2. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine, ideologii. Aşadar, statul este o comunitate naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică care să-l organizeze şi să-l conducă. Astfel fiind văzute lucrurile, într-un sens restrâns, putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere. Prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale statului: poporul (naţiunea); teritoriul; autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea. 1. Poporul. Într-o definiţie simplă, poporul este văzut ca un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o entitate concretă care alcătuieşte un stat. În literatura de specialitate, acest element inerent al statului se întâlneşte şi sub denumirea de populaţie. Îl considerăm incorect deoarece, termenul populaţie poate deveni o sursă de ambiguităţi. Având un caracter elastic, el se poate atribui şi la o zonă, o regiune. În afară de aceasta din populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor are un înţeles concret şi se utilizează numai alături de noţiunea stat. Pentru a identifica poporul unui stat au fost elaborate anumite criterii care include: • un ansamblu de indivizi care se bucură de următoarele trăsături comune: o tradiţie istorică comună; identitate etnică; omogenitate culturală; unitate lingvistică; afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă economică comună; • ansamblu de indivizi trebuie să fie format dintr-un anumit număr de membri; • ansamblul de indivizi ca un întreg trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca popor sau conştiinţa de a fi popor. Poporul unui stat poate fi constituit şi dintr-o singură etnie dacă ea este singura care s-a asociat în stat. În realitate, în statele contemporane conveţuiesc alături de etnia de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu constituie poporul. Astfel, poporul Republicii Moldova îl constituie etnia de bază, românii (moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea de cetăţean al republicii. Criteriile de identificare a unui popor sunt specifice numai pentru etnia de bază care a decis asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice . De aici putem conchide că pe teritoriul unui stat nu pot exista două popoare, deoarece toate elementele constitutive ale statului se caracterizează prin unicitate, printr-o strânsă legătură politico-juridică cu profunde semnificaţii şi consecinţe. 1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezintă o parte a unei etnii de bază care sa asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi care în virtutea anumitor factori istorici sa-u desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, aşezându-se cu traiul compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor. Conform protocolului adiţional adoptat la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene, autonomia este definită ca instrument de protecţie al grupurilor etnice.

În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază trei forme de autonomie cum ar fi: Auton. terit. în cazurile în care gr. etnic este majorit. în zona în care trăieşte; Autonomie culturală, pentru cazurile în care grupul etnic nu este majoritar în zona în care trăieşti; Autoadmin. locală, p/u cazurile în care membr. gr/lor etnice locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt majoritar decât în unităţi administ. mai mici. Astfel, art. 111 din CRM, în care se stipulează că localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul Republicii, le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale, trebuie înţeles că este vorba de autonomii administrativ teritoriale şi nu politice. 2. Naţiunea. Definiţiile date naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori mergând chiar la negarea acesteia. Considerăm totuşi că naţiunea exprimă istoria, continuitatea, mai ales continuitatea spirituală şi materială. Două elemente esenţiale ale conceptului de naţiune sunt demne de a fi evidenţiate. Primul element este de ordin psihologic, înţelegându-se unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi de sentimente care alcătuieşte conştiinţa naţională. Al doilea element este limba. Astfel, naţiunea o putem defini ca o comunitate istorică de oameni, constituită pe parcursul formării comunităţii teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii literare comune, a trăsăturilor specifice ale culturii şi psihologiei naţionale. Teritoriul Al doilea element al statului, este constituit din teritoriul, prin care se înţelege o suprafaţă de pământ bună de locuit în raport permanent cu poporul. Această suprafaţă de pământ este formată din suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi coloana aeriană aflată de asupra acestora. Teritoriul este indisolubil legat de popor şi din aceste considerente este denumit şi teritoriu etnic.Fără acest element, un ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. Pentru o bună înţelegere a rolului teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: *3 Permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state; *4 Constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populaţiei; *5 Constituie simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale; *6 Sub aspect fizic şi în anumite limite determină întinderea şi prerogativelor publice, suveranitatea şi independenţa; *7 Asigură şi accentuează calitatea însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; Constituie un mijloc de acţiune al statului, întrucât autorităţile publice se pot manifesta eficient doar în anumite limite teritoriale . Constituţia Republicii Moldova în art.3 fixează teritoriul ca element constitutiv al statului, precizând că el este inalienabil ceea ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat. Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe teritoriul Republicii Moldova nu se pot autodetermina alte etnii nu pot constitui state sau altfel spus republica nu poate fi federalizată nici sub un aspect. 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3 din Constituţie prevede că frontierile ţării sunt consfinţite prin lege organică. Frontierele sunt necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa în spaţiu competenţa statală sau limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat. 2. Organizarea administrativteritorială.Cât priveşte organizarea administrativ teritorială a statului vom elucida unele probleme specifice. În literatura de specialitate se întâlnesc două opinii privind natura organizării administrativ-teritoriale. Unii consideră că are loc delimitarea teritoriului şi a populaţiei în unităţi administrative, alţii împărtăşesc opinia că are loc numai delimitarea teritoriului în unităţi administrative. Ne raliem ultimei opinei deoarece considerăm că în organizarea administrativă a teritoriului

*0 *1 *2

*8

elementul unic este teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat el devine obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o bază a organizării puterii, deoarece cum deja am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini şi apatrizii şi din aceste considerente nu poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul populaţiei în organizarea administrativteritorială, cum consideră cu bună dreptate Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul delimitării teritoriului, alături de criteriile: geografic, social, economic, climateric, căi de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea in consideraţie şi criteriul demografic, braţe de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea teritoriului este un factor fix, iar populaţia un factor mobil. În altă ordine de idei vom menţiona şi faptul că în statele contemporane, în care colectivităţilor locale li s-a garantat prin normă constituţională dreptul la administrarea autonomă a unor probleme de interes public local, unitatea administrativteritorială şi-a schimbat natura juridică. În cadrul ei alături de realizarea unitară a puterii de stat, în baza principiului descentralizării administrative, are loc şi administrarea autonomă a unor interese publice locale. Astfel fiind văzute lucrurile, putem afirma că delimitarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale are loc în scopul realizării unitare a puterii de stat şi realizării unor interese publice locale ale colectivităţilor integrate în unităţile respective. Cât priveşte organizarea administrativteritorială a Republicii Moldova, articolul 110 din Constituţie precizează caracterul organizării administrative a teritoriului şi cadrul juridic al localităţilor. Legea din 7.12.1994 privind organizarea administrativteritorială dezvoltă reglementările constituîionale, stabilind structura unităţilor administrativ-teritoriale sub forma: raioanelor, oraşelor şi satelor. Satul este unitatea administrativteritorială de bază. Un sat reprezintă populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singură unitate administrativ-teritorială, numită comună. Oraşul - este o unitate administrativ teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic şi social cultural. Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării, acordându-li-se, în anumite cazuri, statutul de municipiu. Autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociaţie umană organizată în el trebuie să existe o ordine juridică, o putere care sa-l organizeze şi să-l conducă. Autoritatea politică exclusivă, sau altfel spus puterea politică, aparţine celor care au constituit statul - poporului. Această putere, fiind o putere suverană, se deosebeşte de altele, având trăsături specifice, caractere care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc aparte în interiorul ansamblului formelor de putere socială. Puterea politică o definim ca putere a unei colectivităţi umane organizate în stat, având un caracter organizat şi instituţionalizat, supremă în raport cu alte puteri sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitată în numele poporului pentru realizarea liberă şi conformă voinţei sale a problemelor lui interne şi externe. Puterea politică se caracterizează prin unele trăsături esenţiale prin care ea se deosebeşte de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de aceasta, puterea politică se manifestă şi printr-un caracter instituţionalizat, impersonal, permanent şi prin supremaţie. Independenţa, elementul principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state.

3.Formele de guvernământ. În dreptul constituţional, un criteriu de clasificare a statelor îl constituie şi forma de guvernăţânt, sau modul în care se exercită puterea. Evident forma de guvernăţânt este independentă de structura de stat, deoarece aceiaşi formă de guvernământ poate exista în state cu diferite structuri. De exemplu, Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar, iar forma de guvernământ în ambele – monarhie constituţională. Forma de guvernământ a preocupat gânditorii politici încă din antichitate, cum ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica), Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în celebra lucrare Politica, spunea despre guvernământ, că acesta fiind puterea suverană a cetăţii trebuie, în chip necvondiţionat, să se compună ori dintr-un singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din această formulare, elementul principal care distinge formele de guvernământ îl constituie raportul dintre instituţiile care exercită puterea. În literatura de specialitate există mai multe viziuni privind determinarea formelor de guvernământ. Unii autori se conduc de o interpretare clasică, care porneşte de la Montesquieau, clasificând formele de guvernământ în monarhie şi republică. Alţii, le clasifică în: democraţie, monocraţie, oligarhie, forme mixte, forme specifice a statelor socialiste. Această clasificare, bineînţeles nu este lipsită de temei şi are dreptate Benoit Jeanneau când spune: în determinarea formelor de guvernământ trebue să ţinem cont de realitatea istorică, deoarece monarhiile sunt mai mult simbolice, aristocraţia aproape a dispărut, republica are cu totul altă semnificaţie decât cea originară, democraţia îmbracă forma sistemului reprezentativ, despotismul se înfăţişează în forme mai subtile decât tirania elementară, dictaturile sunt disimulate prin “conducerea colectivă” Însă , la o privire atentă a evoluţiilor istorice a statelor şi a formelor lor de guvernamânt vom observa că în anumite perioade au avut loc devieri de la formele clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că a avut loc, (Italia, Germania, URSS în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată ca formă tradiţională de guvernamânt, deoarece, mai devreme sau mai târziu, statele respective, au revenit la forma clasică republicană. În această ordine de idei putem afirma despotismul monocraţia etc. Sunt derivate de la formele clasice de guvernământ. 1. Monarhia. Într-o formulă simplă, monarhia se caracterizează prin guvernământul unei singure persoane, a monarhului însă, această definiţie este corectă pentru o perioadă anumită din evoluţia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute. Această formă specifică s-a menţinut în unele state până la începutul secolului XX (imperiul rus, imperiul otoman). Odată cu apariţia constituţiilor, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi : monarhia limitată (constituţională) în care puterea monarhului este limitată de constituţie; monarhie dualistă în care parlamentul şi monarhul au poziţii egale în exercitarea puterii. În perioada contemporană monarhul s-a păstrat sub formă de monarhie parlamentară, în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, având mai mult un caracter simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor respective. Oricum, monarhul a rămas şef de stat fiind atribuit de constituţii cu împuterniciri specifice funcţiei: semnarea legilor, numirea în funcţii, acreditarea deplomaţilor străini, dezolvarea parlamentului şi altele. 2.Republica. Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Dar pentru a pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea. Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe

sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în: prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare. Repub. Prezid..Ca formă de guvernământ, republ. prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului. Republ. semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană. În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului. Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură în faţa parlamentului pentru activitatea sa. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia. Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de ex.: participarea la diferite ceremonii etc..Forma de guvernământ a Republicii Moldova. Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1), forma de guvernământ a statului este republica. Art.77 din constituţie stabileşte că şeful statului este Preşedintele republicii care reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integităţii teritoriale. În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc că guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este alcătuită din prim-ministru, primvice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia că Republica Moldova forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială, în care există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţia specifice reprezentative, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale cu răspundere politică în faţa parlamentului.

4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE STAT Prin Structura de Stat în dreptul constituţional se înţelege organizarea puterii în raport cu teritoriul. Statul simplu sau unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice. Reântorcându-ne la elementele constitutive ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt caracteristicde numai câte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; câte un singur rând de oragne supreme ale puterii de stat. Normele juridice ale statului sunt edictate de la un singur centru cu validitate pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului unitar cetăţenii dispun de o singură cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează şi prin faptul că ele posedă calitatea de subiec al raporturilor de drept ionternaţional. Organizarea administrativ-teritorială a statelor unitare poate fi organizată două sau trei nivele, însă, organele de stat situate în unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform organelor centrale. În literatura de specialitate, statele unitare mai sunt calificate ca centralizate sau descentralizate. În statele contemporane există o delimitare strictă a competenţilor între centru şi periferie. Dacă, în baza descentralizării administrative, unele competenţe sunt transferate de la centru spre periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de state descentralizate. Statele în care acest transfer de competenşe nu este realizat (statele din sistemul socialist) suntem în prezenţa statelor centralizate. Repăublica Moldova, conform art.1 din Constituţie este declarat stat unitar şi indivizibil, iar în baza art.109 este considerat şi descentralizat. 2. Statul compus sau federativ. Statul federativ este compus din mai multe state, subiecţi ai federaţiei, care în ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaţional. Statele membre ale federaţiei, fiecare în parte, dispune de toate cele trei elemente constitutive pe care le deţine un stat, însă, în comun, ele constituie încă un rând de organe federale ale puterii, care execută toate cele trei funcţii juridice ale statului: legislativă, executivă, jurisdicţională. Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să aibă loc delimitarea de competenţe dintre organele federale ale puterii şi organele statelor membre. Delimitarea are loc în baza constituţiei frederale iar ceea ce le revine statelor membre se reglementează la fel de constituţiile proprii. Raporturile dintre subiecţii federaţiei sunt raporturi de drept intern, pe plan extern subiect al raporturilor este statul federal. Statul federal poate fi analizat în baza a două principii: a) princip iul participării: statele membre participă la formarea deciziilor statului federal. Astfel, parlamentele statelor federale sunt bicamerale, dintre care una din camere fiind cea care reprezintă statele membre. b) Princip iul autonomiei: statele membre dispun de propria constituţie, adoptă propriile legi, dispun de organe executive şi jurisdicţionale. O caracteristică a statului federal poate servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă legislaţia federală nu prevede altceva. Putem identifica următoarele elemente caracteristice unei federaţii: • două rânduri de organe supreme; • populaţia federaţiei poate deţine cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia comună, federală; • caliatea de de sub. unic al rap/ lor de dr. internaţ. aparţ. federaţiei; • parlamentul federaţiei este bicameral, o cameră reprezentând statele membre iar altă cameră întregul popor al federaţiei;

• dreptul constituie un “sistem integrat”, format din norme federale obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme ale statelor membre obligatorii numai pe teritoriul staelor respective;

• existenţa unor org. jurisdicţionale de drept comun sau specializate. 3. Uniunile de state. 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră uniunea personală care se caract. printr-un şef de stat comun pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a reginei Victoria etc. 2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caract. prin existenţa unor org. speciale comune, în deosebi în afacerile externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o etapă spre formarea statului unitar. Sunt cunoscute ca un. r. uniunea AustroUngară (1815-1905). Au constituit deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). 3. Confederaţia de state. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state în care statele membre îşi păstrează suveranitatea şi independenţă creând, în scopul realizării unor interese comune, organe speciale. Caracteristicile principale ale unei confederaţii sunt: • constituirea are loc printr-un tratat internaţional; • crearea unui organ comun cu un caracter consultativ; • păstrarea dr/lui de a denunţa tratat. de constit. şi părăsirea confederaţiei. Confederaţiile în prezent au un caracter istoric, la timpul lor fiind etape spre constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia Statelor Unite în 1787 s-a transformat în federaţie; Confederaţia germanică (18151871) a precedat formarea imperiului german în 1871 şi a federaţiei germane în 1949.În prezent această formă de uniune de state este rar folosită fiind mai efective unele noi forme de asociaţii de state. 4. Asociaţiile de state. 1. Commonwealth. Anglia, pentru a-şi menţine influenţa asupra fostelor colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanică de Naţiuni ce reprezenta o asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu Commonwealth of Nations pentru a sublinia caracterul unei asociaţii de state libere şi egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care: Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh etc. Din punct de vedere al dreptului internaţional toate statele membre ale Commonwealth-ului sunt subiecte depline, titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef al Commonwealth-ului. 2.Comunitatea franco-africană. Şi această asociaţie, care numără aproape 40 de state, a luat naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, anual dezbat aspecte social-economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză. 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. În 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul de a demonstra

entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire, apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor membre prin intermediul votului univers. UE dispune şi de un org. executiv numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre. Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice, amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile cooperării politice şi în special cerinţa de a acţiona în comun pentru a implimenta o politică externă europeană. Prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile interne a statelor membre. 4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova. Obiectivele majore ale CE sunt următoarele: • protejarea şi dezvoltarea democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului; • soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;

favorizarea dezvoltării culturii europene. Organele de conducerere ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale; Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au semnat un document fără precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic. Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să semneze Acordul menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.

6.Teoria separării (echilibrului) puterilor în stat.
Teoria separării puterilor în stat are o largă răspândire în statele democratice contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, de exemplu, Regele Lud. al XIV care este cunoscut şi prin celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. Aristotel în Politica a demonstrat că în orice stat sunt trei părţi de care leguitorul trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost dezvoltată de John Locke care vorbea şi el de trei funcţii distincte ale statului. În continuare, ideea a fost preluată şi dezvoltată de Montesquieau în celebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fără a face trimitere la Aristotel sau John Locke, de unde s-a creat falsa impresie că Montesquieau este fondatorul, părintele teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui Montesquieau în definitivarea teoriei este inestimabil, deoarece de la el încoace ea a început a fi aplicată în practică. Explicând conceptul de “separarea a puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat există teri puteri: puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În virtutea celei dintâi, principile sau autoritatea face legi. În virturea celei de-a doua, delară război sau încheie pace, trimite sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si simplu, putere executivă a statului. Primul care a observat disensiunile dintre teoria unicităţii puterii şi teoria separării puterilor a fost J.J.Rousseau care scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să împartă suveranitatea în principiu, o împart după obiectul ei, o împart în forţă şi în voinţă, în puterea leguitoare şi puterea executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de război, în administarţie interioară şi în puterea de a trata cu străinii, uneori ei confundă toate aceste părţi şi alte ori le separă… „ În concluzie, putem afirma că teoria separării puterilor trebuie înţeleasă ca o teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de frâne şi contrafrâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, stabilite de constituţie, în exercitarea atribuţiilor. Odată cu apariţia constituţiilor scrise, principiul separării, echilibrului puterilor în stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele constituţii principiul nu este înscris expres dar, modul în care sunt echilibr. puterile, vorb. de existenţa lui. De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 art.: acordă puterea legisl. federală congresului; puterea execut preşedintelui; iar puterea jud. tribunalelor. La fel şi constit. Spaniei, Belgiei denumeşte autorităţile statale ca puteri. Unele constituţii (Elveţia, Republica Moldova) prevăd expres principiul separării puterile în stat în legislativă, executivă şi jurisdicţională. Alte constituţii (România) nu diviz. Autorit. în puteri, nu folosesc termenul separarea puterilor, însă, realizează echilibrul autorităţilor care exercită puterea. Principiul separării, echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-àvis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi. 4. Separarea, echilibrul puterilor în în Republica Moldova. Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990. După 27 august 1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile

statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea trebuiesc corelate cu principiul enunţat. În RM, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul. 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Devine clar că, Parlamentul sau legislativul care exercită suveranitatea are investitură de la popor, naţiune, şi are puteri nelimitate deoarece el este competent de aşi stabili competenţa. Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul: • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; • aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; • aprobă doctrina militară a statului; • aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui; • alege şi numeşte persoane oficiale de stat;


exercită controlul parlamentar asupra puterii executive; suspendă activitatea organelor de APL, în cazurile prevăzute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive. Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă asupra legislativului. - după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat la funcţia de Prim-ministru(art.82); - poate lua patre la lucrările Parlam. adresându-i mesage (art.89); - poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură (art.85); - promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, sprre reexaminare (art.93). 2. Raporturile ParlamentGuvern. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM dispune de importante mecanisme de influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera: - acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului(art.98); - poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului (art.104); - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105); - retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi (art.106). Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total. 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului - autorităţile jurisdicţionale. Raporturile dintre legislativ, Şeful Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc apreciate în conformitate cu prevederile art.116 din Constituţie care fixează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Ori cum, Parl. este autoritatea care stabileşte pentru judecători competenţe, adoptând Coduri de procedură civilă, penală, jurisdicţie constituţională; Legea privind organizarea judecătorească; Legea cu privire

la statutul judecătorului etc. Din aceste considerente raporturile cu organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată create şi investite cu competenţă ele se bucură de o independenţă mai mare faţă de celelalte puteri şi o influenţă mai mică din partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii de judecători, şi deci la această etapă pot avea loc numiri dictate de interesele partidului de guvernământ sau majorităţii parlamentare sau a partidului care a câştigat alegerile prezidenţale. Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de către Parlament (art.116). Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior la Magistraturii (art.116). Însă, pentru a reduce la minium posibilitatea numirii în funcţii de judecători după alte principii decât profesionalism înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege art.116 din Constituţie prevede numirea pentru prima dată pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă . Constituţia nu califică Curtea Constituţională autoritate judecătorească, art.134 numind-o unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a garanta supremaţia constituţiei, asigurării realizării principiului separării puterilor în stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor Curtea Constituţională se compune din 6 judecători dintre care, 2 judecători numiţi de Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 de Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, componentă a forţei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi indivizi, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, drepturile subiective. Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latură a formei de stat prin care se defineşte sistemul metodelor şi pricipiilor de înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură cu situaţia drepturilqr si libertăţilor democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea lor de a determina sau influenţa politica statului, pe baza participării lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generală clasificare a regimurilor politice este clasificarea în a) regimuri autocratice;

b) regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate să determine sau să influenţeze politica internă şi externă a statului. Puterea de stat este exercitată în interesul unor grupuri de persoane, de o persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin negarea drepturilor şi libertăţilor individuale, în măsură în care acestea sînt prevăzute în legislaţia statului respectiv. Asemenea regimuri politice, sînt caracteristice statelor Orientului antic, dominaţiei despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice în perioada modernă, ca cele mai reacţionare sînt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale faăciste, profaşciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existenţa unor condiţii care să facă posibilă participarea maselor de cetăţeni la viaţa politică, influenţarea politicii interne şi externe a statului, exercitarea unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voinţa lor. Regimurile democratice, se pot împărţi după criteriul democraliei directe sau indirecte. În regimurile de democraţie directă, poporul exercită nemijlocit puterea de stat, în timp ce în regimurile politice de democraţie indirectă, conducerea de stat se realizează prin reprezentanţi, prin organele alese (democraţie reprezentativă). În concluzie putem menţiona că faptul că statul îmbracă diferite forme nu este întîmplător. Asupra formei statului au o influenţă determinantă anumiţi factori care condiţionează o anumită formă de stat; baza economică a societăţii respective, raportul de forţe pe plan internaţional şi, de asemenea, specificul naţional ca şi tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti factori nu acţionează izolat ci cumulativ, contribuind în comun la procesul general de structurare şi organizare a puterii de stat.

Mai întâi. data de Ludovic al XVIII-lea. obiectul revizuirii poate fi orice aricol în dependenţă de necesitate. Acest tip de constitutie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranitatii nationale. dreptul judiciar sau al precedentelor şi din dreptul cutumiar nescris. Sunt acceptate diverse forme de constituţii. de asemenea constitutii sunt: cele franceze de la 1791. RM. Limite heteronome prevăd revizuirile prevăzute de dreptul internaţional. 1. Constitutii scrise Începând cu sec. raporturile dintre aceste organisme si dintre ele si cetateni. Constit. st/lor atenian si spartan. ea poate fi adoptată numai după modificarea de rigoare ăîn textul constituţiei. cutumiare este form. de unde a şi venit noţiunea de domnie a legii. 8. profitându-se de o conjunctura favorabila. Sunt interzise revizuirile în perioada stării de asediu. În dreptul constitutional clasic. 4. puterea. reg. constituţia rigidă şi suplă. Ex. Ex. Dupa razboiul al doilea mondial.norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la rapoartele de echilibru între diferitele puteri ale statului. de raporturile sociale. d) Constitutia conventie se întocm. . este necesar de a sti cine are initiativa revizuirii sale. în interes. 1. În lucrarile politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural. când s-a cristalizat notiunea de constitutie si s-a impus necesitatea materializarii ei. practici care au ca trasat. acceptate de guvernanti si popor au fost adaptate noilor conditii istorice si codificate. care pot prin „da” sau „nu” sa hotarasca adoptarea sau respingerea proiectului. Cît priveşte continentul european . Totuşi prima constituţie scrisă a apărut în SUA(1787). Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848. regl.Constit. Enunţă princip. de la c/e nu se putea deroga. Limite exprese sunt cele prevăzute expres în textul constituţiei. Aceste constitutii erau de fapt un fel de acte de capitulare a monarhului fata de burghezie. constitutiile sunt de mai multe feluri si anume:. sau se mai poate vorbi tot din perioada antichitatii de constitutiile lui Solon si Licurg care însa la vremea aceea nu au fost constit. 3. obiceiurile si traditiile constitutionale. 1848 si 1875 si Constitutia germana de la 1919. În acest sens CRM prevede(art. 4. fiecare în parte. dupa modul lor de adoptare. Procedurile formale stabilesc regulile şi modul în care are loc revizuire. O dată cu dezvoltarea statelor constituţia va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai mărgineşte la limitarea puterilor şi garantarea drepturilor cetăţeneşti. ceea ce explică prin specificul dezvoltării sistemului de drept englez cuprins în dreptul statutar. astăzi ea nu dipune de o constit. 143 din CRM este denumit”Legea privind modificarea constituţiei”. procedura de revizuire a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare . cuvântul „constitutie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau statute. iar constitutia Statelor Unite ale Americii hotara ca nu poate fi adusa nici o modificare anumitor prevederi decât dupa scurgerea unui termen de 21 de ani de la data adoptarii ei. Constitutia franceza din anul 1791 prevedea o procedura potrivit careia nu putea fi modificata timp de 10 ani. Continutul constit. Cuv. autoritatea competenta sa revizuiasca constitutia difera dupa felul constitutiei. dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii”.. Spre deosebire de constitutiile rigide care asa cum am aratat instituie o procedura severa în vederea unor eventuale si ulterioare modificari. Sociologul român Dm. Pâna în secolul al XVIII-lea. şi nici absolut rigide. independent şi suveran al statului. de exercit. Gusti scria ca scop. limite heteronome şi limite autonome. Tinând seama de importanta politica si juridica a constitutiei. ca poporul singur poate decide sica el este deasupra Parlamentului. Art. Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern. În al doilea rând. ceea ce înseamnă că dacă o lege contravine prevederilor constituţiei. Aceste prevederi urmaresc sa realizeze stabilitatea constitutiei. în baza cărora se exerc. legile de revizuire trebuie supuse referendmului. cu drept de vot. Răspunsul este da. a fost supus ratificării populare. asa cum precizeaza doctrina juridica. Asemenea constitutie a fost Constitutia franceza de la 1830. starea economica. Pactul s-a folosit atunci când. termen folosit cu predilectie pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forta juridica superioara. ea accepta. trebuie sa retinem ca dreptul de a revizui constitutia apartine aceluiasi organ care a adoptat-o. şi în afară de interdicţiile stabilite. acestea pot fi divizate în două categorii: proceduri materiale şi proced. care nu se bucură de supremaţie. Funcţile 1. Constitutia italiana din 1948. din obic. Ex. justificînd puterea de decizie a guvernanţilor selectaţi de care dispun în baza copetenţelor atribuite. sunt: Constitutia anului al VIII-lea din Franta. Olanda(1815). Apare o întrebare. şi aceste legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. a stării de urgenţă şi de război. Constit.Constituie fundamentul legitimităţii sistemului de guvernare. a) Constitutia acordata este o constitutie pe care monarhul o acorda supusilor sai în virtutea tezei ca regele detine plenitudinea puterilor iar autoritatea regala reprezenta o „delegare acordata de Providenta”. sau de 5 consilieri regionali. modul de organizare si function. iar mai târziu adunare constituanta care e/e formata din deputati alesi de catre cetaţ. a celor care o exercită ci numai în interes general. În Evul Mediu. de locul ce îl ocupa în sistemul dreptului. 3. de asemenea constit. În acest sens. a puterii în aşa fel ca să nu poată fi exercit. În dreptul Constit. ori de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în functie de stadiul dezvoltarii economice. transmise din generatie în generatie. ea nu decide. limite tactice. În acest context se impun unele precizari. Pe plan politic constitutia acordata stabileste un sistem intermediar între monarhia limitata si regimul parlamentar.7. Pe masura consolidarii procesului de organizare politica. deci fara a necesita o procedura deosebita. ce dă de înţeles că revizuirea are loc numai prin lege. ca modalitate directa de participare a cetatenilor la guvernare.scrisă a apărut în Franţa(1791). Pers. Norvegia(1814). Spania (1812). însă deoarece în lit-ra de specialitate adesea aceste calităţi se consideră forme. Astfel este cunoscuta din perioada Romei antice denumirea de „constitutii imperiale”. vom îmbrăţişa si noi această idee. Termenul de constitutie cu sensul de lege fundamentala a intrat în vocabularul juridic în perioada revolutiilor economico-sociale de lamijlocul secolului al XVIII-lea. organizarea politica a diferitelor state s-a realizat prin cutume. de asemenea constitutii sunt cele franceze din 1793. În Evul Mediu. pact este rezultatul acordului ce se realizeaza între monarh si parlament. precum si care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept. Limitele tacite nu sunt prevăzute în constituţie.În afară de Anglia. denumita la început conventie. comuna faptul ca sunt nescrise. e) Constitutia referendum consta în elaborarea si adoptarea proiectului de constitutie de catre o adunare constituanta si supunerea proiectului spre ratificare alegatorilor. C cut. nu pot fi absolut suple p/u că pot aduce instabilitate politică. Genoveva Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite exprese. Constituţii rigide. c) Pactul sau constit. constitutia rezultata aparând ca o conventie între toti membrii societatii. şi libert. În literatura de specialitate se face o deosebire între constitutiile flexibile si cele rigide în functie de modul în care acestea pot fi modificate. suple se consideră cele cutumiare. formele şi trăsăturile caracteristice ale Constituţiei. legi prin care împaratul stabilea anumite reguli oblig. regulile cutumiare nu erau clar definite. învestite cu forţă juridică supremă. „fundament”. constituţii cutumiare mai posedă Noua Zeelandă şi Israelul. constituţie provine de la „constitutio” din latină. 1795. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca stabilesc o procedura greoaie care complica formele în care li se pot efectua modificari pe parcursul timpului cât se afla în vigoare. La fel Constitutia Greciei din 1975 prevede ca „nici o modificare a constitutiei nu este permisa în mai putin de 5 ani de la revizuire”. mai ales în tarile din estul Europei dupa discutarea publica a proiectului. 2.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în rezultat sunt suprimate drept. a organismelor de guvernare. Constitutia Japoneza de la 1889 etc. cetatenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau „nu” cu privire la întregul proiect de constitutie. b) Statutul plebiscitar se întocmeste de catre seful statului si se supune spre aprobare poporului în mod global. precum şi cele referitoare la neurtalitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. şi transm. De la început vom menţiona că rigitatea şi suplevitatea sunt mai mult calităţi ale constituţiei decît forme. prin acesta desemnându-se o lege fundamentala în care sunt înmanuncheate normele de baza ale organizarii statului si în plus o serie de drepturi si libertati. al XVIII-lea. de catre o adunare special aleasa în acest scop. Cît priveşte procedurile revizuirii. Adoptarea constitutiei şi revizuirea Constitutiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi diferit de la un stat la altul. constituţia scrisă. de la 1946. sociale si politice si de ideologia dominanta în momentul adoptarii constitutiei. Constitutia Italiei de la 1848. Fundamentale ale cetăţ. a fost preferat termenul de „lege fundamentala”. De aceea întălnim diferite definitiidate constituţiei: . Constituţia Italiei prevededesfăşurarea referendumului. Organiz. în cazul în care textul integral al Constit. sistemic. Constituţii suple. unei constitutii este acela „de a formula politic si juridic în mod solemn psihologia sociala. Cu toate că Anglia a fost prima care a adoptat unele acte juridice cu caracter guvernamental. propriuzise ci repreze. cum ar fi:constituţia cutumiară. apoi Suedia(1809). constitutiile flexibile pot fi modificate si prin legi ordinare. în conditiile în care este dificil de a face altfel.. seturi de legi care priveau unele aspecte ale organiz. Conventia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat si comp etenta puterii constituante. Prin acest procedeu „suveranitatea populara nu este activa ci pasiva”. scrisă în sensul unui document integru.legea fundamentală a statului carefixează modul desemnării guvernanţilor. contemp. prima const. a determinat folosirea si considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare a unei constitutii sau legi. competenţele acestora precum şi determină drepturile şi libertăţile guvernanţilor. cutumiar a fost considerat necorespunzator deoarece. unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale privind raporturile între guvernanti si guvernati care urmau sa prevaleze fata de cutumele existente. În al treilea rând. învestind-o cu calitatea supremaţiei. Asemenea interdictii au cuprins si Constitutia franceza din 5 octombrie 1958. în scopul pastrarii cât mai neschimbate a acelor norme si principii stabilite initial. pentru ca o constitutie este prin ea însasi o reforma profunda. Extinderea referendumului. dr. adoptarea constitutiilor s-a realizat de catre parlamente. devenind frînă în calea progresului. şi funcţionării puteri publice. dacă într-un interval de trei luni din momentul publicării este făcută o cerere de 1/5bdin memrii unei camere sau de 500 mii alegători. Constituie fundamentul de validitate a întregii ordini juridice. adoptate şi modificate conform unor proceduri distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat. însemnînd „aşezare cu temei”. sau putut impune sefului statului anumite conditii. Astfel legii scrise i s-a dat superioritate faţă de cutumă.142) precum că dispoziţile pprivind caracterul suveran . precum si fata de comportamentul ulterior semnarii acestora al monarhilor. 2. Prin plebiscit. în loc de constitutie. Procedurile materiale stabiliesc limitele materiale ale reviziurii. formale. incomplete si în continua miscare. În virtutea celor expuse constituţia ar putea fi definită: legea fundamentală a statului constituită dintr-un anasmblu de norme juridice. trad. Este o emanatie a puterii absolute a monarhului care recunoaste anumite drepturi fundamentale cetatenilor sau unor categorii sociale si stabileste modul de exercitare a puterii de stat. erau incerte. Au fost astfel adoptate Constitutia Frantei de la 1814. 2. Definiţia.. . Grecia(1822). aproape în exclusivitate. Revizuirea constitutiei.

pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza organizarea concreta a statului . Principii generale. atît de ordin intern. În CRM normele definitorii ale cetăţeniei sunt cuprinse în art. prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile expimate în exercitarea mandatului. deputatul în Parlament. Controlul posterior este cel care se exercită după intrarea legii în vigoare şi se consideră cea mai veritabilă formă de control al constituţionaltăţii legilor. cît şi de ordin extern. Juridică. limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele. Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei . formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie. Constituţia recunoaşte şi garant. independenţa. prevăzut din impozite. considerând cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei. cu excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă. adica până la 27. drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea. Numiţi pentru un madat de 6 ani. pe de alta parte. Economică. 10. libera dezvoltare a personalităţii umane. Titlul I. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului. realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat. eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. În primul rând. 5. ea apare ca o situatie juridica (un statut). să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia. incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile.6 lege 6. Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art.. apele şi pădurile folosite în interes public. atribuţiile precum şi mandatul procurorilor. din care fac parte ministerele. şi garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. Reglementarea juridică şi principiile cetăţeniei RM. organice şi ordinare. Curtea este compusă din 6 jud. concurenţa loială ca factori de bază a economiei. Art. drepturile şi libertăţile lui. secret. sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească. 12. Prin urmare. Considerăm acest număr excesiv 1. Cap. Aceasta a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional . CSJ. Dispoziţii finale şi tranzitorii.Pentru a putea fi numit juecător al Curţii . art. validarea mandatului de către Curtea Constit. Controlul constituşionalităţii legilor. şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale.) 4. percheziţionaţi. normativ al Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole.Cetăţenia unică este o consideraţie a statului unitar. fracţiune parlamentară.Astfel acest drept îl au:Preşedintele RM. folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti. 1994. Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate. statutul judecătorilor. iar piaţa. executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles. reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art. Printre care: 11. stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare. Acest titlu este structurat în 6 capitole.66. Guvernul. Astfel. să apere ţara. notiunea de cetatenie este utilizata pentru a defini o institutie juridica. libera iniţiativă economică. 18 lege).Dotarea cetăţenilor cu toate drepturile şi libertăţile necesre unui mod de viaţă liber. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională. sistemului financiar-creditar.6 fixează separarea şi colaborarea puterii legislative. prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul. candidaţii trebuie să îndeplinească unele condiţii: să aibă o pregătire juridică superioară. care este calificată de piaţă. în care demnitatea omului. dezv. promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei. de orientare socială. dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări. la cererea organului care a pregătit proiectul sau la cererea parlamentului care trebuie să-l examineze şi aprobe.Capitolul 7. în învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică. Controlul constituţionalităţii legilor este o necesitate inerentă unui stat de drept ce permite constituţiei să se manifeste cu adevărat ca lege fundamentală cu forţă juridică supremă. arestaţi. stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare. precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice. Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor..Obligaţiunea de a îndeplini unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă de ţară.art. de . Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale. Organizarea statului se realizeaza în raport de teritoriu si populatie. Conform prevederilor constituţionale este garantarea supremaţiei constituţiei. se vorbeste de „cetatenia” unei persoane. deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizata organizatoric însasi puterea suverana a poporului si. Noţiunea de cetăţenie în sensul ei actual a fost utilizată I dată în Declaraţia Franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului din 1789. lingvistice şi religioase. de mare şi nejustificat. 2 jud.9. . 2.141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii. proprietăţii. legiferează statutul deputaţilor din Parlament. notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni . stabilind sistemul organelor judecătoreşti. Conţinutul constituţiei RM. Organul politic investit cu dreptul de a efectua controlul constituţionalităţii legilor poate fi parlamentul.124. Controlul anterior se aplică în faza de proiect a legii.143 legea privind modificare constituţiei. orăşeneşti. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate: economiei. Notiunea de cetatenie poate fi examinata în doua acceptiuni. Actele normative care reglementează cetăţenia în RM conţin principiile unanim recunoscute de comunitatea internaţională. 2 de Preşedinte şi 2 de CS al Magistraturii. Organizarae şi funcţionarea Curţii Constituţionale La 13 dec. stat de drept. PENTRU A PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat. Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create. Art. deplasărilor. În al doilea rând. asigurarea principiilor separării puterii în stat în puterea legislativă. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. independenţi şi se supun doar Constituţiei. spaţiul aerian. Adunarea POPUARĂ a Găgăuziei. Art. art.08. fără încuviinţarea Curţii. Titlul IV. frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art.bază de constituire a Parlamentului. În acest sens. independent. bugetului public naţional. atribuţiile. Dreptul de sesizare a Curţii Consti. Cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei. Pentru I dată această formă s-a realizat în SUA în 1803. adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice si stat. În activitatea lor judecătorii sunt inamovabili pe durata mandatului.Unitatea cetăţeniei şi familiei(art. decent. Autorităţile publice. să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice etc. Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art.2).. structura. Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească. organizarea internă. Specială. democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art. de „dobândirea si pierderea cetateniei”. Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice estinate de a asigura conformitatea regulilorde drept intern cu normele constituţionale. căile de comunicaţie. parl a adoptat legea cu privire la Curtea Constituţională.Retragerea cetăţeniei RM unuia din soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a copiilor acestora(art23 din Lege) . 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din RM. bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă. şeful statului şau guvernul. condiţiile pentru numire. fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat.Obţinerea cetăţeniei ca efect al principiului jus sangvinus. taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. 3. nu pot fi reţinuţi. caracterul public al dezbaterilor judiciare. Titlul V. autonomiei locale. De la acestă perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi factori. culturale. termen prin care se desemneaza un complex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane. 125 fiindu-i stabilită structura. Tutlul III. Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere. Guvernul este reglementat în capitolul 6. Economia naţională şi finanţele publice.1995. 7. 17. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare). o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activit.1 declară RM stat suveran. democratic. raionale şi primarii aleşi prin vot universal.142 – limitele revizuirii şi art. durata mandatului. Drepturile. pri care CSJ a argumentat obligaţia curţilor de a veghea respectarea constituţiei. 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. iar bogăţiile de orice natură a subsolului. teritoriul este inalienabil. Titlul II. Tltlul VI. durata mandatului de 4 ani. Sunt numiţi de Parlam. 7 titluri unele având capitole şi secţiuni. şi la exprimarea identităţii lor etnice. Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional. este atribuit unor mulţi subiecţi. Ministerul Justiţiei. unitar şi indivizibil. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. cu forma de guvernământ republicană. Titlul VII. este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului. direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice.art. Art.5). sistemului fiscal. art 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Jud. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat. 18 şi 19. Cel mai eficient control al constituţionaltăţii legilor este considerat cel efectuat de către organele juristdicţionale de competenţă comună sau e copet. Procurorul General. Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv. cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor.9 declară proprietatea publică şi privată. în cadrul faimosului proces Marbuty versus Madison.3). iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an. Tot aici sunt stabilite principii. incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă. puterea legislativă şi puterea judecăt.

acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care administreaza o institutie sau o întreprindere. Sub aspect etimologic. Principiul suveranităţii poporului. 4. O deosebită legătură există între dr. care nu desfasoara. Dreptul administrativ are o serie de trasaturi proprii. constând în faptul ca normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifica destul de repede dupa adoptare. fara posibilitatea de a alege” „Exista putere discretionara ori de câte ori o autoritate actioneaza liber. de obicei a statului. sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva. În situatia în care ipoteza nu este precis conturata. 3. 3. Cu dr. de la economie la sanatate si de la armata la învatamânt. Ca orice norma juridica. executarea unor lucrari publice. întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate necvesităţilor publice. iar pentru administratie. 6. Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care. Respectarea scopului şi obiectivelor trase de lege.viata statului si dreptul privat. care se ocupa de „res romana” . b) norme prohibitive – care interzic o anumita conduita. Ca orice raport juridic. raportul de drept administrativ are trei elemente componente: subiecte. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. la origini. 1. a carei aplicare este asigurata prin constiinta juridica. 3. Prin obiectul său AP este strîns legată de cele trei puteri ale statului. Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public. amenda etc.Pr. le are cu dr. Colegialităţii. norma de drept administrativ are o structura trihotomica. 5. O caracteristica a acestor raporturi. mai exact a raspunderii juridice în dreptul administrativ. prin care se interzice o anumitaconduita subiectului de drept. controlul administrativ etc. Într-o formulare restrânsa. întrucât. Dretul adm. 2. Promptitudinea în executare. Principile dreptului adm.În doctrina franceza. . prestarea unor servicii publice. are un pronuntat caracter de mobilitate. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozitii: a) dispozitii imperative. în comparatie cu dreptul civil sau penal. cuprinzând cele trei elemente: ipoteza. Dreptul de afi ajutat sau asistat. însemnând „la”. competenta legata este definita ca fiind „situatia când administratia este tinuta. pe de o parte sa actioneze. continutul reglementarii.1. Transparenţa. care cad sub incidenta normei juridice. obiect.adm. raporturile de drept administrativ se fundamenteaza pe principiul inegalitatii partilor. Principiile materiale. fie între acestea si particulari. pot constitui obiect al raportului juridic administrativ anumite activitati. d) principii. în general. dispozitia si sanctiunea.Dr Administr ca ram a sist de dr. Clasificarea normelor de drept administrativ Acest spect este analizat de catre autorii contemporani1 din unghiuri diferite. Din punctul de vedere al întinderii sferei de aplicare. pusa în slujba cuiva. lasând posibilitatea administratiei sa aprecieze împrejurarile în care se aplica norma. ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata si poate sa se refere la: a) împrejurarile. persoane fizice sau juridice. fie ca aceste raporturi se stabilesc între organele administratiei publice.). Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice cuprinde fondul. prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept. Dreptul de afi auzit. Normele de drept administrativ Norma juridica reprezinta o regula de conduita instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. administratia publica se desfasoara în regim de putere publica. Se poate aprecia ca. înseamna: a conduce. însa. Principiul procedurii colective. lasându-se la aprecierea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite.adm şi cel financiar. precum si acelea care guverneaza raporturile dintre stat si individ. categorica. în sensul ca un izvor de drept va contine numai dispozitii imperative. nu-l obliga. Proporţionalitatea. termenul de „administratie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel. cuvântul „administratie” provine din limba latina. cum ar fi: caracterul de disciplina relativ tânara. În literatura juridica. ea urmând a se deduce din continutul normei juridice. fie un functionar public. Accesul la informaţiie. când autoritatea publica este tinuta de norma juridica. Pr. precum: executarea actelor juridice. prin aceasta notiune s-a avut în vedere o activit. Cele mai strînse legăruri dr. Dreptul administrativ a început sa se contureze ca ramura de drept de sine statatoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. sanctiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres. de exemplu). Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei publice.1. Sanctiunea normei de drept administrativ Sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele care intervin în cazul nerespectarii normei juridice. sunt regulile. Un prin criteriu îl constituie obiectul de reglementare. 7. persoana fizica sau juridica. Dupa modul de determinare. trebuie sa se faca distinctie între sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice. o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular. f) explicarea semnificatiei unor termeni. Obligativitatea deciziei. 2. 5. prin natura lor sunt extrem de numeroase si variate. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale nascute din activitatea de organizare a executarii legii si de executare a acesteia. mai întâi în Statele Unite ale Americii si apoi în Franta. un compartiment din unitatile direct productive sau institutii socialculturale. c) definitii. care se refera la un organ determinat. 3. priorităţii şi garantării drepturilor persoanei private. din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o . Ca si în cazul altor ramuri de drept (dreptul constitutional. prin administratie se poateîntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului.masuri de executare silita (demolarea sau desfiintarea unor constructii etc. modalitatile juridice specifice prin care este realizata competenta cu care sunt investite organele administratiei publice. care au ca obiect procedura de concretizare a activitatii autoritatilor publice. „catre” si „minister”. În ceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrativ se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice. sanctiuni administrativpatrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna materiala ori morala). datorită numeroaselor norme consti. Legalităţii. formulile sau ideile călăuzitoare pe care se bazează organizarea şi activitatea sistemului AP. Având în vedere legislatia în vigoare. În doctrina se arata ca aceasta clasificare a normei de drept nu trebuie privita în mod dogmatic. aplicabile tuturor autoritatilor publice. atunci când se prevede o anumita actiune. b) norme de drept procesual. prohibitive sau permise. 6. Democraţiei. a gospodari. Proc. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului”. b) subiectele de drept. În limbajul curent. subordonata. . fiind compus din prepozitia „ad”. 7. respectarii legii în activitatea organelor administratiei publice”. conditiile în care se aplica norma juridica.6. Aceasta libertate de apreciere constituie ceea ce se cheama „puterea discretionara” a administratiei publice. este obligata sa actioneze într-un sens determinat. printro regula de drept c) dispozitii permisive. imperativa. Are ca obiect de studiu acele relaţii sociale şi valori care se referă la organizarea şi realizarea administraţiei publice. Legalitatea. care actioneaza pentru organizarea executarii si a executarii legii. „regulile dupa care statul exercita functia executiva. Principiile procesuale: 1. dupa care pot fi identificate urmatoarele categorii de norme: a) norme de drept material.). 2. se identifica: a) norme cu caracter general. Principiul obiectivităţii. Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte doua elemente. conducerea unui agent economic sau institutii social culturale. care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi.). Acesta din urmă cuprinde ansamblul normelor privind formerea. Astfel. Principiile generale:1. reglementeaza o diversitate de domenii. Egalitatea în faţa legii. întâlnind criterii de clasificare comune sau diferite. Legătura dreptului adm. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. „A administra”. conform dictionarului limbii române. Ce stabilesc principiile fundamental ede organizare şi funcţionarte a sistemului autorităţilor AP şi normelor ce determină principalele autorităţi ale AP. la comanda. iar la nevoie. Dispozitia normei de drept administrativ este. prin forta coercitiva a acelei puteri. fara ca sa-i fie dictata dinainte conduita sa. Însa.masuri cu privire la actele juridice (anulari. continut. suspendari etc. 4. Publuicităţii şi transparenţei.. reprezentând „miezul normei juridice”. b) dispozitii prohibitive. facându-se trimitere la competenta legata. supus. care vizeaza drepturile si obligatiile autoritatilor publice. traducându-se prin servitor. ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata. Imparţialitatea. repartizarea. Civilse determină prin faptul că normele procesului civil reglementează procedura administrativăîn cazurile soluţionării litigiilor de ordin admoinistr. precum si controlul exercitat de puterea judecatoreasca pentru asigurarea dreptul public. 5. 2. c) norme permisive – care îngaduie o conduita determinata. Pr. 4. iar pe de alta parte. nemijlocit o activitate direct productiva. În literatura de specialitate se apreciaza ca ipoteza este absolut determinata când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispozitia. ne aflam în prezenta ipotezei relative. pot fi identificate urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ: sanctiuni administrativ – disciplinare sanctiuni administrativ – contraventionale (avertismentul. nascute în urma unui act administrativ” sau „acea ramura a stiintei juridice care cerceteaza normele de drept care privesc organizarea sistemului administratiei publice. Dupa caracterul normelor identificam: a) norme imperative – care impun subiectelor de drept o anumita conduita. Constituţional. 3. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice. e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumiteactivitati. 4. El a aparut la sfârsitul secolului al XVIII -lea. b) norme speciale.

