se atribuie concurenţilor electorali de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste. precum şi la numărarea şi totalizarea voturilor. Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate. c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova.Dacă ultimul mandat neatribuit are mai mulţi pretendenţi cu acelaşi număr de voturi. ceea ce înseamnă că a votat pentru concurentul electoral corespunzător. Procesul de votare se reia în aceleaşi condiţii juridice. pînă la cifra ce corespunde numărului de mandate stabilit pentru Parlament. la cererea orală sau scrisă a acestuia. Persoanele deţinute pe baza unui mandat de arestare pоnă la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. ştampilelor şi întocmeşte un proces-verbal în două exemplare.În cazul în care alegerile sînt declarate legale. In cazul in care devine vacant mandatul de deputat obtinut de un candidat independent.Votarea se efectuează în baza următoarelor acte de identitate: a) buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova. Comisia Electorală Centrală îl atribuie prin tragere la sorţi. atîtea mandate i se atribuie. va adopta o hotărîre privind data reluării votării suspendate. domiciliul titularului. va lua act de cererea de demisie a deputatului si va declara mandatul vacant. în mod continuu. întocmite de biroul electoral al secţiei de votare în baza cererilor acestora. biroul electoral al secţiei de votare desemnează. La primirea buletinului. b) data şi locul naşterii. înmînarea buletinelor şi introducerea lor în urnele de vot. Deciziile luate în acest scop sînt executorii pentru toţi. prin hotarirea sa. un nou buletin de vot. Un alegător poate vota numai pentru un singur concurent electoral.Dacă în urma desfăşurării alegerilor şi atribuirii mandatelor. Cererile pot fi făcute în scris sau oral. La toate şedinţele organelor electorale.buletinele de vot.00 în ziua votării.Atestarea rezultatelor alegerilor de către Comisia Electorală CentralăProcesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană. d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova. In caz de demisie sau de deces. Reprezentantul forţelor de ordine poate intra în secţia de votare numai în cazul cînd este invitat de preşedintele biroului electoral să ajute la restabilirea ordinii de drept.

M. in termenul mentionat cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat. dupa consultarea fractiunilor parlamentare. Sedintele .precum si prin dreptul 21. inclusive semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. vor fi controlate. -toate proiectele de legi si propunerile legislative venite in Parlament de la subiectii care poseda dreptul initiativei legislative se inregistreaza de catre Biroul permanent in ordinea prezentarii lor si se aduc la cunostinta Parlamentului in prima sedinta a saptaminii de lucru . Vicepresedintii se aleg la propunerea Presedintelui Parlamentului. inclusiv a functiei acordate de un stat strain sau organizatie internationala. infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului. deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate este obligat sa faca ca incompatibilitatea sa inceteze.60 care stabileste ca Parlamentul este unica autoritate legislativa a statului. La sesizarea Comisiei juridice. la rugamintea sau in absenta acestuia.functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R. .Includerea proiectului de lege in ordinea de zi. Functionarea Parlamentului. Legislatura – termenul sau perioada de timp in decursul caruia parlamentul isi exercita mandatul.in sensul regulei democratice . cu exceptia activitatii didactice si stiintifice desfasurate in afara programului stabilit de Regulamentul. care se impoziteaza conform Codului fiscal.examinind informatii ale Guvernului. pe baza de alternative. Fazele procesului legislativ sunt: 1. .Biroul permanent va multiplica si transmite toate materialele primite de la comisia sesizata in fond deputatilor si autorilor proiectului de lege. sesiunea de primavera (incepe in luna februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie) si sesiunea de toamna (incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfirsitul lunii decembrie).Dezbaterea proiectului de lege in sedinta Parlamentului.Functia de control. din functia incompatibila cu mandatul de deputat. -controlul parlamentar este efectuat prin mijloace proprii care poate fi exercitat de Parlament in intregime. . 3.Asupra proiectului poate fi luata una dintre cele trei decizii :respingerea . Curtea Constitutionala. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti.fractiunile parlamentare.functia de control.M.presedintele Parlamentului. pentru numiri si imunitati examineaza declaratiile deputatilor sub aspectul incompatibilitatii activitatii.suspenda activitatea organelor administratiei publice locale. In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus. raspund in fata Parlamentului si ii sunt subordinate . permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare . de catre Comisia juridica. Functiile presedintelui R. ele avizeaza proiectele de legi si propunerile legislative. Parlamentul R. 1.(proiectul in cadrul sesiunii respective nu se mai discuta ). in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului. -legea adoptata se semneaza in termen de 20 de zile de la adoptarea de catre Presedintele Parlamentului sau a unuia dintre vicepresedinti. Ele reflecta spectrul politic al Parlamentului. Presedintele Parlamentului indeplineste functia de conducere aParlamentului.Parlam. ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi. Comisia juridica. asupra ajutorului economiei si de alta natura acordat unor state straine.forma de control pe care o poseda Presedintele este specifica si diferita de formele traditionale de control. Ele se infiinteza in scopul rezolvarii unor chestiuni ce tin de legislatia in vigoare si care la solutionarea problemei se desfiinteaza.exercitarea controlului asupra acordarii imprumutului de stat.informeaza Biroul permanent despre intentia prezentarii avizului.alte intrebari cu character politic.intoarcerea proiectului spre prelucrare (se intoarce comisiile permanente spre o noua examinare). .Aceasta forma de control este foarte importanta . .declara mobilizarea partial sau generala. Fractiunile parlamentare constituie un element organizatoric al Parlamentului. pentru numiri si imunitati.Functiile si atributiile Parlamentului.sa se degajeze o majoritate a carei opinia. 3. .prin restabilirea sirului descrescator. De asemenea . Sedintele Parlamentului sunt deliberative cu participarea majoritatii deputatilor alesi. -constituie activitatea finala a deputatilor si ii acorda proiectului calitatea de lege.Este interzisa utilizarea numelui deputatului. in termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaratiilor.Votarea proiectului de lege. Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern . Schimbarile survenite in activitatea deputatului in timpul exercitarii mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent in cel mult 10 zile de la data aparitiei lor. Parlamentul isi desfasoara activitatea in plen si in sedinte ale comisilor permanente. declaratie cu privire la venituri si proprietate. 4.de competenta careia tine proiectul sau propunerea respectiva.Dreptul de initiative legislative apartine deputatilor din Parlament. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. . Art. in termen de 30 de zile de la declararea vacantei mandatului de deputat. ca rezultat al controlului. Parlamentul R. La fel se va proceda si in cazul aparitiei situatiei de incompatibilitate in conditiile art.Mandatul de deputat este incompatibil cu: a) functia de Presedinte al Republicii Moldova.Prezentarea si inregistrarea proiectului de lege. formarii comisiilor specialesi de ancheta. 3. care se impoziteaza conform Codului fiscal. 2.Presedintelui republicii si Guvernului. Sesiunea – o forma de lucru care constituie desfasurarea permanenta a lucrarilor Parlamentului in decursul unei perioade de timp. este ales la prima sedinta a parlamentului prin vot secret.aprobarea directiilor principale ale politicii interne si externe a statului. 4. Poate fi revocat inainte de termen la cererea fractiunii parlamentare care l-a propus sau a1/3 din numarul deputatilor alesi. La inceputul fiecarei legislaturi. se va intocmi un raport. depuse cu 3 luni inainte de expirarea mandatului. in conditiile legii.prin anuntarea titlului si autorul proiectului sau propunerii. care poarta denumirea de sesiuni ordinare. Parlamentul va hotari infiintarea lor cu votul majoritatii deputatilor prezenti.Functia legislativa sau de edictare a legilor -este determinata de art. pentru numiri si imunitati. Functiile si competentele Presedintelui R. b) functia de membru al Guvernului. cu cel putin o luna inainte de expirarea mandatului.M se intruneste in doua sesiuni pe an. -alege si numeste personae oficiale de stat. Comisiile de ancheta pot fi formate la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati. -proiectele de legi avizate se supun dezbaterii in cel putin doua.M.M reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale.adoptarea proiectului. . excluzindu-se numarul ce corespunde candidatului respectiv si incluzindu-se urmatorul numar din sir.in dependenta de informatia primita.(1) La inceputul fiecarei legislaturi. al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. industriala sau comerciala.inconfundabila cu alta functie. efectuiaza anchete parlamentare.Comisiile permanente care se considera competente pentru a pregati un aviz asupra proiectului . organizeaza controlul declaratiilor deputatilor despre veniturile lor. in orice actiune publicitara privitoare la o unitate financiara.aprobarea bugetuliui statului. ele se aleg pe intraga durata a legislaturii. propun candidature in diferite organe ale Parlamentului. informatii . suspenda si anuleaza actiunea tratatelor internationale incheiate de R.ea poate genera si alte forme de control. Comisiile Parlamentului sunt organe de lucru ale Parlamentului. deputatilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente si informatii. 2.functie proprie si obligatorie. 5. . si. prin vot deschis cu votul majoritatii deputatilor alesi.in lipsa acestuia. intocmeste un raport.4. Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc in modul stabilit de Presedinte. Promulgarea legilor este un mecanism politico.audiind mesaje.comisiile permanente.Activitatea Parlamentului consta in exprimarea vointei generale prin legi sau.astfel spus.asupra fiecarei probleme litigioase . d) exercitarea oricarei alte functii remunerate. El este comandantul supreme al fortelor armate. Declaratiile deputatilor despre veniturile lor.Initiativa legislativa -declanseaza toate celalte etape. cit sip e cel extern. impreuna cu organele fiscale. Presedintelui Parlamentului sau cel putin 1/3 din numarul de deputati sunt numite extraordinare sau speciale. majiritar.Controlul este efectuat prin intermediul intrebarilor si interpelarilor. pentru numiri si imunitati impreuna cu organele fiscale si. -dupa inregistrare Presedintele Parlamentului sau vicepresedintii inainteaza proiectul de lrgi sau propunerea legislativa spre dezbatere si avizare comisiei permanente sesizate in fond. pe durata mandatului 22. . dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului.Parlamentul exercita controlul asupra activitatii Guvernului si asupra altor autoritati publice prin rezolvarea petitiilor cetatenilor.legea semnata se trimite spre promulgare Presedintelui republicii.Semnarea proiectului de lege si trimiterea lui spre promulgare. 6. asupra incheierii acordurilor privind imprumuturile si creditele de stat din surse straine. urmat de aceasta calitate a sa. c) functia de avocat parlamentar. .anuleaza opinia minoritatii si se impune fata de toti. 5. Ordinea de zi a sedintelor.Pot fi sesizate si alte comisii pentru a-si prezenta avize separate. dupa expirarea acestui termen este suspendat de drept din functia incompatibila.7. Din el fac parte presedintele Parlamentului si vicepresedintii. care isi duce activitatea in directia unei probleme concrete si care difera de problemele avute in competent comisiilor.Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona. va valida urmatorul mandat. Parlamentului.Organizarea interna si functionarea Parlamentului R. 20.deoarece .poate fi considerate ca un program de activitate ce ofera posibilitatea desfasurarii sedintelor in mod ordonat cu o fundamentare prealabila a tot ce urmeaza a fi examinat si dezbatut.aprobarea doctrinei militare. 2. Sesiunile convocate la initiative Presedintelui R. Parlamentul functioneaza in baza legistraturii si a sesiunii. Deputatul va depune.M. Comisia juridica.iar in cazurile prevazute de lege si in a treia lectura .Persoanele insarcinate de Parlament cu misiuni temporare in organele centrale ale administratiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni.juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra vutilitatii si legalitatii lor.Examinarea si avizarea proiectului 23. . -comisia sesizata in fond prezinta Biroului permanent toate materialele privind proiectul de lege. Numarul de membri ai biroului permanent se stabileste rin hotarire a Parlamentului.In cazul in care Guvernul nu va prezenta avizul sau in termen de 15 zile Biroul permanent va decide inscrierea lui pe ordinea de zi fara avizul respectiv.Materialele respective se trimit in mod obligatoriu si Guvernului spre avizare. Biroul permanent al Parlamentului se alege la prima sedinta a Parlamentului si reprezinta organul de lucru al acestuia. Se formeaza in 10 zile de la ziua constituirii legale a Parlamentului. atributiile Presedintelui Parlamentului.ratifica.vicepresedintii Parlamentului.Votul este actul care permite. . In decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfasoare.rapoarte ale sefului statului.Msunt: . In termen de 25 de zile de lucru. de lege in comisiile Parlamentare.Proiectele de legi se prezinta in limba de stat impreuna cu traducerea lor in limba rusa. este format tinindu-se seama de reprezentarea proportional a fractiunilor parlamentare.Mse compune din:1. Comisiile speciale constituie un organ provizoriu format la initiativa unei fractiuni parlamentare.Biroul permanent al Parlamentului.destinatia Parlamentului consta in realizarea functiei legislative. 7.Functia guvernamentala.

Justitia se infaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor.Infaptuirea justitiei in numele legii.M si acorda azil politic.M. -acorda grade militare supreme prevazute de lege.poate declara. 5. la propunerea Prim-ministrului. precum si al egalitatii tuturor organizatiilor. intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur2.desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Primministrului de a-si exercita atributiile. origine etnica. 4. -se calauzeste de Constitutia republicii. In cazul in care nici unul dintre candidate nu a intrunit numarul necesar de voturi. Caracteristicile proprii puterii judiciare. ia masuri de respingere a agresiunii. cererile remise de către deputaţii Parlamentului. -datorita faptului ca activitatea judecatoreasca intervine dup ace s-a produs incalcarea unor dispozitii legale. denumiţi în continuare petiţionari. Avocaţii parlamentari examinează. Puterea judecatoreasca este separate de puterea legislative si de cea executive si se exercita in conformitate cu Constitutia R.Principiile constitutionale de infaptuire a justitiei 1. Desemnarea are loc in unul din urmatoarele moduri: 1. Drepturile avocatului parlamentar După primirea cererii. -se subordoneaza principiilor :democratiei.adoptarii si realizarii hotarirelor. înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată. -obiectul specific al activitatii jurisdictionale il formeaza solutionarea litigiilor juridice prin intermediul unor acte ce se bucura de o stabilitate mai mare.deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinire a legilor. prin referendum. Dreptul la aparare este garantat.legile la care are obiectii. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului.echitatii sociale s.Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului. Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar. Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare. . -Guvernul reprezinta componentul de baza al puterii executive. avocatul parlamentar este în drept: a) să accepte cererea spre examinare. . în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor. Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi. ales sau numit din oficiu. Este declarat ales Presedinte al R. asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care. -puterea judecatoreasca nu se poate exercita de obicei din oficiu de catre organul competent. 3. . sex.acorda ranguri diplomatice. organizaţiilor şi întreprinderilor. 4.M si alte legi. măsurile corespunzătoare. . La infaptuirea justitiei judecatorii sunt independent si se supun numai legii. judecatorii. -asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in procesul elaborarii. Alegerea de catre parlament. si ordinare adoptate de Parlament. .numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament. la incalcarea drepturilor si libertatilor sale. . 6. -atributii in domeniul apararii. declara razboi.organizatii si intreprinderi .Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat.legalitatii. explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile. opinie.Independenta judecatorilor.la perfectionarea legislatiei ce tine de domeniul apararii drepturilor omului . -acorda gratierea individuala. politica. c) cu consimţămîntul peţionarului să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare. sde organizeaza al doilea tur de scrutin. instituţiilor.M este validat de Curtea Constitutionala. limba. de asemenea. Competentele Presedintelui R.protectia drepturilor legitime ale cetatenilor.asupra carora de regula organele pot reveni daca considera ca ele nu mai corespund imprejurarilor reale. prenumele (prenumele şi patronimicul). 25. mobilizarea partial sau generala. Conform art. sediu si de alte circumstante. cererea se consideră anonimă şi nu se examinează. deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele problem ale natiunii.etc.Egalitatea lor in fata legii.asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. -dizolva Parlamentul.a.deoarece orice litigiu juridic este o consecinta a unei incalcari reale sau presupuse a legii. Orice imixtiune in activitatea de judecata este inadmisibila si atrage raspunderea prevazuta de lege. Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat. pe unii membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei. independent de cetatenie. d) să respingă cererea. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi.M pentru cel mult doua mandate consecutive. rasa. se organizeaza alegeri repetate.ci numai pe baza unei sesizari din partea persoanei interesate sau a altor organe de stat. legislaţia de procedură civilă.96 din Constitutie . O persoana poate indeplini functia de Presedinte alR. în termen de 10 zile.Mnu va fi ales. În cazul în care aceste date lipsesc. vointa asupra problemelor de interes national. Reguli si proceduri privind alegerea Presedintelui R. au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale.acceptat de Parlament. Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore.Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. 24. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. . -sulutioneaza problemele cetateniei R.confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura. loc de nastere. Stabilitatea sporita a actelor jurisdictionale este o necesitate sociala. suboordonare. conform opiniei petiţionarului.Rolul autoritatilor judecatoresti in exercitarea puterii Puterea judiciara . avere. sunt: .precum si de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte.indiferent de tipul de proprietate . în limitele competenţei sale.ea consta in luarea unor masuri insotite de constringerea de stat prin care persoana cu comportament illegal este obligata sa restabileasca situatia anterioara acestei incalcari prin repararea prejudiciului cauzat. .organice 27. fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea petitiilor. acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai R. domiciliul acestuia. Avocatul parlamentar. indifferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica. Justitia se infaptuieste in numele legii numai de instantele judecatoresti. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau de activitate . nationalitate. cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei.M candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi. indiferent de tipul de proprietate. apartenenta 28.atributii in domeniul politicii externepoarta tratative si ia parte la negocieri.colegialitatii. incheie tratate international. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele R.desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea fractiunilor parlamentare. decretele Preşedintelui Republicii Moldova. Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova. În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal. avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în . domiciliu.Avocatii parlamentari Activitatea avocatului parlamentar este menita sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale.prin mijloace legitime. in cursul unui process judiciar public. 2.Astfel se urmareste restabilirea echilibrului social tulburat si determinarea celorlalti cetateni sa se abtina de la un comportament illicit. Principiile de baza ale activitatii Guvernului. în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare. Primind cererea spre examinare. 26. luînd. Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive.iar litigiul in cauza nu poate fi reinceput printr-o noua actiune in justitie inaintata de persoana respectiva.un compartiment al puterii de stat care reprezinta dreptul unei societati organizate in stat de a asigura dreptatea si echitarea sociala. serviciu. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocet. cu aprobarea prealabila aParlamentului.institutii. religie.M Desemnarea sefului de stat este o problema direct legata de forma de guvernamint. avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă. Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent.Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale. .de legile constitutionale.revoca si numeste. Pe cale ereditara. 3. Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului.Dreptul la aparare. -asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare. origine sociala.la instruirea juridica a populatiei. in cadrul caruia I s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al R.Pentru ca solutionarea litigiului sa duca la restabilirea efectiva a echilibrului social tulburat hotaririi date trebuie sa I se confere o stabilitate mai mare decit actelor administrative. Alegerea prin vot universal.Avocatii parlamentari contribuie la repunera in drepturi a cetatenilor .tine seama de experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica. ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova. Presedintele exercita contolul si prin petitiile cetatenilor.M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. .indeplineste si alte atributii ca: -confera decoratii si titluri de onoare. Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii. indicînd motivele refuzului şi explicîndui modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale.participa la sidintele ParlamentuluiPresedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului.Inamovibilitatea judecatorilor. 2.poate cere poporului sa-si exprime . . b) să restituie petiţionarului cererea. Alegerea de catre un colegiu electoral. precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală. indicîndu-se numele.Prezumtia nevinovatiei.de decretele Presedintelui republicii. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute de lege se pedepseste.Aceasta stabilitate se datoreaza faptului ca o data ce o hotarire a istantei judiciare a fost pronuntata se considera ca solutia data exprima adevarul si nu poate fi modificata sau anulata decit prin intermediul cailor de atac prevazute de lege.

precum şi de caracterul . d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. organizaţiilor şi întreprinderilor. Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de catre autoritati de nivel superior se admite doar in partea ce se refera la atributiile delegate de catre stat autoritatilor administratiei publice locale. Actele normative ale Guvernului Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern. c) să nu divulge informaţiile confidenţiale. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe. intrare în vigoare sau denunţare. Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău. de regulă. f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova. din proprie iniţiativă.000 lei in unitatea de nivelul al doilea. alte autoritati administrative. conform unui grafic aprobat. Cancelaria de Stat este responsabila de organizarea controlului administrativ al legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. c) actele privind organizarea licitatiilor si actele de atribuire de terenuri. Ordonanţele se emit în condiţiile art. exercitat de structurile proprii sau prin intermediul oficiilor teritoriale din subordine. elaborare. -acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor colectivitatilor respective in probleme de interes comunal. organelle administratiei publice locale se aleg cu concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal . precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului. -autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrativeteritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile Constitutiei si altor acte normative in vigoare.1062 din Constituţia Republicii Moldova. b) act privind modificarea. Subiecte ale controlului de oportunitate sint: Cancelaria de Stat. prezentei legi si altor acte normative atit de autoritatile administratiei publice locale de nivelul intii si de nivelul al doilea. completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale (departamentale). actele normative structurate ierarhic sînt: a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. -conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu vina in contradictie cu politica promovata la nivel national. cit si de functionarii acestora. Corelaţia actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente.-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in stricta conformitate cu constitutia. completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează.Actele autoritatilor publice si forta lor juridica Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite. 4. subiectii. asociaţii obşteşti. 1. hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun. Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi. instituţiilor. În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative. (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează. se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzătorr Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea. Accesul avocatului parlamentar la autoritati . oricare altă informaţie. avocatul parlamentar este în drept: a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale. e) dispozitiile care implica cheltuieli sau angajamente financiare de cel putin 30. inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora. 8. Controlul obligatoriu Controlului obligatoriu sint supuse urmatoarele acte ale autoritatilor administratiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelul intii si ale celor de nivelul al doilea. fiind mediator . autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit. d) actele de angajare si actele de eliberare a personalului administratiei publice locale. actele miniştrilor. 2. 3. el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz. penitenciare. pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor. c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse. Principiile administratiei publice locale. pentru organizarea executării legilor. dar nu mai rar decît de trei ori pe lună.Descentralizarii.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. În condiţiile legii. la solicitarea părţilor. O copie de pe actul mentionat se remite obligatoriu.În procesul examinării cererii şi controlului. instrucţiuni. ale presedintelui raionului si ale pretorului. autorităţile şi instituţiile publice autonome. Controlul administrativ se efectueaza din oficiu sau la cerere. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate.sub proprie raspundere si in favoarea lor.secret si liber exprimat. Avocatul parlamentar.Autonomiei locale.organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere. În preambulul actelor mentionate mai sus se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază. unităţi militare. Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei. ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale Autorităţile administraţiei publice centrale. după părerea sa. e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii şi efectuării controlului.alte acte normative in vigoare si In stricta conformitate cu competent sa. precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte. Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de: a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor. adoptare. împuternicirile de modificare. ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special. reguli. sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere. Controlul administrativ include controlul legalitatii si al oportunitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. instrucţiunile. d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou. Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău. 29. indiferent de tipul de proprietate. Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative.Eligibilitatii -fiind organe reprezentative. f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei. Organ al administratiei publice locale. de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile. ale organelor de drept. catre oficiul 30. hotărîri sau decizii. după caz. prin prezenta lege şi prin alte acte normative. pînă la data de 20 ianuarie. Controlul administrativ vizeaza in principal legalitatea activitatii autoritatilor administratiei publice locale. care actioneaza inclusiv prin intermediul serviciilor desconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale potrivit competentelor ce revin acestora in conditiile legii.Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. în alte municipii şi oraşe. hotărîri.Principii constitutionale in organizarea si functionarea autoritatilor publice locale. 4. prin Legea cu privire la Guvern. din contul emitentului. regulamentele. f) actele emise in exercitarea unei atributii delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale. c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare. dispoziţii şi alte asemenea acte). ale conducătorilor altor organe din subordine. documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii şi efectuarea controlului. asociaţiilor obşteşti. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre. Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale. Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale vizeaza respectarea Constitutiei. conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova. precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea. instrucţiuni. legilor. statute. Guvernul suspendă sau abrogă. Actele normative de executare a legilor. dacă în solicitare nu se prevede un alt termen. în condiţiile legii.000 lei in unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii si de cel putin 300. Controlul asupra activitatii organelor administratiei publice: formele.egal. actelor. organele administratiei publice centrale de specialitate.direct. necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia. În exercitarea atribuţiilor sale. b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale. În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului. regulamente. sub formă de proiecte de regulamente. unităţilor militare şi penitenciarelor. organizaţii şi întreprinderi. Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate. precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor. Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin. c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale.o parte din treburile publice. regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor. b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege. care efectuează urmărirea penală. instrucţiunile. al prezentei legi si al altor acte legislative. care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern. e) act de interpretare a unei norme din actul normativ. Ordinele cu caracter normativ. în cel mult 10 zile de la data solicitării. Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului. -tinind cont de specificul socialdemografic si geografic acest principiu presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a gestiona. acceptarea. acte normative (ordine cu caracter normativ. În cazul in care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constit uţionale ale omului. al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului.in conditiile legii. Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate. avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni). decizii. regulile şi alte acte normative se aprobă prin ordine. b) să aibă acces liber la instituţii. continutul. Regulamentele. indiferent de tipul de proprietate.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii. d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii. reguli. încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale. tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. b) actele normative ale primarului. Categoriile de acte normative În sensul prezentei legi. precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale. Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova. Obligatiile avocatului parlamentar Avocatul parlamentar este obligat: a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii.Legalitatii. să asiste la şedinţele lor. ce nu corespund legilor. În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului. Activitatea autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si a celor de nivelul al doilea este supusa controlului administrativ in temeiul Constitutiei. La începutul fiecărui an. face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile.

In ea se indica prevederile legislatiei ce se considera a fi incalcate. presedintele raionului sau secretarul pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalitatii.Ca orice alta modalitate de activitate.a delictului disciplinar (de serviciu). consecintele Activitatea efectiva privind combaterea contraventionalitatii nu poate avea loc fara a apela la o asa masura de constringere statala cum este raspunderea juridical. raspunderea contraventionala.In cazul refuzului de a porni urmarirea penala sau in cazul clasarii 16.continutul raportului de constringere. Cererea de efectuare a controlului legalitatii se depune in termen de 30 de zile de la data publicarii sau comunicarii actului. Raspunderea juridica. administrative si de drept civil (patrimoniale).procedura contraventionala inceteaza. In special nu sunt considerate drept raspundere contraventionala masurile de prevenire ( controlul documentelor de identitate.nu mai tirziu de 3 luni de la descoperirea ei. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.atrage dupa sine in calitate de sanctiuni aplicate unui avertisment sau a unei amenzi in marime de pina la doua unitati conventionale. 4Impacarea partii vatamate cu persoana care a comis contraventiile prevazute in articolele 47/1-47/3 ale CCA. Procedura contraventionala. dar si pentru o infractiune care nu prezinta un mare pericol social.latura pasiva a raportului contraventional de constringere . se aplica.care se aplica fata de militari si supusii serviciului militari. controlul corp[oral sau al bagajelor.A. In al doilea rind.este o activitate cu un continut concret-realizarea prevederilor normelor materiale ale dreptului contraventional.daca ea nu a fost pusa in executare in decurs de trei luni din ziua pronuntarii ei.In cazul contraventiilor din domeniul impozitelor. dispunind de putere disciplinara. subiectului investit cu dreptul de control procesul-verbal al fiecarei sedinte a consiliului in termen de 15 zile de la sedinta. aducerea prin mandate de aducere).sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de trei luni de adaptarea hotaririi cu privire la refuzul de a intenta urmarirea penala sau clasarea cazului.organul imputernicit sa resolve cazul poate sa-l absolveasca pe faptuitor de raspundere contraventionala si sa se limiteze la o observatie verbala.75. primarul.ca institutie juridica a dreptului contraventional . Aceasta raspundere juridical reese in mod obiectiv din savirsirea unei fapte ilicite.Pericolul redus al faptei contraventionale. Raspunderea contraventionala este o varietate a raspunderii juridice care apare in toate cazurile de comportament illegal al persoanei si se manifesta prin aplicarea fata de ea a sanctiunilor juridice corespunzatoare in ordinea stabilita de legislatia contraventionala.prin raspundere contraventionala . direct de organelle statale imputernicite ( de persoanele de raspundere ale acestora).moartea faptuitorului este cauza de stingere a actiunii contraventionale .Aceasta decizie se extinde si asupra persoanei care a comis o contraventie si careia timp de trei luni nu i-a fost adusa la cunostinta hotarirea privind aplicarea sanctiunii contraventionale. urmaririi penale.Conform legii mentionate. Pentru raspunderea disciplinara e characteristic faptul ca ea e atestata in cadrul relatiilor de suboordonare a persoanei ce comite delictul disciplinar raportat la persoana cu functii de raspundere care.Se stie ca incalcarile de legislatie se deosebesc dupa obiect . Aplicarea masurilor de constringere contraventionala este una din formele cele mai illustrative ale manifestarii jurisdictiei contaventionale. 4Respectarea termenilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale (art. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.raspunderea Contraventionala cuprinde un asamblu de norne juridice care reglementeaza implementarea dreptului contraventional prin constringere.dupa M. In primul rind. care se aplica in mod extrajudiciar. ce incalca prevederile normelor de drept.sanctiunea se aplica nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei . deoarece acesta nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila si care este prevazuta de legea contraventionala. dar nu in scopul realizarii justitiei ci pentru respectarea jurisdictiei contraventionale.Daca partile s-au impacat si procedura contraventionala devine irevocabila . si anume pentru contraventie. Legea contraventionala prevede ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de 3 luni de la comiterea contraventiei. Raspunderea contraventionala are particularitatile sale care se manifesta clar din compunerea ie cu alte categorii ale raspunderii juridice.Stadiile (trepele) procedurii contraventionale. Insa legea contraventionala prevede unele imprejurari a caror aparitie face ca principiul inevitabilitatii raspunderii contraventionale sa fie stirbit. se considera neinsemnata contraventia care.Legea contraventionala prevede ca. solicitantul nu este lipsit de dreptul de a sesiza direct instanta de contencios administrativ.37. Orice incalcare a normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridical a persoanei care a savirsit-o cu vinovatie. particularitati. cea de drept civil.circumstantele ce exclude pornirea procedurii contraventionale si aplicarea sanctiunii contraventionale Unul din principiile raspunderii contraventionale este principiul inevitabilitatii acesteia.75. Astfel raspunderea penala survine in cazul savirsirii unei infractiuni.22-23 CCA. Cererea de efectuare a controlului legalitatii este depusa in termen de 30 de zile de la data emiterii actului. In cazurile special prevazute de legea contraventionala (art.raspunderea contraventionala este personala si nu se transmite pe cale de succesiune.209 CCA) masurile raspunderii contraventionale se aplica de instantele de judecata.chemati la concentrare. Acest fapt determina si consecintele juridice diferite ale lor.ea are inceput. care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea normei juridice inculcate si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise.continut si sfirsit.in cazul in care contraventia este neinsemnata.Din aceasta definitie reiese ca aplicarea raspunderii contraventionale va fi considerata legitima numai atunci cind vor fi respectate integral urmatoarele conditii: 1Existenta continutului juridic al contraventiei:(obiectul. 15. continutul juridic.subiectul. 5.raport juridic de constringere.taxelor. Raspunderea contraventionala se caracterizeaza ca o reactive a statului pentru o categorie de delicate.cit si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea. in al doilea rind. precum si posibilitatea survenirii consecintelor nefavorabile (aplicarea sanctiunilor) in cazul incalcarii acestei obligatii. 5Aplicarea pedepsei numai in limitele sanctiunii prevazute de norma materiala incalcata .continue-nu mai tirziu de trei luni de la descoperirea ei.latura obiectiva.a analizei diversilor opinii pe aceasta problema am putea mentiona ca raspunderea contraventionala este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenii stabiliti de lege . 2Examinarea cazului si emiterea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale de catre organul (persoanele cu functii de raspundere)imputernicit (art.iar faptuitorul este eliberat de raspunderea contraventionala.stabilit intre stat si contravenient . Prin sanctiune se intelege masura de actiune juridica aplicata de stat si societate asupra unui comportament. de asemenea.precum si fata de persoanele din efectivul de soldati si din personalul de comanda al Organelor Afacelor interne.in virtutea caracterului sau.(1).Inlocuirea raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativ-disciplinara se efectueaza in cazul si in modul stabilit de legea contraventionala . In cazul contraventiilor din domeniul ipozitelor – nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei.Aceasta caracteristica se refera la toate categoriile de baza ale raspunderii juridice : penale.289 CCA) inseamna ca nu poate fi executata decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale.in limitele sanctiunii contraventiei comise.204-231 CCA). ceea ce nu inseamna ca toate cazurile de aplicare a constringerii contraventionale pot fi calificate in acest fel ca raspundere contraventionala. Decesul contravenientului este una din cauzele ce determina stingerea raportului de represiune contraventionala. ca si toate masurile de constringere. 3. Controlul facultativ Pina la data de 10 a fiecarei luni.). pe cind aplicarea masurilor raspunderii penale si de drept civil se face numai in limirtele jurisdictiei judiciare. In baza celor mentionate . In al treilea rind modul extrajudiciar de aplicare a raspunderii contaventionale. cea disciplinara. daca se constata ca corectarea sau reducarea persoanei e posibila fara aplicarea pedepsei penale.aplicarea sanctiunilor contraventionale. Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate proceda la controlul legalitatii oricarui act care nu constituie obiectul unui control obligatoriu in termen de 30 de zile de la data primirii listei mentionate la alin. retinerea contraventionala.primelor de asigurare si disciplinei financiare. inclusive cea contraventionala. 6Abrogarea actului care stabileste raspunderea contraventionala .spre deosebire de alte forme de raspundere juridica. adica realizarea competentei jurisdictionale se face de catre organelle executive imputernicite. Anume ea constituie singurul temei juridic al raspunderii contraventionale.daca in actiunile sau in inactiunile persoanei exista indici ai contraventiei . O singura exceptie de la regula generala este cea a posibilitatii aplicarii raspunderiicontraventionale in cazurile prevazute de legislatia penala(art.potrivit caruia restabilirea ordinei sociale si repararea pagubei pricinuite ca urmare a savirsirii unei contraventii este un effect neevitat. Decedarea persoanei fata de care s-a inceput procedura contraventionala. Ca institutie juridical fundamentala a dreptului contraventional .al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica sanctiunea contravenientului si obligatia corelativa a acestuia de a suporta sanctiunea.teritorial al Cancelariei de Stat in termen de 5 zile de la semnarea actului. Ea presupune imbinarea organica a doua momente: in primul rind.a delictului patrimonial.expresia raspunderea contraventionala este susceptibila de patru acceptiuni . este o varietate a constingerii juridice.289 CCA).atunci actiunea contraventionala si cea civila se sting din oficiu cu clasarea procedurii. de regula pe cale extrajudiciara. Aceasta activitate revine diferitilor participanti la procedura . b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului.se intelege ”acea forma a raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere.dar actiunea civila va fi solutionata.Moartea faptuitorului face imposibila aplicarea sanctiunii contraventionale deoarece. Controlul solicitat de autoritatea administratiei publice locale Consiliul local de nivelul intii si consiliul local de nivelul al doilea pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sa verifice legalitatea oricarui act adoptat de autoritatea executiva in cazul in care considera ca acesta este ilegal. instituind mai multe cause care exclud aplicarea sanctiunii contraventionale si anume: Prescriptia aplicata sanctiunii contraventionale. 7.In caz de emitere de catre Parlament a unui asemenea act.Hotca. Ea exclude raspunderea contraventionala datorita nerealizarii acesteia in termenele stabilite de lege. aplica masura disciplinara corespunzatoare. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. aducerea faptuitorului la organelle de drept. 3Aplicarea numai acelor sanctiuni contraventionale care sint prevazute de lege(art.38. Responsabil de aceasta obligatie este secretarul consiliului. 6Respectarea regulilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de lege. In sens larg. secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al Cancelariei de Stat lista actelor adoptate de primar sau de presedintele raionului pentru luna precedenta. 2. iar in cazul contraventiei continue. Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este o cauza ce stinge raportul juridic contraventional de conflict.emiterea unui act de amnistie daca el suprima aplicarea sanctiunii administrative. care transmite. iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei inculcate si a pericolului social al faptei. In literatura de specialitate nu exista o opinie unica a specialistilor in ceea ce priveste existenta raspunderii contraventionale ca o modalitate a raspunderii juridice si definitia ei. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art.institutie fundamental. Raspunderea contraventionala se deosebeste essential de raspunderea disciplinara.latura subiectiva). In cazul in care considera ca decizia consiliului local este ilegala. intelegerea necesitatii de a o realize.Prescriptia executarii deciziilor cu privire la aplicarea sanctiunilor contraventionale(art. 14. Raspunderea contraventionala:notiune . Sustinem opinia savantului romin Mihai Adrian Hotca ca. disciplinare. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. actiunea prin constringera asupra contravenientului. pentru raspunderea contraventionala este characteristic temeiul special. In acest caz.Din punctual de vedere al dreptului procesual . cu indicarea prevederilor legislatiei ce se considera a fi incalcate.executarea deciziilor cu privire la aplicarea pedepsei contraventionale. reprezentind o stare de drept deosebita ce presupune prezenta obligatiei fixate in lege. Controlul la solicitarea persoanelor vatamate Orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau de catre o autoritate a administratiei publice locale printr-un act administrativ poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat controlul legalitatii actului.dupa continut . adica aplicarea fata de el a masurilor de constringere statala. nu numai pentru comiterea contraventiei. aprecierea sociala negativa a comportamentului illegal.55CP).prin urmare persoana nu poate fit rasa la raspundere contraventionala.

Măsurile de convingere are unele forme pe care le putem evedinția: expliucarea. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. insuflarea ca metode de acțiune asupra conștiinței voinței și comportamentului obicților administrării.de rind cu procedura contraventionala obisnuita. discutarea. 6comiterea contravenții în stare deebrietate. In mod schematic. Avertismentul ca sancșiune contravențională se aplică de regulă în scris în formă verbală. tendințele și pricipile organizării și funcționării aparatului de stat coincid cu interesele de bază ale cetățenilor. La aplicarea sancșiunilor se ține cont de caraterul valorilor social atentate.examinarea lui si emiterea deciziei. măsuri de pedeapsă contravențională. 17. E de mentionat ca.se deosebesc una de alta prin:continutul sau. 4. scopurile. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale: A) Verificarea procedurii de punere a deciziei emise in executare. se analizeaza documentele procesuale prezentate. căința sinceră a vinovatului. Amenda constă în varsarea unei sume de bani în benificiul statului. atragerea în contravenție a unui minor. În literatura de specialitate se admite următoarea clasificare a măsurilor administrative de constrîngere: măsuri de prevenire.procesverbal cu privire la controlul corporal etc). Statul prin activitaea pe care o desfășoară organele sale pune în executare dispozițile cuprinse în legislația contravențională aplicînd în primul rînd metoda convingerii. Cele obișnuite de curmare sunt: cerința de a înceta comportamentul ilegal. B) Examinarea plingerii sau a protestului. Unul din elementele constituitive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise prevăzute de lege. La desfasurarea procedurii simplificate fazele procedurii nu ies in evidenta.3.contraventionala. privarea de dreptul special. Prin noțiune de constrîngere înțelegemmăsurile de influență aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravențional fără adresare în judecată . Dreptul de a conduce mijloace de transport. prevăzută de legea contravențională. Cercetarea cazului contraventional: A) Constatarea faptei antisocial comise. 5. B) Examinarea cazului contraventional. La prima faza.exista si procedura contraventionala simplificata pentru unele fapte contraventionala.urmatoarea faza isi incepe desfasurarea dupa finalizarea celei anterioare. C) Finalizarea fazei de executare a deciziei emise si a procedurii contraventionale. La a patra faza. expulzarea. D) Anuntarea deciziei asupra cazului si punerea ei in executare. Din defeniția sanacțiunii contravenționale rezultă caracterul triplu al ei: măsura de constrîngere statală. aducerea făptuitorului la organele de drept.la comiterea unei contraventii pentru care nu se intocmeste un proces – verbal cu privire la contraventie si amenda se achita la fata locului . Deci putem defeni convingerea ca pe o influență psiopedagogică ce se aplică față de individ apelarea la conțtiința lui în scopul respectării de către el a legislaței în vigoare și a îndeplenirii atribuților sale constituționale. se aplică numai în cazul comiteree cu vinovîție a unei fapte antisociale prevăzută de CCA. Privarea de dreptul special acordat uniu cetățean ex. Deci prin constrăngere administrativă înțelegem un ansamblu de măsuri pe care organele administrării de stat le poate lua direct pentru a asigura executarea dispoziților legale în cazul în care acestea nu sunt executate de bunăvoie. formarea unei conduite corecte a făpuitorului . CONVINGEREA ȘI CONSTRÎNGEREA CA METODE DE ADMINISTRARE ÎN DOMENIUL COMBATERII CONTRAVENȚIONALITĂȚII. 4.realizindu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediare asupra cazului. Numai în cazul în care măsurile de constrîngere nu au efect organele administrării de stat trebuie să apeleze la metodele de constrîngere pentru a asigura punerea în executare a legilor. Constrîngerea administrativă constă în aceia că organul corespunzător al administrării de stat sau persoana cu funcții de răspundere conducînduse de împuternicirele sale obligă cetățeanul să înfăptuească anumi9te acțiuni sau să înceteze unele acțiuni cu posibilitatea aplicării măsurilor de constrîngere administrativă. au propriile etape.Spre exemplu. prevenirea de către contravenient a următoarelor daune ale contravenției. C) Colectare si administrarea probelor.comiterea contravenței de către un grup de persoane. precum și pentru a preveni producerea unor fapte care ar periclita ordinea publică drepturile și interesele statului sau ale cetățenilor. B) Inceperea procedurii contraventionale. se constata fapta contraventionala. temeiu aplicării măsurilor de constrîngere este delictul contravențional. în proprietatea statuli. 3. Circumstanțele care agravează răspunderea contravențională pot fi următoarele: continuarea comportării ilicite. Circumstanțele care atenuează răspunderea pentru contravenția comisă se consideră următoarele 1. Activitatea participantilor la procedura contraventionala se desfasoara in timp si dupa continut ca o consecutivitate de actiuni procesuale intru realizarea drepturilor si obligatiilor reciproce. care se adduce la cunostinta partilor procedurii. Revizuire cazului contraventional. Faza procedurii contraventionale va fi interpretata ca acea parte a procedurii contraventionale care. amenda. E) Expedierea procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el conform competentei. principala parte a procedurii fiind reprezentantul statului. Fazele procedurii sint organic legate intre ele. Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop: ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale.opinii care nu se deosebesc esential. arestul administrativ. prevenirea săvîrșirii unor fapte antisociale atît de contravenient cît și de către alte persoane. 2. 2. Măsurile administrative de curmare se aplică în cazurile cînd e necesară curmarea prin constrîngere a acțiunilor ilegale și prevenirea urmărilor dăunătoare. confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții.urmarind scopul de baza al ei. Confiscarea este asemănătoare după conținut cu ridicarea contra echivalient. Deci putem menționa că sancțiunea contravențională este o măsură constrîngere statală prevăzutăde legea contravențională și aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției avînd drept scopocrotirea valorilor sociale. Expulzarea constă în îndreptarea silită de pe teritorilu RM a cetățenilor străini sau a apatrixilor care au încățcat regulile de ședere în RM. circumstantele atenuante si agravante ale cauzei. Formele de convingere se exprimă prin aplicarea unui sistem de măsuri de stimulare morală sau materială. Fazele procedurii. se emite decizia asupra cazului. ridicarea contra echivalent a obiectului. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra : A) Pregatirea pentru examinarea cazului. 19 Măsurile administrative de curmare: sistemul conținutul metodele de aplicare. mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale. cît și de către alte persoane. reeducerea persoanei care cu vinovăție a comis o contravenție prevăzută de legea contravențională în spiritul respectării ordinii de drept. reținerea administrativă. se desfasoara executare deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. metoda educării și explicării necesității de a traduce în viață voința majorității membrilor societății. Aceste măsuri se împart în două grupe: obișnuite și speciale. Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale în acre sunt prevăzute măsurile de influențare a statului asupra persoanei care cu vinovăție a comis o abatere contravețională ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice. Fiecare dintre fazele enumerate la rindul lor. 2. 4. comiterea contravenței de către un minor. Încadrînduse în caracteristica sancțiunilor juridice sancțiunia contravențională dispune de aumite trăsături caracteristice: este o formă de constrîngere statală.metodele de activitate. analiza juridical a faptei comise.precum si executarea acesteia se contopesc. Aplicarea sancțiunii nuami în strictă confornitate CCA. B) Executarea propriu-zisa a deciziei. de persoana celui care a atentat la aceste valori. Revizuirea cazului conttraventional : A) Atacarea deciziei asupra cazului. avertismentul nu se consideră pedeapsă contravențională. se aplică numai de cître organele abilitate prin legea contravențională. De gradul și forma vinovății lui. 2 comiterea de două ori în decursul unui an a unei contravenții similare. Confiscarea constă în transformarea silită ți în mod gratuit a obiectuli care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivaul nemijlocit al contravenții.participantii la procedura. Aducerea prin mandt a făptuitorului. exprimată prin lege. D) Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului. acordat cetățeanului respectiv.SANCȚUNILE CONTRAVENȚONALE: NOȚIUNE. Importanța cxonvingerii ca metodă principală de educare a maselor de către organele administrării de stat este argumentată de însăși natura unui stat de drept . Aplicarea pedepsei contravenționale numai în limitele sancțiunii contravenții comise. a cărui prezență e obligatorie pentru examinarea unui dosar cu privire la contravenția comisă sau a altei persoane care se eschivează de la chemarea legitămă în organele de drept.3. comiterea contravenței sub puterea unei emoții sufletești ori în vertutea unui concurs de grave împrejurări persoanale sau familiale. delicventul. 4. se verifica incadrarea juridical a faptei comise.Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (procesverbal cu prvire la retinere .De regula. Procedura contraventionala consta din urmatoarele faze: 1.are si sarcinile sale proprii bine determinate.pe linga sarcinile comune ale procedurii.avind citeva faze ce succed. D) Punerea in executare a deciziei definitive cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. Cercetarea cazului contraventional. 18. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra cazului.fazele de cercetare a cazului. se aplică în mod extra judiciar. C) Emiterea deciziei asupra cazului. 5comiterea unei contravenții în condițile unei calanității naturale sau alte împrejurări excepționale.realizate in stricta consecutivitate. sistarea activității unei . Regulile de aplicare a sancțiunii contravenționale pot fi următoarele: aplicarea sancțiunilor numai în atingerea scopuli prevăzut de legea contravențională. se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisocial comise si personalitatea faptuitorului.deciziile emise etc. SISTEMUL CONSECINȚELE REGULILE DE BAZĂ DE APLICARE A LOR. Metodele de convingere trebuie săfie de bază în administrarea de stat ceea ce constitue o realizare a principilor unui stat democratic și ea poate fi aplicată cu succes întrun stat democratic înrucît organele administării de stat prin activitatea pe care o desfășoară urmăresc în permanent satisfacerea drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor a necesităților lor materiale și spirituale. aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele atecidentul penal. repararea benivolă a prejudiciuluisau înlăturare daunei pricinuite. La a treia faza. precum si procurorul sunt in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional.la general. C) Adoptarea si pronuntarea deciziei in recurs asupra cazului contraventional. Se aplică pe un termen de pînă la 3 ani pentru încălcarea a modului de folosire a acestui drept. executarea deciziei se suspendeaza si se efectuiaza revizuirea cazului de catre instant de judecata. 3. Actualul cod CCA prevede următoarele sancțiuni contravenționale: avertismentul. comiterea contravenței de către o femeie gravidă sau de către o femeie care are un copii de vîrstă de pînă la un an. Sistemul de sancțiun i contravenționale poate fi stabilit expres de către legea contravențională. D) Fazele enumerate. In literatura de specialitate exista mai multe opinii privind definitia de treapta a procedurii contraventionale . Ridicarea contra echivalent constă în ridicarea silită a obiectului care a constitutit instrumentul comitertii sau obiectul nemijlocit al contravenței. La a doua faza. care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. partea vatamata sau reprezentantii legali ail or. In caz de atac. consultarea. fazele si etapele procedurii contraventionale pot fi prezentate ca: 1. prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către contravinientul însuși.alcatuiesc procedura contraventionala. măsuri de curmare.

atragerea tuturor cetăţenilor la viaţa politică a societăţii. de origine italiană. bănuit de comiterea unei fapte contravenționale . Ele sarcinilor statului. executării hotărîrii adoptate privind aplicarea contravenționale. În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova. întocmirii unui proces verbal cu privire la contravenție. orientate 20. Scopul procedurii contravenționale poate fi atins prin respectarea unor sarcini care sunt următoarele: calificarea la timp sub toate aspectele cazului deplină și obiectivă în a împrejurărilor fiecărui caz. sarcini complexe. *10 dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale. normele constituie juridice cadrul apar juridic ca al mijloace realizării fundamentale de realizare a acesteia. contravenții. În comparaţie cu alte ramuri ale dreptului. organizarea cooperării cu alte state etc. dreptul procesual. Statul şi societatea sоnt interesate оn realizarea prevederilor оnscrise оn actele normative. Analizînd legislația în vigoare evedențiem următorele temeiuri juridice ale aducerii la organele de drept și rețineri administrarive: comiterea contravenței la care întocmirea procesului verbal e obligatorie ăi acest proces verbal nu poate fi întocmit la fața locului. al cărui scop este de a asigura ordinea socială. Eschivarea de la ispășirea pedepsei penale. adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice.întreprinderi. iar organele de stat optică dreptul. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept оn viaţa socială. De altfel.conform legislației în vigoare la examinarea unor cauze contravenționale prezența persoanei trase la răspundere este obligatorie. оntr-un cuvоnt. Garantarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii drepturilor exploatarea concordanţă valorificarea productiv al ocupă dreptul constituţional în teritoriale. a cunoaşterii legii de către destinatarii săi etc. În cazul eschivării ei de a se prezenta la chemarea organului de drept . Particularitățile procedurii contravenționale 1procedura contrsvențională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conțin reguli de aplicare a regulilor materilale ale dreptuluoi contravențional. el neputuid fi superior societăţii оn care se naşte şi acţionează. apoi după un timp scurt la Pavia şi la Bologna. Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ideilor franceze. acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele statului оn conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege. Aducerea poate fi de două feluri: obișnuită și prin mandat de aducere. asigurării respectării hotărîrilor cu privire la cazul contravențional. strictă asigurarea Stabilirea prevenirea cetățenilor în întăririi conformitatea sancțiunilor comiterea contravențiulor. dar greu de realizat.. tentativade sinucidere. ca subiecte de drept. persoana poate fi supusă în modul stabilit de lege. 5procedura contravenșională are ca scop și reeducarea contravenientului. protejarea patrimoniului cultural naţional. In ultim ă instanţă. în caz de nevoie prin constrângere. aceste două procese de creare şi de realizare a dreptului se interpătrund. etc. Asigirării examinării la timp și corecte a cazurilor contravenționale. Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită. deosebirea dintre ele puţind şi trebuind a fi făcută din punct de vedere teoretic. In afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale in procesul realizării dreptului. Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa. a оnfăptuirii scopurilor urmărite prin reglementare. respectă şi execută dispoziţiile normative. uneori. in temeiul competenţei lor. оn practică. dezvoltarea culturii şi ştiinţei. şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite. dreptul pozitiv. nu constituie decоt primul pas оn realizarea sarcinilor amintite. dreptul familiei. Educarea respectării legilor. dreptul civil. dreptul internaţional etc. o оncorporează оn patrimoniul psihologic al individului. dreptul penal. in transpunerii dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. aparţinând unei ramuri de drept. dreptul civil. oricоt ar fi de corectă şi de bună reglementarea. această desprindem două concluzii importante : *9 dreptul este un ansamblu de reguli. Aplicarea dreptului sau aplicarea CONTRAVENȚIONALĂ CA STADIE A PROCEDURII CONTRAVENȚIONLĂ. resurselor potenţialului tuturor naturale 38. asemanarea persoanei reținute cu descrierea portretului verbal al persoanei bănuite în comiterea infracțiunii.. este rezultatul acestor condiţii. ocrotirea mediului оnconjurător şi asigurarea echilibrului ecologic. la fel de important este cel al realizării normelor.limitarea si libertatea de acțiune și deplasarea persoanei ce a săvîrșit o contravenție în scopul saigurării ordinii publice și securității publice. Sistarea activităților întreprindelor poate fi efectuată numai atunci cînd activitatea lor prezintă un pericol pentru securitatea publică. sistarea exploatării transportului a cărui stare tehnică reprezintă un pericol pentru traficul rutier. dreptul administrativ. vagbondajului. Privite prin prisma rolului statului. dreptul financiar. clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu. început şi fundamentat în perioada apariţiei primelor aplicarea normelor juridice de către organele competente. dreptul agrar. punоnd оn centru lor studiul condiţiei sociale a legii. spiritul legalitîății. cauzelor și condiților ce au contribuit la structurii intime a personalităţii umane şi ca criterii de apreciere a desfăşurării corecte a relaţiilor din societate. într-un climat specific manifestării justiţiei. În conformitate cu legislația în vigoare reținerea și aducere vor cetățeanului. etc. juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta contravențională comisă. definiţie apărării drepturilor esenţiale ale omului şi sociale. regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală. crearea de norme. În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional. dreptul comercial. după metoda de reglementare specifică ramurii respective. a modului оn care societatea primeşte norma de drept. Reținerea juridică se aplică în scvopul: curmării unei contravenții. Prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1796 la Ferrara. legate organic între ele. Considerăm că realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii m viaţa a conţinutului normelor-juridiee оn cadrul căreia oamenii. Procedura contravențională cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale pot ale fi dreptului următoarel: contravențional. Rolul acestor condiţii (economice.. menţinerii şi exercitării statale a puterii. de exemplu. politice. stabilirii identității unei persoane. la organele de poliție va fi legală atunci cînd vor fi respectate următoarele condiții:1 dacă cetțeanul a fost surprins la locul comiterii contravenții sau sunt suficiente motive de al bănui în săvîrșirea ei. crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru protecţia socială a cetăţenilor. Această formă este denumită la general "Aplicarea dreptului". Normele juridice sunt create оn vederea realizării unor sarcini ale societăţii. dreptul muncii. care au organizarea disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate. Dreptul ca scop este ansamblul şi regulilor asigurate şi garantate de către stat. Cercetările de sociologie juridică şi de criminologie. De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice. dreptul constituţional este cu mult mai tânăr. fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. iar în 1834 şi la Paris. eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la examinarea sida.. acestea sоnt sarcinile care se urmăresc prin crearea de norme ce reglementează relaţiile din domeniile amintite. aducerii prin mandat de aducere. Sensul reținerii constă în limitarea forțată pe scurt timp a cetățeanului în drepturile sale. prin elaborarea lor se urmăreşte reglementarea relaţiilor sociale in sensul dorit. constatarea cauzelor și condiților în care sa comis contravenția. Soluționarea contravențional cu legislația. distrugerea unui imobil construit samovolnic precum și evacuarea dintrun spațiuy locativ ocupat samovolnic. оn şi naţional. vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice. format sub influenţa constituţii. Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate. Realizarea dreptului prin CONTRAVENȚIONALE CERCETAREA 1. Conceptul realizării dreptului Elaborarea dreptului. a actelor normative nu reprezintă un scop in sine. 3procedura contravențională presupune o activitate a organelor curmarea abilitate sau privind constatarea prevenire faptei sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului.. PORNIREA PROCEDURII ȘI оn direcţia asigurării unei conduceri eficiente a acesteia. dreptul penal. au scos la iveală concluzii de o mare importanţă teoretică şi practică privind dependenţa realizării dreptului de condiţiile generale socialumane şi culturale. Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină m mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. Aceste cercetări subliniază particularităţile modului оn care procesele sociale majore оşi exercită оnrвurirea asupra comportamentului juridic al cetăţeanului şi asupra aplicării dreptului de către organele statului. 4 atăt conținutul acestei activități căt și organele abilitate de a examina cazul și de a emite decizuia asupra cazului sunt strict stabilite de legea contravențională. 2a fost săvîrșită o contravenție care prevede întocmire obligatorie a unui proces vrbal.3dacă întocmire pe loc a procesului verbal este imposibilă. Dreptul constituţional ca ramură de drept. creator sociale. In esenţă. dreptul familiei. coexistenţei Din libertăţilor. 37. spirituale) este hotăritor principiilor in procesul in transformării valori proprii dreptului contravenționale . vederea aplicarea dreptului оn constă practică in a elaborarea unui sistem de acţiuni statale. 2normele . a arestului adninistrativ. şi cu asigurarea ordinii constituţionale. Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice. consfinţirea şi garantarea libertăţilor interesul forţelor cetăţenilor. Deci. așadar procedura contravențională este o totalitate de norme juridice procesuale care constitue normelor mecanismul materiale de ale realizare a dreptuli contravențional prin acre sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalități activitatea executivă a organelor abilitate reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și curmarea de contravenții constatarea și curmarea faptei contravenționale și executarea decizilor respective resocializarea contravenientului și demascarea cauzelor și condiților care favorizează comiterea contravenților.

pentru racordarea normei la situaţie. a. aprobă compoziţia guvernului. material etc. rezolvarea problemei in afara sferei legislative. el trebuie să rămоnă la un nivel de generalitate.. prin pierderea careia. Aplicarea dreptului este o activitate vastă pe care o desfăşoară organele de stat potrivit competenţei lor. vom consemna că acestea nu pot să dea acte normative prin natura lor. nici obicei. Lacună în sens direct este o calitate esentială a unui obiect. faptul că aplicarea dreptului este o f armă specifică de realizare a sa. Trecоnd la instanţele judecătoreşti. Оn majoritatea argumentarea guvernului acestei sоnt clasificări. Unii autori evidentiază in drept asa zisele lacune . deci nefiind vorba de un act de sancţionare. trebuie să se aplice unor situaţii concrete diverse. Lacunile in drept au sens opus si se inteleg ca niste imperfectii a dreptului sau lipsa in el a ceva. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că оn procesul aplicării dreptului organul de aplicare (judecătorul. . 1) Analogia legii . Sint situatii in care organul de aplicare a dreptului fiind sesizat pentru solutionarea juridical a unei speţe.legislative. Asa dar .a pedepselor prevazute de codul penal. Deci aplicarea dreptului se face de către organele oficiale оnsărcinate cu aplicarea unor acte normative. formele şi metodele specifice interpretării. Atunci cind constatinduse lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat. demonstrind analogia cazului judecat cu cazul prevazut. avertismentul sau sancţiunile pe care le aplică ş. ca o modalitate a realizării dreptului. adică a оncercării de a subsuma cazul dat unei norme generale existente. . Despre asa lacune se vorbeste atunci cind legiuitorul a aminat rezolvarea problemei date pentru o perioada de timp. cu normele de drept ca şi cetăţenii de altfel. organul juridice. deoarece оşi desfăşoară activitatea оn conformitate cu normele juridice. intentionat abtine lăsind intervenţia unor organe competente. nefiind un act normativ. obiectul nu poate fi acela. de principiile fundamentale. o activitate vastă pentru că toate organele de stat. instanţele judecătoreşti ca şi procuratura fac numai acte de aplicare. Aceste norme оnsă. care presupune o activitate concretă. cunoscinduse in acest sens doua forme: hotăririlor elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse оn diferite legi. se exprimă concis. interpretarea este оn orice caz o operaţie prin care se stabileşte o legătură logică оntre dreptul pozitiv şi aplicarea lui. Cuvintul . strоns legată de procesul traducerii оn viaţă a normelor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate de organele statutului. ci ele sоnt elaborate pentru executarea legilor. penru că guvernul. de semnificaţiile realizare a momentelor sale succesive. Desigur că Parlamentul оn primul rind face acte de elaborare a dreptului. nu sоnt manifestări de voinţă ale unui organ de stat оntr-un raport de drept individualizat Aceste măsuri juridice aparţin ordinii normative şi nu celei sub-normative. оnfiinţarea unei societăţi mixte. care constituie un proces unic deşi ele nu au aceeaşi succesiune оn timp. deoarece el naşte. оncheierea unui contract ş. de exemplu. In plus. Analogia legii si anologia dreptului. . Aceste acte. nu sоnt acte de aplicare a dreptului la un caz concret. Aici functioneaza principiul incriminarii legitime si principiul legalitatii pedepsei dupa care nici o fapta nu poate fi pedepsita de cit daca ea a fost in mod expres. asa cum prevad sistemele de drept contemporane. De aceea . оn primul rоhd vine să execute actele normative existente. care este el in realitate.. necesitatea dezvăluirii conţinutului real al normei şi a sferei situaţiilor avute оn vedere de legislator cu prilejul redactării normei. Ele nu pot fi оn nici un caz extra lege (cu atit mai mult contra legeei) şi nu dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete.exista atunci cind relatiile supuse reglementarii sint incomplete reglementate. c ear servi ca parte componenta a lui. propriu. Aici ponderea este alta. Caracterul general al noimei.normelor de drept juridice presupune aplicare dat de un organ de stat constă. ce trebuie sa corespunda cerintelor normative. a. оn temeiul puterii de reglementare a guvernului. de aceea el dă numeroase acte de aplicare. şi marea diversitate de cazuri оn care se aplică. activitate ce intra оn competenţa lor ca activitate concretizată оntr-un act oficial care este actul de aplicare. prin mijloace normative. judecătorul trebuie să constate fiecare speţă оn parte. lacuna in dreptul pozitiv este lipsa totala sau partiala a normelor juridice. pentru o bună activitate de aplicare a legii de către toate organele оn subordine.exceptie .. organul de aplicare gaseste totusi norme juridice care se refera la o situatie asemanatoare. sensul si continutul legislatiei in vigoare. nu gaseste o norma juridică in care sa se incadreze situatia de fapt pe care o constata. instrucţiuni transmise оn vederea realizării unor sarcini concrete. Actul prin care aprobă compoziţia guvernului este un act de aplicare. оn principiu. pentru că este organul legiuitor.cind lipseste complet o reflementare si cind sint neajunsuri in reglementarea existenta. care impune. m. pe care le aplica. acte de aplicare concrete prin dispoziţmVpe care le dau organelor subordonate prin ordine. este lacunară sau intunecată. Ambele forme au nevoie de un apel fata de organelle legiuitoare referitor la elaborarea unei norme noi. In linia celor expuse tună acum. lacuna legii si necesitatea aplicarii normelor juridice existente. Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional. executive şi judecătoreşti -constatăm că toate fac acte de aplicare. redactind normele. această aplicare se realizează intr-o formă oficială şi se concretizează printr-un act care este actul de aplicare. nici act subordonat legii. urmărind să acopere o diversitate de situaţii deschisă. In aceste cazuri se recurge la aplicarea dreptului prin analogie. instituţii dintre care unele au character normativ. nici precedent judiciar. premeditate”. politica. sоnt acte de aplicare. care se pot ivi оn aplicarea dreptului. sоnt chemate să aplice dreptul. In literatura juridică unii оncearcă aplicarea dreptului in: . O normă juridică ridică puţine probleme de interpretare atunci cоnd reglementările ce le cuprinde sоnt mai minuţioase. solutia data are putere juridica numai in situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate. Lacuna in lege. care se refera la acea cauza dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care sa reglementeze cause asemanatoare. numita el se tacere de a lasă la legiuitorului. оn numirea оntr-o funcţie. nu trebuie confundată realizarea dreptului. pe de o parte. care sоnt acte normative. modalitatea care presupune intervenţia unui organ competent ce elaborează un act juridic оn anumite forme specifice. stinge sau modifică raporturi juridice. Daca se au in vedere recunoasterea in calitate de izvoare a dreptului obiceele si precedentele judiciare atunci poate fi vorba despre lacune generale in dreptul pozitiv. pe de altăparte. la toate categoriile de norme juridice.) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei stabilească compatibilitatea acestuia оn raport cu o anumită situaţie de fapt. Cu alte cuvinte. Lacunile in drept. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei la care se recurge atunci cind in solutionarea unei cauze se constata ca lipseste norma juridical.exista atunci . fapt care ne dă posibilitate de a dezvălui conţinutul bogat al normei juridice. generează drepturile şi obligaţiile faţă de persoanele la care se referă. determinat prin trăsături ce nu-şi găsesc de flecare dată reflectarea exactă şi detaliată оn conţinutul normei). d. Aşadar. Istoria оndelungată a dreptului a impus o adevărată "metodă juridică". după o anumită procedură. Nu trebuie să se reducă actul de aplicare numai la actul de sancţionare. pe care legislatorul le poate prevedea la o norma juridical. Lacuna in reglementarea normativ-juridica . Judecătorul are оntotdeauna оn faţă un sistem de norme juridice cu caracter general şi impersonal. în sens indirect înseamnă eroare. Nu trebuie confundat lacunele in legislatie intrebarea elaborarea cu asa cind normei. Domeniile оn care intervin organele statului оn procesul realizării dreptului sоnt determinate de competenţa acestor organe оn domeniul organizării şi conducerii sociale. In aceasta situatie . toate situaţiile. Şi organele poliţieneşti fac acte de aplicare. ca organ executiv. lipsă (ex.lacună” are două sensuri.exista atunci cind lipsesc normele legii si normele actelor de subordonare. evidenţiază necesitatea interpretării normelor juridice. De aceea. Deci prin natura lor.aplicarea normativă. organul de aplicare va asigura solutionarea juridical a cauzei date recurgind la principiile generale ale dreptului. De aici reese ca exista doua forme de lacune.. Procesul verbal de constatare a unei contravenţii. оn primul rоnd. Intrun text scris). dar şi el face acte de aplicare оn sensul că are şi anumite atribuţii pe care le realizează оn conformitate cu Constituţia sau alte legi. ci este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului şi ale ministerelor. judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o prevede . juridice In Interpretarea procesul realizării normelor dreptului interpretarea normei juridice ce urmează a se aplica оn vederea soluţionării unei cauze printr-un act de aplicare reprezintă un moment de cea mai mare importanţă. Analogia nu poate fi aplicata in trei categorii de situatii: . necesitatea interpretării normelor juridice rezultă şi din faptul că legislatorul. Ministerele şi organele locale fac. Lacuna in dreptul pozitiv. cu aplicarea dreptului.cind nui lege. omisiune. cadrul organizatoric. pentru organul de interpretare. De exemplu. de realizare a unei norme juridice. In al doilea rind. Nu toate organele de stat elaborează acte normative. respectarea dreptului. din care trebuie să selecţioneze pe cea care se aplică оn cazul concret (un caz particular şi individual. După cum am arătat mai sus normele juridice au un caracter general şi impersonal care ne formează un model general de conduită. оmpartă ale jurisdicţiei etc. sau alte acte care intervin оn activitatea cotidiană. credem. numai că organele de stat lucrează оn numele puterii şi ele se manifestă prin acte concrete care au putere de lege оn traducerea lor оn viaţă.aplicarea individuală. Aplicarea dreptului este un concept mai restrоns. dar cele mai multe sоnt ordine. Pentru a judeca. Actul de aplicare constituie un act deosebit de important. Sоnt situaţii оn care dispoziţia actului de 40. În sens direct lacună înseamnă loc liber. administrativ să etc. reiese. determinate de o norma juridical. existenta carora e determinata de dezvoltarea vietii sociale si necesitatilor practice de rezolvare a problemelor sociale. conceptul de aplicare a dreptului este folosit in literatura juridică intr-un sens specific. concentrоnd la maximum conţinutul exprimat De aici rezultă. Lacuna in legislatieexista atunci cind lipseste o lege (un act a unui organ supreme al statului). Elaborarea actelor de aplicare cunoaşte anumite faze. Astfel se naşte nevoia interpretării. al garantării exercitării libere autori a drepturilor să cetăţeneşti. 2) 39. Guvernul ca organ executiv face atоt acte normative cоt şi acte de aplicare. dar acte de elaborare nu fac decоt primele: Parlamentul şi apoi Guvernul.. Ele urmăresc să asigure. sau a fost .prezumtiilor legale absolute. care reesa din natura lucrurilor si relatiilor. sau cu ocazia unei percheziţii. In primul rind. Pentru acest motiv. ei pornesc de la faptul că transmisa pentru rezolvare altor organe. legislatorul nu poate avea оn vedere atunci cоnd elaborează normele juridice. Dacă luăm cele trei categorii de organe de stat . ne exprimăm rezerve şi considerăm că оn aceste cazuri nu ne aflăm оn prezenţa unor acte de aplicare a dreptului. interpretarea ei.

metafizoc şi pozitiv. instanţa supremă a ajuns să aibă un anume rol creator de drept.dreptul s-a manifestat în societate sub 2 aspecte:1sub forma unui drept pozitiv-ca o creaţie a oamenilor care se ralizează în legi şi alte acte normative. chiar оn cuprinsul unor legi.3)să dă-i fiecăruia ce este a lui. оn această situaţie se impune interpretarea comparоndu-le dispoziţii legale. a conţinutului ei şi a voinţei exprimate оn normă.Kant formulează că imperativul categoric ca o normă universală care spune „poartă-te astfel încît maxima acţiunii tale să poată fi acceptată ca o lege universală. оn această situaţie trebuie să se recurgă la forme şi metode de interpretare a normelor juridice care să cuprindă concordanţa dintre voinţa reală a legiuitorului şi оnţelesul nemijlocit al termenilor оntrebuinţaţi.pe cînd dreptul natural reprezintă legislaţia absolută ideală.J.care nu e o creaţie a oamenilor. cu o anumită poziţie a cuvintelor оn text. interpretarea este necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei.deaceea izvorul principal este cutuma. conţinutul şi finalitatea voinţei legislatorului.Imperativul categoric este un imperativ necondiţionat sub formă de lege a conştiinţei.în curente de gîndire juridică succesive sau paralele în timp.sociologică care îmbrăţişează dreptul.categoric. legislatorul consideră uneori necesar să facă. оndeosebi оn coduri şi-tratate internaţionale. elementul care ridică cele mai frecvente nevoi de interpretare este ipoteza. Aceasta duce la elaborarea unor noi norme. оn vederea realizării lor cu respectarea principiilor generale ale dreptului. In al patrulea rind.: dacă vezi că cineva cade îl prinzi.el se naşte şi se dezvoltă sub acţiunea factoriloe exteriori ca rezultat a unei lupte permanente. avоnd. că nu este nevoie de interpretare atunci cоnd norma este clară. Dar ea există de fiecare dată. оntre interpretarea şi crearea dreptului. Sesizarea sensului contextual revine interpretării. оn textele de lege sоnt folosite 4e multe ori termsni al căror sens este diferit de cel obişnuit.În evul mediu aceste idei şi-au găsit reflectarea în lucrările Sfîntului Augustin şi Tomas Dacvino. Alteori aceasta constă оn determinarea exactă a cоmpului de aplicare a normei оn spaţiu. оn realitate. constituie o condiţie necesară a procesului de aplicare a dreptului. determinarea normelor juridice care o prevăd. interpretare. 3.Ei spun că dreptul pozitiv este expresia voinţei umane şi se divizează în drept scris şi în drept nescris. precum şi a sancţiunilor prevăzute pentru cazul nerespectării acestor drepturi. Оn aceste situaţii. total sau parţial.Punctul slab al acestei doctrine după Mircea Djuvara constă în faptul că acestă teorie nu determină îndeajuns conştiinţa juridică carestă la baza elaborării dreptului. Interpretarea normei juridice se face оn scopul оnţelegerii exacte a conţinutului ei. pentru a defini cu toată precizia voinţa legislatorului. se ştie că pe timpul cоt o normă este оn vigoare pot să apară fapte noi care. Precizări asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea оntr-o ramură de drept sau оntr-un domeniu se оhtilnesc.Dreptul este spiritul poporului. a găsirii scopului urmărit de legislator prin reglementare. Această şcoală a apărut în urma revoluţiei franceze ce urmărea codificarea dreptului. Ideea dreptului şi interesele statului sînt comune şi trebuiesă se însoţească permanent. ci voinţa lor aşa cum a fost exprimată (materializată) оn norma publicată.Aristotel.juristul german Rudolf von Ihering.”Pe acaestă cale ajunge să arăte că normele de drept limitează reciproc libertatea fiecăruia pentru a asigura liberatatea tuturor Kant dă următoarea definiţie a dreptului . atunci cоnd această normă lasă organelor de aplicare libertatea unei astfel de determinări. care au redat norma. stabilirea exactă a situaţiei de fapt.critica raţiunii pure. normelor şi a juridice este. permite aplicarea Procesul оncercare acesteia practic a al la cazuri aplicării concrete. prin dezvăluirea sensului normei.critica raţiunii practice.ci din raţiunea umană. Unii autori declară.Imperativul ipotetic îl mai numeşte imperativ ipotetic condiţionat şi este specific voinţei ce rîvneşte..Potrivit teoriei dreptului natural.precum:şcoala dreptului naturalrădăcinele dreptului natural le găsim în antichitate.dezvoltate în evul mediu şi avînd o mare influienţă şi în ziua de azi.iar statul este o uniune de oameni liberi uniţi cu scopul respectării dreptului şi binelui comun. In al treilea rind. a sferei de aplicare. "punerea in aplicare a normelor" prin "integrarea" 1. Interpretarea. după cum am văzut din capitolul precedent este o problemă de tehnică juridică.Realizarea acestor drepturi poate fi efectuată numai prin intermediul luptei.lupta pentru drept şi scopul în drept.el este imperfect. ea trebuie necesarmente sa fie interpretată.Ideea principală dreptulul pozitiv trebuie întemeiat pe dreptul natural.Dreptul pozitiv este legislaţia curentului. Gustav Hugo.că toate acţiunile sînt subordonate unor imperative. toate aceste obiective ale interpretării sоnt canalizate оn final оn scopul aplicării corecte şi unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul ţării.În concepţia lui Ihering dreptul este o realitate vie. cu folosirea semnelor de punctuaţie.ci doar celei practice. Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpretării. Interpretarea normei juridice constă sub lor оn aspectul viaţă.Şcoala realistă a dreptului. piatra de justeţei interpretării eficienţei normei.Ideile acestei şcoli au fost expuse în lucrările spiritul dreptului roman. este оn conformitate cu normele cuprinse оn actele juridice normative superioare sau nuetc.Savigni susţine că dreptul este o operă a naturii. care nu poate fi niciodată perfect identic cu un altul. varietatea cazurilor оn care se aplică tot face necesară interpretarea ei.După părerea lor dreptul trebuie să cuprindă 3 idei fundamentale:a)să trăieşti onest. referă.Tomas Dacvino. 5.Hugo Groţius. In acest sens este citat elveţianul De Vatel pentru care "in claris nonfat interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar).este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturor în conformitatecu o lege universală a libertăţii. cu cel mai оnalt grad de ţrecizie posibil. оntrucоt nu existau оn momentul elaborării ei. J. Aspectele enunţate. Orice normă trebuie interpretată. necesitatea interpretării derivă şi din problemele care se pot ivi оn legătură cu redactarea gramaticală a textului de lege.De ex. deoarece norma generală e un rezultat al unor cazuri individuale preexistente şi deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale. in timp şi asupra persoanelor.Şcoli şi curente în gîndirea juridică cu privire la apariţia şi locul dreptului în societate.Întemeiatorul acestei şcoli e Socrate. demonstrează necesitatea de a clarifica orice nuanţă semantică a limbajului juridic.el se creează singur ca un fenomen natural. a momentului intrării ei оn vigoare. Interpretarea normelor juridice. 2. iar scopul său era acela de a determina lămurit sau a desluşi ideea de drept cuprinsă оn regulă. deoarece acesta nu poate reda оntotdeauna cu maximă claritate determinările de conţinut.J Russo. Оn al cincilea rind. Interpretarea normei juridice nu are ca obiect identificarea voinţei interne a indivizilor. care asigură o analiză şi o explicare adecvată a termenului оn cauză.Şcoala istorică a dreptului-a apărut în Germania la sfîrşitul sec. Istoricul. ca un de moment al aplicării dreptului.Meritul acestei şcoli constă în faptul că ne demonstrează că nu poate exista dreptul decît pentru un popor.şt. cu autoritatea unui aforism juridic.Dreptul e un fenomen istoric sub . pentru acest utilizată noţiunea noilor şi acte normative. la rоndul său. Un termen poate avea оnţelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite. prin stabilirea unor forme mai restrоnse de aplicare (care determină crearea unor excepţii de la regulile supuse interpretării). sub aspectul stabilirii cоt mai exacte a drepturilor şi obligaţiilor celor ce оncheie raporturi pe baza normelor interpretate.A. Comte clasifică ştiinţele în ştiinţele matematicii ştMecanicii.pentru o epocă dată şi că el variază în funcţie de loc şi timp.ideile căruia au fost dezvoltate de Platon. cel puţin m privinţa deciziilor de оndrumare juridice.Dreptul creşte odată cu sufletul poporului şi oglindeşte întreaga istorie a poporului. Această voinţă ar fi putut să fie exprimată mai mult sau mai puţin corect. cu plivire la cazul nou.Cu alte cuvinte în această teorie existau două legislaţii paralele: dreptul natural şi dreptul pozitiv.2sub forma unui drept natural. Scopul interpretării este оntotdeauna identificarea voinţei legislatorului.dar această legiferare trebuie să fie secundară. Deci оncă odată se poate de subliniat că interpretarea normelor juridice. Exprimarea voinţei оn norma juridică.Aici dreptul natural iarăşi se schimbă. Vorbind motiv trebuie de. care exprimă voinţa legislatorului.Epoca modernă Hugo Groţios. oricоt ar părea de simplă şi de clară. Definind interpretarea dreptului. 2. "de hotare". In sfоrşit. un rol de completare a normelor оnţelesului "adоncire" aceasta activitatea оndrumare facоndu-ne să ne simţim оn prezenţa acelor "cazuri limită". Interpretarea constă dintrun proces mintal оn care sоnt folosite variate metode şi principii de interpretare pentru a determina. activitatea ei situоnduse la graniţa dintre interpretarea dreptului şi crearea lui.deaoarece statul este condiţia indisolubilă de existenţă a dreptului Şcoala sociologică sau pozitivistă a dreptuluŞc. după cum ştim.Şcoala raţionalistă a dreptului. Nu de puţine ori interpretarea apare ca necesară pentru a stabili dacă o normă nouă a abrogate sau nu.ideile.veşnic şi se impune dreptului pozitiv. a raportului cu alte norme. la care se pot adăuga şi altele.Ei au fondat aşa numita „teoria evoluţionistă” a dreptului. оn particular. şi de tehnică legislativă. interpretarea poate fi necesară şi pentru determinarea naturii şi caracterului normei: este o normă imperativă sau dispozitivă.Kant arată.precum limba. prin completarea ei (realizată printr-o interpretare extensivă a textelor). Nu оntimplător оn literatura juridică mai veche interpretarea normei mai purta şi denumirea de ticluire sau explicare a normei. putem reţine că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logică raţională care constă оn clarificarea sensului exact şi lămurirea conţinutului normelor juridice оn vederea realizării şi aplicării lor cоt mai eficiente şi оn mod echitabil f aţă de toţi cetăţenii Aplicarea normelor juridice.Există două categorii de imperative:ipotetic. pentru a se stabili dacă o normă este clară. Abordоnd conceptul interpretării normelor juridice.părintele acestei şcoli este filozoful german Immanuel Kant .În ambele lucrări ne demonstrează că dreptul nu poate răspunde raţiunii pure. оn general.dar are un caracter etern. interpretarea jcоt mai exactă a conţinutului normelor ce urmează a fi aplicate situaţiei date.Cicero.Reprezentanţii sînt Fridric Savigni.opiniile despre drept sau constituit în şcoli. Dar uneori.XVIII. cu alte studiindule "interpretare a normelor juridice" şi nu "interpretarea dreptului". interpretarea a depăşit acest rol de intermediar оn procesul aplicării. de ale Plenului a de Judecătoriei Supreme. ale legalităţii şi echităţii.Ei dezvoltă ideea că în afară de cutumă poate exista şi o legiferare.Russo. Interpretarea se referă la toate elementele normei.Conform doctrinelor filozofice a acestor autori dreptul este justiţia în cadrul colectivităţii umane.Astfel traducerea în viaţă a acestor norme se realizează doar prin intermediul luptei. Sociologică a fost întemeiată de marele cugetător Auguste Comte.În această ordine de idei şi Groţio. prin acoperirea lacunelor legii. Totuşi. presupune efectuarea prealabilă a următoarelor operaţii: 1. nici n-au fost prevăzute оn mod direct.arta.Ihering divizează dreptul în drept obiectiv şi subiectiv. Din acest motiv. оn diferite legi. Tematica interpretării оn acest caz nu are оn vedere un discurs filozofic care să pună оn valoare explicaţia temeiurilor principale ale poziţiei şi funcţionării dreptului оn societate a (interpretarea dreptului). Ca moment (fază) al aplicării normei juridice la cazuri concrete. este оntotdeauna o alterare care poate fi neоnsemnată оn unele cazuri. a scopului оn care au fost elaborate.it. Realizarea normelor juridice.Întemeetorul acestei doctrine este psihologul. formulează o regulă sau o excepţie de la regulă.b)să nu prejudicieză pe altcineva. sub aspectul determinării celor mai bune mijloace de realizare a prescripţiilor normei juridice. In sfirs. deci. precizări asupra оnţelesului special al termenilor folosiţi оn redactarea actului normativ. care intersectează^sfera de aplicare a celor déjà existente. trebuie să precizăm că privim interpretarea ca un moment al aplicării dreptului. impune concretizarea lor sub mai multe aspecte: determinării persoanelor fizice şi juridice la care se teoretico-filozofică adesea оn operaţii logico-raţionale avоnd ca obiectiv clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea trăsăturilor esenţiale оn vederea оndepărtării celor neesenţiale.dreprul nu trebuie creat. adică lămurirea sensului exact şi complet al normelor juridice.J.Dar ei au dedus ideea dreptului nu din raţiunea divină. aceasta reprezintă o "contradicţie in subiecto" deoarece.Această teorie îşi găseşte reflectarea în două lucrări a lui KANT:1.2. şi Russo constată că dreptul constă de a-i da fiecăruia ceea ce îi aparţine.Anume explicării originii acestui drept.Alături de marile sisteme filosofice concepţiile.este o ordine ce este stabilită de Dumnezeu.În lucrarea sa susşine că toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică prin 3 stadii:teologic. оnsă. realizarea obiectivelor urmărite prin reglementare. Ticluirea era considerată ca o artă (hermeneutică). şi violentă chiar. оn alte cazuri. este principală sau subsidiară. lor.concrete.El este o oglindă a trecutului poporului.Însă adepţii aceştei şcoli se opuneau codificării. 3. o normă mai veche.

Ele sînt de obicei. Interpretarea oficială este obligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă juridică.omul e o fiinţă identică şi finită. o altă modalitate de interpretare neoficială a normelor juridice.Dreptul e definit ca reglementare coerentă.aplicabilitate limitată doar la un raport juridic determinat. .elaborat de stat. şi confiscarea averii. .care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc în mod conştient. interpretarea poate fi efectuată şi de alte organe ale statului. de exemplu. ca mijloace pentru identificarea voinţei legislatorului. fie prin acte normative inferioare. Referitor la efectele temporare ale interpretării. De asemenea interpretarea poate fi concretă (cauzală sau judiciară). avocaţi. că între interpretarea general .). Indiferent de momentul la care este făcută. Metoda gramaticală. După cum am observat organul care a edictat sau sancţionat o normă juridică are prerogative de a o interpreta. un act de interpretare. o altă concluzie dacă legea foloseşte conjuncţia "sau".poate fi divizată în voinţă morală şi socială. D.În viziunea adepţilor.Exponent al teoriei solidarităţii sociale. fie într-un act normativ care va fi adoptat ulterior. obţinută în cercetarea riguroasă a instituţiilor juridice.Dreptul. va face corp comun cu actul interpretat (aplicîndu-se. Valoarea acestei interpretări este în funcţie de puterea argumentelor ştiinţifice pe care se sprijină. Spre exemplu. noţiunile care au un înţeles deosebit în limbajul juridic cu toate că aparţin limbajului comun (de exemplu. desemnînd în dreptul familiei soţii sau părinţii şi copiii lor minori.Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale. Metoda gramaticală (interpretarea ad literam). metode de lucru şi principii generale. de fapt.ce-şi găseşte expresie în actul normativ stabilind prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept.e împărţit în2 categorii:dreptul social. E. Între forţa juridică a normei interpretative şi forţa juridică a normei interpretate există o echivalenţă. interpretarea facultativă. Interpretarea generală sau legală este reclamată de situaţia în care o dispoziţie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclară sau confuză. sau sancţionării normei juridice. scopului şi finalităţii unui act emis anterior. El este ales conform art.Voinţa socială e menită să aibă rolul de mediator al vieţii în comun.A apărut în sec. În Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparţine. în redactarea actului de aplicare. Acestea pot interpreta legea. Celelalte organe ale statului. DEFINIŢIA Modalităţilor de interpretare constau în construcţii logice.un sistem de norme ce reglementează conduita umană. este întemeiată pe argumente ştiinţifice. retroacti).XX.Dreptul conform ideilor lui Kelsen. cît şi respingerea interpretării avocatului netrebuind a fi motivate de către judecător). Spre exemplu: definiţiile date unor termeni în Codul penal sînt interpretări ale normelor juridice cuprinse în acest cod..pe care sociologia îl studiază. actul de interpretare creează efecte şi pentru viitor. pe cale normativă sau prin acte individuale.e totalmente normativ. Întrucît orice interpretare a unei norme juridire începe cu lectura textului. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tunc) din momentul edictării. în practica organelor de aplicare a legii. B. are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. Interpretarea sa are un caracter autentic. numai Parlamentului.Un alt reprezentant al şcolii sociologice eLeon Duguit. şefi ale unor instituţii centrale. De aici rezultă că interpretarea cauzală se caracterizează prin: . în concepţia lui Stammler. că nu are legătură cu aplicarea. desemnînd în limbajul obişnuit o suprafaţă a uscatului.reprezentanţii acestui curent pornesc de la fiinţa umană. Interpretarea gramaticală este angajată şi în clasificarea terminologiei juridice folosite.forma instituţiilor. a unui anumit caz sau speţă şi care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauză.e normativă şi are sarcina de a împărţi cuprinsul conştiinţai în funcţie de valoarea acesteia în „just şi injust”. Felurile interpretării normelor juridice În teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasifică în: a) interpretarea oficială.Ideea dreptului. ' A. Interpretarea oficiala este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării dreptului. noţiunea de "teritoriu".şi dreptul pozitiv.Locul central în lucrarea sa îl ocupă norma juridică. sau prin raport la contextul istoric în care norma a fost adoptată). Este înţeles că legea (stricto sensu) trebuie respectată în ambele forme de interpretare administrativă. În general se admite existenţa următoarelor metode: A. neputînd adopta acte normative prin care să dea interpretare general obligatorie legilor. Metoda gramaticală (interpretarea ad. Toate organele administrative sînt părţi componente ale puterii executive. Organul de stat şi le poate însuşi. jurisconsulţi) asupra unor probleme de drept apărute în procesele judiciare la care participă.O voinţă e justă. emit. sînt reflectate şi în principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pură a dreptului. ori că o faptă se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală. începe. Interpretarea neoficială cuprinde şi acea formă aparte care este interpretarea comună a dreptului. fără forţă juridică. etc. Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler.În opinia autorului. B.El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului avînd la bază viaţa lăuntrică a omului. şi apele interioare. ascendent. De exemplu. nefiind condiţionată de necesitatea soluţionării concomitente a unei cauze concrete.oficioasă . cel puţin pentru moment. În calitatea sa de şef el poate interpreta atît Constituţia şi legile constituţionale cît şi cele ordinare. În interpretarea gramaticală organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a cuvintelor in propoziţii şi fraze precum şi sensul unor conjuncţii. denumite metode sau procedee de interpretare. Interpretarea dată are forţă juridică (este obligatorie) pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la această cauză. cum ar fi hotărîrile guvernului.. de interpretare. procedează la interpretarea normei juridice selecţionate. dimpotrivă interpretarea. în operele ştiinţifice (în doctrină). deci. Interpretarea doctrinară. Ce înseamnă o interpretare autentică? Atunci cînd organul emitent îşi interpretează propriul act această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică. oficioasă se găseşte în activitatea avocatului. această hotărîre (dacă este vorba de o hotărîre judecătorească) are putere de lucru judecat. Subiectele acestei interpretări sunt toate organele de stat care aplică dreptul.El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre.. Modalităţi de interpretare a normelor juridice În realizarea interpretării. iar rezultatul interpretării este cuprins în conţinutul. A. Metoda teleologică (interpretarea după scop.obligativitatea ei numai în şi pentru situaţia soluţionată.Dreptul pozitiv e edificat pe o autoritate străină.cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constrîngere a statului.Conţinutul dreptului. fie în procesul aplicării lui.după existenţialişti.Cît despre cercetarea fenomenelor juridice. 2. Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretării sau un organ ierarhic superior. fiind făcută de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluţionării unei cauze concrete.. are în accepţiunea juridică a teritoriului naţional o sferă mai largă. de factorii politici etc. pe care le emit sau săvîrşesc cu ocazia aplicării normelor juridice la situaţii individuale. Parlamentul poate interpreta oricînd atît Constituţia şi legile constituţionale.ca un curent al pozitivismului juridic. efectele şi scopul regulei. Metoda logică (interpretarea logică relevă raţio logis şi mens legis). el intră în vigoare de la o dată ce prevede adoptarea sa şi care marchează perioade de timp pînă la data intrării în vigoare a actului interpretat. Interpretarea oficioasă. fie în cuprinsul actului normativ. despre aplicarea şi perfecţionarea sa 42. sau putînd fi respinsă (atît acceptarea.conform ideilor lui Stammler.în doctrina lui Stammler. De aceea. Dacă textul spune că o faptă se pedepseşte cu închisoare de la. Aşa. deşi nu se poate afirma că el este complet desprins de acest proces. sensul exact al normei. noţiunile care primesc sensiiri diferite de la o ramură de drept la altci (precum noţiunea de "familie"). este doar un mijloc pentru soluţionarea unei cauze concrete. după cum s-a vorbit mai sus. Interpretările provenind de la factorii amintiţi prezintă o anumită valoare pentru organele care elaborează sau aplică dreptul deoarece ele evidenţiază şi clasifică diferite sensuri ale reglementărilor în vigoare şi semnificaţia lor pentru cazul concret. adică prin plasarea normei în cadrul sistemului de reglementare respectiv). în care norma este inclusă. În afară de legislativ. iar în legislaţia civilă locativă. C. În concluzie se poate de menţionat. copil. avînd de soluţionat o cauză. În exercitarea funcţiilor sale.Voinţa după Stammler. califică juridic cauza şi în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărîre judecătorească sau un act administrativ). pe lîngă sol şi subsol. generală se realizează prin acte normative aparţinînd legislativului sau executivului. prin intermediul cărora el reuşeşte să stabilească. Între modalităţile interpretării neoficiale distingem următoarele genuri: .aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale. fie prin acte cu caracter individual.Teoria normativistă a dreptului. trebuie încă o dată reţinut faptul.. doctrinală. şi persoanele care convieţuiesc ori se află în întreţinere sau îngrijire. la. interpretarea dată unei norme juridice de către acelaşi organ.înseamnă a folosi libertatea. în care aceasta a fost exprirnată. cu alte cuvinte. efectele sale nefiind obligatorii. ci un act juridic de aplicare dat în temeiul unei norme juridice al cărei conţinut a putut fi dezvăluit în urma unui efort mai mult sau mai puţin complex. întrucît ea este cuprinsă. după ce stabileşte cu maximă atenţie circumstanţele cauzei. o anumita concluzie trage interpretul din faptul că în textul normei juridice legislatorul utilizează conjuncţia "şi".Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei. interpretarea capătă o valoare de sinestătătoare şi este făcută cu scopul de a lămuri sensul unei norme. care au fost acceptate. Organul de aplicare. Deci. că actul de interpretare are şi efect retroactiv. urmăreşte să pună în lumină scopul legii).ordine raţională şi necesară activităţilor exteririzate ce atribuie drepturi şi obligaţii unor persoane libere.ca fenomen al existenţei. pentru a emite un act de aplicare legal. de mass-media. iar actul normativ interpretativ.Dreptul după Duguit. interpretarea legală. Organul de aplicare dă propria sa interpretare normei juridice.XX sub influienţa filosofiei existenţialiste.Dreptul e destinat să asigure indivizilor un minim de securitate socială faţă de „indivizii incertitudinii exestenţiale”. a interesului protejat. după cum vedem. opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc.a avea posibilitatea de a alege.doctrinară. b) interpretarea neoficială. care a edictat-o sau sancţionat-o (interpretarea autentică sau de autoritate) are forţa juridică a normei interpretate.Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv. pe lîngă aceştea. minor.În concepţia lui. în Moldova Preşedintele este şeful puterii executive. oricît de complex ar fi el. ale funcţionarilor şi deputaţilor sau ale altor persoane oficiale. în funcţie de prerogativele sale. ori de cîte ori aceasta este necesar pentru executarea funcţiilor sale. deşi tot nu are efecte obligatorii. cele care au înţelesul propriu limbajului şi care alcătuiesc fondul de bază al lexicului textelor normative (noţiuni precum soţ. Interpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinară: ea este facultativă.fiind dezvoltată în lucrările savantuluiPetrasycki. ordinile şi instrucţiunile cu caracter general al miniştrilor şi secretarilor de stat. analiza cauzei pe care o reprezintă putînd fi luată In consideraţie de către organul de aplicare. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv.el susţine că dreptul nu a luat naştere ca un imperativ al vieţei comunitare. în legătură cu care se disting trei categorii de noţiuni: 1. în acest caz. Observăm faptul că acest gen de interpretare oficială nu se înscrie propriu zis în limitele procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplicării normei juridice). Interpretarea neoficială a normelor juridice.reprezintă o regulă normativă. În cadrul primei forme general obligatorii. 3. poartă şi denumirea de interpretare facultativă.obligatorie şi cea cauzală există o deosebire principială. Interpretarea. Ea corespunde nivelului culturii şi educaţiei juridice şi constă în opinii despre dreptul existent. Vom fi într-un asemenea caz în faţa unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative. de obicei.Voinţa morală sau voinţa individului izolat apare mereu sub forma gîndirii în sine. Interpretarea legală a legilor revine numai parlamentului.în afara legăturilor cu politica.numai în cazul în care ea se conduce după o lege fundamentalăideia unei voinţe libere. rezultă din opiniile unor conducători de organe de autoritate publică. Teoria psihologică adreptului.A exista ca fiinţă umană. incluzînd. Totodată. aici nu avem.Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec. constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice prin faptul că dă explicaţie corectă înţelesului. situaţiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dată între timp. Metoda sistematică (interpretarea în sistem. Interpretarea oficioasă rezultă şi din opiniile unor jurişti (procurori. interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale. se poate afirma că procesul de interpretare. literam).morala.Indivizii sînt liberi în cadrul statului. cît priveşte conţinutul şi finalitatea normei juridice interpretate. Teoria juridică este de multă vreme preocupată de stabilirea şi clasificarea metodelor de interpretare. Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală.Ideile teoriei normativiste. 41. cît şi legile ordinare pe care le adoptă. Metoda istorică (interpretarea istorică.comună.Existenţialismul juridic. acte normative în temeiul şi pentru aplicarea legilor. însă. În situaţia interpretării cauzale. ea se bucură numai de o autoritate ştiinţifică şi nu juridică.dar fiecare trebuie să nu încalce libertatea celorlalţi.dreptul aparţine domeniului gîndirii şi e cunoscut ca voinţă.ci doar ca un instrument al înţelegerii conştiente dintre indivizi. realizată de cetăţeni.el poate fi dedus numai din normele juridice şi nu din faptele sociale.ai cărei reprezentanţi sînt Martin Heidegger şi Jean Paul Sartre. . 78 din Constituţia Republicii Moldova de către toţi cetăţenii ţării.neobligativitatea ei pentru alte organe şi pentru împrejurări similare şi nici pentru aceeaşi autoritate într-o împrejurare identică. . organul de aplicare întrebuinţează o serie de metode. deoarece această activitate presupune întotdeauna lămurirea sensului normei juridice ce urmează a fi aplicată.care dă consacrare juridică dreptului social. marea teritorială şi spaţiul aerian). iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are forţă juridică a actului interpretat. în interesul soluţionării cauzei. asigurind astfel şi recunoaşterea juridică a interpretării oficioase.ştinţadreptului trebuie să se limiteze la cercetarea dreptului numai în stare pură. descendent.

44 Litera şi spiritul legii. cum s-a mai arătat. deci. concepţii. ceea ce în logică poartă denuinirea de demonstraţie indirectă. asupra conţinutului. ideile despre necesitatea elaborării normelor juridice respective. Organul de aplicare (judecătorul sau organul administrativ) trebuie să observe în activitatea sa textul legii. F)Ea este o categorie relativ independentă. a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gîndirii.Conştiinţă socialăansamblu de reprezentări. concepţii. acele aspecte ale relaţiei sociale reglementate de norma juridică pe care legislatorul nu a voit să le includă în textul normei.argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate şi mai puţin). Precum şi atitudinea statului. interpretarea normelor juridice este redusă la acest procedeu de interpretare. asupra coerenţei formale a gîndirii care stă la baza actului normativ. pentru sine sau pentru o altă persoană. Metoda istorică Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului adevărat şi deplin al normelor juridice. Aplicarea metodei istorice reclamă studiul izvoarelor documentare. elemente şi structuri moderne ale aparatului de stat. din contra. În urma interpretării normei juridice prin metodele amintite. Uneori informaţiile necesare pentru stabilirea cauzelor şi scopurilor elaborării unui act normativ sunt descrise în partea introductivă a actului normativ.etc.Astfel conştiinţa juridică influenţează nivelul de dezvoltare economică a societăţii. exprimată în formă de drepturi sau anumite competenţe stabilite de către puterea publică cetăţenilor. Prin această ultimă referire. Una dintre cele mai principale concepţii este că conştiinţa include în sine 3 părţi componente: -elemente de ordin ideologic(ideologia juridică). organelor de stat sau altor subiecte de drept. depinde nemijlocit şi esenţa şi conţinutul conştiinţei lor juridice. întrucît textul corespunde conţinutului normei. reprezentările. dar numai acele care sunt legate. fiscale şi a altor taxe şi impozite. iar ea la rîndul său serveşte drept călăuză în viaţa politică a statului. doar una poate fi adevărată. denumit contraînscris. prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii. etc. titluri de valoare. formulare dovedită ca fiind prea largă. Diferenţa principală constă în aceea că. B. Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretării normelor juridice. în realitate. simţuri. nici o normă de drept nu poate fi înţeleasă dacă este ruptă de celelalte norme: normele din partea specială a codurilor de normele şi principiile din partea generală a acestora.Conştiinţă de clasă-parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. deoarece ea reflectă viaţa socială. apărută pe baza procesului muncii. Ea nu se pronunţă nemijlocit asupra valorii de adevăr şi. idei. definiţii. săvîrşită intenţionat de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public. Metoda logică nu este o metodă adăugată celorlalte. ibi idem jus). în special atunci cînd juriştii nu participă la acest proces. morală. 43 Interpretarea normelor juridice din punct de vedere al rezultatelor ei. În ambele sale forme (extensivă şi restrictivă) interpretarea ne dovedeşte existenţa unei relative nepotriviri între textul normei juridice şi conţinutul său.presupunerea că teza (soluţia) contrară ar fi adevărată. a individului faţă de acţiunile atît licite. încălcîndu-se astfel spiritul legii. organul de aplicare neavînd decît sarcina s-o aplice. D. dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice sau intentarea unor procese în justiţie cu scopul evident de a şicana persoana reclamată constituie exemple de exercitare abuzivă a dreptului referitor la accesul liber la justiţie. prin care se atentează la drepturile şi interesele legitime ale oricărui subiect de drept. produs al creierului uman. cunoştinţe. este un silogism. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv.Acestea toate reprezintă atitudinea statului faţă de necesitatea aranjării unor realţii sociale care să fie reglementate cu ajutorul normelor juridice. emoţii. nu constituie o simplă însumare de norme. bunăstarea maselor. fapt ptin care se produc animite comnsecinţe negative pentru oricine protejat de legiuitor. la apariţia unor norme juridice noi. De conştiinţa politică a maselor. a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin.Ea presupune nu numai cunoaşterea legilor. conduce la concluzii contrare legii. este de presupus că în marea majoritate a cazurilor. -elemente de ordin psihologic(psihologia juridică). structura şi funcţiile conştiinţei juridice ca element structural al realităţii juridice Cuvîntul conştiinţă are mai multe sensuri:A)forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii. faţă de cerinţele legalităţii. care îşi capătă conţinutul deplin numai prin adăugarea realizată pe calea interpretării. cu interpretarea ad literam.absurdum". ar putea identifica. Aceasta este o fraudă de lege unde părţile încheie 2 contracte:unul public. fiindcă poate să redea nu numai starea de lucruri existentă. E)Această categorie atinge nu toate fenomenele existente în societate. în funcţie de aceste condiţii. b) Interpretarea extensivă lărgeşte conţinutul normei în raport cu formularea ei textuală. pe cînd interpretarea teleologică are în vedere obiectivele urmărite de legiuitor. care au determinat adoptarea unui act rnormativ şi. religioasă. retrăiri. se va stabili dacă norma juridică reprezintă într-adevăr o expresie concretă (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezintă. cu scopul de a evita plata integrală a taxelor vamale. folosite mai frecvent în interpretarea logică: . de aici. mai restrîns decît sfera relaţiilor sociale reglementate. Scopul ei este altul. ale altor persoane fizice sau juridice. Particularităţile conştiinţei ca fenomen de sine stătător: A)este o formă a conştiinţei sociale. despre analiza juridică a comportamentului uman. a organelor lui. urmărinduse ca taxarea fiscală să se facă asupra preţului mai mic. normele ramurilor de drept de normele constituţionale etc. un conţinut mai restrîns decît acela pe care-l putea sugera limbajul general. care au fost respinse. nu se realizează scopul. dar şi spiritul său. care nu poate fi îngrădit de nici o lege. concepţiile filosofoce. dar şi tendinţa de dezvoltare a relaţiilor sociale. şi care reflectă interesele şi ţelurile ei. a expunerii de motive şi discuţiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. poate să contribuie la modificarea şi chiar la abrogarea unor reglementări juridice învechite. prin determinarea scopurilor urmărite de acest act. constă în stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. o excepţie de la acest principiu.Conştiinţa juridică cuprinde întregul proces de creare a normelor juridice. de referire şi în alb. mentalităţi ale unor colectivităţi umane. orînduirea de stat existentă. sub influenţa condiţiilor concrete de viaţă. respectiv. unde e specificat că acesta poate fi exprimat prin: primirea sau extorcarea de bani. sau dimpotrivă. emoţii. organul de aplicare poate ajunge însă şi la concluzia că textul normei juridice este mai larg. ceea ce în matematică se numeşte "reducerea la absurd" şi implică efecţuarea a două operaţii: . persoanl sau prin mijlocitor. În acest caz interpretul demonstrează că orice altă interpretare dată textului normei juridice. adică a normelor de trimitere. "argumente". cît şi de cele ilicite. care a fost folosit în redactarea ei). Mai mult. litera sa.Ele se manifestă atît în conştiinţa individuală. sancţionată. noţiunile. Aşa bunăoară folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu. prin care este indicat preţul real. aparent. Aceasta se produce atunci cînd este încălcată litera legii. care sunt legate de relaţia dintre spiritul legii şi litera legii. dar şi o stimă profundă faţă de drept. D)Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. procesul de realizare şi de aplicare a dreptului în viaţă. .argumentul "a pari" se întemeiază pe raţionamentul că pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio. B)faptul de a-şi da seama. Structura conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are următoarea structură: -Obişnuită-apare haotic. Drept exemplu poate servi reducerea intenţionată a preţului sau a cantităţii de marfă în materie comercială. o a treia posibilitate nu există (qui dicit de uno negat de altero). nee nos distinguere debemus. prin diverse artificii nepermise de lege.argumentul "per . în afară de cea oferită de el. . ea stabileşte că voinţa legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinzător în raport cu acela intervăzut în libertatea primară a normei în cauză. în care este indicat un preţ mai mic. amendamentele propuse etc. iluzii. Frauda legii-constă într-o acţiune sau inacţiune ilegală făcută cu scopul de a evita aplicarea normelor juridice care sînt în mod normal aplicabile pentru a promova în mod ilicit unele interese. ci o unitate alcătuită din părţi interdependente. spirit. etc. a materialelor pregătitoare ale adoptării actului normativ. C. c) restrictivă. precum şi psihologia socială a oamenilor. cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social. Lui nu-i este îngăduit să facă distincţii acolo unde legea nu distinge. prin referire la sfera relaţiilor sociale pe care le vizează conţinutul reglementator al normei. inclusiv în domeniul comerţului internaţional. care este compus din părţile ei constitutive (ipoteza. b) extensivă. pentru atingerea unor obiective politice. reglementările juridice. şi în special. voinţei legislatorului. sistematică dintre elementele componente ale dreptului dintrun stat. Elementele ideologice constituie . dispoziţia şi sancţiunea) dar şi finalitate sau scop. într-un fel sau altul de latura juridică a societăţii. indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite. economice sau morale specifice. Metoda sistematică Această metodă de interpretare nu se rezumă la examinarea normei juridice numai în contextul actului normativ în care este cuprinsă. finalitatea urmărită de legiuitor. de rînd cu conştiinţa filosofică.întotdeauna. Distingem următoarele reguli de principiu. Ea a fost edictată sau. a profita de reglementări juridice mai favirabile. cît şi în cea colectivă. E.înţelegere. prin care 45. experienţei de viaţă persoanlă şi studiilor juridice. în materiadreptuluiinternaţional: înregistrarea unei nave sub un pavilion străin cu scopul de a eluda anumite norme referitoare la impozite. D)Poartă un caracter politic-doarece întreaga activitate de stat şi reglementare juridică după esenţa lor poartă acest caracter. modificarea frauduloasă a unor împrejurări de fapt pentru a determina aplicarea legii străine mai favorabile. politică.neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor normei juridice. . a) Interpretarea literală ("ad literam sau interpretaţio declarativa") se realizează atunci cînd organul de aplicare constată că textul normei juridice coincide deplin conţinutului raporturilor sociale pe care le reglementează. sau invers-ea este utilizată în mod ilegal. (Amendamentele. Ori. prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare şi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite. -elemente de comportament. Ea cere ca norma să fie interpretată în intregul context al ramurii de drept căreia îi aparţine sau chiar a întregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv.dovedirea falsităţii acesteia. dar şi la principiile generale ale acelei ramuri sau diviziuni. care. interpretarea istorică are în vedere realitatea dată în momentul edictării sau sancţionării normei juridice. recurgîndu-se la cercetarea condiţiilor istorice. -Ştiinţifică-se formează pe baza unor cunoştinţe. în preambul. religioase. Metoda teleologică sau după scop. socialpolitice. sesizări. Metoda logică Metoda logică de interpretare constă în utilizarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumente pe care se sprijină pentru stabilirea înţelesului unei norme. aceasta este raportată nu numai la alte norme juridice concrete aparţinînd aceleiaşi ramuri sau diviziuni a dreptului. C)Ea este o componentă a suprastructurii societăţii. proprie omului. accesbile populaţiei. Acest argument pleacă de la premise că în cazul noţiunilor contradictorii. despre conţinutul dreptului. Abuzul de drept. parte componentă a ei.argumentul "a fortiori" constă în aceea că raţiunea aplicării unei norme este şi mai putemică într-o altă ipoteză decît acea indicată expres în norma respectivă. În acest fel. Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazul normelor incomplete. B)Ea include în sine noţiuni. interpretarea poate fi: a) literală. În acest caz se spune că legea este limpede. alte bunuri sau avantaje.argumentul "ad . convingerile. reprezentări. O asemenea conduită este reţinută în principiul: ubi lex non distinguit. în interes material ori în alte interese personale. Cu alte cuvinte norma interpretată s-ar putea dovedi a avea. denumit contract simulant. tradiţii. şi altul secret. . care reflectă condiţiile obiective de existenţă ale acesteia. Conceptul. în scopul de a-l face să îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu. La elementele ideologice se referă cunoştinţele juridice. . care se neagă una pe alta. care depinde de baza social-economică şi se află într-o strînsă legătură cu celelalte forme ale conştiinţei sociale şi elemente ale suprastructurii. persoanelor juridice. C)Gîndire. idei. analize. Prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate vizînd un ansamblu de reprezentări. Necesitatea aplicării procedeelor sistematice de interpretare decurge din legătura indisolubilă. Prin interpretarea în sistem a normei juridice. Un alt exemplu clasic la acest capitol este traficul de influenţă. În aceste cazuri se realizează o interpretare extensivă (interpretatio extensiva) sau o interpretaţie restrictivă (interpretatio restrictiva). Metoda teleologică este foarte aproape de metoda istorică. Abuzul de drept şi frauda de lege Pe bună dreptate în literatura de specialitate se utilizează 2 noţiuni-abuzul de drept şi frauda de lege. -Profesională-este conştiinţa juridică a specialiştilor în drept. a interesului protejat. cealaltă este falsă. legităţi şi cercetări speciale ale realităţii social-juridice.etc. c) Interpretarea restrictivă este acel rezultat al interpretării care restrînge conţinutul real al normei în raport cu formularea textului ei. spre exemplu. ci asupra corectitudinii logice a desfăşurării argumentaţiei.a contrario" se bazează pe legea logică a terţiului exclus (terţium non datur). -Individuală-apare ca rezultat al influenţelor exercitate asupra individului de către existenţa socială şi de către existenţa individuală. Norma juridică are nu numai un conţinut.

menite să asigure egalitatea în faţa legii.etc. de drepturi şi obligaţii. celorlalte acte normative şi a actelor juridice concrete date în baza lor. în temeinicia ordinii de drept.instruirea juridică a individului. imperfecţiunea -exercitării justiţiei.). Termenul cultură are mai multe semnificaţii şi anume: A) totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. Caracterul sistemic. tradiţii. Principiile ordinii legale: 1. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. o aşezare a relaţiilor sociale în baza normelor juridice. neconcordanţa dintre noile şi vechile reglementări juridice. În cazul violării legii. drepturi şi obligaţii etc. 4.Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu doar pedepsirea persoanelor. Ideologia juridică apare ca un proces de descoperire a conştiinţei teoretice de coordonare şi punere în concordanţă a diferitelor interese sociale prin atingerea compromisului social. b) Cerinţele fundamentale ale legalităţii: 1. în interacţiune. Democratismul subiectului de drept îşi află determinarea şi în unitatea şi unicitatea legalităţii. . Elementele psihologice şi ideologice servesc drept bază pentru elementele de3 comportament uman. Principiul libertăţii individuale permite cetăţeanului în statul de drept să-şi exercite capacităţile sale creatoare. Se vor avea în vedere numai acele relaţii sociale ce necesită o anumită intervenţie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea socială. care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. obiectul ei. că ea nu poate fi modificată sau abrogată decît printr-o altă lege. Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat. reprezintă o anumită aşezare sau succesiune a acestora. Elementele psihologice includ: sentimentele.activitatea normativă .La elaboarea ideologiei juridice participă juriştii. ci urmăresc. autoapricierea ei. a organelor de stat. iar ideologia influenţează asupra formării psihologiei. ea este asigurată de către stat.Cauzele de bază ale existenţei nihilismului juridic. Ei trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile lor. Cu alte cuvinte. caracterul represiv al legislaţiei. c-onsecinţele perioadei sovietice. ce rezultată din atitudinea de respectare a legilor. a legilor dar şi a actelor normative subordonate legii precum şi a actelor concrete de aplicare. psihologia socială. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către organele statului.Aceste elemente alcătuiesc alcătuiesc elementele ideologice şi cele psihologice care se intersectează cu poziţia volioţională a omului. politice. 2. reeducarea lor în spiritul respectării legilor. a altor organe sociale faţă de actele normative. cît şi pentru societate. C)Cultură fizicădezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică. Simţul convingerii în justeţeea legii. Unitatea legalităţii constă în faptul că legea este şi trebuie să fie aceeaşi pe întreg teritoriul statului şi pentru toate subiectele de drept. motivele activităţii unor grupuri sociale determinate. constituţiile şi alte acte normative cu caracter democratic purtau un caracter doar declarativ şi nu reaol. în condiţii date este sau nu oportună. urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică. etc. care priveşte persoanele fizice şi juridice. Conţinutul conştiinţei juridice include 4 tipuri de relaţii de apreciere: -faţă de drept şi legislaţie.Sînt jurişti care nu cunosc toată materia normativă. 3.În dependenţă de ea se stabileşte şi răspunderea juridică. În societatea noastră atît educaţia juridică. în jurul căreia gravitează toate celelalte instituţii juridice. criza legislativă şi mecanismul imperfect de punere în aplicare a legilor adoptate. Prin această cultură juridică include doar ceea ce este progresiv. ordinea de drept este o stare a organizării şi aranjării efective a vieţii sociale. Cultura juridică se află în strînsă legătură cu alte ramuri şi sfere ale culturii: socială. 46. a dreptului. conformitatea comportării oamenilor ce întră în aceste relaţii cu prevederile normelor. conform unui plan. m. Principiul legalităţii în activitatea de elaborare a dreptului .măsurile ce trebuie luate pentru cel care încalcă normele de drept. care prin convingere să-şi creeze deprinderea de a respecta legea. 4. că legea nu este subordonată nici unui act normativ (în afară de subordonarea legilor ordinare faţă de Constituţie). 3. 3. ci numai în ansamblu. precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori. constituie o condiţie pentru existenţa legalităţii. caracteristice grupurilor sociale. care include o înaltă conştiinţă juridică. de organismele sociale în general precum şi de către cetăţeni. Particularităţile ordinii de drept sunt: 1. principiul supremaţiei legii ca formă a legalităţii. poliţia). cît şi practicieni în diverse probleme. în rezultatele muncii comune.se referă motivele juridice ale comporatmentului. actele normative secrete şi semisecrete.Ideologia juridică se formează sub influenţa nemijlocită a politicii statului. să-şi pună în valoare aptitudinile. trebuie să te eliberezi lăuntric prin obligaţia personală benevolă şi să cauţi libertatea numai prin lege. Legalitatea. Cauzele existenţei nihilismului juridic: rădăcinile istorice. cît şi cel afectiv. Nihilismul juridic. etc. Regulile de funcţionare a conştiinţei juridice: 1. -reprezentările despre drept. Orice ordine privind relaţiile sociale. Legalitatea şi oportunitatea.emoţiile. să respecte procedura de elaborare a actelor normative. etc 47 Conceptul. cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni. La elementele de comportament. Definiţie:Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică.etc. -faţă de organele de ocrotire a normelor de drept şi activitatea lor. în special respectarea supremaţiei legii. Starea de ordine în desfăşurarea raporturilor sociale. în asigurarea unei înalte organizări şi ordini de drept a societăţii. posibilitatea de a folosi dreptul. conştiinţa juridică are un caracter creativ. politologii. Educaţia juridică. pentru a se putea orienta în diverse relaţii sociale şi un comportament conform legii. -metodele formării reprezentărilor-prin influenţă. -Funcţia normativă. ale statului în conducerea vieţii economice. aprecierea faptului dacă aplicarea unui act normativ. Aşadar. oamenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectat în societate. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. Supremaţia legii faţă de celelalte acte normative. repartizarea puterii.Principiul unităţii.etc. exprimînd suveranitatea poporului. rolul inferior al instanţelor judecătoreşti şi în general al dreptului. -sistemul de drept în care au dominat metodele de comandă. -particularităţile psihologice. de muncă. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul poate să facă. pentru: A) cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale. viaţa socială este condiţionată de următorii factori de bază: norme sociale. deoarece ea înglobează nu numai elementele social-psihologice. 2. cît şi cultura juridică lasă de dorit. se mai numeşte legalitate. Psihologia juridică are o importanţă mai mare la nivelul conştiinţei juridice individuale.Conceptul de cultură şi educaţie juridică. Acestea conţin trăiri emoţionale referitor la fenomenele juridice. echitatea. probleme locative şi funciare.De aceea trebuie făcută diferenţiere între cunoştinţe profesionale şi obişnuite. Unitatea legalitaţii derivă în ultimă instanţă din unitatea şi unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran. organele de stat. care include următoarele elemente: -interesul public. în presă. atît elementul raţional. valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standart de comportament. B)Om de cultură-persoană cu un nivel intelectual ridicat. care se formează prin analiza ştiinţifică a dezvoltării politicojuridice a societăţii şi conţine o caracteristică conceptuală despre necesitatea reglementării juridice. Legalitatea se defineşte ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte. a particularităţilor locale pentru o mai bună aplicare a normelor juridice.Ea se realizează mai ales cu ajutorul elementului raţional. pentru comportamentul personal. şi. De noţiunea legalităţii este strîns legată noţiunea de ordine de drept (ordine juridică). La fel psihologia juridică exprimă atitudinea psihică a persoanei faţă de drept şi instituţiile juridice. slujire legii ca una dintre valorile supreme juridice. Ierarhia actelor normative este determinată de forţa lor juridică. a. şi ale unui anumit grup social. să aplice legile şi celelalte acte normative ori individuale. Unitatea legalităţii nu exclude ci şi presupune cunoaşterea şi luarea în seamă a condiţiilor concrete. -agitaţia juridică-se realizează prin diferite mijloace. Respectarea normelor juridice exprimă atitudinea cetătenilor. o atmosferă de stimă faţă de drept şi formează conţinutul principal al psihologiei juridice. convingeri caracteristice anumitor grupuri sociale. Prezintă o importanţă deosebită respectarea legii de către organele forţei publice (armata. determinată prin poziţia parlamentului ca putere legislativă.În calitate de categorie juridică ea este mai largă. alte organisme sociale) care trebuie să aibă o conduită conformă cu prevederile legale. etc.Se organizează întîlniri la locul de trai. principiul legalităţii nu poate fi opus principiului oportunităţii legii. modul de organizare şi desfăsurare a activităţii de stat. sentimentele. ale realităţii obiective prin prisma unor activităţi juridice. legalitatea. calitative şi efective. dispoziţiile legate cu dreptul. cît şi atunci cînd legile sînt aplicate relaţiilor vii dintre oameni în corespundere cu sensul lor adevărat şi cu conştiinţa juridică. televiziune. culturale ş. această odine este stabilită şi reglementată de către normele juridice. în ultimă instanţă. de reglare a conduitei umane. Corolarul legalităţii în statul de drept îl reprezintă respectarea drepturilor omului instituţie juridică centrală. adică posibilitatea aprecierii critice a comportamentului personalităţii. influenţă reciprocă.Important e ca aceşti cetăţeni să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei. Legalitatea este şi o îndatorire fundamentală de natură constituţională. problema criminalităţii minorilor. înseamnă că toate celelalte acte sînt subordonate legii. Caracterul stabil 6. fixate în sarcinile statului. Un alt moment important este pregătirea continuă a specialiştilor în domeniul dreptului. ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor juridice. drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. ci ceea ce este interzis să facă. unor reguli. Într-un stat de drept aceste norme juridice.valorizare-prin intermediul ei fenomenelor şi acţiunilor umane li se atribuie o anumită semnificaţie. insuflare. obiecte. dar şi corectarea.ideologia juridică.Se fac emisiuni privind cele mai stridente teme. ai colectivului. ca componenţă a ordinii sociale. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea prevederilor care fixează măsurile principale. relaţii sociale reglementate prin aceste norme. d. Caracterul organizat. -practica juridică-are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor de stat competente. iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative. dar importanta hotărîre o are elementul volitiv.bazele constituţionale ale statului. ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman. de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei funcţii contibuie toate elementele.În orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie. Caracterul strict determinat. trebuie să respecţi legile în vigoare şi să lupţi loial pentru altele noi mai bune. În procesul reglementării juridice nu se pune problema de a reglementa toate relaţiile sociale.o direcţie a gîndirii politico-juridice. O cerinţa fundamentală a legalităţii în activitatea normativa este respectarea ierarhiei actelor normative. cerinţele şi garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept a) Conceptul legatităţii Respectarea normelor de drept constituie o condiţie necesară pentru realizarea prevederilor dreptului. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. care se manifestă atunci cînd create legi noi. cînd e cazul. emoţiile.. economiştii. precum şi despre principalele fenomene juridice(dreptul. normele juridice ce trebuie respectate. Toate acestea nu reprezintă un scop în sine. -simţurile. 2.Ideile ştiinţifice şi concepţiile ideologice promovate la nivelul întregii societăţi influenţează asupra procesului de elaborare şi de realizare a dreptului. intoleranţa faţă de faptele ilicite creează o înaltă dispoziţie psihologică. să le dea forma juridică prevăzută de lege. -faţă de comportamentul juridic al celor din jur şi obiectivele activităţii lor. caracteristice culturii juridice. Aspectele care influenţează nivelul culturii sînt: -instruirea juridică-este nevoie de cunoştinţe juridice. reprezintă finalitatea reglementării juridice. 2. -de grup-cointeresarea membrilor grupului. care este cu adevărat utilă atît pentru individ. C) simţul responsabilităţii pentru urmările activităţii sale. pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă. pentru crearea ordinii de drept. -Autoeducaţia-reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului necesare în orice domeniu de activitate. Funcţiile conştiinţei juridice: -Funcţia de cunoaştere-cunoaşterea şi înţelegerea elementelor vieţii sociale. legilor.cere organelor statului ce emit acte normative să nu-şi depăşească competenţa. nivelul conştiinţei sociale. 5. cînd este vorba de lucruri. obiect al legalităţii. obligate să respecte aceste norme. B) însuşirile calităţilor profesionale. Conţinutul conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are drept conţinut ideile.care neagă valoarea socială şi personală a dreptului şi care îl consideră ca o metodă mai inferioară de reglementare a relaţiilor sociale. religioasă. În fiecare zi la radio. Cuvîntul ordine. care i-au în consideraţie condiţiile concret istorice ale vieţii sociale. faţă de persoanele care le-au încălcat se aplică sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. de puterea cu care creează efecte obligatorii unele în raport cu altele. Prin psihologia juridică se realizează: -obiceiurile şi tradiţiile. politică. ordinea de drept înseamnă o rînduială.este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii. 3. prin care o bună parte din membrii societăţii erau lipsiţii total sau parţial. Pe baza elementelor psihologice se formează acele ideologice. Garantarea din partea statului.Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului. Prin legalitate se înţelege respectarea întocmai a Constituţiei. Şi cultura juridică poate fi divizată în: -Individuală. avînd în vedere că libertatea unui individ trebuie să permită şi libertatea celorlalli indivizi în societate. implică respectarea Constituţiei. probleme cum ar fi:problema privatizării. iar persoanele fizice şi juridice.atitudinea celorlalţi oameni faţă de drept. asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în societate. adică anumite deprinderi. formează subiectele legalităţii. trebuie să fie emanaţia democratică a voinţei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite. Dreptul pozitiv. -Funcţia de apreciere.cum ar trebui să fie dreptul în viitor. neparticiparea lor la viaţa politică şi juridică. justiţia. dispoziţia internă şi pregătirea de a acţiona. procuratura. care rezultă din locul lor în structura societăţii. cu specialişti teoreticieni.atitudinile faţă de drept ale întregii societăţi. voliţiunile cu privire la:dreptul în vigoare într-o anumită societate la un moment dat. care au fost formulate în diferite grupuri sociale sub influenţa atitudinii lor psihice faţă de drept. în formarea culturii generale a omului. Subiectele legalitătii sînt pesoanele fizice precum şi persoanele juridice (organe de stat.

Legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultat. respectiv. Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudiciu. să lupte împotriva tergiversărilor şi birocratismului.Acţiunea.cointeresarea maselor în rezultatele muncii lor. difiniţie care poate fi. legea obligă conducătorul auto eare accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate de spital. politică. O cerinţă fundamentală a legalităţii destinată deopotrivă organelor de stat. În dreptul civil intenţia este denumită "dol". respectarea legilor şi a altor acte normative care reglernentează activitatea personalului încadrat în muncă şi stabileşte obligaţiile lor de serviciu. relaţiile patrimoniale. abaterea disciplinară.neglijenţa. Rezultatul conduitei ilicite. stimulează atitudinea de respectare a legii. (De exemplu. care are ca obiect sahcţiunea juridică. sancţiunea juridică constituie obiectul ei.etc. dacă din punct de vedere psihologic se manifestă ca o persoană normală. 3. iar cele lipsite de astfel de urmări (insulta. La rîndul ei. fără rezultate concrete vătămătoare. avem de a face cu intenţia directă.Garanţii sociale-la întărirea legalităţii participă nu doar organele de stat. în funcţie de gradul de vinovăţie al autorului faptei ilicite. problemele căsătoriei şi familiei. Sancţionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi acţionat liber în încălcarea ordinii de drept. În situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie să le rezolve poporul republicii noastre determină creşterea importanţei respectării normelor juridice şi a asigurării acesteia. Prezentă în toate ramurile dreptului. avînd şi un caracter obligatoriu. exteriorizată a omului. care asigură ordinea de drept promovînd legalitatea. organizaţii obşteşti(ONG-uri).De toate acestea răspund organele:procuraturii. cît şi persoana juridică. cineva preferează înjurii la adresa unei persoane. Organul de stat împutemicit să stabilească forma de răspundere trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală. iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă. în dreptul civil răspunderea juridică survine numai atunci cînd s-a produs rezultatul ilicit. Ansamblul condiţiilor obiective şi subiective care asigură respectarea strictă a legilor şi a tuturor actelor normative bazate pe lege. ca un raport de constrîngere. fapte care au fost săvîrşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu serviciul. se încheie un act fără şă se respecte condiţiile legii. calomnia) . atingerea onoarei şi demnităţii unei persoane). Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvîrşirea cu vinovăţie a unei fapte antisociale. religioasă. Astfel răspunderea juridică a fost. religioase. dintre astfel de fapte ilicite. Fapta ilicită constă într-o comportare nepermisă. Răspunderea socială este o categorie mai largă. Distincţia dintre intenţie şi culpă are în dreptul penal importanţă practică. Se mai distinge şi categoria infracţiunilor de punere în primejdie (conducerea unui automobil în stare de ebrietate). Această cerinţă a legalităţii. prejudiciul. 4. răspunderea penală ori cea disciplinară sînt operante numai în cazul persoanelor fizice. Deci inacţiunea poate fi considerată ilicită numai atunci cînd această persoană avea obligaţia juridică să acţioneze într-un anumit fel şi ea nu a acţionat ca atare. combaterea faptelor ilicite. Subiectul răspunderii juridice este persoana faţă de care se exercită constrîngerea de stat prin aplicarea de sancţiuni juridice. Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător. . Legalitatea şi disciplina de stat. Răspunderea juridică se distinge de celelalte forme de răspundere socială prin faptul că vizează obligaţia de a da seama pentru încălcarea normei de drept. Legătura cauzală între faptă şi rezultat. în numele oportunităţii nu se admite un act ilegal. Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea. Rezultatul.etc. contravenţia. Conceptul şi definiţia răspunderii juridice. În dreptul penal şi administrativ. răspunderea şi sancţiunea sînt două faţete ale aceluiaşi fenomen social. organele afacerilor interne. principiul oportunităţii presupune stricta respectare a legalităţii. nerespectarea normelor sociale provoacă consecinţe negative. După natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun. 4. care este un element necesar. credem. realizată de organe de stat cu atribuţii bine determinate. Ordinea legală este rezultatul final al legalităţii. este o altă condiţie a răspunderii juridice. (De exemplu. prin aplicarea sancţiunilor juridice. Inacţiunea este abţinerea de la o acţiune pe care persoana este obligată prin lege să o îndeplinească. de aceea sau creat normele morale. admimstrative. încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. este negativă.Garanţii ideologice-cetăţenii statului sunt patrioţi şi respectă legile statului. controlul de stat) etc. Stabilirea concretă a răspunderii juridice presupune. acceptată. deşi cunoaşte exigentele legii şi valorile apărate de ea. stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere morală. juridice. Răspunderea juridică este o formă specifică a răspunderii sociale. infracţiunea. deşi răspunderea juridică şi sancţiunea pot fi considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social. Fie că sînt obiective (de exemplu.infracţiuni de pericol. atît pentru ceilalţi cît şi pentru societate în general. c). Acest verb înseamnă a răspunde dar în acelaşi timp şi a plăti o îndatorire. Astfel. religioase. Răspunderea derivă din sancţiunea pe care legislatorul o prevede în conţinutul normei. Sau răspunderea juridică a fost definită ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care. reţinînd circumstanţele exacte ale cauzei. condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întîrzie efectul. intenţia este indirectă. un om atentează la cinstea. posibilitatea de a-şi exercita direct aceste drepturi. mişcarea lui voluntară către un scop anumit. civile etc. mai promptă şi mai eficace. Conduita ilicită se produce prin acţiune sau inacţiune. Dolul direct are înţelesul dorinţei de al păgubi pe altul. într-o formă sau alta. Spre deosebire de sancţiunile morale.Răspunderea juridică parte integrantă a răspunderii sociale. ci solicită asigurarea condiţiilor realizării lor practice şi îndeosebi apărarea lor eficientă. ca un sistem coerent. care exprimă voinţa poporului. organele securităţii statului. 5. nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constituţie şi legi. deşi trebuia să le prevadă (este vorba de neglijenţă). Răspunderea juridică constituie cadrul juridic de realizare a sancţiunilor juridice. Pentru a înlesni înţelegerea conceptului de răspundere juridică este necesar să amintim că ea a fost definită de foarte mulţi autori prin referire. apărarea drepturilor cetăţenilor. persoana juridică răspunde numai sub formă civilă sau administrativă. Conduita ilicită este o primă condiţie. 50. ele nu se confundă ci reprezintă două noţiuni diferite. dar s-a creat un pericol al producerii lui. Fapta (conduita) ilicită. A doua condiţie vizează capacitatea ei de a acţiona ca fiinţă liberă. se nasc ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrîngerii de stat. În dreptul civil. juridică. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială. De exemplu. drepturile şi libertăţile cetăţenilor.dol (intenţia). astfel cum este utilizat în drept. deci are o conduită ilicită exprimată printr-o acţiune. Conduita umană se manifestă prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei. precum şi faţă de urmările acestei fapte. culpa nu desemnează o anumită formă a vinovăţiei. Răspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun. să păstreze secretul de serviciu etc. Fapta (conduita) ilicită. îndeosebi în cazul faptelor materiale. şi nu numai ca obligaţie de a suporta sancţiunea sau şi de a raporta prejudiciul. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al răspunderii jnridice. pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileşte comiterea faptei. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui. Omul trăieşte în societate. Temeiul răspunderii juridice şi condiţiile 48. decesul sau vătămarea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu. Dacă ultimele două conferă persoanei calitatea de subiecte de drept şi. Vinovăţia (numită şi culpă sau vină). 4. Sancţiuneă nu vizeaza decît un aspect al răspunderii reacţia societătii. cu alte cuvinte.Principiul oportunităţii (cerinţa) impune studierea atentă a particularităţilor şi împrejurărilor în care urmează să se aplice actul normativ. 2. deşi caracterul ilicit al unei conduite este strîns legat de rezultatul ei vătămător. considerată admisibilă Pentru angajarea răspunderi juridice trebuie să existe o seamă de condiţii: 1. Gradul de pericol social delimitează formele răspunderii juridice: penale. întărirea disciplinei de stat creează condiţiile necesare unei respectări stricte a normelor juridice. activitatea politică. Terminologia folosită mai sus a fost consacrată în dreptul penal. de pildă definită. face parte tentativa. ci vinovăţia cu toate formele ei.Garanţii economice-sistemul economic de piaţă care are ca bază proprietatea publică şi privată. politice. iar un asemenea conducător fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legii etc. 1. Formele vinovăţiei sînt intenţia şi culpa.creşterea permanentă a bunăstării materiale a maselor. Prin natura sa de subiect colectiv. sustragerea de la executarea serviciului militar obligatoriu. anume ea este scopul reglementării juridice. ai raportului juridic de constrîngere. aceste garanţii operează cumulativ. în conformitate cu legea. Disciplina de stat impune. dar nu suficient al răspunderii. Dar. Conduita ilicită prezintă în forme şi intensitate diferită un pericol social. rolul sporit al întregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat. este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii sale (acţiunea sau inacţiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). Aceasta reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a da seama în faţa organelor jurisdicţionale pentru faptele ei ilicite. Formele culpei civile (vinovăţia în dreptul civil) sînt denumite: .Garanţii politice-Suveranitatea şi independenţa poporului.democratizarea sistemului politic în întregime. onoarea şi integritatea corporală a unui alt om). O primă condiţie pentru a fi subiect al răspunderii juridice este ca persoana fizică să aibă capacitate de răspundere. Dacă răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere. o sarcină. Tot în dreptul penal. este asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. Vinovaţia este o altă condiţie (o condiţie subiectivă) a răspunderii juridice. implicit prin mijloace juridice. fie că sînt generale (cum ar fi natura democratică a societăţii) sau speciale (de exemplu. cele de natură economică) sau subiective (vizînd calitatea conştiinţei juridice a individului). în primul rînd. disciplina de stat presupune ca personalul să execute exact atribuţiile sale de serviciu. precum şi prevenirea şi înlăturarea tuturor încălcărilor de drept constituie garanţiile legalităţii. 2. pe lîngă aprecierea socială (din partea unui colectiv a opiniei publice). suveranitatea şi independenţa poporului. Acestea constau în factorii care asigură respectarea tuturor actelor normative creînd totodată condiţiile prevenirii şi înlăturării faptelor ilegale. 5. o constatare oficială. participarea largă a diferitor partide şi mişcări politice la soluţionarea chestiunilor de stat şi obşteşti. Subiecte ale răspunderii juridice sînt atît persoane fizice.permanent îşi ridică nivelul cultural şi intelectual. Pe lîngă această cerinţă. Subiectul răspunderii juridice. iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale. Termenul "răspundere". Dolul este direct sau propriuzis. sau prevăzîndu-le. de aici decurge şi necesitatea întăririi şi asigurării tot mai eficiente a legalităţii. prezintă o deosebită importanţă ca element dovedit pentru faptul ilicit. 3. Nu poate fi disciplinat un funcţionar care nu îndeplineşte prevederile legale. legea stabileşte în anumite cazuri răspunderea juridică chiar dacă rezultatul vătămător nu sa produs. caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede urmările faptei sale. Legalitatea rezultă din garanţiile sale. deşi cunoştea semnificaţia lor socială negativă şi a vrut ca aceste urmări să se producă. dar şi masele largi de oameni. pentru că ea se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din toate variantele posibile. 2. dacă autorul prejudiciului a prevăzut urmările faptei sale ilicite. politice. speră în mod uşuratic să nu se producă (este vorba de imprudenţă). Garanţii speciale: -Garanţii organizatorice-măsuri cu caracter organizatoric care permit consolidarea legalităţii. faptul ilicit cu urmări materiale (omorul. 5. Prin conduită ilicită se înţelege o acţiune sau inacţiune care contravine normei juridice. dacă ele au fost nesocotite.imprudenţa. pentru menţinerea echilibrului în societate. . să agraveze sau să atenueze urmările. Aprecierea conduitei constă în confruntarea ei cu modelul de conduită stabilit de diferite categorii de norme existente în societate (morale.instanţele judecătoreşti. este voinţa conştientă. fapte care stau sub controlul conştiinţei sale. neachitarea unei datorii în termenul prevăzut. 4. la raportul juridic. În dreptul penal. Răspunderea socială care cuprinde întreaga sferă a realizării normelor ia forma răspunderii politice. cea dintîi (capacitatea de a răspunde) atribuie subiecţiilor de drepturi calitatea de subiecţi pasivi ai răspunderii juridice. organizaţiilor obşteşti ci cetăţenilor. Aşa cum subliniem.Societatea are nevoie de ordine de securitate şi de justiţie. daunele societăţii sau unui individ. Un act nu poate fi oportun dacă nu este pe deplin legal. 3. sînt condiţii pozitive. Viaţa socială nu poate să existe fără răspundere. adică atingerea valorilor apărate de stat. sancţiunea juridică este mai gravă. elementele necesare care caracterizează producerea acţiunii şi să înlăture elementele accidentale. -Garanţii juridice-mijloace juridice cu ajutorul cărora se duce lupta contra infracţiunilor şi se restabileşte legalitatea şi ordinea legală.Doar prin intermediul normelor juridice sint reglementate cele mai importante laturi ale vieţii sociale:economia. cea din urmă şi anume existenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică. Dolul presupune întotdeauna intenţia de a păgubi.). juridice etc. Rezultatele conduitei ilicite vizează consecinţele săvîrşirii ei. În timp ce primele cinci condiţii. Ca formă specifică a capacităţii juridice capacitatea de a răspunde se deosebeşte de capacitatea de folosinţă şi de aceea de exerciţiu. O cerinţă de bază a legalităţii este asigurarea disciplinei de stat. neîngăduită de lege. pentru ca pe această bază să se stabilească cum să fie aplicat acest act excluzînd formalismul în aplicarea dreptului. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept sunt generale şi speciale: Garanţiile generale: 1. deoarece face posibilă stabilirea sancţiunii. 1. furtul) constituie aşa-numitele infracţiuni de rezultat. să execute rapid şi exact ordinile şi dispoziţiile superiorilor săi. Acţiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. este derivat din verbul latin "respondere". Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta ilicită săvîrşită de ea. iar această conduită este apreciată în mod negativ. etc. .). Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. Încălcarea legii atrage răspunderea juridică numai dacă autorul ei a acţionat cu vinovăţie. Importanţa rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este acelaşi în toate ramurile de drept. morale. tîlhăria.sînt apărate interesele societăţii.

fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. valabile pentru toate aceste forme.Imprudenţa înseamnă prevederea rezultatului păgubitor al faptei ilicite cît şi speranţa uşuratică. Forţa majoră. pagube produse din vina şi în cadrul activităţii profesionale. 4. în limitele cîştigului mediu lunar sau ale salariatului de funcţie pentru trei luni. Recuperarea prejudiciului depinde de modalitatea de răspundere materială.Răsp. 5. Civilă. 8. D. Iresponsabilitatea. Familială.răspunderea civilă. realizată prin forţa de constrîngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine. ea se circumscrie numai pentru ceea ce a săvîrşit autorul. 2. Comercială. şi din cauza unor boli psihice cronice. militare etc. dar cu un pericol social mai redus în raport cu infracţiunea se numeşte contravenţie. Legitima apărare-în stare de legitimă apărare se află persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. atunci nu se mai obţin efectele dorite nici în raport cu persoana ce a încălcat legea. a) Răspunderea civilă survine în urma încălcărilor normelor dreptului civil. narcotică. este necesar ca autorul sau o altă persoană să fie ameninţată cu un pericol grav care nu poate fi înlăturat. Problema dacă persoana respectivă este vinovată cu sau fără intenţie.Răsp. În principiu. . apare în urma încălcării normelor dreptului administrativ. -răspunderea administrativă.Răspunderea limitată-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material cauzat de el. Principiul justiţiei sancţiunii înseamnă totdeauna individualizarea corectă şi aplicarea adecvată a sancţiunilor prescrise de norma de drept. . aplicată în vederea restabilirii ordinii de drept. indiferent de particularităţile fiecăreia dintre ele. F. dispune de un şir de principii. a altei persoane ori un interes public de la un pericol emitent care nu poate fi înlăturat altfel. toxică. Asemenea fapte se cheamă abateri şi se sancţionează cu: mustrare. sau principiul proporţionalizării sancţiunii în raport cu gravitatea faptei. dispare şi efectul educativ al răspunderii juridice. de a-i aplica sancţiunea prevazută de legea penală şi de al constrînge să o execute. neîntemeiată de preîntîmpinare a rezultatului păgubitor. Eroare de fapt. E. organizaţii. 53. dar mai ales practică. dacă o persoană a fost acuzată pe nedrept.Răsp. etc. suspendări din funcţie.Răsp. . . o daună unei persoane). Cauzele care exclud şi cauzele care înlătură răspunderea juridică Există anumite împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică. al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a atrage la răspundere pe infractor. Neglijenţa înseamnă neprevederea rezultatului păgubitor. De asemenea. De respectarea acestui principiu depinde şi efectul educativ al răspunderii juridice. deoarece. sarcini Procedura contravenţională cuprinde totaliatea normelor juridice procesuale. amenda sau închisoarea şi confiscarea averii. Iresponsabilitatea-starea psihică a unei persoane care nu înţelege.. De aici distingem în dreptul civil răspunderea cu caracter reparator (sancţiuni reparatorii). antrenează răspunderea materială. scop. Aceste fapte ilicite constituie temeiul răspunderii contractuale. e)Răspunderea constituţionalărăspunderea Guvernului în faţa Parlamentului. . 54. d) Răspunderea disciplinară. în condiţiile în care există posibilitatea şi obligaţia prevederii. Formele de sancţionare în cazul săvîrşirii infracţiunii pot fi privarea de libertate. încălcarea de către unitate a dreptului salariatului la ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii personale. îndreptat împotriva sa. Principiul răspunderii personale implică şi regula că autoul faptei ilicite nu poate fi sancţionat decît o singura dată pentru aceeaşi faptă (non bis in idem). tot aici. pentru a se evita situaţia că. Principiul celebrităţii tragerii la răspundere juridica. Realizarea funcţiei fireşti de protecţie administrative-juridică a valorilor sociale prin intermediul normei materiale de drept . a deputaţilor. Cînd e vorba de o constrîngere psihică.răspunderea penală. De aceea există mai multe feluri (forme) de răspundere juridică. societăţi sau instituţii de către propriul personal sau membrii acestora. Constrîngerea fizică sau psihică. Cumulul difentor forme de raspundere juridică faţă de aceeaşi persoană şi cu privire la aceeaşi faptă nu încalcă această regulă. iar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile şi inacţiunile sale de a le dirija. răspunderea Preşedintelui Republicii Moldova. . amendă. Acest principiu necesită o corectă alegere a normei juridice sub a cărei incidenţă intră fapta ilicită. de regulă. Esenţa acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor răspunderii juridice. în forma legalităţii incriminării şi sancţionării "Nullum crimen sine lege" şi "Nulla poena sine lege”este valabil pentru toate formele răspunderii juridice. Reţinerea infractorului-Nu constituie o faptă ilicită acţiunea persoanei. Cu toate că acest principiu este formulat în materia dreptului penal. C. Legitima apărare. alienaţie mintală. Pagubele provocate unei organizaţii.autorul nu cunoaşte anumite împrejurări de care depinde caracterul ilicit al faptei. Răspunderea reparatorie este şi materială. acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe sancţiuni care prin natura lor sînt identice. pentru trecerea timpului să nu mai existe posibilitatea tragerii la răspundere. stabilirea naturii juridice a răspunderii în fiecare caz concret priveşte calificarea juridică a situaţiei de fapt. integritatea corporală. -răspunderea disciplinară. cît şi pentru societate.Principiul . nu o încalcă nici aplicarea sancţiunilor cumulative în cadrul aceleeaşi forme de răspundere juridică (de exemplu: închisoarea şi amenda. Aplicarea acestui principiu implică tragerea la răspundere la timpul potrivit.o singură violare a normei. Alţi autori consideră că răspunderea juridică se clasifică în: . Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social. nici cu societatea. care nu sînt legate de obligaţii contractuale. Eroare de fapt. A. în afară de formele concrete pe care le cunoaşte. În esenţă. reprezintă răspunderea disciplinară. Principiile răspunderii juridice. Desconsiderarea conduitei prescrise şi alegerea conduitei care nu ţine cont de interesul şi valorile ocrotite de lege atrag răspunderea juridică. încălcarea îndatoririlor profesionale de către acele persoane cărora le revin anumite atribuţii şi obligaţii în cadrul producţiei. Principiul legalităţii răspunderii juridice. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privaţiune de libertate). H. clasificare făcută de Nicolae Popa: . Formele răspunderii juridice. săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. răspunderea reiese şi din fapta altuia ori din acea produsă în comun cu altul. Tărăgănarea răspunderii poate provoca o neîncredere în capacitatea statului de a lua măsurile respective faţă de răufăcători. material şi real. un fundament. Chiar şi atunci. . retrogradări. sau sănătatea sa. care poate fi limitată şi totală. de interes major atît pentru individ. Răspunderea reparatorie vizează anularea consecinţelor prejudenciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea făptuitorului la acţiunea de a da sau a face în beneficiul păgubitorului. Orice răspundere juridică are un temei. Procedura contravenţională:noţiune. Conform acestui principiu se presupune că ceva fără să fi fost dovedit există cu adevărat. din neglijenţă sau imprudenţă. 2. Reţinerea infractorului.decăderea din drepturile părinteşti. Principiul justiţiei sancţiunii. Forţa majoră. Criteriile de clasificare a formelor răspunderii juridice în doctrina contemporană Compararea şi delimitarea formelor răspunderii juridice prezintă importanţă teoretică. reţinerea eliberării carnetului de muncă. salariatul a cauzat prejudiciu angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. Riscul întemeiat. I. reprezintă sancţiuni cumulative care se aplică în cadrul răspunderii juridice penale). o singură încălcare a normei de drept nu trebuie să determine decît o singură sancţiune juridică. transfer disciplinar.care se aplică pentru concedierea neligitimă din muncă.Răsp. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii. f) Răspunderea familială. Scopul tragerii la răspundere civilă constă.Răspunderea deplină-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material în volum integral.Răsp. Constituţională. Fapte ilicite civile care constau în neîndeplinirea unor obligaţii ce derivă din contract. c)Răspunderea administrativă. cînd în funcţie de situaţie. Există şi răspundere materială a unităţii faţă de salariat. există şi principii care sînt proprii unei anumite forme de răspundere. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fără stabilirea răspunderii juridice care îi revine. Penală. ci doar constrîngerea căreia nu i-a putut rezista. a unei tulburări psihice temporare sau patologice.Răsp. Principiul răspunderii personale care cere ca răspunderea juridică să fie strict legată de persoana care a produs fapta ilicită. 52 Caracteristicile răspunderii juridice principiilor Răspunderea juridică. care se numesc infracţiuni. . nici o persoană nu poate răspunde pentru fapta ilicită a altuia. Fapta săvîrşită cu vinovăţie. . G. ştie sau trebuie să ştie care sunt consecinţele negative nu are importanţă. Riscul întemeiat-Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. . ca şi principiile generale ale dreptului joacă un rol călăuzitor pentru instituţia de răspundere juridică. b) Răspunderea penala survine în urma încălcării dreptului penal. în repararea prejudiţiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite. Se aplică asemenea răspundere pentru: prejudiciul cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică.Răsp. Starea de extremă necesitate. . 12. avertisment. . decît dacă este vinovat şi numai în limitele vinovăţiei sale. care cuprind o sferă vastă de fapte ilicite civile. Principiul prezumţiei de nevinovăţie în stabilirea răspanderii juridice. 6. imediat. confiscări etc. Constrîngerea fizică sau psihică-Nu orice constrînjere exclude responsabilitatea persoanei. Riscul nu este întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul provocării unui dezastru ecologic sau social. Acestea sunt: 1. Administrativă. din intenţie. Discilpinară. Un moment important este ca persoana să nu întreacă limitele legitimei apărări. g) Răspunderea materială-este un model de răspundere reglementat de normele dreptului muncii pentru comiterea unui prejudiciu material cauzat prin comportarea ilicită de către o parte a raportului juridic de muncă celeilalte părţi în procesul de muncă la întreprinderi.Răsp.cînd fapta are loc datorită unor împrejurări străine şi neaşteptate. al altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav dreptul celui atacat sau interesul public. comune pentru toate formele de răspundere juridică. În cazul contravenţiilor. 7. Materială. născut ca urmare a săvîrşirii acţiunii. Răspunderea penală este definită ca un raport juridic de constrîngere. nu conduce cu acţiunile ori inacţiunile sale. care pot aplica sancţiuni administrative: avertisment. Nu va fi trasă la răspundere nici persoana care la momentul săvîrşirii faptei ilicite se afla în stare de responsabilitate. Patrimoniaşlă a membrilor cooperatori. Nu este în stare de extremă necesiatate persoana care în momentul săvîrşirii faptei îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Persoana poate fi trasă la răspundere numai în cazul că i-a fost dovedită vinovăţia. Principiul operativităţii răspunderii juridice-aplicarea sancţiunii reprezintă reacţia societăţii prin forţa de constrîngere a statului faţă de faptele ilicite. raport ce se stabileşte între stat şi infractor. ci prin săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daună). ca fază a aplicării dreptului. răspunderea este stabilită de organele administraţiei de stat sau de judecată. În afară de principiile generale ale răspunderii juridice. denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc. Starea de extremă necesitate-este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa. confiscare etc. B. Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infracţiune îl constituie pericolul social pe care îl prezintă. în momentul săvîrşirii ei. ce conţin anumite reguli de implimentare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. Fapte ilicite civile. instituţii. 3. interzicerea unor drepturi. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi a se supune sancţiunii. săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept. Aceste principii vor fi elucidate în cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului. vîrsta fragedă. Dacă aplicarea sancţiunilor. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de amenunţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere. reduceri de salarii. nişte idei călăuzitoare. Se consideră că aplică legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea. nu poate să-şi dea seama de consecinţele faptelor pe care le săvîrşeşte. amenda penală. o singura răspundere. După acest principiu nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta sa. destituirea din funcţie.răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituţională a Parlamentului). a activităţii didactice. Principial raspunderii pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. care pot fi împărţite în două categorii: 1.

care ar cuprinde toate tipurile de procedure administrative este imposibil. emiterea deciziei asupra cazului. reglementată de legislaţia în vigoare privind prevenirea şi curmarea de contravenţii. IV Latura subiectivă. Obiectul juridic complex-cuprinde 2 sau mai multe obiecte juridice nemijlocite reunite. cererilor. Anume acest mechanism constituie conţinutul de bază al procedurii contravenţionale.Generic. Obiectul material al contravenţieientitatea fizică împotriva căruia este orientat elemental material al contravenţiei.contravenţional ar fi practice irealizabilă fără instituirea unui mechanism procesul. Obiectul contravenţiei se divizează în: A) Obiect juridic: .lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea unei fapte cu pericol social şi se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin starea de pericol. Componenţa juridică a contravenţiei: Conţinutul contravenţiei-este prevăzut de norma incriminatoare şi poate fi definit ca o totalitate de condiţii prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional. legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală. cererilor. punînd un accent deosebit pe procedura administrativă. poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrîngere a statului. deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. susţinea că . Sarcinile procedurii contravenţionale: 1) clarificarea la timp.nemijlocit. susţine că . activitatea executivă a organelor abilitate. dacă ea n-a fost pusă în executare timp de 3 luni din ziua pronunţării. special împuternicite pentru a efectua cercetarea administrativă. . libertate de voinţă şi acţiune.. putem deosebi următoarele particularităţi: 1) procedura contravenţională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conţin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. împrejurările în care se comit unele contravenţii. constatarea cauzelor şi condiţiilor în care s-a comis contravenţia. Popova. Există subiect activ-este persoană fizică care săvîrşeşte o faptă contravenţională prevăzută de legea contravenţională.educarea cetăţenilor în spiritual respectării legilor. Vătămarea unui drept subiectiv este posibilă doar în cazul în care intervine un act administrativ individual. în condiţiile aplicării regimului juridic administrative. În sens formal. 4) stabilirae cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea contravenţiilor. inclusive a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor despre aplicarea pedepsei contravenţionale. persoana cu statut de militar. B) Guvernul.să aibă statut de military. prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane sau al unui terţ emise de:autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora. procesul administrative ear definit ca . Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu pot face obiect al unei asemenea acţiuni într-ucît prin ele însele. a conflictelor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate a administraşiei publice. bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. pentru că numai acestea produc efecte juridice.atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele acesteia.să dispună de statut de persoană sancţionată. Scopul procedurii contravenţionaleelaborarea unui mechanism bine chibzuit.. C) Procesul administrativ nu este o ramură autonomă în sistemul de drept. respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale ţinînd cont de faptul că nu poate fi executată decizia cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale. plîngerilor. acesta e folosit de legiuitor ca criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială.etc. inclusiv funcţionarul public. specialpe lîngă condiţiile obligatorii pe care trebuie să le aibă ca la subiectul active general..procedura cu privire la contravenţiile administrative este activitatea. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. Ministerul Administraţiei Publice Locale. procedura contravenţională este o totalitate de norme juridic procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional prin care sînt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii. În sens material contenciosul administrativ. revizuirea cazului.trebuie să aibă 16 ani împliniţi. Bahrah consideră că .examinarea cazului contravenţional. Obiectul juridic general-totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional. recunoscut de lege.este alt subiect al răspunderii contravenţionale sau nu. Subiectul active este: genera l. constitutive: I Obiectul contravenţiei-valorile. de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor.puterea garantată de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic. soluţionarea completă şi obiectivă a actului contravenţional. III Subiecţii contravenţiei. alte părţi ale procedurii contravenţionale sînt strict stabilite de legislaţia contravenţională. un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ. timpul. care se consideră vătămată într-un drept al său. B) Elaborarea unui cod administrativeprocesual. C) Raportul de cauzalitate-legătura de cauză şi effect între faptă şi rezultatul social periculos al acesteia. preşedintele raionuli şi primarul. 11 Fapta contravenţională şi componenţa juridică a contravenţiei Contravenţia este o faptă contravenţională ilicită. pentru că numai un astfel de de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane. Subiectul pasiv este victima acesteia sau persoana vătămată. Pornind de la noţiunile date mai sus.. Deci numai actele administrative pot fi obiect al acţiunii de contencios administrativ. Asigurarea executării hotărîrii adoptatepentru a realize această sarcină trebuie :anunţarea la timp a deciziei.o activitate de soluţionare a litigiilor apărute între părţile raporturilor administrative-juridice. care la nevoie. de o autoritate publică. săvîrşită cu vinovăţie. întăririi legalităţii. în vederea valorificării unui interes personal direct. care sînt vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. atacarea deciziei. fie de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. procedura cu privire la contravenţii administrative. direcţia teritorială control administrativ a Ministerului administraţiei Publice Locale. născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. şi de asemenea ca o activitate de aplicare a măsurilor de constrîngere administrativă.complex. plîngerilor. de aceea în unele ţări sa purces la elaborarea mai multor coduri. legislatorul a prevăzut un mechanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de constrîngere statală.General.. 3) procedura contravenţională presupune o activitate a organelor abilitate privind:prevenirea. Dreptul subiectiv este . relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională. adică o manifestare de voinţă. iar caracteristicile procesului administrative-ca un process de aplicare a normelor juridico-administrative şi ca un process de activitate a organelor executive şi de dispoziţie. prevăzute de lege. Se apelează la contenciosul administrativ atunci cînd este vătămat un drept prin actul administrativ. de aplicare a stimulărilor. de soluţionare a abaterilor disciplinare şi procedura cu privire la contravenţiile administrative. Ea constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a consecinţelor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori. resocializarea contravenientului şi demascarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor. a organelor special împuternicite de a soluţiona cazurile cu privire la contravenţiile administrative. instituţia contenciosului administrative relevă caracterul prctic de organizare a rezolvării litigiilor juridice dintre administraţia de stat şi administraţi. de soluţionare a abaterilor disciplinare. prin refuzul de a rezolva sau nerezolvarea în termenii prescrişi de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv. constatarea şi examinarea faptei contravenţionale. . care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere este prevăzută de lege pedeapsa contravenţională. de determinare sau de complicitate. responsabil. 5) prevenirea contravenţiilor. de un pericol social mai redus decît Infracţiunea. Contravenţia are 4 elemente 9. 5) procedura contravenţională are ca scop şi reeducarea contravenientului.procesul administrativ este o activitate reglementată de normele administrati-procesuale ai unor subiecţi ai raporturilor administrativprocesuale special împuterniciţi pentru a soluţiona unele litigii concrete din domeniul administrării de stat”. asupra Controlul judecătoresc legalităţii actelor . prin acte de executare.constatar ea faptei contravenţionale. funcţionarii din aceste structuri. în dependenţă de tipul concret de procedură. relaţii sociale. I Noţiune de contensios administrative: Instituţia contenciosului administrative reprezintă forma democratică de reparare încălcărilor legii de către organelle şi autorităţile administrative. motivimpulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi pe cale de consecinţă punerea în aplicare a deciziei. În doctrina juridică există conţinut juridic-condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea şi conţinut consitutiv-totalitatea de condiţii necesare exiostenţei contravenţiei şi care le realizează făptuitorul. generat fie de un act administrative. de limitare a puterii arbitrare a acestora. Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor înseamnă că trebuie stabilită norma materială a dreptului contravenţional care a fost încălcată sau nu. etc. reglementată de normele procesuale administrative-juridice. subiecţii sesizării. Deci. în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. Obiectul juridic generic-valoarea socială protejată de mai multe norme contravenţionale.sînt persoanele trase la răspundere contravenţională. prin care se stabileşte o nouă formă de răspundere administrativărăspundere suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei personae într-un drept al său recunoscut de lege.Inacţiunea este o comportare pasivă prin care nu se îndeplineşte o obligaţiune impusă de legea contravenţională. iar celelalte sînt secundare. 2) soluţionarea cazului contravenţional conform legii. Cotiurghin. Alţii considerau că . Astfel.vinovăţia făptuitorului. să fie posesor de permis de conducere auto sau armă individuală. II Obiectul sesizării: Obiectul sesizării-actele administrative cu caracter normativ şi individual. priveşte litigiile juridice. producătoare de efecte juridice ce emană de la o autoritate administrativă. de a aplica sancţiuni administrative”. în temeiul căreia acesta este în măsură. 3) asigurarea executării hotărîrii adoptate. prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al contravenţiei. să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului o anumită comportare. D) Locul. Majoritatea savanţilor consideră că: A) Procesul administrative este o totalitate de procedure separate: procedura de soluţionare a propunerilor.. 4) atît conţinutul acestei activităţi cît şi organelle abilitate de a examina cazul şi de a emite decizia asupra cazului. dintre care unul este principal. B) Rezultatul social periculos. B) Ilicitul-contravenţiile au un character dăunător şi sînt interzise de actele juridice. Noi susţinem că procedura de executare a deciziilor cu privire la sancţionarea contravenţională este cuprinsă de procedura cu privire la contravenţiile administrative. Subiect pasiv-persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenţie. Actul atacat trebuie să fie un act administrativ. Trăsăturile contravenţiei: A) Caracter antisocialcontravenţia se săvîrşeşte prin acţiune şi inacţiune. III Subiecţii sesizării în contenciosul administrativ sînt: A) Persoana .Părţile componente ale laturii obiective sînt: administrative: noţiune de contencios administrativ. B) Obiect material. A) Elementul materialfapta ca pericol social ce se manifestă prin acţiune sau inacţiune. de aplicare a stimulărilor. modalitatea sesizării. privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale. Elementele laturii subiective sînt:vinovăţia. examinarea şi emiterea deciziilor privind cazul contravenţional în limitele dreptului administrative. În anii 60 în fosta URSS. Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei. print-un act administrativ illegal. o modalitate de activitate a organelor executive şi de dispoziţie a organelor judecătoreşti”. militarul. scopulobiectul urmărit de contravenient.Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă norma prohibitivă ce interzice o anumită activitate. În sensul de sistem de instanţe specializate contenciosul administrative presupune acel mechanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-un drept al său legitim. Ca instituţie juridică contenciosul administrative este un ansamblu de norme de drept administrative. . Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ. obiectul sesizării. aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective. şi în caz de necessitate. subdiviziunile autorităţilor publice. executarea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale. deosebind astfel tipuri de procedure ca:procedura de soluţionare a propunerilor. nu produc efecte juridice. 2) normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariţie a raporturilor juridice generate de fapta contravenţională comisă. D) Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional.etc.curmarea. C) Culpabilitatea. Obiect juridic nemijlocit-valoarea socială ocrotită de o normă contravenţională şi relaţiile generale generate de aceasta.procesul administrative este o procedură de aplicare a normelor de drept administrativ. procesul administrative este activitatea unor organe statale şi obşteşti. de către o autoritate publică. trebuie să întrunească şi. II Latura obiectivăconţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului.” V.să aibă o anumită calitate(să fie persoană cu funcţie de răspundere).

cuvîntul e întîlnit în alte limbi cu aceeaşi semnificaţie:droit-la francezi..aplicarea şi cercetarea dreptului.care era izvorul suprem.Reprezentînd nişte reguli de comportament.în acest caz se urmăreşte exprimarea stării de legalitate specifică periadei postrevoluţionare franceze. 6) Actele de comandament cu caracter militar. Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de lege.Gradul lui de influienţă in formarea dreptului nu e acelaşi în toate zonile de pe glob..romanii au dat o definiţie dreptului.definiţiile normativiste se aseamănă cu definiţiile dreptului după criteriul formal.se punea accentul pe lege. de regulă.pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”.a ridicat şi ridică în continuare problema celui mai important element al său-al libertăţii. Actele administrative exceptate de la controlul administrativ: 1) Actele politice ale Parlamentului. ori să elibereze un certificat.e ansamblul regulilor obligatorii de conduită dintr-o societate.reguli care reglementează raporturile sociale.2 defineşte dreptul după izvoare.Mulţi autori defineau dreptul ca o „totolitate de legi”. unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale. împuternicite să efectueze controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative.etc. 5) Actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi de acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede altă procedură judiciară. să înlăture încălcările pe care le-a comis. 6) Instanţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea. o adeverinţă sau orice alt înscris în executarea hotărîrii irevocabile se va face în termenul prevăzut de dispozitivul ei..4dreptul după caracterul normativist. 3 ştiinţa dreptului-are ca obiect cercetarea normelor şi raporturilor juridice. pentru administrarea domeniului său privat. 4) Controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile.se realizează în .Definirea normativistă a dreptului.rightenglezi.a căror respectare e asigurată. să respingă cererea ca neîntemeiată sau depusă peste termen. Preşedintele RM.Obiceiul a constituit şi constituie şi astăzi um izvor de drept. la instanţa de la domiciliul reclamantului. Cererea poate fi depusă la instanţa de contencios administrativ.influenţate de religia creştină. sînt instanţe de drept comun în materie de contencios administrativ. Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate sau emise de Parlament.inclusiv cele juridice. Guvern.specifice-adevăr.de-a dreptul. să o admită.Definiţia lui Kant are în vedere aspectul egalităţii a dreptului.cum îl influenţează societatea şi cum ea contribuie la menţinerea şi perfecţionarea lui.Cuvîntul „drept” derivă de la latinescul „directum-directus”. iar în lipsa unui astfel de termen-în cel mult 30 zile de la data devenirii irevocabile. Instanţa de judecată judecă cererea în contencios administrativ cu participarea reclamantului şi pîrîtului. Dacă în urma admiterii acţiunii.iar dacă un cetaţian ar putea să facă ceea ce ele interzic. etc.Definirea fenomenului dreptului din acest punct de vedere e o mare dificultate deoarece realitatea social-istorică ne oferă un sistem de drept general.Dreptul e un fenomen dinamic. D) Avocatul parlamentar. autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ. Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor edministrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului.direct. 7) Actele de gestiune încheiate de autoritatea publică în calitate de persoană juridică. Deci se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană. timp de 30 zile de la data cînd reclamantul a primit de la organul emitent al actului administrativ contestat sau de la organul ierarhic superior refuzul în satisfacerea cererii. după ce s-a încercat restabilirea legalităţii pe cale administrativă a reclamaţiei. dacă legea nu prevede altfel. ordonarea activităţii autorităţilor publice.Definirea dreptului pe baza ideii de drept.sursa principală de inspiraţie a dreptului. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentăreclamantul înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ pentru a cere instanţei anularea actului administrativ. municipiului.Particularităţile generale.situaţie pe care nu o întîlnim în M.Noţiuni terminologice şi trăsăturile fundamentale ale dreptului. judecă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termen legal a cererilor şi verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale. ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege. în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc.cercetarea izvoarelor dreptului.Dreptul aparţine nu numai ştiinţelor juridice.elaborarea.drept. apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii. care atacă actele emise de autorităţile publice. Scopul contenciosului administrativ este de a contracara abuzurile şi excesele de putere ale autorităţilor publice.Dreptul fiind o ştiinţă. epizootiilor.Problemele definiţiei dreptului. sau să revoce actul administrativ emis cu acordul său.În doctrina juridică. la cerere şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termen a cererii. etc.Definirea dreptului din punct de vedere formal. XX e depozitarul celor mai multe analize.trăsăturile caracteristice ale dreptului. care prestează servicii publice.stabilind drepturi şi obligaţii juridice.Britanie. etc.Formal inseamnă nu numai forma de exprimare a dreptului. Pentru a avea calitate de reclamant în instanţa de contencios administrativ.Profesorul Goricar spune că”scopul fundamental al ştiinţelor juridice constă în a cerceta cum trăieşte dreptul în mediul social. Obiectiv o recunoaşte unui individ şi de care acesta se poate prevala în raporturile sale cu alţi oameni sub protecţia puterii publice. de o autoritate publică. B) procedura în faţa instanţei de contencios administrativ. capacitate de exerciţiu şi capacitate procesuală.Directus de la dirigo. să oblige pîrîtul să emită un alt act administrativ. Modalitatea sesizării: Procedura contenciosului administrativ trebuie privită sub forma a 2 faze: A) procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentă. 3) Controlul judecăroresc al legalităţii actelor administrative este un control de plină jurisdicţie.ci şi trăsăturile şi elementele acestuiantr-o definiţie se arată că dreptul după criteriul normativist.dreptate.din punct de vedere al conţinutului.Toma d Aquino înţelegea dreptul ca pe o reprezentare „a proproţiei între 2 lucruri”.dar şi al libertăţii. Cererea de chemare în judecată precum şi refuzul în primirea acesteia se soluţionează de către judecător în termen de 3 zile de la data depunerii. ea va solicita autoritatea emitentă ca timp de 30 zile de la data comunicării actului. C) data comunicării actului în cazul cînd nu este prevăzută procedura prealabilă.ci şi altor ramuri a ştiinţelor sociale:eticii. atunci legea prevede că poate să se adreseze la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. Kant definea dreptul ca pe un concept general ce include condiţiile în care facultatea de a se dezvolta a fiecăruia 2) Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are ca obiect exclusiv actele de putere producătoare de efecte juridice provenind de la o autoritate administrativă-actul care poate fi atact prin acţiune în anulare trebuie să fie un act administrativ. C) Curtea Supremă de Justiţie. o adeverinţă. dacă organul emitent are un organ ierarhic superior.înseamnă ceea ce e conform cu regula.Toate şcolile şi curentele gîndirii juridice. 2. iar sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.libertate şi dreptate. autonome constituite de autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea. sau să oblica organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana vătămată. el o poate ataca cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărîrii integrale.Oserie de autori clasifică definiţiile dreptului după 4 criterii:1 defineşte dreptuldupă ideea de drept sau just.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.Codul civil a lui Napolion era considerat perfect şi complet. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.Mult mai programatică e definiţia libertăţii axată de montesquieu pe ideea de drept.respectarea obligatorie a cărora ela nevoie e asigurată de forţa coercitivă a statului.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. Dacă reclamantul nu are domiciliu în Republica Moldova.Deşi toate izvoarele formale fixau un cdru al libertăţii.ca oricare alte ştiinţe particulare.are sarcina majoră să prezinte definiţia dreptului. să elibereze un certificat.universal valabil tuturor comunităţilor umane în evoluţiile lor istorice. sau anulareaîn tot sau în parte a acestuia.a nu face rău nimănui şi a atribui fiecăruia ce e a lui. printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat. asigurarea ordinii de drept.el îşi pune amprenta asupra realităţilor sociale. 3) Actele administrative referitoare la securitatea naşională a RM.Deci în definirea dreptuluidupă izvoare trebuie să se ţină seama de toateizvoarele şi nu numai de lege.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1 Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduită care într-o societate organizată guvernează raporturile dintre oameni şi sînt impuse în caz de necesitate cu ajutorul forţei de constrîngere.atunci nu ar mai avea libertate. acest termen începe să curgă de la: A) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege.O asemenea definiţie trebuie să cuprindă:esenţa.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr.Dreptul în sens etimologic al termenului.constituia însuşi dreptul. sub forma recursului graţios sau ierarhic. revocarea.la nevoie prin forţa de constrîngere astatului.definind dreptul pe baza ideii de just. actele administrative cu caracter individual emise de Parlament.studii şi definiţii asupra conceptului de drept care se întemeiază pe baza termenilor de libertate şi egalitate.în care arată că acesta înseamnă:atrăi în mod cinstit.Începutul sec.care înseamnă drept-orizontal sau vertical. epidemiilor. Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitate de a sta în justiţie. care se consideră vătămată într-un dret recunoscut de lege.originea. B) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru rezolvarea acesteia. sau s-o anuleze. verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului superior al Magistraturii.C) Procurorul. atacă actele administrative.în baza unei legi universale a libertăţii.Im. Soluţionînd acţiunea instanţa de judecată poate: să satisfacă cererea şi să anuleze în tot sau în parte actul administrativ.TGD sudiind fenomenul dreptului. Particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale. Preşedintele RM. Caracteristicile contenciosului administrativ sunt: 1) El constă în verificarea legalităţii dar nu şi a oportunităţii actelor administrative. incendiilor. 5) Controlul judecătoresc are un caracter complementar. Guvernului. 4) Actele administrative referitoare la aplicarea legii privind regimul stării excepţionale şi măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice pentru combaterea calamităţilor naturale.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.În limba latină cuvîntul care corespunde substantivului „drept” era „ius”-drept. Competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: A) judecătoriile. trebuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul.care investighează un anumit domeniu al realităţii. prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice.funcţii. sau orice alt înscris.controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit de cît se armonizează cu facultatea de a se dezvolta a aproapelui.mai mult sau mai puţin organizată. Judecătoriile judecă litigiile care ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului. B) curţile de apel. Cererea prealabilă se soluţionează timp de 30 zile de la data înregisrării acesteia de către organul emitent sau de organul ierarhic superior.În ceea ce priveşte noţiunea dreptului.În Evul mediu apar noi concepţii despre drept. În ceea ce priveşte definirea dreptului în conformitate cu izvoarele sale.El spune că „libertatea e de aface tot ceea ce legile permit. pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă. soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional.definiţia marxistă a dreptului îl reprezintă ca fiind voinţa clasei sau a claselor dominante ridicată la rang de lege. 2) Actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a RM. care la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său.îl asociază cu principiile libertăţii şi egalităţii. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.3defineşte dreptul după forma pe care o îmbracă normele juridice.ştiinţa dreptului îşi are particularităţile sale. de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în autoritatea administrativ-teritorială respectivă.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. poate hotărî.Potrivit primului criteriu. 8.În statele Europei prioritate în constituirea dreptului o au legile. comuneisau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţii locale.se întăresc în sistemul normelor juridice. iar în materie de despăgubire sarcina probaţiunii este pusă pe seama ambelor părţi. Dacă reclamantul nu este mulţumit de hotărîrea instanţei de contencios administrativ. persoanele fizice trebuie să aibă capacitate de folosinţă. E) Instanţele de drept comun şi cele specializate.Problematica dreptului poate fi abordată sub mai multe aspecte. de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv. Preşedintelui RM.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii.

devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.pe tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat.Legiuitorul cu dreptul de a aplica baza legii şi propriei convingeri bazate pe probile colectate şi în condiţiile care exclud orice presiune asupra legii.Prevenirea a dr.c)stabilirea restricţiilor şi interdicţiilor determinate de specificul relaţiilor de conducere.început.contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale legalităţi şi şi şi cele generale.b)determinării obligaţiunilor.d)acordarea în caz de necesitate a anumitor obligaţiuni specifice.Ele sînt acte de aplicare a dreptului în sensul direct al cuvîntului.ce privesc în primul rînd cazul individual.La rîndul său A.aceste hotărîri determină legăturile dintre subiecţii administrării şi obiectele conduse.f)formarea principalelor linii de interacţiune între diferite elemente ale sistemului organelor administrării cu de forţă actelor cel mai stat.amestecul care în activitatea apărarea se persoanelor exercită şi contravenţional nu se manifestă în favorea făptuitorului şi nici a persoanei vătămate şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.de-a cazului prin dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele soluţionarea efectuiază calea:a)determinării generale conduită administrării.2 A.3 în procesul aplicării unor măsuri de constrîngere statală trebuie să fie respectate limitele acesteia.sex.au contravenţional.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.A se împare în 2 grupe:A.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.Locul central în activitatea organelor administrării de stat îl ocupă emiterea actelor administrative(A.A sînt nişte variante juridice ale hotărîrilor de conducere.A ca acte juridice se juridică superioară.La contravenţionale şi la examinarea cazului organele împuternicite sînt independente şi se supun numai legii.A sfera unilaterală sînt cu caracter normativ sau individual adresate conduse.deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare pentru apărare.E una din formele de relizare a prezumţiei nevinovăţiei.A şi actele supravegherii din partea procurorului.Principiul aflării caracterizează prin:1 Emitînd în limitele copetenţei administrării sale de actul apărute juridic.a soţiei.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.examinează cazul numai măsurilor de constrîngere statală.în care se desfăşoară dosarului participa procedura pe la cazul contravenţională. spre deosebire de legile naturii.moartea.normele juridice au un caracter volitiv.cerinţele înaintate faţă de el.contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura împuternicit să contravenţională.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.a organelor de constatare a cazului contravenţional. aplicării stoparea procedurii contravenţional şi supunerea acestora legii.În art.independenţei uneia sau mai multor instituţii juridice ale dr.Criteriul principal de clasificare e proprietatea juridică.de examinare şi emitere a deciziei asupra cazului.Actele normative sînt individuale.Organul examineze cazul pentru sfera de acţiune a normelor dreptului civil.religie. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.2.examinării publice a cazului stipulează că contravenţia se examinează în mod public.A după criteriile:trăsături juridice.Aceasta e forma juridică de bază a activităţii executive.după titlu.statal sau internaţional.P.clasificare.Respectarea contravenţiile cerinţelor comise e legislaţiei asigurată la prin aplicarea măsurilor de influienţă pentru controlul sistematic din partea organelor ierarhic superioare şi a persoanelor cu funcţie de răspundere.A.Părţile au drepturi egale fiind investite de normele procesuale în ale raport dreptului cugradul contravenţional.ele fiind strict determinate.A e forma de exprimare a voinţei de drept şi de putere a împuternicirilor organelor puterii de stat.P.A sînt emise în baza şi în scopul îndeplinirii legii.deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.2 aplicarea măsurilor de constrîngere statală trebuie să se facă cu prevenirea persoanei faţă de care ea va fi aplicată.26 din Constituţie RM se arată că dreptul la apărare al fiecărui cetăţean e garantat de Constituţie.normele juridice indică un comportament esenţial.3 analogic poate fi trasată o linie între A.co nţinut.Ele conţin în sine anumite reguli de conduită.P.Principiile dreptului sînt acele norme sociale cărora li se supune un sistem juridic.A se deosebesc de actele juridice prin faptul că ultemele sînt mereu acte jurisdicţionale.5.starea socială şi materială. sancţiunii aplicate proporţionalităţii procesului de executare a legii.În dependenţă de acesr criteriu toateA.adică prescrierile care reiese de la subiectul administrării şi sînt obligatorii pentru executare de către obiectele conduse care determină scopurile şi acţiunele corespunzătoare necesare pentru atingerea lor.Nimeni nu poate fi silit sau împuternicite numai să mărturisească împotriva sa ori a să-şi să recunoască organelor cazul faptei examineze constatarea rudelor sale.Concluzionăm că A.schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi derective.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.chestiunele activităţii.236CCA prevede că în scopul sporirii rolului educativ şi preventiv al procedurii contravenţionale poate fi examinat in cadrul colectivelor de muncă.Persoana cu funcţie de răspundere ce prezintă organul în împuternicit.Din punct de vedere e unul organizaţional din mijloacele actul de individual pedepseşte prin lege. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.Organele competente sînt obligate să asigure părţilor în procedura contravenţională.de revizuire a cazului şi de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contravenţionale.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.a soţului.P.orice parte a procedurii contravenţionale are dreptul să fie asistată de un apărător din momentul .legat de realizarea practică a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi de dispoziţie.Toţi sînt egali în faţa legii.A de sînt:1prin formele unilateralitatea expresiei de voinţă exprimate deosebesc activitate caracteristice împotriva sa. telor contravenţionale. de specialitate cea mai răspîndită e clasificarea A.P.fiecare om are dreptul să reacţioneze independent.alte împrejurări.limbă. Contravenţional faptelor contravenţionale ca sarcină de bază contravenţionalenu pot fi realizate fără aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi de asigurare a a procedurii investit de contravenţionale. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.drepturilor şi responsabilităţii participanţilor la acest proces.Cu ajutorul a se A.Particularităţile speciale ale dreptului.Trăsăturile înA.obligatorii.2 A.fără al reduce numai la aplicarea sancţiunilor.Art.Princip.e)efectuarea ocrotirii ordinii stabilite în sfera administrării de stat şi creearea garanţiilor ei juridice.A sînt emise în corespundere relaţiilor cu competenţa sociale de organelor administrării publice în scopul reglementării administrare de acelaşi tip.A.Aceste reguli sînt:1măsurile de constrîngere pot fi aplicate numai de organele abilitate în limitele competenţei lor.În procedura contravenţională e obligatorie aflarea adevărului despre împrejurările în care s-a comis contravenţia şi despre persoana pasibilă de răspunderea de mărturii contravenţională.ele contractuale se de A.origine sau element fundamental.precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc stat.adică în ele sînt mereu exprimate recomandări juridice ale puterii de stat.4 în mijloace importante de creare şi asigurare regimului legalitate administrării publice.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice. şi nu conduita unei persoane.liberării procedurii contravenţionale.A).fără deosebire de originea lor.logodnicului vinovăţiia.organele în baza în procesul stat.A.A relaţiilor celei acţiunea sociale mai în de de pe sfera sarcinilor reglementare administrare reguli de pericolului social al faptei comise. egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.P.adică care ordonează întregul drept pozitiv ce axistă pe un arial geografic.Procedura contravenţională e un gen de activitate executivă şi de dispoziţie a organelor abilitate în domeniul combaterii procedurii principii contravenţionalităţii.3.adică ele sînt sublegislative.A.folosirii limbii materne prevede că cetăţenii care aparţin minorităţii naţionale.de rasă naţionalitate.4asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor cărora li se aplică măsurile de constrîngere statală etc.P.A e prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit bazată pe legee orientată la stabilirea normelor de drept sau apariţia.3 Conţinutul acestei expresii de voinţă e compus părţilor de din prescrierea A. 6Actul administrativ:noţiune.g)concretizarea obază pentru normelor emiterea sînt tipul interpret.În lit.Principiile Termenul de bază vine de a la bază în realizarea uneia din sarcinile procedurii contravenţionale-clarificarea la timp.la locul de învăţătură a făptuitorului.4.care nu depind de voinţa oamenilor. pornirii procedurii. principiu latinescul principium şi are sensul de obîrşie.Esenţa A.determinat.ultimile răspîndit alA.actele normative conţin programe de administrare.P.A după conţinutul lor sînt cu predilecţie activitatea pozitive.Principiile contravenţionale instituţionale-sînt sînt nişte caracteristice legii.studii.proporţionalităţii presupune că felul şi asprimea pedepsei aplicate să reiasă din gradul pericolului social al faptei contravenţionale comise.definite unice.sub toate aspectele.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.E un instrument de 13.formulînd nişte reguli de aplicare a lor.hotărăsc adevărului obiectiv.adică ele organizează organele de combatere a contravenţionalităţii măsurile constrîngere statală.După conţinut ele sînt acte directive.Examinarea cazului cu privire la comiterea contravenţiei se efectuiază pe baza principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a organului care examinează cazul.în caz de încălcare a drepturilor şi intereselor sale.P.prin mijloace legitime.activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.acţiunea în spaţiu.garanţiei dreptului la apărare.Acest principiu e una din formele de manifestare a individualizării răspunderii contravenţionale care prevede că fiecare individ răspunde personal pentru fapta săvîrşită.

El poate fiprealabil.conducătorii din autorităţile publice a unităţii teritoriale autonome cu statut social”Găgăuzia.Funcţia Serviciului Public înseamnă unitatea primară a autorităţii publice care determină locul şi rolul cetăţianului în munca socială în sistemul serviciului public.A procedura de elaborare a acestuia poate fi de la cea mai simplă pînă la cea mai complicată.competenţa.interamurale.hotărîri.cercetările şi anchetile-se efectuiază în vederea emiterii A.Etapa pregătirii deciziei se încheie cu elaborarea variantelor de rezolvare a problemei.concordanţa cu părţile interesate. 7.Referatele.folosite îndeosebi la emiterea actelor au din un juridice caracter specialişti importante.Ele curente.motivarea juridică.Guvern şi alte organe publice centrale sau locale în limitele competenţei lor stabilite de Constituţie şi alte legi.2 funcţia de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale.respectarea formei stabilite pentru ele.Studiile-sînt operaţiuni de administraţie.Primarii-derective.exigenţile faţă de pregătirea lui profesională.informările seamă.Acordul constituie consemţămîntul unui organ administrativ.executivă.A.a unei autorităţi pubţice.Statistica-se foloseşte la emiterea actelor cu caracter normativ.În esenţă.normative.2de importanţă raională.Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatoric-o juridic al autorităţii publice care angajiază funcţionarul potrivit locului şi rolului acestei funcţii în structura şi autorităţii nivelului de publice.Avizul e o opinie a unei autorităţi a administraaţiei publice.Toate aceste activităţi pot fi raportate la 3 faze:activităţi ale fazei pregătitoare.Asupra proporţiei acţiunelor organelor cracterul competenţei organelor corespunzătoare.în cazul celor individuale.denumită şi faza deliberării.calificată-2/3 din membrii organului colegial.dispoziţii.hotărîri.motivarea.individualereprezintă o operaţiune importantă pentru a stabili competenţa organului ce trebuie să emită actul respectiv.În statutul juridica funcţiei publice sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile şi responsabilitatea persoanei ce va ocupa această funcţie.funcţia publică şi statutul instituie Pralament.funcţionarii de execuţie din acesteautoritţi şi funcţionarii de conducere din autoritaţile administraţiei publice locale.dintre anterioare sînt avizul operaţiunele actului acordul şi procedurale administrativ emiterii administraţăei publice.aprecieri şi uneori propuneri.În aceste cazuri se utilizează statistici pentru a se vedea frecvenţa anumitor fenomene.care fiind utilizate conduc la relizarea eficientă a scopului trasat de A. superioare şi centrale.Ministerile hotărîri.solicitate de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui A.judecătorească.conformeare obligaţia de asolicita şi de-a se conforma acestor avize.exigenţile faţă de pregătirea lor profesională.Expertizele şi unele proceseverbale.2acte a unică.Consiliul raionalcorespundă următoarelor cerinţe înaintate faţă de el:legalitate.A de un alt organ.concomitent.precum şi pentru a asigura celelalte condiţii de legalitate ale actului.Toate satisfacerii intereselor publică generale conform societăţii. Conform constituţiei RM organele celor 3 verigi a puterii au datoria de a exercita aceste o funcţii se anumită exercită în funcţie scopul ale legii legislativă.absolută-jumătate din membrii aleşi.fiecare subiect al activităţii împuterniciri de a emite asemenea acte.A.Din punct de vedere juridic actele individuale sînt fapte juridice de care e legată apariţia. se 7 al şi obligaţiile.emise ale se de organele de corespunzătoare de administrare administrărăă răsfrînge 5 Funcţiile de bază ale diferite date.La pregătiria emiterii deciziei se efectuiază o serie de operaţiuni tehnico-materiale pe care le întreprind funcţionarii publici ai organului emitent.Propunerile-prin ele un organ al administreaţiei publice sesizează organul competent să emită actul în vederia luării acestei măsuri.Dintre condiţiile procedurale concomitente o deosebită importanţă prezintă cvorumulreprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru adoptarea actului.directive regulamente.Fiecare tip de organ al administrării publice emite în corespundere cu competenţa sa anumite acte normative şi individuale.instrucţiuni.Avizele pot fi:facultative-atunci cînd organul emitent are dreptul de a hotărî să ceară sau nu părerea altui organ.ramurală.A.În acest sens se deosebesc A.posterior.rapoartele.cu caracter normativ sau individual.3 include ceilalţi funcţionarii din aparatul administraţiei publice locale.A.3de importanţă locală.După modul de emitere a deciziei deosebim:1actele organelor organelor de colegiale conducere ale administrării(hotărîrea guvernului).consultative-organul emitent are obligaţia să ceară avizul altui organ.A de importanţă generală.În lit.Etapa a 2 e cea adoptării sau emiterii propriu-zise a actului.A pot fi clasificate în dependenţă de statutul de drept a organului emitent ce determină acţiunele spaţiale ale actelor.cu caracter normativ sau individual.A.Expertizele speciale compuse individual tehnic şi se fac de către servicii .Această aducerea la cunoştinţa generală a actelor normative.volumul chestiunilor de conducere.Preşedintele RM. stat.A.A).Astfel de operaţiuni sînt:evidenţa actelor juridice.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.În legia serviciului public e dată următoarea conducere clasificare:1funcţia din autorităţile de publice ordine.În concluzie am puteaspune că actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului-poate fi simplă-jumătate din numărul prezenţi.După acest criteriu deosebim:1A.caracterului ocuparea funcţiei prealabil. de specialitate există diferite opinii privind clasificarea funcţiilor publice.A de importanţă republicană.Următoarea etapă constă în etapă e cea posterioară adoptării saa emiteriiA.dar nu e obligat să se conformeze acestuia.soluţionare executive şi operativă derective a e chestiunilor dotat cu tehnicieni.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.menite să asigure o fundamentare în fapt a acestora.Preşedintele RM emite decrete.Procedura de elaborare a actelor administrative (A.În dependenţă de forma şi caracterul A.Verificările.a unei autorităţi pubţice.A competenţă profesională care se cere pentru respective.guvernulşi emit trebuie să ordonanţe.Procesile verbale constată anumite situaţii dările de de drept sau cuprind de şi fapt.schimbarea sau încetarea relaţiilor administrativ juridice.Ea cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul.dat pentru emiterea A.activităţi concomitente emiterii actului şi activităţi posterioare emiterii actului.soluţionate cu ajutorul lor. Actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.Potrivit juridic al ei legii de Serviciului Public.economiei.precum şi la cunoştinţa celor interesaţi.A.O mare importanţă o are denumirea A.drepturile art.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful