2. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine, ideologii. Aşadar, statul este o comunitate naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică care să-l organizeze şi să-l conducă. Astfel fiind văzute lucrurile, într-un sens restrâns, putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere. Prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale statului: poporul (naţiunea); teritoriul; autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea. 1. Poporul. Într-o definiţie simplă, poporul este văzut ca un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o entitate concretă care alcătuieşte un stat. În literatura de specialitate, acest element inerent al statului se întâlneşte şi sub denumirea de populaţie. Îl considerăm incorect deoarece, termenul populaţie poate deveni o sursă de ambiguităţi. Având un caracter elastic, el se poate atribui şi la o zonă, o regiune. În afară de aceasta din populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor are un înţeles concret şi se utilizează numai alături de noţiunea stat. Pentru a identifica poporul unui stat au fost elaborate anumite criterii care include: • un ansamblu de indivizi care se bucură de următoarele trăsături comune: o tradiţie istorică comună; identitate etnică; omogenitate culturală; unitate lingvistică; afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă economică comună; • ansamblu de indivizi trebuie să fie format dintr-un anumit număr de membri; • ansamblul de indivizi ca un întreg trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca popor sau conştiinţa de a fi popor. Poporul unui stat poate fi constituit şi dintr-o singură etnie dacă ea este singura care s-a asociat în stat. În realitate, în statele contemporane conveţuiesc alături de etnia de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu constituie poporul. Astfel, poporul Republicii Moldova îl constituie etnia de bază, românii (moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea de cetăţean al republicii. Criteriile de identificare a unui popor sunt specifice numai pentru etnia de bază care a decis asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice . De aici putem conchide că pe teritoriul unui stat nu pot exista două popoare, deoarece toate elementele constitutive ale statului se caracterizează prin unicitate, printr-o strânsă legătură politico-juridică cu profunde semnificaţii şi consecinţe. 1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezintă o parte a unei etnii de bază care sa asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi care în virtutea anumitor factori istorici sa-u desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, aşezându-se cu traiul compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor. Conform protocolului adiţional adoptat la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene, autonomia este definită ca instrument de protecţie al grupurilor etnice.

În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază trei forme de autonomie cum ar fi: Auton. terit. în cazurile în care gr. etnic este majorit. în zona în care trăieşte; Autonomie culturală, pentru cazurile în care grupul etnic nu este majoritar în zona în care trăieşti; Autoadmin. locală, p/u cazurile în care membr. gr/lor etnice locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt majoritar decât în unităţi administ. mai mici. Astfel, art. 111 din CRM, în care se stipulează că localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul Republicii, le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale, trebuie înţeles că este vorba de autonomii administrativ teritoriale şi nu politice. 2. Naţiunea. Definiţiile date naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori mergând chiar la negarea acesteia. Considerăm totuşi că naţiunea exprimă istoria, continuitatea, mai ales continuitatea spirituală şi materială. Două elemente esenţiale ale conceptului de naţiune sunt demne de a fi evidenţiate. Primul element este de ordin psihologic, înţelegându-se unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi de sentimente care alcătuieşte conştiinţa naţională. Al doilea element este limba. Astfel, naţiunea o putem defini ca o comunitate istorică de oameni, constituită pe parcursul formării comunităţii teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii literare comune, a trăsăturilor specifice ale culturii şi psihologiei naţionale. Teritoriul Al doilea element al statului, este constituit din teritoriul, prin care se înţelege o suprafaţă de pământ bună de locuit în raport permanent cu poporul. Această suprafaţă de pământ este formată din suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi coloana aeriană aflată de asupra acestora. Teritoriul este indisolubil legat de popor şi din aceste considerente este denumit şi teritoriu etnic.Fără acest element, un ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. Pentru o bună înţelegere a rolului teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: *3 Permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state; *4 Constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populaţiei; *5 Constituie simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale; *6 Sub aspect fizic şi în anumite limite determină întinderea şi prerogativelor publice, suveranitatea şi independenţa; *7 Asigură şi accentuează calitatea însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; Constituie un mijloc de acţiune al statului, întrucât autorităţile publice se pot manifesta eficient doar în anumite limite teritoriale . Constituţia Republicii Moldova în art.3 fixează teritoriul ca element constitutiv al statului, precizând că el este inalienabil ceea ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat. Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe teritoriul Republicii Moldova nu se pot autodetermina alte etnii nu pot constitui state sau altfel spus republica nu poate fi federalizată nici sub un aspect. 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3 din Constituţie prevede că frontierile ţării sunt consfinţite prin lege organică. Frontierele sunt necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa în spaţiu competenţa statală sau limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat. 2. Organizarea administrativteritorială.Cât priveşte organizarea administrativ teritorială a statului vom elucida unele probleme specifice. În literatura de specialitate se întâlnesc două opinii privind natura organizării administrativ-teritoriale. Unii consideră că are loc delimitarea teritoriului şi a populaţiei în unităţi administrative, alţii împărtăşesc opinia că are loc numai delimitarea teritoriului în unităţi administrative. Ne raliem ultimei opinei deoarece considerăm că în organizarea administrativă a teritoriului

*0 *1 *2

*8

elementul unic este teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat el devine obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o bază a organizării puterii, deoarece cum deja am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini şi apatrizii şi din aceste considerente nu poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul populaţiei în organizarea administrativteritorială, cum consideră cu bună dreptate Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul delimitării teritoriului, alături de criteriile: geografic, social, economic, climateric, căi de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea in consideraţie şi criteriul demografic, braţe de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea teritoriului este un factor fix, iar populaţia un factor mobil. În altă ordine de idei vom menţiona şi faptul că în statele contemporane, în care colectivităţilor locale li s-a garantat prin normă constituţională dreptul la administrarea autonomă a unor probleme de interes public local, unitatea administrativteritorială şi-a schimbat natura juridică. În cadrul ei alături de realizarea unitară a puterii de stat, în baza principiului descentralizării administrative, are loc şi administrarea autonomă a unor interese publice locale. Astfel fiind văzute lucrurile, putem afirma că delimitarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale are loc în scopul realizării unitare a puterii de stat şi realizării unor interese publice locale ale colectivităţilor integrate în unităţile respective. Cât priveşte organizarea administrativteritorială a Republicii Moldova, articolul 110 din Constituţie precizează caracterul organizării administrative a teritoriului şi cadrul juridic al localităţilor. Legea din 7.12.1994 privind organizarea administrativteritorială dezvoltă reglementările constituîionale, stabilind structura unităţilor administrativ-teritoriale sub forma: raioanelor, oraşelor şi satelor. Satul este unitatea administrativteritorială de bază. Un sat reprezintă populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singură unitate administrativ-teritorială, numită comună. Oraşul - este o unitate administrativ teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic şi social cultural. Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării, acordându-li-se, în anumite cazuri, statutul de municipiu. Autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociaţie umană organizată în el trebuie să existe o ordine juridică, o putere care sa-l organizeze şi să-l conducă. Autoritatea politică exclusivă, sau altfel spus puterea politică, aparţine celor care au constituit statul - poporului. Această putere, fiind o putere suverană, se deosebeşte de altele, având trăsături specifice, caractere care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc aparte în interiorul ansamblului formelor de putere socială. Puterea politică o definim ca putere a unei colectivităţi umane organizate în stat, având un caracter organizat şi instituţionalizat, supremă în raport cu alte puteri sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitată în numele poporului pentru realizarea liberă şi conformă voinţei sale a problemelor lui interne şi externe. Puterea politică se caracterizează prin unele trăsături esenţiale prin care ea se deosebeşte de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de aceasta, puterea politică se manifestă şi printr-un caracter instituţionalizat, impersonal, permanent şi prin supremaţie. Independenţa, elementul principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state.

3.Formele de guvernământ. În dreptul constituţional, un criteriu de clasificare a statelor îl constituie şi forma de guvernăţânt, sau modul în care se exercită puterea. Evident forma de guvernăţânt este independentă de structura de stat, deoarece aceiaşi formă de guvernământ poate exista în state cu diferite structuri. De exemplu, Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar, iar forma de guvernământ în ambele – monarhie constituţională. Forma de guvernământ a preocupat gânditorii politici încă din antichitate, cum ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica), Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în celebra lucrare Politica, spunea despre guvernământ, că acesta fiind puterea suverană a cetăţii trebuie, în chip necvondiţionat, să se compună ori dintr-un singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din această formulare, elementul principal care distinge formele de guvernământ îl constituie raportul dintre instituţiile care exercită puterea. În literatura de specialitate există mai multe viziuni privind determinarea formelor de guvernământ. Unii autori se conduc de o interpretare clasică, care porneşte de la Montesquieau, clasificând formele de guvernământ în monarhie şi republică. Alţii, le clasifică în: democraţie, monocraţie, oligarhie, forme mixte, forme specifice a statelor socialiste. Această clasificare, bineînţeles nu este lipsită de temei şi are dreptate Benoit Jeanneau când spune: în determinarea formelor de guvernământ trebue să ţinem cont de realitatea istorică, deoarece monarhiile sunt mai mult simbolice, aristocraţia aproape a dispărut, republica are cu totul altă semnificaţie decât cea originară, democraţia îmbracă forma sistemului reprezentativ, despotismul se înfăţişează în forme mai subtile decât tirania elementară, dictaturile sunt disimulate prin “conducerea colectivă” Însă , la o privire atentă a evoluţiilor istorice a statelor şi a formelor lor de guvernamânt vom observa că în anumite perioade au avut loc devieri de la formele clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că a avut loc, (Italia, Germania, URSS în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată ca formă tradiţională de guvernamânt, deoarece, mai devreme sau mai târziu, statele respective, au revenit la forma clasică republicană. În această ordine de idei putem afirma despotismul monocraţia etc. Sunt derivate de la formele clasice de guvernământ. 1. Monarhia. Într-o formulă simplă, monarhia se caracterizează prin guvernământul unei singure persoane, a monarhului însă, această definiţie este corectă pentru o perioadă anumită din evoluţia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute. Această formă specifică s-a menţinut în unele state până la începutul secolului XX (imperiul rus, imperiul otoman). Odată cu apariţia constituţiilor, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi : monarhia limitată (constituţională) în care puterea monarhului este limitată de constituţie; monarhie dualistă în care parlamentul şi monarhul au poziţii egale în exercitarea puterii. În perioada contemporană monarhul s-a păstrat sub formă de monarhie parlamentară, în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, având mai mult un caracter simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor respective. Oricum, monarhul a rămas şef de stat fiind atribuit de constituţii cu împuterniciri specifice funcţiei: semnarea legilor, numirea în funcţii, acreditarea deplomaţilor străini, dezolvarea parlamentului şi altele. 2.Republica. Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Dar pentru a pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea. Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe

sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în: prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare. Repub. Prezid..Ca formă de guvernământ, republ. prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului. Republ. semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană. În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului. Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură în faţa parlamentului pentru activitatea sa. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia. Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de ex.: participarea la diferite ceremonii etc..Forma de guvernământ a Republicii Moldova. Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1), forma de guvernământ a statului este republica. Art.77 din constituţie stabileşte că şeful statului este Preşedintele republicii care reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integităţii teritoriale. În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc că guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este alcătuită din prim-ministru, primvice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia că Republica Moldova forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială, în care există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţia specifice reprezentative, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale cu răspundere politică în faţa parlamentului.

4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE STAT Prin Structura de Stat în dreptul constituţional se înţelege organizarea puterii în raport cu teritoriul. Statul simplu sau unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice. Reântorcându-ne la elementele constitutive ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt caracteristicde numai câte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; câte un singur rând de oragne supreme ale puterii de stat. Normele juridice ale statului sunt edictate de la un singur centru cu validitate pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului unitar cetăţenii dispun de o singură cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează şi prin faptul că ele posedă calitatea de subiec al raporturilor de drept ionternaţional. Organizarea administrativ-teritorială a statelor unitare poate fi organizată două sau trei nivele, însă, organele de stat situate în unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform organelor centrale. În literatura de specialitate, statele unitare mai sunt calificate ca centralizate sau descentralizate. În statele contemporane există o delimitare strictă a competenţilor între centru şi periferie. Dacă, în baza descentralizării administrative, unele competenţe sunt transferate de la centru spre periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de state descentralizate. Statele în care acest transfer de competenşe nu este realizat (statele din sistemul socialist) suntem în prezenţa statelor centralizate. Repăublica Moldova, conform art.1 din Constituţie este declarat stat unitar şi indivizibil, iar în baza art.109 este considerat şi descentralizat. 2. Statul compus sau federativ. Statul federativ este compus din mai multe state, subiecţi ai federaţiei, care în ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaţional. Statele membre ale federaţiei, fiecare în parte, dispune de toate cele trei elemente constitutive pe care le deţine un stat, însă, în comun, ele constituie încă un rând de organe federale ale puterii, care execută toate cele trei funcţii juridice ale statului: legislativă, executivă, jurisdicţională. Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să aibă loc delimitarea de competenţe dintre organele federale ale puterii şi organele statelor membre. Delimitarea are loc în baza constituţiei frederale iar ceea ce le revine statelor membre se reglementează la fel de constituţiile proprii. Raporturile dintre subiecţii federaţiei sunt raporturi de drept intern, pe plan extern subiect al raporturilor este statul federal. Statul federal poate fi analizat în baza a două principii: a) princip iul participării: statele membre participă la formarea deciziilor statului federal. Astfel, parlamentele statelor federale sunt bicamerale, dintre care una din camere fiind cea care reprezintă statele membre. b) Princip iul autonomiei: statele membre dispun de propria constituţie, adoptă propriile legi, dispun de organe executive şi jurisdicţionale. O caracteristică a statului federal poate servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă legislaţia federală nu prevede altceva. Putem identifica următoarele elemente caracteristice unei federaţii: • două rânduri de organe supreme; • populaţia federaţiei poate deţine cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia comună, federală; • caliatea de de sub. unic al rap/ lor de dr. internaţ. aparţ. federaţiei; • parlamentul federaţiei este bicameral, o cameră reprezentând statele membre iar altă cameră întregul popor al federaţiei;

• dreptul constituie un “sistem integrat”, format din norme federale obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme ale statelor membre obligatorii numai pe teritoriul staelor respective;

• existenţa unor org. jurisdicţionale de drept comun sau specializate. 3. Uniunile de state. 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră uniunea personală care se caract. printr-un şef de stat comun pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a reginei Victoria etc. 2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caract. prin existenţa unor org. speciale comune, în deosebi în afacerile externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o etapă spre formarea statului unitar. Sunt cunoscute ca un. r. uniunea AustroUngară (1815-1905). Au constituit deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). 3. Confederaţia de state. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state în care statele membre îşi păstrează suveranitatea şi independenţă creând, în scopul realizării unor interese comune, organe speciale. Caracteristicile principale ale unei confederaţii sunt: • constituirea are loc printr-un tratat internaţional; • crearea unui organ comun cu un caracter consultativ; • păstrarea dr/lui de a denunţa tratat. de constit. şi părăsirea confederaţiei. Confederaţiile în prezent au un caracter istoric, la timpul lor fiind etape spre constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia Statelor Unite în 1787 s-a transformat în federaţie; Confederaţia germanică (18151871) a precedat formarea imperiului german în 1871 şi a federaţiei germane în 1949.În prezent această formă de uniune de state este rar folosită fiind mai efective unele noi forme de asociaţii de state. 4. Asociaţiile de state. 1. Commonwealth. Anglia, pentru a-şi menţine influenţa asupra fostelor colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanică de Naţiuni ce reprezenta o asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu Commonwealth of Nations pentru a sublinia caracterul unei asociaţii de state libere şi egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care: Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh etc. Din punct de vedere al dreptului internaţional toate statele membre ale Commonwealth-ului sunt subiecte depline, titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef al Commonwealth-ului. 2.Comunitatea franco-africană. Şi această asociaţie, care numără aproape 40 de state, a luat naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, anual dezbat aspecte social-economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză. 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. În 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul de a demonstra

entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire, apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor membre prin intermediul votului univers. UE dispune şi de un org. executiv numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre. Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice, amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile cooperării politice şi în special cerinţa de a acţiona în comun pentru a implimenta o politică externă europeană. Prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile interne a statelor membre. 4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova. Obiectivele majore ale CE sunt următoarele: • protejarea şi dezvoltarea democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului; • soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;

favorizarea dezvoltării culturii europene. Organele de conducerere ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale; Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au semnat un document fără precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic. Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să semneze Acordul menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.

6.Teoria separării (echilibrului) puterilor în stat.
Teoria separării puterilor în stat are o largă răspândire în statele democratice contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, de exemplu, Regele Lud. al XIV care este cunoscut şi prin celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. Aristotel în Politica a demonstrat că în orice stat sunt trei părţi de care leguitorul trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost dezvoltată de John Locke care vorbea şi el de trei funcţii distincte ale statului. În continuare, ideea a fost preluată şi dezvoltată de Montesquieau în celebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fără a face trimitere la Aristotel sau John Locke, de unde s-a creat falsa impresie că Montesquieau este fondatorul, părintele teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui Montesquieau în definitivarea teoriei este inestimabil, deoarece de la el încoace ea a început a fi aplicată în practică. Explicând conceptul de “separarea a puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat există teri puteri: puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În virtutea celei dintâi, principile sau autoritatea face legi. În virturea celei de-a doua, delară război sau încheie pace, trimite sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si simplu, putere executivă a statului. Primul care a observat disensiunile dintre teoria unicităţii puterii şi teoria separării puterilor a fost J.J.Rousseau care scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să împartă suveranitatea în principiu, o împart după obiectul ei, o împart în forţă şi în voinţă, în puterea leguitoare şi puterea executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de război, în administarţie interioară şi în puterea de a trata cu străinii, uneori ei confundă toate aceste părţi şi alte ori le separă… „ În concluzie, putem afirma că teoria separării puterilor trebuie înţeleasă ca o teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de frâne şi contrafrâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, stabilite de constituţie, în exercitarea atribuţiilor. Odată cu apariţia constituţiilor scrise, principiul separării, echilibrului puterilor în stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele constituţii principiul nu este înscris expres dar, modul în care sunt echilibr. puterile, vorb. de existenţa lui. De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 art.: acordă puterea legisl. federală congresului; puterea execut preşedintelui; iar puterea jud. tribunalelor. La fel şi constit. Spaniei, Belgiei denumeşte autorităţile statale ca puteri. Unele constituţii (Elveţia, Republica Moldova) prevăd expres principiul separării puterile în stat în legislativă, executivă şi jurisdicţională. Alte constituţii (România) nu diviz. Autorit. în puteri, nu folosesc termenul separarea puterilor, însă, realizează echilibrul autorităţilor care exercită puterea. Principiul separării, echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-àvis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi. 4. Separarea, echilibrul puterilor în în Republica Moldova. Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990. După 27 august 1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile

statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea trebuiesc corelate cu principiul enunţat. În RM, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul. 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Devine clar că, Parlamentul sau legislativul care exercită suveranitatea are investitură de la popor, naţiune, şi are puteri nelimitate deoarece el este competent de aşi stabili competenţa. Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul: • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; • aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; • aprobă doctrina militară a statului; • aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui; • alege şi numeşte persoane oficiale de stat;


exercită controlul parlamentar asupra puterii executive; suspendă activitatea organelor de APL, în cazurile prevăzute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive. Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă asupra legislativului. - după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat la funcţia de Prim-ministru(art.82); - poate lua patre la lucrările Parlam. adresându-i mesage (art.89); - poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură (art.85); - promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, sprre reexaminare (art.93). 2. Raporturile ParlamentGuvern. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM dispune de importante mecanisme de influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera: - acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului(art.98); - poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului (art.104); - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105); - retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi (art.106). Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total. 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului - autorităţile jurisdicţionale. Raporturile dintre legislativ, Şeful Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc apreciate în conformitate cu prevederile art.116 din Constituţie care fixează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Ori cum, Parl. este autoritatea care stabileşte pentru judecători competenţe, adoptând Coduri de procedură civilă, penală, jurisdicţie constituţională; Legea privind organizarea judecătorească; Legea cu privire

la statutul judecătorului etc. Din aceste considerente raporturile cu organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată create şi investite cu competenţă ele se bucură de o independenţă mai mare faţă de celelalte puteri şi o influenţă mai mică din partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii de judecători, şi deci la această etapă pot avea loc numiri dictate de interesele partidului de guvernământ sau majorităţii parlamentare sau a partidului care a câştigat alegerile prezidenţale. Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de către Parlament (art.116). Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior la Magistraturii (art.116). Însă, pentru a reduce la minium posibilitatea numirii în funcţii de judecători după alte principii decât profesionalism înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege art.116 din Constituţie prevede numirea pentru prima dată pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă . Constituţia nu califică Curtea Constituţională autoritate judecătorească, art.134 numind-o unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a garanta supremaţia constituţiei, asigurării realizării principiului separării puterilor în stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor Curtea Constituţională se compune din 6 judecători dintre care, 2 judecători numiţi de Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 de Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, componentă a forţei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi indivizi, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, drepturile subiective. Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latură a formei de stat prin care se defineşte sistemul metodelor şi pricipiilor de înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură cu situaţia drepturilqr si libertăţilor democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea lor de a determina sau influenţa politica statului, pe baza participării lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generală clasificare a regimurilor politice este clasificarea în a) regimuri autocratice;

b) regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate să determine sau să influenţeze politica internă şi externă a statului. Puterea de stat este exercitată în interesul unor grupuri de persoane, de o persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin negarea drepturilor şi libertăţilor individuale, în măsură în care acestea sînt prevăzute în legislaţia statului respectiv. Asemenea regimuri politice, sînt caracteristice statelor Orientului antic, dominaţiei despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice în perioada modernă, ca cele mai reacţionare sînt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale faăciste, profaşciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existenţa unor condiţii care să facă posibilă participarea maselor de cetăţeni la viaţa politică, influenţarea politicii interne şi externe a statului, exercitarea unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voinţa lor. Regimurile democratice, se pot împărţi după criteriul democraliei directe sau indirecte. În regimurile de democraţie directă, poporul exercită nemijlocit puterea de stat, în timp ce în regimurile politice de democraţie indirectă, conducerea de stat se realizează prin reprezentanţi, prin organele alese (democraţie reprezentativă). În concluzie putem menţiona că faptul că statul îmbracă diferite forme nu este întîmplător. Asupra formei statului au o influenţă determinantă anumiţi factori care condiţionează o anumită formă de stat; baza economică a societăţii respective, raportul de forţe pe plan internaţional şi, de asemenea, specificul naţional ca şi tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti factori nu acţionează izolat ci cumulativ, contribuind în comun la procesul general de structurare şi organizare a puterii de stat.

Conventia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat si comp etenta puterii constituante. Gusti scria ca scop.Constituie fundamentul legitimităţii sistemului de guvernare. de asemenea constitutii sunt: cele franceze de la 1791. formale. ea accepta. de catre o adunare special aleasa în acest scop. Spre deosebire de constitutiile rigide care asa cum am aratat instituie o procedura severa în vederea unor eventuale si ulterioare modificari. Constit. a) Constitutia acordata este o constitutie pe care monarhul o acorda supusilor sai în virtutea tezei ca regele detine plenitudinea puterilor iar autoritatea regala reprezenta o „delegare acordata de Providenta”. iar constitutia Statelor Unite ale Americii hotara ca nu poate fi adusa nici o modificare anumitor prevederi decât dupa scurgerea unui termen de 21 de ani de la data adoptarii ei. Cît priveşte procedurile revizuirii. propriuzise ci repreze. în cazul în care textul integral al Constit. de la c/e nu se putea deroga.norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la rapoartele de echilibru între diferitele puteri ale statului. Tinând seama de importanta politica si juridica a constitutiei. de exercit. Ex.. termen folosit cu predilectie pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forta juridica superioara. Limitele tacite nu sunt prevăzute în constituţie. limite tactice. Cît priveşte continentul european . Apare o întrebare. Definiţia. procedura de revizuire a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare . Pe masura consolidarii procesului de organizare politica. La fel Constitutia Greciei din 1975 prevede ca „nici o modificare a constitutiei nu este permisa în mai putin de 5 ani de la revizuire”. st/lor atenian si spartan. şi nici absolut rigide. Extinderea referendumului. Continutul constit. De aceea întălnim diferite definitiidate constituţiei: . ceea ce înseamnă că dacă o lege contravine prevederilor constituţiei. Cuv. O dată cu dezvoltarea statelor constituţia va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai mărgineşte la limitarea puterilor şi garantarea drepturilor cetăţeneşti. În al doilea rând. Constitutia Italiei de la 1848. Limite heteronome prevăd revizuirile prevăzute de dreptul internaţional. trebuie sa retinem ca dreptul de a revizui constitutia apartine aceluiasi organ care a adoptat-o.Constit. iar mai târziu adunare constituanta care e/e formata din deputati alesi de catre cetaţ. modul de organizare si function. erau incerte. 4.. dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii”. În virtutea celor expuse constituţia ar putea fi definită: legea fundamentală a statului constituită dintr-un anasmblu de norme juridice. 143 din CRM este denumit”Legea privind modificarea constituţiei”. Revizuirea constitutiei. Totuşi prima constituţie scrisă a apărut în SUA(1787). Spania (1812). este necesar de a sti cine are initiativa revizuirii sale. Grecia(1822). profitându-se de o conjunctura favorabila. trad. al XVIII-lea. pentru ca o constitutie este prin ea însasi o reforma profunda. În acest sens.În afară de Anglia. de locul ce îl ocupa în sistemul dreptului. puterea. Mai întâi. Sunt interzise revizuirile în perioada stării de asediu. Prin acest procedeu „suveranitatea populara nu este activa ci pasiva”. Pactul s-a folosit atunci când. 8. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca stabilesc o procedura greoaie care complica formele în care li se pot efectua modificari pe parcursul timpului cât se afla în vigoare. Adoptarea constitutiei şi revizuirea Constitutiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi diferit de la un stat la altul. 1. adoptate şi modificate conform unor proceduri distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat. Constitutii scrise Începând cu sec. ca modalitate directa de participare a cetatenilor la guvernare.142) precum că dispoziţile pprivind caracterul suveran . regulile cutumiare nu erau clar definite. Răspunsul este da. Procedurile materiale stabiliesc limitele materiale ale reviziurii. În acest context se impun unele precizari. din obic. 1848 si 1875 si Constitutia germana de la 1919. dacă într-un interval de trei luni din momentul publicării este făcută o cerere de 1/5bdin memrii unei camere sau de 500 mii alegători.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în rezultat sunt suprimate drept. constitutiile sunt de mai multe feluri si anume:. prima const. transmise din generatie în generatie. Ex. În literatura de specialitate se face o deosebire între constitutiile flexibile si cele rigide în functie de modul în care acestea pot fi modificate. Pâna în secolul al XVIII-lea. Constitutia italiana din 1948. ea nu decide. în baza cărora se exerc. precum si care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept. a puterii în aşa fel ca să nu poată fi exercit. data de Ludovic al XVIII-lea. formele şi trăsăturile caracteristice ale Constituţiei. sau se mai poate vorbi tot din perioada antichitatii de constitutiile lui Solon si Licurg care însa la vremea aceea nu au fost constit. Constituţii rigide. aproape în exclusivitate. sau de 5 consilieri regionali. Procedurile formale stabilesc regulile şi modul în care are loc revizuire. 1. 3. competenţele acestora precum şi determină drepturile şi libertăţile guvernanţilor. vom îmbrăţişa si noi această idee. comuna faptul ca sunt nescrise. dr. În dreptul constitutional clasic. În al treilea rând. incomplete si în continua miscare. ceea ce explică prin specificul dezvoltării sistemului de drept englez cuprins în dreptul statutar. cu drept de vot. regl. Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848. Cu toate că Anglia a fost prima care a adoptat unele acte juridice cu caracter guvernamental. apoi Suedia(1809). şi funcţionării puteri publice. Constituie fundamentul de validitate a întregii ordini juridice. Norvegia(1814). Constituţii suple. a fost supus ratificării populare. În Evul Mediu. Art. În Evul Mediu. . Constitutia Japoneza de la 1889 etc. Aceste prevederi urmaresc sa realizeze stabilitatea constitutiei. de raporturile sociale. care nu se bucură de supremaţie. şi aceste legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. legile de revizuire trebuie supuse referendmului. acestea pot fi divizate în două categorii: proceduri materiale şi proced.. 3. De la început vom menţiona că rigitatea şi suplevitatea sunt mai mult calităţi ale constituţiei decît forme. Pers. sunt: Constitutia anului al VIII-lea din Franta. devenind frînă în calea progresului. Pe plan politic constitutia acordata stabileste un sistem intermediar între monarhia limitata si regimul parlamentar. de asemenea constitutii sunt cele franceze din 1793. Olanda(1815). denumita la început conventie. reg. 4. cutumiare este form. constituţii cutumiare mai posedă Noua Zeelandă şi Israelul. astăzi ea nu dipune de o constit. Termenul de constitutie cu sensul de lege fundamentala a intrat în vocabularul juridic în perioada revolutiilor economico-sociale de lamijlocul secolului al XVIII-lea. Prin plebiscit. Aceste constitutii erau de fapt un fel de acte de capitulare a monarhului fata de burghezie. în scopul pastrarii cât mai neschimbate a acelor norme si principii stabilite initial. starea economica. asa cum precizeaza doctrina juridica. a determinat folosirea si considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare a unei constitutii sau legi. Limite exprese sunt cele prevăzute expres în textul constituţiei. acceptate de guvernanti si popor au fost adaptate noilor conditii istorice si codificate. constitutia rezultata aparând ca o conventie între toti membrii societatii. obiceiurile si traditiile constitutionale. sociale si politice si de ideologia dominanta în momentul adoptarii constitutiei. prin acesta desemnându-se o lege fundamentala în care sunt înmanuncheate normele de baza ale organizarii statului si în plus o serie de drepturi si libertati. cetatenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau „nu” cu privire la întregul proiect de constitutie. învestite cu forţă juridică supremă. Sociologul român Dm. a stării de urgenţă şi de război. când s-a cristalizat notiunea de constitutie si s-a impus necesitatea materializarii ei. şi libert. Astfel legii scrise i s-a dat superioritate faţă de cutumă. . obiectul revizuirii poate fi orice aricol în dependenţă de necesitate. însemnînd „aşezare cu temei”. C cut. contemp. ce dă de înţeles că revizuirea are loc numai prin lege. învestind-o cu calitatea supremaţiei. Este o emanatie a puterii absolute a monarhului care recunoaste anumite drepturi fundamentale cetatenilor sau unor categorii sociale si stabileste modul de exercitare a puterii de stat. constituţie provine de la „constitutio” din latină. raporturile dintre aceste organisme si dintre ele si cetateni. a fost preferat termenul de „lege fundamentala”. ea poate fi adoptată numai după modificarea de rigoare ăîn textul constituţiei. cutumiar a fost considerat necorespunzator deoarece. adoptarea constitutiilor s-a realizat de catre parlamente. ca poporul singur poate decide sica el este deasupra Parlamentului. Constit. În acest sens CRM prevede(art. a organismelor de guvernare. justificînd puterea de decizie a guvernanţilor selectaţi de care dispun în baza copetenţelor atribuite. de unde a şi venit noţiunea de domnie a legii. 2. deci fara a necesita o procedura deosebita. practici care au ca trasat.legea fundamentală a statului carefixează modul desemnării guvernanţilor. 2. constituţia scrisă. Asemenea interdictii au cuprins si Constitutia franceza din 5 octombrie 1958. unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale privind raporturile între guvernanti si guvernati care urmau sa prevaleze fata de cutumele existente. Constituţia Italiei prevededesfăşurarea referendumului. Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern. autoritatea competenta sa revizuiasca constitutia difera dupa felul constitutiei. independent şi suveran al statului. c) Pactul sau constit. şi transm. Au fost astfel adoptate Constitutia Frantei de la 1814. scrisă în sensul unui document integru. Fundamentale ale cetăţ. constitutiile flexibile pot fi modificate si prin legi ordinare. Ex. Genoveva Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite exprese. suple se consideră cele cutumiare. sau putut impune sefului statului anumite conditii. dreptul judiciar sau al precedentelor şi din dreptul cutumiar nescris. în interes. constituţia rigidă şi suplă. seturi de legi care priveau unele aspecte ale organiz. e) Constitutia referendum consta în elaborarea si adoptarea proiectului de constitutie de catre o adunare constituanta si supunerea proiectului spre ratificare alegatorilor. însă deoarece în lit-ra de specialitate adesea aceste calităţi se consideră forme. În lucrarile politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural. unei constitutii este acela „de a formula politic si juridic în mod solemn psihologia sociala. pact este rezultatul acordului ce se realizeaza între monarh si parlament. de asemenea constit. Constitutia franceza din anul 1791 prevedea o procedura potrivit careia nu putea fi modificata timp de 10 ani. Enunţă princip. În dreptul Constit. cum ar fi:constituţia cutumiară.7. RM. mai ales în tarile din estul Europei dupa discutarea publica a proiectului. în conditiile în care este dificil de a face altfel. nu pot fi absolut suple p/u că pot aduce instabilitate politică. care pot prin „da” sau „nu” sa hotarasca adoptarea sau respingerea proiectului. Sunt acceptate diverse forme de constituţii. şi în afară de interdicţiile stabilite. legi prin care împaratul stabilea anumite reguli oblig. limite heteronome şi limite autonome. Acest tip de constitutie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranitatii nationale. „fundament”. Asemenea constitutie a fost Constitutia franceza de la 1830. fiecare în parte. în loc de constitutie. organizarea politica a diferitelor state s-a realizat prin cutume. 1795. Astfel este cunoscuta din perioada Romei antice denumirea de „constitutii imperiale”. Organiz. dupa modul lor de adoptare. Dupa razboiul al doilea mondial. ori de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în functie de stadiul dezvoltarii economice. precum şi cele referitoare la neurtalitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. a celor care o exercită ci numai în interes general. cuvântul „constitutie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau statute. b) Statutul plebiscitar se întocmeste de catre seful statului si se supune spre aprobare poporului în mod global. d) Constitutia conventie se întocm.scrisă a apărut în Franţa(1791). de la 1946. 2. precum si fata de comportamentul ulterior semnarii acestora al monarhilor. Funcţile 1. sistemic.

fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat. în învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică. promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători. de mare şi nejustificat. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. culturale. şi garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. iar bogăţiile de orice natură a subsolului.Pentru a putea fi numit juecător al Curţii . art. Drepturile.6 lege 6. 2 jud.) 4. Art. Economică. Constituţia recunoaşte şi garant. Specială. raionale şi primarii aleşi prin vot universal. 3. democratic. reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art. eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. parl a adoptat legea cu privire la Curtea Constituţională.Dotarea cetăţenilor cu toate drepturile şi libertăţile necesre unui mod de viaţă liber. art. asigurarea principiilor separării puterii în stat în puterea legislativă. Acest titlu este structurat în 6 capitole... deputatul în Parlament. incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile. autonomiei locale. ea apare ca o situatie juridica (un statut). art 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia. Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere. şeful statului şau guvernul. dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări.Obţinerea cetăţeniei ca efect al principiului jus sangvinus. orăşeneşti. sistemului financiar-creditar. În primul rând. Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art. Curtea este compusă din 6 jud. termen prin care se desemneaza un complex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane. executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin. Titlul IV. este atribuit unor mulţi subiecţi.6 fixează separarea şi colaborarea puterii legislative. Titlul VII. Art. stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare. limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele. Organizarae şi funcţionarea Curţii Constituţionale La 13 dec. Prin urmare. cu excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă. candidaţii trebuie să îndeplinească unele condiţii: să aibă o pregătire juridică superioară. În CRM normele definitorii ale cetăţeniei sunt cuprinse în art. de orientare socială. de „dobândirea si pierderea cetateniei”. de . Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice estinate de a asigura conformitatea regulilorde drept intern cu normele constituţionale. concurenţa loială ca factori de bază a economiei. Art. normativ al Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole. Adunarea POPUARĂ a Găgăuziei. Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale. Dreptul de sesizare a Curţii Consti. Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create. secret. Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei . se vorbeste de „cetatenia” unei persoane. 2. stabilind sistemul organelor judecătoreşti. Organizarea statului se realizeaza în raport de teritoriu si populatie. 1994. PENTRU A PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat. durata mandatului. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Guvernul. structura. 18 lege). la cererea organului care a pregătit proiectul sau la cererea parlamentului care trebuie să-l examineze şi aprobe. pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza organizarea concreta a statului . adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice si stat. formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie. realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat. . Tltlul VI. 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din RM. prevăzut din impozite. Tutlul III. teritoriul este inalienabil. Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească. condiţiile pentru numire. iar piaţa. adica până la 27. notiunea de cetatenie este utilizata pentru a defini o institutie juridica. considerând cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei. 18 şi 19. Procurorul General. independenţi şi se supun doar Constituţiei. spaţiul aerian. libera dezvoltare a personalităţii umane. taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului. Cap. folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti.Capitolul 7.124. care este calificată de piaţă. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate: economiei. atribuţiile precum şi mandatul procurorilor. cît şi de ordin extern. Reglementarea juridică şi principiile cetăţeniei RM.bază de constituire a Parlamentului. 2 de Preşedinte şi 2 de CS al Magistraturii.9 declară proprietatea publică şi privată.66.Cetăţenia unică este o consideraţie a statului unitar. sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească. 10. 7 titluri unele având capitole şi secţiuni. Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor.Astfel acest drept îl au:Preşedintele RM. prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular. Controlul constituţionalităţii legilor este o necesitate inerentă unui stat de drept ce permite constituţiei să se manifeste cu adevărat ca lege fundamentală cu forţă juridică supremă. Sunt numiţi de Parlam. Noţiunea de cetăţenie în sensul ei actual a fost utilizată I dată în Declaraţia Franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului din 1789. statutul judecătorilor.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei. 125 fiindu-i stabilită structura. precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale.143 legea privind modificare constituţiei.3). Titlul V. proprietăţii. durata mandatului de 4 ani. În al doilea rând. Ministerul Justiţiei. Dispoziţii finale şi tranzitorii. unitar şi indivizibil.1 declară RM stat suveran. Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art. 7. prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul.141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii. pe de alta parte. în care demnitatea omului. Economia naţională şi finanţele publice. drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile expimate în exercitarea mandatului.. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului. incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă. libera iniţiativă economică. Organul politic investit cu dreptul de a efectua controlul constituţionalităţii legilor poate fi parlamentul. Cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei.142 – limitele revizuirii şi art. sistemului fiscal. şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale.art. organizarea internă. Titlul II. Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional. Cel mai eficient control al constituţionaltăţii legilor este considerat cel efectuat de către organele juristdicţionale de competenţă comună sau e copet. direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice. arestaţi. stat de drept.art.5). să apere ţara. deplasărilor.Unitatea cetăţeniei şi familiei(art. percheziţionaţi. 12. notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni . Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate. nu pot fi reţinuţi. Tot aici sunt stabilite principii. CSJ.Obligaţiunea de a îndeplini unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă de ţară. deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizata organizatoric însasi puterea suverana a poporului si. legiferează statutul deputaţilor din Parlament. atît de ordin intern. Autorităţile publice. caracterul public al dezbaterilor judiciare. În acest sens. stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare. Guvernul este reglementat în capitolul 6. şi la exprimarea identităţii lor etnice. Conform prevederilor constituţionale este garantarea supremaţiei constituţiei.1995. frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art. Art. Juridică. fracţiune parlamentară. Aceasta a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional . în cadrul faimosului proces Marbuty versus Madison. bugetului public naţional. drepturile şi libertăţile lui.Retragerea cetăţeniei RM unuia din soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a copiilor acestora(art23 din Lege) . pri care CSJ a argumentat obligaţia curţilor de a veghea respectarea constituţiei. Astfel. Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv. Notiunea de cetatenie poate fi examinata în doua acceptiuni. apele şi pădurile folosite în interes public. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor. iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an. independenţa.08. căile de comunicaţie. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles. Conţinutul constituţiei RM. să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice etc. Controlul constituşionalităţii legilor. 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă. Principii generale. Numiţi pentru un madat de 6 ani. este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului. atribuţiile. Jud. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională. validarea mandatului de către Curtea Constit. organice şi ordinare. puterea legislativă şi puterea judecăt. cu forma de guvernământ republicană. De la acestă perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi factori.9. În activitatea lor judecătorii sunt inamovabili pe durata mandatului. democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art. Considerăm acest număr excesiv 1. o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activit. Printre care: 11. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare). din care fac parte ministerele. Controlul anterior se aplică în faza de proiect a legii. Titlul I. dezv. 17. independent. Pentru I dată această formă s-a realizat în SUA în 1803. fără încuviinţarea Curţii. lingvistice şi religioase. decent. 5. Actele normative care reglementează cetăţenia în RM conţin principiile unanim recunoscute de comunitatea internaţională.2). Controlul posterior este cel care se exercită după intrarea legii în vigoare şi se consideră cea mai veritabilă formă de control al constituţionaltăţii legilor.

subordonata. continutul reglementarii. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale nascute din activitatea de organizare a executarii legii si de executare a acesteia. Civilse determină prin faptul că normele procesului civil reglementează procedura administrativăîn cazurile soluţionării litigiilor de ordin admoinistr. sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva. b) dispozitii prohibitive. Legalităţii. formulile sau ideile călăuzitoare pe care se bazează organizarea şi activitatea sistemului AP. Publuicităţii şi transparenţei. amenda etc. le are cu dr. În situatia în care ipoteza nu este precis conturata.). are un pronuntat caracter de mobilitate. 3. ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata. c) norme permisive – care îngaduie o conduita determinata. Principile dreptului adm. fara posibilitatea de a alege” „Exista putere discretionara ori de câte ori o autoritate actioneaza liber. întâlnind criterii de clasificare comune sau diferite. fiind compus din prepozitia „ad”. de la economie la sanatate si de la armata la învatamânt. 7. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozitii: a) dispozitii imperative. sanctiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres. Proc.masuri cu privire la actele juridice (anulari. ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata si poate sa se refere la: a) împrejurarile. aplicabile tuturor autoritatilor publice. care se ocupa de „res romana” . Principiile procesuale: 1. O caracteristica a acestor raporturi. fie între acestea si particulari. precum si controlul exercitat de puterea judecatoreasca pentru asigurarea dreptul public. termenul de „administratie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel. repartizarea. pe de o parte sa actioneze. Sub aspect etimologic. d) principii. din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o . care vizeaza drepturile si obligatiile autoritatilor publice. Dreptul administrativ are o serie de trasaturi proprii. care nu desfasoara. persoane fizice sau juridice. 3. dupa care pot fi identificate urmatoarele categorii de norme: a) norme de drept material. ne aflam în prezenta ipotezei relative. prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice.. Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice cuprinde fondul. pot constitui obiect al raportului juridic administrativ anumite activitati. continut. cum ar fi: caracterul de disciplina relativ tânara. competenta legata este definita ca fiind „situatia când administratia este tinuta. Obligativitatea deciziei. iar pe de alta parte. controlul administrativ etc. Constituţional. b) norme prohibitive – care interzic o anumita conduita.masuri de executare silita (demolarea sau desfiintarea unor constructii etc.Dr Administr ca ram a sist de dr. 6. 1. 3. Egalitatea în faţa legii. nemijlocit o activitate direct productiva. conform dictionarului limbii române. El a aparut la sfârsitul secolului al XVIII -lea. obiect. 3. la comanda. Se poate aprecia ca.adm şi cel financiar. de exemplu). sanctiuni administrativpatrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna materiala ori morala). înseamna: a conduce. 6. fie un functionar public. este obligata sa actioneze într-un sens determinat. Cele mai strînse legăruri dr. mai întâi în Statele Unite ale Americii si apoi în Franta. Dispozitia normei de drept administrativ este. 2. administratia publica se desfasoara în regim de putere publica. a gospodari.Pr. care actioneaza pentru organizarea executarii si a executarii legii. b) norme speciale. Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care. acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care administreaza o institutie sau o întreprindere. datorită numeroaselor norme consti. „A administra”. 2. când autoritatea publica este tinuta de norma juridica. b) subiectele de drept. 4. 7. 3. cuprinzând cele trei elemente: ipoteza. Dreptul administrativ a început sa se contureze ca ramura de drept de sine statatoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. Astfel. 4. . Accesul la informaţiie. norma de drept administrativ are o structura trihotomica.1. Promptitudinea în executare. Principiul obiectivităţii. Principiul suveranităţii poporului. nu-l obliga. categorica. prin natura lor sunt extrem de numeroase si variate. pot fi identificate urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ: sanctiuni administrativ – disciplinare sanctiuni administrativ – contraventionale (avertismentul. Dupa modul de determinare. a carei aplicare este asigurata prin constiinta juridica. În doctrina se arata ca aceasta clasificare a normei de drept nu trebuie privita în mod dogmatic. prin aceasta notiune s-a avut în vedere o activit. Respectarea scopului şi obiectivelor trase de lege. se identifica: a) norme cu caracter general. prin care se interzice o anumitaconduita subiectului de drept. constând în faptul ca normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifica destul de repede dupa adoptare. 4. e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumiteactivitati. prohibitive sau permise. printro regula de drept c) dispozitii permisive. 5. raporturile de drept administrativ se fundamenteaza pe principiul inegalitatii partilor. Aceasta libertate de apreciere constituie ceea ce se cheama „puterea discretionara” a administratiei publice. prin administratie se poateîntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului. întrucât. „catre” si „minister”. În ceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrativ se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice. nascute în urma unui act administrativ” sau „acea ramura a stiintei juridice care cerceteaza normele de drept care privesc organizarea sistemului administratiei publice. care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi. Imparţialitatea. prin forta coercitiva a acelei puteri. Dretul adm. executarea unor lucrari publice. Însa. însemnând „la”. reprezentând „miezul normei juridice”. de obicei a statului. Pr. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. la origini. fie ca aceste raporturi se stabilesc între organele administratiei publice.În doctrina franceza. dispozitia si sanctiunea. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. Acesta din urmă cuprinde ansamblul normelor privind formerea.adm. cuvântul „administratie” provine din limba latina. În literatura de specialitate se apreciaza ca ipoteza este absolut determinata când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispozitia. sunt regulile. Are ca obiect de studiu acele relaţii sociale şi valori care se referă la organizarea şi realizarea administraţiei publice. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului”. Proporţionalitatea. care se refera la un organ determinat. pusa în slujba cuiva. 4. persoana fizica sau juridica. Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte doua elemente. Legalitatea. Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei publice. Normele de drept administrativ Norma juridica reprezinta o regula de conduita instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. traducându-se prin servitor.).6. trebuie sa se faca distinctie între sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice. prestarea unor servicii publice. atunci când se prevede o anumita actiune. facându-se trimitere la competenta legata. Ca orice raport juridic. Un prin criteriu îl constituie obiectul de reglementare. Legătura dreptului adm. care au ca obiect procedura de concretizare a activitatii autoritatilor publice. fara ca sa-i fie dictata dinainte conduita sa. „regulile dupa care statul exercita functia executiva. o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular.viata statului si dreptul privat. Prin obiectul său AP este strîns legată de cele trei puteri ale statului. însa. întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate necvesităţilor publice. conducerea unui agent economic sau institutii social culturale. lasând posibilitatea administratiei sa aprecieze împrejurarile în care se aplica norma. Ca si în cazul altor ramuri de drept (dreptul constitutional. Ca orice norma juridica. Din punctul de vedere al întinderii sferei de aplicare. Într-o formulare restrânsa. care cad sub incidenta normei juridice.1.). 2. Având în vedere legislatia în vigoare. în sensul ca un izvor de drept va contine numai dispozitii imperative. Democraţiei. lasându-se la aprecierea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite. imperativa. precum si acelea care guverneaza raporturile dintre stat si individ. Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public. raportul de drept administrativ are trei elemente componente: subiecte. O deosebită legătură există între dr. Cu dr. iar pentru administratie. b) norme de drept procesual. 5. supus. respectarii legii în activitatea organelor administratiei publice”. f) explicarea semnificatiei unor termeni. Dreptul de afi ajutat sau asistat. suspendari etc. Clasificarea normelor de drept administrativ Acest spect este analizat de catre autorii contemporani1 din unghiuri diferite. iar la nevoie. ea urmând a se deduce din continutul normei juridice. . Dupa caracterul normelor identificam: a) norme imperative – care impun subiectelor de drept o anumita conduita. în general. Ce stabilesc principiile fundamental ede organizare şi funcţionarte a sistemului autorităţilor AP şi normelor ce determină principalele autorităţi ale AP. conditiile în care se aplica norma juridica. Principiul procedurii colective. în comparatie cu dreptul civil sau penal. priorităţii şi garantării drepturilor persoanei private. un compartiment din unitatile direct productive sau institutii socialculturale. Principiile generale:1. În literatura juridica. Colegialităţii. reglementeaza o diversitate de domenii. modalitatile juridice specifice prin care este realizata competenta cu care sunt investite organele administratiei publice. Principiile materiale. 5. Sanctiunea normei de drept administrativ Sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele care intervin în cazul nerespectarii normei juridice. Transparenţa. Pr. Dreptul de afi auzit. precum: executarea actelor juridice. În limbajul curent. 2. mai exact a raspunderii juridice în dreptul administrativ. c) definitii.

în ţări diferite nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri. numărul lor în fiecare ţară este mare.în ce ordine ea trebuie corectată. Astfel. Cu toate acestea. subiectele participante sunt pe picior de egalitate si actioneaza împreuna pentru realizarea unui anumit scop.ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile indivizilor reciproce. poate fi sesizată de către alte judecătorii la soluţionarea proceselor de aşa gen ca precedent real. subiectele active actioneaza tot pe baza si în executarea legii. În anumite raporturi de drept administrativ. Această divizare poartă un caracter general şi în ultimul timp şi-a pierdut însemnătatea de odinioară. îndruma si controla subiectul subordonat. iar acestea au obligatia sa realizeze prestatia. În unele raporturi de drept administrativ. pentru persoanele fizice sau juridice. Cum ar fi. acestia pot formula plângeri împotriva masurilor abuzive luate de administratia publica. în principal. Legile reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale. care au întemeiat în sec. Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specifică. 55. că "principiile generale ale dreptului intemaţional" au prioritate în faţa legii. au servit drept model. în speţă. însă. iar la cel privat . De exemplu. Totodata. ceea ce. Deoarece curtea de casaţie este instanţa supremă. franceze şi germane. Olanda. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică romano-germanică este caracterul lui codificat.obligatie legala a acestora si nu o facultate. pe baza competentei pe care o au conform legii. Portugalia. de exemplu. Cum ar fi. de procedură penală ş. deşi în cadru acestei scheme este posibilă o deplasare a accentelor. însa în calitatea lor de servicii publice1. În dreptului englez lipseşte . chiar şi o decizie judiciară "simplă" (bazată pe analogie sau pe principii generale). Printre izvoarele dreptului romanogermanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor. 56. În cadrul raporturilor de colaborare. ordinea activităţii organelor statale şi relaţiile individului cu statul. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate. Constituţiile delimitează competenţa elaborării dreptului a diferitelor organe de stat şi în corespundere cu această competenţă înfăptuiesc diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului. normele cărora au o autoritate juridică majoră. situatia de subordonare a subiectelor de drept nu exclude posibilitatea manifestarii de vointa a acestora în cadrul raporturilor juridice respective. aplicând sanctiuni în conditiile legii.totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romanogermamce. tehnica juridică. Constituţia RFG din 1949 direct menţionează. practica judiciară poate fi referită la numărul izvoarelor auxiliare. În acest scop exista o serie de garantii legale care constau în mijloacele practice puse la dispozitia cetatenilor. În interiorul familiei juridice romanogermanice grupul dreptului "romanic". el poate acţiona nu numai "în completarea legii" dar şi "pe lîngă lege". care poartă amprenta istoriei. fondul de noţiuni. În general. neobişnuită. În cadrul raporturilor care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem se întâlnesc si raporturi de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la realizarea sarcinilor ce revin administratiei publice. şi dreptul german. pe de altă parte. organele administratiei publice au un drept de apreciere asupra conditiilor în care se realizeaza dreptul beneficiarului la serviciul public. în care organele administratiei publice. penal. În unele ţări convenţiile internaţionale au o putere juridică mai mare decît legile interne. că dreptul francez. completarea lui cu dreptul de echitate şi interpretarea statutelor. A avut loc procesul cu denumirea "preluarea şi adaptarea dreptului roman". a. Regimul juridic aplicabil în aceste cazuri este cel de drept civil si nu regimul de drept administrativ. administrative şi constituţionale diferită de cea a Franţei. se studia fondul lui de noţiuni. Familia juridică de drept comun. obiceiul în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă independentă a dreptului cu rare excepţii. organele administratiei publice pot recurge la masuri de constrângere. structura logica intemă. Ele pot fi raporturi de subordonare.germanică nu exclude anumite deosebiri între sistemele juridice naţionale. aici poziţia doctrinei este destul de contradictorie. sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului. Însă. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administratiei publice se refera. pentru ţările din familia juridică romano-germanică este caracteristică schema unică a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept. Structura dreptului în familia juridică anglo-saxonă. care este influenţat de ştiinţa juridică germană. Însa. posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie "împotriva legii" . de exemplu. legile speciale şi culegere de norme. sistemul de izvoare ale dreptului. la organizarea si functionarea administratiei publice. subiectele participante se afla în cadrul unei ierarhii administrative. unde intră Belgia. Dreptul comun este un sistem. Italia. Luxemburgul. în RFG diviziunea între dreptul privat şi public este pronunţată mai puţin decît în Franţa. Pentru familia juridică romanogermanică sînt caracteristice: existenţa dreptului scris. În toate ţările familiei romano-germanice este cunoscută divizarea dreptului în public şi privat. Raporturile de drept administrativ se grupeaza în doua categorii: a) Raporturi care se formeaza în cadrul sistemului administratiei publice. adică împărţirea lui în ramuri. În toate aceste ţări există constituţii scrise. decretelor miniştrilor ş. Doctrina juridică romano-germanică şi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile. Această autoritate este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui control judiciar al constitualităţii legilor ordinare. Sunt destul de numeroase cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se afla în raporturi de drept administrativ. limbajul juridic . care se reflectă. beneficiarii serviciului public au un drept subiectiv în temeiul caruia pot cere organelor administratiei publice sa presteze serviciul. b) Raporturi care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizatii nestatale realizeaza activitati de interes public prin prestatii specifice organizatiei statale. diferă de grupul dreptului "germanic". care include de asemenea Austria. În linii generale se poate spune. deoarece prestatiile înfaptuite de organele administratieipublice în favoarea acestora sunt prevazute de lege sau în actele normative emise pe baza si în executarea legii. Cel care actioneaza ca autoritate ierarhic superioara are dreptul de a conduce. În majoritatea ţărilor continentale sînt adoptate şi acţionează codurile: civil. în Anglia . Elveţia şi alte ţări. Spania şi cel germanic. pe de o parte. Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhica si de colaborare. parcurgînd "etapa de recurs". de procedură civilă. juridică romano- La familia juridică romano-germanică se referă sistemele ce au apărut în Europa continentală în baza tradiţiilor juridice romane. Familia genaanică. Raporturile care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. circularelor administrative. canonice şi locale. de exemplu. La început această preluare şi adaptare purta forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit. precum şi divizarea dreptului în ramuri. pot stabili în mod unilateral drepturi si obligatii. îşi găseşte reflectare într-o organizare şi competenţă a organelor justiţiei generale. cum ar fi acelea care privesc utilizarea mijloacelor de transport în comun. Apartenenţa dreptului diferitor ţări europene la familia romano. un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. Aşa dar. Reamintim. a. Beneficiarii acestor servicii pot intra în raporturi juridice cu administratia pe baza unor contracte civile. În primul rînd aceasta este legat de "precedentul de recurs". Este cazul raporturilor dintre Guvern si prefecti sau acela al raporturilor dintre ministru si conducatorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judete. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al dreptului romano-germanic. ajungând pâna la executarea silita a legii. XII-XVI în baza culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă juridică pentru multe ţări europene. doua ministere care emit împreuna norme juridice de interes comun. Sistemul legislaţiei curente este de asemenea destul de ramificat. În fiecare din aceste două sfere. că la dreptul public se referă acele ramuri şi instituţii. care determină statul. dreptul la învatatura. divizarea lui în public şi privat. Obiectul acestor raporturi juridice consta în modelarea comportamentului subiectelor participante corespunzator exigentelor legale. pentru a ajunge la o hotărîre judiciară corectă. Odată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele juridice naţionale dreptul internaţional. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei căi: formarea dreptului comun. însăşi concepţia dreptului. iar această istorie pînă în sec. în deosebi în dreptul francez. Acelaşi lucru trebuie menţionat şi despre sistemul de drept. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhica. Ea s-a format în baza studierii dreptului roman la universităţile italiene. în baza căruia în interiorul familiei juridice romanogermanice se deosebesc două grupuri juridice: romanic. dreptul la ocrotirea sanatatii etc. Pe continent juriştii sînt interesaţi în primul rînd de faptul cum este reglementată situaţia dată. O pondere deosebita în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupa cele de utilizare a serviciilor publice. a domeniului public privat etc.

Pentrui ca proiectul să devină lege. să dobоndească mijloacele de a-i face să se rostească asupra binelui. acuzare falsă de adulter. dreptul este mai întîi de toate un drept al practicii judiciare. Binele în politică este justiţia care îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altora. Germenii acestei teorii au apărut în antichitate. Prin urmare. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. Toate elementele psihologice sînt excluse conştient din examinare. la rоndul său. În dreptul statutal al SUA se întîlnesc numeroase coduri. Pe parcursul dezvoltării ulterioare a învăţăturii în această schemă s-a introdus încă o modificare. Dar numai în general. O formă de codificare deosebită în SUA a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri cu caracter unitar. iar însuşi dreptul . În general. că în SUA există 51 sisteme de drept . dreptul nu este un produs al voinţei. dar nu numai acelea care de obicei se referă la sfera de drept. Fikhul. Pentru ca binele să domine pacea.a unui sistem întreg de constituţii: federală. aplicarea legii depinde de precedentele judiciare. cit şi nescrisă. în gîndirea aristotelică. Omul. dar. totodată. este orientată spre consolidarea normelor şi priricipiilor dreptului musulman.penale. primul şi cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar. unde acest lucru este deosebit de necesar. Revoluţia Americană a înaintat pe primul plan ideea dreptului american naţional independent. unica sursă a dreptului musulman sînt lucrările savanţilor jurişti. pînă în sec. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. constituţii ale statelor. asemănător celui englez: dreptul precedent în interacţiunea cu cel legislativ. În al doilea rînd. jefuire armată şi revoltă.idjima: acord atins de toată activitatea musulmană în problema obligaţiilor musulmanului. în orice timp şi în orice împrejurare . judecătorul nici odată nu apelează la Coran sau Sună – legendă despre proroc. subliniază rolul puterii judiciare în sistemul american de guvemămînt. ideile. VII-X şi este bazat pe religia musulmană . în concepţia lui Cicero. cumpătarea şi dreptatea. iar ceea ce este legal este şi just. care cu timpul. Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acţiunea puţin mai liberă a regulii precedentului. S-a creat învăţătura despre 4 "rădăcini" (izvoare) ale dreptului musulman. se folosesc unele şi aceleaşi noţiuni şi interpretare a normelor de drept. Preocupat. care a mărit considerabil importanţa ei practică: propunerea acceptată odată de către juriştii tuturor sau chiar a unei şcoli. Una din aceste deosebiri considerabile este legată de structura federală a SUA.a asimilat cîte ceva din codificările europene. sau dreptul musulman se împarte în 2 părţi: prima indică linia de comportament al musulmanului faţă de semenii săi (muamalat). Dreptul controlului constituţional. Echitatea. ca temelie a dreptului. în primul rînd norme religioase. stabilit pe teritoriile controlate de ei. la dezvoltarea raţionalului. la Cant şi Hegel. de fapt. Platon (427-347 î. Doctrina engleză nu cunoaşte discuţii despre diviziunile structurale ale dreptului. filozofia are în vedere natura universală. de fapt. În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi concepţie a dreptului şi a rolului său. În ambele ţări există de fapt.n. contribuind. Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero. De la justiţia politică. Cu toate acestea. fapt ce l-au considerat 2 factori: în primul rînd. La baza tuturor şcolilor. Capitolul urmează după capitol fără o delimitare logică a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau la cel penal. Platon susţine că adevăratul stat trebuie să asigure un trai comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii toate virtuţile: înţelepciunea. pe care. civile. Teoria psihologică a dreptului. sunite şi şiite. el trebuie să fie adoptat de state. La baza operelor sale este pusă ideea. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului.(achid) şi dreptul (fikh). după aprecierea personală. neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. un proces ireversibil. Dreptul lui Allah este dat omenirii odată şi pentru totdeauna. etc. discipolul lui Socrate. iar justiţia este concepută drept criteriu de manifestare a legalităţii. adulter. El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest. conceput ca un ansamblu de norme eterne şi imuabile existente atit în formă scrisă. Prima "rădăcină" este coranul. sferă de acţiune şi ponderea dreptului musulman s-au micşorat. El se referă la autorul. treptat s-au pomenit absorbite de "dreptul comun". tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. Dreptul întruchipează în sine înţelepciunea umană. liniştea. însă n-au acceptat dreptul musulman. dreptul englez s-a dezvoltat treptat. este o parte integrantă a naturii în dubla accepţiune: ca parte a materiei şi ca fiinţă raţională. De aici . Pe lîngă pedeapsa pentru infracţiunile enumerate. în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec. Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah. în general. Pregătirca proiectelor acestor legi şi coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu Institutul American de drept şi Asociaţia Americană a avocaţilor.de procedură penală." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Însă în majoritatea ţărilor arabe ele continuă să joace un rol destul de important în mecanismul de acţiune socială a dreptului. Pacea socială în stat se asigură. În condiţiile actuale unele ţări musulmane (Egiptul) au refuzat complet judecătoriile musulmane. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. judecătorilor li se înaintează cerinţe înalte de calificare în sensul pregătirii lor de drept religioase. 58 Caracteristica şi reprezentanşii şcolii dr. susţine întemeietorul şcolii. iar odată cu el . A doua "rădăcină" este sunna. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul оşi are rădăcinile sale. Din numărul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal. cum ea este determinată de şcolile de drept. Abordоnd problema politicii. în mod uniform. şi diferite după vîrstă. Justiţia înseamnă egalitate şi această egalitate a justiţiei are în vedere atit interesul general al statului. constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe egale. de interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciară. în unele . care acţionează asupra milioanelor de oameni. оn acest mod. Această comportare mai liberă cu precedentul capătă o deosebită importanţă în legătură cu competenţa judecătoriilor americane de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor. să nu prejudiciezi pe altcineva. Aristotel îşi îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului fără de care politica nu-şi poate atinge scopurile. în interpretarea sa romanică veche şi occidentală. În cîteva state acţionează codurile civile. foste colonii franceze sau spaniole au adoptat codurile de tip roman. el cuprinde toate sferele vieţii sociale. unde recent a dominat dreptul musulman în toată originalitatea surselor sale. îşi . Singura sursă a cunoştinţelor necesarmente egale pentru toţi o constituie raţiunea umană . să dai fiecăruia ce este al lui. sunnă sau adjimă. scopul cărora este de a stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale dreptului. Justiţia. Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea ramurilor de drept. dreptul SUA. îl divizează în drept natural şi drept pozitiv. pe calea practicii judiciare şi a reformelor legislative în cazuri aparte. de problema făuririi unui stat ideal. ce exprimă în formă religioasă în general. Se presupunea o respingere totală a dreptului englez. comerciale. care a fost adoptat oficial în anul 1962. XIX evoluţia concepţiei de drept musulman a decurs prioritar în comentarii juridice religioase şi culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradiţionalele principii şi legi ale şariatului. importantă pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor Coranului. Numai unele state. dreptul este ordinea comunităţii politice.. Dreptul musulman. iar cea unificată acţionează. autoritatea căruia este unanim recunoscută. dintre legislaţia statului musulman şi sursele ei primare. corespunzătoare diferitor interpretări. care a rupt legăturile cu "trecutul său englez". Şcoala normativistă a dreptului. Teoretic numai Dumnezeu are putere legislativă. În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglare social-normativă. în altul. a ideii idjima. penale. În altele există sisteme paralele de judecătorii musulmane.e. 57Dreptulmusulman (islamic) Dreptul musulman ca sistem de norme. precum şi obiceiuri. mai întîi de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite şi discrete. mai precis . Normele elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sistemul de drept american numai după o aplicare şi interpretare a lor multiplă de către judecătorii numai cînd se va putea face o referire la hotărîrile judiciare care l-au aplîcat şi nu la norme nemijlocit. În procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez şi cel american. după ce îl va găsi. Dreptul penal musulman este bazat. a fost un prim şi important pas pe această cale. Astfel. Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o competenţă destul de largă. A treia "rădăcină" . Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. în legătură cu aceasta se poate spune. voinţa nobilimii musulmane religioase. Lucrările sale de prestigiu care tratează problema dreptului sunt Republica şi Legile. Şcoala raţionalistă a dreptului. folosit activ de Curtea Supremă. care există deja 200 de ani şi joacă un rol important. Pentru un jurist american. care nu sînt cunoscute dreptului englez. Şariatul constă din 2 părţi . Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil şi specific tuturor. În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în drept public şi privat. sub dominaţia severă a dreptului. şi de aceea nu este neapărată condiţia de respectare a hotărtrii. Legea. este şi legal. Există naţiuni şi grupuri etnice ce profesează islamul în calitate de religie. în mod deosebit.50 . iar ca teorie cu pondere şi o influenţă majoră ea s-a manifestat în gîndirea filozofică şi politico-juridică din evul mediu. şi cea mai lipsită de lege şi dreptate. În realitate. aceeaşi divizare a dreptului. Sistemele juridice ale acestor ţări au suferit schimbări considerabile în sensul că importanţa. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. Influenţa izvoarelor de drept de tip european a devenit. evident. Examinindosarul. în general. Baza ştiinţei juridice musulmane o constituie metoda cazuistică sub denumirea "Ilm al furu". Aceste două părţi alcătuiesc obiectul ştiinţei juridice sub aspectul. identice. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim în lucrările Politica şi Etica. însă.a principiului precedentului şi altor semne caracteristice pentru "dreptul comun". legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie just sau injust. multe din care sînt considerabile cu adevărat şi nu pot fi neglijate. care este înlocuită aici cu divizarea în drept comun şi dreptul echităţii.după forma sa exterioară . organizarea. Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită jurisdicţia independent unul faţă de altul. Aceste vechi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic. care a atins şi toate ţările islamice. In concepţia socratică. curajul. natural Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. Însă nu s-a petrecut o trecere a dreptului american în familia romanogermanică.De obicei. precum Şcoala dreptului natural. indiferent de faptul dacă va fi recunoscut sau nu. La măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă pentru următoarele infracţiuni: omor. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural este.Existenţialismul juridic. cadi (judecătorul) putea. Un singur judecător examina dosare de diferite categorii. El. adică pot examina diferite categorii de dosare . în viziunea lui. şi l-au adaptat la necesităţile credinţei noi. ambele fiind. de la Platon şi Aristotel. considerată ca temelie a esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor fenomenelor ce se produc în lume. ci este dat de natură. în cadrul căreia ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de drept precedent. În Anglia nu există coduri de tip european. că legislaţia în sistemul juridic al SUA are o pondere mare şi este mai importantă decît dreptul statutal în Anglia. Funcţia principală a "fikhului" constă în păstrarea legăturilor indisolubile. Aristotel caută dreptul în observarea raţională a naturii. caracteristic omului.). ale cărui opţiuni cu referire la drept au fost influenţate de Platon. întemeietorul şcolii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 î. că dreptul existent a venit de la Allah care întrun anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed. întrebuinţarea băuturilor spirtoase. ceea ce 1-a făcut să afirme că omul este cea mai nobilă dintre toate fiinţele. În SUA. în toate statele . care a suportat numeroase influenţe străine. luate de judecătoria unui stat. să pedepsească pentru oricare altă violare a legii.e. Şcoala realistă a dreptului. Motivele şi intenţiile individului nici odată nu se iau în consideraţie. furt. nu este altceva decît expresia cunoaşterii umane. în 25 . Secolele următoare practic nu au adus nimic nou. Dreptatea nu este altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot ce este al său şi împlinirea chemării proprii.islam.în state şi una federală. conform ideilor sale. unitatea conceptuală şi raţională a omului presupune cunoaşterea adevărului. cît şi norme nejuridice. instanţele superioare judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a SUA nici odată n-au fost legate de propriile lor precedente. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. învăţăturile cărora sînt recunoscute. Adoptarea Constituţiei federale scrise din 1787. este considerată regulă. dreptul judiciar şi dreptul familiei. are o structură analogică cu structura dreptului comun.libertatea considerabilă şi capacitatea de manevrare în timpul procesului de adaptare a dreptului la condiţiile ce se schimbă. în direcţia opusă. de Aristotel şi de către stoici. în SUA s-a format un sistem dualist. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. ca şi în Anglia. ca şi pentru unul englez.analogia (chias). Şcoala sociologică a dreptului. care cuprinde atît norme juridice.de procedură civilă.teologia sau principiile credinţei . a constituţiilor statelor ce au intrat în componenţa SUA. a doua prescrie îndatoririle faţă de Allah (ibadat). Printre codurile de acest gen. cît şi interesul individual al cetăţenilor. Legislaţia familiei a ţărilor arabe. rămîne o familie juridică independentă. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . toate judecătoriile au o jurisdicţie comună. Aristotel afirmă că statul întruchipează scopul binelui. este o virtute care aduce fericirea şi armonia.n.de drept public şi privat. el identifică justiţia politică cu dreptul politic. A patra şi ultima "rădăcină" . Posibilităţile mari ale influenţei judiciare asupra legislaţiei nu exclude faptul. pentru concepţia de drept musulmană nu există. legislatorul trebuie să găsească punctul de care concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va asigura fericirea şi. precum şi 3 şcoli şiite. au stat două şcoli: şcoala Medina şi şcoala irachiană. În unele ţări (în Sudan) sistemul de judecătorii musulmane a căpătat un caracter de mai multe trepte (mai multe instanţe). Şcoala istorică a dreptului. Ceea ce este just. după Socrate. Aceasta se datoreşte în primul rînd existenţei constituţiei scrise. Ramurile dreptului englez nu sînt atît de clar pronunţate ca în sistemele de drept continentale. în concepţia lui Platon. Din motive istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale dreptului musulman..divizarea dreptului în privat şi public. Organizarea judiciară musulmană se deosebea prin simplitate. Islamul pomeşte de la faptul. ca şi justiţia. adică aplicarea la cazurile noi asemănătoare a regulilor stabilite de Coran.

ca o categorie etică.Caract. Astfel. Baza metodologică şi obiectul de studiu Prin obiectul său de preocupare şi studiu. după Duguit. şi a sistemului de drept al ţării respective. politică şi juridică care studiază. Preocupat de problema apariţiei dreptului şi statului. ea cuprinde întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la obiectul de studiu. cit şi indivizii. ideile. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. Principalii reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846). iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an 60 Şcoala sociologică pozitivistă a dreptului sau 1. ca fenomen social ce există într-o comunitate umană. Izvorul său stă. nu le rămоnea decît să se unească în vederea unui singur scop. оn baza căreia oamenii s-au asociat este voinţa generală. formele lor concretistorice. expusă în cele mai accesibile forme în literatura de specialitate. Societatea nu este în drept să suprime dreptul individului. Un alt reprezentant al şcolii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (18591929). Şcoala raţionalistă a dreptului. cum sînt: puterea de stat. legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia. în prima jumătate a acestuia. Rousseau afirma că fiinţa umană a fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din starea primitivă. Este de reţinut că ea studiază dreptul în ansamblul său. care le reglementează evidenţiem două funcţii de bază care îi revin Teoriei generale a dreptului. o dată cu dezvoltarea poporului. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural. modul în care instituţiile.Metodologia este una dintre cele mai actuale şi complicate probleme ale ştiinţei juridice. Egalitatea presupune existenţa aceloraşi condiţii de supunere pentru toate persoanele. evoluţia şi funcţionarea dreptului. Friedrich Cari voa Savigny afirmă că dreptul ca produs al spiritului poporului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn concepte abstracte. Toate aceste caractere au fost dobоndite o dată cu intervenţia statului în viaţa societăţii şi. Experienţa raţiunii umane." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc. deoarece studiază problemele de bază ale ştiinţei politice Ea formulează categoriile politice ce vizează. Legislatorul este doar un organ al conştiinţei sociale. Ist. şi anume: 1) o funcţie teoretică. sub forma instituţiilor. consideră Duguit. politico-juridice influenţează societatea şi în care suportă. conform ordinii stabilite de Dumnezeu. Şcoala realistă a dreptului. Atit statul. adică istorică. şi dreptul pozitiv. mai ales. normativistă a dreptului. în baza doctrinei sale filozofice. Teoria generală a dreptului este divizată în două discipline de învăţămînt: Teoria generală a dreptului. Toma din Aquino constată că dreptul este justiţia în cadrul comunităţii umane. pe care sociologia оl studiază. Teoria psihologică a dreptului. În RM "Teoria generală a dreptului". Şcoala raţionalistă a dreptului. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. Şcoala realistă a dreptului. la rîndul său.. оn esenţă.după cel de-al doilea război mondial. Ideea dreptăţii. TGD este o ştiinţă socială. iar mai pronunţat . Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. afirmînd că acest fapt este imposibil din cauza numărului mare de oameni. Ca parte componentă a ştiinţei în general Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială. pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre ceva ce este concret. manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale indivizilor.Teoria generală a dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice este de dată mai recentă. Şc. întemeietorul şcolii contestă ideile dreptului natural privind apariţia statului pe calea unui contract social. şi anume cea de Dumnezeu.ordinea juridică în globalitatea sa. Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii sociale. ideile. Statul este un produs natural şi necesar în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor omeneşti. în mod pozitiv. în raport cu normele juridice 2. ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. elaborat de stat. în generalitatea şi integritatea sa. după Comte. oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau naştere din voinţa divină reflectată în voinţa poporului. care." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. oamenilor. Conform concepţiei lui Freidrich Puchta. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. a noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate şi utilizate de dogmatica juridică. influenţa socială. Exponent al teoriei solidarităţii sociale. în mod conştient.1861) şi Friedrich Puchta (1798-1846). atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în procesul de pregătire a specialiştilor în domeniul jurisprudenţei. care se predă la începutul studiilor juridice. în mod natural. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. ştiinţele mecanicii. El este un produs colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a unor individualităţi.găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal". Reciprocitatea. 2) o funcţie de ameliorare a metodologiei. ci prin relaţiile cu alte persoane şi are la bază ideea „de a i se da fiecăruia ceea ce i se cuvine". al XX-lea. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei.. dreptul devine o ştiinţă aparte. Ea poate fi definită ca totalitate a cunoştinţelor despre drept şi stat acumulate de omenire pe parcursul întregii sale evoluţii. luоnd naştere dreptul. legea este o regulă sau o unitate de măsură a acţiunilor după care trebuie să se conducă sau să se abţină orişicine . cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constr. Existenţialismul juridic. El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. Teoria generală a dreptului face o analiză profundă a relaţiilor sociale. cei mai mulţi oameni. este împărţit în două categ. Ca ştiinţă. funcţiile statului. de la Platon şi Aristotel. Constr. în această situaţie. este definită de către Cicero. corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social. la Cant şi Hegel. sociologică a dreptului. apărută оntre persoane. care constă în explicarea atît a părţilor componente ale dreptului.: dr. adică abordarea ştiinţifică a problemelor juridice. Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. din momentul în care guvernanţii au început a-şi impune propria voinţă guvernaţilor. în sec. autorul recunoaşte existenţa unei prime cauze eficiente. Primele idei fundamentale ale şcolii istorice a dreptului sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii Gustav Hugo. el susţine că dreptul n~a luat naştere ca un imperativ al vieţii comunitare. iar puterea în stat nu este durabilă. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. apare din necesitatea soluţionării a diferitelor litigii care iau naştere ca rezultat al dezvoltării sociale.. în concepţia sa. Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv.cauze întemeindu-şi învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic. ştiinţifică. Dr. întemeiată pe date concrete. care nu se mai putea menţine. sintetice. nu trebuie să sancţioneze obligaţii. porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. ştiinţa dreptului studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului. care derivă din însăşi natura socială a omului şi are datoria de a garanta siguranţa oamenilor. a dreptului. unit nu prin întîmplare. care reflectă în legi realitatea existentă. Potrivit lui Toma din Aquino. privite în dinamica lor. a st-ui . De unde reiese că atit raţiunea. la rîndul lor. lege şi stat în lucrarea SummaTheologica. Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. în viziunea savantului. pe observaţie . care dreptul оşi are rădăcinile sale. şi Problemele teoriei dreptului. Enciclopedia dreptului. statul. social şi cel edictat de stat apar discrepanţe. Şcoala sociologică a dreptului. conştiinţa juridică se conturează оn relaţiile dintre membrii familiei. etc. Justiţia. toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. în reducerea complexităţii fenomenului juridic prin intermediul unei abordări globalizante. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ ."Dreptul este un fenomen istoric. Avîd ca punct de reper legea celor trei stări Auguste Comte clasifică ştiinţele în şt. Această şcoală a apărut ca o reacţie la ideile revoluţiei franceze prin care se urmărea codificarea dreptului. Statul. să o limităm numai la o explicaţie pozitivă. Dreptul. Contractul social urmăreşte scopul asigurării libertăţii naturale. Teoria psihologică a dreptului. ea selectează numai o parte din materia teoretică. ci doar ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi. Existenţialismul juridic. nu se manifestă prin relaţiile omului faţă de sine însuşi. Atunci c-d între dr. noţiuni cu privire la drept şi. constituiţi în societate de a promova binele în comun. în baza unui ansamblu de teorii. autorul lucrărilor Contractul social şi Discursul asupra origina şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. puterea şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt recunoscute ca fiind juste pentru un anumit interval de timp.dr. este pusă în pericol întreaga valoare fundamentală a solidarităţii sociale. conform ideilor fondatorului. metafizic şi pozitiv. cоt în perceperea vie a instituţiilor juridice. primele manifestări ale conştiinţei juridice iau naştere în familie. Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a dreptului. care cuprinde realizările ştiinţifice ale juriştilor. etc. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. deoarece studiază dreptul (statul). trebuie să evităm orice explicaţie metafizică. în mod succesiv. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul îşi are rădăcinile sale. de la Platon şi Aristotel. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. fapt ce a pus fundamentul contractului social. în special. ca disciplină de studiu. este un bun al poporului. Contractul social reprezintă o formă socială de asociere care dă naştere unui corp moral şi colectiv оn care există un angajament reciproc al publicului cu particularii.de stat se aplică numai în baza şi în limitele prevăzute de normele juridice. La etapa iniţială. fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate drepturile sale în favoarea întregii comunităţi. ştiinţa sociologică care. Toţi oamenii trebuie să se supună prevederilor normelor juridice. filozofia are în vedere natura universală. a tehnicii legislative. Şc. Ea formulează şi defineşte conceptele fundamentale care constituie punctul de plecare pentru investigaţiile întregului sistem al ştiinţelor juridice... . la Cant şi Hegel. precum Şcoala dreptului natural. În doctrina sa. nemaiputînd crea forţe noi. dă naştere unei justiţii universale. dar. la rîndul ei. trebuie să se conformeze normelor juridice. generală a TGD. tehnicii şi practicii dreptului. nu este în drept a se confrunta cu colectivitatea şi alţi cetăţeni. susţine reprezentantul teoriei dreptului natural. garanţii sau să aibă caracter punitiv. Asemenea limbajului. al XVIII-lea şi începutul sec. în general. care dă consacrare juridică dreptului social. economice. filozofia are în vedere natura universală. evoluţiei şi funcţionării dreptului. se apleacă cu interes asupra fenom. În lucrarea sa Curs de filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu are dreptul să admită decît ceea ce se constaţi. Fiind parte componentă a ştiinţei dreptului. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. Friedrich Cari von Savigny (1779. instituţiile politice şi juridice. Pentru a apăra acest drept. culturii. în perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltată de către Toma din Aquino . fiindcă obligaţia de supunere are la baza un acord încheiat între oameni. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă generală despredrept şi stat. 59 Fenomenul jurudic în lumina şcolii istorice e drept. cît şi a întregului său. este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). Cuvîntul Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. al XEX-lea. Insă. Astfel. unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai Scolasticii Abordează probleme referitoare la drept. natural. Dreptul. aceasta are un caracter neconturat O dată cu dezvoltarea poporului. iar acesta. fiind deci pentru toţi adevărata libertate. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse la conexiunea dintre drept şi filozofie „ . Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie deosebită de Teoria generală a dreptului ca disciplină de studiu. In urma оncheierii contractului social. concepţii. Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania la sfîrşitui sec. Şc. politice şi de altă natură. cît şi lucrurile trebuie să fie raportate acestei prime. social. într-o oarecare măsură.Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului poate fi conceput în deplinătate în urma studierii acestei discipline. In literatura juridică Teoria generală a dreptului a mai fost caracterizată ca fiind nucleul central al ştiinţei dreptului de la care pornesc practic toate ştiinţele juridice. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. matematicii. precum Şc.La momentul actual această disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale lumii sub diverse denumiri: Teoria generală a dreptului. ca expresie a solidarităţii sociale. prin trei stadii: teologic. dreptul exista sub forma dreptului natural. independent de legislator. această funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge din viaţa socială şi impune indivizilor norme ce trebuie respectata în interesul întregii societăţi. perioada modera. juridic. la stat. în adîncurile trecutului. dreptul ia naştere şi se dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional al poporului respectiv. Teoria generală a dreptului este şi o ştiinţă politică. mecanismul de stat etc. Introducere în studiul dreptului. care se predă la finele lor. îmbrăţişează dreptul. voinţa umană. În concepţia lui Hugo.Prin urmare. a cărei existenţă poate fi probată prin raţiune. Şcoala istorică a dreptului. Şcoala normativistă a dreptului. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (1798-1857). adică tot ce este cunoscut pînă în prezent despre legităţile apariţiei. ci în baza de drepturi şi interese comune .

în domeniul criminalisticii). apare concomitent cu statul sau cu primele formaţiuni statale la o anumită treaptă de dezvolt. ca formă de organizare a întregii societăţi. statul şi dr.evidenţalegislativă. ibi ius.un real factor de calmare a conflictelor şi de menţinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese. raportul intim cu fiica etc.Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului constituie un ansamblu de metode de cercetare în domeniul ştiinţelor juridice:1. are determinaţii calitative ce ţin de esenţa socialului.Unele viziuni noi cu privire la tipizarea dreptului. cum şi de ce au apărut statul şi dreptul? reglemenate de anumite reguli de conveţuire socială:obiceiuri.repartişiei şi schimbului de produse şi activităţi. în special cu baza economică a societăţii. 3 Premisele soc.Dreptul poate fi considerat ca un mod de existenţă a ordinii publice. sistematizarealegislaţiei.evolutiv capabil să parcurgă stări directe. Apare necesitatea de astabili necesitatea de răzbunare.şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite.2. Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor sociologice pentru studierea opiniei3. de relaţii ideol.Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziţiile legale duce la crearea ordinii de drept. Rudolf von Ihering remarca faptul că dr. Conştiinţa juridică joacă rolul unei receptor şi al unui tampon. est considerat nenatural incestul cu mama. modul de producţie al vieţii materiale determină concepţiile politice şi juridice. "drum". a fost unul complicat. de-a lungul diferitelor orînduiri sociale3. Metodele cantitative Esenţa acestor metode constă în operaţiile de verificare a ipotezelor ştiinţifice în cadrul strategiilor dezvoltării fenomenului juridic. În concluzie rezultă că dreptul.conţinutului şi necesităţii dreptului. Drepturile au putut să apară deci ca noţiune decît cu constituirea societăţii.Conştiinţa juridică apare ca o premisă a dreptului.respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului.comparativă stabileşte similitudinile şi diferenţele dintre diferite sisteme de drept.clan.Realitatea componentele ei.ordinea de drept etc. au un caracter contradictoriu. dreptul aparţine şi el acestei realităţi. Lentă a forţelor de producţie în cadrul primei orînduiri sociale – a orînduirii comunei primitive. sunt transformate în norme juridice..Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ. ca parte componentă a realităţii sociale. cît si în antichitatea greco-romană... Aşadar. Momentul determinant al form. Realitatea istorică arată că dreptul este un fenomen social inerent societăţii omeneşti. cît şi de evoluţia în timp a acestui sens. îndelungat în timp şi foarte variat la diferite popoare. sunt elem.juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică. avînd specificul său la diferite popoare. sistemul de organe statale.În general. cît şi suprastr. iar activitatea de elaborare a dreptului. cu interese diametral opuse.c )introducerea şi perfecţionarea programelor de calculator adecvate cercetării juridice. Deci.ale suprastr.cu cel puţin 40000 ani în urmă.continuu şi istoric.relaţiile juridice. se pedepseşte . În orînduirile bazate pe proprietate privată asupra mijloacelor de producţie atît baza economică.Problemele tipologiei dreptului. religioase. precum şi cea de aplicare a lui trebuie să aibă un caracter logic. concret şi catgoric la întrebarea :cînd. Apariţia statului şi dreptului a fost 4. care cere ca reacţiunea împotriva vătămării să se fgacă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului. cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon).trib.ca parte componentă a realităţii sociale. grupuri sociale. de evoluţia treptată a structurii ei sociale.Regulile comparării:a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara..Cea dea treia componenţă a juridicului sînt raporturile juridice şi situaţiile juridice. Legile lui Dracon şi Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani. Nu există un rsp.ca sistem de normă şi imstituţie are o sferă mai restrînsă ca juridicul. dar ştiinţa contemporană notează că primele formaţiuni statale au apărut cu aprox.cănd relaţia de sînge pierde autoritateaCercetările efectuate de sociologi.apărîndu-şi pe cale legală interesele şi drepturile. putem spune cu certitudine că procesul de constituire a astatului şi dr. Acest concept de egalitate se rezumă în aşa zisa lege a talionului.A doua componetă a realităţii juridice o constituie partea instituţională-dreptul. generate de bază.dreptul internaţional privat.valorizare şi valorificare finală prin normele dreptului. sociale. ale oamenilor s-au născut din nevoile vieţii. şi econ. filosofice. se utilizează în fundamentarea adoptării unor noi acte normative. fără drepturi. pentru că dreptul unui anumit popor are întotdeauna caractere specifice doar lui.ele trec prin conştiinţa legiutorului.O problemă destul de contraversată în Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective.care îşi are regularităţile sale ce nu permit să urmeze orbeşte aceste presiuni.din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia societăţii umane. Filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cînd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie.c) comparatismul trebuie să ţină seama atît de sensul normei juridice la momentul apariţiei ei.Dimensiunea dreptului.Metoda logică. precum şi de insit. morala etcJ. pe temelia apariţiei propr. La rîndul său însă.urmînd un proces de evaluare. edictate cu noua putere. Susţinem ideea că dr. Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi-au găsit reflectare într-o serie de norme sociale. a relaţiilor de producţie şi aformelor de conducere socială din cadrul acestei orînduiri.Finalizind cu prezentarea succintă a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de menţionat că metodele nu trebuie înţelese izolat. scindarea societăţii în clase. cît şi pe teren (de exemplu.met. statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive. precum şi cele filosofice.jur. de particularităţile societăţii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică. alături de normele juridice. şi anume în rezultatul descompunerii orînduirii primitive.3din faptul că procesul istoric de dezvoltare a dreptului conţine în sine elemente de continuitate.ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic."metodă" provine din grecescul methodos.presiuni din partea forţelor sociologice creatoare ale dreptului şi realitatea normativă. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoaştere a procesului istoric de evoluţie a dreptului. care se statornicesc în societate în funcţie de aceste idei. cu idei politice. din fapte.Cantemir. Legile lui Manu în India . pregătită de o perioadă îndelungată de dezv. aceste elemente de influenţă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului. Relaţiile sociale din această perioadă sunt 6. Aplicarea ei în studierea problemelor dreptului este deosebit de utilă. cercetează dreptul în evoluţia sa istorică. ideilor respective. ca instrument de dominaţie şi constrîngere acaparat de cei care dominează economiceşte.5000 de ani în urmă. ceea ce înseamnă "cale". subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată.Realitatea juridică este o dimensiune enalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice deter. politica.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi. private şi a scindării societăţii în clase şi gr. constituie baza pe care se ridică o suprastr.. Metode prospective.d)evidenţa şi sistematizarea reglementărilor uniforme şi a practicii în domenii precum dreptul comerţului internaţional. Dreptul este un produs complex al societăţii. Originea şi istorică a statului dimensiunea Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni. a comunităţii umane. prescripţii religioase. este indisolubil legat de evoluţia generală a sociatăţii. pe de o parte. Ca moment istoric. Sociale diferite şi chiar antagoniste. Există însă şi opinia conform căreia statul şi dreptul au eistat veşnic. ca urmare a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. etc. Aşadar.stabilind drepturi şi obligaţii jur.Drepturile omului nu pot prinde . soc.În cadrul acestor raporturi oamenii participă în calitate de subiecte de drept. dintre diferite instituţii juridico-statale. K. nu l-a aşteptat pe legiuitor pentru a se constitui. drepturile sub. iar pe de alta cu instituţiile corespunzătoare acestor idei.pentru că se interpune între aceşti stimuli care se înfăţişează de mai multe ori ca adevărate comandamente.stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii.ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane.conţinitul sau cadrul său substanţial de referinţă.nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor. Treptat s-a trecut de la principiul răzbunării sîngelui la sancţiunea expulzării din gintă sau din trib.cînd personalitatea iese la suprafaţă.ci în interdependenţa şi complementaritatea lor. presupun:a)dezvoltarea informaţiei juridicepentru îmbunătăţirea procesului decizional prin folosirea calculatorului. de regulă se bazează pe conceptul egalităţii. respectiv un ansamblu corespunzător acesteia de idei politice. dr. ale sociatăţii respective.dreptul e o stare de conştiinţă.Engels au arătat că structura economică a societăţii.corespun. judiciare. ilustrat şi de anumite acte normative – adevărate monumente legislative intrate în istoria dreptului şi a culturii umane. Majoritatea cercetătorilor opiniază că istoria organizării statale a societăţii şi a constituirii sistemelor de drept nu cioncide cu istoria societăţii umane.2din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia permanentă a esenţei. Atît statul cît şi dreptul se află într-o legătură determinantă cu modul de producţie. Marx şi F. XIII-lea î.b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi plasaţi în contextul social-politic şi cultural în care îşi au sorgintea. de apariţie a statului şi dreptului în doctrina contemporană. fie. etc. pe cînd societatea umană. În Egiptul antic cel ami vechi legiuitor cunoscut este Menes.cele care probează eficienţa dreptului. are o sferă mai restrînsă decît juridicul. socială juridică a şi 7.dreptul.evoluţie.Metoda experimentală poate fi utilizată atît în laborator (de exemplu. În concl. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D.Romanii au exprimat foarte clar şi lapidar această realitate prin adagiul:ubi societas. Componentele juridicului sînt: conştiinţa juridică. politice teoria generală a dreptului. devenite cu timpul tabu-uri corespunzătoare a ceea ce s-a numit „totemismul de clan”.El alcătuieşte miezul juridicului. Metoda sociologică. viaţa în societate ar fi cu neputinţă.a sistemelor de drept trebuie de reieşit din următoarele:1 în primul rînd. dintr-unmoment dat componente ale suprastructurii acesteia. corelaţia dintre ele sînt stabilite în conformitate cu un model raţional. morală.) contur.Rezultă că dreptul.b)orientarea cercetărilor de informatică juridică în direcţii ca:-elaborarea legislaţiei. juridice. Iar dreptul este voinţa deţinătorilor puterii de stat ridicată la rang de lege. în domeniul reglementării juridice cu caracter economic). El suportă influenţe din partea componenţilor cadrului fizic înconjurător şi din parţea componenţilor sistemului social (economia. cutumiare şi dreptul scris. în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului. politică şi jur.Aceste met. pol. Legile lui Moise(Decalogul) la evrei. Pînă în prezent nu e stabilită exact o perioadă în care au luat naştere aceste două enomene sociale.. pentru că ipoteticul exemplar uman presocial nu ar fi avut ce face cu ele. Este cert însă că drepturile nu au putut exista înainte de societate. şi organiz. în baza aceloraşi temeiuri. Iar dacă funcţia bazei rezidă în contribuţia pe care o aduce la dezv. Se poate de menţionat că n. neavînd faţă de cine să le valorifice.metoda istorică-constă în cercetarea ştiinţifică a fenomenului juridic care rezidă în analiza condiţiilor economice. juridice.iar împreună cu ea şi dreptul-ca un proces neîntrerupt.. Atunci apare. apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi sunt preluate şi adăugăndu-li-se elementul sancţionar. În ansamblu. funcţia suprastr. pentru că.şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale. etc. ca sistem de norme şi instituţii. Pentru analiza ştiinţifică a tipologiei dreptului. Înainte de a fi o realitate normativă.totuşi dreptul aparţine şi el acestei realităţi.Dreptul ca fenomen normativ dă expresii cerinţelor structurilor sociale-conducătoare sau conduse-de mai bună organizare a raporturilor umane pentru ca să poată asigura climatul în care liberului arbitru şi violenţei să i se poată opune anumite standarte oficiale de comportament. O intensificare a activităţii de fixare în scris a dreptului a avut loc în timpul faraonului Ramses al II lea(se. 4.Realit. constituirea dreptului ca o entitate conturată se poate spune că are loc odată cu apariţia primelor state atît în ţările Orientului Antic.Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului. forţelor de prod. ca şi instituţiile corespunzătoare acestora. Ea. istorici.Normele sale intervin în procesul productiv. morale.Hr.. îl const. Statul este suprastructura politică a unei baze economice. st.cuprizind şi interpretarea pe care le vor da organele de aplicare . dar nu cu pedeapsă prea mare. fiind. În sensul arătat anterior. b) se crează reguli de drept noi. deoarece puterea de stat. constă în deservirea societăţii. Conform acestor prevederi se interzice incestul dintre frate şi soră.

decrete.Sînt cunoscute măsurile de limitare a creşterii demografice şi invers de stimulare.arhaică.Dr modern.Cauzile acestei situaţii se află în faptul că diferiţi autori iau în consideraţie diferite criterii.E specific pentru Anglia.ne referim la 2 aspecte:conţinutul normativ şi conţinutul social.concomitent cu cele specifice.cu consecinţele sale influienţează asupra tuturor ramurilor dreptului şi mai ales asupra celui constituţional . Așa se explică preexistența în dreptul contemporan a unor categorii juridice aparute în dreptul roman sau influența puternică în dreptul islamic întro serie de țări afroasiatice.chinez.calitatea sa esenţială.Sistemul politic este deasemenea un factor tot mai important de configurare a dreptului.Dreptul şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale.prezenţa minorităţilor etnice şi naţionale a populaţiei influienţează asupra dezvoltării dreptului.în raport cu sistemele de organizare socială..factorii umani.care se manifestă în procesul aplicării dreptului.Dr.Prezentarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ca izvor material.oficializată-adică voinţa juridică exprimată în legi şi apărată de stat-care trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice. Francez. cu aşezarea. Întreaga problematică a formelor dreptului va fi analizată într-un capitol distinct al cursului.după cum consideră majoritatea specialiştilor preocupaţi de tipizarea dreptului.paritculare putem avea o imagine completă cu privire la sistemul de drept examinat şi ne putem explica influienţa pe care a avut-o asupra relaţiilor sociale dintr-o zonă sau alta.industriale şi postindustriale.aflate în faza tranziţiei spre democratism.cutumiară şi jurisprudenţială alături de legile scrise.între tipurile istorice de drept nu e o ruptură.rolul voinţei generale. posibilităţile dezvoltării politiceDreptul nu poate să fie influienţat de acţiunea mediului fizic.budist. factorii biologici.Raţiunea are legături cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază.epovii noi sau moderne.dr.Nici un tip de societate nu e omogen.Cercetarea actuală a conţinutului dreptului e puternic marcată de tendinţa explicării şi conceperii dreptului în sensul cuprinderei factorilor complecşi-normativi şi sociali.dezvoltatrea economică.Multă vreme sa considerată că prin studierea tipurilor de drept devine posibilă cunoaşterea apariţiei şi evoluţiei dreptului. În general esenţa unui fenomen reflectă unitatea laturilor.Factorul demografic deasemenea exercită influienţa asupra reglementărilor juridice.Mediu geografic reprezintă un ansamblu de factori care influienţează viaţa socială.Aceste caracteristice alcătuiesc substanţa dreptului. Ideea existenţei unor factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra dreptului s-a conturat în perspectiva admiterii caracterului evolutiv al dreptnlui. Dezvoltarea puternică a relaților și a colaborării internaționale existența mijloacelor moderene de comunicații.b)după modalităţile de sistematizare a legislaţieicodificări.Alături de partidele politice-institute specifice ale vieţii socialeaceste grupuri influienţează jocul politic.a.În baza criteriul apartenenţei la un bazin de civilizaţie sînt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice.jocul de influienţă şi acţiunea directă(greva). a sesiza legăturile intime caie-i conferă o relativă stabilitate.etaloane de conduită.prin constrîngere.societăţilor democratice cu economii de piaţă în care se include şi dreptul din ţările foste socialiste.german. conţinut şi formă.burghez şi socialist.socialeconomic.Prima modalitate a fost diferenţierea formaţiunilor după criterii de natură social-economică.islamic.Un element component al cadrului social-politic este factorul economic care-şi impune autoritatea sa asupra celorlalte componente.trei tipuri de societăţi:preindustriale. relativ stabilite care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi o fixează într-o clasă de fenomene înrudite.-care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăţii îşi găsesc exprimare în drept. trebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării.în anumite condiţii sînt prevăzute anumite reglementări. Greco-roman. în elaborarea reglementărilor juridice.În drept rolul voinţei are o dublă semnificaţie:1.epocii contemporane.fiind de regulă stabilit pe cale oficială sau desprins printr-o îndelungată convieţuire.Forma exterioară poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului-izvoarele dreptului.cultural-ideologic. caldă sau temperată cu calitatea solului.Conţinutul dreptului îl formează sistemul normelor juridice sau conţinutul normativ al dreptului.grupurile de presiune politică. Toţi aceşti factori îşi au felul lor.contemporan. dată de felul cum sînt exprimate normele juridice. Deci.O puternică influienţă socială exercită grupurile de presiune.care exprimă voinţa şi interesele sociale. Termenul normă este o categorie fundamentală pentru toate .literatura juridică e cea care se referă la tipizarea dreptului.îşi pun amprenta transformările social-economice din fiecare etapă istorică.Condiţiile fizice apar în faţa legislatorului ca obiect al reglementării"Legile.Tot astfel.spaniol.de piaţă. într-o măsură mai mare sau mai mică.Dr.decrete.între care:familia sau sistemul de drept romano-germanic.Cadru cultural-ideologic are o înrîurire semnificativă asupra reglementărilor juridice.O altă clasificare a societăţii omeneşti distinge .E necesar de a înţelege raportul dintre general şi particular în analiza tipologiei dreptului.se diferenţiază în mai multe grupe:dr.Presiunea legilor sociale determină o încorsetare a libertăţii absolute de manifestare a omului.Ele acţionează pentru maximalizarea intereselor membrilor săi.Conţinutul social al dreptului e dat de scopu.din fosta URSS ce au format lagărul socialist. cu clima .care păstrează puternice elemente tradiţionale religioase.pentru că dreptul însuşi este un element de cultură.Dimensiunea umană a dreptului priveşte înainte de orice drepturile fundamentale ale individului.fiind întîlnite în orice sistem juridic. cu întinderea sa.”Dreptul e forma în care statul îşi organizează.Problemele esenţei conţinutului şi forma dreptului în ştiinţa contemporană.fiziologic.cît şi pe baza apartenenţei la un anumit bazin de civilizaţie.Schimbarea sistemului politic. Cercetarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ţine cont de toate caracteristicele participării omului la viaţa socială.unde s-a încadrat sistemul islamic.De exemplu: măsurile legislative pentru completarea poluării mediului.gruparea normelor juridice pe instituţii şi ramuri.Conţinutul normativ relevă însăşi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice.Între economie şi drept există o interdependenţă şi o influienţare reciprocă.O altă concluzie priveşte necesitatea înţelegerii impactului evoluţiilor specifice asupra dezvoltării fiecărui sistem de drept.de tip feudal.după societatea holistică.mediul geografic.care e motivul într-un stat.imprimă dreptului trăsături de eficienţă mult mai pronunţate în comparaţie cu alte seturi normative..Factorul umanreprezintă zona centrală de interes pentru orice legislator.au fost evidenţiate următoarele tipuri istorice de drept:drept sclavagist. Cadru istoric. precum şi efortul de sesizare a modalităţilor specifice de organizare internă şi externă a conţinutului. identifica legăturile inteme.hotărîri etc.caracteristic instaurării economiei capitaliste. dreptul este unitatea unor laturi calitative şi cantitative.naţional are în vedere condiţiile istorice şi particularităţile etniconaţionale ale populaţei.diferienţiază: dreptul epocii antice. hotărîri ş.Cadru natural –factor de configurare a dreptului. Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esenţă.Vorbind de conţinut.asigurarea condiţiilor deviaţă ale societăţii”spunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering.existenţa unei populaţii cu o structură etnică omogenă.oriental. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiţionale. situaţia internaţională a ţării respective.cercetările ştiinţifice scot la iveală faptul că studiul conţinutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.sub influienţa unor evoluţii specifice. implică efortul de subliniere a trăsăturilor şi determinărilor calitative fundamentale ale dreptului.cum e dr.Cadru social-politic.Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social îl constituie caracterul lui normativ. 9.În aşa mod se fixsează periodizarea societăţii în ansamblu şi a dreptului. Mijloacele de acţiune ale grupurilor de presiune sînt propaganda. că prin forma dreptului se are în vedere modul de exprimare a normelor juridice.Normativitatea juridică.întregul drept medieval e marcat de aspectul religios.De aici rezultă că atît în ţara noastră.Ce-a de a doua modalitate.dreptul programează libertatea sa de acţiune.cu unele grupări ca:dr.particulare în cadrul aceluiaşi sistem.numit şi anglosaxon-în care predomină forma necodificată. a 10.istoric.Acţiunea factorilor naturali e mereu corelată unui interes social. a progresului juridic.etnic.liberale. în concluzie putem spune.familia sau sistemul common-law.Coţinutul dreptului îl constituie o totalitate de elemente.statornicindu-i anumite praguri. Ţărilor în curs de dezvoltare sau al lumii a treia. A cerceta esenţa dreptului înseamnă a pătrunde înăuntrul său. Ca orice fenomen.menţinerii sau intesificării formelor de comportament care sînt implicate în atitudini comune.Dreptul socialist..2.formele de proprietate structura societăţii în diferite clase sau categorii sociale şi profesionale. Aici se disting forma internă a dreptului dată de exprimarea sa în ramuri şi instituţii juridice şi forma extemă.Analizînd tipurile de drept. raporturile cu vecinii.Omul parcurge un proces complex de socializare.Pornindu-se de la criteriul evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după dreptul incipient din comuna primitivă:Dr.tipice fiecărui sistem de drept.tipice.E evident că asupra trăsăturilor generale. Reglementînd comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii de raporturi sociale dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate. a.iar în acest mediu.Grupurile de interese sînt acelea care prin mai multe atitudini comune transmit scopuri celorlaalte grupuri din societate în vederea stabilirii. în făurirea dreptului unei societăţi democratice. denuinite şi izvoare ale dreptului.iar pe măsura dezvoltării istoruice.dreptul are o formă internă şi una exterioară. de voinţa şi interesele pe care dreptul le exprimă şi le consacră.demografici-aceşti factori influienţează dreptul.voinţa individuală. 11.determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii statale.de pildă elementele specifice societăţii industriale şi postindustriale. cu privire la statutul persoanei ş. în organizarea sistemului politic. nota Montesquieu. în învaţămînt.Conţinutul socialcaută să explicede ce.Dreptul nu poate rămîne doar în stare de voinţă.cum e dreptul islamic.Forma internă a dreptului e chiar interacţiunea ramurilor dreptului.Ca urmare.c)după modalităţile de exprimare a normelor de drept în felurite acte ale organelor de stat-legi.Pentru descrierea procesului istoric şi a stării de dezvoltare a dreptului se evedenţiază 2 modalităţi principale de abordare a problemei.Aceşti factori sînt grupaţi în:cadru natural.socialist aflate în ţările unde se mai menţine sistemul socialist.Cît priveşta forma dreptului.ceea ce presupune existenţa unor elemente individuale. Un alt factor este factorul internaţional. Dreptul este înainte de toate o regulă de conduită în raporturile dintre oameni.SUA.Cadru social-economic-este determinat de nivelul economiei. competiţia politică pentru a determina adoptarea unor reglementări juridice în economie. care practic au anulatdistanțele pe Terra fac posibelă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept din toate țările existente pe glob cu atăt mai mult are loc o apropiere între sistemele de drept ale țărilor cuprinse în diferite forme de colaborae internațională care a dus la nașterea unui sistem propriu de drept numit dreptul comunitar.în societatea contemporană rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale sporeşte. cu comunitatea internaţională care influenţează de asemenea asupra dreptului.Numai prin cunoaşterea trăsăturilor general. Semnificativă din acest punct de vedere este analiza diverşilor factori în elaborarea dreptului actual în Moldova. de corelaţiile cu mediul natural şi social.cît şi pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare socială la tipologia dreptului determinată de apartenenţa la un bazin de civilizaţie.putem distinge trăsăturile generale.Omul acţionează într-un mediu social şi natural determinat.a agrupurilor sociale sau a întregii societăţi.Asupra dreptului exercită influienţă şi structurile organizatorice ale societăţii cum ar fi grupurile de interese.Dr.chinez.regimul juridic al spaţiului aerian şi al mării teritoriale etc.O primă concluzie ce se desprinde din această analiză priveşte existenţa unităţii generale din cadrul fiecăruii sistem de drept.adică ce drepturi şi obligaţii concrete au oamenii în anumite împrejurări.În dezvoltarea sa dreptul păstrează multe elemente de continuitate avînd constate prezente dea lungul mai multor epoci istorice.social-politic.în care oamenii urmăresc să-şi valorifice anumite interese şi drepturi.hindus. Antic. trăsăturilor şi raporturilor interne necesare.dr.rece. influienţează dreptul constituidu-se ca un factor de configurare cu o acţiune specifică.o anumită limită de comportament.tipice precum și unele particularități în cdrul fiecăruia din sistemele și familile de drept.medievale.Viaţa dreptului se desfăşoară într-um cadru social-uman.Voinţa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinţei juridice.medieval cu unele grupări prin care s-ar distinge dreptul european.bunăoară.factorul internaţional.în condiţiile unei diversităţi de norme. de haina pe care o îmbracă ca legi.în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întîlni elementele aparţinătoare altui tip. Esenţa dreptului e voinţa generală.De pildă.sau continental-caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de exprimare predominantă în legi şi tendinţa de codificare.

născut din cerinţe ale vieţii sociale.majoritatea juriştilor sînt de părerea că între drept şi morală există o corelaţie organică foarte strînsă. sociologice.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.Roubier în lucrarea saTGD.libertate şi dreptate.pături.morală la un sistem de norme de legi.Fiind paret integrantă a normei sopciale adică a acelor norme care se referă la relațile interuumane normele juridice se adresează la condiției umane reprezintă un factor de structurare a relitîții sociale caracterizate relații.În cazul normelor de drept.iar dreptul o etică obiectivă . politice. morală sau religie.Înrt-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului şi dominaţia legii sînt supreme.Princip. Dobrinescu consideră că dreptul şi morala au structură normativă identică şi aceasta se poate deduce din afirmaţia că dreptul e un minim de morală şi din constatare că nu există un enunţ moral.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.Comportamentul uman întîlneşte 2 reglatori:morala şi dreptul.normele juridice au un caracter volitiv.dreptul.Există unele sancţiuni juridice de pildă.anularea unui act ilegal.Problema raportului morală-drept a preocupat gîndirea umană încă din antichitate.Obligativitatea dreptului. Eficacitatea este definită ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autorităţilor împuternicite cu aplicarea lor.Ca element al sistemului de norme sociale. statul democratic și de drept este un idial specific un vis roz al omenirii al căror realizare ea tinde mii de ani. Înacelași timp ea sa bazat pe viziunea filozofică despre drept ca o valoare supremă care dispune de un conținut propriu.În doctrina juridică romană găsim o concepere independentă a dreptului faţă de morală. În viziunea filozofilor antici puterea de stat care recunoaște dreptul și îl limitează se consideră o statalitate echitabilă. 5 există subiecții ai normei. interdicții. Esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea.ele fiind strict determinate.Oamenii de ştiinţă din diferite domenii.iar dreptul aparţine mede. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.Odată . şi nu conduita unei persoane.4. de nepătruns. Sancţiunea ce se aplică în cazul încălcării dreptului îmbracă o formă specială.dreptul şi valorile sociale.deci el trbuie să aibă un conţinut moral. democraţia este un concept şi un fenomen ce aparţine statului de drept. particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale. Socrate considera că un stat bine construit este statul care este administrat de legi bune.Coraportul drept. PROBLEMELE.Unautor spunea că „atîta timp cît legea e în vigoare.1.Esenţa dreptului. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.4.deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului.realitatea sa este dată de necesitatea stabilirii unor reguli sociale.Princip.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. spre deosebire de legile naturii.dar fiecare dintre ele îşi păstrează identitatea.care nu depind de voinţa oamenilor. Legitimitateaconformitatea normelor juridice cu norme. morale de familie.Cetăţenii sînt datori să respecte conduita prescrisă de drept.științele juridice. dreptul este considerat în axeiași structură cu democrațiea politică și cu societatea democratică el avînd menirea de a contribui la formarea unui astfel de socetîți.specifice-adevăr.Din această cauză el consideră morala ca fiind o etică subiectivă. „acolo unde lipsește puterea legiii scria Aristotel acolo nu există nici o formă a orînduirii de stat. montesquieu.inclusiv cele juridice.Reprezentînd nişte reguli de comportament. economice. Există cîteva cîteva tendințe mai importante cu privire la plasarea dreptului în contextul relaților sociale: tendinșa de a considera dreptul ca element al structurii sociale de control alîturi de sistemul de guvenămînt.dar în acelaşi timp posedă trăsături specifice ce le conferă individualitate şiun loc aparte în sistemul normelor sociale.încearcă o opunere a celor 2 domenii din perspectiva mediului la care ele se referă:morala aparţine mediului interior. 2 orice activitate umană poate fi supusă prescripței 3 există anumite condiții de aplicare a prescripției normate.deşi uneori întîlnim enunţuri juridice în acord cu morala”.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.deoarece ele mereu se află în concordanţă. Autorul G. cît şi din partea altcuiva.Dreptul şi morala apar împreună ca reglatori ai relaţiilor sociale.politică.se întăresc în sistemul normelor juridice.moartea.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală.cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale. sociologi. interdicții și permesiuni. Trăsăturile: presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului .prezintă trăsături ce sînt comune tuturor normelor sociale. 12.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere. a tuturor massmedia. presiune.Totuşi între drept şi morală există şi unele diferenţieri:în una şi aceiaşi societate pot exista mai multe categorii de reguli de conduită.jurişti. kant.psihologi.etice cu aplicare în științele naturale tehnice și în producție. PRINCIPIILE STATULUI DE DREPT Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept. constituind în jurul individului o sferă de inviolabilitate. a unor norme de conduită obligatorie.existența diverselor domenii de activitate umană determină diversitatea normelor sociale.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului. economice.Normele morale şi juridice se adresează conduitei individului şi roporturilor acestuia cu alţii.3O altă deosebire survine din modul în care fiecare din ele se formează. la o anumită etapă de dezvoltare a ei.obiceiuri. dar forța fără 14.Efectuînd un studiu asupra rolului principiilor morale în formarea dreptului şi areleţiei dreptmorală. politice şi juridice ale societăţii.Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.cît şi dreptul şi care se relizează în viaţă sub forma de cunoaştere particulară a unor drepturi şi îndatoriri.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.va cădea în desuetudine. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului. separarea puterilor în stat.5.Separaţia puterilor constituie o trăsătură definitorie majoră a statului dedrept.morală şi religie.Dar numai normele ce sunt ridicate la rangul de lege sînt norme juridice.Particularităţile generale şi speciale ale dreptului.Astfel au loc azi ample dezbateri cu privire la scopul şi eficienţa sancţiunii capitale sau a celor privitoare la privaţiunea de libertate.În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaş grad de adevăr.pe cînd nerespectarea normei morale atrage după sine dezaprobarea şi alte forme de influienţă morală.pedagogi.Începînd dela I. 13.după cum menționează Gr.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie. Din această relație rezultă una dintre clasificările normelor: obligații.nu trebuie să ne formulăm întrebări dacă ea corespunde sau nu unui ideal moral.iar nerespectarea unei norme de drept presupune pedeapsa.În pofida acestor deosebiri.cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia.von Wright constă că normele specifice acțiunelor umane se caracterizează părin următorele trăsături: 1 au caracter de obligații. ce sintetizează într-un tot unitar valorile morale.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului. Ideile juridico statale și instituțile Romei antice și ale Grecei antice au influențat semnificativ apariția și dezvoltarea unor învățături progresiste cu privire la statul de drept.Pe de altă parte normele exprimă valori. a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii. 3.determinate de traiul în comun şi de armonizarea acţiunilor umane. cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios.H. Dreptul reprezintă un fenomen de reglementare a conduitei omului în societate.Prin principii ale statului de drept înţelegem acele începuturi.În realitate aceste 2 domenii nu pot fi absolut diferite.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.obligatorii.2 Orice normă se referă la un comportament concret dintr-o relaţie socială dată. de neamestec atît din partea statului.dezbat problema naturii şi rolului sancţiunii juridice.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie.Pricipiile statului de drept. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.Particularităţile speciale ale dreptului. Legalitatea este definită ca fiind conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice. politică.normele juridice indică un comportament esenţial.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.care să fie denunţat ca nedrept.aceeiaş valoare. valori şi principii extrajuridice.supremaţiei legii.Cu alte cuvinte. 6 este prezentă ocazia de aplicare.Autorul celor 3 Critici consideră că există o ideie care conduce atît morala.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.CONCEPTUL.fiecare component se formulează precis.La greci nu era o dilimitare clară între drept şi morală.deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale.UN altautor.grupuri sociale.I. permiţînd individului să trăiască o viaţă demnă.lui exterir al omului.Valoarea(morală. voltarie.Princip. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.juridică etc) întemeiază norma.Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei. echităţii sociale şi egalităţii în drepturi.fiind aplicată de organele special investite cu puterea de a judeca şi decide prin hotărîri care la nevoie se aduc la îndeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului. Ele reglementează întreaga rețea de relații sociale.imperativul juridic este asigurat prin sancţiuniprevăzutea se aplica la nevoie cu ajutorul forţei de constrîngere a puterii publice.3.Principiul democratismului. include aspectele eficacităţii şi legalităţii.se realizează în activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.Rezultă că normele juridice sînt în mare parte asemănătoare cu cele morale.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.Fiodorov.doctrina pozitivismului juridic şi a normativismului. drept este o barbarie.Realizarea acestui principiu constituie protecţii minimale.imaginațile omului despre stat ca o organizație care funcționează pe baza unor legi echitabile au început să se formeze în primele etape de dezvoltare a civilizației umane. Gînditorii antechității au încercat să evedențieze așa relații și interacțiuni dintre drept și puterea de stat care să asigure funcționarea armonioasă a altei epoci. dreptul.care pot fi aplicate fără a se recurge la constrîngere.Modul în care evoluiază dreptul e o trecere de la cutume.prin reprezentanţii săi Kelsen şi Walini consideră că dreptul e desprins de orice altă realitate şi că fiind o construcţie în sine se identifică doar cu statul. Modalitatea esențială de manifestare a existenței o constitue activitatea cere este act sau un sistem de acte. mergîndu-se de la o separaţie mai strictă pînă la o separaţie suplă.Înmomentul în care ea nu mai este conformă cu principiile morale.Kant s-au pus bazele unei diferenţieri clare între morală şi drept. separaţiei puterilor în stat. dintre Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate. prin care omul intervine în ordinea fenomenilor naturale și sociale.Obligativitatea dreptului este atît de puternică încît nimeni nu poate ignora normele de drept sub pretextul necunoaşterii lor. În peroada devreme a revoluților burgheze la elaborarea concepților pprogresiste despre statul de drept au contrebuit Spinoza. dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor.2.Contrar acestor păreri.presupune libertatea presei.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete. Putem spune că pentru buna funcţionare a aparatului de stat este hotărîtoare asigurarea unui echilibru raţional al elementelor sale. echitatea socială care stau și astăzi la baza conceptului stat de drept. Plecînd de la trăsăturile comune ale acțiunelor normative Kalinowski defenea norma ca un tip de relații între un subiect al acțiunii sau o mulțime de subiecți și o acțiune sau o mulțime de acțiuni. idei fundamentale care stau la baza concepţiei statului de drept.2. 4 există o autoritate care emite norma și garantează ca ea să fie în vigoare.care apare ca o consecinţă a organizării indivizilor în societate. Structura generală a normelor presupune elemente componente corelate: subiectul acțiunii și relația dintre subiectul acțiunii și acțiune.Perioadele de mai tîrziu au ca preocupare stabilirea specificului acestei diferenţe dintre drept şi morală. Aristotel în lucrarea sa politica vorbește despre cele trei ideei de bază ale statului de drept: supremația legii. viaţa lui personală desem-nînd un fel de spaţiu sacru.Particularităţile generale.C.ele sînt adresate aceloraşi oameni.

.Acest scop este de a permite viaţa în societate.Pentru ca puterea să fie exercitată potrivit cerinţelor legalităţii organele care exercită aceasttă putere trebuie să li se dee o perioadă scurtă de exerciţii. pentru că dreptuilui îi revine rolul de a calma elementele de coflict.-guvernarea prin reprezentanţi ai divinităţii.caracterizîndu-se printr-o pronunţată legătură logică între ele.de.fiind instrument al controlului social. sublinia valoarea unei justiţii sociale care urmăre îndreptarea legii acolo unde nu corespundea.carte sfîntă a mahomedanilor.sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană.fundamentale.corect şi incorect.juridică. În concluzie.pe teren public.A doua fază ne pune în prezenţa emancipării progresive a dreptului privat de religie.C)libertatea este unică.după cum spune Alex Weill.D) libertatea omului primeşte considerare pe trei planuri:1.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni.Profesorul S.legalităţii sau asigurării bazelor legale de funcţionare a statului.Esenţa f.libertăţii contractuale etc. b)princip.F.La romani aequitas are sens apropiat de drept.Pentru Cicero el este unul şi acelaşi lucru.Însă există şi alte păreri conform cărora principiile se clasifică în trei grupuri:princip.la libertate.dau naştere necesităţii unor acte şi proceduri de care să se poată servi cetăţenii şi care îşi pierd caracterul religios în materia de căsătorie.asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială.Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia integrativă.independent şi indeferent de religie.generală şi impersonală.Ex:principiul oralităţii.ce încetează să mai fie moral.Este prima filosofie.2.filosofice şi forţele reale.ramurale.d)drepturi cetăţeneşti .Altfel spus norma reprezintă în sine o idee despre un comportament permis în unele sau altele împrejurări.politici.a)Funcţia de reglementare constă în stabilirea unor reguli de comportare pozitivă.exercitarea ei conform cerinţelor legalităţii. de a da socoteală.F.naţionale etc.cît şi pe cel privat. Autorii români N.în organizarea relaţiilor sociale.Echitatea înseamnă nepărtinire.3. şi se realizează pe planul TGD. un model.Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne.în raport cu sine însuşi.sub forma libertăţilor individuale.Acest princip.Faza a doua începe să apară ca urmare a evoluţiei istorice.Pentru drept „forul interior este interzis”.libertatea şi egalitatea-ale vieţii sociale.însă nu la toate. De aici rezultă că aceste trei grupuri de principii se întrepătrund.Princip.4.Prin principii ale dreptului înţelegem ideiile.3.sub forma libertăţilor generale.ca ius civile(dreptul egal pentru toţi cetăţenii). Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principio ceea ce înseamnă început.Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul).precum şi instanţele sociale cu atribuţii în domeniul realizării dreptului”. 15.Normele juridice conţin şi descriu cele mai multe din principiile dreptului.ramurale şi interramurale.În mod tradiţional.pe cînd cele juridice sînt rezultatul unei creaţii conştiente şi organizate.3.Ca normă şi spiritualitate..Nj este definită de conduită.ci de drept popular. Princip.asigură coeziunea internă a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile.El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului. se completează şi se sprijină reciproc.princip.Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că.Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de drept.la perfecţionarea absolută a individului.j.Caracteristica funcţiilor dreptului ca direcţii ale acţiunii mecanismului juridic.ramurale.Alekseev susţine că în cadrul acestei funcţii sînt evidenţiate două aspecte.F.rezultă că atît dreptul cît şi morala.just şi injust.sociali.Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a două sau mai multe lucruri legate între ele. este una din categoriile centrale ale dreptului.Religia este prima încercare de gîndire metafizică a omului. libertatea de conştiinţă-dreptul persoanei de a avea opinie proprie.Îmbrăţişînd cele mai importante relaţii sociale.b)principiul potrivit căruia oamenilor şi statelor li se recunosc aceleaşi drepturi. Conceptul de juridică şi trăsăturile caracteristice.politice.1.b)starea unei persoane libere.3 Declaraţia universală a dreptului omului).Ele sînt foarte mobile.faţă de societate.între ele există o serie de diferenţe: 1.faţă de sine însuşi.interramurale se referă la două sau mai multe ramuri de drept.atît pe terenul dreptului public.reglementare statică constă în acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale prin întărirea normelor juridice în acte normative.Morala este mai exigentă decît dreptul. a valorilor promovate şi apărate de drept.între ordine şi viaţă. 3.libertatea omului în raport cu natura. A)libertatea –ca fundament al vieţii sociale şi component al acestui principiu.însă reeşind din faptul că ea e înţeleasă ca o dimensiune a agentului ce reglementează întregul său comportament nu poate fi redusă doar la nivelul moral.dreptul previne dezorganizarea.dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie.de apărare.Stemele juridice tradiţionale (hindus.În legătură cu acest principiu I.ce are drept centru fiinţa umană.Norma juridică e elementul primar al oricărui sistem de drept.juridică.de a răspunde.a proprietăţii.libertatea individuală-dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.E)egalitatea este unul din fundamentele vieţii sociale care îşi găseşte reglementatea sub forma egalităşii tuturor în faţa legii.b) F.în evoluţia raporturilor dintre drept şi religie s-a evidenţiat existenţa următoarelor faze:1.Într-un stat de drept. ramurile în părţi ale sistemului.Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale.a celor mai imporatante relaţii economice.reglementează anumite relaţii sociale.deasemenea este necesar să existe separarea puterilor în stat.În literatura juridică există mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului.Popa şi I.Caracteristica principiilor fundamentale ale dreptului.aceste se dovedeşte prin mai multe aspecte:identificarea preceptelor religioase cu cele juridice.care se bucură de deplinitatea drepturilor politice şi civile în stat.Prin intermediul normelor juridice e reglementată organizarea exercitării puterii şi divizarea puterii publice în legislativă.separarea dreptului de religie.o primă fază prezintă confuzia totală.Sociologul american F. Funcţiile dreptului pot fi clasificate după două criterii: 1-extern-deosebeşte funcţiile sociale ale dreptului(politică.dreptul se identifică cu religia.Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitimă a puterii de stat..J.Ele sînt înscrise în coduri şi în alte legi.În concepţia lui Aristotel . conştiintizează consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului.princip.b)monarhia de drept divin.Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase.cînd un conţinut absolut ateist.defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele ilicite.calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.În realizarea acestei funcţii o importanţă mare o are dreptul de proprietate.islamic)au incontestabilă origine religioasă.economică) şi 2 –internă:funcţia de reglementare.iar Celsius defineşte dreptul ca artă a binelui şi echităţii.determinate de relaţiile sociale..însă modalităţile de exprimare sînt diverse. 17.Deci.Norma juridică se grupează în instituţii de drept. Justiţia se realizează prin asigurarea satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime pentru toţi oamenii.instituâiile în subramuri sau ramuri.Princip.După Jean Dabin nj urmăreşte scopul de a apăra. deoarece ea este un act de angajare a individului care îşi asumă consecinţele.Esenţa f.ci la toate formele responsabilităţii/politică. dreptul are o poziţie specifică în ansamblul celorlalte forme normative bucurîndu-se de un tratament social specific.deoarece exprimă un act de angajare a individului în contextul relaţiilor sociale.Cu revoluţia franceză intrăm în faza laicizării dreptului public.cuvîntului.Cuvîntul justiţie provine din latinescul „iustitiu” şi are mai multe semnificaţii: totalitatea organelor de juridicţie dintr-un stat.princip.Interacţiunea dreptului cu religia este multiformă.individualizării pedepsei penale.Ea tinde.normativă a dreptului exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială.şi religia sînt norme de conduită.Dogaru evidenţiază alte 4 funcţii principale ale dreptului.Popa defineşte nj drept regulă generală şi obligatorie de conduită.Unii consideră.Responsabilitatea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de legi Principiul echităţii şi justiţiei . dobîndind cînd un conţinut profund religios.Acest principiu constă în consacrarea în drepturi acelor două fundamente.B)libertatea-ca fundament al vieţii sociale şi ca dimensiune este determinată de puterea publică.conservare. Justiţia e unul din principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale.cel puţin în sens formal.de conducere a societăţii constă în faptul că anume dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale sau altfel spus prin drept statul îşi promovează atît politica internă cît şi cea externă.Principiul libertăţii şi egalităţii Libertatea înseamnă:a)posibilitatea unei persoane de acţiona după propria sa dorinţă.a apariţiei unor noi factori economici.drepturile şi libertăţile cetăţenilor.a dezvolta şi apromova raportul .apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii şi anume a ordinii constituţionale.rînduiala socială favorabilă majorităţii. dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale.Norma juridică se raportează la principile dreptului în două sensuri: 1.Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate.părţile în sisteme.Responsabi litatea e legată de drept.F.2.Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău.De ex.este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faţă de alţii.N.am putea spune că dreptul e o tentativă de regularizare a raporturilor sociale.dinamice constă în aceea că dreptul acţionează asupra relaţiilor sociale care se află în permanentă mişcare.fiind expresia concentrată.de apărare a dreptului reprezintă acea direcţie a reglemăntării juridice care este orientată spre apărarea valorilor generalumane.la siguranţa personală” (art.a consolida.dreptului îşi găsesc realizarea prin aplicarea practică a conduitei prescrise de n.Criterii de clasificare a principiilor dreptului.. se găseşte difuzaată în ramurile dreptului sub două forme:1. princip. dreptate şi cumpătate.Profesorul român N. Cuvîntul normă în traducere din limba greacă presupune o regulă.Responsabilitatea este un fenomen social.libertatea gîndirii.cere o ordine de drept în care locul suprem îl constituie Constituţia.Ea presupune asumarea răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului.Gogaru face următoarele precizări. el vrea să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virtutea ideii de valoare. este un fenomen natural şi obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate. testamente.Popa afirmă că responsabilitatea a fost plasată pe terenul moralei.generale ale dreptului se delimitează de norma juridică.Acţiunea principiului echităţii priveşte atît activitatea legiuitorului cît şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele de care aplică legile.1.:înmulţirea populaţiei. Cuvîntul „funcţie” vine de la latinescul functio-care se traduce muncă.că principiile se clasifică în două mari grupuri: a)principii generale (fundamentale).N.Vorbind despre nj acesta e caracterul general şi obligatoriu de natură statală.publicităţii în dreptul procesual penal şi civil.Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija.Kamarov defineşte funcţiile dreptului ca fiind direcţiile principale de influienţă a mecanismului juridic care evidenţiază rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale . normă ei 16.Pentru a înţelege ce este nj este necesar de a cunoaşte scopul ei.ramurale sînt principiile propri unei singure ramure de drept.În concepţia Masquzlin n.Suveranitatea nu va mai fi de drept divin.Ele se dezvoltă din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale de primă importanţă pentru unitatea organizată de stat.Princip.tezele fundamentale care stau la baza întrgului sistem de drept.fundamentale stau la baza princip.Princ ipii fundamentale se mai numesc şi constituţionale deoarece sînt reglementate în Constituţie. 2.F.a dreptului cu religia. formarea unor clase care nu participă la religia romană.2.Prima fază se manifestă sub două forme:a)teocraţia-guvernarea directă a societăţii prin zei.S..în raport cu societatea.2.acordă o mare atenţie legăturii dreptului cu religia.deprindere. religia se desparte de drept.ansamblul legilor şi a instanţelor judecătoreşti.Coraportul dintre drept şi religie. 2.însă spre deosebire de drept aceste norme sociale nu sînt neapărat unitare şi normele morale au un caracter spontan. a drepturilor şi intereselor legitime ale statului. al cărei scop este de a asigura ordinea socială ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală.executivă şi judecătorească.Profesorul Adam Popescu menţionează.legalităşii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.Princip.2.instituţionalizare sau de formalizare juridică a organizării socialpolitice constă în aceea că întreg sistemul de legi şi alte acte juridice.influienţa dogmelor religioase asupra dogmelor de drept.Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate. îndeplinire.încetează şi existenţa sa ca drept.Profesorul N.c)independenţa unui stat faţă de o putere străină.Principiul pesponsabilităţiiCuvîntul responsabilitate presupune obligaţia de a efectua un lucru.de.interramurale.Din această categorie fac parte princip.Astfel în Islam sursa primară de drept o reprezintă Coranul.În formă .princip.instituită .Popa susţine că funcţiile dreptului”sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului.normativă se află într-o strînsă legătură cu celelalte funcţii.că tratatele de teorie sau Enciclopedia dreptului din perioada comunistă şi postcomunistă.Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect.situaţii. În baza ei se alcătuieşte întrgul labirint juridic.Prin studiul ei pătrundem în inima şi spiritul dreptului.Academicianul rus S. „Fiecare individ are dreptul la viaţă.însă nu poate fi confundată cu răspundere.apar la o anumită treaptă de dezvoltare istorică.

tipic şi inmpersonal şi permanent. În aer și în pămînt frontierele sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice în sus și în jos pînă ajung mijloacele tehnice.Find elemente juridice relativ de sine stătătoare n. Noțiunea de străin desemnează persoana care aflatî pe teritoriul unui stat are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie. Conceptul prin care se exprimă încetarea acţiunii actului normativ.însă reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atît de mult de reglementările din actul vechi. reglementate de normele juridice la acel timp în acel spațiu și pentru acele persoane.de echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raţiunea prezenţei normei în viaţa socială. 3.NJ acţionează numai în prezent şi viitor.dacă sînt adoptate legi interpretative(a clarifica.. b) norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice.Deci.Caracteul absttract al nj este rezultatul prelucrării cazurilor concrete. în unele raporturi juridice sunt limitați în drepturi.Structura N. spațiul aerian în limitele frontierilor de stat. Din acest punct de vedere. se va aplica cel cu forță juridică superioară.M.Caracterul statal al nj rezultă din faptul că sînt elaborate de către stat prin procesul de legiferare.poartă denumirea de abrogare.NJ are caracter prescriptiv –ea stabileşte o anumită comportare. lunii şi anul intrării în vigoare.Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentul nj pe motiv că nu o cunoaşte.într-un articol de regulă final.se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.3. deaceea rămîne impersonală.ci şi prin structura lor.Nj nu putem să o cunoaştem numai ca idei.Problematica acţiunii normei juridice în timp.2. Frontiera de stat a R.împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită comduită. în ceia ce privește acțiunea normelor juridice asupra persoanelor . Clauza noțiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri bilaterale în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț considerat ca favorizat. Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul de subiecți participanți la un raport juridic.Întrucît nj se aplică faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea nj.cînd prevederile actului normativ abrogat sau ajuns la termen pot fi totuşi ulterior aplicate.2statutul juridic al consulilor.Ea este numită să se aplice unui număr nelimitat de cazuri sînt caracteristice tuturor categoriilor de norme.nici ultraactivă.însă cea mai argumentată opinie este concepţia tradiţiona lă care susţine că nj este formată din trei elemente: 1-Ipoteza.adică al încetării acţiunii actului normativ.De pildă. Obiceiul juridic sau cutuma.prevederile căreia se aplică şi după îndeplinirea termenului ei de acţiune pentru infracţiunile săvîrşite în timpul cînd era în vigoare. normele juridice pot fi divizate în două grupe mari: internaționale și interne .Popa.modul de legătură şi ordenea aranjării elementelor sale componente. De aceea. de exemplu legile care reglem entează răspunderea penală se răsfrîng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvîrșirii infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală potrivit normelor juridice ale statului străin.cînd actul normativ prevede în mod direct se aplică şi unor situaţii anterioare sau stabileşte o dată a intrării în vigoare anterioare datei adoptării lui.că nj acea regulă de conduită generală şi impersonală.considerau că intrarea în vigoare a nj este nemijlocit legată de împrejurarea ca orice nouă reglementare adresîndu-se oamenilor.precum şi subiecţii la care se referă prevederile dispoziţiei.j se deosebesc nu numai după esenţă.Argumentele care impun principiul neretroactivităţii nj ţine de stabilirea ordinii de drept. DIMENSIUNEA SPAȚIALĂ DE ACtIUNE A NORMEI JURIDICE. datorită căria este adusă la cunoștință întregii socetăți. în principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .sînt stabilite şi unele excepţii. stabilirea exactă a limitilor acțiunii actelor normative permite a dermina cercul de relații sociale.adică a încetării acţiunii nj. după cum se ştie. cu toate că se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți. formele de exprimare a normelor juridice în literatura juridică au căpătat denimirea de izvoare ale dreptului.N.acţiunea nj în timp prevede timpul ea produce efecte juridice. regimul special constă în acordarea pentru străini a unor drepturi nominalizate în acorduri naționale și internaționale sau în legislații naționale. spațiu și cerc de persoane. atît sub aspect intern. Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strîns legată cu acțiunea teritorială a actelor normative. cetățenii străinii și apatrizi care locuesc pe teritoriul statului.În acest caz..De la această regulă generală.M.2. corpul diplomatic și consular. Statele consacră străinilor diferite regimuri juridice diferite: regim național care constă în recunoașterea de către statul de reședință a acelorași drepturi de care se bucură cetățenii săi dar cu excepție că nu le sunt recuboscute drepturile politece ( dreptul de alege și de a fi ales).2.Sancţiunea-este acea parte componentă care prevede consecinţele sau urmările nerespectării nj.b9legea prevede ea însăşi. Referitor la actele normative interne o mare importanță pentru valabilitatea lor o are forma orînduirii de stat. ca persoană fizică sau în colectiv. Cele formale sînt:a)obiceiul juridic.obligă. după statutul juridic al persoanerlor fizice se deosebesc: a) cetățenii statului propriu-zis.d) contractul normativ. Acțiunea juridică înseamnă de asemenea funcționarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative.3 regimul juridic al unor categorii de străini. cele interne la rîndul lor pot fi divizate în: centrale și locale. Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept.a cărei respectare obligatorie e asigurată la nevoie prin forţa de constrîngere a statului.păduri. a lămuri sensul unei legi).Numeroşi autori.Izvorul de drept este forma.Derogarea reprezintă o reglementare diferită.directă-atunci cînd noul act normativ prevede în mod direct ceea ce se abrogă. IZVOARELE MATERIALE ȘI IZVOARELE FORMALE. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei țări asupra tuturo persoanelor de pe teritoriul său sunt:1 imunitatea diplomatică.1după cercul de subiecți ai raportului juridic normele pot fi: a) individuale . dar fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp. 21. Actul normativ întră în vigoare:a)la data publicării legii de exemplu în Monitorul Oficial. Normele juridice internaționale reglementează relațile dintre state în conformitate cu principiul teritorialității. iar regimul lor juridic se stabilește prin acte interne sau prin convenții internaționale îngeiate între țările limitrofe.după caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toți subiecții de drept.Structura externă se mai numeşte structura tehnico-juridică.tacită-are loc atunci cînd noul act normativ nu conţine nici o prevedere de reglementare. c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice.j are două aspecte:intern şi extern.În caz contrar s-ar produce serioase perturbări sociale. de conduită să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o anumită formă. Potrivit regulii generale aceasta însamnă că normele juridice acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a unui sau altui act normativ.J reprezintă şn sine structura ei internă. Întregul sistem de norme juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu.prin expirarea termenului pentru care a fost edictată şi prin căderea în desuetudine.care întrunind condiţiile prevăzute intră sub incidenţa normei. NJ nu se adresează unor persoane concrete ci se aplică unui număr nedermiat de persoane.ar dispărea orice siguranţă şi deci s-ar zdruncina încrederea subiectului în drept.adică al intrării în vigoare a actului normativ. O altă formă de încetare a unui act normativ este căderea în desuetudine. DIMENSIUNEA PERSONALĂ DE ACȚIUNE A NORMELOR JURIDICE.trebuie să fie cunoscută de către aceştea.indirectă-atunci cînd noul act normativ se limitează să prevadă că se abrogă toate actele normative care contravin noii legi.E cazul legii penale mai favorabile. unele acte normative.Obiceiul este.Deaceea un principiu fundamental al acţiunii nj în timp este principiul neretroactivităţii.care cad sub incidenţa ei. CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT.Aceasta se face prin menţionarea zilei.de puterea publică sau recunoscută de aceasta. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului Izvoarele pot fi formale și materiale.instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta a cărei resăpectare obligatorie este asigurată la nevoie de forţa de constrîngere statală. ca persoană juridică .Dispoziţiaeste acel element al nj care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date(drepturile şi obligaţiile subiecţiilor).NJ e o regulă de conduită tipică. Durata de timp în care o nj este în vigoare reprezintă şi intervalul în care ea produce efecte juridice.e) actul normativ1.stimulează). PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII NORMELOR JURIDICE. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea actelor normative se va aplica actul normativ adoptat mai recent. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .STRUCTURA INTERNĂ MAI ESTE NUMITĂ STRUCTURA LOGICOJURIDICĂ A EI-se constată că nj are oraganizare logică independent de formularea ei în text.NJ are caracter impersonal-ea nu se adresează unui anumit subiect ci tuturor acelora.22 al Constituţiei ne vorbeşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunea. atunci normele juridice locale au o acțiune limitată la unitatea administrativ –teritorială sau economică asupra căria se extinde autoritatea organului de stat respectiv sau la administrația întreprinderilor instituților și organizaților care funcționează pe această unitate administrativ –teritorială. În cazul în care între două state sînt legate între ele prin poduri .substanţa lor o constituie voinţa organului competent de a le elabora. unele categorii de străinii.Există diferite opinii la structura internă.c) doctrina. o abatere sau o excepţie de la reglementarea existentă. al altor instituții diplomatice în străinătate.3.În acest caz este vorba de actele normative sau reglementări care au fost total depăşite de rezolvarea relaţiilor sociale.momentul final. pot fi evidențiate mai multe criterii de clasificare.O regulă de conduită devine o rgulă de drept numai atunci cînd este recunoscută de stat. necesitatea aplicării normelor juridice ca obligatorii.Acum ne vom referi la cele două momente principale indicate mai sus.administrativă. de exprimare a dreptului. particulari-tăţile nj în acest caz au fost divizate în două grupuri:particularităţi generale-nj se aplică unitar tuturor situaţiilor.prescrie tipul conduitei(interzice. constînd dintr-o acţiune sau inacţiune în vederea realizării unui scop. c) persoanele fără cetățenie. Teritoriu al statului se consideră și teritoriul ambasadelor.A. b) cetățenii străini. PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII PRINCIPIULUI TERITORIALITĂȚII ÎN DREPTUL PUBLIC ȘI PRIVAT.Ea exprimă voinţa deţinătorilor de stat şi reglementează doar cele mai importante relaţii sociale. Frontierele de stat ca și teritoriul statului sunt inviolablile. 19.permit e.s-ar deschide calea arbitrariului. Trebuie făcută o deosebire între abrogare şi derogare.Ştiind că alături de nj există un sistem întreg de sisteme sociale.fie prin stabilirea unui termen de la data publicării. se va aplica cel cu forță juridică superioară. dispun de imunitate diplomatică care constă în exceptarea de la jurisdicția statului străin pe teritoriul cîruia se găsesc. frontiera se stabilește la mijloc.individuale apărute în practica legislativă. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi . Orice nj se aplică faptelor săvîrşite în perioada în care norma respectivă este în vigoare. 2.De aici rezultă şi trăsăturile ei specifice: caracterul statal.forma ei internă. momentul intrării sale în vigoare.Din momentul intrării sale în vigoare nj guvernează deplin realităţile sociale.M de alte state vecine.Încetarea acţiunii nj are loc prin abrogare.Dvoracec acest principiu stabileşte regula conform căreia legea este incidentă.2.Particularităţi speciale sînt caracteristice dar nj.După cum ştim fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal.scoaterea sa din vigoare.ea îmracă haina articolului normativ. cît și internațional.Al doilea moment principal al acţiunii nj în timp este momentul final.recomandă.încît ele nu se mai pot aplica. asupra teritoriului și populației. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual.Momentul iniţial. apele interne și teritoriale. Drept teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră. 20. Această categorie de norme juridice sunt obligatorii și produc efecte juridice. 18. acesta nu e nici retroactivă. Regula generală este că actele normative centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului nostru cu toate că în anumite situații organele centrale pot să limiteze dacă este necesar acțiunea actelor normative emise de la o anumită parte a teritoriului statului.este acea parte a nj care stabileşte condiţiile.menţionează N.Principiul neretroactivităţii normelor juridice. sau să restrîngă acțiunea normelor juridice locale în limitele cometenței lor . Prin acțiune juridică a actului normativ se înțelege posibilitatea și în cazurile stabilite .juridică.După M.dacă e adoptată o lege penală mai blîndă.Referitor la aspectele nj în timp putem evedenţia două momente principale: 1. subsolul. aplicarea normelor juridice în spațiu este guvernată de principiul teritorialității.printre care şi N. 3.care se aplică şi după înlocuirea ei cu o lege mai aspră.NJ este obligatorie-prescripţiile nj sînt obligatorii şi se bazează pe susţinerea forţei de constrîngere a statului. se va aplica cel cu forță juridică superioară. d) norme speciale care se aplică numai anumitor subiecți de drept. Dacă actele normative adoptate de organile centrale ale statului acționează pe întreg teritoriul țării. 2.Ea se referă la form aexternă a conţinutului nj.Generalitatea nj rezultă din caracterul său abstract.3.în conformitate cu legislaţia în vigoare sînt prevăzute următoarele excepţii:1.b) practica judecătorească şi precedentul judiciar. conţinut şi însemnătate. care poartă denumirea de forță juridică .Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare: 1. este linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul R.b) colective. Pentru ca o regulă de comportare. În R.A doua situaţie de excepţie priveşte legea temporară. normele juridice reglementează relațile sociale în anumite limite de timp.impune o anumită conduită. e) norme juridice cu caracter individual care se aplică numai unei singure persoane. bogățiele subpămîntene. un model de comportament pentru toate subiectele de drept.pe care nu o abrogă. o regulă de conduită ce se formează . dacă aceasta în momentul comiterii nu constituia un act delictuos.În concluzie am putea menţiona.Principiul încetării acţiunii legii prin derogare sau ajungerea la termen cunoaşte şi el două excepţii de ultraactivitate. Deci limitele teritoriului sunt indicate prin frontierile de stat.Conform acestui principiu art.NJ are caracter permanent-se aplică constant pe toată durata existenţei sale. Dar sunt și unele excepții de la această regulă și anume: 1șefii statelor. în măsura în care se acceptă cu respectarea principiului suveranității statului.Popa. iar pe plan vertical delimitează spațil aerian și subsolul statelor vecine.

cele temporare şi cele interpretative. el trebuie să fie anulat şi adus în conformitate cu legea. se acordă graţiere etc. drepturile. interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. mai ales cînd este dată de instanţele superioare. . organizarea de stat (forma. Mai mult ca atît. practic toate organele de stat înfăptuiesc o activitate normativă. legile se diferenţiază în legi materiale şi legi procedurale. O grupă specială de acte normative. De asemenea trebuie să menționăm că în general întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe mari: • legi. ele asigură exercitarea atribuţiilor de interes local ale autorităţilor menţionate. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. Ordinele.Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor. în numeroase sisteme de drept se admite ca o hotărîre judecătorească. De exemplu. hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. . Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa contemporană putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate și sancționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. legile pot fi (asemenea normelor juridice tratate) generale. sistemul organelor de stat.Pornindu-se de la considerentul că instanţele de judecată. precum sînt legile excepţionale. hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale etc. consacrării și apărării relaților care sau format o dată cu începuturile vieții statale.după criteriul reglementării juridice. decret..Doctrina sau ştiinţa juridică a avut un rol însemnat ca izvor de drept înspecial în antichitate şi epoca medievală. legea nu poate fi confirmată sau suspendată de nimeni în afară de organul suprem legislativ. în condiţiile democratizării societăţii o grupă aparte de acte normative o constituie actele normative sancţionate de stat. prin urmare. 6.. numite izvoare locale de drept. dacă au fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. conștiința juridică. Actul normativpoate fi defenit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoarității publice. unii autori consideră că ele nu pot fi izvoare de drept. la declararea războiului etc. de exemplu. fiindcă el stabileşte norme juridice obligatorii. care reprezintă un sistem închegat de norme juridice învestite cu o forţă juridică superioară ce reglementează bazele orîn-duirii sociale şi ale politicii statului. decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare. Obiceiu juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementării. Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii. 2) legi organice. 4.E. să se elaboreze şi să se aplice un act subordonat. exponent al puterii suverane al poporului. protecţia muncii. 2. care se aplică întotdeauna prioritar. Constituţia şi legile constituţionale sînt învestite cu o forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi şi acte normative. Aceste hotărîri sînt emise cel mai des în scopul executării legilor. Obiceiul juridic ca izvor de drept este.Doctrina. organizarea Guvernului etc. De asemenea. intervenind doar secundum legem. De asemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape exclusiv al dreptului nostru îl constitue legea . Decretele prezidenţiale sînt emise de Preşedintele Republicii Moldova (şeful statului) în situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi.denumirea de lege. Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului dat. ca Izvor de drept. Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. Practica judecătorească şi precedentul judiciar. Nu sînt acte normative. sau de a completa şi a suplini lipsa unor reglementări. Decretele Preşedintelui sînt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. dreptul natural. devine obligatorie în soluţionarea unor cauze similare viitoare. după forţa lor juridică. penal. organul suprem al puterii de stat. iar în unele cazuri chiar şi unele organizaţii. d) ca act ce dispune de forţă juridică supremă în stat. Ele reprezintă factorii ce dau conținut concret dreptului pozitiv. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi. 5. în funcţie deforma de guvernămînt şi regimul politic al statului1. inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi forma în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială. sînt puse în situaţia de a preciza sensul legii cînd acesta este întunecat. instituţiilor şi organizaţiilor. în genere. decretelor. Conform acestui criteriu. 7. adică emit acte cu caracter normativ. ordinea interioară de muncă etc. hotărîrilor şi a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare.C.ele trebuie să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în stat. Constituţia şi legile constituţionale sînt cele mai importante izvoare de drept. actele normative ale organizaţiilor obşteşti. decretele prezidenţiale. sînt actele emise de administraţia întreprinderilor. A doua categorie de legi sînt legile organice. Actele normative sînt destul de variate şi pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să nu conţină dispoziţii contrare legii. Emise în baza şi cu scopul aplicării legilor. de exemplu: reglementează relaţiile privind disciplina muncii. Potrivit Legii Fundamentale. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. legislaţia în vigoare stabileşte o ierarhie a legilor. financiar etc. Constituţia poate fi definită ca fiind Legea Fundamentală a statului. organizarea şi desfăşurarea referendumului. • acte normative subordonate legii.CARACTERISTICA IZVOARELOR DREPTULUI ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ. însă. Referitor la această grupă de acte normative -ca izvor de drept în literatura juridică de asemenea nu există o părere unitară. în afară de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament). investigaţiile. în limitele competenţei lor. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare în ţară. Termenul "lege" în sens direct (stricto sensu) desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlament). acte cu caracter normativ. • Legile I. Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. De regulă. a. în afară de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii.Cutuma a jucat şi continuă să aibă un rol important ca izvor al dreptului internaţional. putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sncționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. modul de realizare a activităţilor economice şi financiare.1. pentru a desemna actul normativ cu forţă juridică superioară. formmdu-se în felul acesta o anumită practică judiciară numită şi jurisprudenţă. avînd precizat temeiul lor legal. regimul politic. După prezentarea succintă a izvoarelor de drept. Ele se mai adoptă în mod excepţional. .ele trebuie să fie date în limitele competenţelor materiale şi teritoriale ale organului de la care emană. principiile fundamentale ale sistemului electoral). a modifica sau a abroga legea. fiind subordonate acestora. cît şi aplicativ. CARACTERISTICA ACTULUI NORMATIV CA PRINCIPAL IZVOR DE DREPT. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative nu rezultă că lui i se recunoaşte şi calitatea de organ legislativ. la nevoie este asigurată prin forța de constrîngere a statului. se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice. izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare. cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament. structurile economice şi formele de proprietate. exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului. c) în cazul în care actul normativ contravine legii. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. speciale şi excepţionale31. b) toate celelalte acte normative trebuie să fie adoptate pe baza legii şi în corespundere cu legea. 23. reglementarea unor contravenţii etc. Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică devin obiceiuri juridice cunoscute şi sub denumirea de cutume. Izvoarele materiale desemnează faptul social sau factorii de confgurare a dreptului. în limitele competenţei sale. 3. 3. La ele se referă: hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. de exemplu. la declararea mobilizării totale sau parţiale. În conâinutul acestor izvoare sunt incluse elementecare aparțin unor sfere diferite ale vieții sociale.). 22. aceste acte îşi pierd efectul juridic. ele produc efecte în aceeaşi măsură obligatorii ca şi legea pentru subiectele la care se referă. Actul normativActele normative. care să impună un mod unitar de executare33.Actele normative subordonate legii Alături de activitatea legislativă a Parlamentului. Toate acestea sigură conținutul concret al dreptului pozitiv. sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. Ne vom referi în continuare la cele mai importante din ele: 1. cuprinde analizele. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. în virtutea conţinutului său. . ele au o procedură specială şi quorumul de adoptare (de exemplu. . Exemple de astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgenţă. distingem legi cu caracter civil. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat. principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora. . prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală. 2. dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere. Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private. administrativ. Luînd în considerare însemnătatea deosebită a acestei categorii de legi. propriu societăţilor cu ritm lent de dezvoltare şi transformare.ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege. se acordă grade militare supreme. 3) legi ordinare. ele se adoptă dacă au votat "pentru" cel puţin 2/3 din numărul total de deputaţi).spontan ca urmare a aplicară ei repetate întro perioada de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. Ea este ştiinţa juridică. se soluţionează problemele cetăţeniei. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice. ale colectivelor de muncă etc. Aceste categorii de legi se deosebesc după însemnătatea şi ordinea adoptării lor.D. deoarece se află în vîrful piramidei întregului sistem de acte normative. conform legislaţiei noastre în vigoare. în cazul în care intră în dezacord cu legea. Acest criteriu principal de clasificare a actelor normative. putem afirma că locul pe care fiecare îl ocupă pe scara ierarhică a izvoarelor de drept depinde de forţa lui juridică şi de autoritatea organului de stat care îl emite în cadrul sistemului autorităţilor publice. Primul concept defineşte toate f armele sub care apar normele juridice edictate de organele statului . reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept căpătînd un caracter predominant cu deosebire în epoca modernă şi contemporană. concentrînd nevoile reale ale vieții și relevăndu-se legiuitorul sub forma unor comandamente sociale.). este dată. ordinele. întrucît de ele legiuitorul nu poate să nu țină seama la elaborarea dreptului. nu are dreptul de a adopta. după criteriul forţei lor juridice. cu ocazia soluţionării unor cauze. . Categoria actelor normative nu include toate decretele prezidenţiale. hotărîre ş. are la bază următoarele argumente: a) nimeni. în general. ele sînt izvoare de drept. Această categorie de legi este nemijlocit indicată în Constituţie. cînd asemenea împuterniciri lipsesc. persoane fizice şi juridice. ci numai decretele care conţin norme juridice. şi folosită şi în doctrina juridică.lege. Hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale sînt emise în raza unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează ca organe locale cu competenţă generală ale administraţiei de stat şi sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor şi pentru persoanele fizice şi juridice.după sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate.ele nu pot da reglementări primare. decretelor. În conținutul acestor izvoare intră: factorii de configurare a dreptului.sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entităţii organizate în stat. şi relaţiile dintre ele. Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noiacte normative juridice. Cele dintîi normează activitatea subiectelor de drept.ele trebuie să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare din ele.32 Cu toate că aceste acte normative sînt subordonate autorităţii legii şi se conformează prevederilor ei. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa conteporană . Este potrivit să facem unele precizări terminologice privind categoria generală de act juridic normativ şi cea de lege. instituţii nestatale adoptă. . prin lege organică se reglementează sistemul electoral. Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial sau unipersonal. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului .după criteriul conţinutului lor. ceea ce este specific pentru societăţile vechiB. 1. starea economică și izvoarele culturale. Legile care nu se referă la cele constituţionale şi organice sînt legi ordinare. legile se împart în: 1) legi constituţionale. în acelaşi timp. Contractul normativ. .Precedentul judiciar şi practica judiciară au avut un rol important ca izvoare de-a lungul istoriei.

faptele juridice.. Sînt denumite factori şi se consideră a fi în număr de trei: normele juridice. Orice raport juridic are întodeauna cel puțin doi subiecții: unul activ și unul pasiv. a căror aplicare este asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului. prin intermediul statului şi al normelor instituite de acesta. 2. Un alt criteriu este după subiecţii raportului juridic: raporturi juridice concrete. 2. iar raportul juridic de constrîngere înseamnă relaţia în care se concretizează pedeapsa. Actele normative subordonate legii:l. suportă influenţa tuturor raporturilor sociale Totodată. Are un anumit conţinut ce reprezint. Întradevăr. care exprimă specificul raportului juridic ca formă ideologică deosebită a relaţiilor sociale de fapt. care alcătuiesc conținutul lor. acţii.conduita umană exteriorizată (acţiuni sau inacţiuni). adică voinţa părţilor. acţiunile se împart: a) acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice. desemnează subiecţii raportului juridic. -rezultatele activităţii participanţilor la raporturile juridice (de exemplu. anumite servicii. 24. de la o ţară la alta.Decretele. în anumite perioade istorice. Raportul juridic este un raport istoric. individuale 2. norma juridică în esenţă este de natură voliţională. la rîndul lor. Conţinutul material al raportului juridic reprezintă acel comportament de facto. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. ştiinţifice. Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat. o realitate foarte complicată şi compusă din multe elemente. Constituția și legile constituționale sunt investite cu o forță juidică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative.3. Faptul juridic este premisa minoră.).b) acţiuni săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice 2. Normele juridice. raportul juridic poartă pecetea epocii. subiecții ai raportului juridic pot fi anumiți indivizi și organizații care în conformitate cu normele juridice sunt purtători ai drepturilor și ai obligaților juridice subiective. alţii purtînd obligaţii juridice. acestea fiind puse în acţiune şi asigurate. Raportul juridic este un raport de suprastructură şi poartă un caracter ideologic. Orice raport juridic se caracterizează prin următoarele:1) apare doar în baza unei norme juridice. . Ea reprezintă voinţa statală. Subiecţii raportului juridic sînt legaţi între ei prin drepturi şi obligaţii care împreună formează conţinutul raportului juridic. speciale şi excepţionale. încheierea raporturilor de drept. (drepturile şi obligaţiile lor reciproce) şi obiectul la care se referă conţinutul (conduite umană). acte concrete. Prin conţinutul ei. se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale participanţilor la aceste relaţii sociale (raporturi juridice).Conţinutul raportului juridic. Întregul sistem de fapte juridice poate fi divizat în dependenţă de criteriul voliţional în: 1. Distincţia între legea generală şi specială trebuie văzută în mod complex. este nivelul de concretizare.9 Aşa fiind. drepturile.și actul normativ. -hîrtiile de valoare şi documentele (bani. aceste valori sînt sancţionate şi li se acordă putere normativă de către conştiinţa socială. La rîndul lor.obiectul material. sînt de asemenea. Astfel. şi compuse După numărul participanţilor. Regula de drept reprezintă premisa generală. După scopurile interacţiunii.În măsura în care o relaţie dintre oameni. deoarece a apărut şi a evoluat de-a lungul anilor. care apar în rezultatul acţiunii lui. care sunt investite cu competențe normative. suferind aceleaşi intervenţii ca şi norma juridică în legătură cu schimbările care au avut loc în societate. Clasificarea lor. În dependenţă de legătura genetică şi funcţională raporturile juridice se împart în: raporturi juridice materiale şi raporturi juridice procesuale Ultimele. 3. ca parte componentă a dreptului. Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general obligatorii. raporturile juridice se împart în: statice şi dinamice. Subiecții raportului juridic sunt legații între ei prin drepturi și obligații care împreună formează conținutul raportului juridic. sînt rezultatul voinţei participanţilor la aceste raporturi. Pe de o parte. izvoare de drept. B. Astfel. dar care pot cuprinde alte domenii şi care au o poziţie distinctă in ierarhia legislativă. Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societăţii. raporturi juridice generale. precum şi practicii conducerii de stat. sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat. raporturile juridice se pot manifesta într-un grad de independenţă relativă faţă de raporturile materiale Clasificarea raporturilor juridice Ele se împart în raporturi juridice interne şi externe. ca şi executarea lor.). prin forţa coercitivă a statului. pe ramuri de drept . orice raport juridic se stabileşte între subiecţi de drept (cel puţin doi)21. Legile ordinare se clasifică în: generale. iar cel obligat trebuie să1 săvîrşească.Hotărîrile organelor locale ale administraţiei publice. Aceste premise sînt:1. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Din aceste considerente şi apare foarte des întrebarea: care este obiectul concret şi nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului în general şi obiectele raporturilor juridice concrete. TĂSĂTURILE ȘI TIPURILE RAPORTULUI JURIDIC. Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute în dispoziţiile normei juridice.16 Raportul juridic de conformare reprezintă adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept.Prin raport juridic se înţelege orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau care este reglementată de ea. în măsura în care au caracter normativ. hotărîri şi dispoziţii pe baza şi în vederea executării legilor. cît şi cu privire la faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică. demnitatea etc.). ele situîndu-se între Constituţie şi legile ordinare. în raporturi juridice îşi găsesc concretizarea valorile esenţiale ale societăţii. 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrîngerea de stat. Premisele apariţiei raportului juridic. Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două mari grupe: legi . modificarea sau suspendarea acțiunilor normelor juridice. pe care cel împuternicit poate. altfel spus. în caz de necesitate.În dreptul penal şi administrativ se vorbeşte. fie ei individuali sau colectivi. TGD şi practica unor ţări.Î n raportul juridic subiecţii apar întotdeauna ca titulari de drepturi şi . Conţinutul juridic al raportului juridic îl constituie drepturile şi obligaţiile juridice subiective. Obiectul şi subiectul sînt două categorii perechi. sfere ale acestor relaţii sociale. deosebită.Guvernul ca organ al autorităţilor publice executive adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale. atît în ceea ce priveşte subiecţii de drept. ca raporturi de suprastructură. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale și asupra tipului de acțiuni ale oamenilor. E. sub forma adoptării unei norme juridice care să reglementeze această relaţie. conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care se nasc dintro relație concretă . care nu pot fi decît oamenii priviţi individual sau organizaţi în colectivităţi corespunzătoare. ca modele valorice12. de norma care îl reglementează sau împre jurarea pe temeiul căreia se naşte. legătura propriu-zisă dintre subiecţi şi care constă în drepturile şi obligaţiile reciproce ale acestora. PREMISELE DE APARIȚIE. acte ale şefului statului potrivit domeniilor în care sînt date. luaţi ca indivizi singulari sau constituiţi în colectivităţi. adică acele fapte care sînt interzise de normele juridice. de artă. cinstea. Acţiunile săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice.Evenimentele sînt acele fapte care se produc independent de voinţa omului. sănătatea. orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva decît "acea acţiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. -obiectul ideologic. Drepturile subective și obligațile juridice. ele sunt acte ale activității de elaborare a dreptului de către stat și includ prescripții juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor și organizaților-norme juridice.). Raportul juridic este un raport social. care consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor. Raportul juridic este un raport social reglementat de o normă juridică. obiectul raporturilor juridice îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi. Raportul juridic este un raport valoric. adică lucrul (bunul) la care se referă raportul juridic. produc efecte juridice. sau raporturile juridice care apar în rezultatul încheierii unui contract de antrepriză în construcţii capitale etc. obiectul şi sancţiunea raportului juridic. Raportul juridic este o realitate concretă care constă într-o legătură juridică între doi sau mai mulţi subiecţi. Sînt licite toate acţiunile săvîrşite în conformitate cu prevederile normelor juridice. potrivit normelor juridice. 2. Indiferent de ramura de drept. 2. sectoare. pot fi divizate în raporturi juridice procesuale de reglementare şi raporturi juridice procesuale de apărare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este după conţinutul lor: raporturi juridice simple. legi ordinare.Acţiunile sînt fapte juridice săvîrşite în mod voluntar de subiecţi de drept. în sensul că legea specială intervine cu o reglementare aparte. CARACTERISTICA ELEMENTELOR DE STRUCTURA A RAPORTULUI JURIDIC. 25. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva. programele computerizate etc. unii participanţi la această relaţie avînd drepturi subiective.în raporturi juridice constituţionale. muzică. raporturile juridice. Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorităților publice . funcţionarea şi structura diferitele organe ale statului. O altă concepţie este cea a pluralităţii obiectelor raportului juridic.Particularităţile raportului juridic A. produsele activităţii creative şi rezultatul creaţiei intelectuale (operele literare. ele se împart în: bilaterale şi multelaterale. variabilitatea acestor elemente constitutive putîndu-se constata cu uşurinţă de la o etapă la alta a dezvoltării sociale. inclusiv a ţării noastre.C. Dar aceste relaţii reprezintă. Ca produs al gîndirii şi al practicii comune a oamenilor. De asemenea legislația în vigoare stabilește o irarhie a legilor după criteriul forței lor juridice. actele normativ juridice își extind acțiunia nu asupra unui raport concret și nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. îşi găsesc concretizarea în raporturile juridice. -anumite valori personale nepatrimoniale (viaţa. adică acele legi care iniţial se refereau la organizarea. o dată cu apariţia statului şi dreptului. diplome. legătura dintre subiecţii participanţi 26. conform căreia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat. evident.Norma juridică reprezintă premisa generală care conturează în abstract faptul juridic. Acest caracter are două surse. acte normative subordonate legii. fragmente. precum și prescripții privind instituirea. CONCEPTUL. Faptele juridice săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice reprezinţi categoria cea mai numeroasă de acţiuni şi poartă denumirea de acte juridice. În raportul juridic poate fi evidenţiat un conţinut material şi altul juridic. printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii înconjurătoare care au o valoare din punct de vedere economic şi pot fi exprimate într-o formă bănească). civile. denumită în logică premisă majoră. Este întemeiată opinia. Orice raport de drept tinde la un scop social.Actele normative ale unor organizaţii nestatale au fost. adică conduita părţilor. 3. Din punct de vedere filosofic. cuprinde conţinutul. ele sunt prealabil prevăzute în dispoziția regulii de drept. sau absolute. de drept public şi de drept privat şi. de existenţa a două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict şi raporturi de conformare. care.ordinele şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei publice. cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. legi constituționale. Raportul juridic are un caracter volitional. drepturile şi obligaţiile pe care le cuprinde. uneori.Prin fapte juridice se înţelege acele împrejurări prevăzute de normele juridice. In lucrările de teorie a dreptului. dar numai anumite tipuri. producînd prin aceasta efecte juridice. şi voinţa subiecţilor".4. în rezultatul cărora iau naştere. conţinutul.2) în el sînt expuse voinţele participanţilor la aceste raporturi juridice. potrivit căreia "raportul juridic este terenul pe care se întîlnesc două voinţe: voinţa statală. particulară faţă de reglementările legii generale. Nu este lipsită de sens şi concepţia. potrivit căreia acestea pot fi fenomene variate. legi organice. de asemenea. spre deosebire de actele individual juridice actele normativ juridice sunt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relații. Confor acestui criteriu legile se împart: 1.obiectul juridic. care dau naştere la efecte juridice. în sfîrşit. Subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. Acestea pot fi: licite şi ilicite. subiecţii raportului juridic. Termenul „lege” în sens direct desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ. D. Legile care nu se referă la cele constituționale și organicesunt legile ordinare. atestate etc. Aşadar. obiectul general al reglementării juridice îl formează relaţiile sociale. 2. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică. disting aşa numitele "legi organice". prin obiect putem înţelege aceea ce îi revine subiectului şi asupra căruia el îşi îndreaptă activitatea de cunoaştere şi altă activitate.Pe de altă parte. Caracteristic pentru actele normativ juridice sunt următoarele trăsături juridice: 1. Normele juridice şi raporturile juridice care apar în baza lor nu le cuprind pe toate. penale. structura raportului juridic priveşte subiecţii între care el se stabileşte (participanţii la raport). comerciale etc. raportul juridic are un dublu caracter volitional. la rîndul lor. Aceasta înseamnă că raporturile de drept se stabilesc între oameni şi numai între ei.istorice respective. sînt în principiu. Sînt ilicite faptele comise împotriva legii.

Acte juridice principale sunt acele care au o existență de sine stătătoare. Statul suveran şi organizaţiile internaţionale. Acestea sînt subiecţi de drept internaţional public "limitaţi şi tranzitorii" în drumul spre constituirea lor într-un stat propriu. Actele juridice accesorii sunt actele care nu au o existență de sine stătătoare. Spre deosebire de persoana fizică persoana juridică este un colectiv de oameni cu o structură organizatorică bine determinată. b) După modul de formulare. După modul de formulare actele juridice pot fi consensuale. în ştiinţele de ramură. b) să pretindă o conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecţilor obligaţi. a modifica sau a stinge un raport juridic. La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură. din contra. în limbajul dreptului. În funcție de gradul de complexitate juridică de conținutul lor actele juridice pot fi acte juridice simple și acte juridice complexe. cum ar fi recunoaşterea unei datori. CONDIȚILE DE VALABILITATE ȘI NULITATE A ACTELOR JURIDICE. Noţiunea de drept subiectiv reprezintă puterea. la nevoie.76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. Ele sînt în prealabil prevăzute în dispoziţia regulii de drept. Actul juridic unilateral este manfestarea de voință a unei singure părți. în ipoteza ei. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi. Actu juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a uni drept sau grevarea cu sarcinireale a unui bun. diferitele organizaţii politice. Altfel spus. Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. sînt fapte voluntare ale omului. independent de vreo legătură cu alte acte.general sau indivdual. In dreptul contemporan orice fiinţă umană este persoană fizică. se înţelege îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească şi pe care cealaltă parte să o pretindă pe baza normelor juridice. 27. sub condiţia să se nască viabilă. în temeiul şi în limitele stabilite de lege. jurisprudenţa internaţională şi diferite acte internaţionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaţiilor internaţionale guvernamentale. erau lipsiţi de personalitate în vechiul drept. încă din antichitate şi mult timp în viaţa juridică internaţională statul a fost unicul subiect de drept în secolul al XX-lea. actele juridice se împart în acte unilaterale. Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice. după cel de-al doilea război mondial. manifestarea de voință trebuie să corespundă voinție reale. fără a fi nevoie de un fapt juridic. concordant cu legea şi ocrotit de ea."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept. la rîndul lor. prin a da. în sens juridic.. împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică. Acul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice. Acţiunile. Organele de stat. După conținutul lor esnțial care este sau nu reglamentat în mod expres de lege. fără altă formalitate. adică voinței interne. precum dreptul civil. d) Există şi alte criterii. A. cum ar fi dreptul de a alege şi de a fi ales. În lumea antică. dar care au nevoie pentru dezvoltarea şi manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puţin dezvoltată. Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine defenit concordant cu legea și ocrotit de ea. care devine subiect de drept internaţional deplin. c) Din punctul de vedere al efectelor. să o îndeplinească prin forţa de constrîngere a statului. c) să recurgă. în cele din urmă. prin reţinerea lor în ipoteza ei. adică de a crea. după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă. în temeiul și în limitele stabilite de lege. În funcție de modul de executare a actelor juridice acestea pot fi: acte de executare imediată și acte cu executare succesivă. Actele juridice neoficiale pot fi testamentul. Conceptul faptelor juridice. Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene. de asemenea. dacă este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și dacă nu este viciat. îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret. Actele juridice concepute ca o varietate a faptelor juridice pot fi grupate în mai multe categorii. Altă clasificare a actelor este în cauzală și abstracte. care constitue substanța catului juridic și dă naștere raportului juridic. în calitatea lor de subiecţi de drept. în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă. considerat în planul dreptului ca persoană fizică. D.Tot după cel de-al doilea război mondial li s-a recunoscut o personalitate internaţională popoarelor care luptă pentru independenţă. fiind încheiat de părți potrivit voinții și intereselor lor. a modifica sau a stinge un raport juridic. actele juridice se împart în tipice și antipice . Întreaga gamă de raporturi juridice din cadrul activităţilor fundamentale ale statului: legislativă. cît și înscrisul în acre este consemnat acordul sau manifestarea de voință. Numai oamenii sînt persoane fizice.de către dispoziția legală . un număr considerabil de 28. iar celălalt numai titular de obligaţii. Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept. proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului. modificarea sau stingerea unui raport juridic. posibilitatea de a acţiona într-un anume fel. a face. unităţile sale administrativ-teritoriale. de dreptul comercial sau de dreptul familiei. c) Drepturi politice propriu-zise sînt drepturile care asigură participarea la puterea publică. prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit. actele juridice pot fi constitutive şi declarative. principalul subiect al relaţiilor juridice internaţionale este statul. obligaţia este un element corelativ dreptului subiectiv. Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite. O altă clasificare a actelor juridice sunt de conservare. Referitor la nulitatea actelor putem spune că este o sancțiune care intervine în cadrul închierii unor acte juridice cu nerespectarea condiților de valabilitate impuse de lege. administrativ. Persoana juridică este subiect colectiv de drept civil. depinzînd de un alt act. de drept comercial. dispunînd de independenţă patrimonială şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti. spre deosebire de acesta. La baza latei clasificări stă modul de închiere a actelor juridice conform căria se deosebesc acte juridice personale și prin reprezentare. Statul însuşi. de administrare. În orice raport juridic. dezvoltate. acestea sînt subiecţi de drept. CONCEPTUL. realizată la concret. Din punct de vedere al efectelor actele juridice pot fi constituitive și declarative. Termenul de act juridic desemnează atît manifestarea sau acordul de voință a participanților care a generat raportul juridic respectiv. B. în dreptul internaţional public. de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale ființei umane. sau morală. în afară de persoanele fizice şi persoanele juridice subiecţi ai raportului juridic sînt organele de stat în calitatea lor de purtătoare ale autorităţii publice. Deci consințămîntul este manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un acte juridic. C. Dar în dependență de conținutul economic al actelor juridice ele se clasifică în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale. actele juridice pot fi consensuale. de care norma de drept leagă consecinţe juridice. Dreptul subiectiv presupune trei posibilităţi cumulative: a) o anumită conduită. Astfel dacă avem în vedere autorii lor putem distinge acte juridece unilaterale. Actele juridice înre vii și acte juridice pentru cauză de moarte. formale și chiar solemne sau reale. și de dispoziție. se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice. altele apar ca urmare a existenţei acesteia. în cunoştinţă de cauză.67O clasificare reţinută în dreptul constituţional este în: a) Drepturile private sînt reglementate de dreptul civil. sclavii. titularul ei fiind ţinut de ea.b) Drepturile publice sînt drepturi al căror germene este în natura umană. unele organe de stat apar în circuitul juridic ca persoane juridice. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru a obține în schimb un alt folos patrimoanial. bilaterale şi multilaterale. de dreptul muncii etc. absolut necesară pentru naşterea raportului juridic. fundaţiile.obligaţii şi se comportă potrivit cu poziţia specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligaţiei. de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane. persoana este un subiect de drepturi şi obligaţii care trăieşte viaţa juridică. Persoana fizică.în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros . formale şi chiar solemne. multilaterale. Actul juridic sancționat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. condițile legate de forma actului juridic. Act juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante. Drepturile subiective şi clasificarea lor. El reprezintă. executivă şi judecătorească se realizează prin participarea organelor de stat. după caz. aşa cum am amintit mai sus. sau reale. oameni. astfel încît acesta poate fi constrîns. Partidele politice. are personalitate. Actul juridic ultilateral este manifestarea de voință a trei sau a mai multor părți. la forţa de constrîngere a statului. Pentru valabilitate consențămîntului. Persoana juridică prezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspîndire în circuitul juridic. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturi şi obligaţii care se nasc într-o relaţie concretă. adică de a crea. ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu 29. Actele juridice sunt consensuale cînd se nasc prin simplul acord al părților. Se mai pot distinge acte juridice cu titlu gratuit și acte juridece cu titlu oneros. adică este subiect de drept. Persoanele fizice sînt fiinţe umane în măsura în care. nu aveau personalitate. adică atrage după sine naşterea. TRĂSĂTURILE ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE. Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică. Condițile de valabilitate a actelor juridice pot fi: condițile legate de consințămîntul persoanei. Un alt criteru de clasificare a actelor juridice în dependență de corelația dintre ele pot fi principale și accesorii. care să asigure realizarea primei conduite. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial. sau a nu face ceva. actele tipice corespund uni anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative și care poartă o anumită denumir. stabilind raporturi de drept privat. faptelor juridice. ea nu este o simplă prerogativă. şi tipurile Clasificarea A. care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi şi obligaţii". Subiecţii raportului juridic și clasificarea lor.în dreptul civil . Criterile de clasificare a nulității actelor juridice pot fi următoarele: 1. cultele religioase se organizează şi funcţionează pe baza personalităţii juridice. Acte antipice sunt actele care nu se încadrează în vriun tip abstract de act prevăzut de lege .Obligaţia. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii (subiecţi colectivi). poate să apară în afara faptului juridic". La fel le mai putem distinge acte juridice oficiale și acte juridice neoficiale . fără altă formalitate. ordonat sau permis de lege. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă. Străinii. Actul juridic constitue principalul izvor al vieții reglementat de norma juridică. Actul juridic bilateral este manifestarea de vionță concordantă a două părți. care. actele juridice oficiale emană de la un organ de stat sau sunt recunoscute de către un organ de stat sau o organizație obștească. El este valabil dacă provine de la o persoană cu descernămînt. Subiect de drept nu este numai omul izolat. are consecinţe juridice. Persoana juridic ă. de două voinţe şi de multiple voinţe. luate individual. Obligaţia reprezintă opusul dreptului subiectiv şi constă în satisfacerea sau. Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un bun parimonial fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective . b) Acţiunile. bilaterale. B. în funcție natura interesului ocrotit. Actele juridice între vii sunt acelea care în intenția părților trebuie să producă efecte juridice în timul vieții lor. Actele juridice pentru cauză de moarte constitue actele care au drept scop să producă efecte juridce numai după încetarea din viață a celui care lea săvîrșit. Prin obligaţie. însă.

procedeelor şi a regulilor în vederea executării operaţiunilor juridice. în cazul persoanei juridice ea se dobîndeşte. considerăm că tehnica juridică ţine de procesele de elaborare.61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice). b) elaborarea proiectului. 2. COORAPORTUL DINTRE NORMA JURIDICĂ ȘI ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. 4. procedee. Formula introductivă cuprinde temeiul constituţional sau legal al reglementării juridice respective. 32. care este generală. care desemnează anumite reguli. Dispoziţiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a reglementărilor din actul normativ. Adoptarea actelor normative are loc în dependenţă de categoria acestora.(Guvernul şi membrilor Parlamentului). Competenţa este pentru organele de stat ceea ce este capacitatea civilă pentru persoanele fizice şi persoanele juridice. se recunoaşte că acesta este conţinutul autentic al textului care a fost votat de către Parlament. iar conţinuturile sociale se inserează în ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice. de regulă. tendinţele de organizare şi schimbare dezirabilă îşi primesc. îl însoţeşte pe om. inalienabilitatea. c) dezbaterea proiectului. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă. de familie. a) în comparaţie cu capacitatea persoanei fizice. O problemă importantă în determinarea conceptului tehnicii juridice constă în stabilirea raportului ei cu ştiinţa 30. definită ca "totalitate de artificii ori procedee prin care cerinţele sociale. Totodată. așa cum se exprimă M. Deosebim trei categorii de legi: constituţionale. TEHNICA SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE. trebuie să fie scurt şi concis şi să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective. c) adoptarea actului normativ. aplicarea şi interpretarea normelor juridice.1. capacitate de inserare în viaţa socială". TEHNICA LEGISLATIVĂ Şi TEHNÎCA JURIDICĂ. organice şi ordinare. cîtși la etapa de realizare a dreptului Are drept obiect o anumită aranjare a actelor normative în vigoare. a) Capacitatea de folosinţă. intangibilitatea. Capacitatea juridică poate fi definită pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectivităţi de a fi titulară de drepturi şi obligaţii şi de a le exercita. iustinian este cel care a desăvîrșit opera de sistematizare a dreptului roman. Adoptarea actului normativ: a) iniţierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a actului nonnativ. Prima culegere oficială de constituțiuni este denumită codul lui Theodosian sec.60.Principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului. • Dispoziţii de conţinut propriu-zise. de realizare. Preambulul actului normativ. în tot sau în parte și nici obiect de înstrăinare. el nu conţine norme juridice. autorizare prealabilă sau asistare. capacitatea de exerciţiu care reprezintă posibilitatea persoanei "de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. noţiunea de capacitate juridică reprezintă condiţia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept şi este aplicabilă în toate ramurile dreptului. de la naştere. paragrafe). 5. B. Promulgarea. după felul conduitei de validitate nesocotite cu ocazia închierii actului juridic. În continuare ne vom referi la unele din ele. Inalienabilitatea exprimă ideea că nu poate face obiect de renunțare. egalitatea și unuversalitatea. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării. Sistematizarea actelor normative are ca rezultat elaborarea unor colecţii. 3. competenţele pe care acestea le au şi care sînt stabilite în primul rînd în Constituţie. • Formula introductivă. sfera relaţiilor ce se reglementează. precum şi ale Guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi. Dezbaterea pe articole în cazul proiectului de lege începe cu o expunere de motive şi cu raportul comisiei permanente care a analizat proiectul. nulitatea este de două tipuri: nulitate de find și nulitate de formă. în virtutea căreia persoana poate fi subiect în raporturile de drept civil. Caractere juridice ale capacității de folosință și a capacității de exercițiu a persoanei fizice sunt următoarele: legalitatea. Persoana juridică nu poate avea decît acele scopuri care sînt stabilite prin actul de înfiinţare sau prin statut. şi deopotrivă .6 Anita Naschitz înţelege prin tehnică legislativă ''totalitatea procedeelor şi a artificiilor prin care soluţiile de fond dobîndesc practicabilitate. precum şi a unor principii care să răspundă cît mai precis unei reglementări ştiinţifice.18.Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi. pe întreg parcursul vieţii. 31. A. adică a activităţii de elaborare a actelor normative. • Dispoziţii finale şi tranzitorii. 2. d) coordonarea proiectului. Ele pot lua uneori forma şi denumirea de "principii generale". 4. ACTIVITATEA NORMATIVĂ. Etapele procesului de elaborare a actelor normative 1. secţiuni. fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ. • Preambulul actului nonnativ. la adoptarea lui.NOȚIUNE DE CAPACITATE JURIDICĂ. la întruchiparea raționalității și moralității dreptului. Titlul actului normativ este elementul său de identificare. ci un act prin care. d) promulgarea şi publicarea actului normativ. ea este adoptată. Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul-o dispoziţie de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai multe alineate.n. operaţii folosite pentru elaborarea. inclusiv de aplicare şi de sistematizare a acestora .în vremae sa erau în uz texte legislative care în bună parte nu mai .Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă. generalitatea. Tehnica juridică este un concept complex. care se dobîndeşte mai tîrziu decît capacitatea de folosinţă şi în mod treptat. CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ ȘI DE EXERCIȚIU. Dezbaterea proiectelor actelor normative are loc în formele stabilite de Constituţie şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a organului legiuitor. relaţiile economice. Capacitatea persoanelor juridice (morale). Acțiunea de sistematizare a legislației este cunoscută încă din dreptul roman. ETAPELE ȘI BAZA JURIDICĂ. C. Iniţierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotărîrii despre necesitatea elaborării proiectului actului normativ. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să transmită subiecţilor de drept cui sînt destinate un mesaj înţeles şi clar. actului normativ care urmează a fi elaborat. clare.Capacitatea juridică (civilă). persoana juridică se bucură de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. Promulgarea nu este un vot nou. intrarea sa în vigoare. în dependenţă de proiectul 33. definirea unor noţiuni. După dezbatere se trece la votarea şi.Principiul planificării legislative-activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare ale Parlamentului. nu are forţă juridică. decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Ca şi persoana fizică. o face Preşedintele ţării. cît și practic. în raport de întinderea efectelor sale nulitatea este de două feluri: nulitate totală și nulitate parțială. îndeosebi la nivel legislativ. unde se arată consideraţiile sociale. Capacitatea juridică este o noţiune care. care ajută la determinarea unor soluţii legislative judicios alese. b) Spre deosebire de capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. nu delimitează capacitatea. Activitatea normativă a organelor statului se desfăşoară în conformitate cu atributele.Principiul respectării unităţii de sistem a dreptului. se dă dispoziţie ca legea să fie publicată în Monitorul oficial. iar profesorul Mrejeru consideră că ea poate fi definită ca fiind "un ansamblu de metode şi procedee folosite în activitatea de elaborare a proiectelor de legi şi a altor acte normative. V e. N Popa propune următoare definiţie:"Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor. că la elaborarea actelor normative alături de specialişti jurişti participă şi specialişti din alte domenii. artificiilor prin care necesităţile pe care le înfăţişează viaţa socială capătă formă juridică şi se realizează apoi în procesul convieţuirii umane".reprezintă o succintă introducere. conform unor criterii obiective şi subiective. realizarea. Aceste principii. Legalitatea constă în faptul că stabilirea conținutului și încetarea sunt stabilite de lege. Dacă legea este votată. Noţiunea de capacitate juridică include: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii. practic. O problemă fundamentală care face parte din obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este tehnica elaborării actelor normative. o dată cu capacitatea de folosinţă.încălcată cu ocazia închierii actului juridic distingem nulitate absolută și nulitate relativă. O altă formă a capacităţii juridice este competenţa. ÎNCORPORAREA ȘI CODIFICAREA. ele se împart în subdiviziuni (capitole. politice Preambulul ajută la înţelegerea actului normativ.la modul de exprimare al acestora în texte corespunzător redactate"? Conţinutul normativităţii juridice îl asigură izvoarele materiale ale dreptului: viaţa socială. La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a acestuia. consacrarea sub forma normei juridice". sau elementul de identificare a actului normativ. procedeelor. întreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor procedee şi metode. ca aptitudine generală şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii. Generalitatea exprimă caracterul abstract și autocuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații. metode şi proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative formează tehnica legislativă. în înţelesul textului ce o reglementează (art. Actele normative pot cuprinde şi Anexe. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei activităţi normative să stea datele ştiinţei contemporane. b) Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita ea însăşi.PĂRŢILE CONSTITUTIVE Şl STRUCTURA l INTERNĂ A ACTELOR NORMATIVE. Dispoziţiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul. b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului normativ. care diferă între ele nu numai după însemnătatea lor. PRINCIPILE. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a actelor normative. 2. iar. principii. Prin tehnică juridică înţelegem totalitatea metodelor. scopul. dar şi după modul de adoptare. de capacitatea reglementată în mod special în cadrul anumitor ramuri ale dreptului. Ea este un atribut al organului de stat sau al funcţionarului public. cît şi în ansamblu. Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității persoanei fizice de a nu i se aduce limitări sau îngrădiri. 3. pe de o parte.19. de a le garanta securitatea şi siguranţa juridică. Egalitatea se bazează pe principiul egalității în fața legii. N Popa menţionează că tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice. coerente. relaţiile cu reglementările preexistente etc.atît în parte. Iniţierea adoptării aparţine celor care au dreptul de iniţiativă legislativă . Articolele se numerotează cu cifre arabe. politice. voința individuală a omoului neavînd nici un rol. metode. de aplicare şi de interpretare a dreptului. apoi şi în alte legi. 6. El presupune. e) îmbunătăţirea proiectului. El presupune că legea se bucură de forţă juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept contemporan.Principiul supremaţiei legii. • Dispoziţii sau principii generale. djuvara . Dispoziţiile de conţinut formează conţinutul propriu-zis al actului normativ. economice. capacitatea persoanei juridice are un caracter special. Majoritatea autorilor includ în act normativ următoarele părţi componente: • Titlul actului normativ. Aici sînt stabilite anumite dispoziţii cu caracter general.Competenţa. Problema sistematizări dreptului prezintă un interes deosebit atît din punct de vedre teoretic. Este alcătuită dintr-un complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestit organul sau funcţionarul de stat. potrivit cerinţei sociale. Legea se publică în Monitorul Oficial al ţării şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Aici sînt instituţionalizate normele de competenţă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. în literatura de specialitate întîlnim în această privinţă doi termeni: tehnica juridică şi tehnica legislativă. drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. după modul cu consacrare legislativă deosebim: nulitate expresă și nulitate virtuală. într-un sistem de drept. culegeri de acte normative sau a codurilor. El cere ca fiecare lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept. 34. atît la etapa de elaborare a normelor juridice. CONCEPT UL DE TEHNICĂ JURIDICĂ. pe de altă parte. el reclamă respectarea unor principii. prin lege.

d) faptele sociale (evenimente. dreptul privat şi dreptul internaţional.). o totalitate de relaţii sociale calitativ omogene. c) înzestrează participanţii la aceste relaţii sociale (persoane fizice şi persoane juridice) cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. împărţirea lui în ramuri. după criterii diferite. obiectul de reglementare este tot ce nimereşte în stare de acţiune a normei juridice. 3) sistemul dreptului . trebuie de precizat că aceeaşi metodă de reglementare poate fi folosită de mai multe ramuri de drept sau aceeaşi ramură de drept poate folosi mai multe metode. cel de-al doilea prevede sancţiuni în cazul nerespectării normelor juridice. depind de un şir de factori de ordin obiectiv şi subiectiv (de caracterul acestor relaţii. 2) să fie necesare şi importante. sociale. metoda subordonării. Ramurile de drept nu sînt izolate unele de altele. metoda autoritară. Primul se referă la mijloacele de aplicare a sancţiunilor. Savantul german N. De aceea. după importanţa lor.la căile de recuperare a prejudiciului. prin anumite principii şi metode comune. de necesităţile economice şi de alt ordin. De asemenea. diferite acţiuni sau inacţiuni.. clasificarea normelor în ramuri numai conform acestui criteriu nu ar fi cea mai potrivită. mai puţin apărat este dreptul public şi mult mai puţin -dreptul internaţional. la rîndul lor. în principal. Realitatea este că structurarea normelor juridice înăuntrul sistemului de drept este determinată atît de criterii ce au caracter obiectiv . Profesorul Ion Dogaru menţionează că: structura internă a dreptului într-un stat. Vorbind despre metoda de reglementare. structură chemată să asigure înfăptuirea unităţii normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependent. avînd o coerenţă 36. în vîrful căreia se află normele juridice constituţionale. Instituţiile juridice Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă unitară) de relaţii sociale. la baza divizării sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice stau două criterii: obiectul şi metoda de reglementare juridică. el fiind independent de primul. Sistemul de drept stă la baza sistematizării legislaţiei sub ambele sale forme: codificarea şi încorporarea. care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific i relaţii sociale omogene). acest criteriu de divizare a sistemului de drept poartă mai mult un caracter subiectiv decît unul obiectiv. integralitate în expunere. în ansamblul lor. influenţează asupra proceselor sociale ce au loc: a) stabileşte hotarele relaţiilor reglementate care. SISTEM JURIDIC ȘI SISTEM LA LEGISLAȚIEI. Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e considerat un produs al raţiunii omeneşti ce nu este sancţionat. 2) sistemul legislaţiei . metoda de reglementare juridică reprezintă un ansamblu de posibilităţi juridice cu ajutorul cărora puterea de stat influenţează asupra relaţiilor sociale cu scopul de a le da o dezvoltare dorită. cît şi de criterii ce au un caracter subiectiv. Sistemul dreptului este existenţa obiectivă a structurii interne a dreptului. politice care determină nu numai apariţia şi însăşi existenţa sistemului de drept. Diferitele categorii de relaţii sociale încă nu creează de la sine sisteme de drept. Reprezentantul ei de seamă Svigny consideră că legea scrisă este portivinică progresului socetății datorită rigității sale iar codificarea ar fi o operă arbitrară și falsă fiindcă conține todeauna idei sistematice incompatibile cu dezvoltarea progresivă a dreptului. Lazarev defineşte sistemul dreptului ca o structură integră. Dreptul public se referă la interesele generale. o anumită unitate. d) stabileşte măsurile de răspundere (constrîngere) în cazul încălcării acestor prevederi. Această teorie nu a fost confirmată nici de practica legislativă germană redactarea codurilor sa dovedit a fi o operă preogresivă. Vorbind despre ramuri vechi se are în vedere divizarea în drept public şi drept privat. ci şi o componentă a activităţii de elaborare a dreptului. Majoritatea autorilor consideră că acestea sînt. nefiind însă lipsit de sens. ci un ansamblu imanent structurat. sînt considerate criterii fundamentale şi criterii auxiliare.Dogaru. pe cînd metoda autoritară este caracteristică dreptului penal. Prin metoda reglementării juridice se înţelege căile. folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi complex de metode. în ansamblul lor. * Ramurile de drept Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice. şi anume —pe ramuri de drept şi instituţii juridice". pe cînd dreptul pozitiv este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului şi atrage sancţiuni materiale. 4) noile relaţii sociale necesită metode specifice de reglementare. Deci. care apar în calitate de cauze nemijlocite pentru apariţia sau stingerea relaţiilor corespunzătoare. Normele juridice.cuprinde totalitatea. b) creează acte normative corespunzătoare. de interesul statal etc. care include elemente de sinestătătoare unite în acest tot prin divere relații și legături comune. metoda egalităţii juridice a subiecţilor este caracteristică dreptului civil. părţi componente ale dreptului sînt dreptul public. precizie. iar cel de-al doilea . Cea mai simplă formă de sistematizare este considerată încorporareaactele normative se grupează în diverse colecţii sau culegeri. divizarea sistemului de drept pe subsisteme (pe ramuri de drept) se face în baza unor criterii care.caracterizează structura dreptului. Primul emană de la divinitate. Al XIX sa ridicat Școala istorică a dreptului din Germania. permit să ne formăm o închipuire despre aceea cum statul. După părerea lui. compusă dintr-un ansamblu de elemente care se află în interdependenţă. frumuseţea stilului. subramuri de drept şi instituţii juridice. dreptul a fost structurat după anumite criterii. Prin sistem se înțelege un întreg comus și organizat. De una singură metoda nu prezintă interes. Unii autori au distins: metoda egalităţii juridice a subiecţilor sau metoda reglementării autonome.CARACTERISTICA NOŢIUNILOR DE SISTEM DE DREPT. în cadrul acestei unităţi a dreptului normele se împart. a legiferării. În literatura de specialitate cuvîntul "sistem" are trei categorii juridice :1) sistemul juridic caracterizează întreaga realitate juridică a societăţii . divizare susţinută de Şcolile dreptului natural şi ale dreptului pozitiv. regulamente etc. Structura obiectului de reglementare înregistrează următoarele elemente: a) subiectele. dreptul a fost divizat în: drept natural şi drept pozitiv. menţionăm că unitatea sistemului nu poate fi privită ca una absolută. primul fiind considerat de bază. cel de-al doilea secundar. Toţi juriştii divizează sistematizarea în două grupe mari: încorporarea şi codificarea. împrejurări). în funcţie de care orice normă se defineşte prin raportare la între. nu îşi pot realiza scopul fiind aplicate doar izolat unele de altele.cudificarea ca o acțiune științificăși temeinic motivată apare din nevoia depășirii unei simple practici cutumiare și reprezintă o adevărată revoluție legislativă . metoda recomandării. Sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. Subramura constă dintr-o grupare de instituţii juridice ce formează obiectul unor reglementări juridice distincte sub formă de coduri. care sînt reglementate de norme juridice ce se referă la o ramură de drept sau alta. Un alt criteriu de divizare a sistemului dreptului. CRITERILE DE GRUPARE ȘI DE DEFRENȚIERE A NORMELOR JURIDICE. în prelucrarea şi alcătuirea unui singur act normativ nou. După originea şi sancţiunea pe care o prevedea. care pot fi individuale şi colective. Totodată. toda de recomandare etc. pe cînd metoda . Vorbind despre sistemul de drept. ierarhie. În literatura juridică sistematizarea poate fi cronologicăactele normative se publică într-o colecţie în ordinea datei apariţiei lor.cel facultativ. drept determinator şi drept sancţionator. caracter practic. generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice. factorii obiectivi-acele condiţii economice. care a ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri (încă din Roma Antică). şi anume: după originea şi sancţiunea pe care o prevedea şi conţinutul regulilor de drept. ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice strîns legate între ele prin obiectul lor. ca cele mai mici şi mai importante elemente ale sistemului dreptului. După conţinutul normelor de drept. 35.Warnkonig propune să divizăm sistemul dreptului în părţi componente în dependenţă de nivelul la care acestea sînt protejate de stat. regulament care are valoarea unei legi. ci ca o unitate de diversitate. Astfel. În compoziţia unui cod intră patru grupe de factori: politici. ideologici şi juridici. interacţionînd activ reciproc ambele (relaţiile sociale şi ramurile de drept) joacă un rol important în instituirea sistemului de drept. . 3) relaţiile nou-apărute şi raporturile juridice pe care ele le-au generat nu pot fi reglementate cu ajutorul normelor juridice ale altor ramuri de drept. Codificarea este o formă nu numai a sistematizării actelor normative. b) comportamentul lor. Obiectul reglementării juridice reprezintă un ansamblu. Primul recomandă observarea normelor. este divizarea sistemului de drept în drept public şi drept privat. după diferite criterii. drept divin şi drept omenesc (lumesc). cel mai bine este apărat de către stat dreptul privat. In literatura de specialitate întîlnim că unitatea şi integritatea sistemului de drept este determinată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi. Condiţiile calitative ale unui cod sînt: claritate.alcătuirea de colecţii de acte normative este făcută de un organ de stat şi neoficială. se are în vedere modul în care statul acţionează asupra unor relaţii sociale. loan Humă remarcă că sistemul dreptului nu reprezintă o totalitate aditivă. următoarele: obiectul reglementării juridice şi metoda de reglementare. cu ajutorul dreptului.corespundeau nevoilor economico sociale. considerăm că el reprezintă o piramidă compusă din norme juridice aranjate într-o anumită ordine. COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE DREPT. dar împreună cu obiectul de reglementare permite o divizare mai reuşită a sistemului de drept în instituţii juridice şi ramuri de drept. cunoscute la majoritatea autorilor sub denumirea de instituţii juridice şi de ramuri de drept. sau este sfera de relaţii sociale asupra căreia se răsfrînge dreptul şi care nimereşte sub jurisdicţia lui. iar dreptul privat . care interzic şi admit un anumit comportament în societate. Pentru formarea unei ramuri de drept noi sînt necesare şi au importanţă următoarele condiţii: 1) noile categorii de relaţii sociale să aibă caracter specific. în acelaşi timp. legate organic între ele.ramuri de drept şi instituţii juridice.drept represiv şi drept restrictiv. cantitativă de norme. Ele reprezintă. cel de-al doilea de la oameni. economici. ansamblul actelor normative care sînt în vigoare într-un stat. Iar sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. O problemă fundamentală pentru studiul sistemului dreptului constă în stabilirea criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului în părţi interdependente. prin care se realizează unitatea normelor juridice și guparea lor în anumite părți interdependente – ramuri de drept și instituții juridice.Codificarea-cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept. Din punctul nostru de vedere. Încorporarea pote fi și: oficială. logică.la interesele particu-lare. stări de fapt care se impun legiuitorului şi de care acesta trebuie să ţină cont. în grupe distincte. nu dau naştere automat ramurilor sale de drept. în epoca modernă. organică şi un echilibru dinamic. într-un cuvînt. care stabilesc drepturile şi obligaţiile subiecţilor. In general. Printre metodele concrete de reglementare juridică putem evidenţia următoarele: metodele imperativă şi dispozitivă. împotriva acțiunii vaste de codificare întreprinsă în Franța la începutul sec. Amintim că obiectul este criteriul de bază. găsim divizare în: . care le permite să intre în diferite raporturi juridice. Metoda de reglementare include şi ea anumite componente care. dar şi funcţionarea lui efectivă. După cum am menţionat anterior. pur juridic. Scopul acțiunii lui iustinian a fost ca din despozițile izolate adoptate de împărați de înaintea lui precum și din înscrierile jurisconților din timul principatului să aleagă ce era mai bunși să pună întro anumită ordine acest material. Instituţia juridică formează sfera cea mai restrînsă a . denumit cod. factorii subiectivi tendinţa şi eforturile legiuitorului de a crea şi a dezvolta un asemenea sistem de drept. prin care se realizează unitatea normelor juridice şi gruparea lor în anumite părţi interdependente . în opinia lui I. Unele ramuri de drept mai complexe se clădesc pe sub-ramuri.ramuri vechi şi ramuri de formare recentă. Astfel. Genoveva Vrabie şi Sofia Popescu menţionează că sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice între care există relaţii relativ stabile şi durabile. Un alt criteriu de sistematizare îl constituie obiectul reglementării juridice pe ramuri de drept şi instituţii juridice . în ramuri de drept şi instituţii juridice. metoda autonomiei şi egalităţii părţilor.este înfăptuită de alte organizaţii sau de persoane particulare. ci se găsesc într-o strînsă interdependenţă. procedeele de interacţiune a normelor de drept care stabilesc sau determină caracterul relaţiilor sociale. de exemplu: dreptul locativ sau dreptul maritim sînt subramuri ale dreptului civil. me-. consideră acest autor. Analizînd sistemul de drept de pe poziţiile evoluţiei istorice şi din punctul de vedere al corelaţiei şi interacţiunii elementelor sale componente de bază. c) obiectele lumii înconjurătoare în legătură cu care oamenii întră în diferite raporturi unii cu alţii şi fată de care îşi manifestă interesul lor. ansamblu care se prezintă ca un invariant calitativ. interzic sau admit un anume comportament al oamenilor.de realităţi.

Acest drept interzice arestarea. Cetatenia. libertatea si demnitatea cetatenilor.M. in familia sa. sanatatea si moralitatea populatiei. cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta. si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. precum si urmasii lor. de mai multe instituţii juridice. . cunoaste si respecta prevederile Constitutiei.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R. Prin urmare.M. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care . iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda cetatenie. . esentiale pentru viata. in tinutul Herta si in R. integritatea fizica sau bunurile unei persoane.M sau persoanele unul dintre ai caror parinti sau bunei sau nascut pe teritoriul numit.dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului nasterii.M.drepturi civile.au savirsit crime internationale. un bloc de relaţii sociale dintr-o ramură de drept. nelimitata in timp si spatiu. . obligatia autoritatilor guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R. garantate de ea si legi. De asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat. se stabilesc prin lege organic. sub nici o forma. al convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare.M. Libertatea individuala si siguranta persoanei (art.Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune.adica va devein apatrida. Libertatea opiniei si a exprimarii(art.M nu a incheiat acord asupra dublei cetatenii. într-un sistem de norme juridice şi că norma juridică este elementul de bază al sistemului de drept. individual sau colectiv.nascut pe teritoriul R.M. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins. sa aduca atingere acestor valori. sub sanctiunea prevazuta de lege.25) . în concluzie.legăturii de conţinut între mai multe norme juridice. Nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara. militare sau crime impotriva umanitatii. prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata.drepturi culturale. 13.Mnu poate fi acordata persoanelor care: . atunci instituţia juridică reprezintă deja prima colectivitate de norme. nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar. dar care au o autonomie relativă. .Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga in modul stabilit. are surse legale de existenta.domiciliul sau resedinta sint inviolabile. dar prin mijloace legitime. precum inlaturarea unei primejdii privind viata. Cetatenia R.drepturi politice. al altor trimiteripostale.urmasii lor.M. retinerea sau perchezitionarea.Meste parte. cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Se considera cetatean al R. Viata intima. că ramurile dreptului se constituie.a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului. Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R. Dreptul la aparare (art. sportiva). . luarea unor masuri in legatura cu libertatea individuala ca: retineri. Dobindirea cetateniei prin naturalizare. actuale si legale. Particularitatea drepturi esentiale pentru cetatreni dovedeste ca nu toate drepturile cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale. cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R. Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si cetatenia altui stat.M prin infiere. atit in mod public cit si privat.M incepind cu 28 iunie 1940.M de cel putin 3 ani. . Nimeni nu poate fi supus torturii. Autoritatile publice sunt obligate sa respecte sis a ocroteasca viata intima. telegramelor. -este cetatean al unui stat cu care R.persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R. cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile internationale la care R. Inviolabilitatea domiciliului (art.M prin nastere.S.Modalitatile de pierdere a cetateniei R. ales sau numit din oficiu. infiere. familial si private. Prin urmare.persoanele nascute pe teritoriul R. . in tot cursul procesului. daca o are. redobindire. Cetatenia R. .M se dobindeste prin: nastere. dar care si-au exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R.M timp de 5 ani inaintea implinirii virstei de 18 ani. dovedite de instanta de judecata nu o mai poate redobindi. Secretul corespondentei(art.copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R.M este parte.nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor se clasifica in: . Libertatea de manifestare se poate exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si indeplinirea de ritualuri. Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale.daca domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul R. Pentru intelegerea.M din parinti apatrizi.30) Statul asigura secretul scrisorilor.persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia. nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante.M. . familiala si privata (art. .M persoanele care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare.Mnu a incheiat un acord care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state. Extiorizarea gindurilor si opiniilor. fara consideratii de frontier.48) .M prin infiere daca infietorii (infietorul) sunt cetateni ai R. 7. apararea ordinii si prevenirea faptelor penale. scrisa. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. Principiul acesta priveste valori ca: viata. Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula. Dacă norma juridică este elementul iniţial şi cea mai mică particulă a sistemului de drept. dintre persoane fizice si stat. . constatam ca orice fiinta umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile.copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R.24) .au fost implicate in activitateterorista. sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii (inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R. care sunt stabilite de Constitutie. ordinea publica.M nu mai putin de 8 ani. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art.38) . conform porevederilor legii nationale.M prin recunoastere. bunastarea economica a tarii.s-a inrolat benevol in fortele armate straine.M. Drepturile civile sunt: Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art.S. Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei. Cetatenia R. desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta. conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala. in Nordul Bucovinei.acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public(stiintifica si tehnica. Conditiile de incheiere.28) 14. . domiciliaza legal si obisnuit aici cel putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R. Astfel.persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica. Dar aceste masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca nici o persoana sa nu victim unor abuzuri sau ilegalitati. este cetatean al R. necesare pentru . Dreptul la viata al oricarei personae este protejat prin lege.M. la rîndul său. . nu va dobindi cetatenia unui alt stat. Dobindirea cetateniei R. de a primi si de a raspindi. . dovedite de instant de judecata. .M.M o poate redobindi la cerere daca intruneste conditiile prevazute de lege. Familia(art. ori garantia dobindirii unei alte cetatenii. accentuăm asupra faptului că instituţiile juridice sînt reglementate de mai multe norme juridice. iar celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R. .acest drept are o semnificatie complexa. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat. instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector. cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala.legatura politica si juridica permanenta. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.M Pierderea cetateniei R.au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire penala. Dreptul la informatie (art. Aceasta inseamna ca nici autoritatile publice.26) . .libera dezvoltare a personalitatii umane. libertatea. in societatea democratica.M Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective.ori protejarea drepturilor si libertatilor altora. nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie. Oproblema care se ridica este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie fundamentale si altele nu.nascut din parinti.M in mod fraudulos.M prin redobindire. la retragere. Dobindirea cetateniei R.in pofida garantiei.M si indeplinesc conditiile stabilite de lege.In acest caz persoana careia I s-a aprobat renuntarea la cetatenia R.cu exceptia cazului in care: . posibilitatea persoanei de a reception direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune.in Constitutia R. Dobindirea cetateniei R. fiecare. nici persoanele nu pot. Dobindirea cetateniei R. Astfel se patrunde in domiciliu ori in resedinta unei persoane. fara invoirea acesteia pentru executarea unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti. . directe. renuntarii la cetatenia R. Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului. la momentul nasterii copilului. care au ca obiect de reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza: Libertatea constiintei (art. correct si clar cu privire la masurile preconizate si luate de autoritatile publice.Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale. un fragment.32) . Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept.aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului apatrid sau copilului cucetatenie straina. 6. personalitatea cetateanului. legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe care statul le garanteaza. perchezitii. Cetatenia R. insa cu conditia respectarii legii.Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul persoanei de a fi informata promt. atunci cind sunt inculcate drepturile si libertatile lor.a dobindit cetatenia R. sau 2.M se consacra ca . 2. precum si: 4.a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R. in temeiul acordurilor la care R.analizind documentele internationale in materie.orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare. a informatiilor si ideilor se face in forma orala.29) . siguranta publica.familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire din partea societatii si statului.M persoanei care: .53) .sociala cultural. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. ambii sau unul dintre care. trebuie sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. . Fiecare ramură dispune.se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta dorinta de a obtine cetatenia R.persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului.M poate interveni in trei cazuri: 1. Cu toate acestea. sau 3.desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului. tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana. de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu. Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi cu copiii din casatorie. printr-un act administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri. protejarea sanatatii sau a moralei. deoarece vizează in cerc de probleme de sine stătătoare. .persoana care a avut anterior cetatenia R. 5.34) . Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R.31) .M privind aprobarea . recunoastere. Modalitatile de dobindire a cetateniei R.arestari. Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a incalcat unele obligatii prevazute de lege.M copilul: .Msi anume: . la renuntare benevola.acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent.M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid. Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani. Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art. naturalizare.M daca renunuta la cetatenia statului strain. informatii si idei prin orice mijloc de exprimare. este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat. este necesara pentru securitatea nationala.nascut pe teritoriul R. 15.drepturi economice si sociale..A. pentru prevenirea raspindirii unor epidemii.Acest drept a fost consacrat atit de documentele international cit si de legile fundamentale ale statelor.a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu military in termen sau de alternative. 3. partea din decretul Presedintelui R. anularea actului si repararea pagubei.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care: 1.

Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean. 1.Candidatul poate fi înlocuit înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaţilor. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor. după procedura stabilită. care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională. la rugămintea acestuia şi pe baza buletinului de identitate. vîrsta de 18 ani. precum şi membrii familiilor lor. asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate de profesia sau calificarea acestora. sediul secţiei de votare la care ei vor vota. domiciliază în raza acestora. Formarea Parlamentului R. precum si prin reprezentantii lor. candidatul independent nu este înregistrat.36) . anul naşterii. 6.La alegerile locale. imbracamintea. Dreptul la asistenta si protective sociala. nu este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale. sanatatea. Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei. După ce au fost întocmite. prevăzut de Constituţie. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos. a tuturor celor care se simt “ai acestui popor si ai acestui pamint”. precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi.(9) În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor. Dreptul la libera circulatie (art. persoana specificată la alin.Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective.dar nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor. timp în care va aduce localul secţiei de votare în starea corespunzătoare sau va găsi un alt local. cu cel puţin 50 de zile înainte de alegeri. toate preocuparile de intretinere.(1) nu poate fi reluat în timp de 2 ore. Comisia Electorală Centrală formează. iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată.suveranitatea nationala apartine poporului. în perioada valabilităţii reşedinţei.În cazul dizolvării Parlamentului.La momentul validării mandatului de deputat.fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare. Cu alte cuvinte.00. prin impozite si print taxe la cheltuielile publice. Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale. semnăturile respective se exclud. . a paşaportului sau a unui alt act de identitate. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R. misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute. Protectia persoanelor handicapate. Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia mediului inconjurator. Invatamintul(elementar general) este gratuity la si 16. listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele.persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. la verificare.Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor. alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare. La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului.procesiuni pentru a-si exprima gindurile.M si in afara teritoriului ei. ingrijirea medicala.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit(accesul la o functie publica). plus doi candidaţi supleanţi. Libertatea creatiei .Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale. Fidelitatea fata de tara este sacra.cuprinzind hrana. pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care.M. se constată că nu este prezentat numărul necesar de semnături sau. ligi. precum şi membrii familiilor lor. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. de a examina. în urma excluderii semnăturilor nevalabile.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat.Condiţiile speciale pentru înregistrarea listelor de candidaţiNumărul de candidaţi incluşi în liste la data înregistrării nu poate fi mai mic de 51 de persoane şi nici mai mare decît numărul de deputaţi în Parlament. . în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau includere în listă. au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod.45) . . Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. direct. Dreptul la petitionare (art. precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri. Dreptul la greva(art. de pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R. Drepturile culturale. Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare. cu cel puţin 55 de zile înainte de efectuarea lor. domiciliul. la libera alegere a ei. seria şi numărul actului de identitate al acestora. numărul lor s-a redus faţă de plafonul minim prevăzut la alin. Cu 7 zile înainte de ziua alegerilor. 2.M si unica autoritate legislative a statului. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării. .Devotamentul fata de tara.VotareaVotarea se efectuează în ziua alegerilor între orele 07. sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in pericol viata. Circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare în modul corespunzător.M are loc prin intermediul alegerilor. cel tîrziu cu 45 de zile înainte de următoarele alegeri. în spitale şi alte instituţii curative staţionare. de readaptare. candidatul independent prezintă liste de subscripţie care conţin semnăturile a cel puţin 2000 şi cel mult 2500 de susţinători cu drept de vot. pe proprie răspundere.instruire. în care se indică numele.52) . se prezintă Comisiei Electorale Centrale şi se aduce la cunoştinţă publică de către aceasta. în termen de 3 . înştiinţînd despre acest fapt alegătorii. credintele. de alte circumstanţe neprevăzute. profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice. în care se aleg 101 deputati. se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. Decizia privind retragerea candidaturii sau a listei de candidaţi se adoptă de persoana sau de formaţiunea care a desemnat-o. şi. Alegătorul care are şi domiciliu. Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia. 3.cetatenii R. listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. egal.cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii socialpolitice.greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei societati sau sectoare din cadrul acesteia. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală. sa le incalce pe ale altora.Listele electoraleListele electorale se întocmesc de către primărie.Modificarea listelor de candidaţiConcurenţii electorali au dreptul să-şi retragă candidatura.În cazul în care. şi-au schimbat locul de şedere sînt în drept. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore.proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusive si absolut. de invatamint.Orice persoana are dreptul la munca. prin acelaşi decret al Preşedintelui Republicii Moldova. cel mai tîrziu cu 20 zile înainte de ziua alegerilor. educatie a copiilor orfani si celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. Dreptul la administrare(art.În listele electorale se înscriu alegătorii. care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective. procedura de actualizare a listelor electorale încetează. în fiecare an (după 1 ianuarie).este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice. . Dreptul la invatatura. În scopuri de organizare şi efectuare a alegerilor. să anuleze decizia privind includerea în listă a unui candidat anume. listele electorale se întocmesc pe baza propriei declaraţii de şedere ori a datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate. Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R.statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai decent.acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei. în două exemplare. Cetatenii au obligatia sa contribuie. Aceasta presupune loialitate fata de tara.Dacă.00 şi 21. în dreptul numelui său. în lista electorală de la secţia de votare în a cărei rază teritorială acesta îşi are reşedinţa. În aceste cazuri.În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă. sanatos. în listele de subscripţie se depistează semnături false sau semnături repetate în mai multe liste. prezintă informaţia respectivă Comisiei Electorale Centrale.Autorităţile administraţiei publice locale. 4. Apararea patriei. se înscriu în listele electorale de la domiciliu. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. Alegătorilor li se comunică. Protectia familiei si copiilor orfani. pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii.44. Luind in considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct suveranitatea. copiilor si tinerilor . urmarindu-se satisfacerea cererilor privitoare la salarii si conditii de munca. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art. Parlamentul se alege prin vot universal. constituie o obligatie a fiecarui cetatean.41) .statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire. precum si la ocrotirea impotriva somajului.copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale. iar Comisia Electorală Centrală. să retragă întreaga listă de candidaţi.27) . să-şi declare locul nou de şedere la organul administrării publice locale.orice persoana are dreptul invatatura.Organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare.39) . Listele actualizate se trimit de îndată Comisiei Electorale Centrale. în cazul în care procesul de votare suspendat conform alin. propuneri si cereri privind interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi. prenumele şi se scriu cuvintele "Candidat independent". obiecte de uz casnic inofensive. comunicîndu-i-se hotărîrea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare. Dreptul la munca si la protectia muncii. rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate. opiniile. circumscripţii electorale administrative. de instruire si de integrare in societate a handicapatilor. unitatilor economice si altor organizatii cu sesizari. La începutul perioadei electorale. Dreptul la ocrotirea sanatatii(art. care îi pun pe alegători în pericol sau fac imposibilă efectuarea votării. În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova. demonstratii. reclamatii.(2). Persoanele cu drept de vot care. Ocrotirea mamei. de tratament.M. si de aici rezulta dreptul de a allege si de a fi ales. Contestaţiile se examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore. 18. votarea se consideră suspendată pe un termen ce nu va depăşi 2 săptămîni. ajutor medical in caz de boala. se stabileşte data alegerii noului Parlament.Campani electorală pentru alegerile ParlamentuluiBuletinele de votCandidatul independent se înscrie în buletin într-un patrulater aparte. apare necesitatea unor organe representative. ca:uniuni.Condiţiile speciale pentru listele de subscripţiePentru a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală.40) Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea. Indatorirea la contributii financiare. cu excepţia cazurilor de dezordine în masă. Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental.Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte forme. Înregistrarea noului candidat se aduce la cunoştinţă publică de către Comisia Electorală Centrală. de calamităţi naturale. secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. Respectarea constitutiei si a legilor. se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective. Respectarea drepturilor si a libertatilor. Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.Candidaţi la funcţia de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit.Verificarea listelor electoraleListele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. biroul electoral al secţiei de votare. deţin cetăţenia Republicii Moldova. persoana care deţine cetăţenia altui stat declară. 5. îi eliberează un certificat pentru drept de vot. şi reşedinţă este înscris.locuinta.La secţiile de votare se formează birouri electorale ale acestora.Nu se admite depunerea unor liste de subscripţie suplimentare după ce Comisia Electorală Centrală a primit şi a înregistrat în registru setul de documente prevăzut la art.Data alegerilor Parlamentului se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor. la verificarea de către Comisia Electorală Centrală. la momentul întocmirii listelor. indicîndu-se numele şi prenumele. Condiţiile votăriiÎn timpul rezervat votării se interzice de a închide localul de votare şi de a suspenda votarea. . deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat.Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice.orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat. după ultima participare la alegeri. Libertatea intrunirilor(art. este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare. cel tîrziu la 1 martie. Alegerile anticipate vor avea loc în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a decretului. Biroul electoral al secţiei de votare aduce la cunoştinţă publică timpul şi locul votării cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor. inclusiv în ziua alegerilor. Un exemplar al listei se păstrează la primărie. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R.

În termen de 10 zile după primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală. mandatele vacante trec la următorii concurenţi electorali. Reprezentantul forţelor de ordine poate intra în secţia de votare numai în cazul cînd este invitat de preşedintele biroului electoral să ajute la restabilirea ordinii de drept. Preşedintele şi membrii biroului electoral al secţiei de votare votează în secţia unde îşi desfăşoară activitatea. pînă la cifra ce corespunde numărului de mandate stabilit pentru Parlament. pe care îl reprezintă devine vacant.Confirmarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatelor de către Curtea ConstituţionalăComisia Electorală Centrală. concurentul electoral care şi-a înaintat lista de candidaţi nu are candidaţi supleanţi. în pachete legate a cîte 100 de bucăţi. faptul acesta.60 şi listele deputaţilor aleşi şi candidaţilor supleanţi. persoanele condamnate la privaţiune de libertate a căror sentinţă nu este definitivă şi cele care execută o sancţiune contravenţională sub formă de arest votează în conformitate cu alineatul (4). cîte mandate urmează să fie distribuite. Parlam. în dreptul numelui persoanei respective se face menţiunea "Votat la locul aflării". domiciliul titularului. prin hotarirea sa.Alegătorul introduce în urna de vot buletinul de vot cu ştampila "Votat". Un alegător poate vota numai pentru un singur concurent electoral. la cererea orală sau scrisă a acestuia. Localul secţiei de votare trebuie să fie dotat cu un număr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraţia. Răspunderea pentru asigurarea în ziua alegerilor a ordinii în localul de votare şi pe teritoriul din preajmă. de altă organizaţie social-politică. naţionali. pentru numiri si imunitati a Parlamentului va intocmi un raport. O copie a actelor menţionate şi listele candidaţilor supleanţi confirmate se transmit Comisiei Electorale Centrale. c) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fără număr de identificare de stat (IDNP) cu menţiunile: “valabil pe un termen nelimitat”.Numărarea mandatelor obţinute de concurentul electoral Numărul de mandate obţinut de concurenţii electorali se calculează de către Comisia Electorală Centrală prin împărţirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral.Dacă ultimul mandat neatribuit are mai mulţi pretendenţi cu acelaşi număr de voturi. ştampilelor şi întocmeşte un proces-verbal în două exemplare. livretul de marinar.(5) Responsabilitatea pentru organizarea votării.zile.Procedura de completare a buletinului de votBuletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret. e) paşaportul pentru intrare .Membrii biroului electoral al secţiei de votare.b) membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali în organele electorale. toate aspectele procesului de votare. c) observatorii locali. 4. Comisia Electorală Centrală îl atribuie prin tragere la sorţi. conform şirului descrescător format la atribuirea mandatelor. cu fişa de însoţire în care se indică domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare. Alegătorul aplică ştampila cu inscripţia "Votat" în interiorul cercului unui singur patrulater din buletinul de vot. d) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă. Parlamentul. sau a oricărui alegător.Secţia de votare trebuie să fie amenajată astfel încît să permită membrilor biroului electoral al secţiei de votare şi altor persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale. biroul electoral al secţiei de votare anulează acest buletin şi îi eliberează imediat. au dreptul să asiste:a) membrii şi reprezentanţii organelor electorale ierarhic superioare . se transmite Parlamentului în termen de 2 zile.00 în ziua votării.Atestarea rezultatelor alegerilor de către Comisia Electorală CentralăProcesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie să rămînă curate. Cererile pot fi făcute în scris sau oral. dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie. Procesul de votare se reia în aceleaşi condiţii juridice. înlocuindu-se cu numerele în descreştere ale celorlalţi concurenţi electorali. cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot. Persoanelor care intră în localul secţiilor de votare li se interzice să poarte şi să arate ecusoane. în rază de 100 de metri de la localul votării.Din rezultatele tuturor împărţirilor şi din numărul de voturi valabil exprimate pentru candidaţii independenţi se iau în descreştere atîtea numere. Votarea la locul aflării alegătorului se efectuează conform listei de alegători.În cazul în care alegerile sînt declarate legale. precum şi la numărarea şi totalizarea voturilor. cetăţenia Republicii Moldova şi înregistrarea la domiciliu pentru persoanele care au renunţat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase. Persoanele deţinute pe baza unui mandat de arestare pоnă la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. pe urmă spre cabinele de vot secret şi urnele de vot. întocmite de biroul electoral al secţiei de votare în baza cererilor acestora. completarea vacantei in cauza se efectueaza . va adopta o hotărîre privind data reluării votării suspendate. o singură dată. f) livretul militar pentru ostaşii în termen.Efectuarea votăriiFiecare alegător votează personal. preşedintele notează comentariile şi obiecţiile expuse de aceştia în privinţa procedurii votării într-un act care se anexează la procesele-verbale ale biroului electoral al secţiei de votare. verifică existenţa listelor electorale. pentru secretul exprimării voinţei alegătorilor. străini şi internaţionali acreditaţi de către organele respective. care vor conţine: a) numele şi prenumele alegătorului. la operaţiile în legătură cu listele electorale. va lua act de cererea de demisie a deputatului si va declara mandatul vacant. iar dacă este necesar. Trasaturile si continutul mandatului parlamentar Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii legislative supreme. Curtea Constituţională validează mandatele deputaţilor aleşi şi confirmă listele candidaţilor supleanţi. numai la prezentarea actului de identitate. In caz de deces. în mod continuu. b) data şi locul naşterii. legalitatea alegerilor. organizatiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al carui mandat a fost declarat vacant. cu excepţia candidaţilor independenţi. la ora 07.Numărarea voturilor şi totalizarea rezultatelor alegerilor. la cererea lui.Este strict interzis a intra în localul de votare cu arme de foc sau cu arme albe. 2. biroul electoral al secţiei de votare stabileşte un traseu pentru alegători. buletinelor de vot. prin hotarirea sa. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul. Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate.Atribuirea mandatelorMandatele se atribuie concurenţilor electorali de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste. în caz de necesitate..Alegătorii din raza secţiei de votare care nu sînt înscrişi în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secţiei de votare în cauză. Procesul-verbal este semnat de toţi membrii prezenţi ai biroului electoral şi un exemplar se introduce în urna de vot. Acest caz va fi menţionat în procesulverbal cu privire la votare şi în lista electorală. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare. deputatii sint in serviciul poporului. urne de vot şi celelalte materiale necesare. 3. membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi persoanele autorizate să asiste la operaţiile electorale sînt obligaţi să poarte ecusoane de identitate vizibile. Acest termen poate fi prelungit in conditiile prevazute de Constitutie. în secţiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova. In exercitarea mandatului. însoţit de avizul Curţii Constituţionale prin care se confirmă legalitatea alegerilor şi hotărîrea privind validarea a cel puţin 2/3 din numărul de mandate de deputat. In cazul in care devine vacant mandatul de deputat obtinut de un candidat independent. înmînarea buletinelor şi introducerea lor în urnele de vot.Organizarea votăriiVotarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot. De cîte numere din acest şir descrescător dispune partidul.. biroul electoral al secţiei de votare desemnează. cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare. Candidatul supleant va fi declarat ales de către Curtea Constituţională dacă. d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova. certificatele pentru drept de vot. Deputatii intra in exercitarea mandatului din momentul alegerii cu conditia validarii lui ulterioare. să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret.buletinele de vot. prezintă Curţii Constituţionale actele menţionate la art. Alegătorii care nu au fost înscrişi în listele electorale întocmite la secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova pot fi înscrişi în listele suplimentare. Concomitent.Dacă alegătorul a completat greşit buletinul. surplusul de numere din lanţul descrescător al formaţiunii respective se elimină. Certificatul pentru dreptul de vot rămîne la biroul secţiei de votare şi se anexează la lista suplimentară. pentru amenajarea localurilor şi pentru menţinerea în ele a ordinii cuvenite o poartă biroul electoral al secţiei de votare. pentru a se apropia de ele. ceea ce înseamnă că a votat pentru concurentul electoral corespunzător.Candidaţii care au fost incluşi în listă. c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova. un mandat de deputat aparţinînd partidului. din anumite motive. printr-un aviz. oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoţi urna de vot mobilă cu folosirea. livretul eliberat de Centrul Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativă). membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. dar nu au fost aleşi sînt declaraţi supleanţi. în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii biroului. în cazul alegerilor Parlamentare sau în cazul referendumului naţional. Durata mandatului de deputat este de 4 ani. membrilor biroului pentru a fi eliberate alegătorilor în măsura necesităţii. În aceeaşi listă suplimentară. începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării şi pînă la ora 15. 19. Candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. conform listei electorale.Secţia de votare se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale cu cabine.Preşedintele biroului electoral al secţie i de votare duce evidenţa evenimentelor importante ce au avut loc în timpul votării şi pe parcursul numărării voturilor. intervine vacanta mandatului de deputat. completarea vacanţei se efectuează prin restabilirea de către Comisia Electorală Centrală a şirului descrescător. va lua act de raportul comisiei si va declara mandatul vacant. Orice mandat imperativ este nul. Biroul electoral al secţiei de votare înmînează alegătorului buletinul de vot.persoanele care au dreptul să asiste la votare nu pot fi obligate să părăsească localul secţiei de votare în timpul suspendării votării. Cererea de demisie se prezinta Presedintelui Parlam. În lista electorală. La toate şedinţele organelor electorale. numărarea voturilor şi întocmirea proceselor-verbale. alegătorul semnează în lista electorală în dreptul numelui.Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat pentru vot.Votarea se efectuează în baza următoarelor acte de identitate: a) buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova. Comisia juridica. un nou buletin de vot. In caz de demisie sau de deces. a mijloacelor de transport de folosinţă proprie. depunînd o declaraţie la Curtea Constituţională. se înscriu şi alegătorii care au venit la secţia de votare cu certificatul pentru drept de vot. Persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării. să supravegheze. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales.În cazul în care mandatul de deputat obţinut de candidatul independent devine vacant.Nici o altă persoană nu poate rămîne în incinta secţiei de votare mai mult timp decît este necesar pentru votare.etc.Comisia Electorală Centrală dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor în termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituţională. altă organizaţie social-politică. pentru a stabili dacă aceştia au atins pragul minim de reprezentare. precum şi lista de alegători care au solicitat votarea la locul aflării sînt aduse la cunoştinţa membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. după care preşedintele declară votarea deschisă. excluzîndu-se numărul ce aparţine candidatului respectiv şi incluzîndu-se următorul număr din şir. in caz de demisie sau de deces.Dacă un partid.Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secţia de votare şi evitarea aglomeraţiei. numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi înregistrarea la domiciliu. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale.00.Buletinele de vot se păstrează întrun loc sigur din interiorul secţiei de votare. La primirea buletinului.În cazul în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare autorizează scoaterea din localul secţiei de votare a unei urne de vot mobile. Votarea în locul altor persoane nu se admite. spre mesele la care se eliberează buletinele. insigne sau alte însemne de agitaţie electorală. inclusiv identificarea alegătorului. nu poate veni în localul de votare. organizaţiei socialpolitice. şi se distribuie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. o poartă preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. o altă organizaţie social-politică obţine un număr de mandate mai mare decît numărul candidaţilor incluşi în listă. Comisia Electorală Centrală eliberează legitimaţii deputaţilor aleşi. cel puţin doi membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă şi cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze. la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor şi referendumurilor. le sigilează. la 1. obţinut de fiecare partid. Deciziile luate în acest scop sînt executorii pentru toţi.. din motive de sănătate sau din alte motive temeinice. b) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu menţiunea privind cetăţenia Republicii Moldova. Curtea Constituţională confirmă sau infirmă.ieşire din ţară.Dacă în urma desfăşurării alegerilor şi atribuirii mandatelor. verifică urnele de vot. începînd de la intrare. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat urmator de pe lista partidului.Asigurarea securităţii procesului de votare În ziua alegerilor. atîtea mandate i se atribuie. după înscrierea lor în lista suplimentară în baza certificatului pentru drept de vot. În cazul în care alegătorul. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare.Stabilirea pragului de reprezentare După primirea proceselorverbale ale consiliilor electorale de circumscripţie în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripţiile electorale. Candidatul supleant poate refuza mandatul de deputat. în termen de 48 de ore după totalizarea rezultatelor alegerilor. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană. întocmind un proces-verbal asupra acestui fapt.

in termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaratiilor.Functia de control. asupra incheierii acordurilor privind imprumuturile si creditele de stat din surse straine. dupa consultarea fractiunilor parlamentare.7.Functiile si atributiile Parlamentului. din functia incompatibila cu mandatul de deputat.M reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale. -controlul parlamentar este efectuat prin mijloace proprii care poate fi exercitat de Parlament in intregime. cit sip e cel extern. Parlamentul R. industriala sau comerciala. Presedintele Parlamentului indeplineste functia de conducere aParlamentului. in conditiile legii.suspenda activitatea organelor administratiei publice locale.alte intrebari cu character politic.Comisiile permanente care se considera competente pentru a pregati un aviz asupra proiectului . Numarul de membri ai biroului permanent se stabileste rin hotarire a Parlamentului. 4. 7.adoptarea proiectului. informatii .Votul este actul care permite. suspenda si anuleaza actiunea tratatelor internationale incheiate de R. -comisia sesizata in fond prezinta Biroului permanent toate materialele privind proiectul de lege.intoarcerea proiectului spre prelucrare (se intoarce comisiile permanente spre o noua examinare).informeaza Biroul permanent despre intentia prezentarii avizului. 3. atributiile Presedintelui Parlamentului. Functionarea Parlamentului. asupra ajutorului economiei si de alta natura acordat unor state straine. prin vot deschis cu votul majoritatii deputatilor alesi. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. care isi duce activitatea in directia unei probleme concrete si care difera de problemele avute in competent comisiilor. Promulgarea legilor este un mecanism politico. majiritar. Sedintele Parlamentului sunt deliberative cu participarea majoritatii deputatilor alesi. 2. in termenul mentionat cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat.M.prin restabilirea sirului descrescator. sesiunea de primavera (incepe in luna februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie) si sesiunea de toamna (incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfirsitul lunii decembrie). .comisiile permanente. Parlamentul R.Parlamentul exercita controlul asupra activitatii Guvernului si asupra altor autoritati publice prin rezolvarea petitiilor cetatenilor.prin anuntarea titlului si autorul proiectului sau propunerii.Este interzisa utilizarea numelui deputatului. de catre Comisia juridica.precum si prin dreptul 21.juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra vutilitatii si legalitatii lor. Fazele procesului legislativ sunt: 1.deoarece . pentru numiri si imunitati impreuna cu organele fiscale si.M. Vicepresedintii se aleg la propunerea Presedintelui Parlamentului. Poate fi revocat inainte de termen la cererea fractiunii parlamentare care l-a propus sau a1/3 din numarul deputatilor alesi. vor fi controlate. Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc in modul stabilit de Presedinte. in termen de 30 de zile de la declararea vacantei mandatului de deputat. Parlamentul functioneaza in baza legistraturii si a sesiunii.rapoarte ale sefului statului. Biroul permanent al Parlamentului se alege la prima sedinta a Parlamentului si reprezinta organul de lucru al acestuia. dupa expirarea acestui termen este suspendat de drept din functia incompatibila. Art.inconfundabila cu alta functie.(1) La inceputul fiecarei legislaturi.Functia guvernamentala. Presedintelui Parlamentului sau cel putin 1/3 din numarul de deputati sunt numite extraordinare sau speciale. b) functia de membru al Guvernului. Sedintele .4. -toate proiectele de legi si propunerile legislative venite in Parlament de la subiectii care poseda dreptul initiativei legislative se inregistreaza de catre Biroul permanent in ordinea prezentarii lor si se aduc la cunostinta Parlamentului in prima sedinta a saptaminii de lucru . De asemenea .Initiativa legislativa -declanseaza toate celalte etape.aprobarea doctrinei militare. .Controlul este efectuat prin intermediul intrebarilor si interpelarilor.in lipsa acestuia. In termen de 25 de zile de lucru. pentru numiri si imunitati examineaza declaratiile deputatilor sub aspectul incompatibilitatii activitatii. . ele avizeaza proiectele de legi si propunerile legislative.Activitatea Parlamentului consta in exprimarea vointei generale prin legi sau. Ele se infiinteza in scopul rezolvarii unor chestiuni ce tin de legislatia in vigoare si care la solutionarea problemei se desfiinteaza. organizeaza controlul declaratiilor deputatilor despre veniturile lor.exercitarea controlului asupra acordarii imprumutului de stat.Votarea proiectului de lege. 5. Din el fac parte presedintele Parlamentului si vicepresedintii. Functiile presedintelui R.Dreptul de initiative legislative apartine deputatilor din Parlament.functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R. declaratie cu privire la venituri si proprietate. pentru numiri si imunitati. infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului. deputatilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente si informatii.de competenta careia tine proiectul sau propunerea respectiva.in sensul regulei democratice .astfel spus. c) functia de avocat parlamentar. pentru numiri si imunitati. . permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare . La inceputul fiecarei legislaturi. -alege si numeste personae oficiale de stat. . care poarta denumirea de sesiuni ordinare. 5. propun candidature in diferite organe ale Parlamentului.legea semnata se trimite spre promulgare Presedintelui republicii.Prezentarea si inregistrarea proiectului de lege. cu cel putin o luna inainte de expirarea mandatului.Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona. Sesiunea – o forma de lucru care constituie desfasurarea permanenta a lucrarilor Parlamentului in decursul unei perioade de timp. 6.Materialele respective se trimit in mod obligatoriu si Guvernului spre avizare.Aceasta forma de control este foarte importanta . Parlamentul isi desfasoara activitatea in plen si in sedinte ale comisilor permanente.ratifica. deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate este obligat sa faca ca incompatibilitatea sa inceteze. pe durata mandatului 22.vicepresedintii Parlamentului.aprobarea bugetuliui statului. La fel se va proceda si in cazul aparitiei situatiei de incompatibilitate in conditiile art.Presedintelui republicii si Guvernului. Ele reflecta spectrul politic al Parlamentului. este ales la prima sedinta a parlamentului prin vot secret.functie proprie si obligatorie. inclusiv a functiei acordate de un stat strain sau organizatie internationala.Msunt: . Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern . Legislatura – termenul sau perioada de timp in decursul caruia parlamentul isi exercita mandatul. in orice actiune publicitara privitoare la o unitate financiara. pe baza de alternative. -legea adoptata se semneaza in termen de 20 de zile de la adoptarea de catre Presedintele Parlamentului sau a unuia dintre vicepresedinti. Curtea Constitutionala.destinatia Parlamentului consta in realizarea functiei legislative. -dupa inregistrare Presedintele Parlamentului sau vicepresedintii inainteaza proiectul de lrgi sau propunerea legislativa spre dezbatere si avizare comisiei permanente sesizate in fond. Functiile si competentele Presedintelui R. 2. Ordinea de zi a sedintelor. Deputatul va depune.functia de control.iar in cazurile prevazute de lege si in a treia lectura . depuse cu 3 luni inainte de expirarea mandatului. .Examinarea si avizarea proiectului 23.asupra fiecarei probleme litigioase .Biroul permanent va multiplica si transmite toate materialele primite de la comisia sesizata in fond deputatilor si autorilor proiectului de lege. El este comandantul supreme al fortelor armate. urmat de aceasta calitate a sa. In decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfasoare. ca rezultat al controlului.ea poate genera si alte forme de control. Comisiile speciale constituie un organ provizoriu format la initiativa unei fractiuni parlamentare.Parlam. Parlamentului. dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului.M. La sesizarea Comisiei juridice. Comisia juridica. Declaratiile deputatilor despre veniturile lor.Biroul permanent al Parlamentului.in dependenta de informatia primita. raspund in fata Parlamentului si ii sunt subordinate . .M.sa se degajeze o majoritate a carei opinia. si. 2. 1. de lege in comisiile Parlamentare. efectuiaza anchete parlamentare. . Parlamentul va hotari infiintarea lor cu votul majoritatii deputatilor prezenti. -proiectele de legi avizate se supun dezbaterii in cel putin doua.audiind mesaje. este format tinindu-se seama de reprezentarea proportional a fractiunilor parlamentare.Semnarea proiectului de lege si trimiterea lui spre promulgare.aprobarea directiilor principale ale politicii interne si externe a statului. .M se intruneste in doua sesiuni pe an. Se formeaza in 10 zile de la ziua constituirii legale a Parlamentului. impreuna cu organele fiscale. 3.fractiunile parlamentare.60 care stabileste ca Parlamentul este unica autoritate legislativa a statului. Schimbarile survenite in activitatea deputatului in timpul exercitarii mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent in cel mult 10 zile de la data aparitiei lor. in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului. cu exceptia activitatii didactice si stiintifice desfasurate in afara programului stabilit de Regulamentul.declara mobilizarea partial sau generala. . -constituie activitatea finala a deputatilor si ii acorda proiectului calitatea de lege. excluzindu-se numarul ce corespunde candidatului respectiv si incluzindu-se urmatorul numar din sir.Pot fi sesizate si alte comisii pentru a-si prezenta avize separate.Functia legislativa sau de edictare a legilor -este determinata de art. . 20. al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. inclusive semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. va valida urmatorul mandat. care se impoziteaza conform Codului fiscal. Sesiunile convocate la initiative Presedintelui R. formarii comisiilor specialesi de ancheta.Persoanele insarcinate de Parlament cu misiuni temporare in organele centrale ale administratiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni.Mandatul de deputat este incompatibil cu: a) functia de Presedinte al Republicii Moldova.anuleaza opinia minoritatii si se impune fata de toti. la rugamintea sau in absenta acestuia. 4.presedintele Parlamentului. ele se aleg pe intraga durata a legislaturii.Asupra proiectului poate fi luata una dintre cele trei decizii :respingerea . . intocmeste un raport. Fractiunile parlamentare constituie un element organizatoric al Parlamentului.In cazul in care Guvernul nu va prezenta avizul sau in termen de 15 zile Biroul permanent va decide inscrierea lui pe ordinea de zi fara avizul respectiv.poate fi considerate ca un program de activitate ce ofera posibilitatea desfasurarii sedintelor in mod ordonat cu o fundamentare prealabila a tot ce urmeaza a fi examinat si dezbatut.Proiectele de legi se prezinta in limba de stat impreuna cu traducerea lor in limba rusa. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. d) exercitarea oricarei alte functii remunerate.Mse compune din:1. ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi. se va intocmi un raport.Includerea proiectului de lege in ordinea de zi. 3.Dezbaterea proiectului de lege in sedinta Parlamentului. Comisiile Parlamentului sunt organe de lucru ale Parlamentului.(proiectul in cadrul sesiunii respective nu se mai discuta ). care se impoziteaza conform Codului fiscal.forma de control pe care o poseda Presedintele este specifica si diferita de formele traditionale de control. Comisia juridica.examinind informatii ale Guvernului. .Organizarea interna si functionarea Parlamentului R. In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus. Comisiile de ancheta pot fi formate la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati.

poate cere poporului sa-si exprime . judecatorii.iar litigiul in cauza nu poate fi reinceput printr-o noua actiune in justitie inaintata de persoana respectiva. suboordonare. b) să restituie petiţionarului cererea. Alegerea de catre parlament. O persoana poate indeplini functia de Presedinte alR. Alegerea prin vot universal.organizatii si intreprinderi . acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai R. . avocatul parlamentar este în drept: a) să accepte cererea spre examinare. Caracteristicile proprii puterii judiciare. -se calauzeste de Constitutia republicii.Infaptuirea justitiei in numele legii. 26. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocet. indicînd motivele refuzului şi explicîndui modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale.Pentru ca solutionarea litigiului sa duca la restabilirea efectiva a echilibrului social tulburat hotaririi date trebuie sa I se confere o stabilitate mai mare decit actelor administrative. incheie tratate international.revoca si numeste. 3. Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat. sde organizeaza al doilea tur de scrutin. in cadrul caruia I s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale.legalitatii.Astfel se urmareste restabilirea echilibrului social tulburat si determinarea celorlalti cetateni sa se abtina de la un comportament illicit. Puterea judecatoreasca este separate de puterea legislative si de cea executive si se exercita in conformitate cu Constitutia R. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.Rolul autoritatilor judecatoresti in exercitarea puterii Puterea judiciara . Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive. precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi.Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat. rasa. Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova. 4.participa la sidintele ParlamentuluiPresedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului.Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice.Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului.atributii in domeniul politicii externepoarta tratative si ia parte la negocieri.desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Primministrului de a-si exercita atributiile.96 din Constitutie . Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal. deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele problem ale natiunii. limba. legislaţia de procedură civilă. Competentele Presedintelui R. .la instruirea juridica a populatiei.Prezumtia nevinovatiei. 3.M candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi.deoarece orice litigiu juridic este o consecinta a unei incalcari reale sau presupuse a legii. Conform art. . -acorda grade militare supreme prevazute de lege. pe unii membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei. explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile.M si acorda azil politic. de asemenea. -asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in procesul elaborarii. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele R. religie.Principiile constitutionale de infaptuire a justitiei 1.indeplineste si alte atributii ca: -confera decoratii si titluri de onoare.institutii. cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei. decretele Preşedintelui Republicii Moldova. nationalitate. -sulutioneaza problemele cetateniei R. asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care. Drepturile avocatului parlamentar După primirea cererii. d) să respingă cererea. Este declarat ales Presedinte al R.Avocatii parlamentari Activitatea avocatului parlamentar este menita sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale. fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea petitiilor.ea consta in luarea unor masuri insotite de constringerea de stat prin care persoana cu comportament illegal este obligata sa restabileasca situatia anterioara acestei incalcari prin repararea prejudiciului cauzat. ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova.acorda ranguri diplomatice.poate declara. . În cazul în care aceste date lipsesc.organice 27. . opinie. sunt: . -puterea judecatoreasca nu se poate exercita de obicei din oficiu de catre organul competent.legile la care are obiectii.de decretele Presedintelui republicii. declara razboi. conform opiniei petiţionarului.asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. Dreptul la aparare este garantat. denumiţi în continuare petiţionari. Orice imixtiune in activitatea de judecata este inadmisibila si atrage raspunderea prevazuta de lege. . Principiile de baza ale activitatii Guvernului.prin mijloace legitime. la incalcarea drepturilor si libertatilor sale. ia masuri de respingere a agresiunii.precum si de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. se organizeaza alegeri repetate.protectia drepturilor legitime ale cetatenilor. serviciu.M si alte legi. -dizolva Parlamentul. avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă. sediu si de alte circumstante. indiferent de tipul de proprietate. In cazul in care nici unul dintre candidate nu a intrunit numarul necesar de voturi. Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. ales sau numit din oficiu. . avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în . loc de nastere.etc. . sex. domiciliu. Stabilitatea sporita a actelor jurisdictionale este o necesitate sociala. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau de activitate . 24. -datorita faptului ca activitatea judecatoreasca intervine dup ace s-a produs incalcarea unor dispozitii legale. -Guvernul reprezinta componentul de baza al puterii executive. luînd.acceptat de Parlament.Inamovibilitatea judecatorilor. mobilizarea partial sau generala.tine seama de experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica.de legile constitutionale. . prenumele (prenumele şi patronimicul). 4. in cursul unui process judiciar public.Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale.un compartiment al puterii de stat care reprezinta dreptul unei societati organizate in stat de a asigura dreptatea si echitarea sociala.Avocatii parlamentari contribuie la repunera in drepturi a cetatenilor . cu aprobarea prealabila aParlamentului.Independenta judecatorilor. în limitele competenţei sale. Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului. Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului.M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute de lege se pedepseste. instituţiilor. 2.indiferent de tipul de proprietate . cererea se consideră anonimă şi nu se examinează.numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament. în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al R.la perfectionarea legislatiei ce tine de domeniul apararii drepturilor omului . c) cu consimţămîntul peţionarului să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare.Egalitatea lor in fata legii. Primind cererea spre examinare. cererile remise de către deputaţii Parlamentului. măsurile corespunzătoare. indifferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica. 2.deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinire a legilor.a. organizaţiilor şi întreprinderilor. independent de cetatenie. politica. prin referendum. înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată.adoptarii si realizarii hotarirelor.M este validat de Curtea Constitutionala. indicîndu-se numele. Alegerea de catre un colegiu electoral. -atributii in domeniul apararii. Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare. vointa asupra problemelor de interes national. Avocaţii parlamentari examinează. 5. apartenenta 28. si ordinare adoptate de Parlament. -se subordoneaza principiilor :democratiei. legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii. origine sociala. . Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore. Desemnarea are loc in unul din urmatoarele moduri: 1. Pe cale ereditara. au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale. Presedintele exercita contolul si prin petitiile cetatenilor. Justitia se infaptuieste in numele legii numai de instantele judecatoresti. origine etnica. precum si al egalitatii tuturor organizatiilor. La infaptuirea justitiei judecatorii sunt independent si se supun numai legii.Dreptul la aparare. avere. domiciliul acestuia.colegialitatii. în termen de 10 zile. .asupra carora de regula organele pot reveni daca considera ca ele nu mai corespund imprejurarilor reale.echitatii sociale s.ci numai pe baza unei sesizari din partea persoanei interesate sau a altor organe de stat.M pentru cel mult doua mandate consecutive. În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. 25. Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi. -obiectul specific al activitatii jurisdictionale il formeaza solutionarea litigiilor juridice prin intermediul unor acte ce se bucura de o stabilitate mai mare.M. Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent. Reguli si proceduri privind alegerea Presedintelui R. -asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare. Justitia se infaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor.confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura.M Desemnarea sefului de stat este o problema direct legata de forma de guvernamint. -acorda gratierea individuala. intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur2. Avocatul parlamentar. 6.Aceasta stabilitate se datoreaza faptului ca o data ce o hotarire a istantei judiciare a fost pronuntata se considera ca solutia data exprima adevarul si nu poate fi modificata sau anulata decit prin intermediul cailor de atac prevazute de lege. în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare. la propunerea Prim-ministrului.Mnu va fi ales.desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea fractiunilor parlamentare.

asociaţiilor obşteşti. din proprie iniţiativă. Controlul administrativ include controlul legalitatii si al oportunitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. dispoziţii şi alte asemenea acte). organelle administratiei publice locale se aleg cu concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal . e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii şi efectuării controlului.organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere. b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege. -autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrativeteritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile Constitutiei si altor acte normative in vigoare. actele normative structurate ierarhic sînt: a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. adoptare. care efectuează urmărirea penală. pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor. actele miniştrilor. ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special. la solicitarea părţilor. d) actele de angajare si actele de eliberare a personalului administratiei publice locale. indiferent de tipul de proprietate.Principii constitutionale in organizarea si functionarea autoritatilor publice locale. hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun. aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale. În preambulul actelor mentionate mai sus se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază. Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale. Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău. Ordonanţele se emit în condiţiile art. alte autoritati administrative. din contul emitentului. e) dispozitiile care implica cheltuieli sau angajamente financiare de cel putin 30. La începutul fiecărui an. de regulă. cit si de functionarii acestora. continutul. al prezentei legi si al altor acte legislative.egal. b) să aibă acces liber la instituţii.-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in stricta conformitate cu constitutia. exercitat de structurile proprii sau prin intermediul oficiilor teritoriale din subordine.000 lei in unitatea de nivelul al doilea. sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere. tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. Avocatul parlamentar.sub proprie raspundere si in favoarea lor. c) actele privind organizarea licitatiilor si actele de atribuire de terenuri. f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova. 2. dacă în solicitare nu se prevede un alt termen. (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează. Activitatea autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si a celor de nivelul al doilea este supusa controlului administrativ in temeiul Constitutiei. hotărîri sau decizii. Corelaţia actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente. regulamentele. reguli.in conditiile legii. În cazul in care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constit uţionale ale omului. Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi. completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior. Regulamentele. conform unui grafic aprobat.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii. Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău. se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzătorr Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea. Accesul avocatului parlamentar la autoritati . 29. e) act de interpretare a unei norme din actul normativ.1062 din Constituţia Republicii Moldova. hotărîri. precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului. împuternicirile de modificare. subiectii. să asiste la şedinţele lor. fiind mediator . Controlul administrativ vizeaza in principal legalitatea activitatii autoritatilor administratiei publice locale. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse. Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale vizeaza respectarea Constitutiei. c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare. reguli.Descentralizarii. penitenciare. unităţi militare. instrucţiunile. Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de catre autoritati de nivel superior se admite doar in partea ce se refera la atributiile delegate de catre stat autoritatilor administratiei publice locale. decizii. prin prezenta lege şi prin alte acte normative. pînă la data de 20 ianuarie. avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale. unităţilor militare şi penitenciarelor. Categoriile de acte normative În sensul prezentei legi. în condiţiile legii.Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova. precum şi de caracterul . ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale Autorităţile administraţiei publice centrale. autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit. organizaţii şi întreprinderi. În exercitarea atribuţiilor sale. Controlul obligatoriu Controlului obligatoriu sint supuse urmatoarele acte ale autoritatilor administratiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelul intii si ale celor de nivelul al doilea. În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative. documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii şi efectuarea controlului. elaborare. b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale. instrucţiuni. d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou. prezentei legi si altor acte normative atit de autoritatile administratiei publice locale de nivelul intii si de nivelul al doilea. Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova.secret si liber exprimat. avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni). organele administratiei publice centrale de specialitate. În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului. instituţiilor.direct. Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate. completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează.o parte din treburile publice. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale (departamentale). Organ al administratiei publice locale. autorităţile şi instituţiile publice autonome. după caz. f) actele emise in exercitarea unei atributii delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale. care actioneaza inclusiv prin intermediul serviciilor desconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale potrivit competentelor ce revin acestora in conditiile legii. ce nu corespund legilor. catre oficiul 30. Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate. asociaţii obşteşti. în cel mult 10 zile de la data solicitării. 4. intrare în vigoare sau denunţare. avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului. regulamente. b) actele normative ale primarului. face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile. precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte. prin Legea cu privire la Guvern. actelor. precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea. Controlul administrativ se efectueaza din oficiu sau la cerere. instrucţiunile.Actele autoritatilor publice si forta lor juridica Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite. regulile şi alte acte normative se aprobă prin ordine. precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. organizaţiilor şi întreprinderilor. 8. c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale. În condiţiile legii. indiferent de tipul de proprietate. O copie de pe actul mentionat se remite obligatoriu. d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii. pentru organizarea executării legilor. Controlul asupra activitatii organelor administratiei publice: formele. acte normative (ordine cu caracter normativ. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre. statute.alte acte normative in vigoare si In stricta conformitate cu competent sa. Actele normative de executare a legilor.Legalitatii. Subiecte ale controlului de oportunitate sint: Cancelaria de Stat. care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern. al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului. precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor. c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi. de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile. inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora. b) act privind modificarea. ale presedintelui raionului si ale pretorului. -conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu vina in contradictie cu politica promovata la nivel national.Autonomiei locale. necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia. 1. ale organelor de drept. Guvernul suspendă sau abrogă. în alte municipii şi oraşe. 3. c) să nu divulge informaţiile confidenţiale. 4. după părerea sa. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei. Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului. Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin. Cancelaria de Stat este responsabila de organizarea controlului administrativ al legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. legilor. ale conducătorilor altor organe din subordine. f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei. instrucţiuni. Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei. oricare altă informaţie. -tinind cont de specificul socialdemografic si geografic acest principiu presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a gestiona. regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor. el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz.Eligibilitatii -fiind organe reprezentative. sub formă de proiecte de regulamente. acceptarea. Obligatiile avocatului parlamentar Avocatul parlamentar este obligat: a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii. -acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor colectivitatilor respective in probleme de interes comunal. Principiile administratiei publice locale. dar nu mai rar decît de trei ori pe lună. încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul.000 lei in unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii si de cel putin 300.În procesul examinării cererii şi controlului. Ordinele cu caracter normativ. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe. Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de: a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. avocatul parlamentar este în drept: a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale. Actele normative ale Guvernului Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern.

6Abrogarea actului care stabileste raspunderea contraventionala .289 CCA). ceea ce nu inseamna ca toate cazurile de aplicare a constringerii contraventionale pot fi calificate in acest fel ca raspundere contraventionala.daca in actiunile sau in inactiunile persoanei exista indici ai contraventiei . subiectului investit cu dreptul de control procesul-verbal al fiecarei sedinte a consiliului in termen de 15 zile de la sedinta. Raspunderea contraventionala este o varietate a raspunderii juridice care apare in toate cazurile de comportament illegal al persoanei si se manifesta prin aplicarea fata de ea a sanctiunilor juridice corespunzatoare in ordinea stabilita de legislatia contraventionala.dupa continut . adica realizarea competentei jurisdictionale se face de catre organelle executive imputernicite. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.subiectul.Din aceasta definitie reiese ca aplicarea raspunderii contraventionale va fi considerata legitima numai atunci cind vor fi respectate integral urmatoarele conditii: 1Existenta continutului juridic al contraventiei:(obiectul. dar si pentru o infractiune care nu prezinta un mare pericol social. In literatura de specialitate nu exista o opinie unica a specialistilor in ceea ce priveste existenta raspunderii contraventionale ca o modalitate a raspunderii juridice si definitia ei. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului.38. Aceasta raspundere juridical reese in mod obiectiv din savirsirea unei fapte ilicite. In cazul in care considera ca decizia consiliului local este ilegala. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. Raspunderea contraventionala are particularitatile sale care se manifesta clar din compunerea ie cu alte categorii ale raspunderii juridice.continutul raportului de constringere. Raspunderea contraventionala se caracterizeaza ca o reactive a statului pentru o categorie de delicate.A. dispunind de putere disciplinara.care se aplica fata de militari si supusii serviciului militari. Cererea de efectuare a controlului legalitatii se depune in termen de 30 de zile de la data publicarii sau comunicarii actului. primarul.precum si fata de persoanele din efectivul de soldati si din personalul de comanda al Organelor Afacelor interne.procedura contraventionala inceteaza.stabilit intre stat si contravenient . Controlul facultativ Pina la data de 10 a fiecarei luni.289 CCA) inseamna ca nu poate fi executata decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale.dupa M.chemati la concentrare. Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate proceda la controlul legalitatii oricarui act care nu constituie obiectul unui control obligatoriu in termen de 30 de zile de la data primirii listei mentionate la alin. daca se constata ca corectarea sau reducarea persoanei e posibila fara aplicarea pedepsei penale.raport juridic de constringere.continut si sfirsit.Aceasta caracteristica se refera la toate categoriile de baza ale raspunderii juridice : penale.iar faptuitorul este eliberat de raspunderea contraventionala.potrivit caruia restabilirea ordinei sociale si repararea pagubei pricinuite ca urmare a savirsirii unei contraventii este un effect neevitat.circumstantele ce exclude pornirea procedurii contraventionale si aplicarea sanctiunii contraventionale Unul din principiile raspunderii contraventionale este principiul inevitabilitatii acesteia. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. In al treilea rind modul extrajudiciar de aplicare a raspunderii contaventionale.atunci actiunea contraventionala si cea civila se sting din oficiu cu clasarea procedurii. 6Respectarea regulilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de lege.Moartea faptuitorului face imposibila aplicarea sanctiunii contraventionale deoarece. actiunea prin constringera asupra contravenientului. pe cind aplicarea masurilor raspunderii penale si de drept civil se face numai in limirtele jurisdictiei judiciare.Inlocuirea raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativ-disciplinara se efectueaza in cazul si in modul stabilit de legea contraventionala . In baza celor mentionate . aprecierea sociala negativa a comportamentului illegal. iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei inculcate si a pericolului social al faptei. 15.se intelege ”acea forma a raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere. urmaririi penale. inclusive cea contraventionala. Anume ea constituie singurul temei juridic al raspunderii contraventionale.a analizei diversilor opinii pe aceasta problema am putea mentiona ca raspunderea contraventionala este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenii stabiliti de lege . Insa legea contraventionala prevede unele imprejurari a caror aparitie face ca principiul inevitabilitatii raspunderii contraventionale sa fie stirbit. Raspunderea contraventionala:notiune . Aceasta activitate revine diferitilor participanti la procedura . Procedura contraventionala. cu indicarea prevederilor legislatiei ce se considera a fi incalcate. si anume pentru contraventie. continutul juridic.nu mai tirziu de 3 luni de la descoperirea ei. In ea se indica prevederile legislatiei ce se considera a fi incalcate. 14. Controlul solicitat de autoritatea administratiei publice locale Consiliul local de nivelul intii si consiliul local de nivelul al doilea pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sa verifice legalitatea oricarui act adoptat de autoritatea executiva in cazul in care considera ca acesta este ilegal. se aplica.in virtutea caracterului sau. 2. nu numai pentru comiterea contraventiei. 5Aplicarea pedepsei numai in limitele sanctiunii prevazute de norma materiala incalcata . Raspunderea contraventionala se deosebeste essential de raspunderea disciplinara. In sens larg.latura obiectiva.in limitele sanctiunii contraventiei comise. instituind mai multe cause care exclud aplicarea sanctiunii contraventionale si anume: Prescriptia aplicata sanctiunii contraventionale. Pentru raspunderea disciplinara e characteristic faptul ca ea e atestata in cadrul relatiilor de suboordonare a persoanei ce comite delictul disciplinar raportat la persoana cu functii de raspundere care. Sustinem opinia savantului romin Mihai Adrian Hotca ca.209 CCA) masurile raspunderii contraventionale se aplica de instantele de judecata. In acest caz.latura subiectiva).este o activitate cu un continut concret-realizarea prevederilor normelor materiale ale dreptului contraventional. O singura exceptie de la regula generala este cea a posibilitatii aplicarii raspunderiicontraventionale in cazurile prevazute de legislatia penala(art. Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este o cauza ce stinge raportul juridic contraventional de conflict.75.executarea deciziilor cu privire la aplicarea pedepsei contraventionale. In special nu sunt considerate drept raspundere contraventionala masurile de prevenire ( controlul documentelor de identitate. Responsabil de aceasta obligatie este secretarul consiliului.Conform legii mentionate.a delictului disciplinar (de serviciu). In cazul contraventiilor din domeniul ipozitelor – nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei. care se aplica in mod extrajudiciar.aplicarea sanctiunilor contraventionale.Ca orice alta modalitate de activitate. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. particularitati. 5.In cazul contraventiilor din domeniul impozitelor. secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al Cancelariei de Stat lista actelor adoptate de primar sau de presedintele raionului pentru luna precedenta.emiterea unui act de amnistie daca el suprima aplicarea sanctiunii administrative. consecintele Activitatea efectiva privind combaterea contraventionalitatii nu poate avea loc fara a apela la o asa masura de constringere statala cum este raspunderea juridical. aplica masura disciplinara corespunzatoare.daca ea nu a fost pusa in executare in decurs de trei luni din ziua pronuntarii ei. 3Aplicarea numai acelor sanctiuni contraventionale care sint prevazute de lege(art.primelor de asigurare si disciplinei financiare. raspunderea contraventionala.in cazul in care contraventia este neinsemnata.spre deosebire de alte forme de raspundere juridica. retinerea contraventionala. Raspunderea juridica. administrative si de drept civil (patrimoniale). In termen de 30 de zile de la data primirii cererii. In al doilea rind.a delictului patrimonial.Daca partile s-au impacat si procedura contraventionala devine irevocabila .75.22-23 CCA.sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de trei luni de adaptarea hotaririi cu privire la refuzul de a intenta urmarirea penala sau clasarea cazului. 7.Din punctual de vedere al dreptului procesual . Astfel raspunderea penala survine in cazul savirsirii unei infractiuni.moartea faptuitorului este cauza de stingere a actiunii contraventionale .ca institutie juridica a dreptului contraventional .institutie fundamental. ca si toate masurile de constringere.ea are inceput. Decedarea persoanei fata de care s-a inceput procedura contraventionala. Acest fapt determina si consecintele juridice diferite ale lor.Hotca.dar actiunea civila va fi solutionata. ce incalca prevederile normelor de drept. Cererea de efectuare a controlului legalitatii este depusa in termen de 30 de zile de la data emiterii actului.atrage dupa sine in calitate de sanctiuni aplicate unui avertisment sau a unei amenzi in marime de pina la doua unitati conventionale. aducerea prin mandate de aducere).expresia raspunderea contraventionala este susceptibila de patru acceptiuni . 3. aducerea faptuitorului la organelle de drept. care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea normei juridice inculcate si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise. Ea presupune imbinarea organica a doua momente: in primul rind.Legea contraventionala prevede ca. direct de organelle statale imputernicite ( de persoanele de raspundere ale acestora). dar nu in scopul realizarii justitiei ci pentru respectarea jurisdictiei contraventionale. 2Examinarea cazului si emiterea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale de catre organul (persoanele cu functii de raspundere)imputernicit (art. precum si posibilitatea survenirii consecintelor nefavorabile (aplicarea sanctiunilor) in cazul incalcarii acestei obligatii.Prescriptia executarii deciziilor cu privire la aplicarea sanctiunilor contraventionale(art.In caz de emitere de catre Parlament a unui asemenea act. presedintele raionului sau secretarul pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalitatii. de regula pe cale extrajudiciara.teritorial al Cancelariei de Stat in termen de 5 zile de la semnarea actului. care transmite.sanctiunea se aplica nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei . disciplinare.Pericolul redus al faptei contraventionale. Controlul la solicitarea persoanelor vatamate Orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau de catre o autoritate a administratiei publice locale printr-un act administrativ poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat controlul legalitatii actului.204-231 CCA).55CP).raspunderea contraventionala este personala si nu se transmite pe cale de succesiune.prin raspundere contraventionala . In primul rind. Orice incalcare a normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridical a persoanei care a savirsit-o cu vinovatie. Legea contraventionala prevede ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de 3 luni de la comiterea contraventiei.In cazul refuzului de a porni urmarirea penala sau in cazul clasarii 16.continue-nu mai tirziu de trei luni de la descoperirea ei.taxelor. adica aplicarea fata de el a masurilor de constringere statala.Stadiile (trepele) procedurii contraventionale.Se stie ca incalcarile de legislatie se deosebesc dupa obiect . 4Respectarea termenilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale (art. Decesul contravenientului este una din cauzele ce determina stingerea raportului de represiune contraventionala.prin urmare persoana nu poate fit rasa la raspundere contraventionala. Ca institutie juridical fundamentala a dreptului contraventional . cea disciplinara. cea de drept civil.37.latura pasiva a raportului contraventional de constringere . 4Impacarea partii vatamate cu persoana care a comis contraventiile prevazute in articolele 47/1-47/3 ale CCA.). Prin sanctiune se intelege masura de actiune juridica aplicata de stat si societate asupra unui comportament. Aplicarea masurilor de constringere contraventionala este una din formele cele mai illustrative ale manifestarii jurisdictiei contaventionale. Ea exclude raspunderea contraventionala datorita nerealizarii acesteia in termenele stabilite de lege. deoarece acesta nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila si care este prevazuta de legea contraventionala. iar in cazul contraventiei continue.organul imputernicit sa resolve cazul poate sa-l absolveasca pe faptuitor de raspundere contraventionala si sa se limiteze la o observatie verbala. In cazurile special prevazute de legea contraventionala (art. pentru raspunderea contraventionala este characteristic temeiul special.al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica sanctiunea contravenientului si obligatia corelativa a acestuia de a suporta sanctiunea.(1). intelegerea necesitatii de a o realize. reprezentind o stare de drept deosebita ce presupune prezenta obligatiei fixate in lege. controlul corp[oral sau al bagajelor. in al doilea rind.cit si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea. de asemenea. solicitantul nu este lipsit de dreptul de a sesiza direct instanta de contencios administrativ. este o varietate a constingerii juridice. se considera neinsemnata contraventia care.raspunderea Contraventionala cuprinde un asamblu de norne juridice care reglementeaza implementarea dreptului contraventional prin constringere.Aceasta decizie se extinde si asupra persoanei care a comis o contraventie si careia timp de trei luni nu i-a fost adusa la cunostinta hotarirea privind aplicarea sanctiunii contraventionale.

pe linga sarcinile comune ale procedurii. Fazele procedurii. precum și pentru a preveni producerea unor fapte care ar periclita ordinea publică drepturile și interesele statului sau ale cetățenilor.3. atragerea în contravenție a unui minor. Privarea de dreptul special acordat uniu cetățean ex.urmarind scopul de baza al ei. E de mentionat ca. în proprietatea statuli. Deci putem defeni convingerea ca pe o influență psiopedagogică ce se aplică față de individ apelarea la conțtiința lui în scopul respectării de către el a legislaței în vigoare și a îndeplenirii atribuților sale constituționale. 2 comiterea de două ori în decursul unui an a unei contravenții similare. comiterea contravenței sub puterea unei emoții sufletești ori în vertutea unui concurs de grave împrejurări persoanale sau familiale. precum si procurorul sunt in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional. care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. 4. Importanța cxonvingerii ca metodă principală de educare a maselor de către organele administrării de stat este argumentată de însăși natura unui stat de drept . La aplicarea sancșiunilor se ține cont de caraterul valorilor social atentate. prevenirea săvîrșirii unor fapte antisociale atît de contravenient cît și de către alte persoane. 2. amenda. C) Adoptarea si pronuntarea deciziei in recurs asupra cazului contraventional.alcatuiesc procedura contraventionala. se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisocial comise si personalitatea faptuitorului. În literatura de specialitate se admite următoarea clasificare a măsurilor administrative de constrîngere: măsuri de prevenire. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale: A) Verificarea procedurii de punere a deciziei emise in executare. confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții.se deosebesc una de alta prin:continutul sau. Amenda constă în varsarea unei sume de bani în benificiul statului. partea vatamata sau reprezentantii legali ail or. Fiecare dintre fazele enumerate la rindul lor. mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale. Avertismentul ca sancșiune contravențională se aplică de regulă în scris în formă verbală. a cărui prezență e obligatorie pentru examinarea unui dosar cu privire la contravenția comisă sau a altei persoane care se eschivează de la chemarea legitămă în organele de drept.participantii la procedura. Prin noțiune de constrîngere înțelegemmăsurile de influență aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravențional fără adresare în judecată . acordat cetățeanului respectiv. se constata fapta contraventionala. se aplică în mod extra judiciar. fazele si etapele procedurii contraventionale pot fi prezentate ca: 1. Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale în acre sunt prevăzute măsurile de influențare a statului asupra persoanei care cu vinovăție a comis o abatere contravețională ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice. analiza juridical a faptei comise. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra cazului. prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către contravinientul însuși.precum si executarea acesteia se contopesc. Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop: ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale.opinii care nu se deosebesc esential. Cele obișnuite de curmare sunt: cerința de a înceta comportamentul ilegal. Aducerea prin mandt a făptuitorului. cît și de către alte persoane. se verifica incadrarea juridical a faptei comise. tendințele și pricipile organizării și funcționării aparatului de stat coincid cu interesele de bază ale cetățenilor. Actualul cod CCA prevede următoarele sancțiuni contravenționale: avertismentul. exprimată prin lege. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra : A) Pregatirea pentru examinarea cazului. La a patra faza. repararea benivolă a prejudiciuluisau înlăturare daunei pricinuite. aducerea făptuitorului la organele de drept. 2. D) Fazele enumerate. La prima faza.la comiterea unei contraventii pentru care nu se intocmeste un proces – verbal cu privire la contraventie si amenda se achita la fata locului . In mod schematic. scopurile. 2. Cercetarea cazului contraventional: A) Constatarea faptei antisocial comise.Spre exemplu. se analizeaza documentele procesuale prezentate. 4. Constrîngerea administrativă constă în aceia că organul corespunzător al administrării de stat sau persoana cu funcții de răspundere conducînduse de împuternicirele sale obligă cetățeanul să înfăptuească anumi9te acțiuni sau să înceteze unele acțiuni cu posibilitatea aplicării măsurilor de constrîngere administrativă. Procedura contraventionala consta din urmatoarele faze: 1. Dreptul de a conduce mijloace de transport. Circumstanțele care atenuează răspunderea pentru contravenția comisă se consideră următoarele 1. circumstantele atenuante si agravante ale cauzei. C) Colectare si administrarea probelor.3. Statul prin activitaea pe care o desfășoară organele sale pune în executare dispozițile cuprinse în legislația contravențională aplicînd în primul rînd metoda convingerii. B) Inceperea procedurii contraventionale. reținerea administrativă. 5. Sistemul de sancțiun i contravenționale poate fi stabilit expres de către legea contravențională. Expulzarea constă în îndreptarea silită de pe teritorilu RM a cetățenilor străini sau a apatrixilor care au încățcat regulile de ședere în RM. măsuri de curmare. CONVINGEREA ȘI CONSTRÎNGEREA CA METODE DE ADMINISTRARE ÎN DOMENIUL COMBATERII CONTRAVENȚIONALITĂȚII. avertismentul nu se consideră pedeapsă contravențională. Aceste măsuri se împart în două grupe: obișnuite și speciale. Faza procedurii contraventionale va fi interpretata ca acea parte a procedurii contraventionale care. aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele atecidentul penal. Cercetarea cazului contraventional. au propriile etape. Măsurile administrative de curmare se aplică în cazurile cînd e necesară curmarea prin constrîngere a acțiunilor ilegale și prevenirea urmărilor dăunătoare. 17. 5comiterea unei contravenții în condițile unei calanității naturale sau alte împrejurări excepționale. discutarea. Măsurile de convingere are unele forme pe care le putem evedinția: expliucarea. consultarea. sistarea activității unei .contraventionala.SANCȚUNILE CONTRAVENȚONALE: NOȚIUNE. prevenirea de către contravenient a următoarelor daune ale contravenției. Regulile de aplicare a sancțiunii contravenționale pot fi următoarele: aplicarea sancțiunilor numai în atingerea scopuli prevăzut de legea contravențională. se aplică numai în cazul comiteree cu vinovîție a unei fapte antisociale prevăzută de CCA. D) Punerea in executare a deciziei definitive cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. măsuri de pedeapsă contravențională. expulzarea.metodele de activitate. In literatura de specialitate exista mai multe opinii privind definitia de treapta a procedurii contraventionale . E) Expedierea procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el conform competentei.de rind cu procedura contraventionala obisnuita. Numai în cazul în care măsurile de constrîngere nu au efect organele administrării de stat trebuie să apeleze la metodele de constrîngere pentru a asigura punerea în executare a legilor. 3. Revizuire cazului contraventional.urmatoarea faza isi incepe desfasurarea dupa finalizarea celei anterioare. Ridicarea contra echivalent constă în ridicarea silită a obiectului care a constitutit instrumentul comitertii sau obiectul nemijlocit al contravenței. 6comiterea contravenții în stare deebrietate. insuflarea ca metode de acțiune asupra conștiinței voinței și comportamentului obicților administrării.la general. C) Emiterea deciziei asupra cazului. comiterea contravenței de către un minor.avind citeva faze ce succed. D) Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului. Unul din elementele constituitive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise prevăzute de lege. Se aplică pe un termen de pînă la 3 ani pentru încălcarea a modului de folosire a acestui drept. arestul administrativ.procesverbal cu privire la controlul corporal etc). D) Anuntarea deciziei asupra cazului si punerea ei in executare. Confiscarea este asemănătoare după conținut cu ridicarea contra echivalient. reeducerea persoanei care cu vinovăție a comis o contravenție prevăzută de legea contravențională în spiritul respectării ordinii de drept.comiterea contravenței de către un grup de persoane. de persoana celui care a atentat la aceste valori. 3. In caz de atac. 19 Măsurile administrative de curmare: sistemul conținutul metodele de aplicare. formarea unei conduite corecte a făpuitorului . Deci putem menționa că sancțiunea contravențională este o măsură constrîngere statală prevăzutăde legea contravențională și aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției avînd drept scopocrotirea valorilor sociale. Confiscarea constă în transformarea silită ți în mod gratuit a obiectuli care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivaul nemijlocit al contravenții. Metodele de convingere trebuie săfie de bază în administrarea de stat ceea ce constitue o realizare a principilor unui stat democratic și ea poate fi aplicată cu succes întrun stat democratic înrucît organele administării de stat prin activitatea pe care o desfășoară urmăresc în permanent satisfacerea drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor a necesităților lor materiale și spirituale. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. Revizuirea cazului conttraventional : A) Atacarea deciziei asupra cazului. Deci prin constrăngere administrativă înțelegem un ansamblu de măsuri pe care organele administrării de stat le poate lua direct pentru a asigura executarea dispoziților legale în cazul în care acestea nu sunt executate de bunăvoie. C) Finalizarea fazei de executare a deciziei emise si a procedurii contraventionale. Aplicarea sancțiunii nuami în strictă confornitate CCA.are si sarcinile sale proprii bine determinate. La desfasurarea procedurii simplificate fazele procedurii nu ies in evidenta.deciziile emise etc. B) Examinarea plingerii sau a protestului. 4. Din defeniția sanacțiunii contravenționale rezultă caracterul triplu al ei: măsura de constrîngere statală.realizindu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediare asupra cazului. Încadrînduse în caracteristica sancțiunilor juridice sancțiunia contravențională dispune de aumite trăsături caracteristice: este o formă de constrîngere statală.exista si procedura contraventionala simplificata pentru unele fapte contraventionala. care se adduce la cunostinta partilor procedurii. La a doua faza. 4. Formele de convingere se exprimă prin aplicarea unui sistem de măsuri de stimulare morală sau materială. delicventul. executarea deciziei se suspendeaza si se efectuiaza revizuirea cazului de catre instant de judecata. B) Executarea propriu-zisa a deciziei. principala parte a procedurii fiind reprezentantul statului. căința sinceră a vinovatului. Activitatea participantilor la procedura contraventionala se desfasoara in timp si dupa continut ca o consecutivitate de actiuni procesuale intru realizarea drepturilor si obligatiilor reciproce. SISTEMUL CONSECINȚELE REGULILE DE BAZĂ DE APLICARE A LOR. se aplică numai de cître organele abilitate prin legea contravențională. La a treia faza.De regula. Circumstanțele care agravează răspunderea contravențională pot fi următoarele: continuarea comportării ilicite. ridicarea contra echivalent a obiectului.Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (procesverbal cu prvire la retinere . temeiu aplicării măsurilor de constrîngere este delictul contravențional. comiterea contravenței de către o femeie gravidă sau de către o femeie care are un copii de vîrstă de pînă la un an. Fazele procedurii sint organic legate intre ele. se desfasoara executare deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. 18.fazele de cercetare a cazului.realizate in stricta consecutivitate. Aplicarea pedepsei contravenționale numai în limitele sancțiunii contravenții comise. De gradul și forma vinovății lui. B) Examinarea cazului contraventional. metoda educării și explicării necesității de a traduce în viață voința majorității membrilor societății. privarea de dreptul special. prevăzută de legea contravențională. se emite decizia asupra cazului.examinarea lui si emiterea deciziei.

dreptul familiei. Prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1796 la Ferrara. a arestului adninistrativ. 2a fost săvîrșită o contravenție care prevede întocmire obligatorie a unui proces vrbal. Cercetările de sociologie juridică şi de criminologie.. fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. definiţie apărării drepturilor esenţiale ale omului şi sociale. legate organic între ele. vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice. De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice. iar organele de stat optică dreptul. Sistarea activităților întreprindelor poate fi efectuată numai atunci cînd activitatea lor prezintă un pericol pentru securitatea publică. dreptul constituţional este cu mult mai tânăr. Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ideilor franceze. al cărui scop este de a asigura ordinea socială. dreptul internaţional etc. in transpunerii dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. tentativade sinucidere. Reținerea juridică se aplică în scvopul: curmării unei contravenții. dreptul civil. normele constituie juridice cadrul apar juridic ca al mijloace realizării fundamentale de realizare a acesteia. a modului оn care societatea primeşte norma de drept. Aceste cercetări subliniază particularităţile modului оn care procesele sociale majore оşi exercită оnrвurirea asupra comportamentului juridic al cetăţeanului şi asupra aplicării dreptului de către organele statului. 4 atăt conținutul acestei activități căt și organele abilitate de a examina cazul și de a emite decizuia asupra cazului sunt strict stabilite de legea contravențională. Dreptul ca scop este ansamblul şi regulilor asigurate şi garantate de către stat. persoana poate fi supusă în modul stabilit de lege.limitarea si libertatea de acțiune și deplasarea persoanei ce a săvîrșit o contravenție în scopul saigurării ordinii publice și securității publice. Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa. Această formă este denumită la general "Aplicarea dreptului". sarcini complexe. De altfel. orientate 20. executării hotărîrii adoptate privind aplicarea contravenționale. Dreptul constituţional ca ramură de drept. asemanarea persoanei reținute cu descrierea portretului verbal al persoanei bănuite în comiterea infracțiunii. Statul şi societatea sоnt interesate оn realizarea prevederilor оnscrise оn actele normative. În cazul eschivării ei de a se prezenta la chemarea organului de drept . iar în 1834 şi la Paris. distrugerea unui imobil construit samovolnic precum și evacuarea dintrun spațiuy locativ ocupat samovolnic. dar greu de realizat. în caz de nevoie prin constrângere. Garantarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii drepturilor exploatarea concordanţă valorificarea productiv al ocupă dreptul constituţional în teritoriale.conform legislației în vigoare la examinarea unor cauze contravenționale prezența persoanei trase la răspundere este obligatorie. spirituale) este hotăritor principiilor in procesul in transformării valori proprii dreptului contravenționale . Rolul acestor condiţii (economice. menţinerii şi exercitării statale a puterii. respectă şi execută dispoziţiile normative. crearea de norme. ca subiecte de drept.. Scopul procedurii contravenționale poate fi atins prin respectarea unor sarcini care sunt următoarele: calificarea la timp sub toate aspectele cazului deplină și obiectivă în a împrejurărilor fiecărui caz. dreptul agrar. dreptul familiei. În conformitate cu legislația în vigoare reținerea și aducere vor cetățeanului. punоnd оn centru lor studiul condiţiei sociale a legii. În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova. adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice. resurselor potenţialului tuturor naturale 38. şi cu asigurarea ordinii constituţionale. format sub influenţa constituţii. 37. sistarea exploatării transportului a cărui stare tehnică reprezintă un pericol pentru traficul rutier. etc. cauzelor și condiților ce au contribuit la structurii intime a personalităţii umane şi ca criterii de apreciere a desfăşurării corecte a relaţiilor din societate. contravenții. vagbondajului. acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele statului оn conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege. in temeiul competenţei lor. PORNIREA PROCEDURII ȘI оn direcţia asigurării unei conduceri eficiente a acesteia. 5procedura contravenșională are ca scop și reeducarea contravenientului. *10 dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale.3dacă întocmire pe loc a procesului verbal este imposibilă. 3procedura contravențională presupune o activitate a organelor curmarea abilitate sau privind constatarea prevenire faptei sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului. Ele sarcinilor statului. eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la examinarea sida. această desprindem două concluzii importante : *9 dreptul este un ansamblu de reguli. dreptul penal. ocrotirea mediului оnconjurător şi asigurarea echilibrului ecologic. dreptul civil. acestea sоnt sarcinile care se urmăresc prin crearea de norme ce reglementează relaţiile din domeniile amintite. consfinţirea şi garantarea libertăţilor interesul forţelor cetăţenilor. Aducerea poate fi de două feluri: obișnuită și prin mandat de aducere. Conceptul realizării dreptului Elaborarea dreptului. dreptul financiar. la fel de important este cel al realizării normelor. оntr-un cuvоnt. coexistenţei Din libertăţilor. Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită. Particularitățile procedurii contravenționale 1procedura contrsvențională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conțin reguli de aplicare a regulilor materilale ale dreptuluoi contravențional.întreprinderi. Realizarea dreptului prin CONTRAVENȚIONALE CERCETAREA 1. protejarea patrimoniului cultural naţional. Deci. creator sociale.. etc. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept оn viaţa socială. In esenţă. dreptul comercial. Eschivarea de la ispășirea pedepsei penale. atragerea tuturor cetăţenilor la viaţa politică a societăţii. o оncorporează оn patrimoniul psihologic al individului. asigurării respectării hotărîrilor cu privire la cazul contravențional. întocmirii unui proces verbal cu privire la contravenție. În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional. In afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale in procesul realizării dreptului. Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate. a оnfăptuirii scopurilor urmărite prin reglementare. Soluționarea contravențional cu legislația. a actelor normative nu reprezintă un scop in sine. dezvoltarea culturii şi ştiinţei. Aplicarea dreptului sau aplicarea CONTRAVENȚIONALĂ CA STADIE A PROCEDURII CONTRAVENȚIONLĂ. In ultim ă instanţă. dreptul administrativ. aceste două procese de creare şi de realizare a dreptului se interpătrund. Educarea respectării legilor. strictă asigurarea Stabilirea prevenirea cetățenilor în întăririi conformitatea sancțiunilor comiterea contravențiulor. dreptul pozitiv. dreptul procesual. de exemplu.. Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice. el neputuid fi superior societăţii оn care se naşte şi acţionează. оn practică. aparţinând unei ramuri de drept. Privite prin prisma rolului statului. crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru protecţia socială a cetăţenilor. dreptul muncii. În comparaţie cu alte ramuri ale dreptului. după metoda de reglementare specifică ramurii respective. Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină m mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. este rezultatul acestor condiţii. politice. stabilirii identității unei persoane. vederea aplicarea dreptului оn constă practică in a elaborarea unui sistem de acţiuni statale. spiritul legalitîății. bănuit de comiterea unei fapte contravenționale . aducerii prin mandat de aducere. Normele juridice sunt create оn vederea realizării unor sarcini ale societăţii. Considerăm că realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii m viaţa a conţinutului normelor-juridiee оn cadrul căreia oamenii. 2normele . organizarea cooperării cu alte state etc. care au organizarea disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate. dreptul penal. nu constituie decоt primul pas оn realizarea sarcinilor amintite. uneori. de origine italiană. juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta contravențională comisă. Analizînd legislația în vigoare evedențiem următorele temeiuri juridice ale aducerii la organele de drept și rețineri administrarive: comiterea contravenței la care întocmirea procesului verbal e obligatorie ăi acest proces verbal nu poate fi întocmit la fața locului. la organele de poliție va fi legală atunci cînd vor fi respectate următoarele condiții:1 dacă cetțeanul a fost surprins la locul comiterii contravenții sau sunt suficiente motive de al bănui în săvîrșirea ei. într-un climat specific manifestării justiţiei. Procedura contravențională cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale pot ale fi dreptului următoarel: contravențional. şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite. așadar procedura contravențională este o totalitate de norme juridice procesuale care constitue normelor mecanismul materiale de ale realizare a dreptuli contravențional prin acre sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalități activitatea executivă a organelor abilitate reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și curmarea de contravenții constatarea și curmarea faptei contravenționale și executarea decizilor respective resocializarea contravenientului și demascarea cauzelor și condiților care favorizează comiterea contravenților. început şi fundamentat în perioada apariţiei primelor aplicarea normelor juridice de către organele competente.. оn şi naţional. Sensul reținerii constă în limitarea forțată pe scurt timp a cetățeanului în drepturile sale. au scos la iveală concluzii de o mare importanţă teoretică şi practică privind dependenţa realizării dreptului de condiţiile generale socialumane şi culturale. constatarea cauzelor și condiților în care sa comis contravenția. deosebirea dintre ele puţind şi trebuind a fi făcută din punct de vedere teoretic. oricоt ar fi de corectă şi de bună reglementarea. regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală. apoi după un timp scurt la Pavia şi la Bologna. prin elaborarea lor se urmăreşte reglementarea relaţiilor sociale in sensul dorit. a cunoaşterii legii de către destinatarii săi etc. clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu. Asigirării examinării la timp și corecte a cazurilor contravenționale.

. ca organ executiv. executive şi judecătoreşti -constatăm că toate fac acte de aplicare.. pentru o bună activitate de aplicare a legii de către toate organele оn subordine. Actul de aplicare constituie un act deosebit de important. Unii autori evidentiază in drept asa zisele lacune . Cuvintul . credem. оn numirea оntr-o funcţie. concentrоnd la maximum conţinutul exprimat De aici rezultă. deci nefiind vorba de un act de sancţionare. omisiune. nu gaseste o norma juridică in care sa se incadreze situatia de fapt pe care o constata. De aici reese ca exista doua forme de lacune. premeditate”. оncheierea unui contract ş. lacuna in dreptul pozitiv este lipsa totala sau partiala a normelor juridice. Desigur că Parlamentul оn primul rind face acte de elaborare a dreptului. Sint situatii in care organul de aplicare a dreptului fiind sesizat pentru solutionarea juridical a unei speţe.a pedepselor prevazute de codul penal. solutia data are putere juridica numai in situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate. In plus. Aici ponderea este alta. Pentru acest motiv. . cu normele de drept ca şi cetăţenii de altfel. Aplicarea dreptului este o activitate vastă pe care o desfăşoară organele de stat potrivit competenţei lor. m. ci este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului şi ale ministerelor. respectarea dreptului. pe care legislatorul le poate prevedea la o norma juridical. instrucţiuni transmise оn vederea realizării unor sarcini concrete. nefiind un act normativ. dar cele mai multe sоnt ordine. Asa dar . toate situaţiile. care constituie un proces unic deşi ele nu au aceeaşi succesiune оn timp. nu trebuie confundată realizarea dreptului. strоns legată de procesul traducerii оn viaţă a normelor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate de organele statutului. sоnt chemate să aplice dreptul. ca o modalitate a realizării dreptului. lipsă (ex. Aceste acte. Judecătorul are оntotdeauna оn faţă un sistem de norme juridice cu caracter general şi impersonal. obiectul nu poate fi acela. juridice In Interpretarea procesul realizării normelor dreptului interpretarea normei juridice ce urmează a se aplica оn vederea soluţionării unei cauze printr-un act de aplicare reprezintă un moment de cea mai mare importanţă. asa cum prevad sistemele de drept contemporane. care reesa din natura lucrurilor si relatiilor. aprobă compoziţia guvernului.. material etc. reiese. instanţele judecătoreşti ca şi procuratura fac numai acte de aplicare. vom consemna că acestea nu pot să dea acte normative prin natura lor. Nu toate organele de stat elaborează acte normative. De aceea . avertismentul sau sancţiunile pe care le aplică ş. оn principiu. c ear servi ca parte componenta a lui. Despre asa lacune se vorbeste atunci cind legiuitorul a aminat rezolvarea problemei date pentru o perioada de timp. Lacuna in dreptul pozitiv.legislative. ce trebuie sa corespunda cerintelor normative. care sоnt acte normative. Nu trebuie confundat lacunele in legislatie intrebarea elaborarea cu asa cind normei. sau cu ocazia unei percheziţii. prin mijloace normative. rezolvarea problemei in afara sferei legislative. administrativ să etc. ne exprimăm rezerve şi considerăm că оn aceste cazuri nu ne aflăm оn prezenţa unor acte de aplicare a dreptului. Sоnt situaţii оn care dispoziţia actului de 40. legislatorul nu poate avea оn vedere atunci cоnd elaborează normele juridice. . оnfiinţarea unei societăţi mixte. politica. Aceste norme оnsă. necesitatea dezvăluirii conţinutului real al normei şi a sferei situaţiilor avute оn vedere de legislator cu prilejul redactării normei. Оn majoritatea argumentarea guvernului acestei sоnt clasificări. nici obicei. In primul rind. determinat prin trăsături ce nu-şi găsesc de flecare dată reflectarea exactă şi detaliată оn conţinutul normei). sau alte acte care intervin оn activitatea cotidiană. Dacă luăm cele trei categorii de organe de stat . Nu trebuie să se reducă actul de aplicare numai la actul de sancţionare. Lacunile in drept au sens opus si se inteleg ca niste imperfectii a dreptului sau lipsa in el a ceva. . formele şi metodele specifice interpretării. a. generează drepturile şi obligaţiile faţă de persoanele la care se referă. trebuie să se aplice unor situaţii concrete diverse. lacuna legii si necesitatea aplicarii normelor juridice existente. Pentru a judeca. judecătorul trebuie să constate fiecare speţă оn parte. pe de o parte. Actul prin care aprobă compoziţia guvernului este un act de aplicare. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei la care se recurge atunci cind in solutionarea unei cauze se constata ca lipseste norma juridical. de aceea el dă numeroase acte de aplicare. d. Guvernul ca organ executiv face atоt acte normative cоt şi acte de aplicare. Atunci cind constatinduse lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat.cind nui lege. intentionat abtine lăsind intervenţia unor organe competente. Elaborarea actelor de aplicare cunoaşte anumite faze. faptul că aplicarea dreptului este o f armă specifică de realizare a sa. se exprimă concis. numita el se tacere de a lasă la legiuitorului. pe de altăparte. determinate de o norma juridical. deoarece оşi desfăşoară activitatea оn conformitate cu normele juridice. In linia celor expuse tună acum. care este el in realitate. nici precedent judiciar. De aceea. In literatura juridică unii оncearcă aplicarea dreptului in: . Deci prin natura lor. оn primul rоnd. După cum am arătat mai sus normele juridice au un caracter general şi impersonal care ne formează un model general de conduită. dar acte de elaborare nu fac decоt primele: Parlamentul şi apoi Guvernul. care se pot ivi оn aplicarea dreptului. demonstrind analogia cazului judecat cu cazul prevazut. Intrun text scris). Aici functioneaza principiul incriminarii legitime si principiul legalitatii pedepsei dupa care nici o fapta nu poate fi pedepsita de cit daca ea a fost in mod expres. de exemplu. fapt care ne dă posibilitate de a dezvălui conţinutul bogat al normei juridice. în sens indirect înseamnă eroare. Caracterul general al noimei. a. nu sоnt acte de aplicare a dreptului la un caz concret. judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o prevede . organul de aplicare gaseste totusi norme juridice care se refera la o situatie asemanatoare. Ambele forme au nevoie de un apel fata de organelle legiuitoare referitor la elaborarea unei norme noi. Lacună în sens direct este o calitate esentială a unui obiect. Aşadar.exista atunci cind relatiile supuse reglementarii sint incomplete reglementate. Lacuna in legislatieexista atunci cind lipseste o lege (un act a unui organ supreme al statului). Cu alte cuvinte. pentru organul de interpretare. stinge sau modifică raporturi juridice. nu sоnt manifestări de voinţă ale unui organ de stat оntr-un raport de drept individualizat Aceste măsuri juridice aparţin ordinii normative şi nu celei sub-normative. adică a оncercării de a subsuma cazul dat unei norme generale existente. prin pierderea careia. ei pornesc de la faptul că transmisa pentru rezolvare altor organe. care presupune o activitate concretă. оmpartă ale jurisdicţiei etc. sensul si continutul legislatiei in vigoare. Analogia nu poate fi aplicata in trei categorii de situatii: . penru că guvernul. el trebuie să rămоnă la un nivel de generalitate. In aceste cazuri se recurge la aplicarea dreptului prin analogie. Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional. din care trebuie să selecţioneze pe cea care se aplică оn cazul concret (un caz particular şi individual. Ministerele şi organele locale fac. care impune.aplicarea normativă. activitate ce intra оn competenţa lor ca activitate concretizată оntr-un act oficial care este actul de aplicare.prezumtiilor legale absolute. Trecоnd la instanţele judecătoreşti. Analogia legii si anologia dreptului. pentru racordarea normei la situaţie. Lacunile in drept. De exemplu. cadrul organizatoric. Lacuna in reglementarea normativ-juridica . la toate categoriile de norme juridice. acte de aplicare concrete prin dispoziţmVpe care le dau organelor subordonate prin ordine. Aplicarea dreptului este un concept mai restrоns. instituţii dintre care unele au character normativ. Lacuna in lege. organul de aplicare va asigura solutionarea juridical a cauzei date recurgind la principiile generale ale dreptului. Daca se au in vedere recunoasterea in calitate de izvoare a dreptului obiceele si precedentele judiciare atunci poate fi vorba despre lacune generale in dreptul pozitiv. este lacunară sau intunecată.exista atunci cind lipsesc normele legii si normele actelor de subordonare. al garantării exercitării libere autori a drepturilor să cetăţeneşti. оn primul rоhd vine să execute actele normative existente. modalitatea care presupune intervenţia unui organ competent ce elaborează un act juridic оn anumite forme specifice. Ele urmăresc să asigure. o activitate vastă pentru că toate organele de stat. Şi organele poliţieneşti fac acte de aplicare. Domeniile оn care intervin organele statului оn procesul realizării dreptului sоnt determinate de competenţa acestor organe оn domeniul organizării şi conducerii sociale. şi marea diversitate de cazuri оn care se aplică. evidenţiază necesitatea interpretării normelor juridice. interpretarea este оn orice caz o operaţie prin care se stabileşte o legătură logică оntre dreptul pozitiv şi aplicarea lui.exista atunci . această aplicare se realizează intr-o formă oficială şi se concretizează printr-un act care este actul de aplicare. de semnificaţiile realizare a momentelor sale succesive. de realizare a unei norme juridice. numai că organele de stat lucrează оn numele puterii şi ele se manifestă prin acte concrete care au putere de lege оn traducerea lor оn viaţă. redactind normele. ci ele sоnt elaborate pentru executarea legilor. existenta carora e determinata de dezvoltarea vietii sociale si necesitatilor practice de rezolvare a problemelor sociale. cunoscinduse in acest sens doua forme: hotăririlor elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse оn diferite legi. O normă juridică ridică puţine probleme de interpretare atunci cоnd reglementările ce le cuprinde sоnt mai minuţioase. de principiile fundamentale. conceptul de aplicare a dreptului este folosit in literatura juridică intr-un sens specific. pe care le aplica. Ele nu pot fi оn nici un caz extra lege (cu atit mai mult contra legeei) şi nu dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete.) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei stabilească compatibilitatea acestuia оn raport cu o anumită situaţie de fapt.lacună” are două sensuri.normelor de drept juridice presupune aplicare dat de un organ de stat constă. care se refera la acea cauza dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care sa reglementeze cause asemanatoare. оn temeiul puterii de reglementare a guvernului. Astfel se naşte nevoia interpretării. dar şi el face acte de aplicare оn sensul că are şi anumite atribuţii pe care le realizează оn conformitate cu Constituţia sau alte legi. interpretarea ei. In aceasta situatie . nici act subordonat legii.aplicarea individuală. Istoria оndelungată a dreptului a impus o adevărată "metodă juridică". Necesitatea interpretării este justificată de faptul că оn procesul aplicării dreptului organul de aplicare (judecătorul. Deci aplicarea dreptului se face de către organele oficiale оnsărcinate cu aplicarea unor acte normative. deoarece el naşte. organul juridice. 1) Analogia legii . după o anumită procedură. sau a fost .. urmărind să acopere o diversitate de situaţii deschisă. pentru că este organul legiuitor.cind lipseste complet o reflementare si cind sint neajunsuri in reglementarea existenta. necesitatea interpretării normelor juridice rezultă şi din faptul că legislatorul. cu aplicarea dreptului. În sens direct lacună înseamnă loc liber.. In al doilea rind.exceptie . 2) 39. propriu. sоnt acte de aplicare. Procesul verbal de constatare a unei contravenţii.

оn general. Comte clasifică ştiinţele în ştiinţele matematicii ştMecanicii. demonstrează necesitatea de a clarifica orice nuanţă semantică a limbajului juridic.el este imperfect. pentru acest utilizată noţiunea noilor şi acte normative. şi de tehnică legislativă. precum şi a sancţiunilor prevăzute pentru cazul nerespectării acestor drepturi. lor.veşnic şi se impune dreptului pozitiv. adică lămurirea sensului exact şi complet al normelor juridice. Interpretarea se referă la toate elementele normei.2sub forma unui drept natural.precum:şcoala dreptului naturalrădăcinele dreptului natural le găsim în antichitate.arta.În această ordine de idei şi Groţio. cu folosirea semnelor de punctuaţie.Kant formulează că imperativul categoric ca o normă universală care spune „poartă-te astfel încît maxima acţiunii tale să poată fi acceptată ca o lege universală. In sfоrşit. "de hotare".: dacă vezi că cineva cade îl prinzi. deoarece acesta nu poate reda оntotdeauna cu maximă claritate determinările de conţinut. cu plivire la cazul nou. Ticluirea era considerată ca o artă (hermeneutică).ideile căruia au fost dezvoltate de Platon.este o ordine ce este stabilită de Dumnezeu.opiniile despre drept sau constituit în şcoli.3)să dă-i fiecăruia ce este a lui. "punerea in aplicare a normelor" prin "integrarea" 1. In al patrulea rind.XVIII. pentru a se stabili dacă o normă este clară. necesitatea interpretării derivă şi din problemele care se pot ivi оn legătură cu redactarea gramaticală a textului de lege.dar această legiferare trebuie să fie secundară. In al treilea rind. Vorbind motiv trebuie de.precum limba. prin stabilirea unor forme mai restrоnse de aplicare (care determină crearea unor excepţii de la regulile supuse interpretării). a momentului intrării ei оn vigoare. оn această situaţie trebuie să se recurgă la forme şi metode de interpretare a normelor juridice care să cuprindă concordanţa dintre voinţa reală a legiuitorului şi оnţelesul nemijlocit al termenilor оntrebuinţaţi. In acest sens este citat elveţianul De Vatel pentru care "in claris nonfat interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar).în curente de gîndire juridică succesive sau paralele în timp.Ei dezvoltă ideea că în afară de cutumă poate exista şi o legiferare.Meritul acestei şcoli constă în faptul că ne demonstrează că nu poate exista dreptul decît pentru un popor. avоnd. o normă mai veche.Alături de marile sisteme filosofice concepţiile. conţinutul şi finalitatea voinţei legislatorului. prin dezvăluirea sensului normei. оn textele de lege sоnt folosite 4e multe ori termsni al căror sens este diferit de cel obişnuit. 2. J. sub aspectul determinării celor mai bune mijloace de realizare a prescripţiilor normei juridice. cu autoritatea unui aforism juridic.Dar ei au dedus ideea dreptului nu din raţiunea divină.b)să nu prejudicieză pe altcineva. a raportului cu alte norme. deci.Reprezentanţii sînt Fridric Savigni.Această teorie îşi găseşte reflectarea în două lucrări a lui KANT:1. Unii autori declară.critica raţiunii practice. după cum ştim. şi Russo constată că dreptul constă de a-i da fiecăruia ceea ce îi aparţine. Nu de puţine ori interpretarea apare ca necesară pentru a stabili dacă o normă nouă a abrogate sau nu.În concepţia lui Ihering dreptul este o realitate vie. Sesizarea sensului contextual revine interpretării.dreptul s-a manifestat în societate sub 2 aspecte:1sub forma unui drept pozitiv-ca o creaţie a oamenilor care se ralizează în legi şi alte acte normative.care nu e o creaţie a oamenilor. Exprimarea voinţei оn norma juridică.ci din raţiunea umană.Potrivit teoriei dreptului natural. a scopului оn care au fost elaborate.el se creează singur ca un fenomen natural. a conţinutului ei şi a voinţei exprimate оn normă.J Russo. toate aceste obiective ale interpretării sоnt canalizate оn final оn scopul aplicării corecte şi unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul ţării. nici n-au fost prevăzute оn mod direct. Interpretarea. sub aspectul stabilirii cоt mai exacte a drepturilor şi obligaţiilor celor ce оncheie raporturi pe baza normelor interpretate.dezvoltate în evul mediu şi avînd o mare influienţă şi în ziua de azi. Sociologică a fost întemeiată de marele cugetător Auguste Comte.Dreptul e un fenomen istoric sub . după cum am văzut din capitolul precedent este o problemă de tehnică juridică. оn particular. varietatea cazurilor оn care se aplică tot face necesară interpretarea ei.A.Şcoala istorică a dreptului-a apărut în Germania la sfîrşitul sec. Aspectele enunţate.Savigni susţine că dreptul este o operă a naturii. este principală sau subsidiară. оntre interpretarea şi crearea dreptului. Deci оncă odată se poate de subliniat că interpretarea normelor juridice. cu alte studiindule "interpretare a normelor juridice" şi nu "interpretarea dreptului". cu cel mai оnalt grad de ţrecizie posibil.deaoarece statul este condiţia indisolubilă de existenţă a dreptului Şcoala sociologică sau pozitivistă a dreptuluŞc.Punctul slab al acestei doctrine după Mircea Djuvara constă în faptul că acestă teorie nu determină îndeajuns conştiinţa juridică carestă la baza elaborării dreptului. Gustav Hugo.critica raţiunii pure.Anume explicării originii acestui drept. la rоndul său. Definind interpretarea dreptului.Şcoli şi curente în gîndirea juridică cu privire la apariţia şi locul dreptului în societate.lupta pentru drept şi scopul în drept.2. Un termen poate avea оnţelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite.dar are un caracter etern.Epoca modernă Hugo Groţios.Aristotel. Nu оntimplător оn literatura juridică mai veche interpretarea normei mai purta şi denumirea de ticluire sau explicare a normei. care exprimă voinţa legislatorului.După părerea lor dreptul trebuie să cuprindă 3 idei fundamentale:a)să trăieşti onest. interpretarea este necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei.Aici dreptul natural iarăşi se schimbă.pentru o epocă dată şi că el variază în funcţie de loc şi timp. Ideea dreptului şi interesele statului sînt comune şi trebuiesă se însoţească permanent.categoric. constituie o condiţie necesară a procesului de aplicare a dreptului.sociologică care îmbrăţişează dreptul. stabilirea exactă a situaţiei de fapt. precizări asupra оnţelesului special al termenilor folosiţi оn redactarea actului normativ. legislatorul consideră uneori necesar să facă. оntrucоt nu existau оn momentul elaborării ei.Dreptul creşte odată cu sufletul poporului şi oglindeşte întreaga istorie a poporului.Conform doctrinelor filozofice a acestor autori dreptul este justiţia în cadrul colectivităţii umane. atunci cоnd această normă lasă organelor de aplicare libertatea unei astfel de determinări. aceasta reprezintă o "contradicţie in subiecto" deoarece. оn această situaţie se impune interpretarea comparоndu-le dispoziţii legale.”Pe acaestă cale ajunge să arăte că normele de drept limitează reciproc libertatea fiecăruia pentru a asigura liberatatea tuturor Kant dă următoarea definiţie a dreptului . este оn conformitate cu normele cuprinse оn actele juridice normative superioare sau nuetc. Istoricul.Ideea principală dreptulul pozitiv trebuie întemeiat pe dreptul natural.Ei spun că dreptul pozitiv este expresia voinţei umane şi se divizează în drept scris şi în drept nescris.J.Ihering divizează dreptul în drept obiectiv şi subiectiv.Întemeiatorul acestei şcoli e Socrate. interpretarea poate fi necesară şi pentru determinarea naturii şi caracterului normei: este o normă imperativă sau dispozitivă. 2.deaceea izvorul principal este cutuma. Interpretarea normei juridice nu are ca obiect identificarea voinţei interne a indivizilor. este оntotdeauna o alterare care poate fi neоnsemnată оn unele cazuri.Însă adepţii aceştei şcoli se opuneau codificării. instanţa supremă a ajuns să aibă un anume rol creator de drept.Ei au fondat aşa numita „teoria evoluţionistă” a dreptului. Dar uneori. оn realitate. prin acoperirea lacunelor legii.Dreptul pozitiv este legislaţia curentului.iar statul este o uniune de oameni liberi uniţi cu scopul respectării dreptului şi binelui comun.pe cînd dreptul natural reprezintă legislaţia absolută ideală.Tomas Dacvino. pentru a defini cu toată precizia voinţa legislatorului.şt. prin completarea ei (realizată printr-o interpretare extensivă a textelor)..J. Din acest motiv. Precizări asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea оntr-o ramură de drept sau оntr-un domeniu se оhtilnesc. care nu poate fi niciodată perfect identic cu un altul.concrete.ideile.Imperativul categoric este un imperativ necondiţionat sub formă de lege a conştiinţei. impune concretizarea lor sub mai multe aspecte: determinării persoanelor fizice şi juridice la care se teoretico-filozofică adesea оn operaţii logico-raţionale avоnd ca obiectiv clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea trăsăturilor esenţiale оn vederea оndepărtării celor neesenţiale. Scopul interpretării este оntotdeauna identificarea voinţei legislatorului.Dreptul este spiritul poporului. determinarea normelor juridice care o prevăd. оn diferite legi.Şcoala raţionalistă a dreptului. total sau parţial. care asigură o analiză şi o explicare adecvată a termenului оn cauză.Ideile acestei şcoli au fost expuse în lucrările spiritul dreptului roman. un rol de completare a normelor оnţelesului "adоncire" aceasta activitatea оndrumare facоndu-ne să ne simţim оn prezenţa acelor "cazuri limită".este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturor în conformitatecu o lege universală a libertăţii. ca un de moment al aplicării dreptului.În evul mediu aceste idei şi-au găsit reflectarea în lucrările Sfîntului Augustin şi Tomas Dacvino.În ambele lucrări ne demonstrează că dreptul nu poate răspunde raţiunii pure.it.Hugo Groţius. interpretarea jcоt mai exactă a conţinutului normelor ce urmează a fi aplicate situaţiei date. cu o anumită poziţie a cuvintelor оn text. Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpretării. realizarea obiectivelor urmărite prin reglementare. piatra de justeţei interpretării eficienţei normei.În lucrarea sa susşine că toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică prin 3 stadii:teologic.părintele acestei şcoli este filozoful german Immanuel Kant . ale legalităţii şi echităţii. interpretare. şi violentă chiar. deoarece norma generală e un rezultat al unor cazuri individuale preexistente şi deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale. оndeosebi оn coduri şi-tratate internaţionale. referă.ci doar celei practice.dreprul nu trebuie creat. 5. iar scopul său era acela de a determina lămurit sau a desluşi ideea de drept cuprinsă оn regulă. Alteori aceasta constă оn determinarea exactă a cоmpului de aplicare a normei оn spaţiu. Tematica interpretării оn acest caz nu are оn vedere un discurs filozofic care să pună оn valoare explicaţia temeiurilor principale ale poziţiei şi funcţionării dreptului оn societate a (interpretarea dreptului).Kant arată. la care se pot adăuga şi altele. activitatea ei situоnduse la graniţa dintre interpretarea dreptului şi crearea lui. Interpretarea normei juridice constă sub lor оn aspectul viaţă. care intersectează^sfera de aplicare a celor déjà existente. că nu este nevoie de interpretare atunci cоnd norma este clară.De ex. normelor şi a juridice este. care au redat norma. se ştie că pe timpul cоt o normă este оn vigoare pot să apară fapte noi care.Întemeetorul acestei doctrine este psihologul.metafizoc şi pozitiv. putem reţine că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logică raţională care constă оn clarificarea sensului exact şi lămurirea conţinutului normelor juridice оn vederea realizării şi aplicării lor cоt mai eficiente şi оn mod echitabil f aţă de toţi cetăţenii Aplicarea normelor juridice. a găsirii scopului urmărit de legislator prin reglementare. Ca moment (fază) al aplicării normei juridice la cazuri concrete.Realizarea acestor drepturi poate fi efectuată numai prin intermediul luptei. presupune efectuarea prealabilă a următoarelor operaţii: 1. Totuşi. ea trebuie necesarmente sa fie interpretată. оn vederea realizării lor cu respectarea principiilor generale ale dreptului. chiar оn cuprinsul unor legi. Aceasta duce la elaborarea unor noi norme.el se naşte şi se dezvoltă sub acţiunea factoriloe exteriori ca rezultat a unei lupte permanente. cel puţin m privinţa deciziilor de оndrumare juridice.Există două categorii de imperative:ipotetic. In sfirs. Interpretarea normelor juridice.El este o oglindă a trecutului poporului. Abordоnd conceptul interpretării normelor juridice. elementul care ridică cele mai frecvente nevoi de interpretare este ipoteza. trebuie să precizăm că privim interpretarea ca un moment al aplicării dreptului. ci voinţa lor aşa cum a fost exprimată (materializată) оn norma publicată. 3.Astfel traducerea în viaţă a acestor norme se realizează doar prin intermediul luptei. оn alte cazuri. oricоt ar părea de simplă şi de clară. interpretarea a depăşit acest rol de intermediar оn procesul aplicării. Оn aceste situaţii. Interpretarea constă dintrun proces mintal оn care sоnt folosite variate metode şi principii de interpretare pentru a determina.Cicero. 3. a sferei de aplicare. Realizarea normelor juridice.Russo. оnsă. Dar ea există de fiecare dată. Această voinţă ar fi putut să fie exprimată mai mult sau mai puţin corect. de ale Plenului a de Judecătoriei Supreme. permite aplicarea Procesul оncercare acesteia practic a al la cazuri aplicării concrete.Şcoala realistă a dreptului. Interpretarea normei juridice se face оn scopul оnţelegerii exacte a conţinutului ei.Imperativul ipotetic îl mai numeşte imperativ ipotetic condiţionat şi este specific voinţei ce rîvneşte.juristul german Rudolf von Ihering. Orice normă trebuie interpretată. in timp şi asupra persoanelor.că toate acţiunile sînt subordonate unor imperative. Оn al cincilea rind. formulează o regulă sau o excepţie de la regulă.Cu alte cuvinte în această teorie existau două legislaţii paralele: dreptul natural şi dreptul pozitiv. Această şcoală a apărut în urma revoluţiei franceze ce urmărea codificarea dreptului.

care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc în mod conştient.Dreptul. organul de aplicare întrebuinţează o serie de metode. iar în legislaţia civilă locativă.Indivizii sînt liberi în cadrul statului. De aici rezultă că interpretarea cauzală se caracterizează prin: .obligatorie şi cea cauzală există o deosebire principială. cît priveşte conţinutul şi finalitatea normei juridice interpretate. care au fost acceptate. .ordine raţională şi necesară activităţilor exteririzate ce atribuie drepturi şi obligaţii unor persoane libere. desemnînd în limbajul obişnuit o suprafaţă a uscatului. interpretarea legală. Spre exemplu. analiza cauzei pe care o reprezintă putînd fi luată In consideraţie de către organul de aplicare.reprezintă o regulă normativă.. ordinile şi instrucţiunile cu caracter general al miniştrilor şi secretarilor de stat. cel puţin pentru moment. Metoda logică (interpretarea logică relevă raţio logis şi mens legis). are în accepţiunea juridică a teritoriului naţional o sferă mai largă. denumite metode sau procedee de interpretare. fie în cuprinsul actului normativ.aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale. În general se admite existenţa următoarelor metode: A.ştinţadreptului trebuie să se limiteze la cercetarea dreptului numai în stare pură. minor.în afara legăturilor cu politica. După cum am observat organul care a edictat sau sancţionat o normă juridică are prerogative de a o interpreta. În exercitarea funcţiilor sale. în practica organelor de aplicare a legii. B. incluzînd. interpretarea poate fi efectuată şi de alte organe ale statului. că între interpretarea general . oricît de complex ar fi el.care dă consacrare juridică dreptului social. Observăm faptul că acest gen de interpretare oficială nu se înscrie propriu zis în limitele procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplicării normei juridice). în Moldova Preşedintele este şeful puterii executive. Acestea pot interpreta legea. În calitatea sa de şef el poate interpreta atît Constituţia şi legile constituţionale cît şi cele ordinare. pe care le emit sau săvîrşesc cu ocazia aplicării normelor juridice la situaţii individuale. pe cale normativă sau prin acte individuale. Între modalităţile interpretării neoficiale distingem următoarele genuri: . Între forţa juridică a normei interpretative şi forţa juridică a normei interpretate există o echivalenţă. se poate afirma că procesul de interpretare. ale funcţionarilor şi deputaţilor sau ale altor persoane oficiale.În viziunea adepţilor.Voinţa socială e menită să aibă rolul de mediator al vieţii în comun.aplicabilitate limitată doar la un raport juridic determinat. interpretarea dată unei norme juridice de către acelaşi organ. 2. Referitor la efectele temporare ale interpretării. adică prin plasarea normei în cadrul sistemului de reglementare respectiv). cum ar fi hotărîrile guvernului. este întemeiată pe argumente ştiinţifice. în legătură cu care se disting trei categorii de noţiuni: 1. desemnînd în dreptul familiei soţii sau părinţii şi copiii lor minori. noţiunile care au un înţeles deosebit în limbajul juridic cu toate că aparţin limbajului comun (de exemplu. cele care au înţelesul propriu limbajului şi care alcătuiesc fondul de bază al lexicului textelor normative (noţiuni precum soţ. trebuie încă o dată reţinut faptul.numai în cazul în care ea se conduce după o lege fundamentalăideia unei voinţe libere.obligativitatea ei numai în şi pentru situaţia soluţionată.Ideea dreptului. aici nu avem. Toate organele administrative sînt părţi componente ale puterii executive. o altă modalitate de interpretare neoficială a normelor juridice.ca fenomen al existenţei. Organul de aplicare. fie într-un act normativ care va fi adoptat ulterior. A. Interpretarea gramaticală este angajată şi în clasificarea terminologiei juridice folosite. interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale.). după ce stabileşte cu maximă atenţie circumstanţele cauzei. fără forţă juridică. deoarece această activitate presupune întotdeauna lămurirea sensului normei juridice ce urmează a fi aplicată. . de interpretare. în concepţia lui Stammler. ca mijloace pentru identificarea voinţei legislatorului. Organul de stat şi le poate însuşi. fie în procesul aplicării lui. Interpretarea neoficială a normelor juridice.cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constrîngere a statului. Metoda gramaticală (interpretarea ad.el poate fi dedus numai din normele juridice şi nu din faptele sociale. că actul de interpretare are şi efect retroactiv.Teoria normativistă a dreptului. metode de lucru şi principii generale. este doar un mijloc pentru soluţionarea unei cauze concrete. Este înţeles că legea (stricto sensu) trebuie respectată în ambele forme de interpretare administrativă. El este ales conform art.Existenţialismul juridic. în redactarea actului de aplicare.ca un curent al pozitivismului juridic. C. ori de cîte ori aceasta este necesar pentru executarea funcţiilor sale. că nu are legătură cu aplicarea. însă. iar actul normativ interpretativ. Vom fi într-un asemenea caz în faţa unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative. la. ea se bucură numai de o autoritate ştiinţifică şi nu juridică. În concluzie se poate de menţionat.în doctrina lui Stammler.după existenţialişti. generală se realizează prin acte normative aparţinînd legislativului sau executivului. opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc. interpretarea facultativă. Interpretarea oficiala este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării dreptului. noţiunile care primesc sensiiri diferite de la o ramură de drept la altci (precum noţiunea de "familie").Cît despre cercetarea fenomenelor juridice. are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. urmăreşte să pună în lumină scopul legii). Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretării sau un organ ierarhic superior. În afară de legislativ. Ea corespunde nivelului culturii şi educaţiei juridice şi constă în opinii despre dreptul existent. deşi tot nu are efecte obligatorii. a interesului protejat.morala. Felurile interpretării normelor juridice În teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasifică în: a) interpretarea oficială. de factorii politici etc. realizată de cetăţeni.Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv. Interpretarea. cît şi respingerea interpretării avocatului netrebuind a fi motivate de către judecător)..şi dreptul pozitiv. şi persoanele care convieţuiesc ori se află în întreţinere sau îngrijire. avînd de soluţionat o cauză.În opinia autorului. De aceea. pentru a emite un act de aplicare legal. după cum s-a vorbit mai sus. În situaţia interpretării cauzale. avocaţi. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. Metoda gramaticală (interpretarea ad literam). obţinută în cercetarea riguroasă a instituţiilor juridice. Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală. iar rezultatul interpretării este cuprins în conţinutul. În Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparţine. efectele sale nefiind obligatorii. Interpretarea generală sau legală este reclamată de situaţia în care o dispoziţie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclară sau confuză. B. a unui anumit caz sau speţă şi care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauză.înseamnă a folosi libertatea. . De asemenea interpretarea poate fi concretă (cauzală sau judiciară). Interpretarea legală a legilor revine numai parlamentului. în acest caz. ' A. o anumita concluzie trage interpretul din faptul că în textul normei juridice legislatorul utilizează conjuncţia "şi". Metoda sistematică (interpretarea în sistem. Totodată. Subiectele acestei interpretări sunt toate organele de stat care aplică dreptul. Organul de aplicare dă propria sa interpretare normei juridice.. iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are forţă juridică a actului interpretat. doctrinală. de exemplu. Interpretarea oficioasă rezultă şi din opiniile unor jurişti (procurori. acte normative în temeiul şi pentru aplicarea legilor. un act de interpretare. actul de interpretare creează efecte şi pentru viitor. Interpretarea doctrinară. şefi ale unor instituţii centrale. fie prin acte cu caracter individual. constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice prin faptul că dă explicaţie corectă înţelesului. Deci.Dreptul conform ideilor lui Kelsen. Interpretarea neoficială cuprinde şi acea formă aparte care este interpretarea comună a dreptului.Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei. sensul exact al normei. procedează la interpretarea normei juridice selecţionate.Conţinutul dreptului. deşi nu se poate afirma că el este complet desprins de acest proces. scopului şi finalităţii unui act emis anterior.dreptul aparţine domeniului gîndirii şi e cunoscut ca voinţă. care a edictat-o sau sancţionat-o (interpretarea autentică sau de autoritate) are forţa juridică a normei interpretate. Valoarea acestei interpretări este în funcţie de puterea argumentelor ştiinţifice pe care se sprijină.reprezentanţii acestui curent pornesc de la fiinţa umană. poartă şi denumirea de interpretare facultativă.Dreptul după Duguit. descendent.Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec.a avea posibilitatea de a alege. marea teritorială şi spaţiul aerian). o altă concluzie dacă legea foloseşte conjuncţia "sau". în care aceasta a fost exprirnată.Ideile teoriei normativiste.fiind dezvoltată în lucrările savantuluiPetrasycki. ascendent.El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului avînd la bază viaţa lăuntrică a omului. efectele şi scopul regulei. numai Parlamentului. Interpretarea dată are forţă juridică (este obligatorie) pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la această cauză. 3. şi apele interioare. jurisconsulţi) asupra unor probleme de drept apărute în procesele judiciare la care participă. Ele sînt de obicei.elaborat de stat.ce-şi găseşte expresie în actul normativ stabilind prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept.A apărut în sec. rezultă din opiniile unor conducători de organe de autoritate publică. Parlamentul poate interpreta oricînd atît Constituţia şi legile constituţionale. . Metoda istorică (interpretarea istorică. Teoria psihologică adreptului. literam).Dreptul pozitiv e edificat pe o autoritate străină. Celelalte organe ale statului. noţiunea de "teritoriu".O voinţă e justă. neputînd adopta acte normative prin care să dea interpretare general obligatorie legilor. DEFINIŢIA Modalităţilor de interpretare constau în construcţii logice.. cu alte cuvinte.ci doar ca un instrument al înţelegerii conştiente dintre indivizi. întrucît ea este cuprinsă.XX. interpretarea capătă o valoare de sinestătătoare şi este făcută cu scopul de a lămuri sensul unei norme. Ce înseamnă o interpretare autentică? Atunci cînd organul emitent îşi interpretează propriul act această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică.dar fiecare trebuie să nu încalce libertatea celorlalţi. de obicei. de fapt. dimpotrivă interpretarea. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tunc) din momentul edictării.forma instituţiilor.Voinţa morală sau voinţa individului izolat apare mereu sub forma gîndirii în sine.el susţine că dreptul nu a luat naştere ca un imperativ al vieţei comunitare. Modalităţi de interpretare a normelor juridice În realizarea interpretării. ci un act juridic de aplicare dat în temeiul unei norme juridice al cărei conţinut a putut fi dezvăluit în urma unui efort mai mult sau mai puţin complex. de mass-media.pe care sociologia îl studiază.Voinţa după Stammler. în funcţie de prerogativele sale. Metoda teleologică (interpretarea după scop.XX sub influienţa filosofiei existenţialiste.neobligativitatea ei pentru alte organe şi pentru împrejurări similare şi nici pentru aceeaşi autoritate într-o împrejurare identică.Dreptul e definit ca reglementare coerentă.e împărţit în2 categorii:dreptul social. În cadrul primei forme general obligatorii.doctrinară. în operele ştiinţifice (în doctrină). ori că o faptă se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală.. Interpretarea sa are un caracter autentic.omul e o fiinţă identică şi finită.ai cărei reprezentanţi sînt Martin Heidegger şi Jean Paul Sartre. în care norma este inclusă. emit. după cum vedem.Exponent al teoriei solidarităţii sociale. Aşa. În interpretarea gramaticală organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a cuvintelor in propoziţii şi fraze precum şi sensul unor conjuncţii. sau prin raport la contextul istoric în care norma a fost adoptată). în interesul soluţionării cauzei.A exista ca fiinţă umană.Un alt reprezentant al şcolii sociologice eLeon Duguit. Întrucît orice interpretare a unei norme juridire începe cu lectura textului. pe lîngă sol şi subsol. califică juridic cauza şi în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărîre judecătorească sau un act administrativ). sau sancţionării normei juridice. despre aplicarea şi perfecţionarea sa 42.oficioasă .un sistem de norme ce reglementează conduita umană. această hotărîre (dacă este vorba de o hotărîre judecătorească) are putere de lucru judecat. sau putînd fi respinsă (atît acceptarea.Dreptul e destinat să asigure indivizilor un minim de securitate socială faţă de „indivizii incertitudinii exestenţiale”. prin intermediul cărora el reuşeşte să stabilească. sînt reflectate şi în principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pură a dreptului. Spre exemplu: definiţiile date unor termeni în Codul penal sînt interpretări ale normelor juridice cuprinse în acest cod. retroacti).e totalmente normativ.În concepţia lui. E. Metoda gramaticală. copil. Interpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinară: ea este facultativă. deci. începe.e normativă şi are sarcina de a împărţi cuprinsul conştiinţai în funcţie de valoarea acesteia în „just şi injust”. D. 41. şi confiscarea averii. fie prin acte normative inferioare. situaţiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dată între timp. el intră în vigoare de la o dată ce prevede adoptarea sa şi care marchează perioade de timp pînă la data intrării în vigoare a actului interpretat. fiind făcută de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluţionării unei cauze concrete.conform ideilor lui Stammler.Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale. 78 din Constituţia Republicii Moldova de către toţi cetăţenii ţării. va face corp comun cu actul interpretat (aplicîndu-se.comună. Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler. Interpretarea oficioasă. cît şi legile ordinare pe care le adoptă. Indiferent de momentul la care este făcută. pe lîngă aceştea.Locul central în lucrarea sa îl ocupă norma juridică. De exemplu. asigurind astfel şi recunoaşterea juridică a interpretării oficioase. oficioasă se găseşte în activitatea avocatului. Interpretările provenind de la factorii amintiţi prezintă o anumită valoare pentru organele care elaborează sau aplică dreptul deoarece ele evidenţiază şi clasifică diferite sensuri ale reglementărilor în vigoare şi semnificaţia lor pentru cazul concret. b) interpretarea neoficială. Teoria juridică este de multă vreme preocupată de stabilirea şi clasificarea metodelor de interpretare.poate fi divizată în voinţă morală şi socială.El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. Interpretarea oficială este obligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă juridică. Dacă textul spune că o faptă se pedepseşte cu închisoare de la. etc. nefiind condiţionată de necesitatea soluţionării concomitente a unei cauze concrete.

. prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii. etc. . finalitatea urmărită de legiuitor.Conştiinţă de clasă-parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. asupra conţinutului. Uneori informaţiile necesare pentru stabilirea cauzelor şi scopurilor elaborării unui act normativ sunt descrise în partea introductivă a actului normativ. F)Ea este o categorie relativ independentă. . prin care se atentează la drepturile şi interesele legitime ale oricărui subiect de drept. cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social. nu constituie o simplă însumare de norme. concepţiile filosofoce.argumentul "a pari" se întemeiază pe raţionamentul că pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio. cu interpretarea ad literam. o a treia posibilitate nu există (qui dicit de uno negat de altero). noţiunile. cealaltă este falsă. dar şi tendinţa de dezvoltare a relaţiilor sociale. D. politică. care depinde de baza social-economică şi se află într-o strînsă legătură cu celelalte forme ale conştiinţei sociale şi elemente ale suprastructurii. a organelor lui. Frauda legii-constă într-o acţiune sau inacţiune ilegală făcută cu scopul de a evita aplicarea normelor juridice care sînt în mod normal aplicabile pentru a promova în mod ilicit unele interese. accesbile populaţiei. voinţei legislatorului.Astfel conştiinţa juridică influenţează nivelul de dezvoltare economică a societăţii. Una dintre cele mai principale concepţii este că conştiinţa include în sine 3 părţi componente: -elemente de ordin ideologic(ideologia juridică). Aşa bunăoară folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu. prin determinarea scopurilor urmărite de acest act. este de presupus că în marea majoritate a cazurilor. la apariţia unor norme juridice noi. cunoştinţe. deci. a individului faţă de acţiunile atît licite. reglementările juridice. care au determinat adoptarea unui act rnormativ şi. care. Organul de aplicare (judecătorul sau organul administrativ) trebuie să observe în activitatea sa textul legii. religioase. indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite. emoţii. structura şi funcţiile conştiinţei juridice ca element structural al realităţii juridice Cuvîntul conştiinţă are mai multe sensuri:A)forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii. B. respectiv. a expunerii de motive şi discuţiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. De conştiinţa politică a maselor. dar şi spiritul său. organelor de stat sau altor subiecte de drept. spirit. b) extensivă. urmărinduse ca taxarea fiscală să se facă asupra preţului mai mic. a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gîndirii. care este compus din părţile ei constitutive (ipoteza. Abuzul de drept şi frauda de lege Pe bună dreptate în literatura de specialitate se utilizează 2 noţiuni-abuzul de drept şi frauda de lege. retrăiri. nu se realizează scopul. ideile despre necesitatea elaborării normelor juridice respective. un conţinut mai restrîns decît acela pe care-l putea sugera limbajul general. Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretării normelor juridice. analize. care îşi capătă conţinutul deplin numai prin adăugarea realizată pe calea interpretării. Metoda teleologică este foarte aproape de metoda istorică. inclusiv în domeniul comerţului internaţional. ibi idem jus). Scopul ei este altul. Elementele ideologice constituie . c) restrictivă. încălcîndu-se astfel spiritul legii. concepţii. La elementele ideologice se referă cunoştinţele juridice.Acestea toate reprezintă atitudinea statului faţă de necesitatea aranjării unor realţii sociale care să fie reglementate cu ajutorul normelor juridice. Particularităţile conştiinţei ca fenomen de sine stătător: A)este o formă a conştiinţei sociale. fapt ptin care se produc animite comnsecinţe negative pentru oricine protejat de legiuitor. prin care 45. titluri de valoare. depinde nemijlocit şi esenţa şi conţinutul conştiinţei lor juridice. acele aspecte ale relaţiei sociale reglementate de norma juridică pe care legislatorul nu a voit să le includă în textul normei. recurgîndu-se la cercetarea condiţiilor istorice.Ele se manifestă atît în conştiinţa individuală. şi în special.înţelegere. Prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate vizînd un ansamblu de reprezentări. a materialelor pregătitoare ale adoptării actului normativ.Conştiinţa juridică cuprinde întregul proces de creare a normelor juridice. reprezentările. c) Interpretarea restrictivă este acel rezultat al interpretării care restrînge conţinutul real al normei în raport cu formularea textului ei. şi care reflectă interesele şi ţelurile ei. organul de aplicare poate ajunge însă şi la concluzia că textul normei juridice este mai larg. D)Poartă un caracter politic-doarece întreaga activitate de stat şi reglementare juridică după esenţa lor poartă acest caracter. care a fost folosit în redactarea ei). Aceasta este o fraudă de lege unde părţile încheie 2 contracte:unul public. Mai mult. fiscale şi a altor taxe şi impozite. -Profesională-este conştiinţa juridică a specialiştilor în drept. iluzii. Metoda sistematică Această metodă de interpretare nu se rezumă la examinarea normei juridice numai în contextul actului normativ în care este cuprinsă. ci asupra corectitudinii logice a desfăşurării argumentaţiei. modificarea frauduloasă a unor împrejurări de fapt pentru a determina aplicarea legii străine mai favorabile. poate să contribuie la modificarea şi chiar la abrogarea unor reglementări juridice învechite. ceea ce în matematică se numeşte "reducerea la absurd" şi implică efecţuarea a două operaţii: . care au fost respinse. pentru atingerea unor obiective politice. ar putea identifica. în interes material ori în alte interese personale. idei. socialpolitice. reprezentări. întrucît textul corespunde conţinutului normei. idei. Ea nu se pronunţă nemijlocit asupra valorii de adevăr şi. asupra coerenţei formale a gîndirii care stă la baza actului normativ. procesul de realizare şi de aplicare a dreptului în viaţă.argumentul "a fortiori" constă în aceea că raţiunea aplicării unei norme este şi mai putemică într-o altă ipoteză decît acea indicată expres în norma respectivă. 43 Interpretarea normelor juridice din punct de vedere al rezultatelor ei. persoanl sau prin mijlocitor. faţă de cerinţele legalităţii. Acest argument pleacă de la premise că în cazul noţiunilor contradictorii. în care este indicat un preţ mai mic. Drept exemplu poate servi reducerea intenţionată a preţului sau a cantităţii de marfă în materie comercială. Ea a fost edictată sau. Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazul normelor incomplete. B)Ea include în sine noţiuni. -elemente de comportament. etc. parte componentă a ei. deoarece ea reflectă viaţa socială. alte bunuri sau avantaje. Prin interpretarea în sistem a normei juridice. sau invers-ea este utilizată în mod ilegal. dar şi o stimă profundă faţă de drept. în special atunci cînd juriştii nu participă la acest proces. În acest fel. aparent. (Amendamentele.argumentul "ad . Precum şi atitudinea statului. orînduirea de stat existentă. exprimată în formă de drepturi sau anumite competenţe stabilite de către puterea publică cetăţenilor. C. Distingem următoarele reguli de principiu. despre conţinutul dreptului. Metoda istorică Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului adevărat şi deplin al normelor juridice. E. E)Această categorie atinge nu toate fenomenele existente în societate.presupunerea că teza (soluţia) contrară ar fi adevărată. în funcţie de aceste condiţii. Norma juridică are nu numai un conţinut.dovedirea falsităţii acesteia. -Ştiinţifică-se formează pe baza unor cunoştinţe. nee nos distinguere debemus. O asemenea conduită este reţinută în principiul: ubi lex non distinguit. spre exemplu. care nu poate fi îngrădit de nici o lege. ale altor persoane fizice sau juridice. iar ea la rîndul său serveşte drept călăuză în viaţa politică a statului. elemente şi structuri moderne ale aparatului de stat. care reflectă condiţiile obiective de existenţă ale acesteia. de referire şi în alb. convingerile. folosite mai frecvent în interpretarea logică: . şi altul secret. prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare şi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite. produs al creierului uman. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. C)Gîndire. sesizări. Aplicarea metodei istorice reclamă studiul izvoarelor documentare. sau dimpotrivă. definiţii. în materiadreptuluiinternaţional: înregistrarea unei nave sub un pavilion străin cu scopul de a eluda anumite norme referitoare la impozite. apărută pe baza procesului muncii. prin diverse artificii nepermise de lege. D)Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. mentalităţi ale unor colectivităţi umane. Ori. dar şi la principiile generale ale acelei ramuri sau diviziuni.etc. Conceptul. este un silogism. prin care este indicat preţul real. ea stabileşte că voinţa legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinzător în raport cu acela intervăzut în libertatea primară a normei în cauză. săvîrşită intenţionat de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public. în afară de cea oferită de el.argumentul "per . se va stabili dacă norma juridică reprezintă într-adevăr o expresie concretă (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezintă. litera sa. de aici. Diferenţa principală constă în aceea că. În ambele sale forme (extensivă şi restrictivă) interpretarea ne dovedeşte existenţa unei relative nepotriviri între textul normei juridice şi conţinutul său. Cu alte cuvinte norma interpretată s-ar putea dovedi a avea. într-un fel sau altul de latura juridică a societăţii. legităţi şi cercetări speciale ale realităţii social-juridice. economice sau morale specifice. amendamentele propuse etc. despre analiza juridică a comportamentului uman. emoţii. aceasta este raportată nu numai la alte norme juridice concrete aparţinînd aceleiaşi ramuri sau diviziuni a dreptului. proprie omului. C)Ea este o componentă a suprastructurii societăţii. Structura conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are următoarea structură: -Obişnuită-apare haotic. interpretarea poate fi: a) literală. denumit contraînscris. conduce la concluzii contrare legii. ci o unitate alcătuită din părţi interdependente. interpretarea istorică are în vedere realitatea dată în momentul edictării sau sancţionării normei juridice. În aceste cazuri se realizează o interpretare extensivă (interpretatio extensiva) sau o interpretaţie restrictivă (interpretatio restrictiva). formulare dovedită ca fiind prea largă. Prin această ultimă referire. În acest caz se spune că legea este limpede. care sunt legate de relaţia dintre spiritul legii şi litera legii. experienţei de viaţă persoanlă şi studiilor juridice. denumit contract simulant. precum şi psihologia socială a oamenilor. prin referire la sfera relaţiilor sociale pe care le vizează conţinutul reglementator al normei. dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice sau intentarea unor procese în justiţie cu scopul evident de a şicana persoana reclamată constituie exemple de exercitare abuzivă a dreptului referitor la accesul liber la justiţie. Un alt exemplu clasic la acest capitol este traficul de influenţă. în realitate. a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin. Abuzul de drept. concepţii. mai restrîns decît sfera relaţiilor sociale reglementate. b) Interpretarea extensivă lărgeşte conţinutul normei în raport cu formularea ei textuală. constă în stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. de rînd cu conştiinţa filosofică. a) Interpretarea literală ("ad literam sau interpretaţio declarativa") se realizează atunci cînd organul de aplicare constată că textul normei juridice coincide deplin conţinutului raporturilor sociale pe care le reglementează. simţuri. Metoda logică Metoda logică de interpretare constă în utilizarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumente pe care se sprijină pentru stabilirea înţelesului unei norme. organul de aplicare neavînd decît sarcina s-o aplice. sancţionată.absurdum". -Individuală-apare ca rezultat al influenţelor exercitate asupra individului de către existenţa socială şi de către existenţa individuală. o excepţie de la acest principiu. cum s-a mai arătat. fiindcă poate să redea nu numai starea de lucruri existentă. Necesitatea aplicării procedeelor sistematice de interpretare decurge din legătura indisolubilă. interpretarea normelor juridice este redusă la acest procedeu de interpretare. în scopul de a-l face să îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu. Metoda logică nu este o metodă adăugată celorlalte. Lui nu-i este îngăduit să facă distincţii acolo unde legea nu distinge. adică a normelor de trimitere.întotdeauna. . nici o normă de drept nu poate fi înţeleasă dacă este ruptă de celelalte norme: normele din partea specială a codurilor de normele şi principiile din partea generală a acestora. care se neagă una pe alta. B)faptul de a-şi da seama. normele ramurilor de drept de normele constituţionale etc. religioasă. dar numai acele care sunt legate. cît şi de cele ilicite. . cît şi în cea colectivă.argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate şi mai puţin). bunăstarea maselor. morală.neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor normei juridice.Conştiinţă socialăansamblu de reprezentări. din contra. în preambul. 44 Litera şi spiritul legii. pe cînd interpretarea teleologică are în vedere obiectivele urmărite de legiuitor. -elemente de ordin psihologic(psihologia juridică). Metoda teleologică sau după scop. doar una poate fi adevărată. tradiţii.a contrario" se bazează pe legea logică a terţiului exclus (terţium non datur). Aceasta se produce atunci cînd este încălcată litera legii. În urma interpretării normei juridice prin metodele amintite. sub influenţa condiţiilor concrete de viaţă. Ea cere ca norma să fie interpretată în intregul context al ramurii de drept căreia îi aparţine sau chiar a întregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv. pentru sine sau pentru o altă persoană. a interesului protejat. persoanelor juridice. În acest caz interpretul demonstrează că orice altă interpretare dată textului normei juridice. cu scopul de a evita plata integrală a taxelor vamale.etc. a profita de reglementări juridice mai favirabile. sistematică dintre elementele componente ale dreptului dintrun stat. ceea ce în logică poartă denuinirea de demonstraţie indirectă. "argumente".Ea presupune nu numai cunoaşterea legilor. unde e specificat că acesta poate fi exprimat prin: primirea sau extorcarea de bani. dispoziţia şi sancţiunea) dar şi finalitate sau scop.

Elementele psihologice includ: sentimentele. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept.bazele constituţionale ale statului.Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului. În procesul reglementării juridice nu se pune problema de a reglementa toate relaţiile sociale. pentru a se putea orienta în diverse relaţii sociale şi un comportament conform legii. Respectarea normelor juridice exprimă atitudinea cetătenilor. asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în societate. ea este asigurată de către stat. Caracterul strict determinat.De aceea trebuie făcută diferenţiere între cunoştinţe profesionale şi obişnuite. insuflare. motivele activităţii unor grupuri sociale determinate. nivelul conştiinţei sociale. religioasă. Ei trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile lor. Legalitatea. 3. reprezintă o anumită aşezare sau succesiune a acestora. politologii. Cuvîntul ordine. ca componenţă a ordinii sociale. probleme locative şi funciare. c-onsecinţele perioadei sovietice. reeducarea lor în spiritul respectării legilor. C) simţul responsabilităţii pentru urmările activităţii sale.cum ar trebui să fie dreptul în viitor. Conţinutul conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are drept conţinut ideile. legilor. criza legislativă şi mecanismul imperfect de punere în aplicare a legilor adoptate. imperfecţiunea -exercitării justiţiei. Aşadar. cît şi cultura juridică lasă de dorit. Garantarea din partea statului. 4. ale realităţii obiective prin prisma unor activităţi juridice. obiectul ei. pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă. Cauzele existenţei nihilismului juridic: rădăcinile istorice. La fel psihologia juridică exprimă atitudinea psihică a persoanei faţă de drept şi instituţiile juridice. avînd în vedere că libertatea unui individ trebuie să permită şi libertatea celorlalli indivizi în societate. Nihilismul juridic. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. -reprezentările despre drept. -Autoeducaţia-reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului necesare în orice domeniu de activitate.Sînt jurişti care nu cunosc toată materia normativă. precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori. Caracterul organizat. ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor juridice.etc. -faţă de organele de ocrotire a normelor de drept şi activitatea lor. Simţul convingerii în justeţeea legii. în ultimă instanţă.o direcţie a gîndirii politico-juridice. cînd este vorba de lucruri. Prin această cultură juridică include doar ceea ce este progresiv. Legalitatea şi oportunitatea. ordinea de drept este o stare a organizării şi aranjării efective a vieţii sociale. ordinea de drept înseamnă o rînduială. să-şi pună în valoare aptitudinile. m. caracteristice grupurilor sociale. ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman. 4. relaţii sociale reglementate prin aceste norme. dar importanta hotărîre o are elementul volitiv. Elementele psihologice şi ideologice servesc drept bază pentru elementele de3 comportament uman.Aceste elemente alcătuiesc alcătuiesc elementele ideologice şi cele psihologice care se intersectează cu poziţia volioţională a omului.etc. neparticiparea lor la viaţa politică şi juridică.La elaboarea ideologiei juridice participă juriştii. care se formează prin analiza ştiinţifică a dezvoltării politicojuridice a societăţii şi conţine o caracteristică conceptuală despre necesitatea reglementării juridice.valorizare-prin intermediul ei fenomenelor şi acţiunilor umane li se atribuie o anumită semnificaţie. slujire legii ca una dintre valorile supreme juridice. Ideologia juridică apare ca un proces de descoperire a conştiinţei teoretice de coordonare şi punere în concordanţă a diferitelor interese sociale prin atingerea compromisului social. neconcordanţa dintre noile şi vechile reglementări juridice.În orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie. caracteristice culturii juridice.atitudinile faţă de drept ale întregii societăţi. ce rezultată din atitudinea de respectare a legilor. Cultura juridică se află în strînsă legătură cu alte ramuri şi sfere ale culturii: socială. dar şi corectarea.Ea se realizează mai ales cu ajutorul elementului raţional. iar persoanele fizice şi juridice. justiţia. înseamnă că toate celelalte acte sînt subordonate legii. -metodele formării reprezentărilor-prin influenţă. Dreptul pozitiv. determinată prin poziţia parlamentului ca putere legislativă. a organelor de stat. Particularităţile ordinii de drept sunt: 1. cînd e cazul. Un alt moment important este pregătirea continuă a specialiştilor în domeniul dreptului. organele de stat. etc. drepturi şi obligaţii etc. reprezintă finalitatea reglementării juridice.Important e ca aceşti cetăţeni să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei. Prin psihologia juridică se realizează: -obiceiurile şi tradiţiile. legalitatea. -sistemul de drept în care au dominat metodele de comandă. o atmosferă de stimă faţă de drept şi formează conţinutul principal al psihologiei juridice. În fiecare zi la radio. Unitatea legalităţii nu exclude ci şi presupune cunoaşterea şi luarea în seamă a condiţiilor concrete. -de grup-cointeresarea membrilor grupului. convingeri caracteristice anumitor grupuri sociale.se referă motivele juridice ale comporatmentului. o aşezare a relaţiilor sociale în baza normelor juridice. Starea de ordine în desfăşurarea raporturilor sociale. procuratura. influenţă reciprocă. În cazul violării legii. unor reguli.Se organizează întîlniri la locul de trai. de muncă.Ideologia juridică se formează sub influenţa nemijlocită a politicii statului. tradiţii. Principiul libertăţii individuale permite cetăţeanului în statul de drept să-şi exercite capacităţile sale creatoare. problema criminalităţii minorilor. care se manifestă atunci cînd create legi noi. în asigurarea unei înalte organizări şi ordini de drept a societăţii. psihologia socială. ci numai în ansamblu. 2. care au fost formulate în diferite grupuri sociale sub influenţa atitudinii lor psihice faţă de drept. cerinţele şi garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept a) Conceptul legatităţii Respectarea normelor de drept constituie o condiţie necesară pentru realizarea prevederilor dreptului. trebuie să respecţi legile în vigoare şi să lupţi loial pentru altele noi mai bune. caracterul represiv al legislaţiei. de reglare a conduitei umane.Ideile ştiinţifice şi concepţiile ideologice promovate la nivelul întregii societăţi influenţează asupra procesului de elaborare şi de realizare a dreptului. dispoziţia internă şi pregătirea de a acţiona. implică respectarea Constituţiei. Unitatea legalitaţii derivă în ultimă instanţă din unitatea şi unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran. Şi cultura juridică poate fi divizată în: -Individuală. pentru comportamentul personal. La elementele de comportament. b) Cerinţele fundamentale ale legalităţii: 1. etc. să le dea forma juridică prevăzută de lege. ci ceea ce este interzis să facă. că legea nu este subordonată nici unui act normativ (în afară de subordonarea legilor ordinare faţă de Constituţie). atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. B)Om de cultură-persoană cu un nivel intelectual ridicat. Se vor avea în vedere numai acele relaţii sociale ce necesită o anumită intervenţie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea socială. de puterea cu care creează efecte obligatorii unele în raport cu altele. obiecte. Principiul legalităţii în activitatea de elaborare a dreptului . O cerinţa fundamentală a legalităţii în activitatea normativa este respectarea ierarhiei actelor normative. în condiţii date este sau nu oportună. calitative şi efective. menite să asigure egalitatea în faţa legii. în temeinicia ordinii de drept. sentimentele.emoţiile.. Psihologia juridică are o importanţă mai mare la nivelul conştiinţei juridice individuale. Corolarul legalităţii în statul de drept îl reprezintă respectarea drepturilor omului instituţie juridică centrală. Legalitatea se defineşte ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte. Orice ordine privind relaţiile sociale. în special respectarea supremaţiei legii. să aplice legile şi celelalte acte normative ori individuale. şi.etc. autoapricierea ei. cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni.care neagă valoarea socială şi personală a dreptului şi care îl consideră ca o metodă mai inferioară de reglementare a relaţiilor sociale. cît şi atunci cînd legile sînt aplicate relaţiilor vii dintre oameni în corespundere cu sensul lor adevărat şi cu conştiinţa juridică. deoarece ea înglobează nu numai elementele social-psihologice. Educaţia juridică. care priveşte persoanele fizice şi juridice. a legilor dar şi a actelor normative subordonate legii precum şi a actelor concrete de aplicare. pentru: A) cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale. -particularităţile psihologice.măsurile ce trebuie luate pentru cel care încalcă normele de drept. -practica juridică-are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor de stat competente. etc. aprecierea faptului dacă aplicarea unui act normativ. cît şi pentru societate. constituţiile şi alte acte normative cu caracter democratic purtau un caracter doar declarativ şi nu reaol.instruirea juridică a individului. În societatea noastră atît educaţia juridică. iar ideologia influenţează asupra formării psihologiei. . politică. Cu alte cuvinte. cît şi practicieni în diverse probleme. în interacţiune.Cauzele de bază ale existenţei nihilismului juridic. că ea nu poate fi modificată sau abrogată decît printr-o altă lege. etc 47 Conceptul. ci urmăresc. adică anumite deprinderi. Funcţiile conştiinţei juridice: -Funcţia de cunoaştere-cunoaşterea şi înţelegerea elementelor vieţii sociale. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul poate să facă. faţă de persoanele care le-au încălcat se aplică sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. Unitatea legalităţii constă în faptul că legea este şi trebuie să fie aceeaşi pe întreg teritoriul statului şi pentru toate subiectele de drept. -agitaţia juridică-se realizează prin diferite mijloace. principiul legalităţii nu poate fi opus principiului oportunităţii legii. a altor organe sociale faţă de actele normative. ai colectivului. urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică. economiştii.În calitate de categorie juridică ea este mai largă. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către organele statului. să respecte procedura de elaborare a actelor normative. 3. drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. Supremaţia legii faţă de celelalte acte normative.În dependenţă de ea se stabileşte şi răspunderea juridică. viaţa socială este condiţionată de următorii factori de bază: norme sociale. Subiectele legalitătii sînt pesoanele fizice precum şi persoanele juridice (organe de stat. care include următoarele elemente: -interesul public. această odine este stabilită şi reglementată de către normele juridice. formează subiectele legalităţii. 5. d. intoleranţa faţă de faptele ilicite creează o înaltă dispoziţie psihologică. echitatea.Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu doar pedepsirea persoanelor. valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standart de comportament. Legalitatea este şi o îndatorire fundamentală de natură constituţională. de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei funcţii contibuie toate elementele. 2. actele normative secrete şi semisecrete. prin care o bună parte din membrii societăţii erau lipsiţii total sau parţial. adică posibilitatea aprecierii critice a comportamentului personalităţii.atitudinea celorlalţi oameni faţă de drept. care include o înaltă conştiinţă juridică. cu specialişti teoreticieni. Prezintă o importanţă deosebită respectarea legii de către organele forţei publice (armata.activitatea normativă . 2. conform unui plan. De noţiunea legalităţii este strîns legată noţiunea de ordine de drept (ordine juridică). iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative. posibilitatea de a folosi dreptul. Aspectele care influenţează nivelul culturii sînt: -instruirea juridică-este nevoie de cunoştinţe juridice. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea prevederilor care fixează măsurile principale. trebuie să te eliberezi lăuntric prin obligaţia personală benevolă şi să cauţi libertatea numai prin lege. Definiţie:Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică.Principiul unităţii. care prin convingere să-şi creeze deprinderea de a respecta legea. de drepturi şi obligaţii. care i-au în consideraţie condiţiile concret istorice ale vieţii sociale. 2. cît şi cel afectiv. Pe baza elementelor psihologice se formează acele ideologice. precum şi despre principalele fenomene juridice(dreptul.cere organelor statului ce emit acte normative să nu-şi depăşească competenţa. care este cu adevărat utilă atît pentru individ. Toate acestea nu reprezintă un scop în sine. televiziune. culturale ş. B) însuşirile calităţilor profesionale. conformitatea comportării oamenilor ce întră în aceste relaţii cu prevederile normelor. şi ale unui anumit grup social. emoţiile. principiul supremaţiei legii ca formă a legalităţii. -faţă de comportamentul juridic al celor din jur şi obiectivele activităţii lor. obligate să respecte aceste norme. Caracterul sistemic. probleme cum ar fi:problema privatizării. atît elementul raţional. a dreptului. exprimînd suveranitatea poporului. 46. constituie o condiţie pentru existenţa legalităţii. în presă. Termenul cultură are mai multe semnificaţii şi anume: A) totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. a. în jurul căreia gravitează toate celelalte instituţii juridice. Regulile de funcţionare a conştiinţei juridice: 1. Prin legalitate se înţelege respectarea întocmai a Constituţiei. în rezultatele muncii comune.Conceptul de cultură şi educaţie juridică. Principiile ordinii legale: 1. de organismele sociale în general precum şi de către cetăţeni. pentru crearea ordinii de drept. care rezultă din locul lor în structura societăţii.este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii. 3. repartizarea puterii. dispoziţiile legate cu dreptul. Ierarhia actelor normative este determinată de forţa lor juridică. se mai numeşte legalitate. modul de organizare şi desfăsurare a activităţii de stat. 3. voliţiunile cu privire la:dreptul în vigoare într-o anumită societate la un moment dat. în formarea culturii generale a omului. Democratismul subiectului de drept îşi află determinarea şi în unitatea şi unicitatea legalităţii. a particularităţilor locale pentru o mai bună aplicare a normelor juridice. normele juridice ce trebuie respectate. Într-un stat de drept aceste norme juridice. alte organisme sociale) care trebuie să aibă o conduită conformă cu prevederile legale. rolul inferior al instanţelor judecătoreşti şi în general al dreptului. trebuie să fie emanaţia democratică a voinţei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite. -Funcţia normativă. ale statului în conducerea vieţii economice.Se fac emisiuni privind cele mai stridente teme. -Funcţia de apreciere. fixate în sarcinile statului. oamenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectat în societate. -simţurile.). Conţinutul conştiinţei juridice include 4 tipuri de relaţii de apreciere: -faţă de drept şi legislaţie. obiect al legalităţii. Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat. poliţia). C)Cultură fizicădezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică. Caracterul stabil 6.ideologia juridică. care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. Acestea conţin trăiri emoţionale referitor la fenomenele juridice. conştiinţa juridică are un caracter creativ. politice. celorlalte acte normative şi a actelor juridice concrete date în baza lor.

5. morale. Dacă răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere. respectiv. daunele societăţii sau unui individ. dacă ele au fost nesocotite.De toate acestea răspund organele:procuraturii. mai promptă şi mai eficace.infracţiuni de pericol. A doua condiţie vizează capacitatea ei de a acţiona ca fiinţă liberă. Fapta (conduita) ilicită. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al răspunderii jnridice. neîngăduită de lege. o sarcină. O primă condiţie pentru a fi subiect al răspunderii juridice este ca persoana fizică să aibă capacitate de răspundere. este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii sale (acţiunea sau inacţiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). politică. sancţiunea juridică constituie obiectul ei. Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta ilicită săvîrşită de ea. 4. care asigură ordinea de drept promovînd legalitatea. Răspunderea derivă din sancţiunea pe care legislatorul o prevede în conţinutul normei. Încălcarea legii atrage răspunderea juridică numai dacă autorul ei a acţionat cu vinovăţie. difiniţie care poate fi. pe lîngă aprecierea socială (din partea unui colectiv a opiniei publice). 2. Pentru a înlesni înţelegerea conceptului de răspundere juridică este necesar să amintim că ea a fost definită de foarte mulţi autori prin referire.dol (intenţia). neachitarea unei datorii în termenul prevăzut. face parte tentativa. adică atingerea valorilor apărate de stat. relaţiile patrimoniale.Garanţii politice-Suveranitatea şi independenţa poporului. Organul de stat împutemicit să stabilească forma de răspundere trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală. Răspunderea juridică se distinge de celelalte forme de răspundere socială prin faptul că vizează obligaţia de a da seama pentru încălcarea normei de drept. 3. drepturile şi libertăţile cetăţenilor. încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. Importanţa rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este acelaşi în toate ramurile de drept. în dreptul civil răspunderea juridică survine numai atunci cînd s-a produs rezultatul ilicit. Răspunderea juridică este o formă specifică a răspunderii sociale. ca un sistem coerent. Termenul "răspundere". este asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. disciplina de stat presupune ca personalul să execute exact atribuţiile sale de serviciu. combaterea faptelor ilicite.imprudenţa. fapte care au fost săvîrşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu serviciul. Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea. pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileşte comiterea faptei. se încheie un act fără şă se respecte condiţiile legii.instanţele judecătoreşti. dar s-a creat un pericol al producerii lui. apărarea drepturilor cetăţenilor. . stimulează atitudinea de respectare a legii. Acţiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. etc. 3. speră în mod uşuratic să nu se producă (este vorba de imprudenţă). Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie să le rezolve poporul republicii noastre determină creşterea importanţei respectării normelor juridice şi a asigurării acesteia.Garanţii ideologice-cetăţenii statului sunt patrioţi şi respectă legile statului. implicit prin mijloace juridice. să lupte împotriva tergiversărilor şi birocratismului. Prin natura sa de subiect colectiv. calomnia) .sînt apărate interesele societăţii. Dacă ultimele două conferă persoanei calitatea de subiecte de drept şi. rolul sporit al întregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat. organele afacerilor interne. Rezultatul. juridică. 4. După natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun. Prin conduită ilicită se înţelege o acţiune sau inacţiune care contravine normei juridice. instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept. . Legalitatea şi disciplina de stat. Dolul este direct sau propriuzis. fapte care stau sub controlul conştiinţei sale. Viaţa socială nu poate să existe fără răspundere. Subiecte ale răspunderii juridice sînt atît persoane fizice. 1. Răspunderea socială care cuprinde întreaga sferă a realizării normelor ia forma răspunderii politice. culpa nu desemnează o anumită formă a vinovăţiei. În dreptul penal şi administrativ. Se mai distinge şi categoria infracţiunilor de punere în primejdie (conducerea unui automobil în stare de ebrietate). Răspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun.etc. elementele necesare care caracterizează producerea acţiunii şi să înlăture elementele accidentale. Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudiciu. activitatea politică. iar un asemenea conducător fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legii etc. Fapta (conduita) ilicită. Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvîrşirea cu vinovăţie a unei fapte antisociale. dacă din punct de vedere psihologic se manifestă ca o persoană normală. astfel cum este utilizat în drept. politice. Garanţii speciale: -Garanţii organizatorice-măsuri cu caracter organizatoric care permit consolidarea legalităţii. Vinovăţia (numită şi culpă sau vină). avem de a face cu intenţia directă. dintre astfel de fapte ilicite. Ordinea legală este rezultatul final al legalităţii. dar şi masele largi de oameni. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială. întărirea disciplinei de stat creează condiţiile necesare unei respectări stricte a normelor juridice. prezintă o deosebită importanţă ca element dovedit pentru faptul ilicit. Inacţiunea este abţinerea de la o acţiune pe care persoana este obligată prin lege să o îndeplinească. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere morală. (De exemplu. civile etc. deşi trebuia să le prevadă (este vorba de neglijenţă).Doar prin intermediul normelor juridice sint reglementate cele mai importante laturi ale vieţii sociale:economia. participarea largă a diferitor partide şi mişcări politice la soluţionarea chestiunilor de stat şi obşteşti. decesul sau vătămarea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept sunt generale şi speciale: Garanţiile generale: 1. caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede urmările faptei sale. Tot în dreptul penal. care este un element necesar. ca un raport de constrîngere. onoarea şi integritatea corporală a unui alt om). 2.neglijenţa. şi nu numai ca obligaţie de a suporta sancţiunea sau şi de a raporta prejudiciul. Dolul presupune întotdeauna intenţia de a păgubi.). deoarece face posibilă stabilirea sancţiunii. un om atentează la cinstea. dacă autorul prejudiciului a prevăzut urmările faptei sale ilicite. reţinînd circumstanţele exacte ale cauzei. Acest verb înseamnă a răspunde dar în acelaşi timp şi a plăti o îndatorire. Dolul direct are înţelesul dorinţei de al păgubi pe altul.Garanţii economice-sistemul economic de piaţă care are ca bază proprietatea publică şi privată. condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întîrzie efectul. să păstreze secretul de serviciu etc. Conduita ilicită se produce prin acţiune sau inacţiune. Terminologia folosită mai sus a fost consacrată în dreptul penal. de aceea sau creat normele morale. Conduita ilicită prezintă în forme şi intensitate diferită un pericol social. sînt condiţii pozitive. în conformitate cu legea. 2. iar cele lipsite de astfel de urmări (insulta. În dreptul penal. legea obligă conducătorul auto eare accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate de spital. aceste garanţii operează cumulativ. În situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei. Aceasta reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a da seama în faţa organelor jurisdicţionale pentru faptele ei ilicite. Aprecierea conduitei constă în confruntarea ei cu modelul de conduită stabilit de diferite categorii de norme existente în societate (morale. Astfel răspunderea juridică a fost.permanent îşi ridică nivelul cultural şi intelectual.Acţiunea. 4. abaterea disciplinară. În dreptul civil intenţia este denumită "dol". posibilitatea de a-şi exercita direct aceste drepturi. în funcţie de gradul de vinovăţie al autorului faptei ilicite. 5. Această cerinţă a legalităţii. mişcarea lui voluntară către un scop anumit. cea din urmă şi anume existenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică. cu alte cuvinte. Spre deosebire de sancţiunile morale. Răspunderea juridică constituie cadrul juridic de realizare a sancţiunilor juridice. stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. În dreptul civil. problemele căsătoriei şi familiei. Disciplina de stat impune. Formele vinovăţiei sînt intenţia şi culpa. contravenţia. de pildă definită. Sancţiuneă nu vizeaza decît un aspect al răspunderii reacţia societătii. în numele oportunităţii nu se admite un act ilegal. Prezentă în toate ramurile dreptului. credem. pentru ca pe această bază să se stabilească cum să fie aplicat acest act excluzînd formalismul în aplicarea dreptului. să execute rapid şi exact ordinile şi dispoziţiile superiorilor săi.creşterea permanentă a bunăstării materiale a maselor. atingerea onoarei şi demnităţii unei persoane). îndeosebi în cazul faptelor materiale. să agraveze sau să atenueze urmările. fie că sînt generale (cum ar fi natura democratică a societăţii) sau speciale (de exemplu. cea dintîi (capacitatea de a răspunde) atribuie subiecţiilor de drepturi calitatea de subiecţi pasivi ai răspunderii juridice. avînd şi un caracter obligatoriu. suveranitatea şi independenţa poporului. 1. ci solicită asigurarea condiţiilor realizării lor practice şi îndeosebi apărarea lor eficientă. Vinovaţia este o altă condiţie (o condiţie subiectivă) a răspunderii juridice. O cerinţă fundamentală a legalităţii destinată deopotrivă organelor de stat. Acestea constau în factorii care asigură respectarea tuturor actelor normative creînd totodată condiţiile prevenirii şi înlăturării faptelor ilegale. politice. care are ca obiect sahcţiunea juridică. este o altă condiţie a răspunderii juridice. Omul trăieşte în societate. prin aplicarea sancţiunilor juridice. cele de natură economică) sau subiective (vizînd calitatea conştiinţei juridice a individului).Garanţii sociale-la întărirea legalităţii participă nu doar organele de stat. Deci inacţiunea poate fi considerată ilicită numai atunci cînd această persoană avea obligaţia juridică să acţioneze într-un anumit fel şi ea nu a acţionat ca atare. legea stabileşte în anumite cazuri răspunderea juridică chiar dacă rezultatul vătămător nu sa produs. Gradul de pericol social delimitează formele răspunderii juridice: penale. deşi cunoştea semnificaţia lor socială negativă şi a vrut ca aceste urmări să se producă. Conduita umană se manifestă prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei. Fie că sînt obiective (de exemplu. O cerinţă de bază a legalităţii este asigurarea disciplinei de stat. deşi cunoaşte exigentele legii şi valorile apărate de ea. precum şi faţă de urmările acestei fapte. Pe lîngă această cerinţă. organele securităţii statului. nerespectarea normelor sociale provoacă consecinţe negative. nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constituţie şi legi. ci vinovăţia cu toate formele ei. Subiectul răspunderii juridice. tîlhăria. se nasc ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrîngerii de stat.democratizarea sistemului politic în întregime. de aici decurge şi necesitatea întăririi şi asigurării tot mai eficiente a legalităţii. admimstrative. De exemplu. respectarea legilor şi a altor acte normative care reglernentează activitatea personalului încadrat în muncă şi stabileşte obligaţiile lor de serviciu. Formele culpei civile (vinovăţia în dreptul civil) sînt denumite: . c).). juridice etc. Rezultatul conduitei ilicite. organizaţii obşteşti(ONG-uri). iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă. sancţiunea juridică este mai gravă. fără rezultate concrete vătămătoare. Temeiul răspunderii juridice şi condiţiile 48. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui. Dar. religioase. principiul oportunităţii presupune stricta respectare a legalităţii. Legalitatea rezultă din garanţiile sale. Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător. este derivat din verbul latin "respondere". Un act nu poate fi oportun dacă nu este pe deplin legal. religioase. deşi răspunderea juridică şi sancţiunea pot fi considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social. Conceptul şi definiţia răspunderii juridice. considerată admisibilă Pentru angajarea răspunderi juridice trebuie să existe o seamă de condiţii: 1. cît şi persoana juridică. Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. Sau răspunderea juridică a fost definită ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care. faptul ilicit cu urmări materiale (omorul. acceptată. cineva preferează înjurii la adresa unei persoane. ele nu se confundă ci reprezintă două noţiuni diferite. pentru că ea se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din toate variantele posibile. la raportul juridic. sustragerea de la executarea serviciului militar obligatoriu. este voinţa conştientă.Principiul oportunităţii (cerinţa) impune studierea atentă a particularităţilor şi împrejurărilor în care urmează să se aplice actul normativ. realizată de organe de stat cu atribuţii bine determinate. religioasă. Conduita ilicită este o primă condiţie. Legătura cauzală între faptă şi rezultat. furtul) constituie aşa-numitele infracţiuni de rezultat. ai raportului juridic de constrîngere. Astfel. iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale. răspunderea şi sancţiunea sînt două faţete ale aceluiaşi fenomen social. pentru menţinerea echilibrului în societate.etc. Stabilirea concretă a răspunderii juridice presupune. (De exemplu. organizaţiilor obşteşti ci cetăţenilor. precum şi prevenirea şi înlăturarea tuturor încălcărilor de drept constituie garanţiile legalităţii. juridice. exteriorizată a omului. deşi caracterul ilicit al unei conduite este strîns legat de rezultatul ei vătămător. o constatare oficială. Subiectul răspunderii juridice este persoana faţă de care se exercită constrîngerea de stat prin aplicarea de sancţiuni juridice. atît pentru ceilalţi cît şi pentru societate în general. prejudiciul. iar această conduită este apreciată în mod negativ. sau prevăzîndu-le. care exprimă voinţa poporului. persoana juridică răspunde numai sub formă civilă sau administrativă.cointeresarea maselor în rezultatele muncii lor. Nu poate fi disciplinat un funcţionar care nu îndeplineşte prevederile legale. este negativă. Distincţia dintre intenţie şi culpă are în dreptul penal importanţă practică. Ansamblul condiţiilor obiective şi subiective care asigură respectarea strictă a legilor şi a tuturor actelor normative bazate pe lege. Rezultatele conduitei ilicite vizează consecinţele săvîrşirii ei. Sancţionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi acţionat liber în încălcarea ordinii de drept. deci are o conduită ilicită exprimată printr-o acţiune.Răspunderea juridică parte integrantă a răspunderii sociale. într-o formă sau alta. Ca formă specifică a capacităţii juridice capacitatea de a răspunde se deosebeşte de capacitatea de folosinţă şi de aceea de exerciţiu. 50.Societatea are nevoie de ordine de securitate şi de justiţie. Legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultat. dar nu suficient al răspunderii. La rîndul ei. Răspunderea socială este o categorie mai largă. -Garanţii juridice-mijloace juridice cu ajutorul cărora se duce lupta contra infracţiunilor şi se restabileşte legalitatea şi ordinea legală. anume ea este scopul reglementării juridice. Fapta ilicită constă într-o comportare nepermisă. în primul rînd. intenţia este indirectă. infracţiunea. 3. răspunderea penală ori cea disciplinară sînt operante numai în cazul persoanelor fizice. 5. În timp ce primele cinci condiţii. . controlul de stat) etc. 4. Aşa cum subliniem.

răspunderea Preşedintelui Republicii Moldova. 53. Principiul legalităţii răspunderii juridice. Principial raspunderii pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Răspunderea reparatorie vizează anularea consecinţelor prejudenciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea făptuitorului la acţiunea de a da sau a face în beneficiul păgubitorului. aplicată în vederea restabilirii ordinii de drept.cînd fapta are loc datorită unor împrejurări străine şi neaşteptate. În esenţă. în limitele cîştigului mediu lunar sau ale salariatului de funcţie pentru trei luni. Tărăgănarea răspunderii poate provoca o neîncredere în capacitatea statului de a lua măsurile respective faţă de răufăcători. ci prin săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daună). . După acest principiu nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta sa. îndreptat împotriva sa. Iresponsabilitatea. iar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile şi inacţiunile sale de a le dirija. nu conduce cu acţiunile ori inacţiunile sale. Fapte ilicite civile care constau în neîndeplinirea unor obligaţii ce derivă din contract. în repararea prejudiţiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite. 12. acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe sancţiuni care prin natura lor sînt identice. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social. Acestea sunt: 1. organizaţii. Discilpinară. Constituţională. scop. Formele de sancţionare în cazul săvîrşirii infracţiunii pot fi privarea de libertate. nici o persoană nu poate răspunde pentru fapta ilicită a altuia. reţinerea eliberării carnetului de muncă. Acest principiu necesită o corectă alegere a normei juridice sub a cărei incidenţă intră fapta ilicită. de a-i aplica sancţiunea prevazută de legea penală şi de al constrînge să o execute. 3. care pot fi împărţite în două categorii: 1.Răspunderea deplină-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material în volum integral. Principiul operativităţii răspunderii juridice-aplicarea sancţiunii reprezintă reacţia societăţii prin forţa de constrîngere a statului faţă de faptele ilicite. cînd în funcţie de situaţie. nişte idei călăuzitoare. Familială. c)Răspunderea administrativă. D. . retrogradări. Asemenea fapte se cheamă abateri şi se sancţionează cu: mustrare. 5. De aici distingem în dreptul civil răspunderea cu caracter reparator (sancţiuni reparatorii). deoarece. Se consideră că aplică legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea. Legitima apărare. tot aici. este necesar ca autorul sau o altă persoană să fie ameninţată cu un pericol grav care nu poate fi înlăturat. Persoana poate fi trasă la răspundere numai în cazul că i-a fost dovedită vinovăţia. Starea de extremă necesitate-este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa. reprezintă sancţiuni cumulative care se aplică în cadrul răspunderii juridice penale). dar cu un pericol social mai redus în raport cu infracţiunea se numeşte contravenţie. Patrimoniaşlă a membrilor cooperatori. Procedura contravenţională:noţiune.răspunderea penală. 52 Caracteristicile răspunderii juridice principiilor Răspunderea juridică. Administrativă. . o singura răspundere. comune pentru toate formele de răspundere juridică. din intenţie. Există şi răspundere materială a unităţii faţă de salariat. militare etc. material şi real. . Legitima apărare-în stare de legitimă apărare se află persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. În principiu. Formele răspunderii juridice. Penală. 4.Răsp.decăderea din drepturile părinteşti. Principiul justiţiei sancţiunii înseamnă totdeauna individualizarea corectă şi aplicarea adecvată a sancţiunilor prescrise de norma de drept. ştie sau trebuie să ştie care sunt consecinţele negative nu are importanţă.răspunderea civilă.Răsp. nu o încalcă nici aplicarea sancţiunilor cumulative în cadrul aceleeaşi forme de răspundere juridică (de exemplu: închisoarea şi amenda. există şi principii care sînt proprii unei anumite forme de răspundere. toxică. confiscare etc. 2. Eroare de fapt. Cauzele care exclud şi cauzele care înlătură răspunderea juridică Există anumite împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de amenunţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere. . ci doar constrîngerea căreia nu i-a putut rezista. 8. a activităţii didactice.. Nu va fi trasă la răspundere nici persoana care la momentul săvîrşirii faptei ilicite se afla în stare de responsabilitate. Se aplică asemenea răspundere pentru: prejudiciul cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică. Forţa majoră. apare în urma încălcării normelor dreptului administrativ. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privaţiune de libertate). Aplicarea acestui principiu implică tragerea la răspundere la timpul potrivit.Imprudenţa înseamnă prevederea rezultatului păgubitor al faptei ilicite cît şi speranţa uşuratică. b) Răspunderea penala survine în urma încălcării dreptului penal. Dacă aplicarea sancţiunilor. stabilirea naturii juridice a răspunderii în fiecare caz concret priveşte calificarea juridică a situaţiei de fapt. dispune de un şir de principii.Răspunderea limitată-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material cauzat de el. Principiul prezumţiei de nevinovăţie în stabilirea răspanderii juridice. interzicerea unor drepturi. ce conţin anumite reguli de implimentare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. Starea de extremă necesitate. C. Un moment important este ca persoana să nu întreacă limitele legitimei apărări. ca şi principiile generale ale dreptului joacă un rol călăuzitor pentru instituţia de răspundere juridică. societăţi sau instituţii de către propriul personal sau membrii acestora. o singură încălcare a normei de drept nu trebuie să determine decît o singură sancţiune juridică. denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc.Răsp. Scopul tragerii la răspundere civilă constă. Principiul celebrităţii tragerii la răspundere juridica.Răsp. . neîntemeiată de preîntîmpinare a rezultatului păgubitor. dacă o persoană a fost acuzată pe nedrept. Esenţa acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor răspunderii juridice. a altei persoane ori un interes public de la un pericol emitent care nu poate fi înlăturat altfel. atunci nu se mai obţin efectele dorite nici în raport cu persoana ce a încălcat legea. reduceri de salarii. realizată prin forţa de constrîngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine. şi din cauza unor boli psihice cronice. 54. . Reţinerea infractorului-Nu constituie o faptă ilicită acţiunea persoanei. clasificare făcută de Nicolae Popa: . a deputaţilor. Recuperarea prejudiciului depinde de modalitatea de răspundere materială. Principiul răspunderii personale care cere ca răspunderea juridică să fie strict legată de persoana care a produs fapta ilicită. instituţii. În afară de principiile generale ale răspunderii juridice. Cînd e vorba de o constrîngere psihică. Constrîngerea fizică sau psihică-Nu orice constrînjere exclude responsabilitatea persoanei. Aceste fapte ilicite constituie temeiul răspunderii contractuale. răspunderea reiese şi din fapta altuia ori din acea produsă în comun cu altul. Chiar şi atunci. a unei tulburări psihice temporare sau patologice. G. nu poate să-şi dea seama de consecinţele faptelor pe care le săvîrşeşte. . din neglijenţă sau imprudenţă. narcotică. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii. confiscări etc. pagube produse din vina şi în cadrul activităţii profesionale. 7. antrenează răspunderea materială. Fapta săvîrşită cu vinovăţie. Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infracţiune îl constituie pericolul social pe care îl prezintă. Comercială. răspunderea este stabilită de organele administraţiei de stat sau de judecată.care se aplică pentru concedierea neligitimă din muncă. Materială. vîrsta fragedă. Reţinerea infractorului. în forma legalităţii incriminării şi sancţionării "Nullum crimen sine lege" şi "Nulla poena sine lege”este valabil pentru toate formele răspunderii juridice.Răsp. g) Răspunderea materială-este un model de răspundere reglementat de normele dreptului muncii pentru comiterea unui prejudiciu material cauzat prin comportarea ilicită de către o parte a raportului juridic de muncă celeilalte părţi în procesul de muncă la întreprinderi. amenda penală. săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.Răsp. Pagubele provocate unei organizaţii. f) Răspunderea familială. Alţi autori consideră că răspunderea juridică se clasifică în: . ea se circumscrie numai pentru ceea ce a săvîrşit autorul. raport ce se stabileşte între stat şi infractor. care cuprind o sferă vastă de fapte ilicite civile.o singură violare a normei. al altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav dreptul celui atacat sau interesul public. dar mai ales practică. Realizarea funcţiei fireşti de protecţie administrative-juridică a valorilor sociale prin intermediul normei materiale de drept . E. Cu toate că acest principiu este formulat în materia dreptului penal. a) Răspunderea civilă survine în urma încălcărilor normelor dreptului civil. Riscul nu este întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul provocării unui dezastru ecologic sau social. Civilă. reprezintă răspunderea disciplinară. Conform acestui principiu se presupune că ceva fără să fi fost dovedit există cu adevărat. -răspunderea disciplinară. nici cu societatea. . F. Eroare de fapt. . în momentul săvîrşirii ei. de interes major atît pentru individ. alienaţie mintală. în condiţiile în care există posibilitatea şi obligaţia prevederii. încălcarea de către unitate a dreptului salariatului la ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii personale. suspendări din funcţie. Neglijenţa înseamnă neprevederea rezultatului păgubitor. Riscul întemeiat-Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. valabile pentru toate aceste forme. avertisment. în afară de formele concrete pe care le cunoaşte. Cumulul difentor forme de raspundere juridică faţă de aceeaşi persoană şi cu privire la aceeaşi faptă nu încalcă această regulă. Problema dacă persoana respectivă este vinovată cu sau fără intenţie. Riscul întemeiat. încălcarea îndatoririlor profesionale de către acele persoane cărora le revin anumite atribuţii şi obligaţii în cadrul producţiei. sarcini Procedura contravenţională cuprinde totaliatea normelor juridice procesuale. amenda sau închisoarea şi confiscarea averii. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fără stabilirea răspunderii juridice care îi revine. decît dacă este vinovat şi numai în limitele vinovăţiei sale. fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. . Fapte ilicite civile. B. Desconsiderarea conduitei prescrise şi alegerea conduitei care nu ţine cont de interesul şi valorile ocrotite de lege atrag răspunderea juridică. Aceste principii vor fi elucidate în cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului. I. Principiul răspunderii personale implică şi regula că autoul faptei ilicite nu poate fi sancţionat decît o singura dată pentru aceeaşi faptă (non bis in idem). 6. amendă. salariatul a cauzat prejudiciu angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. De asemenea. Orice răspundere juridică are un temei.Principiul . destituirea din funcţie. În cazul contravenţiilor. de regulă. pentru trecerea timpului să nu mai existe posibilitatea tragerii la răspundere. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi a se supune sancţiunii. integritatea corporală. care poate fi limitată şi totală. Principiul justiţiei sancţiunii. al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a atrage la răspundere pe infractor. un fundament. e)Răspunderea constituţionalărăspunderea Guvernului în faţa Parlamentului. imediat.răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituţională a Parlamentului). sau sănătatea sa. care nu sînt legate de obligaţii contractuale. dispare şi efectul educativ al răspunderii juridice. născut ca urmare a săvîrşirii acţiunii. 2. transfer disciplinar. ca fază a aplicării dreptului. d) Răspunderea disciplinară. indiferent de particularităţile fiecăreia dintre ele. Răspunderea reparatorie este şi materială. pentru a se evita situaţia că. H.Răsp. De respectarea acestui principiu depinde şi efectul educativ al răspunderii juridice. o daună unei persoane).Răsp. Răspunderea penală este definită ca un raport juridic de constrîngere. Forţa majoră. sau principiul proporţionalizării sancţiunii în raport cu gravitatea faptei. etc.autorul nu cunoaşte anumite împrejurări de care depinde caracterul ilicit al faptei. -răspunderea administrativă. Criteriile de clasificare a formelor răspunderii juridice în doctrina contemporană Compararea şi delimitarea formelor răspunderii juridice prezintă importanţă teoretică. săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept.Răsp. De aceea există mai multe feluri (forme) de răspundere juridică. A. cît şi pentru societate. care se numesc infracţiuni. Constrîngerea fizică sau psihică. Iresponsabilitatea-starea psihică a unei persoane care nu înţelege. care pot aplica sancţiuni administrative: avertisment. Principiile răspunderii juridice. . Nu este în stare de extremă necesiatate persoana care în momentul săvîrşirii faptei îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Noi susţinem că procedura de executare a deciziilor cu privire la sancţionarea contravenţională este cuprinsă de procedura cu privire la contravenţiile administrative. II Obiectul sesizării: Obiectul sesizării-actele administrative cu caracter normativ şi individual. motivimpulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi pe cale de consecinţă punerea în aplicare a deciziei. 4) stabilirae cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea contravenţiilor.atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele acesteia. procedura cu privire la contravenţii administrative. a organelor special împuternicite de a soluţiona cazurile cu privire la contravenţiile administrative. dacă ea n-a fost pusă în executare timp de 3 luni din ziua pronunţării. timpul. În sensul de sistem de instanţe specializate contenciosul administrative presupune acel mechanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-un drept al său legitim. activitatea executivă a organelor abilitate. prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al contravenţiei. în temeiul căreia acesta este în măsură. născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. în vederea valorificării unui interes personal direct. prin acte de executare. putem deosebi următoarele particularităţi: 1) procedura contravenţională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conţin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. de soluţionare a abaterilor disciplinare şi procedura cu privire la contravenţiile administrative. în condiţiile aplicării regimului juridic administrative. obiectul sesizării. Obiectul juridic complex-cuprinde 2 sau mai multe obiecte juridice nemijlocite reunite.. soluţionarea completă şi obiectivă a actului contravenţional. relaţii sociale. Ca instituţie juridică contenciosul administrative este un ansamblu de norme de drept administrative. II Latura obiectivăconţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului. Obiectul material al contravenţieientitatea fizică împotriva căruia este orientat elemental material al contravenţiei. de determinare sau de complicitate. plîngerilor.. militarul.vinovăţia făptuitorului. Bahrah consideră că . Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ. subdiviziunile autorităţilor publice. A) Elementul materialfapta ca pericol social ce se manifestă prin acţiune sau inacţiune. de o autoritate publică. prin refuzul de a rezolva sau nerezolvarea în termenii prescrişi de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv. asupra Controlul judecătoresc legalităţii actelor .o activitate de soluţionare a litigiilor apărute între părţile raporturilor administrative-juridice. 2) soluţionarea cazului contravenţional conform legii. care ar cuprinde toate tipurile de procedure administrative este imposibil. a conflictelor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate a administraşiei publice. Obiect juridic nemijlocit-valoarea socială ocrotită de o normă contravenţională şi relaţiile generale generate de aceasta.General. procedura contravenţională este o totalitate de norme juridic procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional prin care sînt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii. III Subiecţii sesizării în contenciosul administrativ sînt: A) Persoana . prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane sau al unui terţ emise de:autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora. constitutive: I Obiectul contravenţiei-valorile. poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrîngere a statului. Vătămarea unui drept subiectiv este posibilă doar în cazul în care intervine un act administrativ individual. În sens formal. Astfel. IV Latura subiectivă. C) Procesul administrativ nu este o ramură autonomă în sistemul de drept. Anume acest mechanism constituie conţinutul de bază al procedurii contravenţionale. care sînt vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. în dependenţă de tipul concret de procedură. responsabil. Elementele laturii subiective sînt:vinovăţia.procedura cu privire la contravenţiile administrative este activitatea.Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă norma prohibitivă ce interzice o anumită activitate. cererilor. alte părţi ale procedurii contravenţionale sînt strict stabilite de legislaţia contravenţională. atacarea deciziei.. de limitare a puterii arbitrare a acestora. constatarea şi examinarea faptei contravenţionale. B) Obiect material. Majoritatea savanţilor consideră că: A) Procesul administrative este o totalitate de procedure separate: procedura de soluţionare a propunerilor.Inacţiunea este o comportare pasivă prin care nu se îndeplineşte o obligaţiune impusă de legea contravenţională. . de aplicare a stimulărilor. subiecţii sesizării. întăririi legalităţii. instituţia contenciosului administrative relevă caracterul prctic de organizare a rezolvării litigiilor juridice dintre administraţia de stat şi administraţi. Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu pot face obiect al unei asemenea acţiuni într-ucît prin ele însele. D) Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional. iar caracteristicile procesului administrative-ca un process de aplicare a normelor juridico-administrative şi ca un process de activitate a organelor executive şi de dispoziţie.educarea cetăţenilor în spiritual respectării legilor. relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională.sînt persoanele trase la răspundere contravenţională. persoana cu statut de militar. modalitatea sesizării. recunoscut de lege. Actul atacat trebuie să fie un act administrativ. În anii 60 în fosta URSS. deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. Cotiurghin. de aceea în unele ţări sa purces la elaborarea mai multor coduri.nemijlocit. Ea constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a consecinţelor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori. 11 Fapta contravenţională şi componenţa juridică a contravenţiei Contravenţia este o faptă contravenţională ilicită. Scopul procedurii contravenţionaleelaborarea unui mechanism bine chibzuit. direcţia teritorială control administrativ a Ministerului administraţiei Publice Locale. Se apelează la contenciosul administrativ atunci cînd este vătămat un drept prin actul administrativ. Obiectul juridic generic-valoarea socială protejată de mai multe norme contravenţionale. procesul administrative este activitatea unor organe statale şi obşteşti. emiterea deciziei asupra cazului. de soluţionare a abaterilor disciplinare. libertate de voinţă şi acţiune.. C) Raportul de cauzalitate-legătura de cauză şi effect între faptă şi rezultatul social periculos al acesteia. Subiectul pasiv este victima acesteia sau persoana vătămată. specialpe lîngă condiţiile obligatorii pe care trebuie să le aibă ca la subiectul active general. Dreptul subiectiv este . care se consideră vătămată într-un drept al său.etc. III Subiecţii contravenţiei.. 3) procedura contravenţională presupune o activitate a organelor abilitate privind:prevenirea. resocializarea contravenientului şi demascarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor. . Deci. Ministerul Administraţiei Publice Locale.etc. Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor înseamnă că trebuie stabilită norma materială a dreptului contravenţional care a fost încălcată sau nu. În doctrina juridică există conţinut juridic-condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea şi conţinut consitutiv-totalitatea de condiţii necesare exiostenţei contravenţiei şi care le realizează făptuitorul.complex. privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale. B) Guvernul. 5) prevenirea contravenţiilor. plîngerilor. B) Ilicitul-contravenţiile au un character dăunător şi sînt interzise de actele juridice. legislatorul a prevăzut un mechanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de constrîngere statală.constatar ea faptei contravenţionale. priveşte litigiile juridice.curmarea. print-un act administrativ illegal. nu produc efecte juridice. 5) procedura contravenţională are ca scop şi reeducarea contravenientului. 2) normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariţie a raporturilor juridice generate de fapta contravenţională comisă. B) Rezultatul social periculos. funcţionarii din aceste structuri. Asigurarea executării hotărîrii adoptatepentru a realize această sarcină trebuie :anunţarea la timp a deciziei.lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea unei fapte cu pericol social şi se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin starea de pericol. Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei. prevăzute de lege.Generic. de aplicare a stimulărilor. procesul administrative ear definit ca . deosebind astfel tipuri de procedure ca:procedura de soluţionare a propunerilor. Alţii considerau că . special împuternicite pentru a efectua cercetarea administrativă. adică o manifestare de voinţă. săvîrşită cu vinovăţie. care la nevoie. bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. Subiectul active este: genera l. un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ.să aibă o anumită calitate(să fie persoană cu funcţie de răspundere). de către o autoritate publică. pentru că numai un astfel de de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane. să fie posesor de permis de conducere auto sau armă individuală. Există subiect activ-este persoană fizică care săvîrşeşte o faptă contravenţională prevăzută de legea contravenţională. producătoare de efecte juridice ce emană de la o autoritate administrativă. Contravenţia are 4 elemente 9. fie de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.să dispună de statut de persoană sancţionată.Părţile componente ale laturii obiective sînt: administrative: noţiune de contencios administrativ. Pornind de la noţiunile date mai sus. etc.procesul administrativ este o activitate reglementată de normele administrati-procesuale ai unor subiecţi ai raporturilor administrativprocesuale special împuterniciţi pentru a soluţiona unele litigii concrete din domeniul administrării de stat”. Obiectul juridic general-totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional. împrejurările în care se comit unele contravenţii. Sarcinile procedurii contravenţionale: 1) clarificarea la timp. Obiectul contravenţiei se divizează în: A) Obiect juridic: . inclusiv funcţionarul public. iar celelalte sînt secundare. care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere este prevăzută de lege pedeapsa contravenţională. în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. de a aplica sancţiuni administrative”. şi în caz de necessitate.. susţine că . . scopulobiectul urmărit de contravenient.” V. de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor. preşedintele raionuli şi primarul. Subiect pasiv-persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenţie.puterea garantată de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic. D) Locul. generat fie de un act administrative. să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului o anumită comportare.examinarea cazului contravenţional. acesta e folosit de legiuitor ca criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială. respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale ţinînd cont de faptul că nu poate fi executată decizia cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale. punînd un accent deosebit pe procedura administrativă. legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală.este alt subiect al răspunderii contravenţionale sau nu. inclusive a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor despre aplicarea pedepsei contravenţionale.să aibă statut de military.contravenţional ar fi practice irealizabilă fără instituirea unui mechanism procesul. trebuie să întrunească şi. revizuirea cazului. o modalitate de activitate a organelor executive şi de dispoziţie a organelor judecătoreşti”. prin care se stabileşte o nouă formă de răspundere administrativărăspundere suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei personae într-un drept al său recunoscut de lege. Trăsăturile contravenţiei: A) Caracter antisocialcontravenţia se săvîrşeşte prin acţiune şi inacţiune. I Noţiune de contensios administrative: Instituţia contenciosului administrative reprezintă forma democratică de reparare încălcărilor legii de către organelle şi autorităţile administrative. susţinea că . pentru că numai acestea produc efecte juridice. reglementată de normele procesuale administrative-juridice. constatarea cauzelor şi condiţiilor în care s-a comis contravenţia. dintre care unul este principal.procesul administrative este o procedură de aplicare a normelor de drept administrativ. şi de asemenea ca o activitate de aplicare a măsurilor de constrîngere administrativă. B) Elaborarea unui cod administrativeprocesual. Componenţa juridică a contravenţiei: Conţinutul contravenţiei-este prevăzut de norma incriminatoare şi poate fi definit ca o totalitate de condiţii prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional. Deci numai actele administrative pot fi obiect al acţiunii de contencios administrativ. 4) atît conţinutul acestei activităţi cît şi organelle abilitate de a examina cazul şi de a emite decizia asupra cazului. executarea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale. 3) asigurarea executării hotărîrii adoptate. examinarea şi emiterea deciziilor privind cazul contravenţional în limitele dreptului administrative. reglementată de legislaţia în vigoare privind prevenirea şi curmarea de contravenţii.trebuie să aibă 16 ani împliniţi. de un pericol social mai redus decît Infracţiunea. C) Culpabilitatea. cererilor. Popova. aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective. În sens material contenciosul administrativ.

Britanie.rightenglezi.influenţate de religia creştină.Mulţi autori defineau dreptul ca o „totolitate de legi”.4dreptul după caracterul normativist. pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă.cuvîntul e întîlnit în alte limbi cu aceeaşi semnificaţie:droit-la francezi.universal valabil tuturor comunităţilor umane în evoluţiile lor istorice. Caracteristicile contenciosului administrativ sunt: 1) El constă în verificarea legalităţii dar nu şi a oportunităţii actelor administrative.Particularităţile generale. 3) Controlul judecăroresc al legalităţii actelor administrative este un control de plină jurisdicţie. iar sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.Reprezentînd nişte reguli de comportament. unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale. Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor edministrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului. să elibereze un certificat. C) Curtea Supremă de Justiţie. pentru administrarea domeniului său privat.Formal inseamnă nu numai forma de exprimare a dreptului. Scopul contenciosului administrativ este de a contracara abuzurile şi excesele de putere ale autorităţilor publice.situaţie pe care nu o întîlnim în M. etc.originea. revocarea. Judecătoriile judecă litigiile care ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului. în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc.aplicarea şi cercetarea dreptului. iar în materie de despăgubire sarcina probaţiunii este pusă pe seama ambelor părţi. o adeverinţă. împuternicite să efectueze controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative. verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului superior al Magistraturii. trebuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul.Gradul lui de influienţă in formarea dreptului nu e acelaşi în toate zonile de pe glob.se realizează în .ştiinţa dreptului îşi are particularităţile sale.el îşi pune amprenta asupra realităţilor sociale. asigurarea ordinii de drept.Dreptul aparţine nu numai ştiinţelor juridice.drept. Modalitatea sesizării: Procedura contenciosului administrativ trebuie privită sub forma a 2 faze: A) procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentă.care înseamnă drept-orizontal sau vertical.2 defineşte dreptul după izvoare. 8. Competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: A) judecătoriile.Dreptul în sens etimologic al termenului. care prestează servicii publice. B) curţile de apel.atunci nu ar mai avea libertate. B) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru rezolvarea acesteia.Toma d Aquino înţelegea dreptul ca pe o reprezentare „a proproţiei între 2 lucruri”. etc.studii şi definiţii asupra conceptului de drept care se întemeiază pe baza termenilor de libertate şi egalitate.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale. Particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale. Actele administrative exceptate de la controlul administrativ: 1) Actele politice ale Parlamentului. 3) Actele administrative referitoare la securitatea naşională a RM. Obiectiv o recunoaşte unui individ şi de care acesta se poate prevala în raporturile sale cu alţi oameni sub protecţia puterii publice. care la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său.care era izvorul suprem. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentăreclamantul înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ pentru a cere instanţei anularea actului administrativ. sau anulareaîn tot sau în parte a acestuia.Obiceiul a constituit şi constituie şi astăzi um izvor de drept. 6) Actele de comandament cu caracter militar.are sarcina majoră să prezinte definiţia dreptului. 4) Actele administrative referitoare la aplicarea legii privind regimul stării excepţionale şi măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice pentru combaterea calamităţilor naturale. municipiului.Mult mai programatică e definiţia libertăţii axată de montesquieu pe ideea de drept.trăsăturile caracteristice ale dreptului. D) Avocatul parlamentar.se întăresc în sistemul normelor juridice. Preşedintele RM. Cererea de chemare în judecată precum şi refuzul în primirea acesteia se soluţionează de către judecător în termen de 3 zile de la data depunerii. C) data comunicării actului în cazul cînd nu este prevăzută procedura prealabilă. să oblige pîrîtul să emită un alt act administrativ.îl asociază cu principiile libertăţii şi egalităţii.Toate şcolile şi curentele gîndirii juridice. de regulă.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice. 3 ştiinţa dreptului-are ca obiect cercetarea normelor şi raporturilor juridice.specifice-adevăr. autonome constituite de autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe.C) Procurorul.Începutul sec. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.În statele Europei prioritate în constituirea dreptului o au legile.reguli care reglementează raporturile sociale. 7) Actele de gestiune încheiate de autoritatea publică în calitate de persoană juridică.Dreptul e un fenomen dinamic. Deci se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană. capacitate de exerciţiu şi capacitate procesuală. Preşedintelui RM.Problematica dreptului poate fi abordată sub mai multe aspecte.elaborarea. după ce s-a încercat restabilirea legalităţii pe cale administrativă a reclamaţiei.constituia însuşi dreptul.libertate şi dreptate. care se consideră vătămată într-un dret recunoscut de lege.Oserie de autori clasifică definiţiile dreptului după 4 criterii:1 defineşte dreptuldupă ideea de drept sau just.se punea accentul pe lege. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate.a nu face rău nimănui şi a atribui fiecăruia ce e a lui. prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice.romanii au dat o definiţie dreptului. judecă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termen legal a cererilor şi verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale. sub forma recursului graţios sau ierarhic. Cererea poate fi depusă la instanţa de contencios administrativ.care investighează un anumit domeniu al realităţii. incendiilor.e ansamblul regulilor obligatorii de conduită dintr-o societate.Profesorul Goricar spune că”scopul fundamental al ştiinţelor juridice constă în a cerceta cum trăieşte dreptul în mediul social. dacă organul emitent are un organ ierarhic superior.TGD sudiind fenomenul dreptului.ca oricare alte ştiinţe particulare.Dreptul fiind o ştiinţă.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1 Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduită care într-o societate organizată guvernează raporturile dintre oameni şi sînt impuse în caz de necesitate cu ajutorul forţei de constrîngere.Im.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii.El spune că „libertatea e de aface tot ceea ce legile permit.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului. printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat.În Evul mediu apar noi concepţii despre drept.direct.. de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în autoritatea administrativ-teritorială respectivă. 2.în care arată că acesta înseamnă:atrăi în mod cinstit. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea.respectarea obligatorie a cărora ela nevoie e asigurată de forţa coercitivă a statului.Codul civil a lui Napolion era considerat perfect şi complet.definind dreptul pe baza ideii de just.În doctrina juridică. la instanţa de la domiciliul reclamantului.etc. 6) Instanţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ. În ceea ce priveşte definirea dreptului în conformitate cu izvoarele sale.a ridicat şi ridică în continuare problema celui mai important element al său-al libertăţii. etc.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.dreptate.Definirea normativistă a dreptului. sau să revoce actul administrativ emis cu acordul său. Pentru a avea calitate de reclamant în instanţa de contencios administrativ. poate hotărî.cercetarea izvoarelor dreptului. Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate sau emise de Parlament.înseamnă ceea ce e conform cu regula. actele administrative cu caracter individual emise de Parlament.Directus de la dirigo. ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege. sau s-o anuleze. sînt instanţe de drept comun în materie de contencios administrativ. Cererea prealabilă se soluţionează timp de 30 zile de la data înregisrării acesteia de către organul emitent sau de organul ierarhic superior.în baza unei legi universale a libertăţii. E) Instanţele de drept comun şi cele specializate. de o autoritate publică. dacă legea nu prevede altfel.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective.Definirea fenomenului dreptului din acest punct de vedere e o mare dificultate deoarece realitatea social-istorică ne oferă un sistem de drept general. Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitate de a sta în justiţie. Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de lege.Cuvîntul „drept” derivă de la latinescul „directum-directus”. de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv. 5) Controlul judecătoresc are un caracter complementar.stabilind drepturi şi obligaţii juridice. atunci legea prevede că poate să se adreseze la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. ea va solicita autoritatea emitentă ca timp de 30 zile de la data comunicării actului.Potrivit primului criteriu. ordonarea activităţii autorităţilor publice..Deşi toate izvoarele formale fixau un cdru al libertăţii. timp de 30 zile de la data cînd reclamantul a primit de la organul emitent al actului administrativ contestat sau de la organul ierarhic superior refuzul în satisfacerea cererii. la cerere şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termen a cererii. sau să oblica organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana vătămată. iar în lipsa unui astfel de termen-în cel mult 30 zile de la data devenirii irevocabile. să respingă cererea ca neîntemeiată sau depusă peste termen. Kant definea dreptul ca pe un concept general ce include condiţiile în care facultatea de a se dezvolta a fiecăruia 2) Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are ca obiect exclusiv actele de putere producătoare de efecte juridice provenind de la o autoritate administrativă-actul care poate fi atact prin acţiune în anulare trebuie să fie un act administrativ.iar dacă un cetaţian ar putea să facă ceea ce ele interzic.În limba latină cuvîntul care corespunde substantivului „drept” era „ius”-drept.Definiţia lui Kant are în vedere aspectul egalităţii a dreptului. acest termen începe să curgă de la: A) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege.controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit de cît se armonizează cu facultatea de a se dezvolta a aproapelui.la nevoie prin forţa de constrîngere astatului.sursa principală de inspiraţie a dreptului. comuneisau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţii locale.definiţiile normativiste se aseamănă cu definiţiile dreptului după criteriul formal.Definirea dreptului pe baza ideii de drept.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr.Noţiuni terminologice şi trăsăturile fundamentale ale dreptului. Dacă reclamantul nu are domiciliu în Republica Moldova. Soluţionînd acţiunea instanţa de judecată poate: să satisfacă cererea şi să anuleze în tot sau în parte actul administrativ. autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ. B) procedura în faţa instanţei de contencios administrativ.Deci în definirea dreptuluidupă izvoare trebuie să se ţină seama de toateizvoarele şi nu numai de lege. Instanţa de judecată judecă cererea în contencios administrativ cu participarea reclamantului şi pîrîtului. epizootiilor.dar şi al libertăţii.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. XX e depozitarul celor mai multe analize. 2) Actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a RM.în acest caz se urmăreşte exprimarea stării de legalitate specifică periadei postrevoluţionare franceze. 4) Controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile.ci şi altor ramuri a ştiinţelor sociale:eticii.funcţii. Dacă reclamantul nu este mulţumit de hotărîrea instanţei de contencios administrativ. Guvern.În ceea ce priveşte noţiunea dreptului..cum îl influenţează societatea şi cum ea contribuie la menţinerea şi perfecţionarea lui.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.de-a dreptul. Dacă în urma admiterii acţiunii. sau orice alt înscris.din punct de vedere al conţinutului.a căror respectare e asigurată.Problemele definiţiei dreptului. apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii. Guvernului. Preşedintele RM. el o poate ataca cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărîrii integrale.pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”. ori să elibereze un certificat. care atacă actele emise de autorităţile publice.mai mult sau mai puţin organizată.Definirea dreptului din punct de vedere formal.3defineşte dreptul după forma pe care o îmbracă normele juridice. să înlăture încălcările pe care le-a comis. soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional. atacă actele administrative. epidemiilor.inclusiv cele juridice.ci şi trăsăturile şi elementele acestuiantr-o definiţie se arată că dreptul după criteriul normativist. persoanele fizice trebuie să aibă capacitate de folosinţă.definiţia marxistă a dreptului îl reprezintă ca fiind voinţa clasei sau a claselor dominante ridicată la rang de lege. să o admită. 5) Actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi de acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede altă procedură judiciară.O asemenea definiţie trebuie să cuprindă:esenţa. o adeverinţă sau orice alt înscris în executarea hotărîrii irevocabile se va face în termenul prevăzut de dispozitivul ei.

starea socială şi materială. spre deosebire de legile naturii.Criteriul principal de clasificare e proprietatea juridică. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.Trăsăturile înA.Concluzionăm că A.pe tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat. pornirii procedurii.organele în baza în procesul stat. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.În art.au contravenţional.P.A e prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit bazată pe legee orientată la stabilirea normelor de drept sau apariţia.P.3.a soţului.A sînt emise în baza şi în scopul îndeplinirii legii.activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.Persoana cu funcţie de răspundere ce prezintă organul în împuternicit.P.schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi derective.Aceasta e forma juridică de bază a activităţii executive.cerinţele înaintate faţă de el.După conţinut ele sînt acte directive.Aceste reguli sînt:1măsurile de constrîngere pot fi aplicate numai de organele abilitate în limitele competenţei lor.3 analogic poate fi trasată o linie între A.început.Esenţa A.de-a cazului prin dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele soluţionarea efectuiază calea:a)determinării generale conduită administrării.normele juridice indică un comportament esenţial.ele fiind strict determinate.Toţi sînt egali în faţa legii.A sînt emise în corespundere relaţiilor cu competenţa sociale de organelor administrării publice în scopul reglementării administrare de acelaşi tip.g)concretizarea obază pentru normelor emiterea sînt tipul interpret.examinării publice a cazului stipulează că contravenţia se examinează în mod public.religie.P.chestiunele activităţii.E un instrument de 13.a organelor de constatare a cazului contravenţional.A).Principiile Termenul de bază vine de a la bază în realizarea uneia din sarcinile procedurii contravenţionale-clarificarea la timp. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.hotărăsc adevărului obiectiv.orice parte a procedurii contravenţionale are dreptul să fie asistată de un apărător din momentul .236CCA prevede că în scopul sporirii rolului educativ şi preventiv al procedurii contravenţionale poate fi examinat in cadrul colectivelor de muncă.Prevenirea a dr.adică prescrierile care reiese de la subiectul administrării şi sînt obligatorii pentru executare de către obiectele conduse care determină scopurile şi acţiunele corespunzătoare necesare pentru atingerea lor.P.e)efectuarea ocrotirii ordinii stabilite în sfera administrării de stat şi creearea garanţiilor ei juridice.A după criteriile:trăsături juridice.La contravenţionale şi la examinarea cazului organele împuternicite sînt independente şi se supun numai legii.Examinarea cazului cu privire la comiterea contravenţiei se efectuiază pe baza principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a organului care examinează cazul.Locul central în activitatea organelor administrării de stat îl ocupă emiterea actelor administrative(A.Organele competente sînt obligate să asigure părţilor în procedura contravenţională. de specialitate cea mai răspîndită e clasificarea A.A relaţiilor celei acţiunea sociale mai în de de pe sfera sarcinilor reglementare administrare reguli de pericolului social al faptei comise.P.examinează cazul numai măsurilor de constrîngere statală.Legiuitorul cu dreptul de a aplica baza legii şi propriei convingeri bazate pe probile colectate şi în condiţiile care exclud orice presiune asupra legii.f)formarea principalelor linii de interacţiune între diferite elemente ale sistemului organelor administrării cu de forţă actelor cel mai stat. Contravenţional faptelor contravenţionale ca sarcină de bază contravenţionalenu pot fi realizate fără aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi de asigurare a a procedurii investit de contravenţionale.determinat. 6Actul administrativ:noţiune.În lit.sex.alte împrejurări. aplicării stoparea procedurii contravenţional şi supunerea acestora legii.Părţile au drepturi egale fiind investite de normele procesuale în ale raport dreptului cugradul contravenţional.clasificare.liberării procedurii contravenţionale.adică ele sînt sublegislative.care nu depind de voinţa oamenilor.fără al reduce numai la aplicarea sancţiunilor.deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare pentru apărare.limbă.A.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.A e forma de exprimare a voinţei de drept şi de putere a împuternicirilor organelor puterii de stat.proporţionalităţii presupune că felul şi asprimea pedepsei aplicate să reiasă din gradul pericolului social al faptei contravenţionale comise.actele normative conţin programe de administrare.contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale legalităţi şi şi şi cele generale.Cu ajutorul a se A. telor contravenţionale.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.La rîndul său A.obligatorii. sancţiunii aplicate proporţionalităţii procesului de executare a legii.în care se desfăşoară dosarului participa procedura pe la cazul contravenţională.A.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.A.ele contractuale se de A.studii.legat de realizarea practică a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi de dispoziţie.de revizuire a cazului şi de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contravenţionale.ultimile răspîndit alA.A se împare în 2 grupe:A.ce privesc în primul rînd cazul individual.acţiunea în spaţiu.d)acordarea în caz de necesitate a anumitor obligaţiuni specifice.a soţiei.3 în procesul aplicării unor măsuri de constrîngere statală trebuie să fie respectate limitele acesteia.E una din formele de relizare a prezumţiei nevinovăţiei.fără deosebire de originea lor.P.statal sau internaţional.aceste hotărîri determină legăturile dintre subiecţii administrării şi obiectele conduse.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.Actele normative sînt individuale.la locul de învăţătură a făptuitorului.2 aplicarea măsurilor de constrîngere statală trebuie să se facă cu prevenirea persoanei faţă de care ea va fi aplicată.Procedura contravenţională e un gen de activitate executivă şi de dispoziţie a organelor abilitate în domeniul combaterii procedurii principii contravenţionalităţii.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.moartea.Princip.3 Conţinutul acestei expresii de voinţă e compus părţilor de din prescrierea A.P.Ele conţin în sine anumite reguli de conduită.Organul examineze cazul pentru sfera de acţiune a normelor dreptului civil.co nţinut.Particularităţile speciale ale dreptului.În procedura contravenţională e obligatorie aflarea adevărului despre împrejurările în care s-a comis contravenţia şi despre persoana pasibilă de răspunderea de mărturii contravenţională.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.garanţiei dreptului la apărare.după titlu.Respectarea contravenţiile cerinţelor comise e legislaţiei asigurată la prin aplicarea măsurilor de influienţă pentru controlul sistematic din partea organelor ierarhic superioare şi a persoanelor cu funcţie de răspundere.A se deosebesc de actele juridice prin faptul că ultemele sînt mereu acte jurisdicţionale.Ele sînt acte de aplicare a dreptului în sensul direct al cuvîntului.5.fiecare om are dreptul să reacţioneze independent.2 A.A ca acte juridice se juridică superioară.amestecul care în activitatea apărarea se persoanelor exercită şi contravenţional nu se manifestă în favorea făptuitorului şi nici a persoanei vătămate şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.4asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor cărora li se aplică măsurile de constrîngere statală etc.Principiile dreptului sînt acele norme sociale cărora li se supune un sistem juridic. principiu latinescul principium şi are sensul de obîrşie.în caz de încălcare a drepturilor şi intereselor sale.2.26 din Constituţie RM se arată că dreptul la apărare al fiecărui cetăţean e garantat de Constituţie.normele juridice au un caracter volitiv.4.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.A şi actele supravegherii din partea procurorului. şi nu conduita unei persoane.Nimeni nu poate fi silit sau împuternicite numai să mărturisească împotriva sa ori a să-şi să recunoască organelor cazul faptei examineze constatarea rudelor sale.Art.b)determinării obligaţiunilor.În dependenţă de acesr criteriu toateA.Principiile contravenţionale instituţionale-sînt sînt nişte caracteristice legii.formulînd nişte reguli de aplicare a lor.drepturilor şi responsabilităţii participanţilor la acest proces.origine sau element fundamental. egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.A de sînt:1prin formele unilateralitatea expresiei de voinţă exprimate deosebesc activitate caracteristice împotriva sa.independenţei uneia sau mai multor instituţii juridice ale dr.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.adică în ele sînt mereu exprimate recomandări juridice ale puterii de stat.A sînt nişte variante juridice ale hotărîrilor de conducere.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz.Din punct de vedere e unul organizaţional din mijloacele actul de individual pedepseşte prin lege.precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc stat.P.de rasă naţionalitate.4 în mijloace importante de creare şi asigurare regimului legalitate administrării publice.definite unice.Acest principiu e una din formele de manifestare a individualizării răspunderii contravenţionale care prevede că fiecare individ răspunde personal pentru fapta săvîrşită.2 A.Principiul aflării caracterizează prin:1 Emitînd în limitele copetenţei administrării sale de actul apărute juridic.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.logodnicului vinovăţiia.contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura împuternicit să contravenţională.folosirii limbii materne prevede că cetăţenii care aparţin minorităţii naţionale.A după conţinutul lor sînt cu predilecţie activitatea pozitive.adică ele organizează organele de combatere a contravenţionalităţii măsurile constrîngere statală.A sfera unilaterală sînt cu caracter normativ sau individual adresate conduse.prin mijloace legitime.adică care ordonează întregul drept pozitiv ce axistă pe un arial geografic.sub toate aspectele.de examinare şi emitere a deciziei asupra cazului.c)stabilirea restricţiilor şi interdicţiilor determinate de specificul relaţiilor de conducere.A.

A procedura de elaborare a acestuia poate fi de la cea mai simplă pînă la cea mai complicată.A pot fi clasificate în dependenţă de statutul de drept a organului emitent ce determină acţiunele spaţiale ale actelor.Expertizele şi unele proceseverbale.volumul chestiunilor de conducere.fiecare subiect al activităţii împuterniciri de a emite asemenea acte.2 funcţia de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale.interamurale.Propunerile-prin ele un organ al administreaţiei publice sesizează organul competent să emită actul în vederia luării acestei măsuri.A.Fiecare tip de organ al administrării publice emite în corespundere cu competenţa sa anumite acte normative şi individuale.concomitent.Etapa a 2 e cea adoptării sau emiterii propriu-zise a actului.schimbarea sau încetarea relaţiilor administrativ juridice.A de importanţă republicană.Această aducerea la cunoştinţa generală a actelor normative. superioare şi centrale. de specialitate există diferite opinii privind clasificarea funcţiilor publice.În aceste cazuri se utilizează statistici pentru a se vedea frecvenţa anumitor fenomene. 7.conformeare obligaţia de asolicita şi de-a se conforma acestor avize.Etapa pregătirii deciziei se încheie cu elaborarea variantelor de rezolvare a problemei.În acest sens se deosebesc A.Preşedintele RM.Asupra proporţiei acţiunelor organelor cracterul competenţei organelor corespunzătoare.caracterului ocuparea funcţiei prealabil.Toate aceste activităţi pot fi raportate la 3 faze:activităţi ale fazei pregătitoare.în cazul celor individuale.motivarea.informările seamă.A.Ele curente.În statutul juridica funcţiei publice sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile şi responsabilitatea persoanei ce va ocupa această funcţie.dar nu e obligat să se conformeze acestuia.La pregătiria emiterii deciziei se efectuiază o serie de operaţiuni tehnico-materiale pe care le întreprind funcţionarii publici ai organului emitent.funcţia publică şi statutul instituie Pralament.aprecieri şi uneori propuneri.rapoartele.Referatele.A de un alt organ.Preşedintele RM emite decrete.instrucţiuni.Dintre condiţiile procedurale concomitente o deosebită importanţă prezintă cvorumulreprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru adoptarea actului.El poate fiprealabil.Astfel de operaţiuni sînt:evidenţa actelor juridice.Din punct de vedere juridic actele individuale sînt fapte juridice de care e legată apariţia.denumită şi faza deliberării.exigenţile faţă de pregătirea lui profesională.hotărîri.dintre anterioare sînt avizul operaţiunele actului acordul şi procedurale administrativ emiterii administraţăei publice.Acordul constituie consemţămîntul unui organ administrativ.soluţionate cu ajutorul lor.dat pentru emiterea A.Procedura de elaborare a actelor administrative (A.Avizele pot fi:facultative-atunci cînd organul emitent are dreptul de a hotărî să ceară sau nu părerea altui organ.A.dispoziţii.cu caracter normativ sau individual.Consiliul raionalcorespundă următoarelor cerinţe înaintate faţă de el:legalitate.Primarii-derective. Conform constituţiei RM organele celor 3 verigi a puterii au datoria de a exercita aceste o funcţii se anumită exercită în funcţie scopul ale legii legislativă.funcţionarii de execuţie din acesteautoritţi şi funcţionarii de conducere din autoritaţile administraţiei publice locale.a unei autorităţi pubţice. stat.A).În dependenţă de forma şi caracterul A.Guvern şi alte organe publice centrale sau locale în limitele competenţei lor stabilite de Constituţie şi alte legi.Avizul e o opinie a unei autorităţi a administraaţiei publice.Procesile verbale constată anumite situaţii dările de de drept sau cuprind de şi fapt.Toate satisfacerii intereselor publică generale conform societăţii.3de importanţă locală.Funcţia Serviciului Public înseamnă unitatea primară a autorităţii publice care determină locul şi rolul cetăţianului în munca socială în sistemul serviciului public.guvernulşi emit trebuie să ordonanţe.care fiind utilizate conduc la relizarea eficientă a scopului trasat de A.Ministerile hotărîri.solicitate de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui A.individualereprezintă o operaţiune importantă pentru a stabili competenţa organului ce trebuie să emită actul respectiv.A de importanţă generală.Ea cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul.Potrivit juridic al ei legii de Serviciului Public.posterior.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului-poate fi simplă-jumătate din numărul prezenţi.cu caracter normativ sau individual.Expertizele speciale compuse individual tehnic şi se fac de către servicii .a unei autorităţi pubţice.folosite îndeosebi la emiterea actelor au din un juridice caracter specialişti importante.Studiile-sînt operaţiuni de administraţie.Statistica-se foloseşte la emiterea actelor cu caracter normativ.normative. Actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.2de importanţă raională.concordanţa cu părţile interesate.A.calificată-2/3 din membrii organului colegial.A competenţă profesională care se cere pentru respective.În lit.absolută-jumătate din membrii aleşi.precum şi pentru a asigura celelalte condiţii de legalitate ale actului.O mare importanţă o are denumirea A.După acest criteriu deosebim:1A.respectarea formei stabilite pentru ele.După modul de emitere a deciziei deosebim:1actele organelor organelor de colegiale conducere ale administrării(hotărîrea guvernului).drepturile art.A.În legia serviciului public e dată următoarea conducere clasificare:1funcţia din autorităţile de publice ordine.A.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.hotărîri.În concluzie am puteaspune că actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.judecătorească.executivă.ramurală.conducătorii din autorităţile publice a unităţii teritoriale autonome cu statut social”Găgăuzia.activităţi concomitente emiterii actului şi activităţi posterioare emiterii actului.precum şi la cunoştinţa celor interesaţi.A.competenţa.Verificările.emise ale se de organele de corespunzătoare de administrare administrărăă răsfrînge 5 Funcţiile de bază ale diferite date.exigenţile faţă de pregătirea lor profesională. se 7 al şi obligaţiile.soluţionare executive şi operativă derective a e chestiunilor dotat cu tehnicieni.motivarea juridică.Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatoric-o juridic al autorităţii publice care angajiază funcţionarul potrivit locului şi rolului acestei funcţii în structura şi autorităţii nivelului de publice.consultative-organul emitent are obligaţia să ceară avizul altui organ.economiei.În esenţă.Următoarea etapă constă în etapă e cea posterioară adoptării saa emiteriiA.menite să asigure o fundamentare în fapt a acestora.3 include ceilalţi funcţionarii din aparatul administraţiei publice locale.directive regulamente.2acte a unică.cercetările şi anchetile-se efectuiază în vederea emiterii A.