Raporturile de drept administrativ se grupeaza în doua categorii: a) Raporturi care se formeaza în cadrul sistemului administratiei publice. Cel care actioneaza ca autoritate ierarhic superioara are dreptul de a conduce. unde intră Belgia. În toate aceste ţări există constituţii scrise. Raporturile care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. În primul rînd aceasta este legat de "precedentul de recurs". care au întemeiat în sec. Totodata. normele cărora au o autoritate juridică majoră. iar acestea au obligatia sa realizeze prestatia. divizarea lui în public şi privat. iar la cel privat . În acest scop exista o serie de garantii legale care constau în mijloacele practice puse la dispozitia cetatenilor. Regimul juridic aplicabil în aceste cazuri este cel de drept civil si nu regimul de drept administrativ. pentru persoanele fizice sau juridice. parcurgînd "etapa de recurs". posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie "împotriva legii" . tehnica juridică. însa în calitatea lor de servicii publice1. Familia genaanică. subiectele active actioneaza tot pe baza si în executarea legii. Reamintim. ceea ce. în Anglia . dreptul la ocrotirea sanatatii etc. poate fi sesizată de către alte judecătorii la soluţionarea proceselor de aşa gen ca precedent real. Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specifică. a. beneficiarii serviciului public au un drept subiectiv în temeiul caruia pot cere organelor administratiei publice sa presteze serviciul.obligatie legala a acestora si nu o facultate. însă. În fiecare din aceste două sfere. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al dreptului romano-germanic. 55. pentru ţările din familia juridică romano-germanică este caracteristică schema unică a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept. că dreptul francez.totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romanogermamce. situatia de subordonare a subiectelor de drept nu exclude posibilitatea manifestarii de vointa a acestora în cadrul raporturilor juridice respective. pe de altă parte. neobişnuită. Beneficiarii acestor servicii pot intra în raporturi juridice cu administratia pe baza unor contracte civile. de procedură civilă. de exemplu. b) Raporturi care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. adică împărţirea lui în ramuri. pentru a ajunge la o hotărîre judiciară corectă. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei căi: formarea dreptului comun. În majoritatea ţărilor continentale sînt adoptate şi acţionează codurile: civil. canonice şi locale. Aşa dar. în care organele administratiei publice. Pentru familia juridică romanogermanică sînt caracteristice: existenţa dreptului scris. Constituţiile delimitează competenţa elaborării dreptului a diferitelor organe de stat şi în corespundere cu această competenţă înfăptuiesc diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului.în ce ordine ea trebuie corectată. de exemplu. aplicând sanctiuni în conditiile legii. la organizarea si functionarea administratiei publice. ordinea activităţii organelor statale şi relaţiile individului cu statul. penal. care este influenţat de ştiinţa juridică germană. Printre izvoarele dreptului romanogermanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor. XII-XVI în baza culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă juridică pentru multe ţări europene. circularelor administrative. Cu toate acestea. Constituţia RFG din 1949 direct menţionează. În unele ţări convenţiile internaţionale au o putere juridică mai mare decît legile interne.germanică nu exclude anumite deosebiri între sistemele juridice naţionale. chiar şi o decizie judiciară "simplă" (bazată pe analogie sau pe principii generale). iar această istorie pînă în sec. pe de o parte. Structura dreptului în familia juridică anglo-saxonă. care se reflectă. că la dreptul public se referă acele ramuri şi instituţii. În general. Pe continent juriştii sînt interesaţi în primul rînd de faptul cum este reglementată situaţia dată. administrative şi constituţionale diferită de cea a Franţei. subiectele participante se afla în cadrul unei ierarhii administrative. organele administratiei publice au un drept de apreciere asupra conditiilor în care se realizeaza dreptul beneficiarului la serviciul public. sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului. practica judiciară poate fi referită la numărul izvoarelor auxiliare. În linii generale se poate spune. Astfel. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administratiei publice se refera. au servit drept model. Italia. Elveţia şi alte ţări. cum ar fi acelea care privesc utilizarea mijloacelor de transport în comun. în ţări diferite nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri. pe baza competentei pe care o au conform legii. Dreptul comun este un sistem. de exemplu. că "principiile generale ale dreptului intemaţional" au prioritate în faţa legii. sistemul de izvoare ale dreptului. Însă. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhica. limbajul juridic . însăşi concepţia dreptului. în RFG diviziunea între dreptul privat şi public este pronunţată mai puţin decît în Franţa.ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile indivizilor reciproce. deoarece prestatiile înfaptuite de organele administratieipublice în favoarea acestora sunt prevazute de lege sau în actele normative emise pe baza si în executarea legii. Portugalia. Olanda. completarea lui cu dreptul de echitate şi interpretarea statutelor. precum şi divizarea dreptului în ramuri. Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhica si de colaborare. În toate ţările familiei romano-germanice este cunoscută divizarea dreptului în public şi privat. 56. aici poziţia doctrinei este destul de contradictorie. franceze şi germane. În cadrul raporturilor de colaborare. acestia pot formula plângeri împotriva masurilor abuzive luate de administratia publica. subiectele participante sunt pe picior de egalitate si actioneaza împreuna pentru realizarea unui anumit scop. dreptul la învatatura. În unele raporturi de drept administrativ. Legile reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale. care poartă amprenta istoriei. în speţă. decretelor miniştrilor ş. În anumite raporturi de drept administrativ. el poate acţiona nu numai "în completarea legii" dar şi "pe lîngă lege". obiceiul în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă independentă a dreptului cu rare excepţii. În dreptului englez lipseşte . pot stabili în mod unilateral drepturi si obligatii. De exemplu. îndruma si controla subiectul subordonat. Spania şi cel germanic. Obiectul acestor raporturi juridice consta în modelarea comportamentului subiectelor participante corespunzator exigentelor legale. Luxemburgul. Sunt destul de numeroase cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se afla în raporturi de drept administrativ. La început această preluare şi adaptare purta forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit. A avut loc procesul cu denumirea "preluarea şi adaptarea dreptului roman". În cadrul raporturilor care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem se întâlnesc si raporturi de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la realizarea sarcinilor ce revin administratiei publice. în deosebi în dreptul francez. Cum ar fi. Este cazul raporturilor dintre Guvern si prefecti sau acela al raporturilor dintre ministru si conducatorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judete. în baza căruia în interiorul familiei juridice romanogermanice se deosebesc două grupuri juridice: romanic. îşi găseşte reflectare într-o organizare şi competenţă a organelor justiţiei generale. organele administratiei publice pot recurge la masuri de constrângere. deşi în cadru acestei scheme este posibilă o deplasare a accentelor. Cum ar fi. structura logica intemă. legile speciale şi culegere de norme. O pondere deosebita în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupa cele de utilizare a serviciilor publice. Acelaşi lucru trebuie menţionat şi despre sistemul de drept. Însa. un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. Sistemul legislaţiei curente este de asemenea destul de ramificat. Doctrina juridică romano-germanică şi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile. Odată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele juridice naţionale dreptul internaţional. doua ministere care emit împreuna norme juridice de interes comun. de procedură penală ş. Ele pot fi raporturi de subordonare. şi dreptul german. Familia juridică de drept comun. care include de asemenea Austria. care determină statul. se studia fondul lui de noţiuni. În interiorul familiei juridice romanogermanice grupul dreptului "romanic". Ea s-a format în baza studierii dreptului roman la universităţile italiene. a. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizatii nestatale realizeaza activitati de interes public prin prestatii specifice organizatiei statale. Această autoritate este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui control judiciar al constitualităţii legilor ordinare. Această divizare poartă un caracter general şi în ultimul timp şi-a pierdut însemnătatea de odinioară. a domeniului public privat etc. fondul de noţiuni. în principal. numărul lor în fiecare ţară este mare. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică romano-germanică este caracterul lui codificat. Apartenenţa dreptului diferitor ţări europene la familia romano. juridică romano- La familia juridică romano-germanică se referă sistemele ce au apărut în Europa continentală în baza tradiţiilor juridice romane. ajungând pâna la executarea silita a legii. Deoarece curtea de casaţie este instanţa supremă. diferă de grupul dreptului "germanic".

ca şi justiţia. In concepţia socratică. învăţăturile cărora sînt recunoscute. în unele . constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe egale.în state şi una federală. precum Şcoala dreptului natural. mai întîi de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite şi discrete. dreptul judiciar şi dreptul familiei. iar odată cu el . în cadrul căreia ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de drept precedent.divizarea dreptului în privat şi public. Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea ramurilor de drept. Examinindosarul. a fost un prim şi important pas pe această cale. Şcoala normativistă a dreptului. În dreptul statutal al SUA se întîlnesc numeroase coduri. penale. Funcţia principală a "fikhului" constă în păstrarea legăturilor indisolubile. Dreptul controlului constituţional. care cu timpul. Secolele următoare practic nu au adus nimic nou. judecătorul nici odată nu apelează la Coran sau Sună – legendă despre proroc. de interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciară. unde acest lucru este deosebit de necesar. De aici . În unele ţări (în Sudan) sistemul de judecătorii musulmane a căpătat un caracter de mai multe trepte (mai multe instanţe). acuzare falsă de adulter. Cu toate acestea. adică pot examina diferite categorii de dosare . este şi legal. asemănător celui englez: dreptul precedent în interacţiunea cu cel legislativ. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului. De la justiţia politică. care a rupt legăturile cu "trecutul său englez". S-a creat învăţătura despre 4 "rădăcini" (izvoare) ale dreptului musulman. de la Platon şi Aristotel. judecătorilor li se înaintează cerinţe înalte de calificare în sensul pregătirii lor de drept religioase. Şariatul constă din 2 părţi . toate judecătoriile au o jurisdicţie comună. foste colonii franceze sau spaniole au adoptat codurile de tip roman. Pe parcursul dezvoltării ulterioare a învăţăturii în această schemă s-a introdus încă o modificare. filozofia are în vedere natura universală. Această comportare mai liberă cu precedentul capătă o deosebită importanţă în legătură cu competenţa judecătoriilor americane de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor. Abordоnd problema politicii. însă n-au acceptat dreptul musulman. precum şi obiceiuri. să nu prejudiciezi pe altcineva. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară.Existenţialismul juridic. el cuprinde toate sferele vieţii sociale. instanţele superioare judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a SUA nici odată n-au fost legate de propriile lor precedente. Posibilităţile mari ale influenţei judiciare asupra legislaţiei nu exclude faptul. etc. legislatorul trebuie să găsească punctul de care concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va asigura fericirea şi. ca şi pentru unul englez. În procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez şi cel american. Printre codurile de acest gen. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural este. Aceasta se datoreşte în primul rînd existenţei constituţiei scrise. un proces ireversibil. luate de judecătoria unui stat. care acţionează asupra milioanelor de oameni. conform ideilor sale. care nu sînt cunoscute dreptului englez. La baza operelor sale este pusă ideea. Legea.(achid) şi dreptul (fikh). Islamul pomeşte de la faptul. 57Dreptulmusulman (islamic) Dreptul musulman ca sistem de norme. care a atins şi toate ţările islamice. la Cant şi Hegel. în viziunea lui. considerată ca temelie a esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor fenomenelor ce se produc în lume.după forma sa exterioară . pe care. Aristotel îşi îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului fără de care politica nu-şi poate atinge scopurile. Se presupunea o respingere totală a dreptului englez. Baza ştiinţei juridice musulmane o constituie metoda cazuistică sub denumirea "Ilm al furu". Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah. comerciale. Pentru un jurist american. jefuire armată şi revoltă. evident. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. în general.De obicei. după Socrate. În general. fapt ce l-au considerat 2 factori: în primul rînd. să dai fiecăruia ce este al lui. însă. de problema făuririi unui stat ideal. a ideii idjima. primul şi cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar. Şcoala istorică a dreptului. Şcoala raţionalistă a dreptului. Fikhul. la dezvoltarea raţionalului.. liniştea. Există naţiuni şi grupuri etnice ce profesează islamul în calitate de religie. A treia "rădăcină" . Teoretic numai Dumnezeu are putere legislativă. În altele există sisteme paralele de judecătorii musulmane. Un singur judecător examina dosare de diferite categorii.a unui sistem întreg de constituţii: federală. A doua "rădăcină" este sunna. mai precis . în concepţia lui Cicero.islam. Şcoala realistă a dreptului. cum ea este determinată de şcolile de drept. pe calea practicii judiciare şi a reformelor legislative în cazuri aparte. să dobоndească mijloacele de a-i face să se rostească asupra binelui. ceea ce 1-a făcut să afirme că omul este cea mai nobilă dintre toate fiinţele. legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie just sau injust.a principiului precedentului şi altor semne caracteristice pentru "dreptul comun". Dar numai în general. în mod uniform. sferă de acţiune şi ponderea dreptului musulman s-au micşorat. corespunzătoare diferitor interpretări. furt. de Aristotel şi de către stoici. autoritatea căruia este unanim recunoscută. Din numărul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal. aplicarea legii depinde de precedentele judiciare. el identifică justiţia politică cu dreptul politic. În cîteva state acţionează codurile civile. aceeaşi divizare a dreptului. au stat două şcoli: şcoala Medina şi şcoala irachiană.. ci este dat de natură. de fapt. în concepţia lui Platon. în primul rînd norme religioase. În ambele ţări există de fapt. este considerată regulă. iar justiţia este concepută drept criteriu de manifestare a legalităţii. Toate elementele psihologice sînt excluse conştient din examinare. discipolul lui Socrate. în interpretarea sa romanică veche şi occidentală. pentru concepţia de drept musulmană nu există. Dreptatea nu este altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot ce este al său şi împlinirea chemării proprii. dar nu numai acelea care de obicei se referă la sfera de drept. Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero. şi l-au adaptat la necesităţile credinţei noi. Influenţa izvoarelor de drept de tip european a devenit. ideile. Capitolul urmează după capitol fără o delimitare logică a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau la cel penal.penale. natural Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. indiferent de faptul dacă va fi recunoscut sau nu. Doctrina engleză nu cunoaşte discuţii despre diviziunile structurale ale dreptului. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul оşi are rădăcinile sale. Dreptul lui Allah este dat omenirii odată şi pentru totdeauna. este orientată spre consolidarea normelor şi priricipiilor dreptului musulman. Normele elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sistemul de drept american numai după o aplicare şi interpretare a lor multiplă de către judecătorii numai cînd se va putea face o referire la hotărîrile judiciare care l-au aplîcat şi nu la norme nemijlocit. El. în gîndirea aristotelică. care a suportat numeroase influenţe străine. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. Legislaţia familiei a ţărilor arabe. în general. Aceste două părţi alcătuiesc obiectul ştiinţei juridice sub aspectul. Platon susţine că adevăratul stat trebuie să asigure un trai comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii toate virtuţile: înţelepciunea. ambele fiind. după ce îl va găsi. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. cît şi interesul individual al cetăţenilor. dreptul englez s-a dezvoltat treptat. că dreptul existent a venit de la Allah care întrun anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed. susţine întemeietorul şcolii. sunite şi şiite. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. În SUA. Pentru ca binele să domine pacea. Justiţia. Motivele şi intenţiile individului nici odată nu se iau în consideraţie." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Singura sursă a cunoştinţelor necesarmente egale pentru toţi o constituie raţiunea umană . iar cea unificată acţionează. organizarea. În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi concepţie a dreptului şi a rolului său. după aprecierea personală. Pacea socială în stat se asigură.idjima: acord atins de toată activitatea musulmană în problema obligaţiilor musulmanului. Aristotel afirmă că statul întruchipează scopul binelui. contribuind. VII-X şi este bazat pe religia musulmană . întemeietorul şcolii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 î. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim în lucrările Politica şi Etica. Adoptarea Constituţiei federale scrise din 1787. şi de aceea nu este neapărată condiţia de respectare a hotărtrii.teologia sau principiile credinţei . Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită jurisdicţia independent unul faţă de altul. identice.a asimilat cîte ceva din codificările europene. În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglare social-normativă. care există deja 200 de ani şi joacă un rol important. sub dominaţia severă a dreptului. Numai unele state. ce exprimă în formă religioasă în general. Una din aceste deosebiri considerabile este legată de structura federală a SUA. în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec. importantă pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor Coranului. curajul. dreptul este ordinea comunităţii politice. Însă în majoritatea ţărilor arabe ele continuă să joace un rol destul de important în mecanismul de acţiune socială a dreptului. care este înlocuită aici cu divizarea în drept comun şi dreptul echităţii. că legislaţia în sistemul juridic al SUA are o pondere mare şi este mai importantă decît dreptul statutal în Anglia. Omul. cit şi nescrisă. unitatea conceptuală şi raţională a omului presupune cunoaşterea adevărului. civile. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . Dreptul penal musulman este bazat. folosit activ de Curtea Supremă. unica sursă a dreptului musulman sînt lucrările savanţilor jurişti. O formă de codificare deosebită în SUA a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri cu caracter unitar. Şcoala sociologică a dreptului. El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest. subliniază rolul puterii judiciare în sistemul american de guvemămînt.analogia (chias).). оn acest mod. Germenii acestei teorii au apărut în antichitate. totodată.n. În condiţiile actuale unele ţări musulmane (Egiptul) au refuzat complet judecătoriile musulmane. că în SUA există 51 sisteme de drept . dintre legislaţia statului musulman şi sursele ei primare. în 25 . în direcţia opusă. sunnă sau adjimă. dreptul nu este un produs al voinţei. Dreptul întruchipează în sine înţelepciunea umană. 58 Caracteristica şi reprezentanşii şcolii dr. Justiţia înseamnă egalitate şi această egalitate a justiţiei are în vedere atit interesul general al statului. La baza tuturor şcolilor. rămîne o familie juridică independentă.de drept public şi privat. în SUA s-a format un sistem dualist. Prin urmare. dreptul este mai întîi de toate un drept al practicii judiciare. Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o competenţă destul de largă. nu este altceva decît expresia cunoaşterii umane. la rоndul său. dreptul SUA. dar. de fapt. ca şi în Anglia.e. Însă nu s-a petrecut o trecere a dreptului american în familia romanogermanică. iar însuşi dreptul . Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acţiunea puţin mai liberă a regulii precedentului. constituţii ale statelor. în toate statele . ale cărui opţiuni cu referire la drept au fost influenţate de Platon. Prima "rădăcină" este coranul. Lucrările sale de prestigiu care tratează problema dreptului sunt Republica şi Legile. sau dreptul musulman se împarte în 2 părţi: prima indică linia de comportament al musulmanului faţă de semenii săi (muamalat). a constituţiilor statelor ce au intrat în componenţa SUA. în legătură cu aceasta se poate spune. Dreptul musulman. stabilit pe teritoriile controlate de ei. întrebuinţarea băuturilor spirtoase.e. care cuprinde atît norme juridice. care a fost adoptat oficial în anul 1962. XIX evoluţia concepţiei de drept musulman a decurs prioritar în comentarii juridice religioase şi culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradiţionalele principii şi legi ale şariatului. Aristotel caută dreptul în observarea raţională a naturii. Din motive istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale dreptului musulman. în altul.libertatea considerabilă şi capacitatea de manevrare în timpul procesului de adaptare a dreptului la condiţiile ce se schimbă. şi cea mai lipsită de lege şi dreptate. cumpătarea şi dreptatea. îl divizează în drept natural şi drept pozitiv. conceput ca un ansamblu de norme eterne şi imuabile existente atit în formă scrisă. Teoria psihologică a dreptului. să pedepsească pentru oricare altă violare a legii. Pentrui ca proiectul să devină lege. care a mărit considerabil importanţa ei practică: propunerea acceptată odată de către juriştii tuturor sau chiar a unei şcoli. în mod deosebit. este o parte integrantă a naturii în dubla accepţiune: ca parte a materiei şi ca fiinţă raţională. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. În Anglia nu există coduri de tip european. În al doilea rînd. caracteristic omului. este o virtute care aduce fericirea şi armonia. În realitate. La măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă pentru următoarele infracţiuni: omor. Platon (427-347 î. A patra şi ultima "rădăcină" .n. Pe lîngă pedeapsa pentru infracţiunile enumerate. îşi . Organizarea judiciară musulmană se deosebea prin simplitate. el trebuie să fie adoptat de state. în orice timp şi în orice împrejurare . neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. cît şi norme nejuridice. precum şi 3 şcoli şiite. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. multe din care sînt considerabile cu adevărat şi nu pot fi neglijate. pînă în sec. şi diferite după vîrstă. scopul cărora este de a stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale dreptului. Astfel. Ceea ce este just. adulter. adică aplicarea la cazurile noi asemănătoare a regulilor stabilite de Coran. Revoluţia Americană a înaintat pe primul plan ideea dreptului american naţional independent.de procedură civilă. Aceste vechi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic. El se referă la autorul. Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil şi specific tuturor. Sistemele juridice ale acestor ţări au suferit schimbări considerabile în sensul că importanţa. se folosesc unele şi aceleaşi noţiuni şi interpretare a normelor de drept. Pregătirca proiectelor acestor legi şi coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu Institutul American de drept şi Asociaţia Americană a avocaţilor. unde recent a dominat dreptul musulman în toată originalitatea surselor sale. Preocupat. iar ca teorie cu pondere şi o influenţă majoră ea s-a manifestat în gîndirea filozofică şi politico-juridică din evul mediu. În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în drept public şi privat.50 .de procedură penală. cadi (judecătorul) putea. Ramurile dreptului englez nu sînt atît de clar pronunţate ca în sistemele de drept continentale. Echitatea. ca temelie a dreptului. are o structură analogică cu structura dreptului comun. a doua prescrie îndatoririle faţă de Allah (ibadat). Binele în politică este justiţia care îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altora. iar ceea ce este legal este şi just. treptat s-au pomenit absorbite de "dreptul comun". voinţa nobilimii musulmane religioase.

Şcoala istorică a dreptului. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural. Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. Este de reţinut că ea studiază dreptul în ansamblul său. dreptul exista sub forma dreptului natural. a cărei existenţă poate fi probată prin raţiune. 59 Fenomenul jurudic în lumina şcolii istorice e drept. la rîndul său. ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. noţiuni cu privire la drept şi.cauze întemeindu-şi învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic. Ca parte componentă a ştiinţei în general Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială. întemeietorul şcolii contestă ideile dreptului natural privind apariţia statului pe calea unui contract social. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate drepturile sale în favoarea întregii comunităţi. în generalitatea şi integritatea sa. al XEX-lea. ca disciplină de studiu. filozofia are în vedere natura universală.Prin urmare. formele lor concretistorice. mai ales. o dată cu dezvoltarea poporului. Toţi oamenii trebuie să se supună prevederilor normelor juridice. Atunci c-d între dr. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul îşi are rădăcinile sale. întemeiată pe date concrete. Statul este un produs natural şi necesar în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor omeneşti. precum Şcoala dreptului natural.de stat se aplică numai în baza şi în limitele prevăzute de normele juridice. оn baza căreia oamenii s-au asociat este voinţa generală. Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a dreptului. în viziunea savantului. statul. El este un produs colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a unor individualităţi. care dă consacrare juridică dreptului social. ea selectează numai o parte din materia teoretică. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (1798-1857). nemaiputînd crea forţe noi. oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau naştere din voinţa divină reflectată în voinţa poporului. Primele idei fundamentale ale şcolii istorice a dreptului sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii Gustav Hugo. se apleacă cu interes asupra fenom. ea cuprinde întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la obiectul de studiu. pe care sociologia оl studiază. este împărţit în două categ. Teoria psihologică a dreptului. dreptul devine o ştiinţă aparte. cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constr. în adîncurile trecutului. Teoria psihologică a dreptului. economice. normativistă a dreptului. Avîd ca punct de reper legea celor trei stări Auguste Comte clasifică ştiinţele în şt. Atit statul. ci prin relaţiile cu alte persoane şi are la bază ideea „de a i se da fiecăruia ceea ce i se cuvine". adică istorică.. care. Şc. Potrivit lui Toma din Aquino. pe observaţie .. Şcoala sociologică a dreptului. Cuvîntul Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. Justiţia. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. Dreptul. adică abordarea ştiinţifică a problemelor juridice. precum Şc. nu este în drept a se confrunta cu colectivitatea şi alţi cetăţeni. În RM "Teoria generală a dreptului". etc. Ist. în baza unui ansamblu de teorii. fapt ce a pus fundamentul contractului social. adică tot ce este cunoscut pînă în prezent despre legităţile apariţiei. оn esenţă. în mod pozitiv." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă generală despredrept şi stat. culturii. în general. Legislatorul este doar un organ al conştiinţei sociale. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. dă naştere unei justiţii universale. care se predă la finele lor. garanţii sau să aibă caracter punitiv. sociologică a dreptului. social şi cel edictat de stat apar discrepanţe. Toate aceste caractere au fost dobоndite o dată cu intervenţia statului în viaţa societăţii şi. ideile. instituţiile politice şi juridice. consideră Duguit. Şc. susţine reprezentantul teoriei dreptului natural. puterea şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt recunoscute ca fiind juste pentru un anumit interval de timp. perioada modera. iar acesta. el susţine că dreptul n~a luat naştere ca un imperativ al vieţii comunitare. al XVIII-lea şi începutul sec. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. Pentru a apăra acest drept. elaborat de stat. a st-ui . şi dreptul pozitiv. Fiind parte componentă a ştiinţei dreptului. etc. Şcoala realistă a dreptului. luоnd naştere dreptul. 2) o funcţie de ameliorare a metodologiei. În concepţia lui Hugo."Dreptul este un fenomen istoric. Toma din Aquino constată că dreptul este justiţia în cadrul comunităţii umane. care se predă la începutul studiilor juridice. a noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate şi utilizate de dogmatica juridică. care constă în explicarea atît a părţilor componente ale dreptului. Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie deosebită de Teoria generală a dreptului ca disciplină de studiu. Egalitatea presupune existenţa aceloraşi condiţii de supunere pentru toate persoanele.1861) şi Friedrich Puchta (1798-1846). Dr.găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal". funcţiile statului. Şc. legea este o regulă sau o unitate de măsură a acţiunilor după care trebuie să se conducă sau să se abţină orişicine . în special. după Comte. apărută оntre persoane. Reciprocitatea. Asemenea limbajului. îmbrăţişează dreptul. care derivă din însăşi natura socială a omului şi are datoria de a garanta siguranţa oamenilor. Introducere în studiul dreptului. care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc. la rîndul lor. Şcoala raţionalistă a dreptului. Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii sociale.după cel de-al doilea război mondial. Ea poate fi definită ca totalitate a cunoştinţelor despre drept şi stat acumulate de omenire pe parcursul întregii sale evoluţii.Caract. al XX-lea. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. voinţa umană. Teoria generală a dreptului este şi o ştiinţă politică. generală a TGD. filozofia are în vedere natura universală. Ca ştiinţă." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. fiindcă obligaţia de supunere are la baza un acord încheiat între oameni. ca expresie a solidarităţii sociale. Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. Şcoala raţionalistă a dreptului. cit şi indivizii. evoluţia şi funcţionarea dreptului. ci în baza de drepturi şi interese comune .. pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre ceva ce este concret. ştiinţa dreptului studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului. mecanismul de stat etc. sintetice. Izvorul său stă. primele manifestări ale conştiinţei juridice iau naştere în familie. constituiţi în societate de a promova binele în comun. Ideea dreptăţii. Societatea nu este în drept să suprime dreptul individului. Existenţialismul juridic. unit nu prin întîmplare. nu le rămоnea decît să se unească în vederea unui singur scop. cît şi a întregului său. Friedrich Cari von Savigny (1779. Rousseau afirma că fiinţa umană a fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din starea primitivă. politico-juridice influenţează societatea şi în care suportă. natural.Teoria generală a dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice este de dată mai recentă. şi Problemele teoriei dreptului. ideile. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. ştiinţa sociologică care. În lucrarea sa Curs de filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu are dreptul să admită decît ceea ce se constaţi. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse la conexiunea dintre drept şi filozofie „ . în această situaţie. la rîndul ei. deoarece studiază problemele de bază ale ştiinţei politice Ea formulează categoriile politice ce vizează. oamenilor.. toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică. Teoria generală a dreptului este divizată în două discipline de învăţămînt: Teoria generală a dreptului. în reducerea complexităţii fenomenului juridic prin intermediul unei abordări globalizante. ştiinţele mecanicii. evoluţiei şi funcţionării dreptului.ordinea juridică în globalitatea sa. TGD este o ştiinţă socială. Această şcoală a apărut ca o reacţie la ideile revoluţiei franceze prin care se urmărea codificarea dreptului. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. cum sînt: puterea de stat. din momentul în care guvernanţii au început a-şi impune propria voinţă guvernaţilor. El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. lege şi stat în lucrarea SummaTheologica. iar puterea în stat nu este durabilă. metafizic şi pozitiv. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. matematicii. Conform concepţiei lui Freidrich Puchta. la Cant şi Hegel. modul în care instituţiile. La etapa iniţială. după Duguit. ca fenomen social ce există într-o comunitate umană. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. este un bun al poporului. şi anume cea de Dumnezeu. Şcoala normativistă a dreptului. afirmînd că acest fapt este imposibil din cauza numărului mare de oameni. În doctrina sa. Teoria generală a dreptului face o analiză profundă a relaţiilor sociale. a dreptului. ca o categorie etică. de la Platon şi Aristotel. Contractul social reprezintă o formă socială de asociere care dă naştere unui corp moral şi colectiv оn care există un angajament reciproc al publicului cu particularii. Constr. dar. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară.Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului poate fi conceput în deplinătate în urma studierii acestei discipline. în mod succesiv. Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv. autorul recunoaşte existenţa unei prime cauze eficiente. trebuie să evităm orice explicaţie metafizică. Existenţialismul juridic. De unde reiese că atit raţiunea. manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale indivizilor. deoarece studiază dreptul (statul). este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. Experienţa raţiunii umane. este pusă în pericol întreaga valoare fundamentală a solidarităţii sociale. social.. Preocupat de problema apariţiei dreptului şi statului. în mod conştient. nu trebuie să sancţioneze obligaţii. în sec. să o limităm numai la o explicaţie pozitivă. în perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltată de către Toma din Aquino . Astfel. Dreptul. politice şi de altă natură. corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social. aceasta are un caracter neconturat O dată cu dezvoltarea poporului. Baza metodologică şi obiectul de studiu Prin obiectul său de preocupare şi studiu. într-o oarecare măsură. Astfel. în prima jumătate a acestuia. care le reglementează evidenţiem două funcţii de bază care îi revin Teoriei generale a dreptului.dr. Insă. trebuie să se conformeze normelor juridice. Enciclopedia dreptului. care cuprinde realizările ştiinţifice ale juriştilor. Principalii reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846). porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor. conform ideilor fondatorului. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. . prin trei stadii: teologic. Ea formulează şi defineşte conceptele fundamentale care constituie punctul de plecare pentru investigaţiile întregului sistem al ştiinţelor juridice. Exponent al teoriei solidarităţii sociale. Friedrich Cari voa Savigny afirmă că dreptul ca produs al spiritului poporului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn concepte abstracte. dreptul ia naştere şi se dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional al poporului respectiv. expusă în cele mai accesibile forme în literatura de specialitate. juridic. iar mai pronunţat .: dr.Metodologia este una dintre cele mai actuale şi complicate probleme ale ştiinţei juridice. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. de la Platon şi Aristotel. In literatura juridică Teoria generală a dreptului a mai fost caracterizată ca fiind nucleul central al ştiinţei dreptului de la care pornesc practic toate ştiinţele juridice. politică şi juridică care studiază. tehnicii şi practicii dreptului. nu se manifestă prin relaţiile omului faţă de sine însuşi. este definită de către Cicero. această funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge din viaţa socială şi impune indivizilor norme ce trebuie respectata în interesul întregii societăţi. a tehnicii legislative. sub forma instituţiilor. Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania la sfîrşitui sec.La momentul actual această disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale lumii sub diverse denumiri: Teoria generală a dreptului. autorul lucrărilor Contractul social şi Discursul asupra origina şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. cît şi lucrurile trebuie să fie raportate acestei prime. fiind deci pentru toţi adevărata libertate. influenţa socială. privite în dinamica lor. în raport cu normele juridice 2. concepţii. în mod natural. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an 60 Şcoala sociologică pozitivistă a dreptului sau 1. care nu se mai putea menţine. atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în procesul de pregătire a specialiştilor în domeniul jurisprudenţei. cоt în perceperea vie a instituţiilor juridice. şi a sistemului de drept al ţării respective. Un alt reprezentant al şcolii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (18591929). unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai Scolasticii Abordează probleme referitoare la drept. legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia. la stat. la Cant şi Hegel. Statul. conform ordinii stabilite de Dumnezeu. Contractul social urmăreşte scopul asigurării libertăţii naturale. care dreptul оşi are rădăcinile sale. în concepţia sa. Şcoala realistă a dreptului. independent de legislator. In urma оncheierii contractului social. în baza doctrinei sale filozofice. care reflectă în legi realitatea existentă. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . ştiinţifică. cei mai mulţi oameni. ci doar ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi. şi anume: 1) o funcţie teoretică. apare din necesitatea soluţionării a diferitelor litigii care iau naştere ca rezultat al dezvoltării sociale. conştiinţa juridică se conturează оn relaţiile dintre membrii familiei.

este indisolubil legat de evoluţia generală a sociatăţii.c )introducerea şi perfecţionarea programelor de calculator adecvate cercetării juridice. Atît statul cît şi dreptul se află într-o legătură determinantă cu modul de producţie.ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic. morala etcJ. În sensul arătat anterior.Metoda experimentală poate fi utilizată atît în laborator (de exemplu. se utilizează în fundamentarea adoptării unor noi acte normative. pe de o parte. Aşadar. statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive. ca parte componentă a realităţii sociale.. religioase..ordinea de drept etc.Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziţiile legale duce la crearea ordinii de drept. pol.2din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia permanentă a esenţei. modul de producţie al vieţii materiale determină concepţiile politice şi juridice. sistemul de organe statale.Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului constituie un ansamblu de metode de cercetare în domeniul ştiinţelor juridice:1.trib.totuşi dreptul aparţine şi el acestei realităţi.a sistemelor de drept trebuie de reieşit din următoarele:1 în primul rînd. de apariţie a statului şi dreptului în doctrina contemporană. Sociale diferite şi chiar antagoniste.stabilind drepturi şi obligaţii jur. apare concomitent cu statul sau cu primele formaţiuni statale la o anumită treaptă de dezvolt. cît şi pe teren (de exemplu. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoaştere a procesului istoric de evoluţie a dreptului.Aceste met. fiind. ca şi instituţiile corespunzătoare acestora.Regulile comparării:a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara.. etc. cu interese diametral opuse. de particularităţile societăţii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică. cutumiare şi dreptul scris.Cea dea treia componenţă a juridicului sînt raporturile juridice şi situaţiile juridice.Realit. şi econ. prescripţii religioase. juridice. O intensificare a activităţii de fixare în scris a dreptului a avut loc în timpul faraonului Ramses al II lea(se. Metoda sociologică. forţelor de prod. dintre diferite instituţii juridico-statale. sunt elem.repartişiei şi schimbului de produse şi activităţi.şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale. iar activitatea de elaborare a dreptului. Ea. corelaţia dintre ele sînt stabilite în conformitate cu un model raţional. Deci. pe cînd societatea umană. grupuri sociale. sistematizarealegislaţiei.din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia societăţii umane. cu idei politice. îl const.jur. filosofice.dreptul. Conform acestor prevederi se interzice incestul dintre frate şi soră. Majoritatea cercetătorilor opiniază că istoria organizării statale a societăţii şi a constituirii sistemelor de drept nu cioncide cu istoria societăţii umane.Romanii au exprimat foarte clar şi lapidar această realitate prin adagiul:ubi societas. morală.c) comparatismul trebuie să ţină seama atît de sensul normei juridice la momentul apariţiei ei. aceste elemente de influenţă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului. dintr-unmoment dat componente ale suprastructurii acesteia.clan.. dr. neavînd faţă de cine să le valorifice. alături de normele juridice.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi.Problemele tipologiei dreptului.stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii.corespun.ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane. de relaţii ideol.Unele viziuni noi cu privire la tipizarea dreptului.Rezultă că dreptul.relaţiile juridice. est considerat nenatural incestul cu mama. Iar dacă funcţia bazei rezidă în contribuţia pe care o aduce la dezv. avînd specificul său la diferite popoare. În orînduirile bazate pe proprietate privată asupra mijloacelor de producţie atît baza economică. cercetează dreptul în evoluţia sa istorică. iar pe de alta cu instituţiile corespunzătoare acestor idei.El alcătuieşte miezul juridicului.Metoda logică. Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor sociologice pentru studierea opiniei3. fără drepturi. Drepturile au putut să apară deci ca noţiune decît cu constituirea societăţii. Lentă a forţelor de producţie în cadrul primei orînduiri sociale – a orînduirii comunei primitive.dreptul internaţional privat. a fost unul complicat. Aşadar. Statul este suprastructura politică a unei baze economice. Apare necesitatea de astabili necesitatea de răzbunare. putem spune cu certitudine că procesul de constituire a astatului şi dr.care îşi are regularităţile sale ce nu permit să urmeze orbeşte aceste presiuni. b) se crează reguli de drept noi.apărîndu-şi pe cale legală interesele şi drepturile. pe temelia apariţiei propr. precum şi de insit. de evoluţia treptată a structurii ei sociale. au un caracter contradictoriu.continuu şi istoric.cele care probează eficienţa dreptului. ale oamenilor s-au născut din nevoile vieţii. a relaţiilor de producţie şi aformelor de conducere socială din cadrul acestei orînduiri. Atunci apare.b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi plasaţi în contextul social-politic şi cultural în care îşi au sorgintea. ca sistem de norme şi instituţii. apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi sunt preluate şi adăugăndu-li-se elementul sancţionar. de-a lungul diferitelor orînduiri sociale3.Hr. dar ştiinţa contemporană notează că primele formaţiuni statale au apărut cu aprox.cănd relaţia de sînge pierde autoritateaCercetările efectuate de sociologi. constă în deservirea societăţii.urmînd un proces de evaluare. politică şi jur.Cantemir.nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor.Conştiinţa juridică apare ca o premisă a dreptului. El suportă influenţe din partea componenţilor cadrului fizic înconjurător şi din parţea componenţilor sistemului social (economia.metoda istorică-constă în cercetarea ştiinţifică a fenomenului juridic care rezidă în analiza condiţiilor economice. socială juridică a şi 7..presiuni din partea forţelor sociologice creatoare ale dreptului şi realitatea normativă. cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon). Nu există un rsp.cuprizind şi interpretarea pe care le vor da organele de aplicare .met.evoluţie.ca parte componentă a realităţii sociale.Dreptul ca fenomen normativ dă expresii cerinţelor structurilor sociale-conducătoare sau conduse-de mai bună organizare a raporturilor umane pentru ca să poată asigura climatul în care liberului arbitru şi violenţei să i se poată opune anumite standarte oficiale de comportament.pentru că se interpune între aceşti stimuli care se înfăţişează de mai multe ori ca adevărate comandamente. juridice. Este cert însă că drepturile nu au putut exista înainte de societate. Pentru analiza ştiinţifică a tipologiei dreptului. ca urmare a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. care cere ca reacţiunea împotriva vătămării să se fgacă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului.Normele sale intervin în procesul productiv. La rîndul său însă.valorizare şi valorificare finală prin normele dreptului.d)evidenţa şi sistematizarea reglementărilor uniforme şi a practicii în domenii precum dreptul comerţului internaţional.un real factor de calmare a conflictelor şi de menţinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese.. statul şi dr. Apariţia statului şi dreptului a fost 4.Engels au arătat că structura economică a societăţii. îndelungat în timp şi foarte variat la diferite popoare. şi organiz.evidenţalegislativă. Legile lui Moise(Decalogul) la evrei. Legile lui Manu în India . Dreptul este un produs complex al societăţii. K. Iar dreptul este voinţa deţinătorilor puterii de stat ridicată la rang de lege. pentru că. se pedepseşte . Originea şi istorică a statului dimensiunea Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni. 4. funcţia suprastr. a comunităţii umane. deoarece puterea de stat. subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată.cînd personalitatea iese la suprafaţă. precum şi cea de aplicare a lui trebuie să aibă un caracter logic. Conştiinţa juridică joacă rolul unei receptor şi al unui tampon. Marx şi F.conţinitul sau cadrul său substanţial de referinţă. viaţa în societate ar fi cu neputinţă.iar împreună cu ea şi dreptul-ca un proces neîntrerupt.Dreptul poate fi considerat ca un mod de existenţă a ordinii publice. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi-au găsit reflectare într-o serie de norme sociale.Drepturile omului nu pot prinde .Realitatea juridică este o dimensiune enalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice deter. pregătită de o perioadă îndelungată de dezv.A doua componetă a realităţii juridice o constituie partea instituţională-dreptul. raportul intim cu fiica etc.Dimensiunea dreptului. dreptul aparţine şi el acestei realităţi. în domeniul criminalisticii). st.dreptul e o stare de conştiinţă. ceea ce înseamnă "cale". Metode prospective.Finalizind cu prezentarea succintă a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de menţionat că metodele nu trebuie înţelese izolat. din fapte. Ca moment istoric.respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului. XIII-lea î. are determinaţii calitative ce ţin de esenţa socialului.b)orientarea cercetărilor de informatică juridică în direcţii ca:-elaborarea legislaţiei. constituirea dreptului ca o entitate conturată se poate spune că are loc odată cu apariţia primelor state atît în ţările Orientului Antic. Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. ca formă de organizare a întregii societăţi.ale suprastr. judiciare.) contur. care se statornicesc în societate în funcţie de aceste idei.comparativă stabileşte similitudinile şi diferenţele dintre diferite sisteme de drept. generate de bază. Realitatea istorică arată că dreptul este un fenomen social inerent societăţii omeneşti. Momentul determinant al form.2. Relaţiile sociale din această perioadă sunt 6. precum şi cele filosofice. Legile lui Dracon şi Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani. ideilor respective. etc. cît şi de evoluţia în timp a acestui sens. edictate cu noua putere. În concluzie rezultă că dreptul. istorici. în baza aceloraşi temeiuri. ale sociatăţii respective. În Egiptul antic cel ami vechi legiuitor cunoscut este Menes. soc. Susţinem ideea că dr. Rudolf von Ihering remarca faptul că dr. de regulă se bazează pe conceptul egalităţii.ca sistem de normă şi imstituţie are o sferă mai restrînsă ca juridicul. drepturile sub. nu l-a aşteptat pe legiuitor pentru a se constitui. În ansamblu. 3 Premisele soc. presupun:a)dezvoltarea informaţiei juridicepentru îmbunătăţirea procesului decizional prin folosirea calculatorului. constituie baza pe care se ridică o suprastr. "drum". Există însă şi opinia conform căreia statul şi dreptul au eistat veşnic. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D. Se poate de menţionat că n. în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului. În concl.O problemă destul de contraversată în Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. sociale."metodă" provine din grecescul methodos. pentru că ipoteticul exemplar uman presocial nu ar fi avut ce face cu ele. Pînă în prezent nu e stabilită exact o perioadă în care au luat naştere aceste două enomene sociale.conţinutului şi necesităţii dreptului. sunt transformate în norme juridice. fie..În general. politice teoria generală a dreptului. scindarea societăţii în clase. cît şi suprastr. Filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cînd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie.5000 de ani în urmă. Acest concept de egalitate se rezumă în aşa zisa lege a talionului. cum şi de ce au apărut statul şi dreptul? reglemenate de anumite reguli de conveţuire socială:obiceiuri.În cadrul acestor raporturi oamenii participă în calitate de subiecte de drept. ilustrat şi de anumite acte normative – adevărate monumente legislative intrate în istoria dreptului şi a culturii umane. pentru că dreptul unui anumit popor are întotdeauna caractere specifice doar lui. cît si în antichitatea greco-romană. politica. private şi a scindării societăţii în clase şi gr. ca instrument de dominaţie şi constrîngere acaparat de cei care dominează economiceşte. Metodele cantitative Esenţa acestor metode constă în operaţiile de verificare a ipotezelor ştiinţifice în cadrul strategiilor dezvoltării fenomenului juridic. în domeniul reglementării juridice cu caracter economic).Realitatea componentele ei. morale. etc.şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite. Aplicarea ei în studierea problemelor dreptului este deosebit de utilă.cu cel puţin 40000 ani în urmă. concret şi catgoric la întrebarea :cînd. are o sferă mai restrînsă decît juridicul. respectiv un ansamblu corespunzător acesteia de idei politice.ci în interdependenţa şi complementaritatea lor.Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului. dar nu cu pedeapsă prea mare.Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ.evolutiv capabil să parcurgă stări directe.ele trec prin conştiinţa legiutorului. Treptat s-a trecut de la principiul răzbunării sîngelui la sancţiunea expulzării din gintă sau din trib. şi anume în rezultatul descompunerii orînduirii primitive.3din faptul că procesul istoric de dezvoltare a dreptului conţine în sine elemente de continuitate. ibi ius.. devenite cu timpul tabu-uri corespunzătoare a ceea ce s-a numit „totemismul de clan”. în special cu baza economică a societăţii.juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică. Componentele juridicului sînt: conştiinţa juridică. Înainte de a fi o realitate normativă.

chinez.prezenţa minorităţilor etnice şi naţionale a populaţiei influienţează asupra dezvoltării dreptului.se diferenţiază în mai multe grupe:dr.care exprimă voinţa şi interesele sociale.Conţinutul normativ relevă însăşi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice.cît şi pe baza apartenenţei la un anumit bazin de civilizaţie.Prezentarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ca izvor material.care păstrează puternice elemente tradiţionale religioase.O altă concluzie priveşte necesitatea înţelegerii impactului evoluţiilor specifice asupra dezvoltării fiecărui sistem de drept. care practic au anulatdistanțele pe Terra fac posibelă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept din toate țările existente pe glob cu atăt mai mult are loc o apropiere între sistemele de drept ale țărilor cuprinse în diferite forme de colaborae internațională care a dus la nașterea unui sistem propriu de drept numit dreptul comunitar.-care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăţii îşi găsesc exprimare în drept.etnic.Sînt cunoscute măsurile de limitare a creşterii demografice şi invers de stimulare.a agrupurilor sociale sau a întregii societăţi.literatura juridică e cea care se referă la tipizarea dreptului.SUA.Conţinutul socialcaută să explicede ce.Cauzile acestei situaţii se află în faptul că diferiţi autori iau în consideraţie diferite criterii.Grupurile de interese sînt acelea care prin mai multe atitudini comune transmit scopuri celorlaalte grupuri din societate în vederea stabilirii. dreptul este unitatea unor laturi calitative şi cantitative.De aici rezultă că atît în ţara noastră.islamic.Coţinutul dreptului îl constituie o totalitate de elemente.sau continental-caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de exprimare predominantă în legi şi tendinţa de codificare. Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esenţă.medieval cu unele grupări prin care s-ar distinge dreptul european.Între economie şi drept există o interdependenţă şi o influienţare reciprocă.Aceste caracteristice alcătuiesc substanţa dreptului.Ele acţionează pentru maximalizarea intereselor membrilor săi.voinţa individuală. în învaţămînt. într-o măsură mai mare sau mai mică.”Dreptul e forma în care statul îşi organizează.existenţa unei populaţii cu o structură etnică omogenă.adică ce drepturi şi obligaţii concrete au oamenii în anumite împrejurări.tipice fiecărui sistem de drept.fiind întîlnite în orice sistem juridic.2.Cît priveşta forma dreptului.cultural-ideologic.dezvoltatrea economică. posibilităţile dezvoltării politiceDreptul nu poate să fie influienţat de acţiunea mediului fizic. trăsăturilor şi raporturilor interne necesare.cu consecinţele sale influienţează asupra tuturor ramurilor dreptului şi mai ales asupra celui constituţional . Un alt factor este factorul internaţional. 9.Presiunea legilor sociale determină o încorsetare a libertăţii absolute de manifestare a omului. dată de felul cum sînt exprimate normele juridice.Sistemul politic este deasemenea un factor tot mai important de configurare a dreptului. identifica legăturile inteme.demografici-aceşti factori influienţează dreptul.Pornindu-se de la criteriul evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după dreptul incipient din comuna primitivă:Dr.fiziologic.care e motivul într-un stat.socialist aflate în ţările unde se mai menţine sistemul socialist. Semnificativă din acest punct de vedere este analiza diverşilor factori în elaborarea dreptului actual în Moldova. factorii biologici.prin constrîngere.o anumită limită de comportament.Normativitatea juridică.concomitent cu cele specifice.jocul de influienţă şi acţiunea directă(greva).Raţiunea are legături cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază.Ca urmare.cutumiară şi jurisprudenţială alături de legile scrise. implică efortul de subliniere a trăsăturilor şi determinărilor calitative fundamentale ale dreptului.familia sau sistemul common-law.burghez şi socialist.dreptul are o formă internă şi una exterioară.Condiţiile fizice apar în faţa legislatorului ca obiect al reglementării"Legile..Conţinutul dreptului îl formează sistemul normelor juridice sau conţinutul normativ al dreptului. de haina pe care o îmbracă ca legi.după cum consideră majoritatea specialiştilor preocupaţi de tipizarea dreptului.Omul acţionează într-un mediu social şi natural determinat. a progresului juridic.diferienţiază: dreptul epocii antice. Deci. Francez.factorul internaţional.de pildă elementele specifice societăţii industriale şi postindustriale.în anumite condiţii sînt prevăzute anumite reglementări.Dreptul socialist. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiţionale. Mijloacele de acţiune ale grupurilor de presiune sînt propaganda.Viaţa dreptului se desfăşoară într-um cadru social-uman.Dr.tipice.Dr. nota Montesquieu.medievale.între care:familia sau sistemul de drept romano-germanic.mediul geografic. cu aşezarea.Factorul demografic deasemenea exercită influienţa asupra reglementărilor juridice. Toţi aceşti factori îşi au felul lor.societăţilor democratice cu economii de piaţă în care se include şi dreptul din ţările foste socialiste.oriental.E specific pentru Anglia. Esenţa dreptului e voinţa generală.tipice precum și unele particularități în cdrul fiecăruia din sistemele și familile de drept.au fost evidenţiate următoarele tipuri istorice de drept:drept sclavagist.cercetările ştiinţifice scot la iveală faptul că studiul conţinutului nu poate fi desprins de cel al formei sale. cu clima .ceea ce presupune existenţa unor elemente individuale.oficializată-adică voinţa juridică exprimată în legi şi apărată de stat-care trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice.În aşa mod se fixsează periodizarea societăţii în ansamblu şi a dreptului.aflate în faza tranziţiei spre democratism.. cu întinderea sa.Tot astfel.a. denuinite şi izvoare ale dreptului.Dreptul şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale.contemporan.imprimă dreptului trăsături de eficienţă mult mai pronunţate în comparaţie cu alte seturi normative.socialeconomic.calitatea sa esenţială.chinez. în concluzie putem spune. Aici se disting forma internă a dreptului dată de exprimarea sa în ramuri şi instituţii juridice şi forma extemă.Pentru descrierea procesului istoric şi a stării de dezvoltare a dreptului se evedenţiază 2 modalităţi principale de abordare a problemei. caldă sau temperată cu calitatea solului.fiind de regulă stabilit pe cale oficială sau desprins printr-o îndelungată convieţuire.care se manifestă în procesul aplicării dreptului.De exemplu: măsurile legislative pentru completarea poluării mediului.Cadru natural –factor de configurare a dreptului.Dr modern.epocii contemporane.statornicindu-i anumite praguri. Greco-roman.cît şi pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare socială la tipologia dreptului determinată de apartenenţa la un bazin de civilizaţie.liberale. a. de voinţa şi interesele pe care dreptul le exprimă şi le consacră.Cadru social-economic-este determinat de nivelul economiei.Cercetarea actuală a conţinutului dreptului e puternic marcată de tendinţa explicării şi conceperii dreptului în sensul cuprinderei factorilor complecşi-normativi şi sociali.spaniol. Antic.regimul juridic al spaţiului aerian şi al mării teritoriale etc.cu unele grupări ca:dr.Multă vreme sa considerată că prin studierea tipurilor de drept devine posibilă cunoaşterea apariţiei şi evoluţiei dreptului. în făurirea dreptului unei societăţi democratice.rolul voinţei generale.social-politic. competiţia politică pentru a determina adoptarea unor reglementări juridice în economie.Acţiunea factorilor naturali e mereu corelată unui interes social. Ţărilor în curs de dezvoltare sau al lumii a treia.grupurile de presiune politică. Dreptul este înainte de toate o regulă de conduită în raporturile dintre oameni. Ideea existenţei unor factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra dreptului s-a conturat în perspectiva admiterii caracterului evolutiv al dreptnlui. în elaborarea reglementărilor juridice.Factorul umanreprezintă zona centrală de interes pentru orice legislator.E evident că asupra trăsăturilor generale.Un element component al cadrului social-politic este factorul economic care-şi impune autoritatea sa asupra celorlalte componente.de piaţă.în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întîlni elementele aparţinătoare altui tip.putem distinge trăsăturile generale.Forma exterioară poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului-izvoarele dreptului. Ca orice fenomen. decrete.budist.În drept rolul voinţei are o dublă semnificaţie:1. conţinut şi formă. Termenul normă este o categorie fundamentală pentru toate . Reglementînd comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii de raporturi sociale dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate.în condiţiile unei diversităţi de norme.etaloane de conduită.Dimensiunea umană a dreptului priveşte înainte de orice drepturile fundamentale ale individului.Nici un tip de societate nu e omogen.întregul drept medieval e marcat de aspectul religios.naţional are în vedere condiţiile istorice şi particularităţile etniconaţionale ale populaţei.Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social îl constituie caracterul lui normativ.formele de proprietate structura societăţii în diferite clase sau categorii sociale şi profesionale.. a 10.cum e dreptul islamic.cum e dr.bunăoară.determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii statale. Dezvoltarea puternică a relaților și a colaborării internaționale existența mijloacelor moderene de comunicații.iar pe măsura dezvoltării istoruice.În dezvoltarea sa dreptul păstrează multe elemente de continuitate avînd constate prezente dea lungul mai multor epoci istorice. precum şi efortul de sesizare a modalităţilor specifice de organizare internă şi externă a conţinutului.decrete. de corelaţiile cu mediul natural şi social.Asupra dreptului exercită influienţă şi structurile organizatorice ale societăţii cum ar fi grupurile de interese.în care oamenii urmăresc să-şi valorifice anumite interese şi drepturi.sub influienţa unor evoluţii specifice.particulare în cadrul aceluiaşi sistem.în raport cu sistemele de organizare socială. Cercetarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ţine cont de toate caracteristicele participării omului la viaţa socială.Voinţa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinţei juridice.Dr.paritculare putem avea o imagine completă cu privire la sistemul de drept examinat şi ne putem explica influienţa pe care a avut-o asupra relaţiilor sociale dintr-o zonă sau alta.Forma internă a dreptului e chiar interacţiunea ramurilor dreptului. 11.menţinerii sau intesificării formelor de comportament care sînt implicate în atitudini comune.epovii noi sau moderne.trei tipuri de societăţi:preindustriale.între tipurile istorice de drept nu e o ruptură.c)după modalităţile de exprimare a normelor de drept în felurite acte ale organelor de stat-legi. a sesiza legăturile intime caie-i conferă o relativă stabilitate.Conţinutul social al dreptului e dat de scopu.În baza criteriul apartenenţei la un bazin de civilizaţie sînt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice.Dreptul nu poate rămîne doar în stare de voinţă.îşi pun amprenta transformările social-economice din fiecare etapă istorică.pentru că dreptul însuşi este un element de cultură.Schimbarea sistemului politic.E necesar de a înţelege raportul dintre general şi particular în analiza tipologiei dreptului.rece. Așa se explică preexistența în dreptul contemporan a unor categorii juridice aparute în dreptul roman sau influența puternică în dreptul islamic întro serie de țări afroasiatice.O primă concluzie ce se desprinde din această analiză priveşte existenţa unităţii generale din cadrul fiecăruii sistem de drept. relativ stabilite care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi o fixează într-o clasă de fenomene înrudite.hotărîri etc.Cadru cultural-ideologic are o înrîurire semnificativă asupra reglementărilor juridice.unde s-a încadrat sistemul islamic.caracteristic instaurării economiei capitaliste. cu comunitatea internaţională care influenţează de asemenea asupra dreptului.hindus.din fosta URSS ce au format lagărul socialist.iar în acest mediu.Numai prin cunoaşterea trăsăturilor general.dr.gruparea normelor juridice pe instituţii şi ramuri. în organizarea sistemului politic.Analizînd tipurile de drept.factorii umani. hotărîri ş.Mediu geografic reprezintă un ansamblu de factori care influienţează viaţa socială.asigurarea condiţiilor deviaţă ale societăţii”spunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering.după societatea holistică.Vorbind de conţinut.Cadru social-politic. trebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării.O puternică influienţă socială exercită grupurile de presiune.german.istoric.dreptul programează libertatea sa de acţiune.de tip feudal.Aceşti factori sînt grupaţi în:cadru natural. raporturile cu vecinii.numit şi anglosaxon-în care predomină forma necodificată.Alături de partidele politice-institute specifice ale vieţii socialeaceste grupuri influienţează jocul politic.Problemele esenţei conţinutului şi forma dreptului în ştiinţa contemporană. Cadru istoric.b)după modalităţile de sistematizare a legislaţieicodificări.arhaică.Ce-a de a doua modalitate.dr.De pildă.industriale şi postindustriale. Întreaga problematică a formelor dreptului va fi analizată într-un capitol distinct al cursului.O altă clasificare a societăţii omeneşti distinge . În general esenţa unui fenomen reflectă unitatea laturilor. situaţia internaţională a ţării respective.Prima modalitate a fost diferenţierea formaţiunilor după criterii de natură social-economică. că prin forma dreptului se are în vedere modul de exprimare a normelor juridice.ne referim la 2 aspecte:conţinutul normativ şi conţinutul social. A cerceta esenţa dreptului înseamnă a pătrunde înăuntrul său. influienţează dreptul constituidu-se ca un factor de configurare cu o acţiune specifică.Omul parcurge un proces complex de socializare.în societatea contemporană rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale sporeşte. cu privire la statutul persoanei ş.

economice.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie.deoarece conduita este subordonată voinţei lor. politică.iar nerespectarea unei norme de drept presupune pedeapsa. statul democratic și de drept este un idial specific un vis roz al omenirii al căror realizare ea tinde mii de ani.Dreptul şi morala apar împreună ca reglatori ai relaţiilor sociale.Astfel au loc azi ample dezbateri cu privire la scopul şi eficienţa sancţiunii capitale sau a celor privitoare la privaţiunea de libertate. Înacelași timp ea sa bazat pe viziunea filozofică despre drept ca o valoare supremă care dispune de un conținut propriu.morală şi religie.Obligativitatea dreptului. drept este o barbarie. separaţiei puterilor în stat.după cum menționează Gr.normele juridice indică un comportament esenţial. Structura generală a normelor presupune elemente componente corelate: subiectul acțiunii și relația dintre subiectul acțiunii și acțiune.Pricipiile statului de drept.Princip. a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii.Prin principii ale statului de drept înţelegem acele începuturi. PRINCIPIILE STATULUI DE DREPT Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept.prin reprezentanţii săi Kelsen şi Walini consideră că dreptul e desprins de orice altă realitate şi că fiind o construcţie în sine se identifică doar cu statul. PROBLEMELE.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.C. 3. mergîndu-se de la o separaţie mai strictă pînă la o separaţie suplă.Princip. Plecînd de la trăsăturile comune ale acțiunelor normative Kalinowski defenea norma ca un tip de relații între un subiect al acțiunii sau o mulțime de subiecți și o acțiune sau o mulțime de acțiuni.juridică etc) întemeiază norma.Rezultă că normele juridice sînt în mare parte asemănătoare cu cele morale.pături.Autorul celor 3 Critici consideră că există o ideie care conduce atît morala. În viziunea filozofilor antici puterea de stat care recunoaște dreptul și îl limitează se consideră o statalitate echitabilă.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.aceeiaş valoare.Roubier în lucrarea saTGD.1.realitatea sa este dată de necesitatea stabilirii unor reguli sociale.existența diverselor domenii de activitate umană determină diversitatea normelor sociale. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal. 12.încearcă o opunere a celor 2 domenii din perspectiva mediului la care ele se referă:morala aparţine mediului interior. idei fundamentale care stau la baza concepţiei statului de drept. politice şi juridice ale societăţii.Înmomentul în care ea nu mai este conformă cu principiile morale.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.von Wright constă că normele specifice acțiunelor umane se caracterizează părin următorele trăsături: 1 au caracter de obligații. Eficacitatea este definită ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autorităţilor împuternicite cu aplicarea lor. Aristotel în lucrarea sa politica vorbește despre cele trei ideei de bază ale statului de drept: supremația legii. cît şi din partea altcuiva.majoritatea juriştilor sînt de părerea că între drept şi morală există o corelaţie organică foarte strînsă.născut din cerinţe ale vieţii sociale.determinate de traiul în comun şi de armonizarea acţiunilor umane.Coraportul drept. echităţii sociale şi egalităţii în drepturi.Perioadele de mai tîrziu au ca preocupare stabilirea specificului acestei diferenţe dintre drept şi morală.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.Modul în care evoluiază dreptul e o trecere de la cutume. dintre Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate.Obligativitatea dreptului este atît de puternică încît nimeni nu poate ignora normele de drept sub pretextul necunoaşterii lor. Autorul G.Dar numai normele ce sunt ridicate la rangul de lege sînt norme juridice. „acolo unde lipsește puterea legiii scria Aristotel acolo nu există nici o formă a orînduirii de stat.Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale. Gînditorii antechității au încercat să evedențieze așa relații și interacțiuni dintre drept și puterea de stat care să asigure funcționarea armonioasă a altei epoci.UN altautor.deoarece ele mereu se află în concordanţă. economice.În cazul normelor de drept.deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.inclusiv cele juridice. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.Cetăţenii sînt datori să respecte conduita prescrisă de drept. morale de familie.4. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului. interdicții și permesiuni.iar dreptul o etică obiectivă . prin care omul intervine în ordinea fenomenilor naturale și sociale.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.2. constituind în jurul individului o sferă de inviolabilitate. Din această relație rezultă una dintre clasificările normelor: obligații. Legitimitateaconformitatea normelor juridice cu norme.care apare ca o consecinţă a organizării indivizilor în societate. Dreptul reprezintă un fenomen de reglementare a conduitei omului în societate.cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia.I.Pe de altă parte normele exprimă valori. cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios. 13. morală sau religie. democraţia este un concept şi un fenomen ce aparţine statului de drept. Ele reglementează întreaga rețea de relații sociale. Putem spune că pentru buna funcţionare a aparatului de stat este hotărîtoare asigurarea unui echilibru raţional al elementelor sale. 4 există o autoritate care emite norma și garantează ca ea să fie în vigoare.fiind aplicată de organele special investite cu puterea de a judeca şi decide prin hotărîri care la nevoie se aduc la îndeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului.Separaţia puterilor constituie o trăsătură definitorie majoră a statului dedrept.specifice-adevăr.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale.H.imperativul juridic este asigurat prin sancţiuniprevăzutea se aplica la nevoie cu ajutorul forţei de constrîngere a puterii publice.Reprezentînd nişte reguli de comportament.În pofida acestor deosebiri.Comportamentul uman întîlneşte 2 reglatori:morala şi dreptul.2 Orice normă se referă la un comportament concret dintr-o relaţie socială dată.Particularităţile generale.dar în acelaşi timp posedă trăsături specifice ce le conferă individualitate şiun loc aparte în sistemul normelor sociale.deşi uneori întîlnim enunţuri juridice în acord cu morala”.anularea unui act ilegal.Fiind paret integrantă a normei sopciale adică a acelor norme care se referă la relațile interuumane normele juridice se adresează la condiției umane reprezintă un factor de structurare a relitîții sociale caracterizate relații.obiceiuri. politice.dreptul. Ideile juridico statale și instituțile Romei antice și ale Grecei antice au influențat semnificativ apariția și dezvoltarea unor învățături progresiste cu privire la statul de drept.care pot fi aplicate fără a se recurge la constrîngere. kant.Esenţa dreptului. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere. de neamestec atît din partea statului.Unautor spunea că „atîta timp cît legea e în vigoare.Principiul democratismului.Valoarea(morală. Socrate considera că un stat bine construit este statul care este administrat de legi bune. a unor norme de conduită obligatorie. şi nu conduita unei persoane.iar dreptul aparţine mede.care nu depind de voinţa oamenilor.Particularităţile generale şi speciale ale dreptului.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală. a tuturor massmedia. dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor. spre deosebire de legile naturii.psihologi.fiecare component se formulează precis. Esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.3O altă deosebire survine din modul în care fiecare din ele se formează.prezintă trăsături ce sînt comune tuturor normelor sociale.Problema raportului morală-drept a preocupat gîndirea umană încă din antichitate.lui exterir al omului.Începînd dela I.etice cu aplicare în științele naturale tehnice și în producție.moartea.supremaţiei legii.Oamenii de ştiinţă din diferite domenii.În doctrina juridică romană găsim o concepere independentă a dreptului faţă de morală.cît şi dreptul şi care se relizează în viaţă sub forma de cunoaştere particulară a unor drepturi şi îndatoriri. În peroada devreme a revoluților burgheze la elaborarea concepților pprogresiste despre statul de drept au contrebuit Spinoza.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. separarea puterilor în stat. Există cîteva cîteva tendințe mai importante cu privire la plasarea dreptului în contextul relaților sociale: tendinșa de a considera dreptul ca element al structurii sociale de control alîturi de sistemul de guvenămînt.grupuri sociale. dreptul este considerat în axeiași structură cu democrațiea politică și cu societatea democratică el avînd menirea de a contribui la formarea unui astfel de socetîți. Sancţiunea ce se aplică în cazul încălcării dreptului îmbracă o formă specială.Ca element al sistemului de norme sociale.Odată .Efectuînd un studiu asupra rolului principiilor morale în formarea dreptului şi areleţiei dreptmorală.Fiodorov.se realizează în activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.La greci nu era o dilimitare clară între drept şi morală.Kant s-au pus bazele unei diferenţieri clare între morală şi drept. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.Contrar acestor păreri.Există unele sancţiuni juridice de pildă.presupune libertatea presei. montesquieu.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii.Din această cauză el consideră morala ca fiind o etică subiectivă.deci el trbuie să aibă un conţinut moral. valori şi principii extrajuridice. 2 orice activitate umană poate fi supusă prescripței 3 există anumite condiții de aplicare a prescripției normate.științele juridice. sociologi.Înrt-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului şi dominaţia legii sînt supreme. dreptul.ele fiind strict determinate.În realitate aceste 2 domenii nu pot fi absolut diferite.dreptul şi valorile sociale.Cu alte cuvinte.Realizarea acestui principiu constituie protecţii minimale. particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.morală la un sistem de norme de legi.care să fie denunţat ca nedrept. Trăsăturile: presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului . dar forța fără 14.imaginațile omului despre stat ca o organizație care funcționează pe baza unor legi echitabile au început să se formeze în primele etape de dezvoltare a civilizației umane.dar fiecare dintre ele îşi păstrează identitatea.Princip.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.3. interdicții. 6 este prezentă ocazia de aplicare. include aspectele eficacităţii şi legalităţii.Particularităţile speciale ale dreptului.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei.dezbat problema naturii şi rolului sancţiunii juridice. presiune. la o anumită etapă de dezvoltare a ei.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale. Legalitatea este definită ca fiind conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice. echitatea socială care stau și astăzi la baza conceptului stat de drept.obligatorii.Totuşi între drept şi morală există şi unele diferenţieri:în una şi aceiaşi societate pot exista mai multe categorii de reguli de conduită.nu trebuie să ne formulăm întrebări dacă ea corespunde sau nu unui ideal moral.doctrina pozitivismului juridic şi a normativismului.normele juridice au un caracter volitiv.Normele morale şi juridice se adresează conduitei individului şi roporturilor acestuia cu alţii.ele sînt adresate aceloraşi oameni.se întăresc în sistemul normelor juridice.pe cînd nerespectarea normei morale atrage după sine dezaprobarea şi alte forme de influienţă morală.politică. ce sintetizează într-un tot unitar valorile morale.libertate şi dreptate.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.jurişti. viaţa lui personală desem-nînd un fel de spaţiu sacru.pedagogi. Modalitatea esențială de manifestare a existenței o constitue activitatea cere este act sau un sistem de acte. sociologice.4. 5 există subiecții ai normei. de nepătruns.2.CONCEPTUL. Dobrinescu consideră că dreptul şi morala au structură normativă identică şi aceasta se poate deduce din afirmaţia că dreptul e un minim de morală şi din constatare că nu există un enunţ moral.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale.În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaş grad de adevăr. voltarie.va cădea în desuetudine.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice. permiţînd individului să trăiască o viaţă demnă.5.

de apărare a dreptului reprezintă acea direcţie a reglemăntării juridice care este orientată spre apărarea valorilor generalumane. ramurile în părţi ale sistemului. De aici rezultă că aceste trei grupuri de principii se întrepătrund.Morala este mai exigentă decît dreptul.după cum spune Alex Weill.însă modalităţile de exprimare sînt diverse.F. „Fiecare individ are dreptul la viaţă.La romani aequitas are sens apropiat de drept.Altfel spus norma reprezintă în sine o idee despre un comportament permis în unele sau altele împrejurări.Academicianul rus S.Profesorul român N.rînduiala socială favorabilă majorităţii.juridică.4.b)principiul potrivit căruia oamenilor şi statelor li se recunosc aceleaşi drepturi. formarea unor clase care nu participă la religia romană.F.Profesorul Adam Popescu menţionează.rezultă că atît dreptul cît şi morala. libertatea de conştiinţă-dreptul persoanei de a avea opinie proprie.Norma juridică se raportează la principile dreptului în două sensuri: 1.E)egalitatea este unul din fundamentele vieţii sociale care îşi găseşte reglementatea sub forma egalităşii tuturor în faţa legii.sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană. a drepturilor şi intereselor legitime ale statului.F.precum şi instanţele sociale cu atribuţii în domeniul realizării dreptului”.politici.faţă de sine însuşi.influienţa dogmelor religioase asupra dogmelor de drept.-guvernarea prin reprezentanţi ai divinităţii.dreptului îşi găsesc realizarea prin aplicarea practică a conduitei prescrise de n.fiind expresia concentrată.tezele fundamentale care stau la baza întrgului sistem de drept.Ele sînt înscrise în coduri şi în alte legi.atît pe terenul dreptului public.b) F.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni.acordă o mare atenţie legăturii dreptului cu religia.Ca normă şi spiritualitate.Acest scop este de a permite viaţa în societate.Popa susţine că funcţiile dreptului”sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului.de.naţionale etc.. În baza ei se alcătuieşte întrgul labirint juridic.ci la toate formele responsabilităţii/politică.corect şi incorect.defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele ilicite.F.normativă a dreptului exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială.ramurale sînt principiile propri unei singure ramure de drept.economică) şi 2 –internă:funcţia de reglementare.în organizarea relaţiilor sociale.Ea tinde.libertatea omului în raport cu natura.de.În concepţia Masquzlin n. deoarece ea este un act de angajare a individului care îşi asumă consecinţele.În realizarea acestei funcţii o importanţă mare o are dreptul de proprietate.independent şi indeferent de religie.2. şi se realizează pe planul TGD.Este prima filosofie. Princip.Princ ipii fundamentale se mai numesc şi constituţionale deoarece sînt reglementate în Constituţie.princip.Profesorul S.3.libertăţii contractuale etc.în evoluţia raporturilor dintre drept şi religie s-a evidenţiat existenţa următoarelor faze:1.Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase.a consolida.Acţiunea principiului echităţii priveşte atît activitatea legiuitorului cît şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele de care aplică legile.că tratatele de teorie sau Enciclopedia dreptului din perioada comunistă şi postcomunistă.Responsabilitatea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de legi Principiul echităţii şi justiţiei .este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faţă de alţii.Caracteristica principiilor fundamentale ale dreptului.ramurale şi interramurale. un model..În mod tradiţional.După Jean Dabin nj urmăreşte scopul de a apăra.N.legalităşii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.de apărare.F.am putea spune că dreptul e o tentativă de regularizare a raporturilor sociale.Acest principiu constă în consacrarea în drepturi acelor două fundamente.În formă .între ele există o serie de diferenţe: 1.d)drepturi cetăţeneşti .cînd un conţinut absolut ateist.deasemenea este necesar să existe separarea puterilor în stat.Popa afirmă că responsabilitatea a fost plasată pe terenul moralei.însă reeşind din faptul că ea e înţeleasă ca o dimensiune a agentului ce reglementează întregul său comportament nu poate fi redusă doar la nivelul moral.Deci.pe teren public.J.fundamentale stau la baza princip.Norma juridică e elementul primar al oricărui sistem de drept.princip.cît şi pe cel privat.ce are drept centru fiinţa umană.a)Funcţia de reglementare constă în stabilirea unor reguli de comportare pozitivă.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului.însă nu la toate.Profesorul N.Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de drept.sub forma libertăţilor generale.încetează şi existenţa sa ca drept.Alekseev susţine că în cadrul acestei funcţii sînt evidenţiate două aspecte.apar la o anumită treaptă de dezvoltare istorică.generale ale dreptului se delimitează de norma juridică.executivă şi judecătorească.generală şi impersonală.Ea presupune asumarea răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului.pe cînd cele juridice sînt rezultatul unei creaţii conştiente şi organizate.princip. a valorilor promovate şi apărate de drept.Echitatea înseamnă nepărtinire. este un fenomen natural şi obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate.Pentru Cicero el este unul şi acelaşi lucru.ramurale.Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia integrativă.iar Celsius defineşte dreptul ca artă a binelui şi echităţii.2.reglementează anumite relaţii sociale.asigură coeziunea internă a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile.Unii consideră.cere o ordine de drept în care locul suprem îl constituie Constituţia.Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate. dobîndind cînd un conţinut profund religios.Popa defineşte nj drept regulă generală şi obligatorie de conduită.Esenţa f..determinate de relaţiile sociale.Nj este definită de conduită.Religia este prima încercare de gîndire metafizică a omului.:înmulţirea populaţiei.dinamice constă în aceea că dreptul acţionează asupra relaţiilor sociale care se află în permanentă mişcare.la perfecţionarea absolută a individului.Ex:principiul oralităţii.Princip.apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii şi anume a ordinii constituţionale.Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că.Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija. Justiţia e unul din principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale. Cuvîntul „funcţie” vine de la latinescul functio-care se traduce muncă.Stemele juridice tradiţionale (hindus. testamente.Acest princip.2.De ex.Responsabi litatea e legată de drept.cuvîntului.1.El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului.Coraportul dintre drept şi religie.Astfel în Islam sursa primară de drept o reprezintă Coranul.Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitimă a puterii de stat.exercitarea ei conform cerinţelor legalităţii.Norma juridică se grupează în instituţii de drept.Ele sînt foarte mobile.Criterii de clasificare a principiilor dreptului.Princip.C)libertatea este unică.Pentru ca puterea să fie exercitată potrivit cerinţelor legalităţii organele care exercită aceasttă putere trebuie să li se dee o perioadă scurtă de exerciţii.în raport cu societatea.Popa şi I. de a da socoteală. Justiţia se realizează prin asigurarea satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime pentru toţi oamenii. 2.Caracteristica funcţiilor dreptului ca direcţii ale acţiunii mecanismului juridic.drepturile şi libertăţile cetăţenilor.În literatura juridică există mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului.dreptul previne dezorganizarea.3 Declaraţia universală a dreptului omului).S.fiind instrument al controlului social.libertatea individuală-dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.părţile în sisteme.conservare.Cu revoluţia franceză intrăm în faza laicizării dreptului public. se găseşte difuzaată în ramurile dreptului sub două forme:1. A)libertatea –ca fundament al vieţii sociale şi component al acestui principiu.Principiul libertăţii şi egalităţii Libertatea înseamnă:a)posibilitatea unei persoane de acţiona după propria sa dorinţă.Pentru drept „forul interior este interzis”.În legătură cu acest principiu I.şi religia sînt norme de conduită.a celor mai imporatante relaţii economice.politice.a proprietăţii.Într-un stat de drept. îndeplinire.legalităţii sau asigurării bazelor legale de funcţionare a statului.aceste se dovedeşte prin mai multe aspecte:identificarea preceptelor religioase cu cele juridice.dreptul se identifică cu religia.deprindere.Pentru a înţelege ce este nj este necesar de a cunoaşte scopul ei.A doua fază ne pune în prezenţa emancipării progresive a dreptului privat de religie.Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne.Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate.2.situaţii.Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul). Autorii români N.a apariţiei unor noi factori economici.just şi injust.fundamentale.cel puţin în sens formal.N.ce încetează să mai fie moral.publicităţii în dreptul procesual penal şi civil.Faza a doua începe să apară ca urmare a evoluţiei istorice.calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.deoarece exprimă un act de angajare a individului în contextul relaţiilor sociale. Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principio ceea ce înseamnă început.Kamarov defineşte funcţiile dreptului ca fiind direcţiile principale de influienţă a mecanismului juridic care evidenţiază rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale . 17.3. În concluzie..3.Responsabilitatea este un fenomen social.Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect.1. 2.b)starea unei persoane libere.în raport cu sine însuşi. normă ei 16.Prin studiul ei pătrundem în inima şi spiritul dreptului.la libertate.sociali.de a răspunde.Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău.între ordine şi viaţă. religia se desparte de drept. 3.c)independenţa unui stat faţă de o putere străină.Prin intermediul normelor juridice e reglementată organizarea exercitării puterii şi divizarea puterii publice în legislativă.Interacţiunea dreptului cu religia este multiformă.. Cuvîntul normă în traducere din limba greacă presupune o regulă. conştiintizează consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor.sub forma libertăţilor individuale.faţă de societate.2.În concepţia lui Aristotel .instituţionalizare sau de formalizare juridică a organizării socialpolitice constă în aceea că întreg sistemul de legi şi alte acte juridice. dreptate şi cumpătate.Îmbrăţişînd cele mai importante relaţii sociale.separarea dreptului de religie. sublinia valoarea unei justiţii sociale care urmăre îndreptarea legii acolo unde nu corespundea.Din această categorie fac parte princip.ca ius civile(dreptul egal pentru toţi cetăţenii).normativă se află într-o strînsă legătură cu celelalte funcţii..ansamblul legilor şi a instanţelor judecătoreşti.Vorbind despre nj acesta e caracterul general şi obligatoriu de natură statală.Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a două sau mai multe lucruri legate între ele.Ele se dezvoltă din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale de primă importanţă pentru unitatea organizată de stat. al cărei scop este de a asigura ordinea socială ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală.Princip.b)monarhia de drept divin.dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie. 15.caracterizîndu-se printr-o pronunţată legătură logică între ele.că principiile se clasifică în două mari grupuri: a)principii generale (fundamentale).a dreptului cu religia.interramurale.Însă există şi alte păreri conform cărora principiile se clasifică în trei grupuri:princip.Gogaru face următoarele precizări.Princip. Conceptul de juridică şi trăsăturile caracteristice.însă nu poate fi confundată cu răspundere.carte sfîntă a mahomedanilor.juridică.ramurale.instituâiile în subramuri sau ramuri. se completează şi se sprijină reciproc. Funcţiile dreptului pot fi clasificate după două criterii: 1-extern-deosebeşte funcţiile sociale ale dreptului(politică.individualizării pedepsei penale. pentru că dreptuilui îi revine rolul de a calma elementele de coflict.însă spre deosebire de drept aceste norme sociale nu sînt neapărat unitare şi normele morale au un caracter spontan.Prin principii ale dreptului înţelegem ideiile. dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale.Sociologul american F.Normele juridice conţin şi descriu cele mai multe din principiile dreptului.instituită .princip. este una din categoriile centrale ale dreptului.libertatea gîndirii.care se bucură de deplinitatea drepturilor politice şi civile în stat.D) libertatea omului primeşte considerare pe trei planuri:1.libertatea şi egalitatea-ale vieţii sociale.Dogaru evidenţiază alte 4 funcţii principale ale dreptului.dau naştere necesităţii unor acte şi proceduri de care să se poată servi cetăţenii şi care îşi pierd caracterul religios în materia de căsătorie.Prima fază se manifestă sub două forme:a)teocraţia-guvernarea directă a societăţii prin zei.reglementare statică constă în acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale prin întărirea normelor juridice în acte normative.a dezvolta şi apromova raportul .islamic)au incontestabilă origine religioasă.interramurale se referă la două sau mai multe ramuri de drept.de conducere a societăţii constă în faptul că anume dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale sau altfel spus prin drept statul îşi promovează atît politica internă cît şi cea externă.Esenţa f. dreptul are o poziţie specifică în ansamblul celorlalte forme normative bucurîndu-se de un tratament social specific.j. princip.o primă fază prezintă confuzia totală.asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială.filosofice şi forţele reale.la siguranţa personală” (art. el vrea să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virtutea ideii de valoare.ci de drept popular.Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale.Cuvîntul justiţie provine din latinescul „iustitiu” şi are mai multe semnificaţii: totalitatea organelor de juridicţie dintr-un stat.Principiul pesponsabilităţiiCuvîntul responsabilitate presupune obligaţia de a efectua un lucru.Suveranitatea nu va mai fi de drept divin.B)libertatea-ca fundament al vieţii sociale şi ca dimensiune este determinată de puterea publică. b)princip.

e) norme juridice cu caracter individual care se aplică numai unei singure persoane.E cazul legii penale mai favorabile. care poartă denumirea de forță juridică . este linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul R. 21. a lămuri sensul unei legi). 3. Pentru ca o regulă de comportare.stimulează). datorită căria este adusă la cunoștință întregii socetăți.NJ e o regulă de conduită tipică.impune o anumită conduită.Argumentele care impun principiul neretroactivităţii nj ţine de stabilirea ordinii de drept. după statutul juridic al persoanerlor fizice se deosebesc: a) cetățenii statului propriu-zis. apele interne și teritoriale.încît ele nu se mai pot aplica.ar dispărea orice siguranţă şi deci s-ar zdruncina încrederea subiectului în drept. pot fi evidențiate mai multe criterii de clasificare. deaceea rămîne impersonală. ca persoană fizică sau în colectiv. Frontiera de stat a R.Întrucît nj se aplică faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea nj.că nj acea regulă de conduită generală şi impersonală.De la această regulă generală.Ea este numită să se aplice unui număr nelimitat de cazuri sînt caracteristice tuturor categoriilor de norme. Prin acțiune juridică a actului normativ se înțelege posibilitatea și în cazurile stabilite . acesta nu e nici retroactivă.dacă sînt adoptate legi interpretative(a clarifica.ea îmracă haina articolului normativ.Generalitatea nj rezultă din caracterul său abstract. necesitatea aplicării normelor juridice ca obligatorii. reglementate de normele juridice la acel timp în acel spațiu și pentru acele persoane. o regulă de conduită ce se formează .Ea exprimă voinţa deţinătorilor de stat şi reglementează doar cele mai importante relaţii sociale.care cad sub incidenţa ei. se va aplica cel cu forță juridică superioară. regimul special constă în acordarea pentru străini a unor drepturi nominalizate în acorduri naționale și internaționale sau în legislații naționale. bogățiele subpămîntene. Acțiunea juridică înseamnă de asemenea funcționarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative. În cazul în care între două state sînt legate între ele prin poduri . Din acest punct de vedere.indirectă-atunci cînd noul act normativ se limitează să prevadă că se abrogă toate actele normative care contravin noii legi.e) actul normativ1. atît sub aspect intern. cît și internațional.tacită-are loc atunci cînd noul act normativ nu conţine nici o prevedere de reglementare.pe care nu o abrogă. sau să restrîngă acțiunea normelor juridice locale în limitele cometenței lor .O regulă de conduită devine o rgulă de drept numai atunci cînd este recunoscută de stat.M.adică al încetării acţiunii actului normativ.Sancţiunea-este acea parte componentă care prevede consecinţele sau urmările nerespectării nj.Conform acestui principiu art.După M. PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII NORMELOR JURIDICE. cu toate că se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți.de echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raţiunea prezenţei normei în viaţa socială. particulari-tăţile nj în acest caz au fost divizate în două grupuri:particularităţi generale-nj se aplică unitar tuturor situaţiilor.2.Particularităţi speciale sînt caracteristice dar nj.Deci.scoaterea sa din vigoare.b) practica judecătorească şi precedentul judiciar. 2. Regula generală este că actele normative centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului nostru cu toate că în anumite situații organele centrale pot să limiteze dacă este necesar acțiunea actelor normative emise de la o anumită parte a teritoriului statului. lunii şi anul intrării în vigoare. Statele consacră străinilor diferite regimuri juridice diferite: regim național care constă în recunoașterea de către statul de reședință a acelorași drepturi de care se bucură cetățenii săi dar cu excepție că nu le sunt recuboscute drepturile politece ( dreptul de alege și de a fi ales). cele interne la rîndul lor pot fi divizate în: centrale și locale.forma ei internă.este acea parte a nj care stabileşte condiţiile. iar pe plan vertical delimitează spațil aerian și subsolul statelor vecine.Caracterul statal al nj rezultă din faptul că sînt elaborate de către stat prin procesul de legiferare.s-ar deschide calea arbitrariului. momentul intrării sale în vigoare.prin expirarea termenului pentru care a fost edictată şi prin căderea în desuetudine.Al doilea moment principal al acţiunii nj în timp este momentul final.b9legea prevede ea însăşi.N.Deaceea un principiu fundamental al acţiunii nj în timp este principiul neretroactivităţii.se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.Dispoziţiaeste acel element al nj care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date(drepturile şi obligaţiile subiecţiilor).A. conţinut şi însemnătate.adică a încetării acţiunii nj.NJ acţionează numai în prezent şi viitor.tipic şi inmpersonal şi permanent. frontiera se stabilește la mijloc.momentul final. Deci limitele teritoriului sunt indicate prin frontierile de stat. atunci normele juridice locale au o acțiune limitată la unitatea administrativ –teritorială sau economică asupra căria se extinde autoritatea organului de stat respectiv sau la administrația întreprinderilor instituților și organizaților care funcționează pe această unitate administrativ –teritorială.M de alte state vecine.3. 19.Popa.recomandă.nici ultraactivă. iar regimul lor juridic se stabilește prin acte interne sau prin convenții internaționale îngeiate între țările limitrofe. aplicarea normelor juridice în spațiu este guvernată de principiul teritorialității. cetățenii străinii și apatrizi care locuesc pe teritoriul statului. Teritoriu al statului se consideră și teritoriul ambasadelor. al altor instituții diplomatice în străinătate.considerau că intrarea în vigoare a nj este nemijlocit legată de împrejurarea ca orice nouă reglementare adresîndu-se oamenilor.2.prescrie tipul conduitei(interzice. unele categorii de străinii.Acum ne vom referi la cele două momente principale indicate mai sus. asupra teritoriului și populației.de puterea publică sau recunoscută de aceasta.Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare: 1.Structura externă se mai numeşte structura tehnico-juridică.obligă.cînd prevederile actului normativ abrogat sau ajuns la termen pot fi totuşi ulterior aplicate.a cărei respectare obligatorie e asigurată la nevoie prin forţa de constrîngere a statului. Durata de timp în care o nj este în vigoare reprezintă şi intervalul în care ea produce efecte juridice. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual. 20. un model de comportament pentru toate subiectele de drept.Principiul neretroactivităţii normelor juridice. b) cetățenii străini.care întrunind condiţiile prevăzute intră sub incidenţa normei. În aer și în pămînt frontierele sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice în sus și în jos pînă ajung mijloacele tehnice..instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta a cărei resăpectare obligatorie este asigurată la nevoie de forţa de constrîngere statală. Actul normativ întră în vigoare:a)la data publicării legii de exemplu în Monitorul Oficial. spațiul aerian în limitele frontierilor de stat.NJ este obligatorie-prescripţiile nj sînt obligatorii şi se bazează pe susţinerea forţei de constrîngere a statului. după cum se ştie.într-un articol de regulă final.Problematica acţiunii normei juridice în timp.3 regimul juridic al unor categorii de străini. Trebuie făcută o deosebire între abrogare şi derogare. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei țări asupra tuturo persoanelor de pe teritoriul său sunt:1 imunitatea diplomatică. în măsura în care se acceptă cu respectarea principiului suveranității statului.1după cercul de subiecți ai raportului juridic normele pot fi: a) individuale . iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea actelor normative se va aplica actul normativ adoptat mai recent.Momentul iniţial. formele de exprimare a normelor juridice în literatura juridică au căpătat denimirea de izvoare ale dreptului. Cele formale sînt:a)obiceiul juridic. Frontierele de stat ca și teritoriul statului sunt inviolablile.Referitor la aspectele nj în timp putem evedenţia două momente principale: 1.împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită comduită.c) doctrina.2.Derogarea reprezintă o reglementare diferită. DIMENSIUNEA SPAȚIALĂ DE ACtIUNE A NORMEI JURIDICE.Încetarea acţiunii nj are loc prin abrogare.. în principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .Nj nu putem să o cunoaştem numai ca idei.Obiceiul este.însă cea mai argumentată opinie este concepţia tradiţiona lă care susţine că nj este formată din trei elemente: 1-Ipoteza.Izvorul de drept este forma.2. dispun de imunitate diplomatică care constă în exceptarea de la jurisdicția statului străin pe teritoriul cîruia se găsesc.juridică. constînd dintr-o acţiune sau inacţiune în vederea realizării unui scop. normele juridice pot fi divizate în două grupe mari: internaționale și interne . de exemplu legile care reglem entează răspunderea penală se răsfrîng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvîrșirii infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală potrivit normelor juridice ale statului străin.Principiul încetării acţiunii legii prin derogare sau ajungerea la termen cunoaşte şi el două excepţii de ultraactivitate. dar fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.Aceasta se face prin menţionarea zilei.Ea se referă la form aexternă a conţinutului nj. c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice. c) persoanele fără cetățenie. De aceea. Obiceiul juridic sau cutuma. Conceptul prin care se exprimă încetarea acţiunii actului normativ.În acest caz.cînd actul normativ prevede în mod direct se aplică şi unor situaţii anterioare sau stabileşte o dată a intrării în vigoare anterioare datei adoptării lui.Structura N. se va aplica cel cu forță juridică superioară.2statutul juridic al consulilor.printre care şi N.În acest caz este vorba de actele normative sau reglementări care au fost total depăşite de rezolvarea relaţiilor sociale.Din momentul intrării sale în vigoare nj guvernează deplin realităţile sociale.substanţa lor o constituie voinţa organului competent de a le elabora.ci şi prin structura lor. Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept.fie prin stabilirea unui termen de la data publicării. IZVOARELE MATERIALE ȘI IZVOARELE FORMALE.permit e. Drept teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră. se va aplica cel cu forță juridică superioară. în unele raporturi juridice sunt limitați în drepturi. Potrivit regulii generale aceasta însamnă că normele juridice acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a unui sau altui act normativ.Caracteul absttract al nj este rezultatul prelucrării cazurilor concrete.Dvoracec acest principiu stabileşte regula conform căreia legea este incidentă.Find elemente juridice relativ de sine stătătoare n.j are două aspecte:intern şi extern.Există diferite opinii la structura internă. 3. normele juridice reglementează relațile sociale în anumite limite de timp. unele acte normative.sînt stabilite şi unele excepţii. CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT. Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul de subiecți participanți la un raport juridic. de exprimare a dreptului.Ştiind că alături de nj există un sistem întreg de sisteme sociale. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi . Dacă actele normative adoptate de organile centrale ale statului acționează pe întreg teritoriul țării.prevederile căreia se aplică şi după îndeplinirea termenului ei de acţiune pentru infracţiunile săvîrşite în timpul cînd era în vigoare.păduri. O altă formă de încetare a unui act normativ este căderea în desuetudine. corpul diplomatic și consular. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .NJ are caracter prescriptiv –ea stabileşte o anumită comportare.M.De pildă.însă reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atît de mult de reglementările din actul vechi. NJ nu se adresează unor persoane concrete ci se aplică unui număr nedermiat de persoane.poartă denumirea de abrogare.b) colective.acţiunea nj în timp prevede timpul ea produce efecte juridice. Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strîns legată cu acțiunea teritorială a actelor normative.STRUCTURA INTERNĂ MAI ESTE NUMITĂ STRUCTURA LOGICOJURIDICĂ A EI-se constată că nj are oraganizare logică independent de formularea ei în text.modul de legătură şi ordenea aranjării elementelor sale componente.În caz contrar s-ar produce serioase perturbări sociale. de conduită să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o anumită formă. stabilirea exactă a limitilor acțiunii actelor normative permite a dermina cercul de relații sociale.după caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toți subiecții de drept.precum şi subiecţii la care se referă prevederile dispoziţiei. Dar sunt și unele excepții de la această regulă și anume: 1șefii statelor.NJ are caracter permanent-se aplică constant pe toată durata existenţei sale. Întregul sistem de norme juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu. b) norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului Izvoarele pot fi formale și materiale. Referitor la actele normative interne o mare importanță pentru valabilitatea lor o are forma orînduirii de stat. în ceia ce privește acțiunea normelor juridice asupra persoanelor .După cum ştim fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal. o abatere sau o excepţie de la reglementarea existentă.3. PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII PRINCIPIULUI TERITORIALITĂȚII ÎN DREPTUL PUBLIC ȘI PRIVAT.22 al Constituţiei ne vorbeşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunea.Numeroşi autori.menţionează N. Noțiunea de străin desemnează persoana care aflatî pe teritoriul unui stat are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie. 2. spațiu și cerc de persoane.Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentul nj pe motiv că nu o cunoaşte. ca persoană juridică .J reprezintă şn sine structura ei internă. În R.NJ are caracter impersonal-ea nu se adresează unui anumit subiect ci tuturor acelora.Popa.j se deosebesc nu numai după esenţă. Orice nj se aplică faptelor săvîrşite în perioada în care norma respectivă este în vigoare.care se aplică şi după înlocuirea ei cu o lege mai aspră.De aici rezultă şi trăsăturile ei specifice: caracterul statal.adică al intrării în vigoare a actului normativ. Această categorie de norme juridice sunt obligatorii și produc efecte juridice.trebuie să fie cunoscută de către aceştea.dacă e adoptată o lege penală mai blîndă. d) norme speciale care se aplică numai anumitor subiecți de drept.administrativă. 18. Normele juridice internaționale reglementează relațile dintre state în conformitate cu principiul teritorialității. dacă aceasta în momentul comiterii nu constituia un act delictuos.directă-atunci cînd noul act normativ prevede în mod direct ceea ce se abrogă.individuale apărute în practica legislativă.În concluzie am putea menţiona. Clauza noțiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri bilaterale în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț considerat ca favorizat.A doua situaţie de excepţie priveşte legea temporară.d) contractul normativ. DIMENSIUNEA PERSONALĂ DE ACȚIUNE A NORMELOR JURIDICE. subsolul.3.în conformitate cu legislaţia în vigoare sînt prevăzute următoarele excepţii:1.

D. Cele dintîi normează activitatea subiectelor de drept. penal. sistemul organelor de stat. instituţiilor şi organizaţiilor. 2) legi organice. care reprezintă un sistem închegat de norme juridice învestite cu o forţă juridică superioară ce reglementează bazele orîn-duirii sociale şi ale politicii statului. decretelor. . interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. • Legile I. Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noiacte normative juridice. de exemplu. ceea ce este specific pentru societăţile vechiB. .după criteriul conţinutului lor. Practica judecătorească şi precedentul judiciar. se acordă graţiere etc. • acte normative subordonate legii. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii. cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament. 4. c) în cazul în care actul normativ contravine legii.. administrativ. dreptul natural. Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică devin obiceiuri juridice cunoscute şi sub denumirea de cutume. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. cele temporare şi cele interpretative. Decretele prezidenţiale sînt emise de Preşedintele Republicii Moldova (şeful statului) în situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi. Mai mult ca atît. aceste acte îşi pierd efectul juridic. investigaţiile. formmdu-se în felul acesta o anumită practică judiciară numită şi jurisprudenţă. în genere.ele trebuie să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în stat. la declararea războiului etc. De asemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape exclusiv al dreptului nostru îl constitue legea . intervenind doar secundum legem. O grupă specială de acte normative. Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului.Pornindu-se de la considerentul că instanţele de judecată. regimul politic. structurile economice şi formele de proprietate.). de exemplu. în afară de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament). reglementarea unor contravenţii etc. devine obligatorie în soluţionarea unor cauze similare viitoare. organizarea Guvernului etc. Ea este ştiinţa juridică. concentrînd nevoile reale ale vieții și relevăndu-se legiuitorul sub forma unor comandamente sociale. sînt actele emise de administraţia întreprinderilor. putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sncționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. cînd asemenea împuterniciri lipsesc. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa contemporană putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate și sancționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. exponent al puterii suverane al poporului. sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. ale colectivelor de muncă etc. drepturile. organizarea şi desfăşurarea referendumului. A doua categorie de legi sînt legile organice.Precedentul judiciar şi practica judiciară au avut un rol important ca izvoare de-a lungul istoriei. sau de a completa şi a suplini lipsa unor reglementări. cuprinde analizele. Emise în baza şi cu scopul aplicării legilor. Actele normative sînt destul de variate şi pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să nu conţină dispoziţii contrare legii. conform legislaţiei noastre în vigoare. se soluţionează problemele cetăţeniei. numite izvoare locale de drept. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa conteporană . Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară. care să impună un mod unitar de executare33. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. . inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi forma în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială. În conținutul acestor izvoare intră: factorii de configurare a dreptului. De exemplu. se acordă grade militare supreme. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ.ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege. ordinea interioară de muncă etc. în virtutea conţinutului său. Termenul "lege" în sens direct (stricto sensu) desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlament). fiind subordonate acestora.Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor. în limitele competenţei lor. Ordinele. 2. izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare. precum sînt legile excepţionale. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice. întrucît de ele legiuitorul nu poate să nu țină seama la elaborarea dreptului. CARACTERISTICA ACTULUI NORMATIV CA PRINCIPAL IZVOR DE DREPT. De regulă. la nevoie este asigurată prin forța de constrîngere a statului.Doctrina. acte cu caracter normativ. legile se împart în: 1) legi constituţionale. Izvoarele materiale desemnează faptul social sau factorii de confgurare a dreptului. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private. hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. Obiceiu juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementării. Toate acestea sigură conținutul concret al dreptului pozitiv. hotărîre ş.32 Cu toate că aceste acte normative sînt subordonate autorităţii legii şi se conformează prevederilor ei. în general. 1. distingem legi cu caracter civil. prin urmare. Actul normativActele normative. 3. financiar etc.lege.Actele normative subordonate legii Alături de activitatea legislativă a Parlamentului. ca Izvor de drept.după criteriul reglementării juridice. cu ocazia soluţionării unor cauze. Constituţia poate fi definită ca fiind Legea Fundamentală a statului. decret. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului .1.ele nu pot da reglementări primare. în numeroase sisteme de drept se admite ca o hotărîre judecătorească. nu are dreptul de a adopta. Aceste hotărîri sînt emise cel mai des în scopul executării legilor. Potrivit Legii Fundamentale. în acelaşi timp. 3) legi ordinare. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare în ţară. în condiţiile democratizării societăţii o grupă aparte de acte normative o constituie actele normative sancţionate de stat. în limitele competenţei sale. 5. Conform acestui criteriu.denumirea de lege. Nu sînt acte normative. care se aplică întotdeauna prioritar. Hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale sînt emise în raza unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează ca organe locale cu competenţă generală ale administraţiei de stat şi sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor şi pentru persoanele fizice şi juridice. organul suprem al puterii de stat. starea economică și izvoarele culturale. 6. prin lege organică se reglementează sistemul electoral. adică emit acte cu caracter normativ. decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare. sînt puse în situaţia de a preciza sensul legii cînd acesta este întunecat. în afară de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii.. persoane fizice şi juridice. el trebuie să fie anulat şi adus în conformitate cu legea. dacă au fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. şi relaţiile dintre ele. avînd precizat temeiul lor legal. De asemenea. consacrării și apărării relaților care sau format o dată cu începuturile vieții statale. la declararea mobilizării totale sau parţiale. Decretele Preşedintelui sînt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept căpătînd un caracter predominant cu deosebire în epoca modernă şi contemporană. ordinele. deoarece se află în vîrful piramidei întregului sistem de acte normative. Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. după criteriul forţei lor juridice. conștiința juridică. Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului dat. Este potrivit să facem unele precizări terminologice privind categoria generală de act juridic normativ şi cea de lege. de exemplu: reglementează relaţiile privind disciplina muncii. speciale şi excepţionale31. .ele trebuie să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare din ele.sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entităţii organizate în stat. 22. exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului. Legile care nu se referă la cele constituţionale şi organice sînt legi ordinare. ele se adoptă dacă au votat "pentru" cel puţin 2/3 din numărul total de deputaţi). ele produc efecte în aceeaşi măsură obligatorii ca şi legea pentru subiectele la care se referă. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. . De asemenea trebuie să menționăm că în general întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe mari: • legi. este dată. fiindcă el stabileşte norme juridice obligatorii. prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală. putem afirma că locul pe care fiecare îl ocupă pe scara ierarhică a izvoarelor de drept depinde de forţa lui juridică şi de autoritatea organului de stat care îl emite în cadrul sistemului autorităţilor publice. . b) toate celelalte acte normative trebuie să fie adoptate pe baza legii şi în corespundere cu legea. d) ca act ce dispune de forţă juridică supremă în stat. legea nu poate fi confirmată sau suspendată de nimeni în afară de organul suprem legislativ. . ele au o procedură specială şi quorumul de adoptare (de exemplu.Cutuma a jucat şi continuă să aibă un rol important ca izvor al dreptului internaţional. Constituţia şi legile constituţionale sînt cele mai importante izvoare de drept. . are la bază următoarele argumente: a) nimeni. a. 2. Contractul normativ. Categoria actelor normative nu include toate decretele prezidenţiale. în funcţie deforma de guvernămînt şi regimul politic al statului1. Ele reprezintă factorii ce dau conținut concret dreptului pozitiv. hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale etc. principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora. dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere. decretele prezidenţiale. Luînd în considerare însemnătatea deosebită a acestei categorii de legi.C. însă. ci numai decretele care conţin norme juridice. Obiceiul juridic ca izvor de drept este. organizarea de stat (forma. instituţii nestatale adoptă.după sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate. Actul normativpoate fi defenit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoarității publice. După prezentarea succintă a izvoarelor de drept. ele sînt izvoare de drept. 23. după forţa lor juridică. legislaţia în vigoare stabileşte o ierarhie a legilor. legile pot fi (asemenea normelor juridice tratate) generale. Această categorie de legi este nemijlocit indicată în Constituţie. practic toate organele de stat înfăptuiesc o activitate normativă. principiile fundamentale ale sistemului electoral). şi folosită şi în doctrina juridică. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat.Doctrina sau ştiinţa juridică a avut un rol însemnat ca izvor de drept înspecial în antichitate şi epoca medievală. protecţia muncii. legile se diferenţiază în legi materiale şi legi procedurale. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative nu rezultă că lui i se recunoaşte şi calitatea de organ legislativ. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi. hotărîrilor şi a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare. să se elaboreze şi să se aplice un act subordonat.CARACTERISTICA IZVOARELOR DREPTULUI ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ. Acest criteriu principal de clasificare a actelor normative.ele trebuie să fie date în limitele competenţelor materiale şi teritoriale ale organului de la care emană. mai ales cînd este dată de instanţele superioare. Aceste categorii de legi se deosebesc după însemnătatea şi ordinea adoptării lor. pentru a desemna actul normativ cu forţă juridică superioară. decretelor. 3. La ele se referă: hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. unii autori consideră că ele nu pot fi izvoare de drept. Constituţia şi legile constituţionale sînt învestite cu o forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi şi acte normative.). În conâinutul acestor izvoare sunt incluse elementecare aparțin unor sfere diferite ale vieții sociale. Primul concept defineşte toate f armele sub care apar normele juridice edictate de organele statului . propriu societăţilor cu ritm lent de dezvoltare şi transformare. modul de realizare a activităţilor economice şi financiare. cît şi aplicativ. . a modifica sau a abroga legea. Ne vom referi în continuare la cele mai importante din ele: 1. în cazul în care intră în dezacord cu legea.E. 7. Referitor la această grupă de acte normative -ca izvor de drept în literatura juridică de asemenea nu există o părere unitară. Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. actele normative ale organizaţiilor obşteşti. ele asigură exercitarea atribuţiilor de interes local ale autorităţilor menţionate. iar în unele cazuri chiar şi unele organizaţii. Ele se mai adoptă în mod excepţional. se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice. Exemple de astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgenţă.spontan ca urmare a aplicară ei repetate întro perioada de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial sau unipersonal.

evident. Regula de drept reprezintă premisa generală. 3.9 Aşa fiind. 2.Hotărîrile organelor locale ale administraţiei publice. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva. Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:. B. conform căreia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat. fragmente. raportul juridic poartă pecetea epocii.conduita umană exteriorizată (acţiuni sau inacţiuni). legătura dintre subiecţii participanţi 26.). conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care se nasc dintro relație concretă . CONCEPTUL. care. atestate etc.Prin fapte juridice se înţelege acele împrejurări prevăzute de normele juridice. Conţinutul juridic al raportului juridic îl constituie drepturile şi obligaţiile juridice subiective. Sînt ilicite faptele comise împotriva legii. raportul juridic are un dublu caracter volitional. D. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. Normele juridice. Confor acestui criteriu legile se împart: 1. a căror aplicare este asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului. care dau naştere la efecte juridice. subiecții ai raportului juridic pot fi anumiți indivizi și organizații care în conformitate cu normele juridice sunt purtători ai drepturilor și ai obligaților juridice subiective. Astfel. Acestea pot fi: licite şi ilicite. Termenul „lege” în sens direct desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ.16 Raportul juridic de conformare reprezintă adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept.ordinele şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei publice. potrivit normelor juridice.obiectul juridic. Subiecţii raportului juridic sînt legaţi între ei prin drepturi şi obligaţii care împreună formează conţinutul raportului juridic. adică conduita părţilor. adică lucrul (bunul) la care se referă raportul juridic. aceste valori sînt sancţionate şi li se acordă putere normativă de către conştiinţa socială. De asemenea legislația în vigoare stabilește o irarhie a legilor după criteriul forței lor juridice. iar cel obligat trebuie să1 săvîrşească. adică acele fapte care sînt interzise de normele juridice. Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat. ca raporturi de suprastructură. produc efecte juridice. spre deosebire de actele individual juridice actele normativ juridice sunt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relații. 2. structura raportului juridic priveşte subiecţii între care el se stabileşte (participanţii la raport). cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. In lucrările de teorie a dreptului.Prin raport juridic se înţelege orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau care este reglementată de ea. 2.C. de norma care îl reglementează sau împre jurarea pe temeiul căreia se naşte. Normele juridice şi raporturile juridice care apar în baza lor nu le cuprind pe toate. Raportul juridic este un raport de suprastructură şi poartă un caracter ideologic. acte concrete. care sunt investite cu competențe normative. pe ramuri de drept . . sub forma adoptării unei norme juridice care să reglementeze această relaţie. Premisele apariţiei raportului juridic. dar care pot cuprinde alte domenii şi care au o poziţie distinctă in ierarhia legislativă. care alcătuiesc conținutul lor. şi voinţa subiecţilor". După scopurile interacţiunii. în rezultatul cărora iau naştere. adică acele legi care iniţial se refereau la organizarea. acte normative subordonate legii.Pe de altă parte. Caracteristic pentru actele normativ juridice sunt următoarele trăsături juridice: 1.). produsele activităţii creative şi rezultatul creaţiei intelectuale (operele literare.). În dependenţă de legătura genetică şi funcţională raporturile juridice se împart în: raporturi juridice materiale şi raporturi juridice procesuale Ultimele. hotărîri şi dispoziţii pe baza şi în vederea executării legilor. Un alt criteriu este după subiecţii raportului juridic: raporturi juridice concrete. izvoare de drept. acţiunile se împart: a) acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice. Din aceste considerente şi apare foarte des întrebarea: care este obiectul concret şi nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului în general şi obiectele raporturilor juridice concrete. E. (drepturile şi obligaţiile lor reciproce) şi obiectul la care se referă conţinutul (conduite umană). o dată cu apariţia statului şi dreptului. Nu este lipsită de sens şi concepţia. care consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor. în sfîrşit.Decretele. Este întemeiată opinia.Evenimentele sînt acele fapte care se produc independent de voinţa omului. prin intermediul statului şi al normelor instituite de acesta. drepturile şi obligaţiile pe care le cuprinde. PREMISELE DE APARIȚIE.b) acţiuni săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice 2. variabilitatea acestor elemente constitutive putîndu-se constata cu uşurinţă de la o etapă la alta a dezvoltării sociale. ca şi executarea lor. de drept public şi de drept privat şi. uneori. denumită în logică premisă majoră. -obiectul ideologic. Întradevăr. suportă influenţa tuturor raporturilor sociale Totodată. comerciale etc. pot fi divizate în raporturi juridice procesuale de reglementare şi raporturi juridice procesuale de apărare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este după conţinutul lor: raporturi juridice simple. pe care cel împuternicit poate. în caz de necesitate. Faptul juridic este premisa minoră. legi ordinare. 2. prin forţa coercitivă a statului. 2.Guvernul ca organ al autorităţilor publice executive adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale. Sînt denumite factori şi se consideră a fi în număr de trei: normele juridice. raporturile juridice. inclusiv a ţării noastre. Raportul juridic are un caracter volitional. deosebită. de existenţa a două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict şi raporturi de conformare. în măsura în care au caracter normativ. la rîndul lor.. Orice raport juridic are întodeauna cel puțin doi subiecții: unul activ și unul pasiv. disting aşa numitele "legi organice". atît în ceea ce priveşte subiecţii de drept. ele sunt prealabil prevăzute în dispoziția regulii de drept. particulară faţă de reglementările legii generale. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică.istorice respective. Are un anumit conţinut ce reprezint. acte ale şefului statului potrivit domeniilor în care sînt date. Din punct de vedere filosofic. Raportul juridic este un raport valoric. acţii. 3. speciale şi excepţionale.Particularităţile raportului juridic A. prin obiect putem înţelege aceea ce îi revine subiectului şi asupra căruia el îşi îndreaptă activitatea de cunoaştere şi altă activitate. potrivit căreia "raportul juridic este terenul pe care se întîlnesc două voinţe: voinţa statală. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societăţii. cinstea. sectoare. Indiferent de ramura de drept. Subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. muzică. ca parte componentă a dreptului. luaţi ca indivizi singulari sau constituiţi în colectivităţi. Orice raport juridic se caracterizează prin următoarele:1) apare doar în baza unei norme juridice. legătura propriu-zisă dintre subiecţi şi care constă în drepturile şi obligaţiile reciproce ale acestora. dar numai anumite tipuri.Norma juridică reprezintă premisa generală care conturează în abstract faptul juridic. demnitatea etc. sau absolute. -anumite valori personale nepatrimoniale (viaţa. Aşadar. Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorităților publice . funcţionarea şi structura diferitele organe ale statului.Î n raportul juridic subiecţii apar întotdeauna ca titulari de drepturi şi . Aceasta înseamnă că raporturile de drept se stabilesc între oameni şi numai între ei. Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute în dispoziţiile normei juridice. TGD şi practica unor ţări. Raportul juridic este un raport istoric. ştiinţifice. Raportul juridic este o realitate concretă care constă într-o legătură juridică între doi sau mai mulţi subiecţi. în sensul că legea specială intervine cu o reglementare aparte. desemnează subiecţii raportului juridic. unii participanţi la această relaţie avînd drepturi subiective. Legile ordinare se clasifică în: generale. adică voinţa părţilor. ele se împart în: bilaterale şi multelaterale. diplome. Raportul juridic este un raport social. Orice raport de drept tinde la un scop social. Obiectul şi subiectul sînt două categorii perechi. de asemenea. sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat. Sînt licite toate acţiunile săvîrşite în conformitate cu prevederile normelor juridice. ele situîndu-se între Constituţie şi legile ordinare. potrivit căreia acestea pot fi fenomene variate. 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrîngerea de stat.în raporturi juridice constituţionale. sînt de asemenea. încheierea raporturilor de drept. ca modele valorice12.3.obiectul material. acestea fiind puse în acţiune şi asigurate. individuale 2. subiecţii raportului juridic. altfel spus. şi compuse După numărul participanţilor. de la o ţară la alta. este nivelul de concretizare. sau raporturile juridice care apar în rezultatul încheierii unui contract de antrepriză în construcţii capitale etc. obiectul general al reglementării juridice îl formează relaţiile sociale. Aceste premise sînt:1. Astfel. Raportul juridic este un raport social reglementat de o normă juridică.În măsura în care o relaţie dintre oameni. precum și prescripții privind instituirea. programele computerizate etc. sînt în principiu. -rezultatele activităţii participanţilor la raporturile juridice (de exemplu. Ca produs al gîndirii şi al practicii comune a oamenilor. Constituția și legile constituționale sunt investite cu o forță juidică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale și asupra tipului de acțiuni ale oamenilor. fie ei individuali sau colectivi. deoarece a apărut şi a evoluat de-a lungul anilor. raporturi juridice generale. care exprimă specificul raportului juridic ca formă ideologică deosebită a relaţiilor sociale de fapt. În raportul juridic poate fi evidenţiat un conţinut material şi altul juridic. printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii înconjurătoare care au o valoare din punct de vedere economic şi pot fi exprimate într-o formă bănească). Faptele juridice săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice reprezinţi categoria cea mai numeroasă de acţiuni şi poartă denumirea de acte juridice. drepturile. alţii purtînd obligaţii juridice. legi constituționale. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului. la rîndul lor. civile. modificarea sau suspendarea acțiunilor normelor juridice. obiectul şi sancţiunea raportului juridic. care apar în rezultatul acţiunii lui. norma juridică în esenţă este de natură voliţională. ele sunt acte ale activității de elaborare a dreptului de către stat și includ prescripții juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor și organizaților-norme juridice. în raporturi juridice îşi găsesc concretizarea valorile esenţiale ale societăţii. Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general obligatorii.). sănătatea. faptele juridice. de artă. Subiecții raportului juridic sunt legații între ei prin drepturi și obligații care împreună formează conținutul raportului juridic. sînt rezultatul voinţei participanţilor la aceste raporturi. se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale participanţilor la aceste relaţii sociale (raporturi juridice).Actele normative ale unor organizaţii nestatale au fost. Legile care nu se referă la cele constituționale și organicesunt legile ordinare.Acţiunile sînt fapte juridice săvîrşite în mod voluntar de subiecţi de drept. Acţiunile săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice. Dar aceste relaţii reprezintă. Ea reprezintă voinţa statală. CARACTERISTICA ELEMENTELOR DE STRUCTURA A RAPORTULUI JURIDIC. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. raporturile juridice se împart în: statice şi dinamice. Pe de o parte.și actul normativ. 25. iar raportul juridic de constrîngere înseamnă relaţia în care se concretizează pedeapsa. La rîndul lor. Întregul sistem de fapte juridice poate fi divizat în dependenţă de criteriul voliţional în: 1. producînd prin aceasta efecte juridice. care nu pot fi decît oamenii priviţi individual sau organizaţi în colectivităţi corespunzătoare. Prin conţinutul ei.4. Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două mari grupe: legi . O altă concepţie este cea a pluralităţii obiectelor raportului juridic. Actele normative subordonate legii:l. cuprinde conţinutul. Distincţia între legea generală şi specială trebuie văzută în mod complex. penale. actele normativ juridice își extind acțiunia nu asupra unui raport concret și nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. îşi găsesc concretizarea în raporturile juridice. Conţinutul material al raportului juridic reprezintă acel comportament de facto. obiectul raporturilor juridice îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi. TĂSĂTURILE ȘI TIPURILE RAPORTULUI JURIDIC.Conţinutul raportului juridic. 24. legi organice. Drepturile subective și obligațile juridice. orice raport juridic se stabileşte între subiecţi de drept (cel puţin doi)21. în anumite perioade istorice. orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva decît "acea acţiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. sfere ale acestor relaţii sociale. Acest caracter are două surse. raporturile juridice se pot manifesta într-un grad de independenţă relativă faţă de raporturile materiale Clasificarea raporturilor juridice Ele se împart în raporturi juridice interne şi externe. Clasificarea lor.2) în el sînt expuse voinţele participanţilor la aceste raporturi juridice. precum şi practicii conducerii de stat. suferind aceleaşi intervenţii ca şi norma juridică în legătură cu schimbările care au avut loc în societate. conţinutul. o realitate foarte complicată şi compusă din multe elemente.În dreptul penal şi administrativ se vorbeşte. -hîrtiile de valoare şi documentele (bani. anumite servicii. cît şi cu privire la faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică.

La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură. Referitor la nulitatea actelor putem spune că este o sancțiune care intervine în cadrul închierii unor acte juridice cu nerespectarea condiților de valabilitate impuse de lege. faptelor juridice.general sau indivdual. Actul juridic unilateral este manfestarea de voință a unei singure părți.obligaţii şi se comportă potrivit cu poziţia specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligaţiei. Deci consințămîntul este manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un acte juridic. Subiect de drept nu este numai omul izolat. Ele sînt în prealabil prevăzute în dispoziţia regulii de drept. El reprezintă. nu aveau personalitate.b) Drepturile publice sînt drepturi al căror germene este în natura umană. Actul juridic constitue principalul izvor al vieții reglementat de norma juridică. actele juridice pot fi constitutive şi declarative. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. Acţiunile. Numai oamenii sînt persoane fizice. Altă clasificare a actelor este în cauzală și abstracte. Subiecţii raportului juridic și clasificarea lor. şi tipurile Clasificarea A. sub condiţia să se nască viabilă. cum ar fi recunoaşterea unei datori. independent de vreo legătură cu alte acte.76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. b) Acţiunile. O altă clasificare a actelor juridice sunt de conservare. TRĂSĂTURILE ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE. Actele juridice neoficiale pot fi testamentul. împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică. Condițile de valabilitate a actelor juridice pot fi: condițile legate de consințămîntul persoanei. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii (subiecţi colectivi). dacă este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și dacă nu este viciat. astfel încît acesta poate fi constrîns. Actele juridice accesorii sunt actele care nu au o existență de sine stătătoare. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară. precum dreptul civil. Persoana juridic ă. actele juridice pot fi consensuale. În funcție de gradul de complexitate juridică de conținutul lor actele juridice pot fi acte juridice simple și acte juridice complexe. D. În funcție de modul de executare a actelor juridice acestea pot fi: acte de executare imediată și acte cu executare succesivă. dezvoltate.67O clasificare reţinută în dreptul constituţional este în: a) Drepturile private sînt reglementate de dreptul civil."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept. prin a da. adică de a crea. în dreptul internaţional public. Persoana juridică prezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspîndire în circuitul juridic. condițile legate de forma actului juridic. ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu 29. A. Actele juridice sunt consensuale cînd se nasc prin simplul acord al părților. multilaterale.de către dispoziția legală . Acul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice. în cele din urmă. principalul subiect al relaţiilor juridice internaţionale este statul. B. acestea sînt subiecţi de drept. actele juridice se împart în tipice și antipice . dar care au nevoie pentru dezvoltarea şi manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puţin dezvoltată. Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică. Acestea sînt subiecţi de drept internaţional public "limitaţi şi tranzitorii" în drumul spre constituirea lor într-un stat propriu. concordant cu legea şi ocrotit de ea. se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică. în funcție natura interesului ocrotit.. c) să recurgă. adică atrage după sine naşterea.Obligaţia. care. administrativ. Prin obligaţie. Întreaga gamă de raporturi juridice din cadrul activităţilor fundamentale ale statului: legislativă. Acte antipice sunt actele care nu se încadrează în vriun tip abstract de act prevăzut de lege . poate să apară în afara faptului juridic". care constitue substanța catului juridic și dă naștere raportului juridic. de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane. Se mai pot distinge acte juridice cu titlu gratuit și acte juridece cu titlu oneros. Statul suveran şi organizaţiile internaţionale. în sens juridic. de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale ființei umane. formale şi chiar solemne. are consecinţe juridice. de administrare. absolut necesară pentru naşterea raportului juridic. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru a obține în schimb un alt folos patrimoanial. Actele juridice înre vii și acte juridice pentru cauză de moarte. Persoanele fizice sînt fiinţe umane în măsura în care. Act juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. B. ea nu este o simplă prerogativă. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial. Persoana juridică este subiect colectiv de drept civil. de dreptul comercial sau de dreptul familiei. Partidele politice. b) După modul de formulare. după caz. Conceptul faptelor juridice. Actele juridice concepute ca o varietate a faptelor juridice pot fi grupate în mai multe categorii. luate individual. să o îndeplinească prin forţa de constrîngere a statului. Dreptul subiectiv presupune trei posibilităţi cumulative: a) o anumită conduită. la forţa de constrîngere a statului. Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite. Spre deosebire de persoana fizică persoana juridică este un colectiv de oameni cu o structură organizatorică bine determinată. adică de a crea. Actele juridice pentru cauză de moarte constitue actele care au drept scop să producă efecte juridce numai după încetarea din viață a celui care lea săvîrșit. "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi şi obligaţii". adică voinței interne. Actul juridic bilateral este manifestarea de vionță concordantă a două părți. care să asigure realizarea primei conduite. fără a fi nevoie de un fapt juridic. la nevoie. c) Din punctul de vedere al efectelor. altele apar ca urmare a existenţei acesteia. de care norma de drept leagă consecinţe juridice. Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept. spre deosebire de acesta. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi. Drepturile subiective şi clasificarea lor. comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante. C. actele juridice se împart în acte unilaterale. c) Drepturi politice propriu-zise sînt drepturile care asigură participarea la puterea publică. actele tipice corespund uni anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative și care poartă o anumită denumir. se înţelege îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească şi pe care cealaltă parte să o pretindă pe baza normelor juridice. d) Există şi alte criterii. încă din antichitate şi mult timp în viaţa juridică internaţională statul a fost unicul subiect de drept în secolul al XX-lea. prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit. în ştiinţele de ramură. CONDIȚILE DE VALABILITATE ȘI NULITATE A ACTELOR JURIDICE. Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. sclavii. manifestarea de voință trebuie să corespundă voinție reale. titularul ei fiind ţinut de ea. Altfel spus. însă. sau a nu face ceva. bilaterale şi multilaterale. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor. El este valabil dacă provine de la o persoană cu descernămînt. a modifica sau a stinge un raport juridic. Organele de stat. diferitele organizaţii politice. Criterile de clasificare a nulității actelor juridice pot fi următoarele: 1. fiind încheiat de părți potrivit voinții și intereselor lor. bilaterale. de două voinţe şi de multiple voinţe. considerat în planul dreptului ca persoană fizică. Noţiunea de drept subiectiv reprezintă puterea. unităţile sale administrativ-teritoriale. adică este subiect de drept. care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective. b) să pretindă o conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecţilor obligaţi. în afară de persoanele fizice şi persoanele juridice subiecţi ai raportului juridic sînt organele de stat în calitatea lor de purtătoare ale autorităţii publice. Obligaţia reprezintă opusul dreptului subiectiv şi constă în satisfacerea sau. După conținutul lor esnțial care este sau nu reglamentat în mod expres de lege. a face. proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului. sînt fapte voluntare ale omului. persoana este un subiect de drepturi şi obligaţii care trăieşte viaţa juridică. în temeiul și în limitele stabilite de lege. oameni. Pentru valabilitate consențămîntului. erau lipsiţi de personalitate în vechiul drept. In dreptul contemporan orice fiinţă umană este persoană fizică. actele juridice oficiale emană de la un organ de stat sau sunt recunoscute de către un organ de stat sau o organizație obștească. dispunînd de independenţă patrimonială şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti. de dreptul muncii etc. după cel de-al doilea război mondial. sau reale. a modifica sau a stinge un raport juridic.în dreptul civil . după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă. Persoana fizică. În lumea antică. Actele juridice între vii sunt acelea care în intenția părților trebuie să producă efecte juridice în timul vieții lor. fără altă formalitate. modificarea sau stingerea unui raport juridic. din contra. are personalitate. la rîndul lor. La baza latei clasificări stă modul de închiere a actelor juridice conform căria se deosebesc acte juridice personale și prin reprezentare. în calitatea lor de subiecţi de drept. fără altă formalitate. Din punct de vedere al efectelor actele juridice pot fi constituitive și declarative. realizată la concret. stabilind raporturi de drept privat. Dar în dependență de conținutul economic al actelor juridice ele se clasifică în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale. cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective . Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene. Un alt criteru de clasificare a actelor juridice în dependență de corelația dintre ele pot fi principale și accesorii. aşa cum am amintit mai sus. prin reţinerea lor în ipoteza ei. în temeiul şi în limitele stabilite de lege. Actul juridic ultilateral este manifestarea de voință a trei sau a mai multor părți.în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros . CONCEPTUL. care devine subiect de drept internaţional deplin. îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret. de asemenea. jurisprudenţa internaţională şi diferite acte internaţionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaţiilor internaţionale guvernamentale. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturi şi obligaţii care se nasc într-o relaţie concretă. în cunoştinţă de cauză. 27. în limbajul dreptului. Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. cît și înscrisul în acre este consemnat acordul sau manifestarea de voință. și de dispoziție. obligaţia este un element corelativ dreptului subiectiv. cultele religioase se organizează şi funcţionează pe baza personalităţii juridice. depinzînd de un alt act. cum ar fi dreptul de a alege şi de a fi ales. în ipoteza ei. Actul juridic sancționat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. de drept comercial. Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine defenit concordant cu legea și ocrotit de ea. ordonat sau permis de lege. Acte juridice principale sunt acele care au o existență de sine stătătoare. La fel le mai putem distinge acte juridice oficiale și acte juridice neoficiale . fundaţiile. Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice. După modul de formulare actele juridice pot fi consensuale. un număr considerabil de 28. Statul însuşi. sau morală. În orice raport juridic. în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă. Termenul de act juridic desemnează atît manifestarea sau acordul de voință a participanților care a generat raportul juridic respectiv.Tot după cel de-al doilea război mondial li s-a recunoscut o personalitate internaţională popoarelor care luptă pentru independenţă. Actu juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a uni drept sau grevarea cu sarcinireale a unui bun. Astfel dacă avem în vedere autorii lor putem distinge acte juridece unilaterale. executivă şi judecătorească se realizează prin participarea organelor de stat. posibilitatea de a acţiona într-un anume fel. iar celălalt numai titular de obligaţii. formale și chiar solemne sau reale. unele organe de stat apar în circuitul juridic ca persoane juridice. Străinii. Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un bun parimonial fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă.

clare. Articolele se numerotează cu cifre arabe. Legea se publică în Monitorul Oficial al ţării şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. coerente. actului normativ care urmează a fi elaborat. de a le garanta securitatea şi siguranţa juridică. procedeelor. artificiilor prin care necesităţile pe care le înfăţişează viaţa socială capătă formă juridică şi se realizează apoi în procesul convieţuirii umane". în dependenţă de proiectul 33. după felul conduitei de validitate nesocotite cu ocazia închierii actului juridic. iustinian este cel care a desăvîrșit opera de sistematizare a dreptului roman. 32. ele se împart în subdiviziuni (capitole. Iniţierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotărîrii despre necesitatea elaborării proiectului actului normativ. care diferă între ele nu numai după însemnătatea lor. După dezbatere se trece la votarea şi. Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul-o dispoziţie de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai multe alineate.18. îl însoţeşte pe om. ÎNCORPORAREA ȘI CODIFICAREA. dar şi după modul de adoptare. 2. inalienabilitatea.Principiul respectării unităţii de sistem a dreptului. La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a acestuia. pe întreg parcursul vieţii. intrarea sa în vigoare. Dezbaterea pe articole în cazul proiectului de lege începe cu o expunere de motive şi cu raportul comisiei permanente care a analizat proiectul. CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ ȘI DE EXERCIȚIU.Principiul planificării legislative-activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare ale Parlamentului. culegeri de acte normative sau a codurilor. Competenţa este pentru organele de stat ceea ce este capacitatea civilă pentru persoanele fizice şi persoanele juridice. TEHNICA LEGISLATIVĂ Şi TEHNÎCA JURIDICĂ. de familie. PRINCIPILE. de regulă. Legalitatea constă în faptul că stabilirea conținutului și încetarea sunt stabilite de lege. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă. Egalitatea se bazează pe principiul egalității în fața legii.Competenţa. 2. că la elaborarea actelor normative alături de specialişti jurişti participă şi specialişti din alte domenii. ci un act prin care. • Preambulul actului nonnativ. metode. 4. o face Preşedintele ţării. în cazul persoanei juridice ea se dobîndeşte. la întruchiparea raționalității și moralității dreptului. El cere ca fiecare lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept. O problemă importantă în determinarea conceptului tehnicii juridice constă în stabilirea raportului ei cu ştiinţa 30. voința individuală a omoului neavînd nici un rol. inclusiv de aplicare şi de sistematizare a acestora . Este alcătuită dintr-un complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestit organul sau funcţionarul de stat. A.încălcată cu ocazia închierii actului juridic distingem nulitate absolută și nulitate relativă. drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. a) în comparaţie cu capacitatea persoanei fizice. N Popa menţionează că tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice. a) Capacitatea de folosinţă. CONCEPT UL DE TEHNICĂ JURIDICĂ. Aici sînt instituţionalizate normele de competenţă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. Prin tehnică juridică înţelegem totalitatea metodelor. El presupune.PĂRŢILE CONSTITUTIVE Şl STRUCTURA l INTERNĂ A ACTELOR NORMATIVE. Dezbaterea proiectelor actelor normative are loc în formele stabilite de Constituţie şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a organului legiuitor. care ajută la determinarea unor soluţii legislative judicios alese. b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului normativ.NOȚIUNE DE CAPACITATE JURIDICĂ. iar. b) Spre deosebire de capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. capacitatea de exerciţiu care reprezintă posibilitatea persoanei "de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. Caractere juridice ale capacității de folosință și a capacității de exercițiu a persoanei fizice sunt următoarele: legalitatea. potrivit cerinţei sociale. în raport de întinderea efectelor sale nulitatea este de două feluri: nulitate totală și nulitate parțială. procedeelor şi a regulilor în vederea executării operaţiunilor juridice. 3. nu delimitează capacitatea. capacitatea persoanei juridice are un caracter special. Acțiunea de sistematizare a legislației este cunoscută încă din dreptul roman. Dacă legea este votată. precum şi a unor principii care să răspundă cît mai precis unei reglementări ştiinţifice. 2. pe de altă parte. Adoptarea actelor normative are loc în dependenţă de categoria acestora. scopul. paragrafe). care se dobîndeşte mai tîrziu decît capacitatea de folosinţă şi în mod treptat. organice şi ordinare. de la naştere. procedee. ACTIVITATEA NORMATIVĂ.atît în parte. conform unor criterii obiective şi subiective. Dispoziţiile de conţinut formează conţinutul propriu-zis al actului normativ. e) îmbunătăţirea proiectului.(Guvernul şi membrilor Parlamentului). operaţii folosite pentru elaborarea. în tot sau în parte și nici obiect de înstrăinare. iar conţinuturile sociale se inserează în ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice. Tehnica juridică este un concept complex. el nu conţine norme juridice. fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ. iar profesorul Mrejeru consideră că ea poate fi definită ca fiind "un ansamblu de metode şi procedee folosite în activitatea de elaborare a proiectelor de legi şi a altor acte normative.6 Anita Naschitz înţelege prin tehnică legislativă ''totalitatea procedeelor şi a artificiilor prin care soluţiile de fond dobîndesc practicabilitate. ca aptitudine generală şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii. Generalitatea exprimă caracterul abstract și autocuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații. cît şi în ansamblu. Promulgarea nu este un vot nou. care este generală. sau elementul de identificare a actului normativ. Capacitatea juridică poate fi definită pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectivităţi de a fi titulară de drepturi şi obligaţii şi de a le exercita. în înţelesul textului ce o reglementează (art. 31. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să transmită subiecţilor de drept cui sînt destinate un mesaj înţeles şi clar. Inalienabilitatea exprimă ideea că nu poate face obiect de renunțare. capacitate de inserare în viaţa socială". tendinţele de organizare şi schimbare dezirabilă îşi primesc. • Dispoziţii finale şi tranzitorii. relaţiile economice. metode şi proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative formează tehnica legislativă. prin lege. Deosebim trei categorii de legi: constituţionale. Majoritatea autorilor includ în act normativ următoarele părţi componente: • Titlul actului normativ. practic. Formula introductivă cuprinde temeiul constituţional sau legal al reglementării juridice respective. autorizare prealabilă sau asistare. politice. b) Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita ea însăşi. considerăm că tehnica juridică ţine de procesele de elaborare. Noţiunea de capacitate juridică include: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii. definită ca "totalitate de artificii ori procedee prin care cerinţele sociale. Prima culegere oficială de constituțiuni este denumită codul lui Theodosian sec. apoi şi în alte legi. intangibilitatea. precum şi ale Guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi. competenţele pe care acestea le au şi care sînt stabilite în primul rînd în Constituţie. • Formula introductivă. Capacitatea juridică este o noţiune care. 4. de capacitatea reglementată în mod special în cadrul anumitor ramuri ale dreptului. de realizare.reprezintă o succintă introducere. Aceste principii. o dată cu capacitatea de folosinţă. după modul cu consacrare legislativă deosebim: nulitate expresă și nulitate virtuală. nulitatea este de două tipuri: nulitate de find și nulitate de formă. 5.Capacitatea juridică (civilă). Ca şi persoana fizică.n. întreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor procedee şi metode. Iniţierea adoptării aparţine celor care au dreptul de iniţiativă legislativă . Titlul actului normativ este elementul său de identificare. de aplicare şi de interpretare a dreptului. Aici sînt stabilite anumite dispoziţii cu caracter general. N Popa propune următoare definiţie:"Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor. B. d) coordonarea proiectului.60. secţiuni. unde se arată consideraţiile sociale. O altă formă a capacităţii juridice este competenţa. îndeosebi la nivel legislativ. adică a activităţii de elaborare a actelor normative. Problema sistematizări dreptului prezintă un interes deosebit atît din punct de vedre teoretic. atît la etapa de elaborare a normelor juridice. O problemă fundamentală care face parte din obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este tehnica elaborării actelor normative. Persoana juridică nu poate avea decît acele scopuri care sînt stabilite prin actul de înfiinţare sau prin statut. Adoptarea actului normativ: a) iniţierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a actului nonnativ. El presupune că legea se bucură de forţă juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept contemporan. Totodată.1. d) promulgarea şi publicarea actului normativ. c) dezbaterea proiectului. Promulgarea. Actele normative pot cuprinde şi Anexe. economice. trebuie să fie scurt şi concis şi să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective. noţiunea de capacitate juridică reprezintă condiţia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept şi este aplicabilă în toate ramurile dreptului. cît și practic. relaţiile cu reglementările preexistente etc. în virtutea căreia persoana poate fi subiect în raporturile de drept civil. Ele pot lua uneori forma şi denumirea de "principii generale". el reclamă respectarea unor principii. principii. persoana juridică se bucură de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. COORAPORTUL DINTRE NORMA JURIDICĂ ȘI ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. consacrarea sub forma normei juridice". care desemnează anumite reguli. TEHNICA SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE. C. • Dispoziţii de conţinut propriu-zise. egalitatea și unuversalitatea. 6. în literatura de specialitate întîlnim în această privinţă doi termeni: tehnica juridică şi tehnica legislativă. Sistematizarea actelor normative are ca rezultat elaborarea unor colecţii.Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei activităţi normative să stea datele ştiinţei contemporane. decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege.Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă. politice Preambulul ajută la înţelegerea actului normativ. 3. pe de o parte.61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice). definirea unor noţiuni.la modul de exprimare al acestora în texte corespunzător redactate"? Conţinutul normativităţii juridice îl asigură izvoarele materiale ale dreptului: viaţa socială. c) adoptarea actului normativ. sfera relaţiilor ce se reglementează. • Dispoziţii sau principii generale. Activitatea normativă a organelor statului se desfăşoară în conformitate cu atributele. Dispoziţiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul. într-un sistem de drept.Principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului. Ea este un atribut al organului de stat sau al funcţionarului public. În continuare ne vom referi la unele din ele. la adoptarea lui. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării. aplicarea şi interpretarea normelor juridice. Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității persoanei fizice de a nu i se aduce limitări sau îngrădiri. se recunoaşte că acesta este conţinutul autentic al textului care a fost votat de către Parlament. nu are forţă juridică. ETAPELE ȘI BAZA JURIDICĂ. şi deopotrivă . Preambulul actului normativ. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a actelor normative. realizarea. se dă dispoziţie ca legea să fie publicată în Monitorul oficial.Principiul supremaţiei legii. ea este adoptată. b) elaborarea proiectului. așa cum se exprimă M. Capacitatea persoanelor juridice (morale).în vremae sa erau în uz texte legislative care în bună parte nu mai .19. Dispoziţiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a reglementărilor din actul normativ. cîtși la etapa de realizare a dreptului Are drept obiect o anumită aranjare a actelor normative în vigoare. 34. V e. generalitatea. djuvara . Etapele procesului de elaborare a actelor normative 1.

cunoscute la majoritatea autorilor sub denumirea de instituţii juridice şi de ramuri de drept. cel de-al doilea prevede sancţiuni în cazul nerespectării normelor juridice. pe cînd metoda . Printre metodele concrete de reglementare juridică putem evidenţia următoarele: metodele imperativă şi dispozitivă. . în grupe distincte. CRITERILE DE GRUPARE ȘI DE DEFRENȚIERE A NORMELOR JURIDICE. Codificarea este o formă nu numai a sistematizării actelor normative. ideologici şi juridici. ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice strîns legate între ele prin obiectul lor. Subramura constă dintr-o grupare de instituţii juridice ce formează obiectul unor reglementări juridice distincte sub formă de coduri. Ramurile de drept nu sînt izolate unele de altele. Genoveva Vrabie şi Sofia Popescu menţionează că sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice între care există relaţii relativ stabile şi durabile. ierarhie. care pot fi individuale şi colective. sînt considerate criterii fundamentale şi criterii auxiliare. cel mai bine este apărat de către stat dreptul privat. ansamblu care se prezintă ca un invariant calitativ. metoda egalităţii juridice a subiecţilor este caracteristică dreptului civil.cudificarea ca o acțiune științificăși temeinic motivată apare din nevoia depășirii unei simple practici cutumiare și reprezintă o adevărată revoluție legislativă . ansamblul actelor normative care sînt în vigoare într-un stat. Primul se referă la mijloacele de aplicare a sancţiunilor. obiectul de reglementare este tot ce nimereşte în stare de acţiune a normei juridice. depind de un şir de factori de ordin obiectiv şi subiectiv (de caracterul acestor relaţii. sau este sfera de relaţii sociale asupra căreia se răsfrînge dreptul şi care nimereşte sub jurisdicţia lui. În literatura de specialitate cuvîntul "sistem" are trei categorii juridice :1) sistemul juridic caracterizează întreaga realitate juridică a societăţii . toda de recomandare etc. Instituţia juridică formează sfera cea mai restrînsă a . împotriva acțiunii vaste de codificare întreprinsă în Franța la începutul sec. drept determinator şi drept sancţionator. metoda autonomiei şi egalităţii părţilor. Primul emană de la divinitate. Vorbind despre metoda de reglementare. economici. interzic sau admit un anume comportament al oamenilor. me-. Scopul acțiunii lui iustinian a fost ca din despozițile izolate adoptate de împărați de înaintea lui precum și din înscrierile jurisconților din timul principatului să aleagă ce era mai bunși să pună întro anumită ordine acest material. 2) sistemul legislaţiei . De una singură metoda nu prezintă interes. Pentru formarea unei ramuri de drept noi sînt necesare şi au importanţă următoarele condiţii: 1) noile categorii de relaţii sociale să aibă caracter specific. după importanţa lor. împărţirea lui în ramuri. de exemplu: dreptul locativ sau dreptul maritim sînt subramuri ale dreptului civil. clasificarea normelor în ramuri numai conform acestui criteriu nu ar fi cea mai potrivită. loan Humă remarcă că sistemul dreptului nu reprezintă o totalitate aditivă. COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE DREPT. Prin sistem se înțelege un întreg comus și organizat. Această teorie nu a fost confirmată nici de practica legislativă germană redactarea codurilor sa dovedit a fi o operă preogresivă. pur juridic. Sistemul dreptului este existenţa obiectivă a structurii interne a dreptului. acest criteriu de divizare a sistemului de drept poartă mai mult un caracter subiectiv decît unul obiectiv. Ele reprezintă. cel de-al doilea secundar. permit să ne formăm o închipuire despre aceea cum statul. în epoca modernă. Analizînd sistemul de drept de pe poziţiile evoluţiei istorice şi din punctul de vedere al corelaţiei şi interacţiunii elementelor sale componente de bază. el fiind independent de primul. interacţionînd activ reciproc ambele (relaţiile sociale şi ramurile de drept) joacă un rol important în instituirea sistemului de drept. Prin metoda reglementării juridice se înţelege căile. iar cel de-al doilea . care le permite să intre în diferite raporturi juridice. Sistemul de drept stă la baza sistematizării legislaţiei sub ambele sale forme: codificarea şi încorporarea. metoda de reglementare juridică reprezintă un ansamblu de posibilităţi juridice cu ajutorul cărora puterea de stat influenţează asupra relaţiilor sociale cu scopul de a le da o dezvoltare dorită. dar împreună cu obiectul de reglementare permite o divizare mai reuşită a sistemului de drept în instituţii juridice şi ramuri de drept. stări de fapt care se impun legiuitorului şi de care acesta trebuie să ţină cont. legate organic între ele. în ansamblul lor. Cea mai simplă formă de sistematizare este considerată încorporareaactele normative se grupează în diverse colecţii sau culegeri. După originea şi sancţiunea pe care o prevedea.la interesele particu-lare. denumit cod. În literatura juridică sistematizarea poate fi cronologicăactele normative se publică într-o colecţie în ordinea datei apariţiei lor. Normele juridice. ci ca o unitate de diversitate.CARACTERISTICA NOŢIUNILOR DE SISTEM DE DREPT. consideră acest autor. integralitate în expunere. găsim divizare în: . nu dau naştere automat ramurilor sale de drept. în ansamblul lor. subramuri de drept şi instituţii juridice. Diferitele categorii de relaţii sociale încă nu creează de la sine sisteme de drept.cuprinde totalitatea. c) obiectele lumii înconjurătoare în legătură cu care oamenii întră în diferite raporturi unii cu alţii şi fată de care îşi manifestă interesul lor. ci un ansamblu imanent structurat.). care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific i relaţii sociale omogene). primul fiind considerat de bază. nu îşi pot realiza scopul fiind aplicate doar izolat unele de altele. Vorbind despre sistemul de drept. şi anume: după originea şi sancţiunea pe care o prevedea şi conţinutul regulilor de drept. Un alt criteriu de sistematizare îl constituie obiectul reglementării juridice pe ramuri de drept şi instituţii juridice . cît şi de criterii ce au un caracter subiectiv. Unele ramuri de drept mai complexe se clădesc pe sub-ramuri.de realităţi. care include elemente de sinestătătoare unite în acest tot prin divere relații și legături comune. sociale. Metoda de reglementare include şi ea anumite componente care. de necesităţile economice şi de alt ordin. Din punctul nostru de vedere. prin care se realizează unitatea normelor juridice și guparea lor în anumite părți interdependente – ramuri de drept și instituții juridice. Astfel. care sînt reglementate de norme juridice ce se referă la o ramură de drept sau alta. mai puţin apărat este dreptul public şi mult mai puţin -dreptul internaţional. menţionăm că unitatea sistemului nu poate fi privită ca una absolută. După cum am menţionat anterior.Dogaru. cel de-al doilea de la oameni. factorii obiectivi-acele condiţii economice. Condiţiile calitative ale unui cod sînt: claritate. nefiind însă lipsit de sens. drept divin şi drept omenesc (lumesc). Toţi juriştii divizează sistematizarea în două grupe mari: încorporarea şi codificarea. divizarea sistemului de drept pe subsisteme (pe ramuri de drept) se face în baza unor criterii care. b) creează acte normative corespunzătoare. prin care se realizează unitatea normelor juridice şi gruparea lor în anumite părţi interdependente . Realitatea este că structurarea normelor juridice înăuntrul sistemului de drept este determinată atît de criterii ce au caracter obiectiv . Primul recomandă observarea normelor. politice care determină nu numai apariţia şi însăşi existenţa sistemului de drept.. a legiferării. următoarele: obiectul reglementării juridice şi metoda de reglementare. regulament care are valoarea unei legi. factorii subiectivi tendinţa şi eforturile legiuitorului de a crea şi a dezvolta un asemenea sistem de drept. 3) relaţiile nou-apărute şi raporturile juridice pe care ele le-au generat nu pot fi reglementate cu ajutorul normelor juridice ale altor ramuri de drept. Savantul german N. structură chemată să asigure înfăptuirea unităţii normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependent. în ramuri de drept şi instituţii juridice. metoda subordonării. care a ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri (încă din Roma Antică). în opinia lui I. o totalitate de relaţii sociale calitativ omogene. Un alt criteriu de divizare a sistemului dreptului. c) înzestrează participanţii la aceste relaţii sociale (persoane fizice şi persoane juridice) cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. ci se găsesc într-o strînsă interdependenţă. la rîndul lor. In literatura de specialitate întîlnim că unitatea şi integritatea sistemului de drept este determinată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi. împrejurări). Iar sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. considerăm că el reprezintă o piramidă compusă din norme juridice aranjate într-o anumită ordine. precizie. în acelaşi timp. Totodată. Obiectul reglementării juridice reprezintă un ansamblu. dreptul a fost structurat după anumite criterii. în prelucrarea şi alcătuirea unui singur act normativ nou. 35. După conţinutul normelor de drept. cantitativă de norme. dreptul privat şi dreptul internaţional. Vorbind despre ramuri vechi se are în vedere divizarea în drept public şi drept privat. avînd o coerenţă 36. diferite acţiuni sau inacţiuni.drept represiv şi drept restrictiv. într-un cuvînt. 3) sistemul dreptului . Încorporarea pote fi și: oficială. b) comportamentul lor.Codificarea-cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept.alcătuirea de colecţii de acte normative este făcută de un organ de stat şi neoficială. trebuie de precizat că aceeaşi metodă de reglementare poate fi folosită de mai multe ramuri de drept sau aceeaşi ramură de drept poate folosi mai multe metode. logică. compusă dintr-un ansamblu de elemente care se află în interdependenţă. dreptul a fost divizat în: drept natural şi drept pozitiv. la baza divizării sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice stau două criterii: obiectul şi metoda de reglementare juridică. pe cînd metoda autoritară este caracteristică dreptului penal. Amintim că obiectul este criteriul de bază. iar dreptul privat . divizare susţinută de Şcolile dreptului natural şi ale dreptului pozitiv. şi anume —pe ramuri de drept şi instituţii juridice". în funcţie de care orice normă se defineşte prin raportare la între. Al XIX sa ridicat Școala istorică a dreptului din Germania. d) faptele sociale (evenimente. Profesorul Ion Dogaru menţionează că: structura internă a dreptului într-un stat. Lazarev defineşte sistemul dreptului ca o structură integră. De asemenea. * Ramurile de drept Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice. se are în vedere modul în care statul acţionează asupra unor relaţii sociale. în cadrul acestei unităţi a dreptului normele se împart.ramuri de drept şi instituţii juridice.Warnkonig propune să divizăm sistemul dreptului în părţi componente în dependenţă de nivelul la care acestea sînt protejate de stat. în vîrful căreia se află normele juridice constituţionale.caracterizează structura dreptului. după diferite criterii. procedeele de interacţiune a normelor de drept care stabilesc sau determină caracterul relaţiilor sociale. de interesul statal etc. Majoritatea autorilor consideră că acestea sînt. după criterii diferite. cu ajutorul dreptului. care apar în calitate de cauze nemijlocite pentru apariţia sau stingerea relaţiilor corespunzătoare. Reprezentantul ei de seamă Svigny consideră că legea scrisă este portivinică progresului socetății datorită rigității sale iar codificarea ar fi o operă arbitrară și falsă fiindcă conține todeauna idei sistematice incompatibile cu dezvoltarea progresivă a dreptului. generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice. Astfel. pe cînd dreptul pozitiv este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului şi atrage sancţiuni materiale.ramuri vechi şi ramuri de formare recentă. Dreptul public se referă la interesele generale. frumuseţea stilului. Unii autori au distins: metoda egalităţii juridice a subiecţilor sau metoda reglementării autonome. Sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. Structura obiectului de reglementare înregistrează următoarele elemente: a) subiectele. părţi componente ale dreptului sînt dreptul public. este divizarea sistemului de drept în drept public şi drept privat. ci şi o componentă a activităţii de elaborare a dreptului. prin anumite principii şi metode comune. regulamente etc. Instituţiile juridice Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă unitară) de relaţii sociale. După părerea lui. In general. De aceea. 4) noile relaţii sociale necesită metode specifice de reglementare. SISTEM JURIDIC ȘI SISTEM LA LEGISLAȚIEI. metoda autoritară. metoda recomandării. ca cele mai mici şi mai importante elemente ale sistemului dreptului. O problemă fundamentală pentru studiul sistemului dreptului constă în stabilirea criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului în părţi interdependente. d) stabileşte măsurile de răspundere (constrîngere) în cazul încălcării acestor prevederi.cel facultativ. În compoziţia unui cod intră patru grupe de factori: politici.la căile de recuperare a prejudiciului.corespundeau nevoilor economico sociale. o anumită unitate. folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi complex de metode. în principal. care interzic şi admit un anumit comportament în societate. caracter practic. dar şi funcţionarea lui efectivă.este înfăptuită de alte organizaţii sau de persoane particulare. Deci. Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e considerat un produs al raţiunii omeneşti ce nu este sancţionat. 2) să fie necesare şi importante. care stabilesc drepturile şi obligaţiile subiecţilor. influenţează asupra proceselor sociale ce au loc: a) stabileşte hotarele relaţiilor reglementate care. organică şi un echilibru dinamic.

analizind documentele internationale in materie. in societatea democratica.domiciliul sau resedinta sint inviolabile.s-a inrolat benevol in fortele armate straine.Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale. Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R. Se considera cetatean al R. la rîndul său.acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public(stiintifica si tehnica. Cetatenia R. redobindire.S.au savirsit crime internationale. .M sau persoanele unul dintre ai caror parinti sau bunei sau nascut pe teritoriul numit. Inviolabilitatea domiciliului (art. necesare pentru .M persoanele care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare.M. conform porevederilor legii nationale. legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe care statul le garanteaza.M Pierderea cetateniei R. sa aduca atingere acestor valori.In acest caz persoana careia I s-a aprobat renuntarea la cetatenia R.26) . pentru prevenirea raspindirii unor epidemii.M prin infiere daca infietorii (infietorul) sunt cetateni ai R.nascut pe teritoriul R. libertatea. Dobindirea cetateniei R.persoana care a avut anterior cetatenia R. Drepturile civile sunt: Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art. 6. Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a incalcat unele obligatii prevazute de lege.M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid. .29) . dovedite de instant de judecata.M. fara invoirea acesteia pentru executarea unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti. conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala. correct si clar cu privire la masurile preconizate si luate de autoritatile publice. Prin urmare.dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului nasterii.M.legăturii de conţinut între mai multe norme juridice.M prin recunoastere. ambii sau unul dintre care. de mai multe instituţii juridice. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat. . accentuăm asupra faptului că instituţiile juridice sînt reglementate de mai multe norme juridice.a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu military in termen sau de alternative. Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art. Dacă norma juridică este elementul iniţial şi cea mai mică particulă a sistemului de drept. libertatea si demnitatea cetatenilor. printr-un act administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri.M. sau 3. Astfel se patrunde in domiciliu ori in resedinta unei persoane.ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare. se stabilesc prin lege organic. . . Oproblema care se ridica este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie fundamentale si altele nu. luarea unor masuri in legatura cu libertatea individuala ca: retineri. . .desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului. precum si: 4. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. atit in mod public cit si privat. infiere. Fiecare ramură dispune. Acest drept interzice arestarea. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. sub sanctiunea prevazuta de lege. Libertatea opiniei si a exprimarii(art. . renuntarii la cetatenia R. fiecare. .Mnu a incheiat un acord care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state. si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. militare sau crime impotriva umanitatii.acest drept are o semnificatie complexa. Cetatenia R. in temeiul acordurilor la care R. precum si urmasii lor. în concluzie.M in mod fraudulos. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia.persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului. este cetatean al R.se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta dorinta de a obtine cetatenia R. familiala si privata (art. Cetatenia R. trebuie sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta.M din parinti apatrizi. cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R.M.M nu a incheiat acord asupra dublei cetatenii.M. Modalitatile de dobindire a cetateniei R. că ramurile dreptului se constituie.cu exceptia cazului in care: . bunastarea economica a tarii.M prin nastere. constatam ca orice fiinta umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile. recunoastere. este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins. in tot cursul procesului. dintre persoane fizice si stat. dar care si-au exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R. într-un sistem de norme juridice şi că norma juridică este elementul de bază al sistemului de drept. precum inlaturarea unei primejdii privind viata. Dreptul la informatie (art. la retragere.M poate interveni in trei cazuri: 1.Mnu poate fi acordata persoanelor care: . .copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R.32) . la momentul nasterii copilului.nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat. Principiul acesta priveste valori ca: viata.a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului. atunci instituţia juridică reprezintă deja prima colectivitate de norme.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care: 1. daca o are.au fost implicate in activitateterorista.34) . garantate de ea si legi.aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului apatrid sau copilului cucetatenie straina. Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si cetatenia altui stat. Dreptul la viata al oricarei personae este protejat prin lege.M se consacra ca .nascut pe teritoriul R. deoarece vizează in cerc de probleme de sine stătătoare. . Nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara.31) .drepturi culturale.M persoanei care: .M.M prin redobindire. nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar. integritatea fizica sau bunurile unei persoane.M nu mai putin de 8 ani. Extiorizarea gindurilor si opiniilor. domiciliaza legal si obisnuit aici cel putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R. 7. al convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare.M se dobindeste prin: nastere. insa cu conditia respectarii legii.M. sportiva). esentiale pentru viata.M de cel putin 3 ani. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art.a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R. Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care .30) Statul asigura secretul scrisorilor. instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector. Astfel. individual sau colectiv.persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica. in familia sa. . Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului. care sunt stabilite de Constitutie. cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile internationale la care R.Acest drept a fost consacrat atit de documentele international cit si de legile fundamentale ale statelor.sociala cultural. obligatia autoritatilor guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie. nici persoanele nu pot.Msi anume: . .M si indeplinesc conditiile stabilite de lege. in tinutul Herta si in R. Libertatea individuala si siguranta persoanei (art. protejarea sanatatii sau a moralei.M. Autoritatile publice sunt obligate sa respecte sis a ocroteasca viata intima.M este parte. dar prin mijloace legitime. fara consideratii de frontier.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R. de a primi si de a raspindi.28) 14.Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul persoanei de a fi informata promt. .A. nelimitata in timp si spatiu. sub nici o forma.familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire din partea societatii si statului.nascut din parinti. 5. actuale si legale. retinerea sau perchezitionarea. . partile au dreptul sa fie asistate de un avocat.24) . siguranta publica.persoanele nascute pe teritoriul R. Conditiile de incheiere.M prin infiere. .M copilul: .libera dezvoltare a personalitatii umane. Dreptul la aparare (art. Cetatenia.Modalitatile de pierdere a cetateniei R. 13. este necesara pentru securitatea nationala. cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Dar aceste masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca nici o persoana sa nu victim unor abuzuri sau ilegalitati.M timp de 5 ani inaintea implinirii virstei de 18 ani.53) . telegramelor. ori garantia dobindirii unei alte cetatenii. un fragment. desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. . Libertatea de manifestare se poate exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si indeplinirea de ritualuri. familial si private. al altor trimiteripostale.M. Viata intima. sanatatea si moralitatea populatiei.adica va devein apatrida. 15.. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R. iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda cetatenie. Pentru intelegerea. prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata. Dobindirea cetateniei prin naturalizare. informatii si idei prin orice mijloc de exprimare. Cetatenia R. Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R. Familia(art. personalitatea cetateanului. naturalizare.daca domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul R.Meste parte. Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept. posibilitatea persoanei de a reception direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune. Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi cu copiii din casatorie. nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante. un bloc de relaţii sociale dintr-o ramură de drept. dovedite de instanta de judecata nu o mai poate redobindi.drepturi civile.in Constitutia R. .M daca renunuta la cetatenia statului strain. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta.au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire penala. cunoaste si respecta prevederile Constitutiei. Dobindirea cetateniei R.drepturi economice si sociale.38) . Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei. Aceasta inseamna ca nici autoritatile publice. la renuntare benevola. perchezitii.persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R. Prin urmare.copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R. -este cetatean al unui stat cu care R.drepturi politice. ordinea publica. . Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani. tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor se clasifica in: . 3. cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala. Nimeni nu poate fi supus torturii. atunci cind sunt inculcate drepturile si libertatile lor. partea din decretul Presedintelui R.Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga in modul stabilit.M Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective. care au ca obiect de reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza: Libertatea constiintei (art. directe.M incepind cu 28 iunie 1940.persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia. este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat.arestari. Secretul corespondentei(art.M privind aprobarea .urmasii lor. sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii (inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R.48) .25) .acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent. sau 2.in pofida garantiei. Dobindirea cetateniei R. a informatiilor si ideilor se face in forma orala. are surse legale de existenta. .S. de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu. nu va dobindi cetatenia unui alt stat. Cu toate acestea. De asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat. ales sau numit din oficiu. anularea actului si repararea pagubei. iar celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R. nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie.M o poate redobindi la cerere daca intruneste conditiile prevazute de lege.Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune.a dobindit cetatenia R. dar care au o autonomie relativă. Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula. 2. in Nordul Bucovinei.legatura politica si juridica permanenta. Particularitatea drepturi esentiale pentru cetatreni dovedeste ca nu toate drepturile cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale. Dobindirea cetateniei R. scrisa. apararea ordinii si prevenirea faptelor penale. are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta.

Alegătorul care are şi domiciliu. anul naşterii. să anuleze decizia privind includerea în listă a unui candidat anume. Indatorirea la contributii financiare.Condiţiile speciale pentru înregistrarea listelor de candidaţiNumărul de candidaţi incluşi în liste la data înregistrării nu poate fi mai mic de 51 de persoane şi nici mai mare decît numărul de deputaţi în Parlament. Formarea Parlamentului R.La alegerile locale. listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele. la momentul întocmirii listelor.40) Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri. în două exemplare. Listele actualizate se trimit de îndată Comisiei Electorale Centrale. ajutor medical in caz de boala. deţin cetăţenia Republicii Moldova. semnăturile respective se exclud. a paşaportului sau a unui alt act de identitate. au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod. la libera alegere a ei. domiciliul.Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte forme. După ce au fost întocmite. Luind in considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct suveranitatea.(9) În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor. Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti.proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusive si absolut. urmarindu-se satisfacerea cererilor privitoare la salarii si conditii de munca. .Modificarea listelor de candidaţiConcurenţii electorali au dreptul să-şi retragă candidatura. 4. precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi.cuprinzind hrana.39) . Protectia familiei si copiilor orfani. persoana care deţine cetăţenia altui stat declară.M si in afara teritoriului ei. Persoanele cu drept de vot care. şi.Data alegerilor Parlamentului se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor. Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia mediului inconjurator. votarea se consideră suspendată pe un termen ce nu va depăşi 2 săptămîni. imbracamintea. de tratament. ligi. circumscripţii electorale administrative. În aceste cazuri. Comisia Electorală Centrală formează. timp în care va aduce localul secţiei de votare în starea corespunzătoare sau va găsi un alt local.Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective. persoana specificată la alin.44.În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă. de readaptare. se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice. pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care. precum şi membrii familiilor lor. prevăzut de Constituţie. biroul electoral al secţiei de votare.Nu se admite depunerea unor liste de subscripţie suplimentare după ce Comisia Electorală Centrală a primit şi a înregistrat în registru setul de documente prevăzut la art. inclusiv în ziua alegerilor. Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental.În listele electorale se înscriu alegătorii. Drepturile culturale. 6. la verificare. propuneri si cereri privind interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi.M. în care se indică numele. pe proprie răspundere. cel mai tîrziu cu 20 zile înainte de ziua alegerilor. iar Comisia Electorală Centrală.copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore.persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. şi reşedinţă este înscris. care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova.procesiuni pentru a-si exprima gindurile. obiecte de uz casnic inofensive. toate preocuparile de intretinere. la rugămintea acestuia şi pe baza buletinului de identitate. Dreptul la asistenta si protective sociala. după procedura stabilită. se stabileşte data alegerii noului Parlament.Verificarea listelor electoraleListele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. 2.Campani electorală pentru alegerile ParlamentuluiBuletinele de votCandidatul independent se înscrie în buletin într-un patrulater aparte.suveranitatea nationala apartine poporului. precum si la ocrotirea impotriva somajului. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării. cel tîrziu la 1 martie. de pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R. de calamităţi naturale. deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat. numărul lor s-a redus faţă de plafonul minim prevăzut la alin.În cazul în care. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos. Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale. se prezintă Comisiei Electorale Centrale şi se aduce la cunoştinţă publică de către aceasta.Orice persoana are dreptul la munca. Dreptul la libera circulatie (art.Devotamentul fata de tara.45) . Invatamintul(elementar general) este gratuity la si 16. în fiecare an (după 1 ianuarie). Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. a tuturor celor care se simt “ai acestui popor si ai acestui pamint”. unitatilor economice si altor organizatii cu sesizari.fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare.Autorităţile administraţiei publice locale. credintele. care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective. Alegătorilor li se comunică.La momentul validării mandatului de deputat. asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate de profesia sau calificarea acestora. Înregistrarea noului candidat se aduce la cunoştinţă publică de către Comisia Electorală Centrală. opiniile.27) . misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute. Cetatenii au obligatia sa contribuie. si de aici rezulta dreptul de a allege si de a fi ales. şi-au schimbat locul de şedere sînt în drept. Condiţiile votăriiÎn timpul rezervat votării se interzice de a închide localul de votare şi de a suspenda votarea. copiilor si tinerilor .cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii socialpolitice.statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai decent.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R.Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale.Condiţiile speciale pentru listele de subscripţiePentru a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală. în spitale şi alte instituţii curative staţionare.(2). Un exemplar al listei se păstrează la primărie. apare necesitatea unor organe representative.dar nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor. În scopuri de organizare şi efectuare a alegerilor. plus doi candidaţi supleanţi. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R.(1) nu poate fi reluat în timp de 2 ore. în lista electorală de la secţia de votare în a cărei rază teritorială acesta îşi are reşedinţa. de instruire si de integrare in societate a handicapatilor. .acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei. Cu 7 zile înainte de ziua alegerilor. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea. în care se aleg 101 deputati. iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată. indicîndu-se numele şi prenumele. sanatos. cu cel puţin 55 de zile înainte de efectuarea lor.Organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare. să retragă întreaga listă de candidaţi.este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice. La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat.cetatenii R. comunicîndu-i-se hotărîrea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare. prenumele şi se scriu cuvintele "Candidat independent". Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională.41) . de alte circumstanţe neprevăzute.VotareaVotarea se efectuează în ziua alegerilor între orele 07. Dreptul la munca si la protectia muncii. vîrsta de 18 ani. prin impozite si print taxe la cheltuielile publice. Respectarea constitutiei si a legilor.orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit(accesul la o functie publica). Dreptul la greva(art.M si unica autoritate legislative a statului. candidatul independent prezintă liste de subscripţie care conţin semnăturile a cel puţin 2000 şi cel mult 2500 de susţinători cu drept de vot. sa le incalce pe ale altora. educatie a copiilor orfani si celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. Libertatea intrunirilor(art. 5. ca:uniuni. precum si prin reprezentantii lor. care îi pun pe alegători în pericol sau fac imposibilă efectuarea votării. .Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor. înştiinţînd despre acest fapt alegătorii.M are loc prin intermediul alegerilor.52) .La secţiile de votare se formează birouri electorale ale acestora.În cazul dizolvării Parlamentului. direct. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova. Parlamentul se alege prin vot universal.instruire. 1. listele electorale se întocmesc pe baza propriei declaraţii de şedere ori a datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate. sediul secţiei de votare la care ei vor vota. rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate. . 18. reclamatii. sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in pericol viata. procedura de actualizare a listelor electorale încetează.statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire. precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri. Dreptul la invatatura. în cazul în care procesul de votare suspendat conform alin. cu excepţia cazurilor de dezordine în masă.00 şi 21. candidatul independent nu este înregistrat. Apararea patriei. pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii. 3.orice persoana are dreptul invatatura. nu este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale. de invatamint.Dacă.36) . demonstratii. Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare. se înscriu în listele electorale de la domiciliu. Dreptul la petitionare (art. în dreptul numelui său. alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare. .M. Libertatea creatiei .Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice. se constată că nu este prezentat numărul necesar de semnături sau. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. Biroul electoral al secţiei de votare aduce la cunoştinţă publică timpul şi locul votării cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor. în perioada valabilităţii reşedinţei. Aceasta presupune loialitate fata de tara. să-şi declare locul nou de şedere la organul administrării publice locale. constituie o obligatie a fiecarui cetatean. Decizia privind retragerea candidaturii sau a listei de candidaţi se adoptă de persoana sau de formaţiunea care a desemnat-o. după ultima participare la alegeri. Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean. Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei.Listele electoraleListele electorale se întocmesc de către primărie. Dreptul la ocrotirea sanatatii(art. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare. este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare. La începutul perioadei electorale. secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. ingrijirea medicala. la verificarea de către Comisia Electorală Centrală. sanatatea. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art. Protectia persoanelor handicapate. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor. Respectarea drepturilor si a libertatilor. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului. Fidelitatea fata de tara este sacra. Dreptul la administrare(art. precum şi membrii familiilor lor. cel tîrziu cu 45 de zile înainte de următoarele alegeri. în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau includere în listă. . listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia. egal. Ocrotirea mamei. prin acelaşi decret al Preşedintelui Republicii Moldova. îi eliberează un certificat pentru drept de vot. Contestaţiile se examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore.locuinta.Candidaţi la funcţia de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit.00. Circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare în modul corespunzător.Candidatul poate fi înlocuit înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaţilor. Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R. de a examina. seria şi numărul actului de identitate al acestora. în termen de 3 . domiciliază în raza acestora. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală. Alegerile anticipate vor avea loc în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a decretului.greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei societati sau sectoare din cadrul acesteia. Cu alte cuvinte. se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective. în listele de subscripţie se depistează semnături false sau semnături repetate în mai multe liste. cu cel puţin 50 de zile înainte de alegeri. prezintă informaţia respectivă Comisiei Electorale Centrale. în urma excluderii semnăturilor nevalabile.

după care preşedintele declară votarea deschisă. 3. dar nu au fost aleşi sînt declaraţi supleanţi. prezintă Curţii Constituţionale actele menţionate la art.Procedura de completare a buletinului de votBuletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret.. numărarea voturilor şi întocmirea proceselor-verbale. conform şirului descrescător format la atribuirea mandatelor. In caz de deces. Deciziile luate în acest scop sînt executorii pentru toţi. la ora 07. b) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu menţiunea privind cetăţenia Republicii Moldova.60 şi listele deputaţilor aleşi şi candidaţilor supleanţi. şi se distribuie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. in caz de demisie sau de deces. Comisia Electorală Centrală eliberează legitimaţii deputaţilor aleşi. 19. Trasaturile si continutul mandatului parlamentar Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii legislative supreme. întocmite de biroul electoral al secţiei de votare în baza cererilor acestora. însoţit de avizul Curţii Constituţionale prin care se confirmă legalitatea alegerilor şi hotărîrea privind validarea a cel puţin 2/3 din numărul de mandate de deputat. cu fişa de însoţire în care se indică domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare. o singură dată.00 în ziua votării. dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie. Procesul-verbal este semnat de toţi membrii prezenţi ai biroului electoral şi un exemplar se introduce în urna de vot. La primirea buletinului.Organizarea votăriiVotarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot.Alegătorii din raza secţiei de votare care nu sînt înscrişi în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secţiei de votare în cauză. începînd de la intrare. în termen de 48 de ore după totalizarea rezultatelor alegerilor. completarea vacantei in cauza se efectueaza . biroul electoral al secţiei de votare stabileşte un traseu pentru alegători.Secţia de votare trebuie să fie amenajată astfel încît să permită membrilor biroului electoral al secţiei de votare şi altor persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale. Procesul de votare se reia în aceleaşi condiţii juridice. Comisia Electorală Centrală îl atribuie prin tragere la sorţi. mandatele vacante trec la următorii concurenţi electorali. Curtea Constituţională validează mandatele deputaţilor aleşi şi confirmă listele candidaţilor supleanţi. intervine vacanta mandatului de deputat. numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi înregistrarea la domiciliu. In cazul in care devine vacant mandatul de deputat obtinut de un candidat independent.Stabilirea pragului de reprezentare După primirea proceselorverbale ale consiliilor electorale de circumscripţie în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripţiile electorale. cel puţin doi membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă şi cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze.Confirmarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatelor de către Curtea ConstituţionalăComisia Electorală Centrală. e) paşaportul pentru intrare . b) data şi locul naşterii. Parlam. biroul electoral al secţiei de votare desemnează. după înscrierea lor în lista suplimentară în baza certificatului pentru drept de vot. nu poate veni în localul de votare. d) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă. organizaţiei socialpolitice.Nici o altă persoană nu poate rămîne în incinta secţiei de votare mai mult timp decît este necesar pentru votare. în mod continuu. persoanele condamnate la privaţiune de libertate a căror sentinţă nu este definitivă şi cele care execută o sancţiune contravenţională sub formă de arest votează în conformitate cu alineatul (4). f) livretul militar pentru ostaşii în termen. Biroul electoral al secţiei de votare înmînează alegătorului buletinul de vot.Secţia de votare se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale cu cabine. le sigilează. pentru amenajarea localurilor şi pentru menţinerea în ele a ordinii cuvenite o poartă biroul electoral al secţiei de votare.Dacă un partid. membrilor biroului pentru a fi eliberate alegătorilor în măsura necesităţii. au dreptul să asiste:a) membrii şi reprezentanţii organelor electorale ierarhic superioare . cîte mandate urmează să fie distribuite. conform listei electorale. să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret.zile. în rază de 100 de metri de la localul votării.Numărarea voturilor şi totalizarea rezultatelor alegerilor. Curtea Constituţională confirmă sau infirmă.În cazul în care alegerile sînt declarate legale. insigne sau alte însemne de agitaţie electorală. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie să rămînă curate. înmînarea buletinelor şi introducerea lor în urnele de vot. pentru a stabili dacă aceştia au atins pragul minim de reprezentare. depunînd o declaraţie la Curtea Constituţională. cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot.Atribuirea mandatelorMandatele se atribuie concurenţilor electorali de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste. În lista electorală. Candidatul supleant va fi declarat ales de către Curtea Constituţională dacă. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales. 2. cetăţenia Republicii Moldova şi înregistrarea la domiciliu pentru persoanele care au renunţat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase. membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. în cazul alegerilor Parlamentare sau în cazul referendumului naţional. la 1. altă organizaţie social-politică. Acest termen poate fi prelungit in conditiile prevazute de Constitutie. naţionali. d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova. Persoanele deţinute pe baza unui mandat de arestare pоnă la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. obţinut de fiecare partid.Comisia Electorală Centrală dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor în termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituţională. în secţiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova.Preşedintele biroului electoral al secţie i de votare duce evidenţa evenimentelor importante ce au avut loc în timpul votării şi pe parcursul numărării voturilor. Concomitent.00. În cazul în care alegătorul.. ştampilelor şi întocmeşte un proces-verbal în două exemplare. În aceeaşi listă suplimentară. spre mesele la care se eliberează buletinele. atîtea mandate i se atribuie.Alegătorul introduce în urna de vot buletinul de vot cu ştampila "Votat". un nou buletin de vot. pentru numiri si imunitati a Parlamentului va intocmi un raport. organizatiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al carui mandat a fost declarat vacant. să supravegheze. la operaţiile în legătură cu listele electorale. pentru secretul exprimării voinţei alegătorilor. Cererea de demisie se prezinta Presedintelui Parlam.Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secţia de votare şi evitarea aglomeraţiei. înlocuindu-se cu numerele în descreştere ale celorlalţi concurenţi electorali. c) observatorii locali. din motive de sănătate sau din alte motive temeinice. cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare. In caz de demisie sau de deces.Asigurarea securităţii procesului de votare În ziua alegerilor. Orice mandat imperativ este nul. membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi persoanele autorizate să asiste la operaţiile electorale sînt obligaţi să poarte ecusoane de identitate vizibile. verifică existenţa listelor electorale. Candidatul supleant poate refuza mandatul de deputat. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. o altă organizaţie social-politică obţine un număr de mandate mai mare decît numărul candidaţilor incluşi în listă. ceea ce înseamnă că a votat pentru concurentul electoral corespunzător. Votarea la locul aflării alegătorului se efectuează conform listei de alegători. faptul acesta. Durata mandatului de deputat este de 4 ani.Dacă alegătorul a completat greşit buletinul.buletinele de vot.Candidaţii care au fost incluşi în listă. Alegătorii care nu au fost înscrişi în listele electorale întocmite la secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova pot fi înscrişi în listele suplimentare. Comisia juridica. La toate şedinţele organelor electorale. printr-un aviz. biroul electoral al secţiei de votare anulează acest buletin şi îi eliberează imediat. Reprezentantul forţelor de ordine poate intra în secţia de votare numai în cazul cînd este invitat de preşedintele biroului electoral să ajute la restabilirea ordinii de drept. livretul eliberat de Centrul Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativă). cu excepţia candidaţilor independenţi. concurentul electoral care şi-a înaintat lista de candidaţi nu are candidaţi supleanţi. Un alegător poate vota numai pentru un singur concurent electoral. precum şi la numărarea şi totalizarea voturilor. Acest caz va fi menţionat în procesulverbal cu privire la votare şi în lista electorală. de altă organizaţie social-politică. se înscriu şi alegătorii care au venit la secţia de votare cu certificatul pentru drept de vot. Deputatii intra in exercitarea mandatului din momentul alegerii cu conditia validarii lui ulterioare. întocmind un proces-verbal asupra acestui fapt. pe care îl reprezintă devine vacant.ieşire din ţară. inclusiv identificarea alegătorului. o poartă preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. Votarea în locul altor persoane nu se admite. verifică urnele de vot. c) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fără număr de identificare de stat (IDNP) cu menţiunile: “valabil pe un termen nelimitat”. în dreptul numelui persoanei respective se face menţiunea "Votat la locul aflării". legalitatea alegerilor. In exercitarea mandatului. în caz de necesitate.În cazul în care mandatul de deputat obţinut de candidatul independent devine vacant. la cererea orală sau scrisă a acestuia. iar dacă este necesar. se transmite Parlamentului în termen de 2 zile. surplusul de numere din lanţul descrescător al formaţiunii respective se elimină. care vor conţine: a) numele şi prenumele alegătorului. în pachete legate a cîte 100 de bucăţi. va adopta o hotărîre privind data reluării votării suspendate. la cererea lui. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare. Persoanelor care intră în localul secţiilor de votare li se interzice să poarte şi să arate ecusoane. urne de vot şi celelalte materiale necesare. certificatele pentru drept de vot. la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor şi referendumurilor..b) membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali în organele electorale.Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat pentru vot. O copie a actelor menţionate şi listele candidaţilor supleanţi confirmate se transmit Comisiei Electorale Centrale. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat urmator de pe lista partidului. preşedintele notează comentariile şi obiecţiile expuse de aceştia în privinţa procedurii votării într-un act care se anexează la procesele-verbale ale biroului electoral al secţiei de votare. deputatii sint in serviciul poporului. pînă la cifra ce corespunde numărului de mandate stabilit pentru Parlament.(5) Responsabilitatea pentru organizarea votării.Efectuarea votăriiFiecare alegător votează personal. domiciliul titularului. Certificatul pentru dreptul de vot rămîne la biroul secţiei de votare şi se anexează la lista suplimentară. De cîte numere din acest şir descrescător dispune partidul. începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării şi pînă la ora 15. Localul secţiei de votare trebuie să fie dotat cu un număr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraţia. a mijloacelor de transport de folosinţă proprie. sau a oricărui alegător. 4. completarea vacanţei se efectuează prin restabilirea de către Comisia Electorală Centrală a şirului descrescător. excluzîndu-se numărul ce aparţine candidatului respectiv şi incluzîndu-se următorul număr din şir. în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii biroului. din anumite motive. buletinelor de vot. toate aspectele procesului de votare.Atestarea rezultatelor alegerilor de către Comisia Electorală CentralăProcesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor. va lua act de raportul comisiei si va declara mandatul vacant. oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoţi urna de vot mobilă cu folosirea.Dacă ultimul mandat neatribuit are mai mulţi pretendenţi cu acelaşi număr de voturi. Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate.persoanele care au dreptul să asiste la votare nu pot fi obligate să părăsească localul secţiei de votare în timpul suspendării votării. pe urmă spre cabinele de vot secret şi urnele de vot.Membrii biroului electoral al secţiei de votare. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană. Cererile pot fi făcute în scris sau oral.Numărarea mandatelor obţinute de concurentul electoral Numărul de mandate obţinut de concurenţii electorali se calculează de către Comisia Electorală Centrală prin împărţirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral. Candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. Parlamentul. alegătorul semnează în lista electorală în dreptul numelui. c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova. va lua act de cererea de demisie a deputatului si va declara mandatul vacant.Votarea se efectuează în baza următoarelor acte de identitate: a) buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova.Este strict interzis a intra în localul de votare cu arme de foc sau cu arme albe. prin hotarirea sa. un mandat de deputat aparţinînd partidului.Din rezultatele tuturor împărţirilor şi din numărul de voturi valabil exprimate pentru candidaţii independenţi se iau în descreştere atîtea numere. numai la prezentarea actului de identitate. Alegătorul aplică ştampila cu inscripţia "Votat" în interiorul cercului unui singur patrulater din buletinul de vot. străini şi internaţionali acreditaţi de către organele respective. pentru a se apropia de ele. prin hotarirea sa.În termen de 10 zile după primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul.În cazul în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare autorizează scoaterea din localul secţiei de votare a unei urne de vot mobile. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale.Dacă în urma desfăşurării alegerilor şi atribuirii mandatelor.etc. Persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării. Preşedintele şi membrii biroului electoral al secţiei de votare votează în secţia unde îşi desfăşoară activitatea.Buletinele de vot se păstrează întrun loc sigur din interiorul secţiei de votare. livretul de marinar. precum şi lista de alegători care au solicitat votarea la locul aflării sînt aduse la cunoştinţa membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. Răspunderea pentru asigurarea în ziua alegerilor a ordinii în localul de votare şi pe teritoriul din preajmă.

audiind mesaje.functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R. prin vot deschis cu votul majoritatii deputatilor alesi. dupa expirarea acestui termen este suspendat de drept din functia incompatibila.Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona. -proiectele de legi avizate se supun dezbaterii in cel putin doua. depuse cu 3 luni inainte de expirarea mandatului. in termenul mentionat cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat. Comisiile Parlamentului sunt organe de lucru ale Parlamentului. pentru numiri si imunitati. Schimbarile survenite in activitatea deputatului in timpul exercitarii mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent in cel mult 10 zile de la data aparitiei lor. urmat de aceasta calitate a sa. Ele se infiinteza in scopul rezolvarii unor chestiuni ce tin de legislatia in vigoare si care la solutionarea problemei se desfiinteaza. inclusive semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. dupa consultarea fractiunilor parlamentare.Presedintelui republicii si Guvernului. declaratie cu privire la venituri si proprietate. Sedintele Parlamentului sunt deliberative cu participarea majoritatii deputatilor alesi. 3. asupra ajutorului economiei si de alta natura acordat unor state straine.In cazul in care Guvernul nu va prezenta avizul sau in termen de 15 zile Biroul permanent va decide inscrierea lui pe ordinea de zi fara avizul respectiv.Asupra proiectului poate fi luata una dintre cele trei decizii :respingerea . 3. organizeaza controlul declaratiilor deputatilor despre veniturile lor.ea poate genera si alte forme de control. Functionarea Parlamentului. Functiile presedintelui R. Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern .comisiile permanente. La inceputul fiecarei legislaturi. . 7. In decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfasoare. Promulgarea legilor este un mecanism politico. Poate fi revocat inainte de termen la cererea fractiunii parlamentare care l-a propus sau a1/3 din numarul deputatilor alesi.de competenta careia tine proiectul sau propunerea respectiva.examinind informatii ale Guvernului.destinatia Parlamentului consta in realizarea functiei legislative. deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate este obligat sa faca ca incompatibilitatea sa inceteze. . inclusiv a functiei acordate de un stat strain sau organizatie internationala.(1) La inceputul fiecarei legislaturi. Declaratiile deputatilor despre veniturile lor. b) functia de membru al Guvernului. excluzindu-se numarul ce corespunde candidatului respectiv si incluzindu-se urmatorul numar din sir.Controlul este efectuat prin intermediul intrebarilor si interpelarilor. ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi.Proiectele de legi se prezinta in limba de stat impreuna cu traducerea lor in limba rusa. pe baza de alternative.in lipsa acestuia. Parlamentul va hotari infiintarea lor cu votul majoritatii deputatilor prezenti. sesiunea de primavera (incepe in luna februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie) si sesiunea de toamna (incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfirsitul lunii decembrie). 4.aprobarea bugetuliui statului.in sensul regulei democratice .Semnarea proiectului de lege si trimiterea lui spre promulgare. -constituie activitatea finala a deputatilor si ii acorda proiectului calitatea de lege. -comisia sesizata in fond prezinta Biroului permanent toate materialele privind proiectul de lege. 5. Numarul de membri ai biroului permanent se stabileste rin hotarire a Parlamentului. Parlamentul R. impreuna cu organele fiscale. In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus.legea semnata se trimite spre promulgare Presedintelui republicii.Dezbaterea proiectului de lege in sedinta Parlamentului. cu exceptia activitatii didactice si stiintifice desfasurate in afara programului stabilit de Regulamentul. in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului.Parlamentul exercita controlul asupra activitatii Guvernului si asupra altor autoritati publice prin rezolvarea petitiilor cetatenilor. deputatilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente si informatii.functie proprie si obligatorie.deoarece . . Ordinea de zi a sedintelor. asupra incheierii acordurilor privind imprumuturile si creditele de stat din surse straine.juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra vutilitatii si legalitatii lor. dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului. in termen de 30 de zile de la declararea vacantei mandatului de deputat.Aceasta forma de control este foarte importanta .Organizarea interna si functionarea Parlamentului R. -legea adoptata se semneaza in termen de 20 de zile de la adoptarea de catre Presedintele Parlamentului sau a unuia dintre vicepresedinti. informatii .Functiile si atributiile Parlamentului.in dependenta de informatia primita. in conditiile legii.Functia legislativa sau de edictare a legilor -este determinata de art. Presedintelui Parlamentului sau cel putin 1/3 din numarul de deputati sunt numite extraordinare sau speciale. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. la rugamintea sau in absenta acestuia. in termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaratiilor.Activitatea Parlamentului consta in exprimarea vointei generale prin legi sau.fractiunile parlamentare.Pot fi sesizate si alte comisii pentru a-si prezenta avize separate. de lege in comisiile Parlamentare.declara mobilizarea partial sau generala. -toate proiectele de legi si propunerile legislative venite in Parlament de la subiectii care poseda dreptul initiativei legislative se inregistreaza de catre Biroul permanent in ordinea prezentarii lor si se aduc la cunostinta Parlamentului in prima sedinta a saptaminii de lucru .intoarcerea proiectului spre prelucrare (se intoarce comisiile permanente spre o noua examinare). Deputatul va depune. -dupa inregistrare Presedintele Parlamentului sau vicepresedintii inainteaza proiectul de lrgi sau propunerea legislativa spre dezbatere si avizare comisiei permanente sesizate in fond.Functia de control.Parlam.Msunt: .Initiativa legislativa -declanseaza toate celalte etape.Functia guvernamentala. care poarta denumirea de sesiuni ordinare.4. efectuiaza anchete parlamentare. Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc in modul stabilit de Presedinte. 5. pentru numiri si imunitati.anuleaza opinia minoritatii si se impune fata de toti. 4. majiritar. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. .Prezentarea si inregistrarea proiectului de lege.Persoanele insarcinate de Parlament cu misiuni temporare in organele centrale ale administratiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni. care se impoziteaza conform Codului fiscal. care se impoziteaza conform Codului fiscal.Materialele respective se trimit in mod obligatoriu si Guvernului spre avizare.Biroul permanent va multiplica si transmite toate materialele primite de la comisia sesizata in fond deputatilor si autorilor proiectului de lege.aprobarea directiilor principale ale politicii interne si externe a statului.M reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale.7.sa se degajeze o majoritate a carei opinia. La fel se va proceda si in cazul aparitiei situatiei de incompatibilitate in conditiile art. in orice actiune publicitara privitoare la o unitate financiara. 6. cu cel putin o luna inainte de expirarea mandatului.Includerea proiectului de lege in ordinea de zi.prin anuntarea titlului si autorul proiectului sau propunerii.60 care stabileste ca Parlamentul este unica autoritate legislativa a statului. Comisiile speciale constituie un organ provizoriu format la initiativa unei fractiuni parlamentare.presedintele Parlamentului.Mandatul de deputat este incompatibil cu: a) functia de Presedinte al Republicii Moldova. Parlamentul R. de catre Comisia juridica. In termen de 25 de zile de lucru.M. este format tinindu-se seama de reprezentarea proportional a fractiunilor parlamentare. Sedintele . raspund in fata Parlamentului si ii sunt subordinate . . pe durata mandatului 22. De asemenea . Curtea Constitutionala. .precum si prin dreptul 21.poate fi considerate ca un program de activitate ce ofera posibilitatea desfasurarii sedintelor in mod ordonat cu o fundamentare prealabila a tot ce urmeaza a fi examinat si dezbatut. 2. d) exercitarea oricarei alte functii remunerate.Mse compune din:1.informeaza Biroul permanent despre intentia prezentarii avizului. 2.inconfundabila cu alta functie. pentru numiri si imunitati examineaza declaratiile deputatilor sub aspectul incompatibilitatii activitatii. . Presedintele Parlamentului indeplineste functia de conducere aParlamentului.iar in cazurile prevazute de lege si in a treia lectura . . Parlamentul functioneaza in baza legistraturii si a sesiunii. La sesizarea Comisiei juridice.prin restabilirea sirului descrescator. Vicepresedintii se aleg la propunerea Presedintelui Parlamentului.aprobarea doctrinei militare. El este comandantul supreme al fortelor armate. Fractiunile parlamentare constituie un element organizatoric al Parlamentului.forma de control pe care o poseda Presedintele este specifica si diferita de formele traditionale de control. 2. . Se formeaza in 10 zile de la ziua constituirii legale a Parlamentului.alte intrebari cu character politic. se va intocmi un raport.asupra fiecarei probleme litigioase . . este ales la prima sedinta a parlamentului prin vot secret. -alege si numeste personae oficiale de stat.functia de control. care isi duce activitatea in directia unei probleme concrete si care difera de problemele avute in competent comisiilor. propun candidature in diferite organe ale Parlamentului.M. . 3. Fazele procesului legislativ sunt: 1. vor fi controlate. 20. intocmeste un raport. Biroul permanent al Parlamentului se alege la prima sedinta a Parlamentului si reprezinta organul de lucru al acestuia.Votarea proiectului de lege. ca rezultat al controlului. Art.M. ele avizeaza proiectele de legi si propunerile legislative.M se intruneste in doua sesiuni pe an.ratifica. formarii comisiilor specialesi de ancheta.Dreptul de initiative legislative apartine deputatilor din Parlament. suspenda si anuleaza actiunea tratatelor internationale incheiate de R.Biroul permanent al Parlamentului. Sesiunile convocate la initiative Presedintelui R. Comisiile de ancheta pot fi formate la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati. al unitatii si integritatii teritoriale a tarii.vicepresedintii Parlamentului. Comisia juridica.Comisiile permanente care se considera competente pentru a pregati un aviz asupra proiectului . Legislatura – termenul sau perioada de timp in decursul caruia parlamentul isi exercita mandatul. industriala sau comerciala. va valida urmatorul mandat.astfel spus.(proiectul in cadrul sesiunii respective nu se mai discuta ). Functiile si competentele Presedintelui R.adoptarea proiectului. Ele reflecta spectrul politic al Parlamentului. cit sip e cel extern.Examinarea si avizarea proiectului 23. Sesiunea – o forma de lucru care constituie desfasurarea permanenta a lucrarilor Parlamentului in decursul unei perioade de timp.Este interzisa utilizarea numelui deputatului. .Votul este actul care permite. din functia incompatibila cu mandatul de deputat. infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului.M. . Din el fac parte presedintele Parlamentului si vicepresedintii. atributiile Presedintelui Parlamentului.exercitarea controlului asupra acordarii imprumutului de stat. Comisia juridica. Parlamentului. c) functia de avocat parlamentar. 1. Parlamentul isi desfasoara activitatea in plen si in sedinte ale comisilor permanente. ele se aleg pe intraga durata a legislaturii. permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare .suspenda activitatea organelor administratiei publice locale. pentru numiri si imunitati impreuna cu organele fiscale si.rapoarte ale sefului statului. si. -controlul parlamentar este efectuat prin mijloace proprii care poate fi exercitat de Parlament in intregime.

confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura. Presedintele exercita contolul si prin petitiile cetatenilor. -puterea judecatoreasca nu se poate exercita de obicei din oficiu de catre organul competent. -asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare.Rolul autoritatilor judecatoresti in exercitarea puterii Puterea judiciara . 2.acceptat de Parlament.iar litigiul in cauza nu poate fi reinceput printr-o noua actiune in justitie inaintata de persoana respectiva.ci numai pe baza unei sesizari din partea persoanei interesate sau a altor organe de stat. Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare. deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele problem ale natiunii. prenumele (prenumele şi patronimicul). independent de cetatenie.Mnu va fi ales. avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă.numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament. 24. Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. Avocatul parlamentar. nationalitate. Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar. . -dizolva Parlamentul. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. rasa.Prezumtia nevinovatiei. avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în .organizatii si intreprinderi . 25. serviciu.Pentru ca solutionarea litigiului sa duca la restabilirea efectiva a echilibrului social tulburat hotaririi date trebuie sa I se confere o stabilitate mai mare decit actelor administrative.Infaptuirea justitiei in numele legii. Desemnarea are loc in unul din urmatoarele moduri: 1.Principiile constitutionale de infaptuire a justitiei 1. Primind cererea spre examinare. înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată. 5.colegialitatii.asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile.Avocatii parlamentari contribuie la repunera in drepturi a cetatenilor .asupra carora de regula organele pot reveni daca considera ca ele nu mai corespund imprejurarilor reale.legalitatii. cu aprobarea prealabila aParlamentului. instituţiilor.etc.organice 27. precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală.desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea fractiunilor parlamentare. indifferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica. pe unii membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului. c) cu consimţămîntul peţionarului să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare. indicînd motivele refuzului şi explicîndui modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale. indiferent de tipul de proprietate.un compartiment al puterii de stat care reprezinta dreptul unei societati organizate in stat de a asigura dreptatea si echitarea sociala.M Desemnarea sefului de stat este o problema direct legata de forma de guvernamint. Stabilitatea sporita a actelor jurisdictionale este o necesitate sociala. ia masuri de respingere a agresiunii. La infaptuirea justitiei judecatorii sunt independent si se supun numai legii.deoarece orice litigiu juridic este o consecinta a unei incalcari reale sau presupuse a legii. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute de lege se pedepseste. Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi. Orice imixtiune in activitatea de judecata este inadmisibila si atrage raspunderea prevazuta de lege.la instruirea juridica a populatiei. -acorda gratierea individuala. . In cazul in care nici unul dintre candidate nu a intrunit numarul necesar de voturi. sde organizeaza al doilea tur de scrutin. Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal. Caracteristicile proprii puterii judiciare.Avocatii parlamentari Activitatea avocatului parlamentar este menita sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale. denumiţi în continuare petiţionari.institutii.adoptarii si realizarii hotarirelor. domiciliu. Dreptul la aparare este garantat. cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei.M pentru cel mult doua mandate consecutive.indeplineste si alte atributii ca: -confera decoratii si titluri de onoare. . politica. 6. religie. Justitia se infaptuieste in numele legii numai de instantele judecatoresti. Puterea judecatoreasca este separate de puterea legislative si de cea executive si se exercita in conformitate cu Constitutia R. Justitia se infaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor. cererea se consideră anonimă şi nu se examinează. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocet. si ordinare adoptate de Parlament. în termen de 10 zile.Independenta judecatorilor. ales sau numit din oficiu. sunt: . -se calauzeste de Constitutia republicii.Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat.de legile constitutionale.poate cere poporului sa-si exprime .de decretele Presedintelui republicii. de asemenea. Drepturile avocatului parlamentar După primirea cererii. sediu si de alte circumstante. Alegerea prin vot universal. -se subordoneaza principiilor :democratiei. conform opiniei petiţionarului. -sulutioneaza problemele cetateniei R.Inamovibilitatea judecatorilor.acorda ranguri diplomatice. indicîndu-se numele.atributii in domeniul politicii externepoarta tratative si ia parte la negocieri. Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive. Competentele Presedintelui R.prin mijloace legitime. loc de nastere. cererile remise de către deputaţii Parlamentului. .revoca si numeste. la propunerea Prim-ministrului. la incalcarea drepturilor si libertatilor sale.M este validat de Curtea Constitutionala.poate declara. Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului. declara razboi. Reguli si proceduri privind alegerea Presedintelui R.tine seama de experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica. fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea petitiilor. Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent. in cadrul caruia I s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. -asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in procesul elaborarii. în limitele competenţei sale. vointa asupra problemelor de interes national. Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat.Dreptul la aparare. incheie tratate international. luînd. Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova. origine sociala.M candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi. . în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor.indiferent de tipul de proprietate .M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. -acorda grade militare supreme prevazute de lege.Astfel se urmareste restabilirea echilibrului social tulburat si determinarea celorlalti cetateni sa se abtina de la un comportament illicit. măsurile corespunzătoare. se organizeaza alegeri repetate.precum si de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. . În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. Conform art. 3. ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova.deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinire a legilor. acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai R.ea consta in luarea unor masuri insotite de constringerea de stat prin care persoana cu comportament illegal este obligata sa restabileasca situatia anterioara acestei incalcari prin repararea prejudiciului cauzat. d) să respingă cererea. domiciliul acestuia.legile la care are obiectii. asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care. origine etnica. explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile. suboordonare.a. organizaţiilor şi întreprinderilor. . sex. 2. judecatorii.Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului. .Aceasta stabilitate se datoreaza faptului ca o data ce o hotarire a istantei judiciare a fost pronuntata se considera ca solutia data exprima adevarul si nu poate fi modificata sau anulata decit prin intermediul cailor de atac prevazute de lege.protectia drepturilor legitime ale cetatenilor. au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale.Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. mobilizarea partial sau generala. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al R.desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Primministrului de a-si exercita atributiile. Alegerea de catre un colegiu electoral. . apartenenta 28.la perfectionarea legislatiei ce tine de domeniul apararii drepturilor omului . Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore.M si acorda azil politic.M si alte legi. Principiile de baza ale activitatii Guvernului. 26. Pe cale ereditara. . decretele Preşedintelui Republicii Moldova. 4. O persoana poate indeplini functia de Presedinte alR. -Guvernul reprezinta componentul de baza al puterii executive. opinie. în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare. -atributii in domeniul apararii.Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale. avocatul parlamentar este în drept: a) să accepte cererea spre examinare.echitatii sociale s. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau de activitate . limba. Alegerea de catre parlament. legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii. Este declarat ales Presedinte al R.96 din Constitutie . prin referendum. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele R. in cursul unui process judiciar public. avere.M.participa la sidintele ParlamentuluiPresedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului.Egalitatea lor in fata legii. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi. legislaţia de procedură civilă. intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur2. 3. precum si al egalitatii tuturor organizatiilor. Avocaţii parlamentari examinează. . -obiectul specific al activitatii jurisdictionale il formeaza solutionarea litigiilor juridice prin intermediul unor acte ce se bucura de o stabilitate mai mare. b) să restituie petiţionarului cererea. 4. -datorita faptului ca activitatea judecatoreasca intervine dup ace s-a produs incalcarea unor dispozitii legale. În cazul în care aceste date lipsesc.

unităţi militare. la solicitarea părţilor. după părerea sa. organelle administratiei publice locale se aleg cu concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal . alte autoritati administrative. c) actele privind organizarea licitatiilor si actele de atribuire de terenuri. b) act privind modificarea. după caz. în alte municipii şi oraşe. completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează. încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. unităţilor militare şi penitenciarelor. 3. instrucţiunile. ce nu corespund legilor.Actele autoritatilor publice si forta lor juridica Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite. precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. adoptare. hotărîri.direct. La începutul fiecărui an. Categoriile de acte normative În sensul prezentei legi. precum şi de caracterul . Obligatiile avocatului parlamentar Avocatul parlamentar este obligat: a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii. 8. aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale. avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului. Guvernul suspendă sau abrogă. Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi. Accesul avocatului parlamentar la autoritati . Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului. regulamentele. În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative. autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei. Controlul administrativ se efectueaza din oficiu sau la cerere. precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor. hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun. instituţiilor. organele administratiei publice centrale de specialitate. Corelaţia actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente. actele miniştrilor. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse. 4. în cel mult 10 zile de la data solicitării. Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de: a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor. -tinind cont de specificul socialdemografic si geografic acest principiu presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a gestiona. Controlul asupra activitatii organelor administratiei publice: formele. dacă în solicitare nu se prevede un alt termen. dar nu mai rar decît de trei ori pe lună. intrare în vigoare sau denunţare. 4.Autonomiei locale. c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi. regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor. b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale. ale presedintelui raionului si ale pretorului. Subiecte ale controlului de oportunitate sint: Cancelaria de Stat. care efectuează urmărirea penală. elaborare. b) să aibă acces liber la instituţii. organizaţiilor şi întreprinderilor.000 lei in unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii si de cel putin 300. de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile. Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin. ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale Autorităţile administraţiei publice centrale. indiferent de tipul de proprietate. 1. precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea. O copie de pe actul mentionat se remite obligatoriu. Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale vizeaza respectarea Constitutiei.Legalitatii. reguli. ale conducătorilor altor organe din subordine. în condiţiile legii.Eligibilitatii -fiind organe reprezentative. tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. c) să nu divulge informaţiile confidenţiale. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre. instrucţiuni. Regulamentele. împuternicirile de modificare. Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate. f) actele emise in exercitarea unei atributii delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale. actelor. c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale. Activitatea autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si a celor de nivelul al doilea este supusa controlului administrativ in temeiul Constitutiei. prin Legea cu privire la Guvern. pentru organizarea executării legilor. pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor. reguli. care actioneaza inclusiv prin intermediul serviciilor desconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale potrivit competentelor ce revin acestora in conditiile legii. În cazul in care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constit uţionale ale omului. -acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor colectivitatilor respective in probleme de interes comunal.Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. Controlul obligatoriu Controlului obligatoriu sint supuse urmatoarele acte ale autoritatilor administratiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelul intii si ale celor de nivelul al doilea. Actele normative ale Guvernului Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern. e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii şi efectuării controlului. ale organelor de drept. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale (departamentale). Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale.Descentralizarii. de regulă.alte acte normative in vigoare si In stricta conformitate cu competent sa. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. e) dispozitiile care implica cheltuieli sau angajamente financiare de cel putin 30. În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului. conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova. penitenciare. Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău.-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in stricta conformitate cu constitutia. d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. legilor.sub proprie raspundere si in favoarea lor. d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii.secret si liber exprimat. Avocatul parlamentar. Ordinele cu caracter normativ.in conditiile legii. statute.organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere. 29. f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei. necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia. oricare altă informaţie.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii. asociaţiilor obşteşti. b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege. d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou. ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special. Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova. În exercitarea atribuţiilor sale. conform unui grafic aprobat. din proprie iniţiativă. autorităţile şi instituţiile publice autonome. din contul emitentului. Controlul administrativ vizeaza in principal legalitatea activitatii autoritatilor administratiei publice locale.o parte din treburile publice. În preambulul actelor mentionate mai sus se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază. d) actele de angajare si actele de eliberare a personalului administratiei publice locale. sub formă de proiecte de regulamente. regulamente. inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora. completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior.Principii constitutionale in organizarea si functionarea autoritatilor publice locale. c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare. f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova. precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte. acceptarea. -conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu vina in contradictie cu politica promovata la nivel national. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe. Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei. al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului. e) act de interpretare a unei norme din actul normativ. Controlul administrativ include controlul legalitatii si al oportunitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. al prezentei legi si al altor acte legislative. el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz. Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative. instrucţiunile. Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău. Actele normative de executare a legilor. exercitat de structurile proprii sau prin intermediul oficiilor teritoriale din subordine. Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate. se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzătorr Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea. decizii. Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de catre autoritati de nivel superior se admite doar in partea ce se refera la atributiile delegate de catre stat autoritatilor administratiei publice locale. avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale. Organ al administratiei publice locale. organizaţii şi întreprinderi. Principiile administratiei publice locale. 2.În procesul examinării cererii şi controlului. pînă la data de 20 ianuarie. fiind mediator . subiectii. face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile. indiferent de tipul de proprietate. avocatul parlamentar este în drept: a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale. precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. b) actele normative ale primarului. documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii şi efectuarea controlului. dispoziţii şi alte asemenea acte). sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere. În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului. avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni). asociaţii obşteşti. acte normative (ordine cu caracter normativ. -autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrativeteritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile Constitutiei si altor acte normative in vigoare. prezentei legi si altor acte normative atit de autoritatile administratiei publice locale de nivelul intii si de nivelul al doilea.1062 din Constituţia Republicii Moldova. hotărîri sau decizii. (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează. Ordonanţele se emit în condiţiile art. În condiţiile legii. prin prezenta lege şi prin alte acte normative. regulile şi alte acte normative se aprobă prin ordine. continutul. care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern.000 lei in unitatea de nivelul al doilea. instrucţiuni. catre oficiul 30. actele normative structurate ierarhic sînt: a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. cit si de functionarii acestora.egal. să asiste la şedinţele lor. Cancelaria de Stat este responsabila de organizarea controlului administrativ al legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale.

in al doilea rind.204-231 CCA). Raspunderea contraventionala:notiune .dupa continut .executarea deciziilor cu privire la aplicarea pedepsei contraventionale. Responsabil de aceasta obligatie este secretarul consiliului. se aplica.sanctiunea se aplica nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei . ceea ce nu inseamna ca toate cazurile de aplicare a constringerii contraventionale pot fi calificate in acest fel ca raspundere contraventionala. 5.38.In caz de emitere de catre Parlament a unui asemenea act.continutul raportului de constringere. reprezentind o stare de drept deosebita ce presupune prezenta obligatiei fixate in lege. precum si posibilitatea survenirii consecintelor nefavorabile (aplicarea sanctiunilor) in cazul incalcarii acestei obligatii. instituind mai multe cause care exclud aplicarea sanctiunii contraventionale si anume: Prescriptia aplicata sanctiunii contraventionale. In baza celor mentionate . Pentru raspunderea disciplinara e characteristic faptul ca ea e atestata in cadrul relatiilor de suboordonare a persoanei ce comite delictul disciplinar raportat la persoana cu functii de raspundere care.atunci actiunea contraventionala si cea civila se sting din oficiu cu clasarea procedurii. In ea se indica prevederile legislatiei ce se considera a fi incalcate.primelor de asigurare si disciplinei financiare.Se stie ca incalcarile de legislatie se deosebesc dupa obiect . b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. Acest fapt determina si consecintele juridice diferite ale lor.ea are inceput. In acest caz.organul imputernicit sa resolve cazul poate sa-l absolveasca pe faptuitor de raspundere contraventionala si sa se limiteze la o observatie verbala. primarul. 14.expresia raspunderea contraventionala este susceptibila de patru acceptiuni .Moartea faptuitorului face imposibila aplicarea sanctiunii contraventionale deoarece.atrage dupa sine in calitate de sanctiuni aplicate unui avertisment sau a unei amenzi in marime de pina la doua unitati conventionale. presedintele raionului sau secretarul pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalitatii.circumstantele ce exclude pornirea procedurii contraventionale si aplicarea sanctiunii contraventionale Unul din principiile raspunderii contraventionale este principiul inevitabilitatii acesteia. 5Aplicarea pedepsei numai in limitele sanctiunii prevazute de norma materiala incalcata .(1).Pericolul redus al faptei contraventionale. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului.teritorial al Cancelariei de Stat in termen de 5 zile de la semnarea actului. In cazul in care considera ca decizia consiliului local este ilegala.chemati la concentrare. In cazurile special prevazute de legea contraventionala (art. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.289 CCA). Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este o cauza ce stinge raportul juridic contraventional de conflict.22-23 CCA.37. Controlul facultativ Pina la data de 10 a fiecarei luni. Astfel raspunderea penala survine in cazul savirsirii unei infractiuni. Sustinem opinia savantului romin Mihai Adrian Hotca ca.emiterea unui act de amnistie daca el suprima aplicarea sanctiunii administrative.in limitele sanctiunii contraventiei comise. Cererea de efectuare a controlului legalitatii se depune in termen de 30 de zile de la data publicarii sau comunicarii actului. In cazul contraventiilor din domeniul ipozitelor – nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei. 2Examinarea cazului si emiterea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale de catre organul (persoanele cu functii de raspundere)imputernicit (art. In primul rind. urmaririi penale.procedura contraventionala inceteaza.Inlocuirea raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativ-disciplinara se efectueaza in cazul si in modul stabilit de legea contraventionala . In literatura de specialitate nu exista o opinie unica a specialistilor in ceea ce priveste existenta raspunderii contraventionale ca o modalitate a raspunderii juridice si definitia ei. Raspunderea contraventionala este o varietate a raspunderii juridice care apare in toate cazurile de comportament illegal al persoanei si se manifesta prin aplicarea fata de ea a sanctiunilor juridice corespunzatoare in ordinea stabilita de legislatia contraventionala.).Hotca. care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea normei juridice inculcate si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise.latura pasiva a raportului contraventional de constringere .a analizei diversilor opinii pe aceasta problema am putea mentiona ca raspunderea contraventionala este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenii stabiliti de lege .raport juridic de constringere.este o activitate cu un continut concret-realizarea prevederilor normelor materiale ale dreptului contraventional. ce incalca prevederile normelor de drept. Cererea de efectuare a controlului legalitatii este depusa in termen de 30 de zile de la data emiterii actului.latura subiectiva). dispunind de putere disciplinara. 7. 6Respectarea regulilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de lege.raspunderea contraventionala este personala si nu se transmite pe cale de succesiune.Conform legii mentionate. daca se constata ca corectarea sau reducarea persoanei e posibila fara aplicarea pedepsei penale. care transmite. controlul corp[oral sau al bagajelor.stabilit intre stat si contravenient . actiunea prin constringera asupra contravenientului. iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei inculcate si a pericolului social al faptei. si anume pentru contraventie. Legea contraventionala prevede ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de 3 luni de la comiterea contraventiei. Decesul contravenientului este una din cauzele ce determina stingerea raportului de represiune contraventionala. 4Respectarea termenilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale (art. Raspunderea contraventionala se caracterizeaza ca o reactive a statului pentru o categorie de delicate. aducerea faptuitorului la organelle de drept. In al treilea rind modul extrajudiciar de aplicare a raspunderii contaventionale. care se aplica in mod extrajudiciar. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. 2.aplicarea sanctiunilor contraventionale. inclusive cea contraventionala. disciplinare. cu indicarea prevederilor legislatiei ce se considera a fi incalcate. Decedarea persoanei fata de care s-a inceput procedura contraventionala.Legea contraventionala prevede ca. intelegerea necesitatii de a o realize.a delictului disciplinar (de serviciu).spre deosebire de alte forme de raspundere juridica.al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica sanctiunea contravenientului si obligatia corelativa a acestuia de a suporta sanctiunea. Ca institutie juridical fundamentala a dreptului contraventional . O singura exceptie de la regula generala este cea a posibilitatii aplicarii raspunderiicontraventionale in cazurile prevazute de legislatia penala(art. deoarece acesta nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila si care este prevazuta de legea contraventionala.In cazul contraventiilor din domeniul impozitelor. ca si toate masurile de constringere. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.in virtutea caracterului sau. consecintele Activitatea efectiva privind combaterea contraventionalitatii nu poate avea loc fara a apela la o asa masura de constringere statala cum este raspunderea juridical. se considera neinsemnata contraventia care.ca institutie juridica a dreptului contraventional .daca in actiunile sau in inactiunile persoanei exista indici ai contraventiei . 3. In special nu sunt considerate drept raspundere contraventionala masurile de prevenire ( controlul documentelor de identitate. dar nu in scopul realizarii justitiei ci pentru respectarea jurisdictiei contraventionale. Prin sanctiune se intelege masura de actiune juridica aplicata de stat si societate asupra unui comportament.dupa M.In cazul refuzului de a porni urmarirea penala sau in cazul clasarii 16. subiectului investit cu dreptul de control procesul-verbal al fiecarei sedinte a consiliului in termen de 15 zile de la sedinta.Prescriptia executarii deciziilor cu privire la aplicarea sanctiunilor contraventionale(art.potrivit caruia restabilirea ordinei sociale si repararea pagubei pricinuite ca urmare a savirsirii unei contraventii este un effect neevitat. de asemenea.Daca partile s-au impacat si procedura contraventionala devine irevocabila . Orice incalcare a normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridical a persoanei care a savirsit-o cu vinovatie.sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de trei luni de adaptarea hotaririi cu privire la refuzul de a intenta urmarirea penala sau clasarea cazului. adica aplicarea fata de el a masurilor de constringere statala.289 CCA) inseamna ca nu poate fi executata decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale.iar faptuitorul este eliberat de raspunderea contraventionala. Insa legea contraventionala prevede unele imprejurari a caror aparitie face ca principiul inevitabilitatii raspunderii contraventionale sa fie stirbit.prin raspundere contraventionala . Ea exclude raspunderea contraventionala datorita nerealizarii acesteia in termenele stabilite de lege.taxelor. Controlul la solicitarea persoanelor vatamate Orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau de catre o autoritate a administratiei publice locale printr-un act administrativ poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat controlul legalitatii actului. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. Aceasta activitate revine diferitilor participanti la procedura . de regula pe cale extrajudiciara. nu numai pentru comiterea contraventiei.nu mai tirziu de 3 luni de la descoperirea ei.Din punctual de vedere al dreptului procesual . Ea presupune imbinarea organica a doua momente: in primul rind.precum si fata de persoanele din efectivul de soldati si din personalul de comanda al Organelor Afacelor interne. cea disciplinara. aducerea prin mandate de aducere).Aceasta decizie se extinde si asupra persoanei care a comis o contraventie si careia timp de trei luni nu i-a fost adusa la cunostinta hotarirea privind aplicarea sanctiunii contraventionale.daca ea nu a fost pusa in executare in decurs de trei luni din ziua pronuntarii ei. Raspunderea juridica. particularitati. retinerea contraventionala. adica realizarea competentei jurisdictionale se face de catre organelle executive imputernicite. 4Impacarea partii vatamate cu persoana care a comis contraventiile prevazute in articolele 47/1-47/3 ale CCA. iar in cazul contraventiei continue.in cazul in care contraventia este neinsemnata. Anume ea constituie singurul temei juridic al raspunderii contraventionale.continut si sfirsit. Procedura contraventionala.institutie fundamental. administrative si de drept civil (patrimoniale). In sens larg. secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al Cancelariei de Stat lista actelor adoptate de primar sau de presedintele raionului pentru luna precedenta.subiectul. este o varietate a constingerii juridice.cit si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea.latura obiectiva. Controlul solicitat de autoritatea administratiei publice locale Consiliul local de nivelul intii si consiliul local de nivelul al doilea pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sa verifice legalitatea oricarui act adoptat de autoritatea executiva in cazul in care considera ca acesta este ilegal. 3Aplicarea numai acelor sanctiuni contraventionale care sint prevazute de lege(art. 15. 6Abrogarea actului care stabileste raspunderea contraventionala .care se aplica fata de militari si supusii serviciului militari.dar actiunea civila va fi solutionata.raspunderea Contraventionala cuprinde un asamblu de norne juridice care reglementeaza implementarea dreptului contraventional prin constringere.75. In al doilea rind. cea de drept civil.209 CCA) masurile raspunderii contraventionale se aplica de instantele de judecata.A.55CP).Aceasta caracteristica se refera la toate categoriile de baza ale raspunderii juridice : penale. Aceasta raspundere juridical reese in mod obiectiv din savirsirea unei fapte ilicite.Ca orice alta modalitate de activitate.moartea faptuitorului este cauza de stingere a actiunii contraventionale .75.Stadiile (trepele) procedurii contraventionale. Raspunderea contraventionala se deosebeste essential de raspunderea disciplinara.continue-nu mai tirziu de trei luni de la descoperirea ei. dar si pentru o infractiune care nu prezinta un mare pericol social. Aplicarea masurilor de constringere contraventionala este una din formele cele mai illustrative ale manifestarii jurisdictiei contaventionale. Raspunderea contraventionala are particularitatile sale care se manifesta clar din compunerea ie cu alte categorii ale raspunderii juridice. raspunderea contraventionala.Din aceasta definitie reiese ca aplicarea raspunderii contraventionale va fi considerata legitima numai atunci cind vor fi respectate integral urmatoarele conditii: 1Existenta continutului juridic al contraventiei:(obiectul. aplica masura disciplinara corespunzatoare. aprecierea sociala negativa a comportamentului illegal.prin urmare persoana nu poate fit rasa la raspundere contraventionala. continutul juridic. direct de organelle statale imputernicite ( de persoanele de raspundere ale acestora). solicitantul nu este lipsit de dreptul de a sesiza direct instanta de contencios administrativ. Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate proceda la controlul legalitatii oricarui act care nu constituie obiectul unui control obligatoriu in termen de 30 de zile de la data primirii listei mentionate la alin.se intelege ”acea forma a raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere. pentru raspunderea contraventionala este characteristic temeiul special. pe cind aplicarea masurilor raspunderii penale si de drept civil se face numai in limirtele jurisdictiei judiciare.a delictului patrimonial.

Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale: A) Verificarea procedurii de punere a deciziei emise in executare. Revizuirea cazului conttraventional : A) Atacarea deciziei asupra cazului. E de mentionat ca. ridicarea contra echivalent a obiectului. Deci putem menționa că sancțiunea contravențională este o măsură constrîngere statală prevăzutăde legea contravențională și aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției avînd drept scopocrotirea valorilor sociale. formarea unei conduite corecte a făpuitorului . delicventul. au propriile etape. se verifica incadrarea juridical a faptei comise. prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către contravinientul însuși. 4. Privarea de dreptul special acordat uniu cetățean ex. privarea de dreptul special. cît și de către alte persoane. 6comiterea contravenții în stare deebrietate. scopurile. Încadrînduse în caracteristica sancțiunilor juridice sancțiunia contravențională dispune de aumite trăsături caracteristice: este o formă de constrîngere statală. La prima faza.comiterea contravenței de către un grup de persoane. In caz de atac.3.participantii la procedura. Procedura contraventionala consta din urmatoarele faze: 1. Cercetarea cazului contraventional: A) Constatarea faptei antisocial comise. avertismentul nu se consideră pedeapsă contravențională. Aceste măsuri se împart în două grupe: obișnuite și speciale. Aplicarea sancțiunii nuami în strictă confornitate CCA. confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. Avertismentul ca sancșiune contravențională se aplică de regulă în scris în formă verbală. reținerea administrativă. se aplică în mod extra judiciar. Revizuire cazului contraventional. D) Fazele enumerate. reeducerea persoanei care cu vinovăție a comis o contravenție prevăzută de legea contravențională în spiritul respectării ordinii de drept. Faza procedurii contraventionale va fi interpretata ca acea parte a procedurii contraventionale care. Din defeniția sanacțiunii contravenționale rezultă caracterul triplu al ei: măsura de constrîngere statală. sistarea activității unei . La a patra faza. Cercetarea cazului contraventional. Aplicarea pedepsei contravenționale numai în limitele sancțiunii contravenții comise. Sistemul de sancțiun i contravenționale poate fi stabilit expres de către legea contravențională. Fiecare dintre fazele enumerate la rindul lor.la general.Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (procesverbal cu prvire la retinere . La aplicarea sancșiunilor se ține cont de caraterul valorilor social atentate. se desfasoara executare deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. prevăzută de legea contravențională. D) Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului.procesverbal cu privire la controlul corporal etc).SANCȚUNILE CONTRAVENȚONALE: NOȚIUNE. de persoana celui care a atentat la aceste valori.urmarind scopul de baza al ei. Măsurile administrative de curmare se aplică în cazurile cînd e necesară curmarea prin constrîngere a acțiunilor ilegale și prevenirea urmărilor dăunătoare. metoda educării și explicării necesității de a traduce în viață voința majorității membrilor societății.metodele de activitate.urmatoarea faza isi incepe desfasurarea dupa finalizarea celei anterioare. precum și pentru a preveni producerea unor fapte care ar periclita ordinea publică drepturile și interesele statului sau ale cetățenilor. B) Inceperea procedurii contraventionale.3. 4. Confiscarea constă în transformarea silită ți în mod gratuit a obiectuli care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivaul nemijlocit al contravenții.deciziile emise etc. Amenda constă în varsarea unei sume de bani în benificiul statului.la comiterea unei contraventii pentru care nu se intocmeste un proces – verbal cu privire la contraventie si amenda se achita la fata locului . se aplică numai de cître organele abilitate prin legea contravențională.opinii care nu se deosebesc esential. Ridicarea contra echivalent constă în ridicarea silită a obiectului care a constitutit instrumentul comitertii sau obiectul nemijlocit al contravenței. expulzarea. 2. atragerea în contravenție a unui minor. comiterea contravenței de către o femeie gravidă sau de către o femeie care are un copii de vîrstă de pînă la un an. De gradul și forma vinovății lui. 19 Măsurile administrative de curmare: sistemul conținutul metodele de aplicare. 18.de rind cu procedura contraventionala obisnuita. Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop: ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale. Numai în cazul în care măsurile de constrîngere nu au efect organele administrării de stat trebuie să apeleze la metodele de constrîngere pentru a asigura punerea în executare a legilor. Confiscarea este asemănătoare după conținut cu ridicarea contra echivalient. 4. Deci putem defeni convingerea ca pe o influență psiopedagogică ce se aplică față de individ apelarea la conțtiința lui în scopul respectării de către el a legislaței în vigoare și a îndeplenirii atribuților sale constituționale. B) Executarea propriu-zisa a deciziei. 3. fazele si etapele procedurii contraventionale pot fi prezentate ca: 1. B) Examinarea cazului contraventional. Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale în acre sunt prevăzute măsurile de influențare a statului asupra persoanei care cu vinovăție a comis o abatere contravețională ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice. temeiu aplicării măsurilor de constrîngere este delictul contravențional. C) Emiterea deciziei asupra cazului. Formele de convingere se exprimă prin aplicarea unui sistem de măsuri de stimulare morală sau materială.alcatuiesc procedura contraventionala. Regulile de aplicare a sancțiunii contravenționale pot fi următoarele: aplicarea sancțiunilor numai în atingerea scopuli prevăzut de legea contravențională. D) Punerea in executare a deciziei definitive cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale.se deosebesc una de alta prin:continutul sau. executarea deciziei se suspendeaza si se efectuiaza revizuirea cazului de catre instant de judecata. Constrîngerea administrativă constă în aceia că organul corespunzător al administrării de stat sau persoana cu funcții de răspundere conducînduse de împuternicirele sale obligă cetățeanul să înfăptuească anumi9te acțiuni sau să înceteze unele acțiuni cu posibilitatea aplicării măsurilor de constrîngere administrativă.exista si procedura contraventionala simplificata pentru unele fapte contraventionala. C) Adoptarea si pronuntarea deciziei in recurs asupra cazului contraventional.contraventionala. In literatura de specialitate exista mai multe opinii privind definitia de treapta a procedurii contraventionale . Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra : A) Pregatirea pentru examinarea cazului. tendințele și pricipile organizării și funcționării aparatului de stat coincid cu interesele de bază ale cetățenilor. Circumstanțele care atenuează răspunderea pentru contravenția comisă se consideră următoarele 1. a cărui prezență e obligatorie pentru examinarea unui dosar cu privire la contravenția comisă sau a altei persoane care se eschivează de la chemarea legitămă în organele de drept. în proprietatea statuli.fazele de cercetare a cazului. se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisocial comise si personalitatea faptuitorului. căința sinceră a vinovatului.are si sarcinile sale proprii bine determinate. SISTEMUL CONSECINȚELE REGULILE DE BAZĂ DE APLICARE A LOR. Fazele procedurii. măsuri de pedeapsă contravențională. partea vatamata sau reprezentantii legali ail or. E) Expedierea procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el conform competentei. se analizeaza documentele procesuale prezentate. La a doua faza.realizindu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediare asupra cazului.examinarea lui si emiterea deciziei.avind citeva faze ce succed. B) Examinarea plingerii sau a protestului. 2 comiterea de două ori în decursul unui an a unei contravenții similare. D) Anuntarea deciziei asupra cazului si punerea ei in executare. Aducerea prin mandt a făptuitorului. precum si procurorul sunt in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional. Unul din elementele constituitive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise prevăzute de lege.realizate in stricta consecutivitate. Dreptul de a conduce mijloace de transport. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra cazului. se constata fapta contraventionala. repararea benivolă a prejudiciuluisau înlăturare daunei pricinuite. 5. 3. Statul prin activitaea pe care o desfășoară organele sale pune în executare dispozițile cuprinse în legislația contravențională aplicînd în primul rînd metoda convingerii. prevenirea de către contravenient a următoarelor daune ale contravenției.De regula. Circumstanțele care agravează răspunderea contravențională pot fi următoarele: continuarea comportării ilicite. comiterea contravenței sub puterea unei emoții sufletești ori în vertutea unui concurs de grave împrejurări persoanale sau familiale. măsuri de curmare.pe linga sarcinile comune ale procedurii. Măsurile de convingere are unele forme pe care le putem evedinția: expliucarea. exprimată prin lege. La a treia faza. consultarea. 2. aducerea făptuitorului la organele de drept. principala parte a procedurii fiind reprezentantul statului. C) Colectare si administrarea probelor. Cele obișnuite de curmare sunt: cerința de a înceta comportamentul ilegal. Actualul cod CCA prevede următoarele sancțiuni contravenționale: avertismentul. Metodele de convingere trebuie săfie de bază în administrarea de stat ceea ce constitue o realizare a principilor unui stat democratic și ea poate fi aplicată cu succes întrun stat democratic înrucît organele administării de stat prin activitatea pe care o desfășoară urmăresc în permanent satisfacerea drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor a necesităților lor materiale și spirituale. arestul administrativ. 4. Expulzarea constă în îndreptarea silită de pe teritorilu RM a cetățenilor străini sau a apatrixilor care au încățcat regulile de ședere în RM. Activitatea participantilor la procedura contraventionala se desfasoara in timp si dupa continut ca o consecutivitate de actiuni procesuale intru realizarea drepturilor si obligatiilor reciproce. CONVINGEREA ȘI CONSTRÎNGEREA CA METODE DE ADMINISTRARE ÎN DOMENIUL COMBATERII CONTRAVENȚIONALITĂȚII. discutarea. Fazele procedurii sint organic legate intre ele. mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale. analiza juridical a faptei comise. acordat cetățeanului respectiv. insuflarea ca metode de acțiune asupra conștiinței voinței și comportamentului obicților administrării. C) Finalizarea fazei de executare a deciziei emise si a procedurii contraventionale. În literatura de specialitate se admite următoarea clasificare a măsurilor administrative de constrîngere: măsuri de prevenire. care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. Prin noțiune de constrîngere înțelegemmăsurile de influență aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravențional fără adresare în judecată . Importanța cxonvingerii ca metodă principală de educare a maselor de către organele administrării de stat este argumentată de însăși natura unui stat de drept . se aplică numai în cazul comiteree cu vinovîție a unei fapte antisociale prevăzută de CCA. 2. care se adduce la cunostinta partilor procedurii. Se aplică pe un termen de pînă la 3 ani pentru încălcarea a modului de folosire a acestui drept. 5comiterea unei contravenții în condițile unei calanității naturale sau alte împrejurări excepționale. In mod schematic. aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele atecidentul penal. circumstantele atenuante si agravante ale cauzei. Deci prin constrăngere administrativă înțelegem un ansamblu de măsuri pe care organele administrării de stat le poate lua direct pentru a asigura executarea dispoziților legale în cazul în care acestea nu sunt executate de bunăvoie. se emite decizia asupra cazului.Spre exemplu. comiterea contravenței de către un minor. La desfasurarea procedurii simplificate fazele procedurii nu ies in evidenta.precum si executarea acesteia se contopesc. prevenirea săvîrșirii unor fapte antisociale atît de contravenient cît și de către alte persoane. 17. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. amenda.

nu constituie decоt primul pas оn realizarea sarcinilor amintite. 37. început şi fundamentat în perioada apariţiei primelor aplicarea normelor juridice de către organele competente. Prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1796 la Ferrara. Particularitățile procedurii contravenționale 1procedura contrsvențională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conțin reguli de aplicare a regulilor materilale ale dreptuluoi contravențional. vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice. a modului оn care societatea primeşte norma de drept. a actelor normative nu reprezintă un scop in sine. menţinerii şi exercitării statale a puterii. Sistarea activităților întreprindelor poate fi efectuată numai atunci cînd activitatea lor prezintă un pericol pentru securitatea publică. In afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale in procesul realizării dreptului. De altfel. o оncorporează оn patrimoniul psihologic al individului. au scos la iveală concluzii de o mare importanţă teoretică şi practică privind dependenţa realizării dreptului de condiţiile generale socialumane şi culturale. in transpunerii dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. Soluționarea contravențional cu legislația. dreptul agrar. dreptul internaţional etc. Privite prin prisma rolului statului. a cunoaşterii legii de către destinatarii săi etc. in temeiul competenţei lor. vagbondajului. contravenții. Ele sarcinilor statului. de origine italiană. protejarea patrimoniului cultural naţional. strictă asigurarea Stabilirea prevenirea cetățenilor în întăririi conformitatea sancțiunilor comiterea contravențiulor. Aducerea poate fi de două feluri: obișnuită și prin mandat de aducere. etc. În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova. Dreptul ca scop este ansamblul şi regulilor asigurate şi garantate de către stat. Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice. oricоt ar fi de corectă şi de bună reglementarea. sarcini complexe. de exemplu.3dacă întocmire pe loc a procesului verbal este imposibilă. în caz de nevoie prin constrângere. Cercetările de sociologie juridică şi de criminologie. stabilirii identității unei persoane. normele constituie juridice cadrul apar juridic ca al mijloace realizării fundamentale de realizare a acesteia. juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta contravențională comisă. Asigirării examinării la timp și corecte a cazurilor contravenționale. Reținerea juridică se aplică în scvopul: curmării unei contravenții. deosebirea dintre ele puţind şi trebuind a fi făcută din punct de vedere teoretic. etc. apoi după un timp scurt la Pavia şi la Bologna. Considerăm că realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii m viaţa a conţinutului normelor-juridiee оn cadrul căreia oamenii. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept оn viaţa socială. adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice. оn practică. Normele juridice sunt create оn vederea realizării unor sarcini ale societăţii. politice. Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină m mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. Garantarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii drepturilor exploatarea concordanţă valorificarea productiv al ocupă dreptul constituţional în teritoriale. la organele de poliție va fi legală atunci cînd vor fi respectate următoarele condiții:1 dacă cetțeanul a fost surprins la locul comiterii contravenții sau sunt suficiente motive de al bănui în săvîrșirea ei. consfinţirea şi garantarea libertăţilor interesul forţelor cetăţenilor. atragerea tuturor cetăţenilor la viaţa politică a societăţii. care au organizarea disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate. Deci. tentativade sinucidere. acestea sоnt sarcinile care se urmăresc prin crearea de norme ce reglementează relaţiile din domeniile amintite. PORNIREA PROCEDURII ȘI оn direcţia asigurării unei conduceri eficiente a acesteia. resurselor potenţialului tuturor naturale 38. sistarea exploatării transportului a cărui stare tehnică reprezintă un pericol pentru traficul rutier. a оnfăptuirii scopurilor urmărite prin reglementare. legate organic între ele. Scopul procedurii contravenționale poate fi atins prin respectarea unor sarcini care sunt următoarele: calificarea la timp sub toate aspectele cazului deplină și obiectivă în a împrejurărilor fiecărui caz. crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru protecţia socială a cetăţenilor. fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. Statul şi societatea sоnt interesate оn realizarea prevederilor оnscrise оn actele normative. eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la examinarea sida. dar greu de realizat. dreptul financiar. distrugerea unui imobil construit samovolnic precum și evacuarea dintrun spațiuy locativ ocupat samovolnic. este rezultatul acestor condiţii. persoana poate fi supusă în modul stabilit de lege. Realizarea dreptului prin CONTRAVENȚIONALE CERCETAREA 1. În cazul eschivării ei de a se prezenta la chemarea organului de drept . 3procedura contravențională presupune o activitate a organelor curmarea abilitate sau privind constatarea prevenire faptei sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului. spirituale) este hotăritor principiilor in procesul in transformării valori proprii dreptului contravenționale . respectă şi execută dispoziţiile normative. acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele statului оn conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege.limitarea si libertatea de acțiune și deplasarea persoanei ce a săvîrșit o contravenție în scopul saigurării ordinii publice și securității publice. această desprindem două concluzii importante : *9 dreptul este un ansamblu de reguli. aducerii prin mandat de aducere. spiritul legalitîății. organizarea cooperării cu alte state etc... оn şi naţional. clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu. punоnd оn centru lor studiul condiţiei sociale a legii... Procedura contravențională cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale pot ale fi dreptului următoarel: contravențional. Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită. Sensul reținerii constă în limitarea forțată pe scurt timp a cetățeanului în drepturile sale. Rolul acestor condiţii (economice.întreprinderi. dreptul familiei. 5procedura contravenșională are ca scop și reeducarea contravenientului. şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite. iar în 1834 şi la Paris. Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa. cauzelor și condiților ce au contribuit la structurii intime a personalităţii umane şi ca criterii de apreciere a desfăşurării corecte a relaţiilor din societate. regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală. orientate 20. executării hotărîrii adoptate privind aplicarea contravenționale. dreptul administrativ. coexistenţei Din libertăţilor. Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ideilor franceze. In esenţă. Dreptul constituţional ca ramură de drept.. creator sociale. ca subiecte de drept. vederea aplicarea dreptului оn constă practică in a elaborarea unui sistem de acţiuni statale. constatarea cauzelor și condiților în care sa comis contravenția. dreptul muncii. el neputuid fi superior societăţii оn care se naşte şi acţionează. dreptul penal. 2a fost săvîrșită o contravenție care prevede întocmire obligatorie a unui proces vrbal. bănuit de comiterea unei fapte contravenționale . Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate. dreptul constituţional este cu mult mai tânăr. Aplicarea dreptului sau aplicarea CONTRAVENȚIONALĂ CA STADIE A PROCEDURII CONTRAVENȚIONLĂ. după metoda de reglementare specifică ramurii respective. оntr-un cuvоnt. aparţinând unei ramuri de drept. ocrotirea mediului оnconjurător şi asigurarea echilibrului ecologic. În conformitate cu legislația în vigoare reținerea și aducere vor cetățeanului. şi cu asigurarea ordinii constituţionale. In ultim ă instanţă. În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional. Aceste cercetări subliniază particularităţile modului оn care procesele sociale majore оşi exercită оnrвurirea asupra comportamentului juridic al cetăţeanului şi asupra aplicării dreptului de către organele statului. 4 atăt conținutul acestei activități căt și organele abilitate de a examina cazul și de a emite decizuia asupra cazului sunt strict stabilite de legea contravențională. iar organele de stat optică dreptul. dreptul civil. Analizînd legislația în vigoare evedențiem următorele temeiuri juridice ale aducerii la organele de drept și rețineri administrarive: comiterea contravenței la care întocmirea procesului verbal e obligatorie ăi acest proces verbal nu poate fi întocmit la fața locului. dreptul pozitiv. așadar procedura contravențională este o totalitate de norme juridice procesuale care constitue normelor mecanismul materiale de ale realizare a dreptuli contravențional prin acre sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalități activitatea executivă a organelor abilitate reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și curmarea de contravenții constatarea și curmarea faptei contravenționale și executarea decizilor respective resocializarea contravenientului și demascarea cauzelor și condiților care favorizează comiterea contravenților. la fel de important este cel al realizării normelor. Conceptul realizării dreptului Elaborarea dreptului. 2normele . definiţie apărării drepturilor esenţiale ale omului şi sociale. dreptul procesual. dezvoltarea culturii şi ştiinţei.conform legislației în vigoare la examinarea unor cauze contravenționale prezența persoanei trase la răspundere este obligatorie. dreptul familiei. crearea de norme. aceste două procese de creare şi de realizare a dreptului se interpătrund. asemanarea persoanei reținute cu descrierea portretului verbal al persoanei bănuite în comiterea infracțiunii. a arestului adninistrativ. dreptul comercial. De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice. prin elaborarea lor se urmăreşte reglementarea relaţiilor sociale in sensul dorit. dreptul civil. Această formă este denumită la general "Aplicarea dreptului". asigurării respectării hotărîrilor cu privire la cazul contravențional. uneori. Educarea respectării legilor. întocmirii unui proces verbal cu privire la contravenție. Eschivarea de la ispășirea pedepsei penale. *10 dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale. În comparaţie cu alte ramuri ale dreptului. format sub influenţa constituţii. al cărui scop este de a asigura ordinea socială. dreptul penal. într-un climat specific manifestării justiţiei.

aplicarea individuală. Şi organele poliţieneşti fac acte de aplicare. Aici ponderea este alta. politica. formele şi metodele specifice interpretării. De exemplu. determinate de o norma juridical. ca organ executiv. instituţii dintre care unele au character normativ. cadrul organizatoric. оncheierea unui contract ş. instanţele judecătoreşti ca şi procuratura fac numai acte de aplicare. Intrun text scris). Lacuna in legislatieexista atunci cind lipseste o lege (un act a unui organ supreme al statului). Lacuna in reglementarea normativ-juridica .prezumtiilor legale absolute.. Judecătorul are оntotdeauna оn faţă un sistem de norme juridice cu caracter general şi impersonal. Lacunile in drept au sens opus si se inteleg ca niste imperfectii a dreptului sau lipsa in el a ceva. sau cu ocazia unei percheziţii. care impune. Astfel se naşte nevoia interpretării. cunoscinduse in acest sens doua forme: hotăririlor elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse оn diferite legi. pe de altăparte. existenta carora e determinata de dezvoltarea vietii sociale si necesitatilor practice de rezolvare a problemelor sociale. оmpartă ale jurisdicţiei etc. De aceea .legislative. rezolvarea problemei in afara sferei legislative. Domeniile оn care intervin organele statului оn procesul realizării dreptului sоnt determinate de competenţa acestor organe оn domeniul organizării şi conducerii sociale. Actul prin care aprobă compoziţia guvernului este un act de aplicare. vom consemna că acestea nu pot să dea acte normative prin natura lor. sau alte acte care intervin оn activitatea cotidiană. cu aplicarea dreptului. In plus. d. Pentru a judeca. Sint situatii in care organul de aplicare a dreptului fiind sesizat pentru solutionarea juridical a unei speţe. credem. conceptul de aplicare a dreptului este folosit in literatura juridică intr-un sens specific. prin mijloace normative. ca o modalitate a realizării dreptului.. De aici reese ca exista doua forme de lacune. pentru racordarea normei la situaţie. organul juridice. solutia data are putere juridica numai in situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate. Nu trebuie să se reducă actul de aplicare numai la actul de sancţionare. nu sоnt manifestări de voinţă ale unui organ de stat оntr-un raport de drept individualizat Aceste măsuri juridice aparţin ordinii normative şi nu celei sub-normative. reiese. sensul si continutul legislatiei in vigoare. De aceea. determinat prin trăsături ce nu-şi găsesc de flecare dată reflectarea exactă şi detaliată оn conţinutul normei). judecătorul trebuie să constate fiecare speţă оn parte. Asa dar . fapt care ne dă posibilitate de a dezvălui conţinutul bogat al normei juridice. оn primul rоnd. Pentru acest motiv. stinge sau modifică raporturi juridice. nu trebuie confundată realizarea dreptului.) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei stabilească compatibilitatea acestuia оn raport cu o anumită situaţie de fapt. de semnificaţiile realizare a momentelor sale succesive. оnfiinţarea unei societăţi mixte. administrativ să etc. Оn majoritatea argumentarea guvernului acestei sоnt clasificări. a. faptul că aplicarea dreptului este o f armă specifică de realizare a sa. omisiune. care este el in realitate. nu sоnt acte de aplicare a dreptului la un caz concret. Analogia legii si anologia dreptului.exista atunci . Istoria оndelungată a dreptului a impus o adevărată "metodă juridică". Deci prin natura lor. dar şi el face acte de aplicare оn sensul că are şi anumite atribuţii pe care le realizează оn conformitate cu Constituţia sau alte legi. o activitate vastă pentru că toate organele de stat. care reesa din natura lucrurilor si relatiilor. intentionat abtine lăsind intervenţia unor organe competente. adică a оncercării de a subsuma cazul dat unei norme generale existente. ne exprimăm rezerve şi considerăm că оn aceste cazuri nu ne aflăm оn prezenţa unor acte de aplicare a dreptului. trebuie să se aplice unor situaţii concrete diverse. care constituie un proces unic deşi ele nu au aceeaşi succesiune оn timp. propriu. nu gaseste o norma juridică in care sa se incadreze situatia de fapt pe care o constata. care presupune o activitate concretă. Nu trebuie confundat lacunele in legislatie intrebarea elaborarea cu asa cind normei. numai că organele de stat lucrează оn numele puterii şi ele se manifestă prin acte concrete care au putere de lege оn traducerea lor оn viaţă.normelor de drept juridice presupune aplicare dat de un organ de stat constă. Caracterul general al noimei. este lacunară sau intunecată. după o anumită procedură. aprobă compoziţia guvernului. 2) 39. în sens indirect înseamnă eroare. care se pot ivi оn aplicarea dreptului. premeditate”. de realizare a unei norme juridice.exista atunci cind relatiile supuse reglementarii sint incomplete reglementate. Lacunile in drept. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că оn procesul aplicării dreptului organul de aplicare (judecătorul. pe care legislatorul le poate prevedea la o norma juridical. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei la care se recurge atunci cind in solutionarea unei cauze se constata ca lipseste norma juridical. Cuvintul . a. оn temeiul puterii de reglementare a guvernului. cu normele de drept ca şi cetăţenii de altfel. Nu toate organele de stat elaborează acte normative. de aceea el dă numeroase acte de aplicare. . Sоnt situaţii оn care dispoziţia actului de 40. asa cum prevad sistemele de drept contemporane. material etc. nefiind un act normativ. pe care le aplica.aplicarea normativă. Aceste acte. Actul de aplicare constituie un act deosebit de important.lacună” are două sensuri. lipsă (ex. După cum am arătat mai sus normele juridice au un caracter general şi impersonal care ne formează un model general de conduită. Lacuna in dreptul pozitiv. numita el se tacere de a lasă la legiuitorului. organul de aplicare va asigura solutionarea juridical a cauzei date recurgind la principiile generale ale dreptului. ci ele sоnt elaborate pentru executarea legilor. Procesul verbal de constatare a unei contravenţii. demonstrind analogia cazului judecat cu cazul prevazut. Aplicarea dreptului este un concept mai restrоns. m. de exemplu. sоnt chemate să aplice dreptul. interpretarea ei. pentru că este organul legiuitor. urmărind să acopere o diversitate de situaţii deschisă. deoarece el naşte. Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional. pentru o bună activitate de aplicare a legii de către toate organele оn subordine. organul de aplicare gaseste totusi norme juridice care se refera la o situatie asemanatoare. penru că guvernul. Atunci cind constatinduse lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat. redactind normele. Analogia nu poate fi aplicata in trei categorii de situatii: . lacuna in dreptul pozitiv este lipsa totala sau partiala a normelor juridice. strоns legată de procesul traducerii оn viaţă a normelor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate de organele statutului. 1) Analogia legii . juridice In Interpretarea procesul realizării normelor dreptului interpretarea normei juridice ce urmează a se aplica оn vederea soluţionării unei cauze printr-un act de aplicare reprezintă un moment de cea mai mare importanţă. acte de aplicare concrete prin dispoziţmVpe care le dau organelor subordonate prin ordine. necesitatea interpretării normelor juridice rezultă şi din faptul că legislatorul. In aceasta situatie . generează drepturile şi obligaţiile faţă de persoanele la care se referă. Despre asa lacune se vorbeste atunci cind legiuitorul a aminat rezolvarea problemei date pentru o perioada de timp. de principiile fundamentale. оn numirea оntr-o funcţie. necesitatea dezvăluirii conţinutului real al normei şi a sferei situaţiilor avute оn vedere de legislator cu prilejul redactării normei. Ele urmăresc să asigure. care sоnt acte normative. dar acte de elaborare nu fac decоt primele: Parlamentul şi apoi Guvernul. toate situaţiile. şi marea diversitate de cazuri оn care se aplică. . această aplicare se realizează intr-o formă oficială şi se concretizează printr-un act care este actul de aplicare. ei pornesc de la faptul că transmisa pentru rezolvare altor organe... Desigur că Parlamentul оn primul rind face acte de elaborare a dreptului. pentru organul de interpretare. Lacună în sens direct este o calitate esentială a unui obiect. activitate ce intra оn competenţa lor ca activitate concretizată оntr-un act oficial care este actul de aplicare. obiectul nu poate fi acela. Ambele forme au nevoie de un apel fata de organelle legiuitoare referitor la elaborarea unei norme noi. modalitatea care presupune intervenţia unui organ competent ce elaborează un act juridic оn anumite forme specifice. Ele nu pot fi оn nici un caz extra lege (cu atit mai mult contra legeei) şi nu dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete. interpretarea este оn orice caz o operaţie prin care se stabileşte o legătură logică оntre dreptul pozitiv şi aplicarea lui. Cu alte cuvinte. Lacuna in lege. care se refera la acea cauza dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care sa reglementeze cause asemanatoare. instrucţiuni transmise оn vederea realizării unor sarcini concrete. Unii autori evidentiază in drept asa zisele lacune . se exprimă concis. dar cele mai multe sоnt ordine. prin pierderea careia. respectarea dreptului. Aşadar. In linia celor expuse tună acum. sоnt acte de aplicare. Aici functioneaza principiul incriminarii legitime si principiul legalitatii pedepsei dupa care nici o fapta nu poate fi pedepsita de cit daca ea a fost in mod expres. el trebuie să rămоnă la un nivel de generalitate. Trecоnd la instanţele judecătoreşti. ci este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului şi ale ministerelor.cind lipseste complet o reflementare si cind sint neajunsuri in reglementarea existenta.exista atunci cind lipsesc normele legii si normele actelor de subordonare. оn primul rоhd vine să execute actele normative existente. In aceste cazuri se recurge la aplicarea dreptului prin analogie. executive şi judecătoreşti -constatăm că toate fac acte de aplicare. evidenţiază necesitatea interpretării normelor juridice. Aceste norme оnsă.cind nui lege. nici precedent judiciar. c ear servi ca parte componenta a lui. din care trebuie să selecţioneze pe cea care se aplică оn cazul concret (un caz particular şi individual.a pedepselor prevazute de codul penal. In al doilea rind. In literatura juridică unii оncearcă aplicarea dreptului in: . nici obicei. In primul rind. O normă juridică ridică puţine probleme de interpretare atunci cоnd reglementările ce le cuprinde sоnt mai minuţioase. Guvernul ca organ executiv face atоt acte normative cоt şi acte de aplicare. deci nefiind vorba de un act de sancţionare. Daca se au in vedere recunoasterea in calitate de izvoare a dreptului obiceele si precedentele judiciare atunci poate fi vorba despre lacune generale in dreptul pozitiv. judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o prevede . la toate categoriile de norme juridice. al garantării exercitării libere autori a drepturilor să cetăţeneşti. deoarece оşi desfăşoară activitatea оn conformitate cu normele juridice.. Elaborarea actelor de aplicare cunoaşte anumite faze. avertismentul sau sancţiunile pe care le aplică ş. Dacă luăm cele trei categorii de organe de stat . Ministerele şi organele locale fac. . Aplicarea dreptului este o activitate vastă pe care o desfăşoară organele de stat potrivit competenţei lor. pe de o parte. legislatorul nu poate avea оn vedere atunci cоnd elaborează normele juridice. Deci aplicarea dreptului se face de către organele oficiale оnsărcinate cu aplicarea unor acte normative. lacuna legii si necesitatea aplicarii normelor juridice existente. sau a fost . În sens direct lacună înseamnă loc liber. ce trebuie sa corespunda cerintelor normative. оn principiu. concentrоnd la maximum conţinutul exprimat De aici rezultă.exceptie . nici act subordonat legii.

ci doar celei practice. оn diferite legi. Aspectele enunţate. cu o anumită poziţie a cuvintelor оn text. Vorbind motiv trebuie de. este principală sau subsidiară. a raportului cu alte norme.J. şi de tehnică legislativă.Dreptul este spiritul poporului.concrete. sub aspectul determinării celor mai bune mijloace de realizare a prescripţiilor normei juridice.ci din raţiunea umană.XVIII. Din acest motiv.În concepţia lui Ihering dreptul este o realitate vie.arta. constituie o condiţie necesară a procesului de aplicare a dreptului. deoarece acesta nu poate reda оntotdeauna cu maximă claritate determinările de conţinut. Nu de puţine ori interpretarea apare ca necesară pentru a stabili dacă o normă nouă a abrogate sau nu. Оn al cincilea rind. ca un de moment al aplicării dreptului. оn această situaţie trebuie să se recurgă la forme şi metode de interpretare a normelor juridice care să cuprindă concordanţa dintre voinţa reală a legiuitorului şi оnţelesul nemijlocit al termenilor оntrebuinţaţi.Reprezentanţii sînt Fridric Savigni. adică lămurirea sensului exact şi complet al normelor juridice. demonstrează necesitatea de a clarifica orice nuanţă semantică a limbajului juridic.precum:şcoala dreptului naturalrădăcinele dreptului natural le găsim în antichitate.Tomas Dacvino. cu autoritatea unui aforism juridic. "punerea in aplicare a normelor" prin "integrarea" 1. Această şcoală a apărut în urma revoluţiei franceze ce urmărea codificarea dreptului. prin completarea ei (realizată printr-o interpretare extensivă a textelor). Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpretării. In al treilea rind. 5.Dreptul e un fenomen istoric sub . Un termen poate avea оnţelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite. elementul care ridică cele mai frecvente nevoi de interpretare este ipoteza. precizări asupra оnţelesului special al termenilor folosiţi оn redactarea actului normativ.ideile.În evul mediu aceste idei şi-au găsit reflectarea în lucrările Sfîntului Augustin şi Tomas Dacvino.veşnic şi se impune dreptului pozitiv. cu alte studiindule "interpretare a normelor juridice" şi nu "interpretarea dreptului". putem reţine că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logică raţională care constă оn clarificarea sensului exact şi lămurirea conţinutului normelor juridice оn vederea realizării şi aplicării lor cоt mai eficiente şi оn mod echitabil f aţă de toţi cetăţenii Aplicarea normelor juridice. 2.it. prin acoperirea lacunelor legii. Sesizarea sensului contextual revine interpretării.Şcoli şi curente în gîndirea juridică cu privire la apariţia şi locul dreptului în societate. Interpretarea normei juridice se face оn scopul оnţelegerii exacte a conţinutului ei. Ideea dreptului şi interesele statului sînt comune şi trebuiesă se însoţească permanent. legislatorul consideră uneori necesar să facă. Interpretarea normei juridice constă sub lor оn aspectul viaţă. 3.De ex..care nu e o creaţie a oamenilor.Savigni susţine că dreptul este o operă a naturii.În ambele lucrări ne demonstrează că dreptul nu poate răspunde raţiunii pure. total sau parţial. realizarea obiectivelor urmărite prin reglementare.Însă adepţii aceştei şcoli se opuneau codificării.Russo. pentru a defini cu toată precizia voinţa legislatorului.este o ordine ce este stabilită de Dumnezeu. In sfоrşit.Aici dreptul natural iarăşi se schimbă. оn această situaţie se impune interpretarea comparоndu-le dispoziţii legale.Epoca modernă Hugo Groţios.părintele acestei şcoli este filozoful german Immanuel Kant . toate aceste obiective ale interpretării sоnt canalizate оn final оn scopul aplicării corecte şi unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul ţării.Ei dezvoltă ideea că în afară de cutumă poate exista şi o legiferare.opiniile despre drept sau constituit în şcoli. interpretarea poate fi necesară şi pentru determinarea naturii şi caracterului normei: este o normă imperativă sau dispozitivă.Şcoala raţionalistă a dreptului. un rol de completare a normelor оnţelesului "adоncire" aceasta activitatea оndrumare facоndu-ne să ne simţim оn prezenţa acelor "cazuri limită".el este imperfect. pentru acest utilizată noţiunea noilor şi acte normative. este оn conformitate cu normele cuprinse оn actele juridice normative superioare sau nuetc.Imperativul categoric este un imperativ necondiţionat sub formă de lege a conştiinţei. presupune efectuarea prealabilă a următoarelor operaţii: 1. care asigură o analiză şi o explicare adecvată a termenului оn cauză. Aceasta duce la elaborarea unor noi norme. In acest sens este citat elveţianul De Vatel pentru care "in claris nonfat interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar).Conform doctrinelor filozofice a acestor autori dreptul este justiţia în cadrul colectivităţii umane.că toate acţiunile sînt subordonate unor imperative. aceasta reprezintă o "contradicţie in subiecto" deoarece.”Pe acaestă cale ajunge să arăte că normele de drept limitează reciproc libertatea fiecăruia pentru a asigura liberatatea tuturor Kant dă următoarea definiţie a dreptului .dreptul s-a manifestat în societate sub 2 aspecte:1sub forma unui drept pozitiv-ca o creaţie a oamenilor care se ralizează în legi şi alte acte normative. оn textele de lege sоnt folosite 4e multe ori termsni al căror sens este diferit de cel obişnuit. stabilirea exactă a situaţiei de fapt. avоnd. cel puţin m privinţa deciziilor de оndrumare juridice.deaceea izvorul principal este cutuma. Definind interpretarea dreptului.pe cînd dreptul natural reprezintă legislaţia absolută ideală. Ca moment (fază) al aplicării normei juridice la cazuri concrete. cu folosirea semnelor de punctuaţie. activitatea ei situоnduse la graniţa dintre interpretarea dreptului şi crearea lui.Dreptul pozitiv este legislaţia curentului. Orice normă trebuie interpretată. Nu оntimplător оn literatura juridică mai veche interpretarea normei mai purta şi denumirea de ticluire sau explicare a normei. cu plivire la cazul nou.Şcoala istorică a dreptului-a apărut în Germania la sfîrşitul sec. Istoricul. J. determinarea normelor juridice care o prevăd. оntre interpretarea şi crearea dreptului. Alteori aceasta constă оn determinarea exactă a cоmpului de aplicare a normei оn spaţiu.precum limba. chiar оn cuprinsul unor legi. оn realitate. pentru a se stabili dacă o normă este clară. a momentului intrării ei оn vigoare.este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturor în conformitatecu o lege universală a libertăţii.După părerea lor dreptul trebuie să cuprindă 3 idei fundamentale:a)să trăieşti onest. este оntotdeauna o alterare care poate fi neоnsemnată оn unele cazuri.pentru o epocă dată şi că el variază în funcţie de loc şi timp. după cum ştim.Ei au fondat aşa numita „teoria evoluţionistă” a dreptului.El este o oglindă a trecutului poporului.Kant formulează că imperativul categoric ca o normă universală care spune „poartă-te astfel încît maxima acţiunii tale să poată fi acceptată ca o lege universală. varietatea cazurilor оn care se aplică tot face necesară interpretarea ei.lupta pentru drept şi scopul în drept.Ideea principală dreptulul pozitiv trebuie întemeiat pe dreptul natural.A. care exprimă voinţa legislatorului. Оn aceste situaţii. Precizări asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea оntr-o ramură de drept sau оntr-un domeniu se оhtilnesc. 3. deci.sociologică care îmbrăţişează dreptul. cu cel mai оnalt grad de ţrecizie posibil.Astfel traducerea în viaţă a acestor norme se realizează doar prin intermediul luptei. оn general. a conţinutului ei şi a voinţei exprimate оn normă. Ticluirea era considerată ca o artă (hermeneutică).Punctul slab al acestei doctrine după Mircea Djuvara constă în faptul că acestă teorie nu determină îndeajuns conştiinţa juridică carestă la baza elaborării dreptului. la care se pot adăuga şi altele. care intersectează^sfera de aplicare a celor déjà existente. Interpretarea se referă la toate elementele normei. trebuie să precizăm că privim interpretarea ca un moment al aplicării dreptului.dreprul nu trebuie creat. şi Russo constată că dreptul constă de a-i da fiecăruia ceea ce îi aparţine.Cu alte cuvinte în această teorie existau două legislaţii paralele: dreptul natural şi dreptul pozitiv.Imperativul ipotetic îl mai numeşte imperativ ipotetic condiţionat şi este specific voinţei ce rîvneşte. a sferei de aplicare.Ei spun că dreptul pozitiv este expresia voinţei umane şi se divizează în drept scris şi în drept nescris.Există două categorii de imperative:ipotetic. prin dezvăluirea sensului normei.Şcoala realistă a dreptului.Kant arată. оndeosebi оn coduri şi-tratate internaţionale. Dar ea există de fiecare dată. sub aspectul stabilirii cоt mai exacte a drepturilor şi obligaţiilor celor ce оncheie raporturi pe baza normelor interpretate.2.iar statul este o uniune de oameni liberi uniţi cu scopul respectării dreptului şi binelui comun.J.juristul german Rudolf von Ihering.el se creează singur ca un fenomen natural.dar această legiferare trebuie să fie secundară. Sociologică a fost întemeiată de marele cugetător Auguste Comte. prin stabilirea unor forme mai restrоnse de aplicare (care determină crearea unor excepţii de la regulile supuse interpretării).J Russo.Această teorie îşi găseşte reflectarea în două lucrări a lui KANT:1.metafizoc şi pozitiv. ea trebuie necesarmente sa fie interpretată.Întemeiatorul acestei şcoli e Socrate. conţinutul şi finalitatea voinţei legislatorului. оn particular. оnsă. Interpretarea constă dintrun proces mintal оn care sоnt folosite variate metode şi principii de interpretare pentru a determina. care nu poate fi niciodată perfect identic cu un altul. o normă mai veche. a găsirii scopului urmărit de legislator prin reglementare. iar scopul său era acela de a determina lămurit sau a desluşi ideea de drept cuprinsă оn regulă.deaoarece statul este condiţia indisolubilă de existenţă a dreptului Şcoala sociologică sau pozitivistă a dreptuluŞc. In al patrulea rind.Anume explicării originii acestui drept.b)să nu prejudicieză pe altcineva. că nu este nevoie de interpretare atunci cоnd norma este clară. Tematica interpretării оn acest caz nu are оn vedere un discurs filozofic care să pună оn valoare explicaţia temeiurilor principale ale poziţiei şi funcţionării dreptului оn societate a (interpretarea dreptului). Exprimarea voinţei оn norma juridică.el se naşte şi se dezvoltă sub acţiunea factoriloe exteriori ca rezultat a unei lupte permanente. Realizarea normelor juridice. 2. atunci cоnd această normă lasă organelor de aplicare libertatea unei astfel de determinări. Interpretarea.2sub forma unui drept natural.Alături de marile sisteme filosofice concepţiile.şt. ale legalităţii şi echităţii.critica raţiunii practice. interpretarea este necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei.Dar ei au dedus ideea dreptului nu din raţiunea divină.dezvoltate în evul mediu şi avînd o mare influienţă şi în ziua de azi. necesitatea interpretării derivă şi din problemele care se pot ivi оn legătură cu redactarea gramaticală a textului de lege.Dreptul creşte odată cu sufletul poporului şi oglindeşte întreaga istorie a poporului. şi violentă chiar.Meritul acestei şcoli constă în faptul că ne demonstrează că nu poate exista dreptul decît pentru un popor.critica raţiunii pure. interpretare. Totuşi. precum şi a sancţiunilor prevăzute pentru cazul nerespectării acestor drepturi. Dar uneori. "de hotare". interpretarea a depăşit acest rol de intermediar оn procesul aplicării. Scopul interpretării este оntotdeauna identificarea voinţei legislatorului. referă.: dacă vezi că cineva cade îl prinzi. care au redat norma. Interpretarea normelor juridice. Interpretarea normei juridice nu are ca obiect identificarea voinţei interne a indivizilor.3)să dă-i fiecăruia ce este a lui. deoarece norma generală e un rezultat al unor cazuri individuale preexistente şi deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale.Aristotel.Realizarea acestor drepturi poate fi efectuată numai prin intermediul luptei.Potrivit teoriei dreptului natural.În această ordine de idei şi Groţio. оntrucоt nu existau оn momentul elaborării ei. de ale Plenului a de Judecătoriei Supreme. după cum am văzut din capitolul precedent este o problemă de tehnică juridică. lor. la rоndul său. In sfirs. nici n-au fost prevăzute оn mod direct. formulează o regulă sau o excepţie de la regulă.Ihering divizează dreptul în drept obiectiv şi subiectiv.dar are un caracter etern. Această voinţă ar fi putut să fie exprimată mai mult sau mai puţin corect.ideile căruia au fost dezvoltate de Platon.în curente de gîndire juridică succesive sau paralele în timp.Hugo Groţius. interpretarea jcоt mai exactă a conţinutului normelor ce urmează a fi aplicate situaţiei date. in timp şi asupra persoanelor. se ştie că pe timpul cоt o normă este оn vigoare pot să apară fapte noi care. Gustav Hugo. impune concretizarea lor sub mai multe aspecte: determinării persoanelor fizice şi juridice la care se teoretico-filozofică adesea оn operaţii logico-raţionale avоnd ca obiectiv clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea trăsăturilor esenţiale оn vederea оndepărtării celor neesenţiale. piatra de justeţei interpretării eficienţei normei. ci voinţa lor aşa cum a fost exprimată (materializată) оn norma publicată. instanţa supremă a ajuns să aibă un anume rol creator de drept.Întemeetorul acestei doctrine este psihologul. permite aplicarea Procesul оncercare acesteia practic a al la cazuri aplicării concrete. Deci оncă odată se poate de subliniat că interpretarea normelor juridice.Ideile acestei şcoli au fost expuse în lucrările spiritul dreptului roman.Cicero. Unii autori declară.categoric. oricоt ar părea de simplă şi de clară. a scopului оn care au fost elaborate.În lucrarea sa susşine că toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică prin 3 stadii:teologic. Abordоnd conceptul interpretării normelor juridice. Comte clasifică ştiinţele în ştiinţele matematicii ştMecanicii. оn vederea realizării lor cu respectarea principiilor generale ale dreptului. оn alte cazuri. normelor şi a juridice este.

efectele şi scopul regulei. după cum vedem. Spre exemplu.Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei. este doar un mijloc pentru soluţionarea unei cauze concrete. 3.Conţinutul dreptului. A. În cadrul primei forme general obligatorii. C.înseamnă a folosi libertatea.în doctrina lui Stammler. organul de aplicare întrebuinţează o serie de metode. Metoda logică (interpretarea logică relevă raţio logis şi mens legis). o altă modalitate de interpretare neoficială a normelor juridice.Voinţa socială e menită să aibă rolul de mediator al vieţii în comun. Întrucît orice interpretare a unei norme juridire începe cu lectura textului. Valoarea acestei interpretări este în funcţie de puterea argumentelor ştiinţifice pe care se sprijină. noţiunile care primesc sensiiri diferite de la o ramură de drept la altci (precum noţiunea de "familie"). În concluzie se poate de menţionat. obţinută în cercetarea riguroasă a instituţiilor juridice.A exista ca fiinţă umană. în legătură cu care se disting trei categorii de noţiuni: 1. trebuie încă o dată reţinut faptul. Subiectele acestei interpretări sunt toate organele de stat care aplică dreptul. Este înţeles că legea (stricto sensu) trebuie respectată în ambele forme de interpretare administrativă. Teoria psihologică adreptului. după ce stabileşte cu maximă atenţie circumstanţele cauzei. o anumita concluzie trage interpretul din faptul că în textul normei juridice legislatorul utilizează conjuncţia "şi". Indiferent de momentul la care este făcută.un sistem de norme ce reglementează conduita umană. noţiunea de "teritoriu". el intră în vigoare de la o dată ce prevede adoptarea sa şi care marchează perioade de timp pînă la data intrării în vigoare a actului interpretat. Interpretarea dată are forţă juridică (este obligatorie) pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la această cauză.Ideile teoriei normativiste. şi apele interioare. Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler. În Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparţine. ori de cîte ori aceasta este necesar pentru executarea funcţiilor sale.Existenţialismul juridic. Ea corespunde nivelului culturii şi educaţiei juridice şi constă în opinii despre dreptul existent.el poate fi dedus numai din normele juridice şi nu din faptele sociale. în concepţia lui Stammler. ale funcţionarilor şi deputaţilor sau ale altor persoane oficiale. iar rezultatul interpretării este cuprins în conţinutul. Interpretarea gramaticală este angajată şi în clasificarea terminologiei juridice folosite.Un alt reprezentant al şcolii sociologice eLeon Duguit. sensul exact al normei. în practica organelor de aplicare a legii. neputînd adopta acte normative prin care să dea interpretare general obligatorie legilor. care au fost acceptate. Interpretarea neoficială cuprinde şi acea formă aparte care este interpretarea comună a dreptului. cu alte cuvinte. Totodată. califică juridic cauza şi în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărîre judecătorească sau un act administrativ). nefiind condiţionată de necesitatea soluţionării concomitente a unei cauze concrete. denumite metode sau procedee de interpretare.Locul central în lucrarea sa îl ocupă norma juridică.poate fi divizată în voinţă morală şi socială. ascendent. 41. că actul de interpretare are şi efect retroactiv. iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are forţă juridică a actului interpretat.El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului avînd la bază viaţa lăuntrică a omului. cele care au înţelesul propriu limbajului şi care alcătuiesc fondul de bază al lexicului textelor normative (noţiuni precum soţ. Deci. desemnînd în limbajul obişnuit o suprafaţă a uscatului. . iar în legislaţia civilă locativă. Interpretarea neoficială a normelor juridice.O voinţă e justă. fie prin acte normative inferioare..Cît despre cercetarea fenomenelor juridice. sînt reflectate şi în principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pură a dreptului.fiind dezvoltată în lucrările savantuluiPetrasycki. El este ales conform art. are în accepţiunea juridică a teritoriului naţional o sferă mai largă.forma instituţiilor.oficioasă . Interpretarea oficială este obligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă juridică. în interesul soluţionării cauzei.ce-şi găseşte expresie în actul normativ stabilind prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept.În opinia autorului.Dreptul conform ideilor lui Kelsen. Organul de aplicare. etc.ca un curent al pozitivismului juridic. Referitor la efectele temporare ale interpretării. Între forţa juridică a normei interpretative şi forţa juridică a normei interpretate există o echivalenţă. Dacă textul spune că o faptă se pedepseşte cu închisoare de la. în Moldova Preşedintele este şeful puterii executive. . fie într-un act normativ care va fi adoptat ulterior. Organul de aplicare dă propria sa interpretare normei juridice.aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale.e împărţit în2 categorii:dreptul social. însă. o altă concluzie dacă legea foloseşte conjuncţia "sau". şefi ale unor instituţii centrale. cît şi legile ordinare pe care le adoptă. După cum am observat organul care a edictat sau sancţionat o normă juridică are prerogative de a o interpreta. cît şi respingerea interpretării avocatului netrebuind a fi motivate de către judecător). în care aceasta a fost exprirnată.Dreptul e destinat să asigure indivizilor un minim de securitate socială faţă de „indivizii incertitudinii exestenţiale”. Interpretările provenind de la factorii amintiţi prezintă o anumită valoare pentru organele care elaborează sau aplică dreptul deoarece ele evidenţiază şi clasifică diferite sensuri ale reglementărilor în vigoare şi semnificaţia lor pentru cazul concret. Interpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinară: ea este facultativă.obligativitatea ei numai în şi pentru situaţia soluţionată.dreptul aparţine domeniului gîndirii şi e cunoscut ca voinţă. Parlamentul poate interpreta oricînd atît Constituţia şi legile constituţionale.el susţine că dreptul nu a luat naştere ca un imperativ al vieţei comunitare. constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice prin faptul că dă explicaţie corectă înţelesului. generală se realizează prin acte normative aparţinînd legislativului sau executivului. oricît de complex ar fi el. dimpotrivă interpretarea. deşi nu se poate afirma că el este complet desprins de acest proces. În general se admite existenţa următoarelor metode: A.cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constrîngere a statului. b) interpretarea neoficială.elaborat de stat. Între modalităţile interpretării neoficiale distingem următoarele genuri: . de exemplu. Interpretarea legală a legilor revine numai parlamentului. în acest caz. copil.Dreptul după Duguit. începe. efectele sale nefiind obligatorii.neobligativitatea ei pentru alte organe şi pentru împrejurări similare şi nici pentru aceeaşi autoritate într-o împrejurare identică.El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. avînd de soluţionat o cauză.Indivizii sînt liberi în cadrul statului. a unui anumit caz sau speţă şi care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauză. De aici rezultă că interpretarea cauzală se caracterizează prin: . Toate organele administrative sînt părţi componente ale puterii executive.În concepţia lui. scopului şi finalităţii unui act emis anterior. sau prin raport la contextul istoric în care norma a fost adoptată). Interpretarea.Voinţa după Stammler. în funcţie de prerogativele sale.comună. că între interpretarea general .care dă consacrare juridică dreptului social.Dreptul. fie prin acte cu caracter individual. Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretării sau un organ ierarhic superior. în operele ştiinţifice (în doctrină). Metoda gramaticală (interpretarea ad literam).numai în cazul în care ea se conduce după o lege fundamentalăideia unei voinţe libere.XX sub influienţa filosofiei existenţialiste.. Interpretarea oficioasă rezultă şi din opiniile unor jurişti (procurori. deşi tot nu are efecte obligatorii. descendent. în care norma este inclusă. ca mijloace pentru identificarea voinţei legislatorului. fiind făcută de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluţionării unei cauze concrete. de interpretare. cum ar fi hotărîrile guvernului. întrucît ea este cuprinsă.reprezintă o regulă normativă. ea se bucură numai de o autoritate ştiinţifică şi nu juridică. Teoria juridică este de multă vreme preocupată de stabilirea şi clasificarea metodelor de interpretare. deoarece această activitate presupune întotdeauna lămurirea sensului normei juridice ce urmează a fi aplicată. pe lîngă sol şi subsol. Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală. metode de lucru şi principii generale. .Dreptul pozitiv e edificat pe o autoritate străină.pe care sociologia îl studiază. cît priveşte conţinutul şi finalitatea normei juridice interpretate. de mass-media.în afara legăturilor cu politica.ai cărei reprezentanţi sînt Martin Heidegger şi Jean Paul Sartre. fie în cuprinsul actului normativ.după existenţialişti. Metoda gramaticală (interpretarea ad. urmăreşte să pună în lumină scopul legii).omul e o fiinţă identică şi finită. Interpretarea sa are un caracter autentic.doctrinară. Metoda gramaticală. Felurile interpretării normelor juridice În teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasifică în: a) interpretarea oficială. fără forţă juridică. Ele sînt de obicei.XX. minor. 78 din Constituţia Republicii Moldova de către toţi cetăţenii ţării. Interpretarea oficiala este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării dreptului. sau sancţionării normei juridice. Aşa. că nu are legătură cu aplicarea. În situaţia interpretării cauzale. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tunc) din momentul edictării.Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv.ca fenomen al existenţei. este întemeiată pe argumente ştiinţifice. opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc. ' A. Interpretarea generală sau legală este reclamată de situaţia în care o dispoziţie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclară sau confuză.ştinţadreptului trebuie să se limiteze la cercetarea dreptului numai în stare pură. fie în procesul aplicării lui. procedează la interpretarea normei juridice selecţionate. interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale.reprezentanţii acestui curent pornesc de la fiinţa umană.conform ideilor lui Stammler. actul de interpretare creează efecte şi pentru viitor.morala. despre aplicarea şi perfecţionarea sa 42. de factorii politici etc.Ideea dreptului. noţiunile care au un înţeles deosebit în limbajul juridic cu toate că aparţin limbajului comun (de exemplu. iar actul normativ interpretativ. pe cale normativă sau prin acte individuale. În afară de legislativ. DEFINIŢIA Modalităţilor de interpretare constau în construcţii logice.şi dreptul pozitiv. această hotărîre (dacă este vorba de o hotărîre judecătorească) are putere de lucru judecat. literam). . rezultă din opiniile unor conducători de organe de autoritate publică.care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc în mod conştient. situaţiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dată între timp. interpretarea poate fi efectuată şi de alte organe ale statului. interpretarea dată unei norme juridice de către acelaşi organ. avocaţi. în redactarea actului de aplicare. B.obligatorie şi cea cauzală există o deosebire principială.). ci un act juridic de aplicare dat în temeiul unei norme juridice al cărei conţinut a putut fi dezvăluit în urma unui efort mai mult sau mai puţin complex. Metoda istorică (interpretarea istorică.ci doar ca un instrument al înţelegerii conştiente dintre indivizi.aplicabilitate limitată doar la un raport juridic determinat. marea teritorială şi spaţiul aerian). prin intermediul cărora el reuşeşte să stabilească. interpretarea capătă o valoare de sinestătătoare şi este făcută cu scopul de a lămuri sensul unei norme. De aceea. Spre exemplu: definiţiile date unor termeni în Codul penal sînt interpretări ale normelor juridice cuprinse în acest cod. Modalităţi de interpretare a normelor juridice În realizarea interpretării. Acestea pot interpreta legea. incluzînd. poartă şi denumirea de interpretare facultativă... ordinile şi instrucţiunile cu caracter general al miniştrilor şi secretarilor de stat. pe care le emit sau săvîrşesc cu ocazia aplicării normelor juridice la situaţii individuale.e totalmente normativ. Celelalte organe ale statului. realizată de cetăţeni. desemnînd în dreptul familiei soţii sau părinţii şi copiii lor minori.În viziunea adepţilor. Organul de stat şi le poate însuşi. Interpretarea oficioasă. interpretarea facultativă. va face corp comun cu actul interpretat (aplicîndu-se.dar fiecare trebuie să nu încalce libertatea celorlalţi. emit.Dreptul e definit ca reglementare coerentă. adică prin plasarea normei în cadrul sistemului de reglementare respectiv).ordine raţională şi necesară activităţilor exteririzate ce atribuie drepturi şi obligaţii unor persoane libere. ori că o faptă se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală. Ce înseamnă o interpretare autentică? Atunci cînd organul emitent îşi interpretează propriul act această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică.Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale. are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. 2. Observăm faptul că acest gen de interpretare oficială nu se înscrie propriu zis în limitele procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplicării normei juridice). În exercitarea funcţiilor sale.Exponent al teoriei solidarităţii sociale. În calitatea sa de şef el poate interpreta atît Constituţia şi legile constituţionale cît şi cele ordinare. analiza cauzei pe care o reprezintă putînd fi luată In consideraţie de către organul de aplicare. cel puţin pentru moment. De asemenea interpretarea poate fi concretă (cauzală sau judiciară).Teoria normativistă a dreptului. acte normative în temeiul şi pentru aplicarea legilor. D. aici nu avem. pe lîngă aceştea. Metoda teleologică (interpretarea după scop. şi confiscarea averii. pentru a emite un act de aplicare legal.a avea posibilitatea de a alege. B. la.A apărut în sec. interpretarea legală. de obicei. se poate afirma că procesul de interpretare. oficioasă se găseşte în activitatea avocatului. doctrinală. De exemplu. E. Metoda sistematică (interpretarea în sistem. după cum s-a vorbit mai sus. sau putînd fi respinsă (atît acceptarea. un act de interpretare. care a edictat-o sau sancţionat-o (interpretarea autentică sau de autoritate) are forţa juridică a normei interpretate. jurisconsulţi) asupra unor probleme de drept apărute în procesele judiciare la care participă.e normativă şi are sarcina de a împărţi cuprinsul conştiinţai în funcţie de valoarea acesteia în „just şi injust”. numai Parlamentului. şi persoanele care convieţuiesc ori se află în întreţinere sau îngrijire. de fapt. retroacti). asigurind astfel şi recunoaşterea juridică a interpretării oficioase. În interpretarea gramaticală organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a cuvintelor in propoziţii şi fraze precum şi sensul unor conjuncţii. deci. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. Vom fi într-un asemenea caz în faţa unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative.. Interpretarea doctrinară. a interesului protejat.Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec.Voinţa morală sau voinţa individului izolat apare mereu sub forma gîndirii în sine.

sau invers-ea este utilizată în mod ilegal. economice sau morale specifice. ci asupra corectitudinii logice a desfăşurării argumentaţiei. în realitate. precum şi psihologia socială a oamenilor. asupra coerenţei formale a gîndirii care stă la baza actului normativ. Metoda sistematică Această metodă de interpretare nu se rezumă la examinarea normei juridice numai în contextul actului normativ în care este cuprinsă. încălcîndu-se astfel spiritul legii. care au determinat adoptarea unui act rnormativ şi. .neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor normei juridice.argumentul "a pari" se întemeiază pe raţionamentul că pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio. persoanelor juridice. Metoda teleologică sau după scop. a materialelor pregătitoare ale adoptării actului normativ. organul de aplicare poate ajunge însă şi la concluzia că textul normei juridice este mai larg. prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare şi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite. constă în stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. nu constituie o simplă însumare de norme. respectiv. Diferenţa principală constă în aceea că. 44 Litera şi spiritul legii. poate să contribuie la modificarea şi chiar la abrogarea unor reglementări juridice învechite. Aceasta se produce atunci cînd este încălcată litera legii. prin determinarea scopurilor urmărite de acest act. organelor de stat sau altor subiecte de drept. în afară de cea oferită de el. care depinde de baza social-economică şi se află într-o strînsă legătură cu celelalte forme ale conştiinţei sociale şi elemente ale suprastructurii. În acest caz interpretul demonstrează că orice altă interpretare dată textului normei juridice. "argumente". cît şi în cea colectivă. idei.înţelegere. Mai mult. care se neagă una pe alta. dispoziţia şi sancţiunea) dar şi finalitate sau scop. ea stabileşte că voinţa legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinzător în raport cu acela intervăzut în libertatea primară a normei în cauză. emoţii. deoarece ea reflectă viaţa socială. a organelor lui. C)Gîndire. . Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretării normelor juridice. elemente şi structuri moderne ale aparatului de stat. cum s-a mai arătat. dar şi o stimă profundă faţă de drept. pentru atingerea unor obiective politice.Conştiinţă socialăansamblu de reprezentări. Ori. morală. denumit contract simulant. Particularităţile conştiinţei ca fenomen de sine stătător: A)este o formă a conştiinţei sociale. bunăstarea maselor. O asemenea conduită este reţinută în principiul: ubi lex non distinguit. Scopul ei este altul. Conceptul. aparent. în preambul. adică a normelor de trimitere. parte componentă a ei. persoanl sau prin mijlocitor. ar putea identifica. spre exemplu. Metoda teleologică este foarte aproape de metoda istorică. a profita de reglementări juridice mai favirabile. unde e specificat că acesta poate fi exprimat prin: primirea sau extorcarea de bani. B)Ea include în sine noţiuni. de aici. fiscale şi a altor taxe şi impozite. procesul de realizare şi de aplicare a dreptului în viaţă. din contra. ideile despre necesitatea elaborării normelor juridice respective. noţiunile. folosite mai frecvent în interpretarea logică: . În acest caz se spune că legea este limpede. este un silogism. cunoştinţe. ceea ce în matematică se numeşte "reducerea la absurd" şi implică efecţuarea a două operaţii: . despre analiza juridică a comportamentului uman. pe cînd interpretarea teleologică are în vedere obiectivele urmărite de legiuitor. C. c) restrictivă. Aplicarea metodei istorice reclamă studiul izvoarelor documentare. a individului faţă de acţiunile atît licite. b) extensivă. prin care este indicat preţul real. depinde nemijlocit şi esenţa şi conţinutul conştiinţei lor juridice. (Amendamentele.argumentul "ad . . cît şi de cele ilicite. convingerile. Lui nu-i este îngăduit să facă distincţii acolo unde legea nu distinge. care îşi capătă conţinutul deplin numai prin adăugarea realizată pe calea interpretării. Abuzul de drept. a expunerii de motive şi discuţiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. nici o normă de drept nu poate fi înţeleasă dacă este ruptă de celelalte norme: normele din partea specială a codurilor de normele şi principiile din partea generală a acestora. etc. organul de aplicare neavînd decît sarcina s-o aplice. sesizări. . structura şi funcţiile conştiinţei juridice ca element structural al realităţii juridice Cuvîntul conştiinţă are mai multe sensuri:A)forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii. Prin interpretarea în sistem a normei juridice. b) Interpretarea extensivă lărgeşte conţinutul normei în raport cu formularea ei textuală. -elemente de ordin psihologic(psihologia juridică). prin referire la sfera relaţiilor sociale pe care le vizează conţinutul reglementator al normei.argumentul "a fortiori" constă în aceea că raţiunea aplicării unei norme este şi mai putemică într-o altă ipoteză decît acea indicată expres în norma respectivă. pentru sine sau pentru o altă persoană. D. săvîrşită intenţionat de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public. întrucît textul corespunde conţinutului normei. D)Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. Structura conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are următoarea structură: -Obişnuită-apare haotic. 43 Interpretarea normelor juridice din punct de vedere al rezultatelor ei. tradiţii. este de presupus că în marea majoritate a cazurilor. În acest fel. Drept exemplu poate servi reducerea intenţionată a preţului sau a cantităţii de marfă în materie comercială. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. recurgîndu-se la cercetarea condiţiilor istorice. simţuri. experienţei de viaţă persoanlă şi studiilor juridice. interpretarea istorică are în vedere realitatea dată în momentul edictării sau sancţionării normei juridice. ci o unitate alcătuită din părţi interdependente.Acestea toate reprezintă atitudinea statului faţă de necesitatea aranjării unor realţii sociale care să fie reglementate cu ajutorul normelor juridice. ibi idem jus). dar numai acele care sunt legate. faţă de cerinţele legalităţii. în care este indicat un preţ mai mic. politică. reglementările juridice. fapt ptin care se produc animite comnsecinţe negative pentru oricine protejat de legiuitor. dar şi la principiile generale ale acelei ramuri sau diviziuni.Astfel conştiinţa juridică influenţează nivelul de dezvoltare economică a societăţii. amendamentele propuse etc. Metoda logică nu este o metodă adăugată celorlalte. -elemente de comportament. iluzii. Aşa bunăoară folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu. c) Interpretarea restrictivă este acel rezultat al interpretării care restrînge conţinutul real al normei în raport cu formularea textului ei. în special atunci cînd juriştii nu participă la acest proces. prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii. şi care reflectă interesele şi ţelurile ei. care este compus din părţile ei constitutive (ipoteza. ceea ce în logică poartă denuinirea de demonstraţie indirectă. cealaltă este falsă. fiindcă poate să redea nu numai starea de lucruri existentă. Aceasta este o fraudă de lege unde părţile încheie 2 contracte:unul public. B. . o a treia posibilitate nu există (qui dicit de uno negat de altero). concepţii. spirit. a interesului protejat. Ea a fost edictată sau. De conştiinţa politică a maselor. alte bunuri sau avantaje. a) Interpretarea literală ("ad literam sau interpretaţio declarativa") se realizează atunci cînd organul de aplicare constată că textul normei juridice coincide deplin conţinutului raporturilor sociale pe care le reglementează. iar ea la rîndul său serveşte drept călăuză în viaţa politică a statului. formulare dovedită ca fiind prea largă. în scopul de a-l face să îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu. modificarea frauduloasă a unor împrejurări de fapt pentru a determina aplicarea legii străine mai favorabile. La elementele ideologice se referă cunoştinţele juridice. sancţionată. religioase. care sunt legate de relaţia dintre spiritul legii şi litera legii. cu interpretarea ad literam. Distingem următoarele reguli de principiu. proprie omului. D)Poartă un caracter politic-doarece întreaga activitate de stat şi reglementare juridică după esenţa lor poartă acest caracter. Cu alte cuvinte norma interpretată s-ar putea dovedi a avea.întotdeauna. apărută pe baza procesului muncii.absurdum". analize. de referire şi în alb.etc. reprezentări. -Ştiinţifică-se formează pe baza unor cunoştinţe. Metoda istorică Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului adevărat şi deplin al normelor juridice. Abuzul de drept şi frauda de lege Pe bună dreptate în literatura de specialitate se utilizează 2 noţiuni-abuzul de drept şi frauda de lege. conduce la concluzii contrare legii. în materiadreptuluiinternaţional: înregistrarea unei nave sub un pavilion străin cu scopul de a eluda anumite norme referitoare la impozite. prin diverse artificii nepermise de lege. idei. produs al creierului uman. şi altul secret.dovedirea falsităţii acesteia. litera sa.Conştiinţa juridică cuprinde întregul proces de creare a normelor juridice. Acest argument pleacă de la premise că în cazul noţiunilor contradictorii. normele ramurilor de drept de normele constituţionale etc.a contrario" se bazează pe legea logică a terţiului exclus (terţium non datur). ale altor persoane fizice sau juridice. se va stabili dacă norma juridică reprezintă într-adevăr o expresie concretă (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezintă. indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite. sub influenţa condiţiilor concrete de viaţă. reprezentările. În urma interpretării normei juridice prin metodele amintite. definiţii.argumentul "per . prin care 45. un conţinut mai restrîns decît acela pe care-l putea sugera limbajul general. sistematică dintre elementele componente ale dreptului dintrun stat. C)Ea este o componentă a suprastructurii societăţii. voinţei legislatorului. mai restrîns decît sfera relaţiilor sociale reglementate. În aceste cazuri se realizează o interpretare extensivă (interpretatio extensiva) sau o interpretaţie restrictivă (interpretatio restrictiva). dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice sau intentarea unor procese în justiţie cu scopul evident de a şicana persoana reclamată constituie exemple de exercitare abuzivă a dreptului referitor la accesul liber la justiţie. sau dimpotrivă. exprimată în formă de drepturi sau anumite competenţe stabilite de către puterea publică cetăţenilor. o excepţie de la acest principiu.argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate şi mai puţin). legităţi şi cercetări speciale ale realităţii social-juridice. Un alt exemplu clasic la acest capitol este traficul de influenţă. religioasă. şi în special. orînduirea de stat existentă. denumit contraînscris. dar şi tendinţa de dezvoltare a relaţiilor sociale. care a fost folosit în redactarea ei). concepţiile filosofoce. concepţii. Prin această ultimă referire. E. retrăiri. E)Această categorie atinge nu toate fenomenele existente în societate. Norma juridică are nu numai un conţinut.etc. Prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate vizînd un ansamblu de reprezentări. Frauda legii-constă într-o acţiune sau inacţiune ilegală făcută cu scopul de a evita aplicarea normelor juridice care sînt în mod normal aplicabile pentru a promova în mod ilicit unele interese. la apariţia unor norme juridice noi. interpretarea poate fi: a) literală. de rînd cu conştiinţa filosofică. mentalităţi ale unor colectivităţi umane. doar una poate fi adevărată. B)faptul de a-şi da seama.presupunerea că teza (soluţia) contrară ar fi adevărată. într-un fel sau altul de latura juridică a societăţii. etc. despre conţinutul dreptului. dar şi spiritul său. titluri de valoare. a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gîndirii. care reflectă condiţiile obiective de existenţă ale acesteia. a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin. deci. emoţii. prin care se atentează la drepturile şi interesele legitime ale oricărui subiect de drept. finalitatea urmărită de legiuitor. -Individuală-apare ca rezultat al influenţelor exercitate asupra individului de către existenţa socială şi de către existenţa individuală. Metoda logică Metoda logică de interpretare constă în utilizarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumente pe care se sprijină pentru stabilirea înţelesului unei norme. Ea cere ca norma să fie interpretată în intregul context al ramurii de drept căreia îi aparţine sau chiar a întregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv. nee nos distinguere debemus. Uneori informaţiile necesare pentru stabilirea cauzelor şi scopurilor elaborării unui act normativ sunt descrise în partea introductivă a actului normativ. Elementele ideologice constituie . În ambele sale forme (extensivă şi restrictivă) interpretarea ne dovedeşte existenţa unei relative nepotriviri între textul normei juridice şi conţinutul său. F)Ea este o categorie relativ independentă.Ele se manifestă atît în conştiinţa individuală. socialpolitice.Conştiinţă de clasă-parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. inclusiv în domeniul comerţului internaţional. cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social. asupra conţinutului. în interes material ori în alte interese personale. Organul de aplicare (judecătorul sau organul administrativ) trebuie să observe în activitatea sa textul legii. acele aspecte ale relaţiei sociale reglementate de norma juridică pe care legislatorul nu a voit să le includă în textul normei. Precum şi atitudinea statului. urmărinduse ca taxarea fiscală să se facă asupra preţului mai mic. aceasta este raportată nu numai la alte norme juridice concrete aparţinînd aceleiaşi ramuri sau diviziuni a dreptului. nu se realizează scopul. în funcţie de aceste condiţii. Necesitatea aplicării procedeelor sistematice de interpretare decurge din legătura indisolubilă. accesbile populaţiei. interpretarea normelor juridice este redusă la acest procedeu de interpretare. cu scopul de a evita plata integrală a taxelor vamale. -Profesională-este conştiinţa juridică a specialiştilor în drept. care nu poate fi îngrădit de nici o lege.Ea presupune nu numai cunoaşterea legilor. Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazul normelor incomplete. Una dintre cele mai principale concepţii este că conştiinţa include în sine 3 părţi componente: -elemente de ordin ideologic(ideologia juridică). care au fost respinse. Ea nu se pronunţă nemijlocit asupra valorii de adevăr şi. care.

etc. 3. care i-au în consideraţie condiţiile concret istorice ale vieţii sociale. că ea nu poate fi modificată sau abrogată decît printr-o altă lege. La elementele de comportament. influenţă reciprocă.atitudinea celorlalţi oameni faţă de drept. Principiul legalităţii în activitatea de elaborare a dreptului . -practica juridică-are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor de stat competente. formează subiectele legalităţii. adică posibilitatea aprecierii critice a comportamentului personalităţii. Legalitatea este şi o îndatorire fundamentală de natură constituţională. Cauzele existenţei nihilismului juridic: rădăcinile istorice. -reprezentările despre drept. cu specialişti teoreticieni. echitatea. de puterea cu care creează efecte obligatorii unele în raport cu altele. a altor organe sociale faţă de actele normative. de organismele sociale în general precum şi de către cetăţeni.se referă motivele juridice ale comporatmentului.Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu doar pedepsirea persoanelor. 46. în ultimă instanţă. care priveşte persoanele fizice şi juridice. psihologia socială. autoapricierea ei. Aspectele care influenţează nivelul culturii sînt: -instruirea juridică-este nevoie de cunoştinţe juridice. asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în societate. Orice ordine privind relaţiile sociale. Conţinutul conştiinţei juridice include 4 tipuri de relaţii de apreciere: -faţă de drept şi legislaţie. -agitaţia juridică-se realizează prin diferite mijloace. unor reguli.atitudinile faţă de drept ale întregii societăţi. conformitatea comportării oamenilor ce întră în aceste relaţii cu prevederile normelor. dar importanta hotărîre o are elementul volitiv. trebuie să respecţi legile în vigoare şi să lupţi loial pentru altele noi mai bune. de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei funcţii contibuie toate elementele. reeducarea lor în spiritul respectării legilor. B) însuşirile calităţilor profesionale. politologii. Caracterul organizat. ale realităţii obiective prin prisma unor activităţi juridice. care se formează prin analiza ştiinţifică a dezvoltării politicojuridice a societăţii şi conţine o caracteristică conceptuală despre necesitatea reglementării juridice. ordinea de drept este o stare a organizării şi aranjării efective a vieţii sociale. în special respectarea supremaţiei legii. etc. a. Elementele psihologice includ: sentimentele.ideologia juridică. -particularităţile psihologice. care include următoarele elemente: -interesul public. de drepturi şi obligaţii. convingeri caracteristice anumitor grupuri sociale. care rezultă din locul lor în structura societăţii.cum ar trebui să fie dreptul în viitor. să respecte procedura de elaborare a actelor normative. Dreptul pozitiv. tradiţii.instruirea juridică a individului. C) simţul responsabilităţii pentru urmările activităţii sale. Într-un stat de drept aceste norme juridice. C)Cultură fizicădezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică. Se vor avea în vedere numai acele relaţii sociale ce necesită o anumită intervenţie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea socială. Ierarhia actelor normative este determinată de forţa lor juridică. Legalitatea şi oportunitatea. în interacţiune. c-onsecinţele perioadei sovietice. o aşezare a relaţiilor sociale în baza normelor juridice.Sînt jurişti care nu cunosc toată materia normativă. 3. Cultura juridică se află în strînsă legătură cu alte ramuri şi sfere ale culturii: socială. 2. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea prevederilor care fixează măsurile principale. -faţă de comportamentul juridic al celor din jur şi obiectivele activităţii lor. Definiţie:Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică. ci urmăresc.valorizare-prin intermediul ei fenomenelor şi acţiunilor umane li se atribuie o anumită semnificaţie. şi ale unui anumit grup social. televiziune. care include o înaltă conştiinţă juridică. faţă de persoanele care le-au încălcat se aplică sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. Subiectele legalitătii sînt pesoanele fizice precum şi persoanele juridice (organe de stat. reprezintă finalitatea reglementării juridice. calitative şi efective. cît şi atunci cînd legile sînt aplicate relaţiilor vii dintre oameni în corespundere cu sensul lor adevărat şi cu conştiinţa juridică. economiştii.măsurile ce trebuie luate pentru cel care încalcă normele de drept. în presă. -sistemul de drept în care au dominat metodele de comandă. nivelul conştiinţei sociale. Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat. Prin psihologia juridică se realizează: -obiceiurile şi tradiţiile. Supremaţia legii faţă de celelalte acte normative.). De noţiunea legalităţii este strîns legată noţiunea de ordine de drept (ordine juridică). trebuie să fie emanaţia democratică a voinţei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite. Ideologia juridică apare ca un proces de descoperire a conştiinţei teoretice de coordonare şi punere în concordanţă a diferitelor interese sociale prin atingerea compromisului social. atît elementul raţional. menite să asigure egalitatea în faţa legii.Cauzele de bază ale existenţei nihilismului juridic. Nihilismul juridic. constituie o condiţie pentru existenţa legalităţii. relaţii sociale reglementate prin aceste norme. conştiinţa juridică are un caracter creativ. alte organisme sociale) care trebuie să aibă o conduită conformă cu prevederile legale. să le dea forma juridică prevăzută de lege. criza legislativă şi mecanismul imperfect de punere în aplicare a legilor adoptate. organele de stat. Prezintă o importanţă deosebită respectarea legii de către organele forţei publice (armata.care neagă valoarea socială şi personală a dreptului şi care îl consideră ca o metodă mai inferioară de reglementare a relaţiilor sociale. 2. aprecierea faptului dacă aplicarea unui act normativ. rolul inferior al instanţelor judecătoreşti şi în general al dreptului. etc 47 Conceptul. Şi cultura juridică poate fi divizată în: -Individuală. conform unui plan. probleme cum ar fi:problema privatizării. procuratura. iar persoanele fizice şi juridice. Unitatea legalitaţii derivă în ultimă instanţă din unitatea şi unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran. repartizarea puterii. Prin această cultură juridică include doar ceea ce este progresiv. politică. drepturi şi obligaţii etc. problema criminalităţii minorilor. ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman.Ideologia juridică se formează sub influenţa nemijlocită a politicii statului. Caracterul sistemic. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. ordinea de drept înseamnă o rînduială. de muncă. în asigurarea unei înalte organizări şi ordini de drept a societăţii. cît şi cel afectiv. drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. obiect al legalităţii. cît şi cultura juridică lasă de dorit. cînd e cazul. În procesul reglementării juridice nu se pune problema de a reglementa toate relaţiile sociale. constituţiile şi alte acte normative cu caracter democratic purtau un caracter doar declarativ şi nu reaol. 2. intoleranţa faţă de faptele ilicite creează o înaltă dispoziţie psihologică. 3. voliţiunile cu privire la:dreptul în vigoare într-o anumită societate la un moment dat. actele normative secrete şi semisecrete. -Funcţia de apreciere. în temeinicia ordinii de drept. se mai numeşte legalitate. legalitatea. Educaţia juridică. ci numai în ansamblu. cît şi practicieni în diverse probleme. o atmosferă de stimă faţă de drept şi formează conţinutul principal al psihologiei juridice. neparticiparea lor la viaţa politică şi juridică. pentru: A) cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale. sentimentele. . exprimînd suveranitatea poporului. O cerinţa fundamentală a legalităţii în activitatea normativa este respectarea ierarhiei actelor normative. cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni.Ideile ştiinţifice şi concepţiile ideologice promovate la nivelul întregii societăţi influenţează asupra procesului de elaborare şi de realizare a dreptului. să aplice legile şi celelalte acte normative ori individuale. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către organele statului. modul de organizare şi desfăsurare a activităţii de stat.etc. justiţia. că legea nu este subordonată nici unui act normativ (în afară de subordonarea legilor ordinare faţă de Constituţie). caracteristice grupurilor sociale. Regulile de funcţionare a conştiinţei juridice: 1. m. principiul legalităţii nu poate fi opus principiului oportunităţii legii. 2. caracterul represiv al legislaţiei. caracteristice culturii juridice. obiectul ei. reprezintă o anumită aşezare sau succesiune a acestora. cît şi pentru societate. Particularităţile ordinii de drept sunt: 1. Garantarea din partea statului. Caracterul strict determinat. prin care o bună parte din membrii societăţii erau lipsiţii total sau parţial. urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică. Cuvîntul ordine. în formarea culturii generale a omului. normele juridice ce trebuie respectate. viaţa socială este condiţionată de următorii factori de bază: norme sociale.etc. Democratismul subiectului de drept îşi află determinarea şi în unitatea şi unicitatea legalităţii. Termenul cultură are mai multe semnificaţii şi anume: A) totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. care se manifestă atunci cînd create legi noi. şi.La elaboarea ideologiei juridice participă juriştii. 4. Toate acestea nu reprezintă un scop în sine.. 3. pentru comportamentul personal. Conţinutul conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are drept conţinut ideile. Caracterul stabil 6. ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor juridice. 4. Cu alte cuvinte. a legilor dar şi a actelor normative subordonate legii precum şi a actelor concrete de aplicare. să-şi pună în valoare aptitudinile. ce rezultată din atitudinea de respectare a legilor. Starea de ordine în desfăşurarea raporturilor sociale. Pe baza elementelor psihologice se formează acele ideologice.De aceea trebuie făcută diferenţiere între cunoştinţe profesionale şi obişnuite. d. Legalitatea se defineşte ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte. Legalitatea. iar ideologia influenţează asupra formării psihologiei. principiul supremaţiei legii ca formă a legalităţii. cerinţele şi garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept a) Conceptul legatităţii Respectarea normelor de drept constituie o condiţie necesară pentru realizarea prevederilor dreptului. pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă. În cazul violării legii. deoarece ea înglobează nu numai elementele social-psihologice. precum şi despre principalele fenomene juridice(dreptul. dispoziţiile legate cu dreptul. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. dar şi corectarea. implică respectarea Constituţiei. precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori. avînd în vedere că libertatea unui individ trebuie să permită şi libertatea celorlalli indivizi în societate. această odine este stabilită şi reglementată de către normele juridice. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. -faţă de organele de ocrotire a normelor de drept şi activitatea lor. -de grup-cointeresarea membrilor grupului. dispoziţia internă şi pregătirea de a acţiona. Prin legalitate se înţelege respectarea întocmai a Constituţiei. care prin convingere să-şi creeze deprinderea de a respecta legea.Principiul unităţii. B)Om de cultură-persoană cu un nivel intelectual ridicat. probleme locative şi funciare. legilor. -simţurile. Principiile ordinii legale: 1.Aceste elemente alcătuiesc alcătuiesc elementele ideologice şi cele psihologice care se intersectează cu poziţia volioţională a omului. culturale ş. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul poate să facă. în jurul căreia gravitează toate celelalte instituţii juridice. în condiţii date este sau nu oportună.emoţiile.etc. trebuie să te eliberezi lăuntric prin obligaţia personală benevolă şi să cauţi libertatea numai prin lege. Elementele psihologice şi ideologice servesc drept bază pentru elementele de3 comportament uman. fixate în sarcinile statului. Unitatea legalităţii constă în faptul că legea este şi trebuie să fie aceeaşi pe întreg teritoriul statului şi pentru toate subiectele de drept. religioasă. înseamnă că toate celelalte acte sînt subordonate legii.bazele constituţionale ale statului. În societatea noastră atît educaţia juridică. Ei trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile lor. posibilitatea de a folosi dreptul. etc. ale statului în conducerea vieţii economice.Se fac emisiuni privind cele mai stridente teme.Ea se realizează mai ales cu ajutorul elementului raţional. a organelor de stat. oamenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectat în societate. celorlalte acte normative şi a actelor juridice concrete date în baza lor.cere organelor statului ce emit acte normative să nu-şi depăşească competenţa. În fiecare zi la radio. ai colectivului. obligate să respecte aceste norme. a dreptului. de reglare a conduitei umane. -Autoeducaţia-reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului necesare în orice domeniu de activitate. ea este asigurată de către stat. cînd este vorba de lucruri. insuflare. Unitatea legalităţii nu exclude ci şi presupune cunoaşterea şi luarea în seamă a condiţiilor concrete.În dependenţă de ea se stabileşte şi răspunderea juridică. Acestea conţin trăiri emoţionale referitor la fenomenele juridice. care au fost formulate în diferite grupuri sociale sub influenţa atitudinii lor psihice faţă de drept. în rezultatele muncii comune. pentru a se putea orienta în diverse relaţii sociale şi un comportament conform legii.activitatea normativă . 5. obiecte. -Funcţia normativă. determinată prin poziţia parlamentului ca putere legislativă.În orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie. imperfecţiunea -exercitării justiţiei. poliţia). care este cu adevărat utilă atît pentru individ. slujire legii ca una dintre valorile supreme juridice. Principiul libertăţii individuale permite cetăţeanului în statul de drept să-şi exercite capacităţile sale creatoare. pentru crearea ordinii de drept. Psihologia juridică are o importanţă mai mare la nivelul conştiinţei juridice individuale. politice.Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului. emoţiile. a particularităţilor locale pentru o mai bună aplicare a normelor juridice. neconcordanţa dintre noile şi vechile reglementări juridice. adică anumite deprinderi. Respectarea normelor juridice exprimă atitudinea cetătenilor. Funcţiile conştiinţei juridice: -Funcţia de cunoaştere-cunoaşterea şi înţelegerea elementelor vieţii sociale. -metodele formării reprezentărilor-prin influenţă. Un alt moment important este pregătirea continuă a specialiştilor în domeniul dreptului. ci ceea ce este interzis să facă.Se organizează întîlniri la locul de trai. b) Cerinţele fundamentale ale legalităţii: 1.Important e ca aceşti cetăţeni să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei.este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii. ca componenţă a ordinii sociale.În calitate de categorie juridică ea este mai largă. La fel psihologia juridică exprimă atitudinea psihică a persoanei faţă de drept şi instituţiile juridice. iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative. Simţul convingerii în justeţeea legii.o direcţie a gîndirii politico-juridice.Conceptul de cultură şi educaţie juridică. motivele activităţii unor grupuri sociale determinate. Corolarul legalităţii în statul de drept îl reprezintă respectarea drepturilor omului instituţie juridică centrală. Aşadar. valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standart de comportament.

Răspunderea derivă din sancţiunea pe care legislatorul o prevede în conţinutul normei.De toate acestea răspund organele:procuraturii. întărirea disciplinei de stat creează condiţiile necesare unei respectări stricte a normelor juridice. Sancţionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi acţionat liber în încălcarea ordinii de drept. civile etc. dar s-a creat un pericol al producerii lui. Legătura cauzală între faptă şi rezultat. o constatare oficială.creşterea permanentă a bunăstării materiale a maselor. politice. deşi trebuia să le prevadă (este vorba de neglijenţă). . morale. 5. Pe lîngă această cerinţă. să lupte împotriva tergiversărilor şi birocratismului.democratizarea sistemului politic în întregime. Dacă ultimele două conferă persoanei calitatea de subiecte de drept şi. Aceasta reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a da seama în faţa organelor jurisdicţionale pentru faptele ei ilicite.etc. O cerinţă fundamentală a legalităţii destinată deopotrivă organelor de stat. religioase. anume ea este scopul reglementării juridice. Conduita ilicită prezintă în forme şi intensitate diferită un pericol social. să păstreze secretul de serviciu etc. realizată de organe de stat cu atribuţii bine determinate. atît pentru ceilalţi cît şi pentru societate în general. în numele oportunităţii nu se admite un act ilegal. Deci inacţiunea poate fi considerată ilicită numai atunci cînd această persoană avea obligaţia juridică să acţioneze într-un anumit fel şi ea nu a acţionat ca atare. într-o formă sau alta. iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale.). dacă ele au fost nesocotite. precum şi faţă de urmările acestei fapte. abaterea disciplinară. un om atentează la cinstea. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept sunt generale şi speciale: Garanţiile generale: 1. organizaţii obşteşti(ONG-uri). Dolul este direct sau propriuzis. Conduita ilicită este o primă condiţie. sancţiunea juridică este mai gravă. controlul de stat) etc. principiul oportunităţii presupune stricta respectare a legalităţii.etc. După natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun. Tot în dreptul penal. decesul sau vătămarea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu. religioasă. organele securităţii statului. să agraveze sau să atenueze urmările. Conduita umană se manifestă prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei. Rezultatul conduitei ilicite. O primă condiţie pentru a fi subiect al răspunderii juridice este ca persoana fizică să aibă capacitate de răspundere. fapte care au fost săvîrşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu serviciul. faptul ilicit cu urmări materiale (omorul. cea dintîi (capacitatea de a răspunde) atribuie subiecţiilor de drepturi calitatea de subiecţi pasivi ai răspunderii juridice. se încheie un act fără şă se respecte condiţiile legii. de aceea sau creat normele morale. c). difiniţie care poate fi. culpa nu desemnează o anumită formă a vinovăţiei.Principiul oportunităţii (cerinţa) impune studierea atentă a particularităţilor şi împrejurărilor în care urmează să se aplice actul normativ. Fapta (conduita) ilicită. avînd şi un caracter obligatoriu. este asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. deşi răspunderea juridică şi sancţiunea pot fi considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social. drepturile şi libertăţile cetăţenilor. politică. 4. pe lîngă aprecierea socială (din partea unui colectiv a opiniei publice). respectarea legilor şi a altor acte normative care reglernentează activitatea personalului încadrat în muncă şi stabileşte obligaţiile lor de serviciu. implicit prin mijloace juridice. Subiecte ale răspunderii juridice sînt atît persoane fizice. Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudiciu. onoarea şi integritatea corporală a unui alt om). Vinovăţia (numită şi culpă sau vină). adică atingerea valorilor apărate de stat. Formele vinovăţiei sînt intenţia şi culpa. Fapta (conduita) ilicită. iar această conduită este apreciată în mod negativ.infracţiuni de pericol. În timp ce primele cinci condiţii. pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileşte comiterea faptei. Stabilirea concretă a răspunderii juridice presupune. infracţiunea. precum şi prevenirea şi înlăturarea tuturor încălcărilor de drept constituie garanţiile legalităţii. Garanţii speciale: -Garanţii organizatorice-măsuri cu caracter organizatoric care permit consolidarea legalităţii. 1. O cerinţă de bază a legalităţii este asigurarea disciplinei de stat. cea din urmă şi anume existenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică. cele de natură economică) sau subiective (vizînd calitatea conştiinţei juridice a individului). ci solicită asigurarea condiţiilor realizării lor practice şi îndeosebi apărarea lor eficientă. combaterea faptelor ilicite. legea stabileşte în anumite cazuri răspunderea juridică chiar dacă rezultatul vătămător nu sa produs. 4. intenţia este indirectă. Omul trăieşte în societate. să execute rapid şi exact ordinile şi dispoziţiile superiorilor săi. deoarece face posibilă stabilirea sancţiunii. Inacţiunea este abţinerea de la o acţiune pe care persoana este obligată prin lege să o îndeplinească. sînt condiţii pozitive. elementele necesare care caracterizează producerea acţiunii şi să înlăture elementele accidentale. pentru menţinerea echilibrului în societate.cointeresarea maselor în rezultatele muncii lor. dar nu suficient al răspunderii. ca un sistem coerent. 4. Acestea constau în factorii care asigură respectarea tuturor actelor normative creînd totodată condiţiile prevenirii şi înlăturării faptelor ilegale. condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întîrzie efectul. Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvîrşirea cu vinovăţie a unei fapte antisociale. Această cerinţă a legalităţii. cineva preferează înjurii la adresa unei persoane. 2. deşi cunoştea semnificaţia lor socială negativă şi a vrut ca aceste urmări să se producă. exteriorizată a omului. legea obligă conducătorul auto eare accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate de spital. dar şi masele largi de oameni.Societatea are nevoie de ordine de securitate şi de justiţie. Răspunderea socială este o categorie mai largă. astfel cum este utilizat în drept. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui.Acţiunea. organele afacerilor interne. Termenul "răspundere". Astfel răspunderea juridică a fost. stimulează atitudinea de respectare a legii. Dolul presupune întotdeauna intenţia de a păgubi. cît şi persoana juridică. iar cele lipsite de astfel de urmări (insulta. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al răspunderii jnridice. credem. Ordinea legală este rezultatul final al legalităţii. pentru ca pe această bază să se stabilească cum să fie aplicat acest act excluzînd formalismul în aplicarea dreptului. disciplina de stat presupune ca personalul să execute exact atribuţiile sale de serviciu. Prezentă în toate ramurile dreptului. În dreptul penal. Astfel. Conceptul şi definiţia răspunderii juridice. Rezultatele conduitei ilicite vizează consecinţele săvîrşirii ei. Sancţiuneă nu vizeaza decît un aspect al răspunderii reacţia societătii. Răspunderea socială care cuprinde întreaga sferă a realizării normelor ia forma răspunderii politice. Viaţa socială nu poate să existe fără răspundere. activitatea politică. care exprimă voinţa poporului. o sarcină. Răspunderea juridică este o formă specifică a răspunderii sociale. juridice. Dacă răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere. Răspunderea juridică se distinge de celelalte forme de răspundere socială prin faptul că vizează obligaţia de a da seama pentru încălcarea normei de drept. (De exemplu. Prin natura sa de subiect colectiv. la raportul juridic. este o altă condiţie a răspunderii juridice.neglijenţa. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie să le rezolve poporul republicii noastre determină creşterea importanţei respectării normelor juridice şi a asigurării acesteia. iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă. deşi caracterul ilicit al unei conduite este strîns legat de rezultatul ei vătămător. care este un element necesar. . Ca formă specifică a capacităţii juridice capacitatea de a răspunde se deosebeşte de capacitatea de folosinţă şi de aceea de exerciţiu. 2. Sau răspunderea juridică a fost definită ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care. Subiectul răspunderii juridice. reţinînd circumstanţele exacte ale cauzei. care asigură ordinea de drept promovînd legalitatea. aceste garanţii operează cumulativ.Garanţii sociale-la întărirea legalităţii participă nu doar organele de stat. În dreptul civil. Fapta ilicită constă într-o comportare nepermisă. calomnia) . problemele căsătoriei şi familiei. . suveranitatea şi independenţa poporului. deci are o conduită ilicită exprimată printr-o acţiune. care are ca obiect sahcţiunea juridică. fie că sînt generale (cum ar fi natura democratică a societăţii) sau speciale (de exemplu. sau prevăzîndu-le. Vinovaţia este o altă condiţie (o condiţie subiectivă) a răspunderii juridice. Gradul de pericol social delimitează formele răspunderii juridice: penale.). A doua condiţie vizează capacitatea ei de a acţiona ca fiinţă liberă. Temeiul răspunderii juridice şi condiţiile 48. dintre astfel de fapte ilicite. Nu poate fi disciplinat un funcţionar care nu îndeplineşte prevederile legale. Aşa cum subliniem. Terminologia folosită mai sus a fost consacrată în dreptul penal. încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. Răspunderea juridică constituie cadrul juridic de realizare a sancţiunilor juridice. deşi cunoaşte exigentele legii şi valorile apărate de ea. neachitarea unei datorii în termenul prevăzut. ele nu se confundă ci reprezintă două noţiuni diferite. Pentru a înlesni înţelegerea conceptului de răspundere juridică este necesar să amintim că ea a fost definită de foarte mulţi autori prin referire.imprudenţa. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere morală. admimstrative. respectiv. Distincţia dintre intenţie şi culpă are în dreptul penal importanţă practică. dacă autorul prejudiciului a prevăzut urmările faptei sale ilicite. 3. 5. este derivat din verbul latin "respondere". ci vinovăţia cu toate formele ei. Legalitatea rezultă din garanţiile sale. este negativă. Un act nu poate fi oportun dacă nu este pe deplin legal. de pildă definită. acceptată.Răspunderea juridică parte integrantă a răspunderii sociale. fără rezultate concrete vătămătoare. Încălcarea legii atrage răspunderea juridică numai dacă autorul ei a acţionat cu vinovăţie.Garanţii ideologice-cetăţenii statului sunt patrioţi şi respectă legile statului. participarea largă a diferitor partide şi mişcări politice la soluţionarea chestiunilor de stat şi obşteşti.dol (intenţia). în conformitate cu legea. 3. pentru că ea se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din toate variantele posibile. politice. Acest verb înseamnă a răspunde dar în acelaşi timp şi a plăti o îndatorire. Legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultat. prin aplicarea sancţiunilor juridice. răspunderea şi sancţiunea sînt două faţete ale aceluiaşi fenomen social. Ansamblul condiţiilor obiective şi subiective care asigură respectarea strictă a legilor şi a tuturor actelor normative bazate pe lege. La rîndul ei. etc. daunele societăţii sau unui individ. Conduita ilicită se produce prin acţiune sau inacţiune. dacă din punct de vedere psihologic se manifestă ca o persoană normală. (De exemplu. nerespectarea normelor sociale provoacă consecinţe negative. posibilitatea de a-şi exercita direct aceste drepturi. Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător.Garanţii politice-Suveranitatea şi independenţa poporului. apărarea drepturilor cetăţenilor. în funcţie de gradul de vinovăţie al autorului faptei ilicite. Răspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun. juridică. juridice etc. persoana juridică răspunde numai sub formă civilă sau administrativă. 50. Dolul direct are înţelesul dorinţei de al păgubi pe altul. instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept. Aprecierea conduitei constă în confruntarea ei cu modelul de conduită stabilit de diferite categorii de norme existente în societate (morale.Doar prin intermediul normelor juridice sint reglementate cele mai importante laturi ale vieţii sociale:economia. face parte tentativa. mişcarea lui voluntară către un scop anumit. nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constituţie şi legi.Garanţii economice-sistemul economic de piaţă care are ca bază proprietatea publică şi privată. speră în mod uşuratic să nu se producă (este vorba de imprudenţă). De exemplu. este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii sale (acţiunea sau inacţiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). mai promptă şi mai eficace. Importanţa rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este acelaşi în toate ramurile de drept. religioase. în primul rînd. relaţiile patrimoniale. rolul sporit al întregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat. răspunderea penală ori cea disciplinară sînt operante numai în cazul persoanelor fizice. îndeosebi în cazul faptelor materiale. Organul de stat împutemicit să stabilească forma de răspundere trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală. În dreptul penal şi administrativ. fapte care stau sub controlul conştiinţei sale. Dar. 1. Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea. Fie că sînt obiective (de exemplu. prezintă o deosebită importanţă ca element dovedit pentru faptul ilicit.instanţele judecătoreşti. avem de a face cu intenţia directă. de aici decurge şi necesitatea întăririi şi asigurării tot mai eficiente a legalităţii. cu alte cuvinte. În situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei. Se mai distinge şi categoria infracţiunilor de punere în primejdie (conducerea unui automobil în stare de ebrietate). 2. sancţiunea juridică constituie obiectul ei. Subiectul răspunderii juridice este persoana faţă de care se exercită constrîngerea de stat prin aplicarea de sancţiuni juridice. ai raportului juridic de constrîngere. 4. contravenţia. atingerea onoarei şi demnităţii unei persoane). sustragerea de la executarea serviciului militar obligatoriu. neîngăduită de lege. 5. 3. ca un raport de constrîngere.permanent îşi ridică nivelul cultural şi intelectual. În dreptul civil intenţia este denumită "dol". stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. prejudiciul. Formele culpei civile (vinovăţia în dreptul civil) sînt denumite: . Acţiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. în dreptul civil răspunderea juridică survine numai atunci cînd s-a produs rezultatul ilicit. Rezultatul. se nasc ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrîngerii de stat. este voinţa conştientă. Legalitatea şi disciplina de stat. iar un asemenea conducător fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legii etc. organizaţiilor obşteşti ci cetăţenilor. caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede urmările faptei sale. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială. furtul) constituie aşa-numitele infracţiuni de rezultat.sînt apărate interesele societăţii. tîlhăria. Spre deosebire de sancţiunile morale. şi nu numai ca obligaţie de a suporta sancţiunea sau şi de a raporta prejudiciul. Prin conduită ilicită se înţelege o acţiune sau inacţiune care contravine normei juridice. Disciplina de stat impune. considerată admisibilă Pentru angajarea răspunderi juridice trebuie să existe o seamă de condiţii: 1. -Garanţii juridice-mijloace juridice cu ajutorul cărora se duce lupta contra infracţiunilor şi se restabileşte legalitatea şi ordinea legală. Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta ilicită săvîrşită de ea.

sau sănătatea sa. . realizată prin forţa de constrîngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine. nişte idei călăuzitoare. H. Acestea sunt: 1. Cauzele care exclud şi cauzele care înlătură răspunderea juridică Există anumite împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică. Răspunderea reparatorie vizează anularea consecinţelor prejudenciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea făptuitorului la acţiunea de a da sau a face în beneficiul păgubitorului. Cu toate că acest principiu este formulat în materia dreptului penal. Starea de extremă necesitate. De aici distingem în dreptul civil răspunderea cu caracter reparator (sancţiuni reparatorii). ce conţin anumite reguli de implimentare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. Principiul răspunderii personale care cere ca răspunderea juridică să fie strict legată de persoana care a produs fapta ilicită. Persoana poate fi trasă la răspundere numai în cazul că i-a fost dovedită vinovăţia. Forţa majoră. în afară de formele concrete pe care le cunoaşte. neîntemeiată de preîntîmpinare a rezultatului păgubitor. ca şi principiile generale ale dreptului joacă un rol călăuzitor pentru instituţia de răspundere juridică. îndreptat împotriva sa. reprezintă sancţiuni cumulative care se aplică în cadrul răspunderii juridice penale). I. născut ca urmare a săvîrşirii acţiunii. nici cu societatea. săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. retrogradări. valabile pentru toate aceste forme. . încălcarea de către unitate a dreptului salariatului la ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii personale. a deputaţilor. Formele răspunderii juridice. care nu sînt legate de obligaţii contractuale. 8. o singura răspundere. Riscul nu este întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul provocării unui dezastru ecologic sau social. De respectarea acestui principiu depinde şi efectul educativ al răspunderii juridice. ci doar constrîngerea căreia nu i-a putut rezista. confiscări etc. E. Fapta săvîrşită cu vinovăţie. De aceea există mai multe feluri (forme) de răspundere juridică. alienaţie mintală. Penală. din neglijenţă sau imprudenţă. g) Răspunderea materială-este un model de răspundere reglementat de normele dreptului muncii pentru comiterea unui prejudiciu material cauzat prin comportarea ilicită de către o parte a raportului juridic de muncă celeilalte părţi în procesul de muncă la întreprinderi. Eroare de fapt. Se consideră că aplică legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea. Civilă. reduceri de salarii. există şi principii care sînt proprii unei anumite forme de răspundere. clasificare făcută de Nicolae Popa: . Principiul răspunderii personale implică şi regula că autoul faptei ilicite nu poate fi sancţionat decît o singura dată pentru aceeaşi faptă (non bis in idem). Chiar şi atunci. de interes major atît pentru individ. . tot aici. . Principiile răspunderii juridice. Constrîngerea fizică sau psihică-Nu orice constrînjere exclude responsabilitatea persoanei. Principiul celebrităţii tragerii la răspundere juridica.Imprudenţa înseamnă prevederea rezultatului păgubitor al faptei ilicite cît şi speranţa uşuratică. Legitima apărare. B. Tărăgănarea răspunderii poate provoca o neîncredere în capacitatea statului de a lua măsurile respective faţă de răufăcători. dar cu un pericol social mai redus în raport cu infracţiunea se numeşte contravenţie. Materială. c)Răspunderea administrativă. imediat.o singură violare a normei. e)Răspunderea constituţionalărăspunderea Guvernului în faţa Parlamentului. Fapte ilicite civile. a altei persoane ori un interes public de la un pericol emitent care nu poate fi înlăturat altfel. A. pentru a se evita situaţia că. Nu va fi trasă la răspundere nici persoana care la momentul săvîrşirii faptei ilicite se afla în stare de responsabilitate. amenda sau închisoarea şi confiscarea averii. dispune de un şir de principii. salariatul a cauzat prejudiciu angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. În esenţă. instituţii.care se aplică pentru concedierea neligitimă din muncă. pagube produse din vina şi în cadrul activităţii profesionale. acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe sancţiuni care prin natura lor sînt identice. 2. 5. avertisment. răspunderea este stabilită de organele administraţiei de stat sau de judecată. Esenţa acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor răspunderii juridice. 12. şi din cauza unor boli psihice cronice. raport ce se stabileşte între stat şi infractor. Familială. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privaţiune de libertate). antrenează răspunderea materială. . De asemenea. destituirea din funcţie. Fapte ilicite civile care constau în neîndeplinirea unor obligaţii ce derivă din contract. transfer disciplinar. fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. 52 Caracteristicile răspunderii juridice principiilor Răspunderea juridică. Realizarea funcţiei fireşti de protecţie administrative-juridică a valorilor sociale prin intermediul normei materiale de drept . Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infracţiune îl constituie pericolul social pe care îl prezintă. care pot aplica sancţiuni administrative: avertisment. dar mai ales practică.Răsp. Aplicarea acestui principiu implică tragerea la răspundere la timpul potrivit.cînd fapta are loc datorită unor împrejurări străine şi neaşteptate.Răsp. de a-i aplica sancţiunea prevazută de legea penală şi de al constrînge să o execute. Constrîngerea fizică sau psihică. În afară de principiile generale ale răspunderii juridice. a activităţii didactice. -răspunderea administrativă. sau principiul proporţionalizării sancţiunii în raport cu gravitatea faptei. în repararea prejudiţiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite. reţinerea eliberării carnetului de muncă. a) Răspunderea civilă survine în urma încălcărilor normelor dreptului civil. Constituţională. Aceste fapte ilicite constituie temeiul răspunderii contractuale. militare etc. . Procedura contravenţională:noţiune. F. În principiu. sarcini Procedura contravenţională cuprinde totaliatea normelor juridice procesuale. Alţi autori consideră că răspunderea juridică se clasifică în: .Răsp. Reţinerea infractorului. Riscul întemeiat. .Principiul . Principiul justiţiei sancţiunii. Răspunderea reparatorie este şi materială. în limitele cîştigului mediu lunar sau ale salariatului de funcţie pentru trei luni. Principiul prezumţiei de nevinovăţie în stabilirea răspanderii juridice.Răsp. Acest principiu necesită o corectă alegere a normei juridice sub a cărei incidenţă intră fapta ilicită. G. scop. o daună unei persoane). confiscare etc. al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a atrage la răspundere pe infractor. Legitima apărare-în stare de legitimă apărare se află persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. iar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile şi inacţiunile sale de a le dirija. răspunderea reiese şi din fapta altuia ori din acea produsă în comun cu altul. Principial raspunderii pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Criteriile de clasificare a formelor răspunderii juridice în doctrina contemporană Compararea şi delimitarea formelor răspunderii juridice prezintă importanţă teoretică. Eroare de fapt. etc.Răsp. narcotică. ci prin săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daună). 53. decît dacă este vinovat şi numai în limitele vinovăţiei sale. care cuprind o sferă vastă de fapte ilicite civile. Riscul întemeiat-Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. Problema dacă persoana respectivă este vinovată cu sau fără intenţie. Conform acestui principiu se presupune că ceva fără să fi fost dovedit există cu adevărat.răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituţională a Parlamentului). vîrsta fragedă. aplicată în vederea restabilirii ordinii de drept. Scopul tragerii la răspundere civilă constă.Răspunderea deplină-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material în volum integral. nici o persoană nu poate răspunde pentru fapta ilicită a altuia. Neglijenţa înseamnă neprevederea rezultatului păgubitor. Formele de sancţionare în cazul săvîrşirii infracţiunii pot fi privarea de libertate. indiferent de particularităţile fiecăreia dintre ele. reprezintă răspunderea disciplinară. este necesar ca autorul sau o altă persoană să fie ameninţată cu un pericol grav care nu poate fi înlăturat. care poate fi limitată şi totală. d) Răspunderea disciplinară. cînd în funcţie de situaţie.decăderea din drepturile părinteşti.răspunderea penală. al altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav dreptul celui atacat sau interesul public. nu conduce cu acţiunile ori inacţiunile sale. Iresponsabilitatea-starea psihică a unei persoane care nu înţelege. Comercială. Forţa majoră. 4. 7. atunci nu se mai obţin efectele dorite nici în raport cu persoana ce a încălcat legea. Orice răspundere juridică are un temei. o singură încălcare a normei de drept nu trebuie să determine decît o singură sancţiune juridică. Recuperarea prejudiciului depinde de modalitatea de răspundere materială. Discilpinară. ca fază a aplicării dreptului. deoarece. Desconsiderarea conduitei prescrise şi alegerea conduitei care nu ţine cont de interesul şi valorile ocrotite de lege atrag răspunderea juridică. cît şi pentru societate. nu o încalcă nici aplicarea sancţiunilor cumulative în cadrul aceleeaşi forme de răspundere juridică (de exemplu: închisoarea şi amenda. interzicerea unor drepturi. -răspunderea disciplinară. Iresponsabilitatea. Cînd e vorba de o constrîngere psihică. societăţi sau instituţii de către propriul personal sau membrii acestora. Există şi răspundere materială a unităţii faţă de salariat. dacă o persoană a fost acuzată pe nedrept. stabilirea naturii juridice a răspunderii în fiecare caz concret priveşte calificarea juridică a situaţiei de fapt. În cazul contravenţiilor. ea se circumscrie numai pentru ceea ce a săvîrşit autorul. .Răsp. integritatea corporală. a unei tulburări psihice temporare sau patologice. amendă. organizaţii. Patrimoniaşlă a membrilor cooperatori. toxică. Asemenea fapte se cheamă abateri şi se sancţionează cu: mustrare. . amenda penală.Răsp. . precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi a se supune sancţiunii. Starea de extremă necesitate-este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa. dispare şi efectul educativ al răspunderii juridice. 3. Cumulul difentor forme de raspundere juridică faţă de aceeaşi persoană şi cu privire la aceeaşi faptă nu încalcă această regulă. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii. încălcarea îndatoririlor profesionale de către acele persoane cărora le revin anumite atribuţii şi obligaţii în cadrul producţiei. denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc.Răsp. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de amenunţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere.răspunderea civilă. 2. care pot fi împărţite în două categorii: 1. Nu este în stare de extremă necesiatate persoana care în momentul săvîrşirii faptei îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. nu poate să-şi dea seama de consecinţele faptelor pe care le săvîrşeşte. Dacă aplicarea sancţiunilor. apare în urma încălcării normelor dreptului administrativ. suspendări din funcţie. ştie sau trebuie să ştie care sunt consecinţele negative nu are importanţă. Pagubele provocate unei organizaţii. 54. care se numesc infracţiuni. în momentul săvîrşirii ei. .. din intenţie. Aceste principii vor fi elucidate în cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului.autorul nu cunoaşte anumite împrejurări de care depinde caracterul ilicit al faptei. 6. D. material şi real. Răspunderea penală este definită ca un raport juridic de constrîngere. Se aplică asemenea răspundere pentru: prejudiciul cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică. f) Răspunderea familială. în forma legalităţii incriminării şi sancţionării "Nullum crimen sine lege" şi "Nulla poena sine lege”este valabil pentru toate formele răspunderii juridice. în condiţiile în care există posibilitatea şi obligaţia prevederii. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fără stabilirea răspunderii juridice care îi revine. răspunderea Preşedintelui Republicii Moldova.Răspunderea limitată-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material cauzat de el.Răsp. Un moment important este ca persoana să nu întreacă limitele legitimei apărări. Reţinerea infractorului-Nu constituie o faptă ilicită acţiunea persoanei. un fundament. Principiul operativităţii răspunderii juridice-aplicarea sancţiunii reprezintă reacţia societăţii prin forţa de constrîngere a statului faţă de faptele ilicite. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social. . pentru trecerea timpului să nu mai existe posibilitatea tragerii la răspundere. comune pentru toate formele de răspundere juridică. Principiul justiţiei sancţiunii înseamnă totdeauna individualizarea corectă şi aplicarea adecvată a sancţiunilor prescrise de norma de drept. b) Răspunderea penala survine în urma încălcării dreptului penal. C. Administrativă. După acest principiu nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta sa. Principiul legalităţii răspunderii juridice. săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept. de regulă.

II Latura obiectivăconţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului.complex. şi de asemenea ca o activitate de aplicare a măsurilor de constrîngere administrativă. .Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă norma prohibitivă ce interzice o anumită activitate. procedura cu privire la contravenţii administrative. responsabil. Ca instituţie juridică contenciosul administrative este un ansamblu de norme de drept administrative.. adică o manifestare de voinţă. poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrîngere a statului. C) Culpabilitatea. susţine că . Vătămarea unui drept subiectiv este posibilă doar în cazul în care intervine un act administrativ individual. de aplicare a stimulărilor. persoana cu statut de militar. 11 Fapta contravenţională şi componenţa juridică a contravenţiei Contravenţia este o faptă contravenţională ilicită.atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele acesteia. acesta e folosit de legiuitor ca criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială. instituţia contenciosului administrative relevă caracterul prctic de organizare a rezolvării litigiilor juridice dintre administraţia de stat şi administraţi. Obiectul material al contravenţieientitatea fizică împotriva căruia este orientat elemental material al contravenţiei. legislatorul a prevăzut un mechanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de constrîngere statală. prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane sau al unui terţ emise de:autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora. În sensul de sistem de instanţe specializate contenciosul administrative presupune acel mechanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-un drept al său legitim. Există subiect activ-este persoană fizică care săvîrşeşte o faptă contravenţională prevăzută de legea contravenţională. III Subiecţii sesizării în contenciosul administrativ sînt: A) Persoana . pentru că numai un astfel de de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane. modalitatea sesizării. subiecţii sesizării. deosebind astfel tipuri de procedure ca:procedura de soluţionare a propunerilor. de soluţionare a abaterilor disciplinare. putem deosebi următoarele particularităţi: 1) procedura contravenţională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conţin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. III Subiecţii contravenţiei. asupra Controlul judecătoresc legalităţii actelor . constatarea şi examinarea faptei contravenţionale. special împuternicite pentru a efectua cercetarea administrativă. Bahrah consideră că .să dispună de statut de persoană sancţionată. B) Ilicitul-contravenţiile au un character dăunător şi sînt interzise de actele juridice. IV Latura subiectivă. preşedintele raionuli şi primarul. 3) procedura contravenţională presupune o activitate a organelor abilitate privind:prevenirea. nu produc efecte juridice.vinovăţia făptuitorului. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. punînd un accent deosebit pe procedura administrativă. prin refuzul de a rezolva sau nerezolvarea în termenii prescrişi de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv. şi în caz de necessitate. prin care se stabileşte o nouă formă de răspundere administrativărăspundere suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei personae într-un drept al său recunoscut de lege. Contravenţia are 4 elemente 9. Actul atacat trebuie să fie un act administrativ. direcţia teritorială control administrativ a Ministerului administraţiei Publice Locale. legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală. C) Raportul de cauzalitate-legătura de cauză şi effect între faptă şi rezultatul social periculos al acesteia. Elementele laturii subiective sînt:vinovăţia. inclusive a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor despre aplicarea pedepsei contravenţionale. de aplicare a stimulărilor. În doctrina juridică există conţinut juridic-condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea şi conţinut consitutiv-totalitatea de condiţii necesare exiostenţei contravenţiei şi care le realizează făptuitorul. inclusiv funcţionarul public.să aibă o anumită calitate(să fie persoană cu funcţie de răspundere). A) Elementul materialfapta ca pericol social ce se manifestă prin acţiune sau inacţiune. print-un act administrativ illegal. susţinea că . să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului o anumită comportare. . de soluţionare a abaterilor disciplinare şi procedura cu privire la contravenţiile administrative. plîngerilor. cererilor. Subiectul pasiv este victima acesteia sau persoana vătămată. Componenţa juridică a contravenţiei: Conţinutul contravenţiei-este prevăzut de norma incriminatoare şi poate fi definit ca o totalitate de condiţii prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional.trebuie să aibă 16 ani împliniţi. D) Locul. soluţionarea completă şi obiectivă a actului contravenţional.procesul administrativ este o activitate reglementată de normele administrati-procesuale ai unor subiecţi ai raporturilor administrativprocesuale special împuterniciţi pentru a soluţiona unele litigii concrete din domeniul administrării de stat”. Pornind de la noţiunile date mai sus. Se apelează la contenciosul administrativ atunci cînd este vătămat un drept prin actul administrativ. militarul. dintre care unul este principal. săvîrşită cu vinovăţie. Astfel. priveşte litigiile juridice. 5) prevenirea contravenţiilor. prevăzute de lege.nemijlocit. Obiectul juridic generic-valoarea socială protejată de mai multe norme contravenţionale. producătoare de efecte juridice ce emană de la o autoritate administrativă. emiterea deciziei asupra cazului. B) Elaborarea unui cod administrativeprocesual. prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al contravenţiei. Noi susţinem că procedura de executare a deciziilor cu privire la sancţionarea contravenţională este cuprinsă de procedura cu privire la contravenţiile administrative. Deci numai actele administrative pot fi obiect al acţiunii de contencios administrativ. 4) stabilirae cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea contravenţiilor.o activitate de soluţionare a litigiilor apărute între părţile raporturilor administrative-juridice. în dependenţă de tipul concret de procedură.” V.procesul administrative este o procedură de aplicare a normelor de drept administrativ.. constitutive: I Obiectul contravenţiei-valorile. executarea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale. Subiectul active este: genera l. fie de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. În sens formal. plîngerilor. relaţii sociale. reglementată de legislaţia în vigoare privind prevenirea şi curmarea de contravenţii. născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.Inacţiunea este o comportare pasivă prin care nu se îndeplineşte o obligaţiune impusă de legea contravenţională. subdiviziunile autorităţilor publice.General. B) Guvernul. împrejurările în care se comit unele contravenţii. care ar cuprinde toate tipurile de procedure administrative este imposibil. Asigurarea executării hotărîrii adoptatepentru a realize această sarcină trebuie :anunţarea la timp a deciziei. reglementată de normele procesuale administrative-juridice. C) Procesul administrativ nu este o ramură autonomă în sistemul de drept. Obiectul juridic complex-cuprinde 2 sau mai multe obiecte juridice nemijlocite reunite. I Noţiune de contensios administrative: Instituţia contenciosului administrative reprezintă forma democratică de reparare încălcărilor legii de către organelle şi autorităţile administrative. 5) procedura contravenţională are ca scop şi reeducarea contravenientului. relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională. iar caracteristicile procesului administrative-ca un process de aplicare a normelor juridico-administrative şi ca un process de activitate a organelor executive şi de dispoziţie.etc. privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale. Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei. generat fie de un act administrative. procesul administrative este activitatea unor organe statale şi obşteşti. deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. prin acte de executare. o modalitate de activitate a organelor executive şi de dispoziţie a organelor judecătoreşti”.puterea garantată de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic..procedura cu privire la contravenţiile administrative este activitatea. scopulobiectul urmărit de contravenient. în vederea valorificării unui interes personal direct. etc. specialpe lîngă condiţiile obligatorii pe care trebuie să le aibă ca la subiectul active general. trebuie să întrunească şi. de aceea în unele ţări sa purces la elaborarea mai multor coduri. cererilor.să aibă statut de military. aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective.sînt persoanele trase la răspundere contravenţională. care sînt vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete.lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea unei fapte cu pericol social şi se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin starea de pericol. funcţionarii din aceste structuri.educarea cetăţenilor în spiritual respectării legilor. care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere este prevăzută de lege pedeapsa contravenţională. În sens material contenciosul administrativ. Obiectul juridic general-totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional. recunoscut de lege.etc. de limitare a puterii arbitrare a acestora. un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ. în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. B) Rezultatul social periculos. libertate de voinţă şi acţiune. Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu pot face obiect al unei asemenea acţiuni într-ucît prin ele însele. timpul. de a aplica sancţiuni administrative”. 3) asigurarea executării hotărîrii adoptate. Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor înseamnă că trebuie stabilită norma materială a dreptului contravenţional care a fost încălcată sau nu.Părţile componente ale laturii obiective sînt: administrative: noţiune de contencios administrativ. resocializarea contravenientului şi demascarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor. care la nevoie. procesul administrative ear definit ca . a organelor special împuternicite de a soluţiona cazurile cu privire la contravenţiile administrative. motivimpulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi pe cale de consecinţă punerea în aplicare a deciziei. a conflictelor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate a administraşiei publice.examinarea cazului contravenţional. Trăsăturile contravenţiei: A) Caracter antisocialcontravenţia se săvîrşeşte prin acţiune şi inacţiune. activitatea executivă a organelor abilitate.Generic. Popova. iar celelalte sînt secundare. în temeiul căreia acesta este în măsură. Subiect pasiv-persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenţie.este alt subiect al răspunderii contravenţionale sau nu. Cotiurghin. . Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ. obiectul sesizării. de determinare sau de complicitate. să fie posesor de permis de conducere auto sau armă individuală. de către o autoritate publică. B) Obiect material. procedura contravenţională este o totalitate de norme juridic procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional prin care sînt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii. de o autoritate publică. revizuirea cazului. Obiectul contravenţiei se divizează în: A) Obiect juridic: . Ea constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a consecinţelor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori. 4) atît conţinutul acestei activităţi cît şi organelle abilitate de a examina cazul şi de a emite decizia asupra cazului. întăririi legalităţii. Anume acest mechanism constituie conţinutul de bază al procedurii contravenţionale. constatarea cauzelor şi condiţiilor în care s-a comis contravenţia.contravenţional ar fi practice irealizabilă fără instituirea unui mechanism procesul. pentru că numai acestea produc efecte juridice. Obiect juridic nemijlocit-valoarea socială ocrotită de o normă contravenţională şi relaţiile generale generate de aceasta. care se consideră vătămată într-un drept al său. D) Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional. atacarea deciziei. În anii 60 în fosta URSS. Majoritatea savanţilor consideră că: A) Procesul administrative este o totalitate de procedure separate: procedura de soluţionare a propunerilor.curmarea. Scopul procedurii contravenţionaleelaborarea unui mechanism bine chibzuit. Dreptul subiectiv este . Deci. examinarea şi emiterea deciziilor privind cazul contravenţional în limitele dreptului administrative. 2) soluţionarea cazului contravenţional conform legii.. Sarcinile procedurii contravenţionale: 1) clarificarea la timp.constatar ea faptei contravenţionale. respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale ţinînd cont de faptul că nu poate fi executată decizia cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale.. alte părţi ale procedurii contravenţionale sînt strict stabilite de legislaţia contravenţională.. de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor. în condiţiile aplicării regimului juridic administrative. dacă ea n-a fost pusă în executare timp de 3 luni din ziua pronunţării. Ministerul Administraţiei Publice Locale. 2) normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariţie a raporturilor juridice generate de fapta contravenţională comisă. II Obiectul sesizării: Obiectul sesizării-actele administrative cu caracter normativ şi individual. bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. de un pericol social mai redus decît Infracţiunea. Alţii considerau că .

Modalitatea sesizării: Procedura contenciosului administrativ trebuie privită sub forma a 2 faze: A) procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentă.Problemele definiţiei dreptului. pentru administrarea domeniului său privat.Reprezentînd nişte reguli de comportament.Mulţi autori defineau dreptul ca o „totolitate de legi”. autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ. Instanţa de judecată judecă cererea în contencios administrativ cu participarea reclamantului şi pîrîtului.se întăresc în sistemul normelor juridice.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice.3defineşte dreptul după forma pe care o îmbracă normele juridice.Definirea dreptului pe baza ideii de drept. Soluţionînd acţiunea instanţa de judecată poate: să satisfacă cererea şi să anuleze în tot sau în parte actul administrativ. pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă. Preşedintelui RM.a nu face rău nimănui şi a atribui fiecăruia ce e a lui.sursa principală de inspiraţie a dreptului. ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege.în care arată că acesta înseamnă:atrăi în mod cinstit.el îşi pune amprenta asupra realităţilor sociale. incendiilor. asigurarea ordinii de drept.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale.trăsăturile caracteristice ale dreptului. 3) Controlul judecăroresc al legalităţii actelor administrative este un control de plină jurisdicţie. Cererea prealabilă se soluţionează timp de 30 zile de la data înregisrării acesteia de către organul emitent sau de organul ierarhic superior. iar sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.2 defineşte dreptul după izvoare. E) Instanţele de drept comun şi cele specializate. Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate sau emise de Parlament.Noţiuni terminologice şi trăsăturile fundamentale ale dreptului.În doctrina juridică.constituia însuşi dreptul.universal valabil tuturor comunităţilor umane în evoluţiile lor istorice.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale. verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului superior al Magistraturii. Actele administrative exceptate de la controlul administrativ: 1) Actele politice ale Parlamentului. iar în materie de despăgubire sarcina probaţiunii este pusă pe seama ambelor părţi. printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat. C) data comunicării actului în cazul cînd nu este prevăzută procedura prealabilă.direct. Dacă reclamantul nu are domiciliu în Republica Moldova. sau orice alt înscris. Obiectiv o recunoaşte unui individ şi de care acesta se poate prevala în raporturile sale cu alţi oameni sub protecţia puterii publice. actele administrative cu caracter individual emise de Parlament. dacă organul emitent are un organ ierarhic superior.originea. Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de lege.cercetarea izvoarelor dreptului.Britanie.Toate şcolile şi curentele gîndirii juridice. sau s-o anuleze. 2) Actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a RM.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr.respectarea obligatorie a cărora ela nevoie e asigurată de forţa coercitivă a statului.. Guvernului.care înseamnă drept-orizontal sau vertical.se realizează în . poate hotărî. Competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: A) judecătoriile. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentăreclamantul înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ pentru a cere instanţei anularea actului administrativ. judecă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termen legal a cererilor şi verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale.Gradul lui de influienţă in formarea dreptului nu e acelaşi în toate zonile de pe glob.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului. Deci se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană.TGD sudiind fenomenul dreptului.Particularităţile generale. sînt instanţe de drept comun în materie de contencios administrativ.studii şi definiţii asupra conceptului de drept care se întemeiază pe baza termenilor de libertate şi egalitate.romanii au dat o definiţie dreptului. Guvern. B) procedura în faţa instanţei de contencios administrativ.În Evul mediu apar noi concepţii despre drept. el o poate ataca cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărîrii integrale.aplicarea şi cercetarea dreptului. de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv. epizootiilor.Mult mai programatică e definiţia libertăţii axată de montesquieu pe ideea de drept.funcţii.definiţiile normativiste se aseamănă cu definiţiile dreptului după criteriul formal.Profesorul Goricar spune că”scopul fundamental al ştiinţelor juridice constă în a cerceta cum trăieşte dreptul în mediul social. 5) Controlul judecătoresc are un caracter complementar.controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit de cît se armonizează cu facultatea de a se dezvolta a aproapelui.libertate şi dreptate. în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc. 7) Actele de gestiune încheiate de autoritatea publică în calitate de persoană juridică.Toma d Aquino înţelegea dreptul ca pe o reprezentare „a proproţiei între 2 lucruri”.4dreptul după caracterul normativist. 4) Actele administrative referitoare la aplicarea legii privind regimul stării excepţionale şi măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice pentru combaterea calamităţilor naturale. revocarea. la instanţa de la domiciliul reclamantului.definind dreptul pe baza ideii de just.Definirea fenomenului dreptului din acest punct de vedere e o mare dificultate deoarece realitatea social-istorică ne oferă un sistem de drept general. Preşedintele RM. împuternicite să efectueze controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative. de o autoritate publică. de regulă. etc. trebuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul. dacă legea nu prevede altfel.În statele Europei prioritate în constituirea dreptului o au legile.Im. sau să revoce actul administrativ emis cu acordul său. atunci legea prevede că poate să se adreseze la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.Cuvîntul „drept” derivă de la latinescul „directum-directus”.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1 Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduită care într-o societate organizată guvernează raporturile dintre oameni şi sînt impuse în caz de necesitate cu ajutorul forţei de constrîngere.îl asociază cu principiile libertăţii şi egalităţii..înseamnă ceea ce e conform cu regula.a ridicat şi ridică în continuare problema celui mai important element al său-al libertăţii.de-a dreptul. 8. Kant definea dreptul ca pe un concept general ce include condiţiile în care facultatea de a se dezvolta a fiecăruia 2) Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are ca obiect exclusiv actele de putere producătoare de efecte juridice provenind de la o autoritate administrativă-actul care poate fi atact prin acţiune în anulare trebuie să fie un act administrativ.El spune că „libertatea e de aface tot ceea ce legile permit.. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea. B) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru rezolvarea acesteia.cum îl influenţează societatea şi cum ea contribuie la menţinerea şi perfecţionarea lui. acest termen începe să curgă de la: A) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege.are sarcina majoră să prezinte definiţia dreptului. B) curţile de apel. care atacă actele emise de autorităţile publice. să înlăture încălcările pe care le-a comis.Oserie de autori clasifică definiţiile dreptului după 4 criterii:1 defineşte dreptuldupă ideea de drept sau just.C) Procurorul. să respingă cererea ca neîntemeiată sau depusă peste termen. la cerere şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termen a cererii. o adeverinţă sau orice alt înscris în executarea hotărîrii irevocabile se va face în termenul prevăzut de dispozitivul ei. prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice.definiţia marxistă a dreptului îl reprezintă ca fiind voinţa clasei sau a claselor dominante ridicată la rang de lege. 4) Controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile. 6) Instanţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ. XX e depozitarul celor mai multe analize. Dacă reclamantul nu este mulţumit de hotărîrea instanţei de contencios administrativ. să o admită.Dreptul fiind o ştiinţă. timp de 30 zile de la data cînd reclamantul a primit de la organul emitent al actului administrativ contestat sau de la organul ierarhic superior refuzul în satisfacerea cererii.Obiceiul a constituit şi constituie şi astăzi um izvor de drept. 5) Actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi de acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede altă procedură judiciară. Dacă în urma admiterii acţiunii.ci şi altor ramuri a ştiinţelor sociale:eticii.etc. Scopul contenciosului administrativ este de a contracara abuzurile şi excesele de putere ale autorităţilor publice. Pentru a avea calitate de reclamant în instanţa de contencios administrativ. 3 ştiinţa dreptului-are ca obiect cercetarea normelor şi raporturilor juridice. o adeverinţă. sau anulareaîn tot sau în parte a acestuia.atunci nu ar mai avea libertate. după ce s-a încercat restabilirea legalităţii pe cale administrativă a reclamaţiei.Dreptul aparţine nu numai ştiinţelor juridice. să elibereze un certificat.Dreptul în sens etimologic al termenului.se punea accentul pe lege. unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. C) Curtea Supremă de Justiţie.pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”.Potrivit primului criteriu. ori să elibereze un certificat. comuneisau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţii locale.Definiţia lui Kant are în vedere aspectul egalităţii a dreptului. atacă actele administrative.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice. capacitate de exerciţiu şi capacitate procesuală.Dreptul e un fenomen dinamic.la nevoie prin forţa de constrîngere astatului. Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitate de a sta în justiţie. 6) Actele de comandament cu caracter militar. care la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său.e ansamblul regulilor obligatorii de conduită dintr-o societate.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea. de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în autoritatea administrativ-teritorială respectivă.inclusiv cele juridice.iar dacă un cetaţian ar putea să facă ceea ce ele interzic. soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate. municipiului.Definirea dreptului din punct de vedere formal.ştiinţa dreptului îşi are particularităţile sale.în baza unei legi universale a libertăţii.rightenglezi.mai mult sau mai puţin organizată. 2.ci şi trăsăturile şi elementele acestuiantr-o definiţie se arată că dreptul după criteriul normativist.dreptate.Problematica dreptului poate fi abordată sub mai multe aspecte. autonome constituite de autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe.care era izvorul suprem.cuvîntul e întîlnit în alte limbi cu aceeaşi semnificaţie:droit-la francezi.situaţie pe care nu o întîlnim în M.din punct de vedere al conţinutului. Cererea poate fi depusă la instanţa de contencios administrativ. persoanele fizice trebuie să aibă capacitate de folosinţă. ea va solicita autoritatea emitentă ca timp de 30 zile de la data comunicării actului. În ceea ce priveşte definirea dreptului în conformitate cu izvoarele sale. care se consideră vătămată într-un dret recunoscut de lege. Particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.Directus de la dirigo.Începutul sec. Cererea de chemare în judecată precum şi refuzul în primirea acesteia se soluţionează de către judecător în termen de 3 zile de la data depunerii. Caracteristicile contenciosului administrativ sunt: 1) El constă în verificarea legalităţii dar nu şi a oportunităţii actelor administrative.Formal inseamnă nu numai forma de exprimare a dreptului.ca oricare alte ştiinţe particulare.reguli care reglementează raporturile sociale.Deşi toate izvoarele formale fixau un cdru al libertăţii.care investighează un anumit domeniu al realităţii.O asemenea definiţie trebuie să cuprindă:esenţa. Preşedintele RM.În ceea ce priveşte noţiunea dreptului.în acest caz se urmăreşte exprimarea stării de legalitate specifică periadei postrevoluţionare franceze.stabilind drepturi şi obligaţii juridice. sau să oblica organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana vătămată.influenţate de religia creştină.dar şi al libertăţii.Codul civil a lui Napolion era considerat perfect şi complet. apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii. etc. etc.drept.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii. D) Avocatul parlamentar.În limba latină cuvîntul care corespunde substantivului „drept” era „ius”-drept. ordonarea activităţii autorităţilor publice.a căror respectare e asigurată. să oblige pîrîtul să emită un alt act administrativ. sub forma recursului graţios sau ierarhic.Deci în definirea dreptuluidupă izvoare trebuie să se ţină seama de toateizvoarele şi nu numai de lege. Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor edministrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.specifice-adevăr.elaborarea. iar în lipsa unui astfel de termen-în cel mult 30 zile de la data devenirii irevocabile. epidemiilor. 3) Actele administrative referitoare la securitatea naşională a RM. care prestează servicii publice. Judecătoriile judecă litigiile care ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului.Definirea normativistă a dreptului.

precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc stat.fără deosebire de originea lor.P.A de sînt:1prin formele unilateralitatea expresiei de voinţă exprimate deosebesc activitate caracteristice împotriva sa.Ele conţin în sine anumite reguli de conduită.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare pentru apărare.A după criteriile:trăsături juridice.Ele sînt acte de aplicare a dreptului în sensul direct al cuvîntului.legat de realizarea practică a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi de dispoziţie.A.Aceasta e forma juridică de bază a activităţii executive.5.determinat.Legiuitorul cu dreptul de a aplica baza legii şi propriei convingeri bazate pe probile colectate şi în condiţiile care exclud orice presiune asupra legii.religie.Examinarea cazului cu privire la comiterea contravenţiei se efectuiază pe baza principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a organului care examinează cazul.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice. de specialitate cea mai răspîndită e clasificarea A.A). telor contravenţionale.A.după titlu.Principiile contravenţionale instituţionale-sînt sînt nişte caracteristice legii.A se împare în 2 grupe:A.2 A.Criteriul principal de clasificare e proprietatea juridică.236CCA prevede că în scopul sporirii rolului educativ şi preventiv al procedurii contravenţionale poate fi examinat in cadrul colectivelor de muncă.proporţionalităţii presupune că felul şi asprimea pedepsei aplicate să reiasă din gradul pericolului social al faptei contravenţionale comise.adică ele sînt sublegislative.A sînt emise în baza şi în scopul îndeplinirii legii.f)formarea principalelor linii de interacţiune între diferite elemente ale sistemului organelor administrării cu de forţă actelor cel mai stat.E una din formele de relizare a prezumţiei nevinovăţiei.clasificare.folosirii limbii materne prevede că cetăţenii care aparţin minorităţii naţionale. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.4 în mijloace importante de creare şi asigurare regimului legalitate administrării publice.3 Conţinutul acestei expresii de voinţă e compus părţilor de din prescrierea A.În lit.de-a cazului prin dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele soluţionarea efectuiază calea:a)determinării generale conduită administrării.Esenţa A.a soţiei.În procedura contravenţională e obligatorie aflarea adevărului despre împrejurările în care s-a comis contravenţia şi despre persoana pasibilă de răspunderea de mărturii contravenţională.starea socială şi materială.acţiunea în spaţiu.P.chestiunele activităţii.organele în baza în procesul stat.amestecul care în activitatea apărarea se persoanelor exercită şi contravenţional nu se manifestă în favorea făptuitorului şi nici a persoanei vătămate şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.d)acordarea în caz de necesitate a anumitor obligaţiuni specifice.examinează cazul numai măsurilor de constrîngere statală.pe tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat.Concluzionăm că A.prin mijloace legitime.P.contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale legalităţi şi şi şi cele generale.ce privesc în primul rînd cazul individual.au contravenţional.Respectarea contravenţiile cerinţelor comise e legislaţiei asigurată la prin aplicarea măsurilor de influienţă pentru controlul sistematic din partea organelor ierarhic superioare şi a persoanelor cu funcţie de răspundere.drepturilor şi responsabilităţii participanţilor la acest proces.definite unice.schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi derective. spre deosebire de legile naturii.Din punct de vedere e unul organizaţional din mijloacele actul de individual pedepseşte prin lege.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.În dependenţă de acesr criteriu toateA.Organele competente sînt obligate să asigure părţilor în procedura contravenţională.4.în caz de încălcare a drepturilor şi intereselor sale.Acest principiu e una din formele de manifestare a individualizării răspunderii contravenţionale care prevede că fiecare individ răspunde personal pentru fapta săvîrşită.liberării procedurii contravenţionale.La rîndul său A.adică ele organizează organele de combatere a contravenţionalităţii măsurile constrîngere statală.A e forma de exprimare a voinţei de drept şi de putere a împuternicirilor organelor puterii de stat.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.orice parte a procedurii contravenţionale are dreptul să fie asistată de un apărător din momentul .La contravenţionale şi la examinarea cazului organele împuternicite sînt independente şi se supun numai legii.4asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor cărora li se aplică măsurile de constrîngere statală etc.2.Principiul aflării caracterizează prin:1 Emitînd în limitele copetenţei administrării sale de actul apărute juridic.P.A.Trăsăturile înA.A ca acte juridice se juridică superioară. Contravenţional faptelor contravenţionale ca sarcină de bază contravenţionalenu pot fi realizate fără aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi de asigurare a a procedurii investit de contravenţionale. 6Actul administrativ:noţiune. sancţiunii aplicate proporţionalităţii procesului de executare a legii.alte împrejurări.P.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.P.Părţile au drepturi egale fiind investite de normele procesuale în ale raport dreptului cugradul contravenţional.moartea.adică în ele sînt mereu exprimate recomandări juridice ale puterii de stat.cerinţele înaintate faţă de el.hotărăsc adevărului obiectiv.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.P.Princip.Art.Cu ajutorul a se A.origine sau element fundamental.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.3 analogic poate fi trasată o linie între A.adică prescrierile care reiese de la subiectul administrării şi sînt obligatorii pentru executare de către obiectele conduse care determină scopurile şi acţiunele corespunzătoare necesare pentru atingerea lor.fiecare om are dreptul să reacţioneze independent.b)determinării obligaţiunilor.Particularităţile speciale ale dreptului.garanţiei dreptului la apărare. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.Locul central în activitatea organelor administrării de stat îl ocupă emiterea actelor administrative(A.statal sau internaţional.ultimile răspîndit alA.P.3 în procesul aplicării unor măsuri de constrîngere statală trebuie să fie respectate limitele acesteia.Aceste reguli sînt:1măsurile de constrîngere pot fi aplicate numai de organele abilitate în limitele competenţei lor.A şi actele supravegherii din partea procurorului.3.Toţi sînt egali în faţa legii. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.normele juridice au un caracter volitiv.A.de revizuire a cazului şi de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contravenţionale.a organelor de constatare a cazului contravenţional.aceste hotărîri determină legăturile dintre subiecţii administrării şi obiectele conduse.sex. şi nu conduita unei persoane.la locul de învăţătură a făptuitorului.Principiile Termenul de bază vine de a la bază în realizarea uneia din sarcinile procedurii contravenţionale-clarificarea la timp.Nimeni nu poate fi silit sau împuternicite numai să mărturisească împotriva sa ori a să-şi să recunoască organelor cazul faptei examineze constatarea rudelor sale.2 A.ele fiind strict determinate.contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura împuternicit să contravenţională.2 aplicarea măsurilor de constrîngere statală trebuie să se facă cu prevenirea persoanei faţă de care ea va fi aplicată.A după conţinutul lor sînt cu predilecţie activitatea pozitive.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.A e prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit bazată pe legee orientată la stabilirea normelor de drept sau apariţia.A sînt emise în corespundere relaţiilor cu competenţa sociale de organelor administrării publice în scopul reglementării administrare de acelaşi tip.Persoana cu funcţie de răspundere ce prezintă organul în împuternicit.A se deosebesc de actele juridice prin faptul că ultemele sînt mereu acte jurisdicţionale.ele contractuale se de A. pornirii procedurii.sub toate aspectele.A relaţiilor celei acţiunea sociale mai în de de pe sfera sarcinilor reglementare administrare reguli de pericolului social al faptei comise.După conţinut ele sînt acte directive.Actele normative sînt individuale.actele normative conţin programe de administrare.normele juridice indică un comportament esenţial.obligatorii.g)concretizarea obază pentru normelor emiterea sînt tipul interpret.care nu depind de voinţa oamenilor.activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.studii. aplicării stoparea procedurii contravenţional şi supunerea acestora legii.co nţinut.e)efectuarea ocrotirii ordinii stabilite în sfera administrării de stat şi creearea garanţiilor ei juridice.logodnicului vinovăţiia.Prevenirea a dr.A sînt nişte variante juridice ale hotărîrilor de conducere.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.A sfera unilaterală sînt cu caracter normativ sau individual adresate conduse.a soţului.Principiile dreptului sînt acele norme sociale cărora li se supune un sistem juridic.c)stabilirea restricţiilor şi interdicţiilor determinate de specificul relaţiilor de conducere.de examinare şi emitere a deciziei asupra cazului.formulînd nişte reguli de aplicare a lor. principiu latinescul principium şi are sensul de obîrşie.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.E un instrument de 13.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.26 din Constituţie RM se arată că dreptul la apărare al fiecărui cetăţean e garantat de Constituţie.început.independenţei uneia sau mai multor instituţii juridice ale dr.Organul examineze cazul pentru sfera de acţiune a normelor dreptului civil.P.examinării publice a cazului stipulează că contravenţia se examinează în mod public.de rasă naţionalitate.Procedura contravenţională e un gen de activitate executivă şi de dispoziţie a organelor abilitate în domeniul combaterii procedurii principii contravenţionalităţii.adică care ordonează întregul drept pozitiv ce axistă pe un arial geografic.În art.limbă.fără al reduce numai la aplicarea sancţiunilor.în care se desfăşoară dosarului participa procedura pe la cazul contravenţională.

a unei autorităţi pubţice.guvernulşi emit trebuie să ordonanţe. se 7 al şi obligaţiile.care fiind utilizate conduc la relizarea eficientă a scopului trasat de A.La pregătiria emiterii deciziei se efectuiază o serie de operaţiuni tehnico-materiale pe care le întreprind funcţionarii publici ai organului emitent.aprecieri şi uneori propuneri.cercetările şi anchetile-se efectuiază în vederea emiterii A.informările seamă.absolută-jumătate din membrii aleşi.Propunerile-prin ele un organ al administreaţiei publice sesizează organul competent să emită actul în vederia luării acestei măsuri.a unei autorităţi pubţice.Expertizele şi unele proceseverbale.instrucţiuni.Fiecare tip de organ al administrării publice emite în corespundere cu competenţa sa anumite acte normative şi individuale.Studiile-sînt operaţiuni de administraţie.A de importanţă republicană.majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului-poate fi simplă-jumătate din numărul prezenţi.A.Preşedintele RM emite decrete.Procesile verbale constată anumite situaţii dările de de drept sau cuprind de şi fapt.funcţionarii de execuţie din acesteautoritţi şi funcţionarii de conducere din autoritaţile administraţiei publice locale.Avizul e o opinie a unei autorităţi a administraaţiei publice.Procedura de elaborare a actelor administrative (A.Preşedintele RM.Acordul constituie consemţămîntul unui organ administrativ.Expertizele speciale compuse individual tehnic şi se fac de către servicii .2de importanţă raională.ramurală.competenţa.A de un alt organ.După acest criteriu deosebim:1A.În esenţă.precum şi la cunoştinţa celor interesaţi.Această aducerea la cunoştinţa generală a actelor normative.În acest sens se deosebesc A.El poate fiprealabil.Toate satisfacerii intereselor publică generale conform societăţii.Dintre condiţiile procedurale concomitente o deosebită importanţă prezintă cvorumulreprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru adoptarea actului.menite să asigure o fundamentare în fapt a acestora.Verificările.hotărîri.Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatoric-o juridic al autorităţii publice care angajiază funcţionarul potrivit locului şi rolului acestei funcţii în structura şi autorităţii nivelului de publice.A procedura de elaborare a acestuia poate fi de la cea mai simplă pînă la cea mai complicată.Asupra proporţiei acţiunelor organelor cracterul competenţei organelor corespunzătoare.în cazul celor individuale.În dependenţă de forma şi caracterul A.Referatele.consultative-organul emitent are obligaţia să ceară avizul altui organ.economiei.A. superioare şi centrale.conducătorii din autorităţile publice a unităţii teritoriale autonome cu statut social”Găgăuzia.individualereprezintă o operaţiune importantă pentru a stabili competenţa organului ce trebuie să emită actul respectiv.precum şi pentru a asigura celelalte condiţii de legalitate ale actului.rapoartele.fiecare subiect al activităţii împuterniciri de a emite asemenea acte.Etapa pregătirii deciziei se încheie cu elaborarea variantelor de rezolvare a problemei.A.2 funcţia de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale.solicitate de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui A.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.A).A competenţă profesională care se cere pentru respective.cu caracter normativ sau individual.normative.calificată-2/3 din membrii organului colegial. 7.judecătorească.A de importanţă generală.Astfel de operaţiuni sînt:evidenţa actelor juridice.Ea cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul.exigenţile faţă de pregătirea lui profesională.Ele curente.dar nu e obligat să se conformeze acestuia.posterior. Actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.interamurale.dintre anterioare sînt avizul operaţiunele actului acordul şi procedurale administrativ emiterii administraţăei publice.O mare importanţă o are denumirea A.denumită şi faza deliberării.schimbarea sau încetarea relaţiilor administrativ juridice.A pot fi clasificate în dependenţă de statutul de drept a organului emitent ce determină acţiunele spaţiale ale actelor.Următoarea etapă constă în etapă e cea posterioară adoptării saa emiteriiA.emise ale se de organele de corespunzătoare de administrare administrărăă răsfrînge 5 Funcţiile de bază ale diferite date.Din punct de vedere juridic actele individuale sînt fapte juridice de care e legată apariţia.În legia serviciului public e dată următoarea conducere clasificare:1funcţia din autorităţile de publice ordine. de specialitate există diferite opinii privind clasificarea funcţiilor publice.Ministerile hotărîri.exigenţile faţă de pregătirea lor profesională.conformeare obligaţia de asolicita şi de-a se conforma acestor avize.A.În lit.Funcţia Serviciului Public înseamnă unitatea primară a autorităţii publice care determină locul şi rolul cetăţianului în munca socială în sistemul serviciului public.dat pentru emiterea A.În statutul juridica funcţiei publice sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile şi responsabilitatea persoanei ce va ocupa această funcţie.A.executivă.concordanţa cu părţile interesate.Guvern şi alte organe publice centrale sau locale în limitele competenţei lor stabilite de Constituţie şi alte legi.concomitent.Consiliul raionalcorespundă următoarelor cerinţe înaintate faţă de el:legalitate.cu caracter normativ sau individual.Avizele pot fi:facultative-atunci cînd organul emitent are dreptul de a hotărî să ceară sau nu părerea altui organ.drepturile art.respectarea formei stabilite pentru ele.volumul chestiunilor de conducere. Conform constituţiei RM organele celor 3 verigi a puterii au datoria de a exercita aceste o funcţii se anumită exercită în funcţie scopul ale legii legislativă.soluţionare executive şi operativă derective a e chestiunilor dotat cu tehnicieni.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.În concluzie am puteaspune că actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.caracterului ocuparea funcţiei prealabil.După modul de emitere a deciziei deosebim:1actele organelor organelor de colegiale conducere ale administrării(hotărîrea guvernului).Toate aceste activităţi pot fi raportate la 3 faze:activităţi ale fazei pregătitoare.motivarea.soluţionate cu ajutorul lor.dispoziţii.În aceste cazuri se utilizează statistici pentru a se vedea frecvenţa anumitor fenomene.directive regulamente.Statistica-se foloseşte la emiterea actelor cu caracter normativ.Potrivit juridic al ei legii de Serviciului Public.hotărîri.3 include ceilalţi funcţionarii din aparatul administraţiei publice locale.3de importanţă locală.2acte a unică.activităţi concomitente emiterii actului şi activităţi posterioare emiterii actului. stat.A.Etapa a 2 e cea adoptării sau emiterii propriu-zise a actului.folosite îndeosebi la emiterea actelor au din un juridice caracter specialişti importante.A.Primarii-derective.motivarea juridică.funcţia publică şi statutul instituie Pralament.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful