2. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine, ideologii. Aşadar, statul este o comunitate naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică care să-l organizeze şi să-l conducă. Astfel fiind văzute lucrurile, într-un sens restrâns, putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere. Prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale statului: poporul (naţiunea); teritoriul; autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea. 1. Poporul. Într-o definiţie simplă, poporul este văzut ca un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o entitate concretă care alcătuieşte un stat. În literatura de specialitate, acest element inerent al statului se întâlneşte şi sub denumirea de populaţie. Îl considerăm incorect deoarece, termenul populaţie poate deveni o sursă de ambiguităţi. Având un caracter elastic, el se poate atribui şi la o zonă, o regiune. În afară de aceasta din populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor are un înţeles concret şi se utilizează numai alături de noţiunea stat. Pentru a identifica poporul unui stat au fost elaborate anumite criterii care include: • un ansamblu de indivizi care se bucură de următoarele trăsături comune: o tradiţie istorică comună; identitate etnică; omogenitate culturală; unitate lingvistică; afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă economică comună; • ansamblu de indivizi trebuie să fie format dintr-un anumit număr de membri; • ansamblul de indivizi ca un întreg trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca popor sau conştiinţa de a fi popor. Poporul unui stat poate fi constituit şi dintr-o singură etnie dacă ea este singura care s-a asociat în stat. În realitate, în statele contemporane conveţuiesc alături de etnia de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu constituie poporul. Astfel, poporul Republicii Moldova îl constituie etnia de bază, românii (moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea de cetăţean al republicii. Criteriile de identificare a unui popor sunt specifice numai pentru etnia de bază care a decis asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice . De aici putem conchide că pe teritoriul unui stat nu pot exista două popoare, deoarece toate elementele constitutive ale statului se caracterizează prin unicitate, printr-o strânsă legătură politico-juridică cu profunde semnificaţii şi consecinţe. 1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezintă o parte a unei etnii de bază care sa asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi care în virtutea anumitor factori istorici sa-u desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, aşezându-se cu traiul compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor. Conform protocolului adiţional adoptat la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene, autonomia este definită ca instrument de protecţie al grupurilor etnice.

În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază trei forme de autonomie cum ar fi: Auton. terit. în cazurile în care gr. etnic este majorit. în zona în care trăieşte; Autonomie culturală, pentru cazurile în care grupul etnic nu este majoritar în zona în care trăieşti; Autoadmin. locală, p/u cazurile în care membr. gr/lor etnice locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt majoritar decât în unităţi administ. mai mici. Astfel, art. 111 din CRM, în care se stipulează că localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul Republicii, le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale, trebuie înţeles că este vorba de autonomii administrativ teritoriale şi nu politice. 2. Naţiunea. Definiţiile date naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori mergând chiar la negarea acesteia. Considerăm totuşi că naţiunea exprimă istoria, continuitatea, mai ales continuitatea spirituală şi materială. Două elemente esenţiale ale conceptului de naţiune sunt demne de a fi evidenţiate. Primul element este de ordin psihologic, înţelegându-se unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi de sentimente care alcătuieşte conştiinţa naţională. Al doilea element este limba. Astfel, naţiunea o putem defini ca o comunitate istorică de oameni, constituită pe parcursul formării comunităţii teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii literare comune, a trăsăturilor specifice ale culturii şi psihologiei naţionale. Teritoriul Al doilea element al statului, este constituit din teritoriul, prin care se înţelege o suprafaţă de pământ bună de locuit în raport permanent cu poporul. Această suprafaţă de pământ este formată din suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi coloana aeriană aflată de asupra acestora. Teritoriul este indisolubil legat de popor şi din aceste considerente este denumit şi teritoriu etnic.Fără acest element, un ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. Pentru o bună înţelegere a rolului teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: *3 Permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state; *4 Constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populaţiei; *5 Constituie simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale; *6 Sub aspect fizic şi în anumite limite determină întinderea şi prerogativelor publice, suveranitatea şi independenţa; *7 Asigură şi accentuează calitatea însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; Constituie un mijloc de acţiune al statului, întrucât autorităţile publice se pot manifesta eficient doar în anumite limite teritoriale . Constituţia Republicii Moldova în art.3 fixează teritoriul ca element constitutiv al statului, precizând că el este inalienabil ceea ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat. Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe teritoriul Republicii Moldova nu se pot autodetermina alte etnii nu pot constitui state sau altfel spus republica nu poate fi federalizată nici sub un aspect. 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3 din Constituţie prevede că frontierile ţării sunt consfinţite prin lege organică. Frontierele sunt necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa în spaţiu competenţa statală sau limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat. 2. Organizarea administrativteritorială.Cât priveşte organizarea administrativ teritorială a statului vom elucida unele probleme specifice. În literatura de specialitate se întâlnesc două opinii privind natura organizării administrativ-teritoriale. Unii consideră că are loc delimitarea teritoriului şi a populaţiei în unităţi administrative, alţii împărtăşesc opinia că are loc numai delimitarea teritoriului în unităţi administrative. Ne raliem ultimei opinei deoarece considerăm că în organizarea administrativă a teritoriului

*0 *1 *2

*8

elementul unic este teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat el devine obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o bază a organizării puterii, deoarece cum deja am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini şi apatrizii şi din aceste considerente nu poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul populaţiei în organizarea administrativteritorială, cum consideră cu bună dreptate Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul delimitării teritoriului, alături de criteriile: geografic, social, economic, climateric, căi de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea in consideraţie şi criteriul demografic, braţe de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea teritoriului este un factor fix, iar populaţia un factor mobil. În altă ordine de idei vom menţiona şi faptul că în statele contemporane, în care colectivităţilor locale li s-a garantat prin normă constituţională dreptul la administrarea autonomă a unor probleme de interes public local, unitatea administrativteritorială şi-a schimbat natura juridică. În cadrul ei alături de realizarea unitară a puterii de stat, în baza principiului descentralizării administrative, are loc şi administrarea autonomă a unor interese publice locale. Astfel fiind văzute lucrurile, putem afirma că delimitarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale are loc în scopul realizării unitare a puterii de stat şi realizării unor interese publice locale ale colectivităţilor integrate în unităţile respective. Cât priveşte organizarea administrativteritorială a Republicii Moldova, articolul 110 din Constituţie precizează caracterul organizării administrative a teritoriului şi cadrul juridic al localităţilor. Legea din 7.12.1994 privind organizarea administrativteritorială dezvoltă reglementările constituîionale, stabilind structura unităţilor administrativ-teritoriale sub forma: raioanelor, oraşelor şi satelor. Satul este unitatea administrativteritorială de bază. Un sat reprezintă populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singură unitate administrativ-teritorială, numită comună. Oraşul - este o unitate administrativ teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic şi social cultural. Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării, acordându-li-se, în anumite cazuri, statutul de municipiu. Autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociaţie umană organizată în el trebuie să existe o ordine juridică, o putere care sa-l organizeze şi să-l conducă. Autoritatea politică exclusivă, sau altfel spus puterea politică, aparţine celor care au constituit statul - poporului. Această putere, fiind o putere suverană, se deosebeşte de altele, având trăsături specifice, caractere care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc aparte în interiorul ansamblului formelor de putere socială. Puterea politică o definim ca putere a unei colectivităţi umane organizate în stat, având un caracter organizat şi instituţionalizat, supremă în raport cu alte puteri sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitată în numele poporului pentru realizarea liberă şi conformă voinţei sale a problemelor lui interne şi externe. Puterea politică se caracterizează prin unele trăsături esenţiale prin care ea se deosebeşte de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de aceasta, puterea politică se manifestă şi printr-un caracter instituţionalizat, impersonal, permanent şi prin supremaţie. Independenţa, elementul principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state.

3.Formele de guvernământ. În dreptul constituţional, un criteriu de clasificare a statelor îl constituie şi forma de guvernăţânt, sau modul în care se exercită puterea. Evident forma de guvernăţânt este independentă de structura de stat, deoarece aceiaşi formă de guvernământ poate exista în state cu diferite structuri. De exemplu, Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar, iar forma de guvernământ în ambele – monarhie constituţională. Forma de guvernământ a preocupat gânditorii politici încă din antichitate, cum ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica), Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în celebra lucrare Politica, spunea despre guvernământ, că acesta fiind puterea suverană a cetăţii trebuie, în chip necvondiţionat, să se compună ori dintr-un singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din această formulare, elementul principal care distinge formele de guvernământ îl constituie raportul dintre instituţiile care exercită puterea. În literatura de specialitate există mai multe viziuni privind determinarea formelor de guvernământ. Unii autori se conduc de o interpretare clasică, care porneşte de la Montesquieau, clasificând formele de guvernământ în monarhie şi republică. Alţii, le clasifică în: democraţie, monocraţie, oligarhie, forme mixte, forme specifice a statelor socialiste. Această clasificare, bineînţeles nu este lipsită de temei şi are dreptate Benoit Jeanneau când spune: în determinarea formelor de guvernământ trebue să ţinem cont de realitatea istorică, deoarece monarhiile sunt mai mult simbolice, aristocraţia aproape a dispărut, republica are cu totul altă semnificaţie decât cea originară, democraţia îmbracă forma sistemului reprezentativ, despotismul se înfăţişează în forme mai subtile decât tirania elementară, dictaturile sunt disimulate prin “conducerea colectivă” Însă , la o privire atentă a evoluţiilor istorice a statelor şi a formelor lor de guvernamânt vom observa că în anumite perioade au avut loc devieri de la formele clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că a avut loc, (Italia, Germania, URSS în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată ca formă tradiţională de guvernamânt, deoarece, mai devreme sau mai târziu, statele respective, au revenit la forma clasică republicană. În această ordine de idei putem afirma despotismul monocraţia etc. Sunt derivate de la formele clasice de guvernământ. 1. Monarhia. Într-o formulă simplă, monarhia se caracterizează prin guvernământul unei singure persoane, a monarhului însă, această definiţie este corectă pentru o perioadă anumită din evoluţia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute. Această formă specifică s-a menţinut în unele state până la începutul secolului XX (imperiul rus, imperiul otoman). Odată cu apariţia constituţiilor, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi : monarhia limitată (constituţională) în care puterea monarhului este limitată de constituţie; monarhie dualistă în care parlamentul şi monarhul au poziţii egale în exercitarea puterii. În perioada contemporană monarhul s-a păstrat sub formă de monarhie parlamentară, în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, având mai mult un caracter simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor respective. Oricum, monarhul a rămas şef de stat fiind atribuit de constituţii cu împuterniciri specifice funcţiei: semnarea legilor, numirea în funcţii, acreditarea deplomaţilor străini, dezolvarea parlamentului şi altele. 2.Republica. Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Dar pentru a pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea. Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe

sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în: prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare. Repub. Prezid..Ca formă de guvernământ, republ. prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului. Republ. semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană. În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului. Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură în faţa parlamentului pentru activitatea sa. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia. Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de ex.: participarea la diferite ceremonii etc..Forma de guvernământ a Republicii Moldova. Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1), forma de guvernământ a statului este republica. Art.77 din constituţie stabileşte că şeful statului este Preşedintele republicii care reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integităţii teritoriale. În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc că guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este alcătuită din prim-ministru, primvice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia că Republica Moldova forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială, în care există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţia specifice reprezentative, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale cu răspundere politică în faţa parlamentului.

4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE STAT Prin Structura de Stat în dreptul constituţional se înţelege organizarea puterii în raport cu teritoriul. Statul simplu sau unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice. Reântorcându-ne la elementele constitutive ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt caracteristicde numai câte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; câte un singur rând de oragne supreme ale puterii de stat. Normele juridice ale statului sunt edictate de la un singur centru cu validitate pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului unitar cetăţenii dispun de o singură cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează şi prin faptul că ele posedă calitatea de subiec al raporturilor de drept ionternaţional. Organizarea administrativ-teritorială a statelor unitare poate fi organizată două sau trei nivele, însă, organele de stat situate în unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform organelor centrale. În literatura de specialitate, statele unitare mai sunt calificate ca centralizate sau descentralizate. În statele contemporane există o delimitare strictă a competenţilor între centru şi periferie. Dacă, în baza descentralizării administrative, unele competenţe sunt transferate de la centru spre periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de state descentralizate. Statele în care acest transfer de competenşe nu este realizat (statele din sistemul socialist) suntem în prezenţa statelor centralizate. Repăublica Moldova, conform art.1 din Constituţie este declarat stat unitar şi indivizibil, iar în baza art.109 este considerat şi descentralizat. 2. Statul compus sau federativ. Statul federativ este compus din mai multe state, subiecţi ai federaţiei, care în ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaţional. Statele membre ale federaţiei, fiecare în parte, dispune de toate cele trei elemente constitutive pe care le deţine un stat, însă, în comun, ele constituie încă un rând de organe federale ale puterii, care execută toate cele trei funcţii juridice ale statului: legislativă, executivă, jurisdicţională. Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să aibă loc delimitarea de competenţe dintre organele federale ale puterii şi organele statelor membre. Delimitarea are loc în baza constituţiei frederale iar ceea ce le revine statelor membre se reglementează la fel de constituţiile proprii. Raporturile dintre subiecţii federaţiei sunt raporturi de drept intern, pe plan extern subiect al raporturilor este statul federal. Statul federal poate fi analizat în baza a două principii: a) princip iul participării: statele membre participă la formarea deciziilor statului federal. Astfel, parlamentele statelor federale sunt bicamerale, dintre care una din camere fiind cea care reprezintă statele membre. b) Princip iul autonomiei: statele membre dispun de propria constituţie, adoptă propriile legi, dispun de organe executive şi jurisdicţionale. O caracteristică a statului federal poate servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă legislaţia federală nu prevede altceva. Putem identifica următoarele elemente caracteristice unei federaţii: • două rânduri de organe supreme; • populaţia federaţiei poate deţine cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia comună, federală; • caliatea de de sub. unic al rap/ lor de dr. internaţ. aparţ. federaţiei; • parlamentul federaţiei este bicameral, o cameră reprezentând statele membre iar altă cameră întregul popor al federaţiei;

• dreptul constituie un “sistem integrat”, format din norme federale obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme ale statelor membre obligatorii numai pe teritoriul staelor respective;

• existenţa unor org. jurisdicţionale de drept comun sau specializate. 3. Uniunile de state. 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră uniunea personală care se caract. printr-un şef de stat comun pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a reginei Victoria etc. 2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caract. prin existenţa unor org. speciale comune, în deosebi în afacerile externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o etapă spre formarea statului unitar. Sunt cunoscute ca un. r. uniunea AustroUngară (1815-1905). Au constituit deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). 3. Confederaţia de state. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state în care statele membre îşi păstrează suveranitatea şi independenţă creând, în scopul realizării unor interese comune, organe speciale. Caracteristicile principale ale unei confederaţii sunt: • constituirea are loc printr-un tratat internaţional; • crearea unui organ comun cu un caracter consultativ; • păstrarea dr/lui de a denunţa tratat. de constit. şi părăsirea confederaţiei. Confederaţiile în prezent au un caracter istoric, la timpul lor fiind etape spre constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia Statelor Unite în 1787 s-a transformat în federaţie; Confederaţia germanică (18151871) a precedat formarea imperiului german în 1871 şi a federaţiei germane în 1949.În prezent această formă de uniune de state este rar folosită fiind mai efective unele noi forme de asociaţii de state. 4. Asociaţiile de state. 1. Commonwealth. Anglia, pentru a-şi menţine influenţa asupra fostelor colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanică de Naţiuni ce reprezenta o asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu Commonwealth of Nations pentru a sublinia caracterul unei asociaţii de state libere şi egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care: Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh etc. Din punct de vedere al dreptului internaţional toate statele membre ale Commonwealth-ului sunt subiecte depline, titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef al Commonwealth-ului. 2.Comunitatea franco-africană. Şi această asociaţie, care numără aproape 40 de state, a luat naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, anual dezbat aspecte social-economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză. 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. În 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul de a demonstra

entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire, apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor membre prin intermediul votului univers. UE dispune şi de un org. executiv numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre. Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice, amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile cooperării politice şi în special cerinţa de a acţiona în comun pentru a implimenta o politică externă europeană. Prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile interne a statelor membre. 4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova. Obiectivele majore ale CE sunt următoarele: • protejarea şi dezvoltarea democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului; • soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;

favorizarea dezvoltării culturii europene. Organele de conducerere ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale; Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au semnat un document fără precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic. Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să semneze Acordul menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.

6.Teoria separării (echilibrului) puterilor în stat.
Teoria separării puterilor în stat are o largă răspândire în statele democratice contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, de exemplu, Regele Lud. al XIV care este cunoscut şi prin celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. Aristotel în Politica a demonstrat că în orice stat sunt trei părţi de care leguitorul trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost dezvoltată de John Locke care vorbea şi el de trei funcţii distincte ale statului. În continuare, ideea a fost preluată şi dezvoltată de Montesquieau în celebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fără a face trimitere la Aristotel sau John Locke, de unde s-a creat falsa impresie că Montesquieau este fondatorul, părintele teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui Montesquieau în definitivarea teoriei este inestimabil, deoarece de la el încoace ea a început a fi aplicată în practică. Explicând conceptul de “separarea a puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat există teri puteri: puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În virtutea celei dintâi, principile sau autoritatea face legi. În virturea celei de-a doua, delară război sau încheie pace, trimite sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si simplu, putere executivă a statului. Primul care a observat disensiunile dintre teoria unicităţii puterii şi teoria separării puterilor a fost J.J.Rousseau care scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să împartă suveranitatea în principiu, o împart după obiectul ei, o împart în forţă şi în voinţă, în puterea leguitoare şi puterea executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de război, în administarţie interioară şi în puterea de a trata cu străinii, uneori ei confundă toate aceste părţi şi alte ori le separă… „ În concluzie, putem afirma că teoria separării puterilor trebuie înţeleasă ca o teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de frâne şi contrafrâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, stabilite de constituţie, în exercitarea atribuţiilor. Odată cu apariţia constituţiilor scrise, principiul separării, echilibrului puterilor în stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele constituţii principiul nu este înscris expres dar, modul în care sunt echilibr. puterile, vorb. de existenţa lui. De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 art.: acordă puterea legisl. federală congresului; puterea execut preşedintelui; iar puterea jud. tribunalelor. La fel şi constit. Spaniei, Belgiei denumeşte autorităţile statale ca puteri. Unele constituţii (Elveţia, Republica Moldova) prevăd expres principiul separării puterile în stat în legislativă, executivă şi jurisdicţională. Alte constituţii (România) nu diviz. Autorit. în puteri, nu folosesc termenul separarea puterilor, însă, realizează echilibrul autorităţilor care exercită puterea. Principiul separării, echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-àvis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi. 4. Separarea, echilibrul puterilor în în Republica Moldova. Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990. După 27 august 1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile

statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea trebuiesc corelate cu principiul enunţat. În RM, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul. 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Devine clar că, Parlamentul sau legislativul care exercită suveranitatea are investitură de la popor, naţiune, şi are puteri nelimitate deoarece el este competent de aşi stabili competenţa. Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul: • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; • aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; • aprobă doctrina militară a statului; • aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui; • alege şi numeşte persoane oficiale de stat;


exercită controlul parlamentar asupra puterii executive; suspendă activitatea organelor de APL, în cazurile prevăzute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive. Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă asupra legislativului. - după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat la funcţia de Prim-ministru(art.82); - poate lua patre la lucrările Parlam. adresându-i mesage (art.89); - poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură (art.85); - promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, sprre reexaminare (art.93). 2. Raporturile ParlamentGuvern. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM dispune de importante mecanisme de influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera: - acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului(art.98); - poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului (art.104); - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105); - retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi (art.106). Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total. 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului - autorităţile jurisdicţionale. Raporturile dintre legislativ, Şeful Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc apreciate în conformitate cu prevederile art.116 din Constituţie care fixează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Ori cum, Parl. este autoritatea care stabileşte pentru judecători competenţe, adoptând Coduri de procedură civilă, penală, jurisdicţie constituţională; Legea privind organizarea judecătorească; Legea cu privire

la statutul judecătorului etc. Din aceste considerente raporturile cu organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată create şi investite cu competenţă ele se bucură de o independenţă mai mare faţă de celelalte puteri şi o influenţă mai mică din partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii de judecători, şi deci la această etapă pot avea loc numiri dictate de interesele partidului de guvernământ sau majorităţii parlamentare sau a partidului care a câştigat alegerile prezidenţale. Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de către Parlament (art.116). Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior la Magistraturii (art.116). Însă, pentru a reduce la minium posibilitatea numirii în funcţii de judecători după alte principii decât profesionalism înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege art.116 din Constituţie prevede numirea pentru prima dată pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă . Constituţia nu califică Curtea Constituţională autoritate judecătorească, art.134 numind-o unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a garanta supremaţia constituţiei, asigurării realizării principiului separării puterilor în stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor Curtea Constituţională se compune din 6 judecători dintre care, 2 judecători numiţi de Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 de Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, componentă a forţei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi indivizi, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, drepturile subiective. Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latură a formei de stat prin care se defineşte sistemul metodelor şi pricipiilor de înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură cu situaţia drepturilqr si libertăţilor democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea lor de a determina sau influenţa politica statului, pe baza participării lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generală clasificare a regimurilor politice este clasificarea în a) regimuri autocratice;

b) regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate să determine sau să influenţeze politica internă şi externă a statului. Puterea de stat este exercitată în interesul unor grupuri de persoane, de o persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin negarea drepturilor şi libertăţilor individuale, în măsură în care acestea sînt prevăzute în legislaţia statului respectiv. Asemenea regimuri politice, sînt caracteristice statelor Orientului antic, dominaţiei despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice în perioada modernă, ca cele mai reacţionare sînt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale faăciste, profaşciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existenţa unor condiţii care să facă posibilă participarea maselor de cetăţeni la viaţa politică, influenţarea politicii interne şi externe a statului, exercitarea unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voinţa lor. Regimurile democratice, se pot împărţi după criteriul democraliei directe sau indirecte. În regimurile de democraţie directă, poporul exercită nemijlocit puterea de stat, în timp ce în regimurile politice de democraţie indirectă, conducerea de stat se realizează prin reprezentanţi, prin organele alese (democraţie reprezentativă). În concluzie putem menţiona că faptul că statul îmbracă diferite forme nu este întîmplător. Asupra formei statului au o influenţă determinantă anumiţi factori care condiţionează o anumită formă de stat; baza economică a societăţii respective, raportul de forţe pe plan internaţional şi, de asemenea, specificul naţional ca şi tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti factori nu acţionează izolat ci cumulativ, contribuind în comun la procesul general de structurare şi organizare a puterii de stat.

142) precum că dispoziţile pprivind caracterul suveran . din obic. a celor care o exercită ci numai în interes general. Ex. ca modalitate directa de participare a cetatenilor la guvernare. RM. a organismelor de guvernare. Constit. şi funcţionării puteri publice. cutumiar a fost considerat necorespunzator deoarece. Limitele tacite nu sunt prevăzute în constituţie. Ex. Conventia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat si comp etenta puterii constituante. Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848. apoi Suedia(1809). Mai întâi. Constit. constituţia rigidă şi suplă. practici care au ca trasat. „fundament”. însă deoarece în lit-ra de specialitate adesea aceste calităţi se consideră forme. formale. autoritatea competenta sa revizuiasca constitutia difera dupa felul constitutiei. sociale si politice si de ideologia dominanta în momentul adoptarii constitutiei.scrisă a apărut în Franţa(1791). La fel Constitutia Greciei din 1975 prevede ca „nici o modificare a constitutiei nu este permisa în mai putin de 5 ani de la revizuire”. în scopul pastrarii cât mai neschimbate a acelor norme si principii stabilite initial. Limite exprese sunt cele prevăzute expres în textul constituţiei. limite heteronome şi limite autonome. limite tactice. 4. Gusti scria ca scop. Continutul constit. procedura de revizuire a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare . seturi de legi care priveau unele aspecte ale organiz. de asemenea constitutii sunt cele franceze din 1793. astăzi ea nu dipune de o constit. Extinderea referendumului. incomplete si în continua miscare. ea poate fi adoptată numai după modificarea de rigoare ăîn textul constituţiei. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca stabilesc o procedura greoaie care complica formele în care li se pot efectua modificari pe parcursul timpului cât se afla în vigoare. a) Constitutia acordata este o constitutie pe care monarhul o acorda supusilor sai în virtutea tezei ca regele detine plenitudinea puterilor iar autoritatea regala reprezenta o „delegare acordata de Providenta”. scrisă în sensul unui document integru. Dupa razboiul al doilea mondial. st/lor atenian si spartan. a fost preferat termenul de „lege fundamentala”. a puterii în aşa fel ca să nu poată fi exercit. raporturile dintre aceste organisme si dintre ele si cetateni. Sociologul român Dm. de catre o adunare special aleasa în acest scop. sistemic. Au fost astfel adoptate Constitutia Frantei de la 1814. Cît priveşte procedurile revizuirii. fiecare în parte. Constituie fundamentul de validitate a întregii ordini juridice. vom îmbrăţişa si noi această idee. a fost supus ratificării populare. cetatenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau „nu” cu privire la întregul proiect de constitutie. a stării de urgenţă şi de război. În acest sens CRM prevede(art. obiceiurile si traditiile constitutionale. unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale privind raporturile între guvernanti si guvernati care urmau sa prevaleze fata de cutumele existente. asa cum precizeaza doctrina juridica. formele şi trăsăturile caracteristice ale Constituţiei. ori de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în functie de stadiul dezvoltarii economice. în interes. precum şi cele referitoare la neurtalitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. În acest sens. Enunţă princip. Ex. starea economica. în cazul în care textul integral al Constit. de locul ce îl ocupa în sistemul dreptului. învestind-o cu calitatea supremaţiei. şi transm. comuna faptul ca sunt nescrise. când s-a cristalizat notiunea de constitutie si s-a impus necesitatea materializarii ei. suple se consideră cele cutumiare. cuvântul „constitutie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau statute. contemp. Răspunsul este da. deci fara a necesita o procedura deosebita. nu pot fi absolut suple p/u că pot aduce instabilitate politică.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în rezultat sunt suprimate drept. Este o emanatie a puterii absolute a monarhului care recunoaste anumite drepturi fundamentale cetatenilor sau unor categorii sociale si stabileste modul de exercitare a puterii de stat. mai ales în tarile din estul Europei dupa discutarea publica a proiectului. precum si fata de comportamentul ulterior semnarii acestora al monarhilor. În al treilea rând. acceptate de guvernanti si popor au fost adaptate noilor conditii istorice si codificate. regl. Constitutia franceza din anul 1791 prevedea o procedura potrivit careia nu putea fi modificata timp de 10 ani. Asemenea constitutie a fost Constitutia franceza de la 1830. în conditiile în care este dificil de a face altfel. Procedurile materiale stabiliesc limitele materiale ale reviziurii. modul de organizare si function. Pe masura consolidarii procesului de organizare politica. însemnînd „aşezare cu temei”. ea accepta. Funcţile 1. şi nici absolut rigide. prima const. În acest context se impun unele precizari. c) Pactul sau constit. Spania (1812). termen folosit cu predilectie pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forta juridica superioara. În al doilea rând. în baza cărora se exerc. acestea pot fi divizate în două categorii: proceduri materiale şi proced. data de Ludovic al XVIII-lea. Norvegia(1814). de la c/e nu se putea deroga. 3.. dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii”. a determinat folosirea si considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare a unei constitutii sau legi. În dreptul Constit. 2. În virtutea celor expuse constituţia ar putea fi definită: legea fundamentală a statului constituită dintr-un anasmblu de norme juridice. care nu se bucură de supremaţie. 4. În literatura de specialitate se face o deosebire între constitutiile flexibile si cele rigide în functie de modul în care acestea pot fi modificate. adoptate şi modificate conform unor proceduri distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat. pact este rezultatul acordului ce se realizeaza între monarh si parlament.7. Art. devenind frînă în calea progresului. 8. 1. adoptarea constitutiilor s-a realizat de catre parlamente. constituţia scrisă. iar mai târziu adunare constituanta care e/e formata din deputati alesi de catre cetaţ.legea fundamentală a statului carefixează modul desemnării guvernanţilor. Spre deosebire de constitutiile rigide care asa cum am aratat instituie o procedura severa în vederea unor eventuale si ulterioare modificari. 143 din CRM este denumit”Legea privind modificarea constituţiei”. În dreptul constitutional clasic. Astfel legii scrise i s-a dat superioritate faţă de cutumă. Procedurile formale stabilesc regulile şi modul în care are loc revizuire. Pâna în secolul al XVIII-lea. regulile cutumiare nu erau clar definite. aproape în exclusivitate. dreptul judiciar sau al precedentelor şi din dreptul cutumiar nescris. cu drept de vot. Genoveva Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite exprese. Limite heteronome prevăd revizuirile prevăzute de dreptul internaţional. constituţii cutumiare mai posedă Noua Zeelandă şi Israelul.. transmise din generatie în generatie. Constitutia italiana din 1948. b) Statutul plebiscitar se întocmeste de catre seful statului si se supune spre aprobare poporului în mod global. Pe plan politic constitutia acordata stabileste un sistem intermediar între monarhia limitata si regimul parlamentar. Constitutii scrise Începând cu sec. dupa modul lor de adoptare. competenţele acestora precum şi determină drepturile şi libertăţile guvernanţilor. ea nu decide. cum ar fi:constituţia cutumiară. trad. d) Constitutia conventie se întocm. ceea ce explică prin specificul dezvoltării sistemului de drept englez cuprins în dreptul statutar. cutumiare este form. trebuie sa retinem ca dreptul de a revizui constitutia apartine aceluiasi organ care a adoptat-o. Constitutia Japoneza de la 1889 etc. de raporturile sociale. Tinând seama de importanta politica si juridica a constitutiei. Pactul s-a folosit atunci când. De la început vom menţiona că rigitatea şi suplevitatea sunt mai mult calităţi ale constituţiei decît forme. este necesar de a sti cine are initiativa revizuirii sale. ceea ce înseamnă că dacă o lege contravine prevederilor constituţiei. unei constitutii este acela „de a formula politic si juridic în mod solemn psihologia sociala. Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern. Prin acest procedeu „suveranitatea populara nu este activa ci pasiva”. legi prin care împaratul stabilea anumite reguli oblig. şi aceste legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. Pers. de exercit. În Evul Mediu. sau de 5 consilieri regionali. Acest tip de constitutie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranitatii nationale. Asemenea interdictii au cuprins si Constitutia franceza din 5 octombrie 1958. în loc de constitutie. ce dă de înţeles că revizuirea are loc numai prin lege. de asemenea constit. care pot prin „da” sau „nu” sa hotarasca adoptarea sau respingerea proiectului. puterea. 2. al XVIII-lea.Constituie fundamentul legitimităţii sistemului de guvernare. ca poporul singur poate decide sica el este deasupra Parlamentului.În afară de Anglia. De aceea întălnim diferite definitiidate constituţiei: . precum si care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept. constitutiile flexibile pot fi modificate si prin legi ordinare. Constitutia Italiei de la 1848. . O dată cu dezvoltarea statelor constituţia va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai mărgineşte la limitarea puterilor şi garantarea drepturilor cetăţeneşti. . În Evul Mediu. Cu toate că Anglia a fost prima care a adoptat unele acte juridice cu caracter guvernamental. 1795. profitându-se de o conjunctura favorabila. de unde a şi venit noţiunea de domnie a legii. Adoptarea constitutiei şi revizuirea Constitutiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi diferit de la un stat la altul. Cuv. constituţie provine de la „constitutio” din latină. Astfel este cunoscuta din perioada Romei antice denumirea de „constitutii imperiale”. sunt: Constitutia anului al VIII-lea din Franta. reg. sau putut impune sefului statului anumite conditii. prin acesta desemnându-se o lege fundamentala în care sunt înmanuncheate normele de baza ale organizarii statului si în plus o serie de drepturi si libertati.norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la rapoartele de echilibru între diferitele puteri ale statului. organizarea politica a diferitelor state s-a realizat prin cutume. legile de revizuire trebuie supuse referendmului. pentru ca o constitutie este prin ea însasi o reforma profunda.. Sunt acceptate diverse forme de constituţii. erau incerte. Organiz. Sunt interzise revizuirile în perioada stării de asediu. 3. Aceste prevederi urmaresc sa realizeze stabilitatea constitutiei. Totuşi prima constituţie scrisă a apărut în SUA(1787). de asemenea constitutii sunt: cele franceze de la 1791. iar constitutia Statelor Unite ale Americii hotara ca nu poate fi adusa nici o modificare anumitor prevederi decât dupa scurgerea unui termen de 21 de ani de la data adoptarii ei. obiectul revizuirii poate fi orice aricol în dependenţă de necesitate. C cut. Definiţia. Prin plebiscit. dr. 1. propriuzise ci repreze. Constituţii suple. e) Constitutia referendum consta în elaborarea si adoptarea proiectului de constitutie de catre o adunare constituanta si supunerea proiectului spre ratificare alegatorilor. În lucrarile politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural. justificînd puterea de decizie a guvernanţilor selectaţi de care dispun în baza copetenţelor atribuite. şi libert. constitutia rezultata aparând ca o conventie între toti membrii societatii. Constituţia Italiei prevededesfăşurarea referendumului. Termenul de constitutie cu sensul de lege fundamentala a intrat în vocabularul juridic în perioada revolutiilor economico-sociale de lamijlocul secolului al XVIII-lea. constitutiile sunt de mai multe feluri si anume:. şi în afară de interdicţiile stabilite. denumita la început conventie. 1848 si 1875 si Constitutia germana de la 1919.Constit. Olanda(1815). Revizuirea constitutiei. 2. sau se mai poate vorbi tot din perioada antichitatii de constitutiile lui Solon si Licurg care însa la vremea aceea nu au fost constit. Apare o întrebare. învestite cu forţă juridică supremă. Aceste constitutii erau de fapt un fel de acte de capitulare a monarhului fata de burghezie. Fundamentale ale cetăţ. independent şi suveran al statului. Constituţii rigide. Grecia(1822). de la 1946. Cît priveşte continentul european . dacă într-un interval de trei luni din momentul publicării este făcută o cerere de 1/5bdin memrii unei camere sau de 500 mii alegători.

Astfel.. pe de alta parte.6 fixează separarea şi colaborarea puterii legislative. iar piaţa. se vorbeste de „cetatenia” unei persoane. libera dezvoltare a personalităţii umane. Considerăm acest număr excesiv 1. bugetului public naţional. căile de comunicaţie. deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizata organizatoric însasi puterea suverana a poporului si.6 lege 6. Tutlul III. deplasărilor. de „dobândirea si pierderea cetateniei”. Specială. reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art. Titlul V. din care fac parte ministerele. 2 jud. organice şi ordinare. eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.1 declară RM stat suveran. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile expimate în exercitarea mandatului. statutul judecătorilor. independent. Noţiunea de cetăţenie în sensul ei actual a fost utilizată I dată în Declaraţia Franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului din 1789. la cererea organului care a pregătit proiectul sau la cererea parlamentului care trebuie să-l examineze şi aprobe. 18 lege). drepturile şi libertăţile lui.9. parl a adoptat legea cu privire la Curtea Constituţională. incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile. independenţa. teritoriul este inalienabil.Cetăţenia unică este o consideraţie a statului unitar.. adica până la 27. democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art. dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări. Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice estinate de a asigura conformitatea regulilorde drept intern cu normele constituţionale. În activitatea lor judecătorii sunt inamovabili pe durata mandatului. 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din RM. Controlul anterior se aplică în faza de proiect a legii. 12. raionale şi primarii aleşi prin vot universal. lingvistice şi religioase. Actele normative care reglementează cetăţenia în RM conţin principiile unanim recunoscute de comunitatea internaţională.142 – limitele revizuirii şi art. Controlul constituşionalităţii legilor. Pentru I dată această formă s-a realizat în SUA în 1803. Autorităţile publice. condiţiile pentru numire. de orientare socială. Cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei. Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate. Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească. Adunarea POPUARĂ a Găgăuziei. Organul politic investit cu dreptul de a efectua controlul constituţionalităţii legilor poate fi parlamentul. Notiunea de cetatenie poate fi examinata în doua acceptiuni. Conform prevederilor constituţionale este garantarea supremaţiei constituţiei. Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. În al doilea rând. termen prin care se desemneaza un complex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane. taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului. 7 titluri unele având capitole şi secţiuni. Tot aici sunt stabilite principii. Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional. executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin. PENTRU A PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat. Controlul constituţionalităţii legilor este o necesitate inerentă unui stat de drept ce permite constituţiei să se manifeste cu adevărat ca lege fundamentală cu forţă juridică supremă. 2 de Preşedinte şi 2 de CS al Magistraturii. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească. 3.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei. cît şi de ordin extern. folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti. Prin urmare. pri care CSJ a argumentat obligaţia curţilor de a veghea respectarea constituţiei. puterea legislativă şi puterea judecăt.3). . Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor.) 4. atribuţiile. să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice etc. stabilind sistemul organelor judecătoreşti. democratic. în învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică. În acest sens.1995. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare).66. decent. Art. ea apare ca o situatie juridica (un statut). Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei . Jud. Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art.Capitolul 7. Ministerul Justiţiei. dezv. În CRM normele definitorii ale cetăţeniei sunt cuprinse în art. Numiţi pentru un madat de 6 ani.Obţinerea cetăţeniei ca efect al principiului jus sangvinus. cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale.Pentru a putea fi numit juecător al Curţii . şeful statului şau guvernul. culturale. De la acestă perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi factori.143 legea privind modificare constituţiei. şi garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. considerând cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei. 1994. Titlul IV. Dispoziţii finale şi tranzitorii. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate: economiei. validarea mandatului de către Curtea Constit. Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create. proprietăţii. Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere. Titlul II. adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice si stat. candidaţii trebuie să îndeplinească unele condiţii: să aibă o pregătire juridică superioară. Organizarea statului se realizeaza în raport de teritoriu si populatie.Obligaţiunea de a îndeplini unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă de ţară. Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv. să apere ţara. secret. pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza organizarea concreta a statului . normativ al Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole.art. Economia naţională şi finanţele publice. durata mandatului de 4 ani. 125 fiindu-i stabilită structura. este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului. nu pot fi reţinuţi. Cap. atît de ordin intern.. Guvernul este reglementat în capitolul 6. orăşeneşti. libera iniţiativă economică. asigurarea principiilor separării puterii în stat în puterea legislativă.Dotarea cetăţenilor cu toate drepturile şi libertăţile necesre unui mod de viaţă liber. direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice. Dreptul de sesizare a Curţii Consti. 2.bază de constituire a Parlamentului. frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art. 10. Procurorul General. Controlul posterior este cel care se exercită după intrarea legii în vigoare şi se consideră cea mai veritabilă formă de control al constituţionaltăţii legilor. Art. Economică. notiunea de cetatenie este utilizata pentru a defini o institutie juridica. percheziţionaţi. art. notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni . atribuţiile precum şi mandatul procurorilor. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Printre care: 11. prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul. Art. durata mandatului. Organizarae şi funcţionarea Curţii Constituţionale La 13 dec. de mare şi nejustificat. concurenţa loială ca factori de bază a economiei. Tltlul VI. autonomiei locale. iar bogăţiile de orice natură a subsolului. Constituţia recunoaşte şi garant. prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular. să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia.2). Curtea este compusă din 6 jud. de . structura. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat. drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului. care este calificată de piaţă. 5. fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat.141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii. stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare. CSJ. Juridică. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. prevăzut din impozite.art. Art.Retragerea cetăţeniei RM unuia din soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a copiilor acestora(art23 din Lege) . art. şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale. iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat. Conţinutul constituţiei RM. promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători. 18 şi 19. limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele. Reglementarea juridică şi principiile cetăţeniei RM.9 declară proprietatea publică şi privată. Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale. formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie. este atribuit unor mulţi subiecţi. sistemului fiscal. şi la exprimarea identităţii lor etnice. fără încuviinţarea Curţii. arestaţi. organizarea internă. art 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. stat de drept. în cadrul faimosului proces Marbuty versus Madison. bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă. independenţi şi se supun doar Constituţiei. 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. spaţiul aerian. cu forma de guvernământ republicană. incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă. 7. Sunt numiţi de Parlam. legiferează statutul deputaţilor din Parlament. Principii generale. apele şi pădurile folosite în interes public.124. 17. unitar şi indivizibil.Astfel acest drept îl au:Preşedintele RM. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională. stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare. caracterul public al dezbaterilor judiciare. În primul rând. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles. Cel mai eficient control al constituţionaltăţii legilor este considerat cel efectuat de către organele juristdicţionale de competenţă comună sau e copet. o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activit. în care demnitatea omului. precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice. sistemului financiar-creditar. Drepturile. cu excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă. fracţiune parlamentară.Unitatea cetăţeniei şi familiei(art. Titlul VII. Aceasta a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional . deputatul în Parlament. Acest titlu este structurat în 6 capitole.08. Guvernul. Titlul I.5).

mai exact a raspunderii juridice în dreptul administrativ. Clasificarea normelor de drept administrativ Acest spect este analizat de catre autorii contemporani1 din unghiuri diferite.). În literatura juridica. b) norme de drept procesual. Acesta din urmă cuprinde ansamblul normelor privind formerea. datorită numeroaselor norme consti. . e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumiteactivitati. care nu desfasoara. Din punctul de vedere al întinderii sferei de aplicare.Dr Administr ca ram a sist de dr. norma de drept administrativ are o structura trihotomica. prin forta coercitiva a acelei puteri. sanctiuni administrativpatrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna materiala ori morala). conducerea unui agent economic sau institutii social culturale. sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva. suspendari etc. mai întâi în Statele Unite ale Americii si apoi în Franta. fie ca aceste raporturi se stabilesc între organele administratiei publice. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului”. Dupa caracterul normelor identificam: a) norme imperative – care impun subiectelor de drept o anumita conduita. Un prin criteriu îl constituie obiectul de reglementare. aplicabile tuturor autoritatilor publice. care se ocupa de „res romana” . Cu dr. care actioneaza pentru organizarea executarii si a executarii legii. întâlnind criterii de clasificare comune sau diferite. de exemplu). Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei publice. lasându-se la aprecierea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite. Prin obiectul său AP este strîns legată de cele trei puteri ale statului. continutul reglementarii. de la economie la sanatate si de la armata la învatamânt. traducându-se prin servitor. ea urmând a se deduce din continutul normei juridice.1. Sub aspect etimologic. prin aceasta notiune s-a avut în vedere o activit. 2. b) dispozitii prohibitive. când autoritatea publica este tinuta de norma juridica. ne aflam în prezenta ipotezei relative. Egalitatea în faţa legii. Principiile materiale. Dretul adm. 4. are un pronuntat caracter de mobilitate. cum ar fi: caracterul de disciplina relativ tânara. În literatura de specialitate se apreciaza ca ipoteza este absolut determinata când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispozitia. lasând posibilitatea administratiei sa aprecieze împrejurarile în care se aplica norma. „A administra”. b) norme prohibitive – care interzic o anumita conduita. Dupa modul de determinare. supus. 6. conditiile în care se aplica norma juridica. fiind compus din prepozitia „ad”. iar pentru administratie. întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate necvesităţilor publice. facându-se trimitere la competenta legata. pot constitui obiect al raportului juridic administrativ anumite activitati. a carei aplicare este asigurata prin constiinta juridica. Dreptul administrativ are o serie de trasaturi proprii. Dispozitia normei de drept administrativ este. 7. Pr. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozitii: a) dispozitii imperative. prohibitive sau permise. a gospodari. 1. Principiile procesuale: 1. respectarii legii în activitatea organelor administratiei publice”. administratia publica se desfasoara în regim de putere publica. Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice cuprinde fondul. prin care se interzice o anumitaconduita subiectului de drept. 4. repartizarea. „catre” si „minister”. Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care. „regulile dupa care statul exercita functia executiva.. b) subiectele de drept. O caracteristica a acestor raporturi. atunci când se prevede o anumita actiune.). nascute în urma unui act administrativ” sau „acea ramura a stiintei juridice care cerceteaza normele de drept care privesc organizarea sistemului administratiei publice.În doctrina franceza. însa.masuri de executare silita (demolarea sau desfiintarea unor constructii etc.). Obligativitatea deciziei. întrucât. Dreptul de afi ajutat sau asistat. ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale nascute din activitatea de organizare a executarii legii si de executare a acesteia. O deosebită legătură există între dr. Democraţiei. Însa. categorica. amenda etc. este obligata sa actioneze într-un sens determinat. Cele mai strînse legăruri dr. În limbajul curent. Legătura dreptului adm. Sanctiunea normei de drept administrativ Sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele care intervin în cazul nerespectarii normei juridice. Principiul suveranităţii poporului. nu-l obliga. fara posibilitatea de a alege” „Exista putere discretionara ori de câte ori o autoritate actioneaza liber. Ca orice norma juridica. 3. 2. prin administratie se poateîntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului. competenta legata este definita ca fiind „situatia când administratia este tinuta. în comparatie cu dreptul civil sau penal. raportul de drept administrativ are trei elemente componente: subiecte.masuri cu privire la actele juridice (anulari. Dreptul administrativ a început sa se contureze ca ramura de drept de sine statatoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. Legalităţii. iar la nevoie. cuvântul „administratie” provine din limba latina. dispozitia si sanctiunea. 4. persoana fizica sau juridica. în general. Având în vedere legislatia în vigoare. la comanda. Dreptul de afi auzit. Se poate aprecia ca. persoane fizice sau juridice. cuprinzând cele trei elemente: ipoteza. În doctrina se arata ca aceasta clasificare a normei de drept nu trebuie privita în mod dogmatic. fie un functionar public. Are ca obiect de studiu acele relaţii sociale şi valori care se referă la organizarea şi realizarea administraţiei publice. Respectarea scopului şi obiectivelor trase de lege. Proporţionalitatea. 3. le are cu dr. 5. Astfel. 6. care vizeaza drepturile si obligatiile autoritatilor publice. ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata si poate sa se refere la: a) împrejurarile. Legalitatea. constând în faptul ca normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifica destul de repede dupa adoptare. formulile sau ideile călăuzitoare pe care se bazează organizarea şi activitatea sistemului AP. 3. 5. Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public. sanctiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres.adm. reglementeaza o diversitate de domenii. Principiile generale:1. care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi. precum si acelea care guverneaza raporturile dintre stat si individ. Aceasta libertate de apreciere constituie ceea ce se cheama „puterea discretionara” a administratiei publice. termenul de „administratie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel. executarea unor lucrari publice. fie între acestea si particulari. 3. f) explicarea semnificatiei unor termeni. sunt regulile. fara ca sa-i fie dictata dinainte conduita sa. Principiul procedurii colective. El a aparut la sfârsitul secolului al XVIII -lea. Imparţialitatea. Proc. raporturile de drept administrativ se fundamenteaza pe principiul inegalitatii partilor. din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o . obiect. precum si controlul exercitat de puterea judecatoreasca pentru asigurarea dreptul public. precum: executarea actelor juridice. prin natura lor sunt extrem de numeroase si variate. printro regula de drept c) dispozitii permisive. însemnând „la”.viata statului si dreptul privat.6. un compartiment din unitatile direct productive sau institutii socialculturale. Promptitudinea în executare. Normele de drept administrativ Norma juridica reprezinta o regula de conduita instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. 7. pusa în slujba cuiva. în sensul ca un izvor de drept va contine numai dispozitii imperative. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. d) principii. o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular. Colegialităţii. Principiul obiectivităţii. dupa care pot fi identificate urmatoarele categorii de norme: a) norme de drept material. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. Transparenţa. Publuicităţii şi transparenţei. Pr. 2. se identifica: a) norme cu caracter general. Civilse determină prin faptul că normele procesului civil reglementează procedura administrativăîn cazurile soluţionării litigiilor de ordin admoinistr. Ca si în cazul altor ramuri de drept (dreptul constitutional. pe de o parte sa actioneze.1. înseamna: a conduce. modalitatile juridice specifice prin care este realizata competenta cu care sunt investite organele administratiei publice. 3. care au ca obiect procedura de concretizare a activitatii autoritatilor publice. conform dictionarului limbii române. Într-o formulare restrânsa. iar pe de alta parte. imperativa. prestarea unor servicii publice. trebuie sa se faca distinctie între sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice. care se refera la un organ determinat.Pr. Constituţional. priorităţii şi garantării drepturilor persoanei private. care cad sub incidenta normei juridice. 5. 2. . Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte doua elemente. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice. Principile dreptului adm. c) norme permisive – care îngaduie o conduita determinata. controlul administrativ etc. prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept. nemijlocit o activitate direct productiva. b) norme speciale. În ceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrativ se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice. subordonata. c) definitii. de obicei a statului.adm şi cel financiar. 4. În situatia în care ipoteza nu este precis conturata. pot fi identificate urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ: sanctiuni administrativ – disciplinare sanctiuni administrativ – contraventionale (avertismentul. continut. reprezentând „miezul normei juridice”. Ca orice raport juridic. Accesul la informaţiie. acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care administreaza o institutie sau o întreprindere. la origini. Ce stabilesc principiile fundamental ede organizare şi funcţionarte a sistemului autorităţilor AP şi normelor ce determină principalele autorităţi ale AP.

canonice şi locale. În toate ţările familiei romano-germanice este cunoscută divizarea dreptului în public şi privat. Această autoritate este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui control judiciar al constitualităţii legilor ordinare. că la dreptul public se referă acele ramuri şi instituţii. cum ar fi acelea care privesc utilizarea mijloacelor de transport în comun. şi dreptul german. a. juridică romano- La familia juridică romano-germanică se referă sistemele ce au apărut în Europa continentală în baza tradiţiilor juridice romane. însăşi concepţia dreptului. Sistemul legislaţiei curente este de asemenea destul de ramificat. Beneficiarii acestor servicii pot intra în raporturi juridice cu administratia pe baza unor contracte civile. Printre izvoarele dreptului romanogermanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor.ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile indivizilor reciproce. În dreptului englez lipseşte . iar această istorie pînă în sec. A avut loc procesul cu denumirea "preluarea şi adaptarea dreptului roman". O pondere deosebita în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupa cele de utilizare a serviciilor publice. Italia. Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhica si de colaborare. un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. Cel care actioneaza ca autoritate ierarhic superioara are dreptul de a conduce. dreptul la învatatura. fondul de noţiuni. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administratiei publice se refera. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al dreptului romano-germanic. Ea s-a format în baza studierii dreptului roman la universităţile italiene. care determină statul. a. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei căi: formarea dreptului comun.în ce ordine ea trebuie corectată. În toate aceste ţări există constituţii scrise. iar la cel privat . au servit drept model. divizarea lui în public şi privat. de procedură penală ş. În majoritatea ţărilor continentale sînt adoptate şi acţionează codurile: civil. pe de o parte. Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specifică. În unele raporturi de drept administrativ. În interiorul familiei juridice romanogermanice grupul dreptului "romanic". neobişnuită. Sunt destul de numeroase cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se afla în raporturi de drept administrativ. Totodata. b) Raporturi care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. completarea lui cu dreptul de echitate şi interpretarea statutelor. Familia genaanică. care poartă amprenta istoriei. În unele ţări convenţiile internaţionale au o putere juridică mai mare decît legile interne. aplicând sanctiuni în conditiile legii. administrative şi constituţionale diferită de cea a Franţei. pe de altă parte. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizatii nestatale realizeaza activitati de interes public prin prestatii specifice organizatiei statale. care include de asemenea Austria. ordinea activităţii organelor statale şi relaţiile individului cu statul. precum şi divizarea dreptului în ramuri. de exemplu. Însă. deoarece prestatiile înfaptuite de organele administratieipublice în favoarea acestora sunt prevazute de lege sau în actele normative emise pe baza si în executarea legii. legile speciale şi culegere de norme. doua ministere care emit împreuna norme juridice de interes comun. În anumite raporturi de drept administrativ. Cu toate acestea. organele administratiei publice au un drept de apreciere asupra conditiilor în care se realizeaza dreptul beneficiarului la serviciul public. unde intră Belgia. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate. Odată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele juridice naţionale dreptul internaţional. 56. Dreptul comun este un sistem. În cadrul raporturilor care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem se întâlnesc si raporturi de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la realizarea sarcinilor ce revin administratiei publice. Apartenenţa dreptului diferitor ţări europene la familia romano. pot stabili în mod unilateral drepturi si obligatii. subiectele participante sunt pe picior de egalitate si actioneaza împreuna pentru realizarea unui anumit scop. franceze şi germane. a domeniului public privat etc. ajungând pâna la executarea silita a legii. Raporturile care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. De exemplu. poate fi sesizată de către alte judecătorii la soluţionarea proceselor de aşa gen ca precedent real. posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie "împotriva legii" . care se reflectă. chiar şi o decizie judiciară "simplă" (bazată pe analogie sau pe principii generale). se studia fondul lui de noţiuni. structura logica intemă. care au întemeiat în sec. limbajul juridic . deşi în cadru acestei scheme este posibilă o deplasare a accentelor. că dreptul francez. ceea ce. practica judiciară poate fi referită la numărul izvoarelor auxiliare. în speţă. 55. dreptul la ocrotirea sanatatii etc. la organizarea si functionarea administratiei publice. pentru a ajunge la o hotărîre judiciară corectă. de procedură civilă. În acest scop exista o serie de garantii legale care constau în mijloacele practice puse la dispozitia cetatenilor.totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romanogermamce. Cum ar fi. de exemplu. diferă de grupul dreptului "germanic". care este influenţat de ştiinţa juridică germană. în principal. de exemplu. Acelaşi lucru trebuie menţionat şi despre sistemul de drept. în Anglia . subiectele participante se afla în cadrul unei ierarhii administrative. îndruma si controla subiectul subordonat. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică romano-germanică este caracterul lui codificat. Pentru familia juridică romanogermanică sînt caracteristice: existenţa dreptului scris. Familia juridică de drept comun. în RFG diviziunea între dreptul privat şi public este pronunţată mai puţin decît în Franţa. În general. că "principiile generale ale dreptului intemaţional" au prioritate în faţa legii. În primul rînd aceasta este legat de "precedentul de recurs".germanică nu exclude anumite deosebiri între sistemele juridice naţionale. Este cazul raporturilor dintre Guvern si prefecti sau acela al raporturilor dintre ministru si conducatorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judete. La început această preluare şi adaptare purta forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit. Constituţiile delimitează competenţa elaborării dreptului a diferitelor organe de stat şi în corespundere cu această competenţă înfăptuiesc diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului. Luxemburgul. pentru ţările din familia juridică romano-germanică este caracteristică schema unică a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept. Spania şi cel germanic. acestia pot formula plângeri împotriva masurilor abuzive luate de administratia publica. Pe continent juriştii sînt interesaţi în primul rînd de faptul cum este reglementată situaţia dată. Ele pot fi raporturi de subordonare. în baza căruia în interiorul familiei juridice romanogermanice se deosebesc două grupuri juridice: romanic. iar acestea au obligatia sa realizeze prestatia. decretelor miniştrilor ş. Doctrina juridică romano-germanică şi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile. normele cărora au o autoritate juridică majoră. Cum ar fi. Deoarece curtea de casaţie este instanţa supremă. numărul lor în fiecare ţară este mare. organele administratiei publice pot recurge la masuri de constrângere. Aşa dar. beneficiarii serviciului public au un drept subiectiv în temeiul caruia pot cere organelor administratiei publice sa presteze serviciul. obiceiul în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă independentă a dreptului cu rare excepţii.obligatie legala a acestora si nu o facultate. Constituţia RFG din 1949 direct menţionează. circularelor administrative. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhica. în ţări diferite nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri. aici poziţia doctrinei este destul de contradictorie. În fiecare din aceste două sfere. Obiectul acestor raporturi juridice consta în modelarea comportamentului subiectelor participante corespunzator exigentelor legale. în deosebi în dreptul francez. tehnica juridică. însa în calitatea lor de servicii publice1. Astfel. În cadrul raporturilor de colaborare. Însa. Raporturile de drept administrativ se grupeaza în doua categorii: a) Raporturi care se formeaza în cadrul sistemului administratiei publice. Elveţia şi alte ţări. Structura dreptului în familia juridică anglo-saxonă. XII-XVI în baza culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă juridică pentru multe ţări europene. parcurgînd "etapa de recurs". Legile reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale. În linii generale se poate spune. Reamintim. subiectele active actioneaza tot pe baza si în executarea legii. Portugalia. pentru persoanele fizice sau juridice. adică împărţirea lui în ramuri. el poate acţiona nu numai "în completarea legii" dar şi "pe lîngă lege". în care organele administratiei publice. Regimul juridic aplicabil în aceste cazuri este cel de drept civil si nu regimul de drept administrativ. situatia de subordonare a subiectelor de drept nu exclude posibilitatea manifestarii de vointa a acestora în cadrul raporturilor juridice respective. sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului. Această divizare poartă un caracter general şi în ultimul timp şi-a pierdut însemnătatea de odinioară. penal. îşi găseşte reflectare într-o organizare şi competenţă a organelor justiţiei generale. Olanda. pe baza competentei pe care o au conform legii. sistemul de izvoare ale dreptului. însă.

Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil şi specific tuturor. nu este altceva decît expresia cunoaşterii umane. iar ceea ce este legal este şi just. unde recent a dominat dreptul musulman în toată originalitatea surselor sale. identice. cum ea este determinată de şcolile de drept. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. aplicarea legii depinde de precedentele judiciare. Doctrina engleză nu cunoaşte discuţii despre diviziunile structurale ale dreptului. neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. a doua prescrie îndatoririle faţă de Allah (ibadat). Organizarea judiciară musulmană se deosebea prin simplitate. susţine întemeietorul şcolii. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. unde acest lucru este deosebit de necesar. Însă nu s-a petrecut o trecere a dreptului american în familia romanogermanică." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. care a mărit considerabil importanţa ei practică: propunerea acceptată odată de către juriştii tuturor sau chiar a unei şcoli. În Anglia nu există coduri de tip european. organizarea. Toate elementele psihologice sînt excluse conştient din examinare. De aici . în toate statele . cit şi nescrisă. În condiţiile actuale unele ţări musulmane (Egiptul) au refuzat complet judecătoriile musulmane. el cuprinde toate sferele vieţii sociale. a fost un prim şi important pas pe această cale.a principiului precedentului şi altor semne caracteristice pentru "dreptul comun". În SUA. оn acest mod. etc. În al doilea rînd. Lucrările sale de prestigiu care tratează problema dreptului sunt Republica şi Legile. care a atins şi toate ţările islamice. Această comportare mai liberă cu precedentul capătă o deosebită importanţă în legătură cu competenţa judecătoriilor americane de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor. în mod uniform. care există deja 200 de ani şi joacă un rol important. Din motive istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale dreptului musulman. caracteristic omului. subliniază rolul puterii judiciare în sistemul american de guvemămînt. Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero. Astfel. care a suportat numeroase influenţe străine. corespunzătoare diferitor interpretări.a unui sistem întreg de constituţii: federală. XIX evoluţia concepţiei de drept musulman a decurs prioritar în comentarii juridice religioase şi culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradiţionalele principii şi legi ale şariatului. adică aplicarea la cazurile noi asemănătoare a regulilor stabilite de Coran. Sistemele juridice ale acestor ţări au suferit schimbări considerabile în sensul că importanţa. Germenii acestei teorii au apărut în antichitate.după forma sa exterioară . rămîne o familie juridică independentă. că legislaţia în sistemul juridic al SUA are o pondere mare şi este mai importantă decît dreptul statutal în Anglia. Pentrui ca proiectul să devină lege. scopul cărora este de a stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale dreptului. primul şi cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar. sau dreptul musulman se împarte în 2 părţi: prima indică linia de comportament al musulmanului faţă de semenii săi (muamalat). constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe egale. A treia "rădăcină" . în altul. dreptul judiciar şi dreptul familiei. importantă pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor Coranului. în concepţia lui Cicero. Se presupunea o respingere totală a dreptului englez. conceput ca un ansamblu de norme eterne şi imuabile existente atit în formă scrisă. care a fost adoptat oficial în anul 1962. Ramurile dreptului englez nu sînt atît de clar pronunţate ca în sistemele de drept continentale. în legătură cu aceasta se poate spune. VII-X şi este bazat pe religia musulmană . voinţa nobilimii musulmane religioase. în gîndirea aristotelică. ca şi pentru unul englez. considerată ca temelie a esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor fenomenelor ce se produc în lume.(achid) şi dreptul (fikh). Numai unele state. el trebuie să fie adoptat de state. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul оşi are rădăcinile sale. sub dominaţia severă a dreptului. şi l-au adaptat la necesităţile credinţei noi. Există naţiuni şi grupuri etnice ce profesează islamul în calitate de religie.n. folosit activ de Curtea Supremă. cît şi norme nejuridice. care cu timpul. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim în lucrările Politica şi Etica. Din numărul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. iar odată cu el . este o virtute care aduce fericirea şi armonia. indiferent de faptul dacă va fi recunoscut sau nu. ci este dat de natură. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . şi diferite după vîrstă. în concepţia lui Platon. în unele .penale. însă. dreptul este mai întîi de toate un drept al practicii judiciare. evident. Teoria psihologică a dreptului. în general. El se referă la autorul. Baza ştiinţei juridice musulmane o constituie metoda cazuistică sub denumirea "Ilm al furu". La baza tuturor şcolilor. precum şi obiceiuri. iar însuşi dreptul . Şcoala raţionalistă a dreptului. Revoluţia Americană a înaintat pe primul plan ideea dreptului american naţional independent. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. Funcţia principală a "fikhului" constă în păstrarea legăturilor indisolubile. Pe lîngă pedeapsa pentru infracţiunile enumerate. foste colonii franceze sau spaniole au adoptat codurile de tip roman. legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie just sau injust. constituţii ale statelor. în mod deosebit..de procedură civilă. penale. Şcoala sociologică a dreptului. în general. Adoptarea Constituţiei federale scrise din 1787.Existenţialismul juridic. A doua "rădăcină" este sunna. se folosesc unele şi aceleaşi noţiuni şi interpretare a normelor de drept. îl divizează în drept natural şi drept pozitiv. care acţionează asupra milioanelor de oameni. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural este.De obicei. în cadrul căreia ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de drept precedent. care este înlocuită aici cu divizarea în drept comun şi dreptul echităţii. toate judecătoriile au o jurisdicţie comună. Singura sursă a cunoştinţelor necesarmente egale pentru toţi o constituie raţiunea umană . conform ideilor sale. Secolele următoare practic nu au adus nimic nou. Aristotel îşi îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului fără de care politica nu-şi poate atinge scopurile. Teoretic numai Dumnezeu are putere legislativă. Şcoala normativistă a dreptului. mai întîi de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite şi discrete. Islamul pomeşte de la faptul. Pacea socială în stat se asigură. adulter. că în SUA există 51 sisteme de drept . Aristotel caută dreptul în observarea raţională a naturii. el identifică justiţia politică cu dreptul politic. în orice timp şi în orice împrejurare . Dar numai în general. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. A patra şi ultima "rădăcină" . stabilit pe teritoriile controlate de ei. a constituţiilor statelor ce au intrat în componenţa SUA. este considerată regulă. şi de aceea nu este neapărată condiţia de respectare a hotărtrii. Aristotel afirmă că statul întruchipează scopul binelui. în primul rînd norme religioase. 58 Caracteristica şi reprezentanşii şcolii dr. mai precis . Dreptul întruchipează în sine înţelepciunea umană. Platon susţine că adevăratul stat trebuie să asigure un trai comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii toate virtuţile: înţelepciunea. să nu prejudiciezi pe altcineva. dreptul este ordinea comunităţii politice. În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi concepţie a dreptului şi a rolului său.islam.e.de procedură penală. natural Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. aceeaşi divizare a dreptului. cadi (judecătorul) putea. Fikhul. în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec. Şariatul constă din 2 părţi . este şi legal. Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acţiunea puţin mai liberă a regulii precedentului. Dreptul musulman. este orientată spre consolidarea normelor şi priricipiilor dreptului musulman. adică pot examina diferite categorii de dosare .libertatea considerabilă şi capacitatea de manevrare în timpul procesului de adaptare a dreptului la condiţiile ce se schimbă. şi cea mai lipsită de lege şi dreptate. de la Platon şi Aristotel. Pentru un jurist american. acuzare falsă de adulter. care a rupt legăturile cu "trecutul său englez". după aprecierea personală. de Aristotel şi de către stoici.analogia (chias).). un proces ireversibil. Pregătirca proiectelor acestor legi şi coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu Institutul American de drept şi Asociaţia Americană a avocaţilor. unica sursă a dreptului musulman sînt lucrările savanţilor jurişti. civile. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. ca şi în Anglia. totodată. în viziunea lui. ambele fiind. pînă în sec. Însă în majoritatea ţărilor arabe ele continuă să joace un rol destul de important în mecanismul de acţiune socială a dreptului. de problema făuririi unui stat ideal. comerciale. la rоndul său. La măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă pentru următoarele infracţiuni: omor. să pedepsească pentru oricare altă violare a legii. întemeietorul şcolii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 î. filozofia are în vedere natura universală. Ceea ce este just. Aceasta se datoreşte în primul rînd existenţei constituţiei scrise. cît şi interesul individual al cetăţenilor. Abordоnd problema politicii. discipolul lui Socrate. Pentru ca binele să domine pacea. Platon (427-347 î. În ambele ţări există de fapt. după ce îl va găsi. Echitatea. Legislaţia familiei a ţărilor arabe. cumpătarea şi dreptatea. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. În general. Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea ramurilor de drept. Posibilităţile mari ale influenţei judiciare asupra legislaţiei nu exclude faptul. În realitate. S-a creat învăţătura despre 4 "rădăcini" (izvoare) ale dreptului musulman. Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah. de fapt. la Cant şi Hegel. Aceste două părţi alcătuiesc obiectul ştiinţei juridice sub aspectul. că dreptul existent a venit de la Allah care întrun anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed. îşi . curajul. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului. au stat două şcoli: şcoala Medina şi şcoala irachiană. contribuind. învăţăturile cărora sînt recunoscute. după Socrate. multe din care sînt considerabile cu adevărat şi nu pot fi neglijate. Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită jurisdicţia independent unul faţă de altul. la dezvoltarea raţionalului. furt. treptat s-au pomenit absorbite de "dreptul comun". ale cărui opţiuni cu referire la drept au fost influenţate de Platon. de fapt. El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest. Una din aceste deosebiri considerabile este legată de structura federală a SUA. Printre codurile de acest gen. Prima "rădăcină" este coranul. dreptul englez s-a dezvoltat treptat.idjima: acord atins de toată activitatea musulmană în problema obligaţiilor musulmanului. Pe parcursul dezvoltării ulterioare a învăţăturii în această schemă s-a introdus încă o modificare. Examinindosarul. În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în drept public şi privat. dar. judecătorul nici odată nu apelează la Coran sau Sună – legendă despre proroc. precum şi 3 şcoli şiite. Şcoala istorică a dreptului. să dai fiecăruia ce este al lui. El. pe care. Aceste vechi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic.50 .a asimilat cîte ceva din codificările europene. sunite şi şiite. În dreptul statutal al SUA se întîlnesc numeroase coduri. care nu sînt cunoscute dreptului englez. ca şi justiţia. Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o competenţă destul de largă. Un singur judecător examina dosare de diferite categorii. sferă de acţiune şi ponderea dreptului musulman s-au micşorat. dar nu numai acelea care de obicei se referă la sfera de drept. In concepţia socratică. ceea ce 1-a făcut să afirme că omul este cea mai nobilă dintre toate fiinţele. Prin urmare. iar ca teorie cu pondere şi o influenţă majoră ea s-a manifestat în gîndirea filozofică şi politico-juridică din evul mediu. În unele ţări (în Sudan) sistemul de judecătorii musulmane a căpătat un caracter de mai multe trepte (mai multe instanţe). Influenţa izvoarelor de drept de tip european a devenit. are o structură analogică cu structura dreptului comun. în 25 . pe calea practicii judiciare şi a reformelor legislative în cazuri aparte. Capitolul urmează după capitol fără o delimitare logică a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau la cel penal. 57Dreptulmusulman (islamic) Dreptul musulman ca sistem de norme. să dobоndească mijloacele de a-i face să se rostească asupra binelui. dreptul SUA. Motivele şi intenţiile individului nici odată nu se iau în consideraţie. Dreptul controlului constituţional. Cu toate acestea.teologia sau principiile credinţei . În procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez şi cel american. instanţele superioare judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a SUA nici odată n-au fost legate de propriile lor precedente. sunnă sau adjimă. O formă de codificare deosebită în SUA a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri cu caracter unitar. Legea.de drept public şi privat. În altele există sisteme paralele de judecătorii musulmane. iar justiţia este concepută drept criteriu de manifestare a legalităţii. ce exprimă în formă religioasă în general. Şcoala realistă a dreptului. ideile. Preocupat. liniştea. care cuprinde atît norme juridice. legislatorul trebuie să găsească punctul de care concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va asigura fericirea şi..n. în SUA s-a format un sistem dualist. iar cea unificată acţionează. pentru concepţia de drept musulmană nu există.în state şi una federală. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. dintre legislaţia statului musulman şi sursele ei primare. În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglare social-normativă. însă n-au acceptat dreptul musulman. fapt ce l-au considerat 2 factori: în primul rînd. asemănător celui englez: dreptul precedent în interacţiunea cu cel legislativ. a ideii idjima. de interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciară. precum Şcoala dreptului natural. Justiţia înseamnă egalitate şi această egalitate a justiţiei are în vedere atit interesul general al statului. în direcţia opusă. Normele elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sistemul de drept american numai după o aplicare şi interpretare a lor multiplă de către judecătorii numai cînd se va putea face o referire la hotărîrile judiciare care l-au aplîcat şi nu la norme nemijlocit. dreptul nu este un produs al voinţei. este o parte integrantă a naturii în dubla accepţiune: ca parte a materiei şi ca fiinţă raţională.e. Justiţia. Dreptul penal musulman este bazat. unitatea conceptuală şi raţională a omului presupune cunoaşterea adevărului.divizarea dreptului în privat şi public. luate de judecătoria unui stat. În cîteva state acţionează codurile civile. întrebuinţarea băuturilor spirtoase. în interpretarea sa romanică veche şi occidentală. De la justiţia politică. jefuire armată şi revoltă. Dreptatea nu este altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot ce este al său şi împlinirea chemării proprii. ca temelie a dreptului. Dreptul lui Allah este dat omenirii odată şi pentru totdeauna. La baza operelor sale este pusă ideea. Binele în politică este justiţia care îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altora. judecătorilor li se înaintează cerinţe înalte de calificare în sensul pregătirii lor de drept religioase. Omul. autoritatea căruia este unanim recunoscută.

nu este în drept a se confrunta cu colectivitatea şi alţi cetăţeni. sub forma instituţiilor.1861) şi Friedrich Puchta (1798-1846). afirmînd că acest fapt este imposibil din cauza numărului mare de oameni. se apleacă cu interes asupra fenom. dă naştere unei justiţii universale. după Comte. în special. Teoria psihologică a dreptului. fiindcă obligaţia de supunere are la baza un acord încheiat între oameni. politico-juridice influenţează societatea şi în care suportă. adică tot ce este cunoscut pînă în prezent despre legităţile apariţiei.: dr. puterea şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt recunoscute ca fiind juste pentru un anumit interval de timp. după Duguit. În doctrina sa. lege şi stat în lucrarea SummaTheologica. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. apărută оntre persoane. dreptul exista sub forma dreptului natural. In literatura juridică Teoria generală a dreptului a mai fost caracterizată ca fiind nucleul central al ştiinţei dreptului de la care pornesc practic toate ştiinţele juridice. ci în baza de drepturi şi interese comune . social. precum Şc. instituţiile politice şi juridice. în adîncurile trecutului. independent de legislator. ştiinţele mecanicii. deoarece studiază problemele de bază ale ştiinţei politice Ea formulează categoriile politice ce vizează.ordinea juridică în globalitatea sa. ca o categorie etică. sociologică a dreptului. în concepţia sa. Şcoala raţionalistă a dreptului. juridic. corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social. ştiinţifică. Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. consideră Duguit. Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii sociale. Contractul social reprezintă o formă socială de asociere care dă naştere unui corp moral şi colectiv оn care există un angajament reciproc al publicului cu particularii. dreptul ia naştere şi se dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional al poporului respectiv. evoluţia şi funcţionarea dreptului. oamenilor. natural. a tehnicii legislative. porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor. fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate drepturile sale în favoarea întregii comunităţi.. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. de la Platon şi Aristotel. Şc. ideile. filozofia are în vedere natura universală.după cel de-al doilea război mondial. Atit statul. Şc. care dă consacrare juridică dreptului social. apare din necesitatea soluţionării a diferitelor litigii care iau naştere ca rezultat al dezvoltării sociale. evoluţiei şi funcţionării dreptului.Metodologia este una dintre cele mai actuale şi complicate probleme ale ştiinţei juridice. constituiţi în societate de a promova binele în comun. trebuie să se conformeze normelor juridice. Teoria generală a dreptului face o analiză profundă a relaţiilor sociale. care derivă din însăşi natura socială a omului şi are datoria de a garanta siguranţa oamenilor. În RM "Teoria generală a dreptului". aceasta are un caracter neconturat O dată cu dezvoltarea poporului. ci doar ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi. este pusă în pericol întreaga valoare fundamentală a solidarităţii sociale. Izvorul său stă. în general. cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constr. iar puterea în stat nu este durabilă. în mod conştient. Asemenea limbajului. Enciclopedia dreptului. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural. care se predă la finele lor. formele lor concretistorice. Cuvîntul Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. Existenţialismul juridic. în baza unui ansamblu de teorii. оn esenţă. Teoria psihologică a dreptului. El este un produs colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a unor individualităţi. Legislatorul este doar un organ al conştiinţei sociale. Un alt reprezentant al şcolii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (18591929). şi a sistemului de drept al ţării respective. politică şi juridică care studiază. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă generală despredrept şi stat.. mai ales. modul în care instituţiile. Ideea dreptăţii." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. conform ordinii stabilite de Dumnezeu. nu le rămоnea decît să se unească în vederea unui singur scop. conştiinţa juridică se conturează оn relaţiile dintre membrii familiei. ca disciplină de studiu. autorul recunoaşte existenţa unei prime cauze eficiente. care nu se mai putea menţine. este definită de către Cicero. ci prin relaţiile cu alte persoane şi are la bază ideea „de a i se da fiecăruia ceea ce i se cuvine". Existenţialismul juridic. elaborat de stat. Conform concepţiei lui Freidrich Puchta. dreptul devine o ştiinţă aparte. Dreptul. In urma оncheierii contractului social. la rîndul ei. Avîd ca punct de reper legea celor trei stări Auguste Comte clasifică ştiinţele în şt. este un bun al poporului. în baza doctrinei sale filozofice. în sec. care le reglementează evidenţiem două funcţii de bază care îi revin Teoriei generale a dreptului. culturii. etc. expusă în cele mai accesibile forme în literatura de specialitate."Dreptul este un fenomen istoric. concepţii. Această şcoală a apărut ca o reacţie la ideile revoluţiei franceze prin care se urmărea codificarea dreptului. fapt ce a pus fundamentul contractului social. care cuprinde realizările ştiinţifice ale juriştilor. pe care sociologia оl studiază. Statul este un produs natural şi necesar în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor omeneşti. ca expresie a solidarităţii sociale. Principalii reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846). întemeietorul şcolii contestă ideile dreptului natural privind apariţia statului pe calea unui contract social. cît şi a întregului său. Rousseau afirma că fiinţa umană a fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din starea primitivă.. mecanismul de stat etc. în viziunea savantului.Prin urmare. Pentru a apăra acest drept. care reflectă în legi realitatea existentă. voinţa umană. Reciprocitatea. De unde reiese că atit raţiunea. influenţa socială. trebuie să evităm orice explicaţie metafizică. privite în dinamica lor. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. Astfel. Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv. iar mai pronunţat . ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. în mod pozitiv. iar acesta. La etapa iniţială. a noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate şi utilizate de dogmatica juridică. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. Şcoala realistă a dreptului. care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc. pe observaţie . prin trei stadii: teologic. filozofia are în vedere natura universală. al XVIII-lea şi începutul sec. Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. 59 Fenomenul jurudic în lumina şcolii istorice e drept. Constr. El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. la stat. Insă. întemeiată pe date concrete. Societatea nu este în drept să suprime dreptul individului. Exponent al teoriei solidarităţii sociale. matematicii. la Cant şi Hegel. al XEX-lea. ea cuprinde întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la obiectul de studiu. la rîndul său. care constă în explicarea atît a părţilor componente ale dreptului. dar. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. Egalitatea presupune existenţa aceloraşi condiţii de supunere pentru toate persoanele. şi anume: 1) o funcţie teoretică. Toate aceste caractere au fost dobоndite o dată cu intervenţia statului în viaţa societăţii şi. toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. Şcoala istorică a dreptului. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul îşi are rădăcinile sale. fiind deci pentru toţi adevărata libertate. оn baza căreia oamenii s-au asociat este voinţa generală. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (1798-1857). social şi cel edictat de stat apar discrepanţe. Toţi oamenii trebuie să se supună prevederilor normelor juridice. Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a dreptului.La momentul actual această disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale lumii sub diverse denumiri: Teoria generală a dreptului. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp.cauze întemeindu-şi învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic. pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre ceva ce este concret. nu trebuie să sancţioneze obligaţii. Şc. Teoria generală a dreptului este divizată în două discipline de învăţămînt: Teoria generală a dreptului. În concepţia lui Hugo. Ea poate fi definită ca totalitate a cunoştinţelor despre drept şi stat acumulate de omenire pe parcursul întregii sale evoluţii. a dreptului. legea este o regulă sau o unitate de măsură a acţiunilor după care trebuie să se conducă sau să se abţină orişicine . Şcoala realistă a dreptului. a cărei existenţă poate fi probată prin raţiune. susţine reprezentantul teoriei dreptului natural. care. a st-ui . Experienţa raţiunii umane. sintetice. 2) o funcţie de ameliorare a metodologiei. îmbrăţişează dreptul. Atunci c-d între dr. statul. Astfel. cоt în perceperea vie a instituţiilor juridice. Şcoala normativistă a dreptului. Introducere în studiul dreptului. Dr. politice şi de altă natură. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. ca fenomen social ce există într-o comunitate umană. la Cant şi Hegel. Şcoala raţionalistă a dreptului. normativistă a dreptului. el susţine că dreptul n~a luat naştere ca un imperativ al vieţii comunitare. Friedrich Cari von Savigny (1779. luоnd naştere dreptul. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse la conexiunea dintre drept şi filozofie „ . În lucrarea sa Curs de filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu are dreptul să admită decît ceea ce se constaţi. legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia. o dată cu dezvoltarea poporului. primele manifestări ale conştiinţei juridice iau naştere în familie. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. . în perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltată de către Toma din Aquino . Toma din Aquino constată că dreptul este justiţia în cadrul comunităţii umane. oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau naştere din voinţa divină reflectată în voinţa poporului. într-o oarecare măsură. Baza metodologică şi obiectul de studiu Prin obiectul său de preocupare şi studiu. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. ştiinţa sociologică care. şi dreptul pozitiv. din momentul în care guvernanţii au început a-şi impune propria voinţă guvernaţilor. Fiind parte componentă a ştiinţei dreptului. Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania la sfîrşitui sec. ea selectează numai o parte din materia teoretică. generală a TGD. adică abordarea ştiinţifică a problemelor juridice. şi anume cea de Dumnezeu. în mod natural. tehnicii şi practicii dreptului. în această situaţie. nemaiputînd crea forţe noi. la rîndul lor.Caract. cei mai mulţi oameni.Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului poate fi conceput în deplinătate în urma studierii acestei discipline. Primele idei fundamentale ale şcolii istorice a dreptului sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii Gustav Hugo. Teoria generală a dreptului este şi o ştiinţă politică. Şcoala sociologică a dreptului. perioada modera. Statul.de stat se aplică numai în baza şi în limitele prevăzute de normele juridice. Ist. Justiţia. manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale indivizilor. Potrivit lui Toma din Aquino. care dreptul оşi are rădăcinile sale. nu se manifestă prin relaţiile omului faţă de sine însuşi. unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai Scolasticii Abordează probleme referitoare la drept. şi Problemele teoriei dreptului. Dreptul.dr. atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în procesul de pregătire a specialiştilor în domeniul jurisprudenţei. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. în raport cu normele juridice 2. metafizic şi pozitiv. etc. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an 60 Şcoala sociologică pozitivistă a dreptului sau 1. în reducerea complexităţii fenomenului juridic prin intermediul unei abordări globalizante.Teoria generală a dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice este de dată mai recentă. este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). această funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge din viaţa socială şi impune indivizilor norme ce trebuie respectata în interesul întregii societăţi. al XX-lea. care se predă la începutul studiilor juridice. Friedrich Cari voa Savigny afirmă că dreptul ca produs al spiritului poporului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn concepte abstracte.. în prima jumătate a acestuia. Ca ştiinţă. TGD este o ştiinţă socială. precum Şcoala dreptului natural. noţiuni cu privire la drept şi. de la Platon şi Aristotel. conform ideilor fondatorului. ştiinţa dreptului studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului. Preocupat de problema apariţiei dreptului şi statului. Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie deosebită de Teoria generală a dreptului ca disciplină de studiu. ideile. este împărţit în două categ. Ca parte componentă a ştiinţei în general Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. cît şi lucrurile trebuie să fie raportate acestei prime." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Ea formulează şi defineşte conceptele fundamentale care constituie punctul de plecare pentru investigaţiile întregului sistem al ştiinţelor juridice. Este de reţinut că ea studiază dreptul în ansamblul său. în mod succesiv. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. adică istorică.găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal". cit şi indivizii. cum sînt: puterea de stat. în generalitatea şi integritatea sa. funcţiile statului. unit nu prin întîmplare. garanţii sau să aibă caracter punitiv. autorul lucrărilor Contractul social şi Discursul asupra origina şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. Contractul social urmăreşte scopul asigurării libertăţii naturale. deoarece studiază dreptul (statul). economice.. să o limităm numai la o explicaţie pozitivă.

pol. Rudolf von Ihering remarca faptul că dr. st.ordinea de drept etc.dreptul internaţional privat. În concluzie rezultă că dreptul.Cantemir.. Aşadar. raportul intim cu fiica etc. istorici.trib. de particularităţile societăţii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică.Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului constituie un ansamblu de metode de cercetare în domeniul ştiinţelor juridice:1.conţinutului şi necesităţii dreptului.corespun. putem spune cu certitudine că procesul de constituire a astatului şi dr.relaţiile juridice. soc. Există însă şi opinia conform căreia statul şi dreptul au eistat veşnic. pentru că ipoteticul exemplar uman presocial nu ar fi avut ce face cu ele. politice teoria generală a dreptului. se pedepseşte . precum şi cea de aplicare a lui trebuie să aibă un caracter logic. Este cert însă că drepturile nu au putut exista înainte de societate.Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziţiile legale duce la crearea ordinii de drept. corelaţia dintre ele sînt stabilite în conformitate cu un model raţional. scindarea societăţii în clase.ci în interdependenţa şi complementaritatea lor. Metodele cantitative Esenţa acestor metode constă în operaţiile de verificare a ipotezelor ştiinţifice în cadrul strategiilor dezvoltării fenomenului juridic. ceea ce înseamnă "cale". b) se crează reguli de drept noi."metodă" provine din grecescul methodos.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi. a comunităţii umane. morală. etc. funcţia suprastr. etc. fiind. în special cu baza economică a societăţii. concret şi catgoric la întrebarea :cînd. iar pe de alta cu instituţiile corespunzătoare acestor idei. modul de producţie al vieţii materiale determină concepţiile politice şi juridice. În concl. în domeniul criminalisticii). În sensul arătat anterior. are determinaţii calitative ce ţin de esenţa socialului.din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia societăţii umane. dr. au un caracter contradictoriu.Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului. dreptul aparţine şi el acestei realităţi.metoda istorică-constă în cercetarea ştiinţifică a fenomenului juridic care rezidă în analiza condiţiilor economice.Dreptul poate fi considerat ca un mod de existenţă a ordinii publice. Treptat s-a trecut de la principiul răzbunării sîngelui la sancţiunea expulzării din gintă sau din trib. ale oamenilor s-au născut din nevoile vieţii. Legile lui Manu în India . private şi a scindării societăţii în clase şi gr. Ea.Drepturile omului nu pot prinde . În orînduirile bazate pe proprietate privată asupra mijloacelor de producţie atît baza economică. morale. El suportă influenţe din partea componenţilor cadrului fizic înconjurător şi din parţea componenţilor sistemului social (economia.Normele sale intervin în procesul productiv.Rezultă că dreptul.comparativă stabileşte similitudinile şi diferenţele dintre diferite sisteme de drept. politică şi jur. juridice.ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane. Aşadar. în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului. în domeniul reglementării juridice cu caracter economic). cît si în antichitatea greco-romană. Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. în baza aceloraşi temeiuri. constituie baza pe care se ridică o suprastr. devenite cu timpul tabu-uri corespunzătoare a ceea ce s-a numit „totemismul de clan”.Metoda logică.repartişiei şi schimbului de produse şi activităţi. Susţinem ideea că dr. care cere ca reacţiunea împotriva vătămării să se fgacă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului.urmînd un proces de evaluare..d)evidenţa şi sistematizarea reglementărilor uniforme şi a practicii în domenii precum dreptul comerţului internaţional. apare concomitent cu statul sau cu primele formaţiuni statale la o anumită treaptă de dezvolt.cuprizind şi interpretarea pe care le vor da organele de aplicare . sunt elem. viaţa în societate ar fi cu neputinţă. K.evidenţalegislativă. Ca moment istoric. prescripţii religioase.. Marx şi F. şi anume în rezultatul descompunerii orînduirii primitive.cănd relaţia de sînge pierde autoritateaCercetările efectuate de sociologi. constă în deservirea societăţii. avînd specificul său la diferite popoare. şi organiz. pregătită de o perioadă îndelungată de dezv. filosofice. morala etcJ. pentru că dreptul unui anumit popor are întotdeauna caractere specifice doar lui.5000 de ani în urmă. care se statornicesc în societate în funcţie de aceste idei.3din faptul că procesul istoric de dezvoltare a dreptului conţine în sine elemente de continuitate.evolutiv capabil să parcurgă stări directe. ca sistem de norme şi instituţii. are o sferă mai restrînsă decît juridicul. Conform acestor prevederi se interzice incestul dintre frate şi soră.nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor. etc.Problemele tipologiei dreptului. cu interese diametral opuse.a sistemelor de drept trebuie de reieşit din următoarele:1 în primul rînd. O intensificare a activităţii de fixare în scris a dreptului a avut loc în timpul faraonului Ramses al II lea(se.stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii. deoarece puterea de stat.b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi plasaţi în contextul social-politic şi cultural în care îşi au sorgintea. Aplicarea ei în studierea problemelor dreptului este deosebit de utilă. cu idei politice. şi econ. Metode prospective. "drum". Dreptul este un produs complex al societăţii. religioase.care îşi are regularităţile sale ce nu permit să urmeze orbeşte aceste presiuni. îl const. ca instrument de dominaţie şi constrîngere acaparat de cei care dominează economiceşte. Deci. Apare necesitatea de astabili necesitatea de răzbunare.iar împreună cu ea şi dreptul-ca un proces neîntrerupt.şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite. iar activitatea de elaborare a dreptului. dar ştiinţa contemporană notează că primele formaţiuni statale au apărut cu aprox. grupuri sociale. În ansamblu. pe temelia apariţiei propr.Unele viziuni noi cu privire la tipizarea dreptului. Drepturile au putut să apară deci ca noţiune decît cu constituirea societăţii.. îndelungat în timp şi foarte variat la diferite popoare. din fapte.) contur. generate de bază. La rîndul său însă. Majoritatea cercetătorilor opiniază că istoria organizării statale a societăţii şi a constituirii sistemelor de drept nu cioncide cu istoria societăţii umane. se utilizează în fundamentarea adoptării unor noi acte normative.respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului. Realitatea istorică arată că dreptul este un fenomen social inerent societăţii omeneşti.jur. apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi sunt preluate şi adăugăndu-li-se elementul sancţionar.Dimensiunea dreptului.stabilind drepturi şi obligaţii jur.şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale.2din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia permanentă a esenţei. presupun:a)dezvoltarea informaţiei juridicepentru îmbunătăţirea procesului decizional prin folosirea calculatorului. edictate cu noua putere. de relaţii ideol.presiuni din partea forţelor sociologice creatoare ale dreptului şi realitatea normativă. dar nu cu pedeapsă prea mare. sunt transformate în norme juridice.ale suprastr. juridice. a relaţiilor de producţie şi aformelor de conducere socială din cadrul acestei orînduiri.O problemă destul de contraversată în Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective.A doua componetă a realităţii juridice o constituie partea instituţională-dreptul. Momentul determinant al form. neavînd faţă de cine să le valorifice. Legile lui Dracon şi Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani. Legile lui Moise(Decalogul) la evrei.cînd personalitatea iese la suprafaţă.apărîndu-şi pe cale legală interesele şi drepturile.juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică. Se poate de menţionat că n. subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată.În cadrul acestor raporturi oamenii participă în calitate de subiecte de drept. dintr-unmoment dat componente ale suprastructurii acesteia. statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive.c )introducerea şi perfecţionarea programelor de calculator adecvate cercetării juridice. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D. precum şi de insit. 4.Realitatea juridică este o dimensiune enalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice deter. Nu există un rsp.continuu şi istoric.. Lentă a forţelor de producţie în cadrul primei orînduiri sociale – a orînduirii comunei primitive. alături de normele juridice. de regulă se bazează pe conceptul egalităţii.Finalizind cu prezentarea succintă a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de menţionat că metodele nu trebuie înţelese izolat. Pentru analiza ştiinţifică a tipologiei dreptului. de evoluţia treptată a structurii ei sociale. cît şi suprastr. cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon). cutumiare şi dreptul scris. Sociale diferite şi chiar antagoniste. fie. Metoda sociologică.Romanii au exprimat foarte clar şi lapidar această realitate prin adagiul:ubi societas.În general.. de apariţie a statului şi dreptului în doctrina contemporană.Cea dea treia componenţă a juridicului sînt raporturile juridice şi situaţiile juridice. pe de o parte.ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic. ca parte componentă a realităţii sociale.met.ca parte componentă a realităţii sociale. ca formă de organizare a întregii societăţi. Iar dreptul este voinţa deţinătorilor puterii de stat ridicată la rang de lege.Engels au arătat că structura economică a societăţii. ale sociatăţii respective. Înainte de a fi o realitate normativă. Originea şi istorică a statului dimensiunea Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni. sociale.Regulile comparării:a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara. fără drepturi. ca urmare a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. cum şi de ce au apărut statul şi dreptul? reglemenate de anumite reguli de conveţuire socială:obiceiuri. de-a lungul diferitelor orînduiri sociale3. sistematizarealegislaţiei.2. În Egiptul antic cel ami vechi legiuitor cunoscut este Menes. pe cînd societatea umană.valorizare şi valorificare finală prin normele dreptului.. aceste elemente de influenţă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului. a fost unul complicat. respectiv un ansamblu corespunzător acesteia de idei politice. sistemul de organe statale. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoaştere a procesului istoric de evoluţie a dreptului.Aceste met. Conştiinţa juridică joacă rolul unei receptor şi al unui tampon.conţinitul sau cadrul său substanţial de referinţă. ca şi instituţiile corespunzătoare acestora.cu cel puţin 40000 ani în urmă. XIII-lea î. Statul este suprastructura politică a unei baze economice. Filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cînd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie. ilustrat şi de anumite acte normative – adevărate monumente legislative intrate în istoria dreptului şi a culturii umane.Conştiinţa juridică apare ca o premisă a dreptului. cît şi de evoluţia în timp a acestui sens. Atît statul cît şi dreptul se află într-o legătură determinantă cu modul de producţie.Realitatea componentele ei. Componentele juridicului sînt: conştiinţa juridică. 3 Premisele soc. dintre diferite instituţii juridico-statale. cercetează dreptul în evoluţia sa istorică.evoluţie.clan. Iar dacă funcţia bazei rezidă în contribuţia pe care o aduce la dezv. socială juridică a şi 7. pentru că. politica. constituirea dreptului ca o entitate conturată se poate spune că are loc odată cu apariţia primelor state atît în ţările Orientului Antic. judiciare.Realit.un real factor de calmare a conflictelor şi de menţinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese.Metoda experimentală poate fi utilizată atît în laborator (de exemplu. Relaţiile sociale din această perioadă sunt 6.dreptul. Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor sociologice pentru studierea opiniei3.Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ.cele care probează eficienţa dreptului.El alcătuieşte miezul juridicului. forţelor de prod. Pînă în prezent nu e stabilită exact o perioadă în care au luat naştere aceste două enomene sociale. Acest concept de egalitate se rezumă în aşa zisa lege a talionului.c) comparatismul trebuie să ţină seama atît de sensul normei juridice la momentul apariţiei ei.ele trec prin conştiinţa legiutorului. ibi ius. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi-au găsit reflectare într-o serie de norme sociale. precum şi cele filosofice. nu l-a aşteptat pe legiuitor pentru a se constitui. statul şi dr.totuşi dreptul aparţine şi el acestei realităţi. est considerat nenatural incestul cu mama.. drepturile sub. este indisolubil legat de evoluţia generală a sociatăţii.Dreptul ca fenomen normativ dă expresii cerinţelor structurilor sociale-conducătoare sau conduse-de mai bună organizare a raporturilor umane pentru ca să poată asigura climatul în care liberului arbitru şi violenţei să i se poată opune anumite standarte oficiale de comportament.ca sistem de normă şi imstituţie are o sferă mai restrînsă ca juridicul.b)orientarea cercetărilor de informatică juridică în direcţii ca:-elaborarea legislaţiei. cît şi pe teren (de exemplu. Apariţia statului şi dreptului a fost 4. ideilor respective.pentru că se interpune între aceşti stimuli care se înfăţişează de mai multe ori ca adevărate comandamente. Atunci apare.dreptul e o stare de conştiinţă.Hr.

a agrupurilor sociale sau a întregii societăţi.ne referim la 2 aspecte:conţinutul normativ şi conţinutul social.Problemele esenţei conţinutului şi forma dreptului în ştiinţa contemporană.o anumită limită de comportament.E evident că asupra trăsăturilor generale.Voinţa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinţei juridice. Ca orice fenomen. Cadru istoric.asigurarea condiţiilor deviaţă ale societăţii”spunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering. A cerceta esenţa dreptului înseamnă a pătrunde înăuntrul său.islamic.dreptul programează libertatea sa de acţiune. nota Montesquieu.O altă concluzie priveşte necesitatea înţelegerii impactului evoluţiilor specifice asupra dezvoltării fiecărui sistem de drept.familia sau sistemul common-law. Un alt factor este factorul internaţional.Aceste caracteristice alcătuiesc substanţa dreptului.adică ce drepturi şi obligaţii concrete au oamenii în anumite împrejurări.fiziologic. decrete.Cît priveşta forma dreptului.Cauzile acestei situaţii se află în faptul că diferiţi autori iau în consideraţie diferite criterii.dreptul are o formă internă şi una exterioară. de voinţa şi interesele pe care dreptul le exprimă şi le consacră. implică efortul de subliniere a trăsăturilor şi determinărilor calitative fundamentale ale dreptului.factorii umani.Sînt cunoscute măsurile de limitare a creşterii demografice şi invers de stimulare.în societatea contemporană rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale sporeşte.Analizînd tipurile de drept. cu întinderea sa.De exemplu: măsurile legislative pentru completarea poluării mediului.Mediu geografic reprezintă un ansamblu de factori care influienţează viaţa socială.întregul drept medieval e marcat de aspectul religios.se diferenţiază în mai multe grupe:dr.-care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăţii îşi găsesc exprimare în drept. Francez.Ca urmare.. trebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării.Prezentarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ca izvor material.medieval cu unele grupări prin care s-ar distinge dreptul european.prin constrîngere.Cercetarea actuală a conţinutului dreptului e puternic marcată de tendinţa explicării şi conceperii dreptului în sensul cuprinderei factorilor complecşi-normativi şi sociali.Dreptul socialist.epocii contemporane.Schimbarea sistemului politic.O primă concluzie ce se desprinde din această analiză priveşte existenţa unităţii generale din cadrul fiecăruii sistem de drept.care păstrează puternice elemente tradiţionale religioase. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiţionale..cum e dreptul islamic.între tipurile istorice de drept nu e o ruptură. 9.determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii statale. Aici se disting forma internă a dreptului dată de exprimarea sa în ramuri şi instituţii juridice şi forma extemă.c)după modalităţile de exprimare a normelor de drept în felurite acte ale organelor de stat-legi.Asupra dreptului exercită influienţă şi structurile organizatorice ale societăţii cum ar fi grupurile de interese.voinţa individuală. influienţează dreptul constituidu-se ca un factor de configurare cu o acţiune specifică. într-o măsură mai mare sau mai mică.prezenţa minorităţilor etnice şi naţionale a populaţiei influienţează asupra dezvoltării dreptului.Dr.concomitent cu cele specifice.menţinerii sau intesificării formelor de comportament care sînt implicate în atitudini comune.a.Conţinutul dreptului îl formează sistemul normelor juridice sau conţinutul normativ al dreptului.Cadru social-economic-este determinat de nivelul economiei.în anumite condiţii sînt prevăzute anumite reglementări.aflate în faza tranziţiei spre democratism.Prima modalitate a fost diferenţierea formaţiunilor după criterii de natură social-economică. Antic.E necesar de a înţelege raportul dintre general şi particular în analiza tipologiei dreptului.Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social îl constituie caracterul lui normativ. a 10.istoric.etnic.chinez.Dr.cultural-ideologic.naţional are în vedere condiţiile istorice şi particularităţile etniconaţionale ale populaţei. caldă sau temperată cu calitatea solului.Dr modern.imprimă dreptului trăsături de eficienţă mult mai pronunţate în comparaţie cu alte seturi normative.între care:familia sau sistemul de drept romano-germanic.Conţinutul socialcaută să explicede ce. Toţi aceşti factori îşi au felul lor.literatura juridică e cea care se referă la tipizarea dreptului.putem distinge trăsăturile generale.Cadru social-politic.O puternică influienţă socială exercită grupurile de presiune.contemporan.Conţinutul social al dreptului e dat de scopu.medievale.Factorul umanreprezintă zona centrală de interes pentru orice legislator. factorii biologici. precum şi efortul de sesizare a modalităţilor specifice de organizare internă şi externă a conţinutului. Întreaga problematică a formelor dreptului va fi analizată într-un capitol distinct al cursului.caracteristic instaurării economiei capitaliste. în elaborarea reglementărilor juridice.În dezvoltarea sa dreptul păstrează multe elemente de continuitate avînd constate prezente dea lungul mai multor epoci istorice.Forma exterioară poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului-izvoarele dreptului.fiind întîlnite în orice sistem juridic.dr.regimul juridic al spaţiului aerian şi al mării teritoriale etc. cu comunitatea internaţională care influenţează de asemenea asupra dreptului.Condiţiile fizice apar în faţa legislatorului ca obiect al reglementării"Legile.în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întîlni elementele aparţinătoare altui tip. a sesiza legăturile intime caie-i conferă o relativă stabilitate.după societatea holistică.liberale.Vorbind de conţinut.în care oamenii urmăresc să-şi valorifice anumite interese şi drepturi.Multă vreme sa considerată că prin studierea tipurilor de drept devine posibilă cunoaşterea apariţiei şi evoluţiei dreptului.dr.Acţiunea factorilor naturali e mereu corelată unui interes social.tipice fiecărui sistem de drept.în raport cu sistemele de organizare socială.chinez. dată de felul cum sînt exprimate normele juridice.german.ceea ce presupune existenţa unor elemente individuale.Ele acţionează pentru maximalizarea intereselor membrilor săi.epovii noi sau moderne. Ideea existenţei unor factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra dreptului s-a conturat în perspectiva admiterii caracterului evolutiv al dreptnlui.din fosta URSS ce au format lagărul socialist.socialist aflate în ţările unde se mai menţine sistemul socialist. denuinite şi izvoare ale dreptului.Ce-a de a doua modalitate.unde s-a încadrat sistemul islamic. în concluzie putem spune. identifica legăturile inteme.care exprimă voinţa şi interesele sociale. a.formele de proprietate structura societăţii în diferite clase sau categorii sociale şi profesionale.statornicindu-i anumite praguri. posibilităţile dezvoltării politiceDreptul nu poate să fie influienţat de acţiunea mediului fizic. Semnificativă din acest punct de vedere este analiza diverşilor factori în elaborarea dreptului actual în Moldova.Grupurile de interese sînt acelea care prin mai multe atitudini comune transmit scopuri celorlaalte grupuri din societate în vederea stabilirii.Pentru descrierea procesului istoric şi a stării de dezvoltare a dreptului se evedenţiază 2 modalităţi principale de abordare a problemei. Cercetarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ţine cont de toate caracteristicele participării omului la viaţa socială. conţinut şi formă.Alături de partidele politice-institute specifice ale vieţii socialeaceste grupuri influienţează jocul politic. dreptul este unitatea unor laturi calitative şi cantitative.jocul de influienţă şi acţiunea directă(greva).sub influienţa unor evoluţii specifice.În drept rolul voinţei are o dublă semnificaţie:1. 11. Greco-roman.pentru că dreptul însuşi este un element de cultură.b)după modalităţile de sistematizare a legislaţieicodificări. Dezvoltarea puternică a relaților și a colaborării internaționale existența mijloacelor moderene de comunicații. Ţărilor în curs de dezvoltare sau al lumii a treia.Dr.O altă clasificare a societăţii omeneşti distinge .Omul parcurge un proces complex de socializare.”Dreptul e forma în care statul îşi organizează. relativ stabilite care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi o fixează într-o clasă de fenomene înrudite. de haina pe care o îmbracă ca legi.dezvoltatrea economică. în organizarea sistemului politic.Normativitatea juridică.Pornindu-se de la criteriul evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după dreptul incipient din comuna primitivă:Dr.de tip feudal.grupurile de presiune politică..îşi pun amprenta transformările social-economice din fiecare etapă istorică.numit şi anglosaxon-în care predomină forma necodificată.social-politic.În aşa mod se fixsează periodizarea societăţii în ansamblu şi a dreptului.Cadru natural –factor de configurare a dreptului.În baza criteriul apartenenţei la un bazin de civilizaţie sînt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice.tipice precum și unele particularități în cdrul fiecăruia din sistemele și familile de drept.De pildă.în condiţiile unei diversităţi de norme.Un element component al cadrului social-politic este factorul economic care-şi impune autoritatea sa asupra celorlalte componente.hotărîri etc.paritculare putem avea o imagine completă cu privire la sistemul de drept examinat şi ne putem explica influienţa pe care a avut-o asupra relaţiilor sociale dintr-o zonă sau alta. Reglementînd comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii de raporturi sociale dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate.tipice. Dreptul este înainte de toate o regulă de conduită în raporturile dintre oameni.bunăoară.factorul internaţional.societăţilor democratice cu economii de piaţă în care se include şi dreptul din ţările foste socialiste.Dreptul nu poate rămîne doar în stare de voinţă.Dreptul şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale.particulare în cadrul aceluiaşi sistem.care se manifestă în procesul aplicării dreptului.Tot astfel. că prin forma dreptului se are în vedere modul de exprimare a normelor juridice. a progresului juridic.Nici un tip de societate nu e omogen.gruparea normelor juridice pe instituţii şi ramuri. Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esenţă.trei tipuri de societăţi:preindustriale.spaniol.au fost evidenţiate următoarele tipuri istorice de drept:drept sclavagist.Aceşti factori sînt grupaţi în:cadru natural.de pildă elementele specifice societăţii industriale şi postindustriale. În general esenţa unui fenomen reflectă unitatea laturilor.cercetările ştiinţifice scot la iveală faptul că studiul conţinutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.rolul voinţei generale. care practic au anulatdistanțele pe Terra fac posibelă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept din toate țările existente pe glob cu atăt mai mult are loc o apropiere între sistemele de drept ale țărilor cuprinse în diferite forme de colaborae internațională care a dus la nașterea unui sistem propriu de drept numit dreptul comunitar.cu unele grupări ca:dr.Cadru cultural-ideologic are o înrîurire semnificativă asupra reglementărilor juridice.cît şi pe baza apartenenţei la un anumit bazin de civilizaţie.existenţa unei populaţii cu o structură etnică omogenă.diferienţiază: dreptul epocii antice. în făurirea dreptului unei societăţi democratice. Esenţa dreptului e voinţa generală.etaloane de conduită.Coţinutul dreptului îl constituie o totalitate de elemente.Viaţa dreptului se desfăşoară într-um cadru social-uman. de corelaţiile cu mediul natural şi social. hotărîri ş.De aici rezultă că atît în ţara noastră. Termenul normă este o categorie fundamentală pentru toate .industriale şi postindustriale.burghez şi socialist.mediul geografic.fiind de regulă stabilit pe cale oficială sau desprins printr-o îndelungată convieţuire.calitatea sa esenţială. cu clima .socialeconomic.decrete.iar în acest mediu.Raţiunea are legături cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază.cum e dr.sau continental-caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de exprimare predominantă în legi şi tendinţa de codificare. competiţia politică pentru a determina adoptarea unor reglementări juridice în economie. în învaţămînt.E specific pentru Anglia.de piaţă.2.budist. trăsăturilor şi raporturilor interne necesare. Așa se explică preexistența în dreptul contemporan a unor categorii juridice aparute în dreptul roman sau influența puternică în dreptul islamic întro serie de țări afroasiatice. Mijloacele de acţiune ale grupurilor de presiune sînt propaganda.hindus. cu privire la statutul persoanei ş.care e motivul într-un stat.Omul acţionează într-un mediu social şi natural determinat.cît şi pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare socială la tipologia dreptului determinată de apartenenţa la un bazin de civilizaţie.iar pe măsura dezvoltării istoruice.oriental.cu consecinţele sale influienţează asupra tuturor ramurilor dreptului şi mai ales asupra celui constituţional .Între economie şi drept există o interdependenţă şi o influienţare reciprocă. situaţia internaţională a ţării respective.arhaică.oficializată-adică voinţa juridică exprimată în legi şi apărată de stat-care trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice.Conţinutul normativ relevă însăşi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice.cutumiară şi jurisprudenţială alături de legile scrise.Presiunea legilor sociale determină o încorsetare a libertăţii absolute de manifestare a omului.SUA.Sistemul politic este deasemenea un factor tot mai important de configurare a dreptului. cu aşezarea.Factorul demografic deasemenea exercită influienţa asupra reglementărilor juridice.Numai prin cunoaşterea trăsăturilor general.rece.demografici-aceşti factori influienţează dreptul.după cum consideră majoritatea specialiştilor preocupaţi de tipizarea dreptului. Deci.Dimensiunea umană a dreptului priveşte înainte de orice drepturile fundamentale ale individului. raporturile cu vecinii.Forma internă a dreptului e chiar interacţiunea ramurilor dreptului.

montesquieu.care pot fi aplicate fără a se recurge la constrîngere.pături.Fiind paret integrantă a normei sopciale adică a acelor norme care se referă la relațile interuumane normele juridice se adresează la condiției umane reprezintă un factor de structurare a relitîții sociale caracterizate relații.moartea. spre deosebire de legile naturii.etice cu aplicare în științele naturale tehnice și în producție.grupuri sociale.deşi uneori întîlnim enunţuri juridice în acord cu morala”.3O altă deosebire survine din modul în care fiecare din ele se formează.Înmomentul în care ea nu mai este conformă cu principiile morale.presupune libertatea presei.Principiul democratismului. interdicții și permesiuni. la o anumită etapă de dezvoltare a ei. interdicții. Eficacitatea este definită ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autorităţilor împuternicite cu aplicarea lor. presiune.libertate şi dreptate.iar dreptul aparţine mede. PRINCIPIILE STATULUI DE DREPT Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept. echităţii sociale şi egalităţii în drepturi.În realitate aceste 2 domenii nu pot fi absolut diferite.anularea unui act ilegal.psihologi.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.încearcă o opunere a celor 2 domenii din perspectiva mediului la care ele se referă:morala aparţine mediului interior.Realizarea acestui principiu constituie protecţii minimale.determinate de traiul în comun şi de armonizarea acţiunilor umane.Particularităţile speciale ale dreptului. Există cîteva cîteva tendințe mai importante cu privire la plasarea dreptului în contextul relaților sociale: tendinșa de a considera dreptul ca element al structurii sociale de control alîturi de sistemul de guvenămînt.iar nerespectarea unei norme de drept presupune pedeapsa. valori şi principii extrajuridice. sociologi. PROBLEMELE.von Wright constă că normele specifice acțiunelor umane se caracterizează părin următorele trăsături: 1 au caracter de obligații.pe cînd nerespectarea normei morale atrage după sine dezaprobarea şi alte forme de influienţă morală. economice. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.În pofida acestor deosebiri.Princip. Dreptul reprezintă un fenomen de reglementare a conduitei omului în societate.se întăresc în sistemul normelor juridice. drept este o barbarie.Din această cauză el consideră morala ca fiind o etică subiectivă.Dar numai normele ce sunt ridicate la rangul de lege sînt norme juridice. democraţia este un concept şi un fenomen ce aparţine statului de drept.4.Reprezentînd nişte reguli de comportament. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane. Dobrinescu consideră că dreptul şi morala au structură normativă identică şi aceasta se poate deduce din afirmaţia că dreptul e un minim de morală şi din constatare că nu există un enunţ moral. Socrate considera că un stat bine construit este statul care este administrat de legi bune.Începînd dela I.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete. prin care omul intervine în ordinea fenomenilor naturale și sociale.Coraportul drept. Aristotel în lucrarea sa politica vorbește despre cele trei ideei de bază ale statului de drept: supremația legii.aceeiaş valoare.UN altautor.imaginațile omului despre stat ca o organizație care funcționează pe baza unor legi echitabile au început să se formeze în primele etape de dezvoltare a civilizației umane.fiind aplicată de organele special investite cu puterea de a judeca şi decide prin hotărîri care la nevoie se aduc la îndeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie. a tuturor massmedia.În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaş grad de adevăr. Sancţiunea ce se aplică în cazul încălcării dreptului îmbracă o formă specială.fiecare component se formulează precis. 13.Problema raportului morală-drept a preocupat gîndirea umană încă din antichitate.Înrt-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului şi dominaţia legii sînt supreme. mergîndu-se de la o separaţie mai strictă pînă la o separaţie suplă.Rezultă că normele juridice sînt în mare parte asemănătoare cu cele morale.Kant s-au pus bazele unei diferenţieri clare între morală şi drept. Structura generală a normelor presupune elemente componente corelate: subiectul acțiunii și relația dintre subiectul acțiunii și acțiune.morală la un sistem de norme de legi. Autorul G.Cetăţenii sînt datori să respecte conduita prescrisă de drept.prin reprezentanţii săi Kelsen şi Walini consideră că dreptul e desprins de orice altă realitate şi că fiind o construcţie în sine se identifică doar cu statul.2. Ele reglementează întreaga rețea de relații sociale.imperativul juridic este asigurat prin sancţiuniprevăzutea se aplica la nevoie cu ajutorul forţei de constrîngere a puterii publice. Legitimitateaconformitatea normelor juridice cu norme.specifice-adevăr. 2 orice activitate umană poate fi supusă prescripței 3 există anumite condiții de aplicare a prescripției normate.dar în acelaşi timp posedă trăsături specifice ce le conferă individualitate şiun loc aparte în sistemul normelor sociale.lui exterir al omului.Roubier în lucrarea saTGD. politice şi juridice ale societăţii. Gînditorii antechității au încercat să evedențieze așa relații și interacțiuni dintre drept și puterea de stat care să asigure funcționarea armonioasă a altei epoci.jurişti.Princip.majoritatea juriştilor sînt de părerea că între drept şi morală există o corelaţie organică foarte strînsă. Înacelași timp ea sa bazat pe viziunea filozofică despre drept ca o valoare supremă care dispune de un conținut propriu. de neamestec atît din partea statului. dintre Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală. kant.Normele morale şi juridice se adresează conduitei individului şi roporturilor acestuia cu alţii.Particularităţile generale şi speciale ale dreptului.Comportamentul uman întîlneşte 2 reglatori:morala şi dreptul.3. constituind în jurul individului o sferă de inviolabilitate. include aspectele eficacităţii şi legalităţii. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.normele juridice indică un comportament esenţial.iar dreptul o etică obiectivă .nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor. morale de familie.Obligativitatea dreptului. statul democratic și de drept este un idial specific un vis roz al omenirii al căror realizare ea tinde mii de ani. viaţa lui personală desem-nînd un fel de spaţiu sacru. voltarie.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice.Unautor spunea că „atîta timp cît legea e în vigoare.4. a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii.Separaţia puterilor constituie o trăsătură definitorie majoră a statului dedrept.realitatea sa este dată de necesitatea stabilirii unor reguli sociale.C.care să fie denunţat ca nedrept.Obligativitatea dreptului este atît de puternică încît nimeni nu poate ignora normele de drept sub pretextul necunoaşterii lor.2.În cazul normelor de drept. Esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea. separaţiei puterilor în stat.care apare ca o consecinţă a organizării indivizilor în societate. Legalitatea este definită ca fiind conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice. Plecînd de la trăsăturile comune ale acțiunelor normative Kalinowski defenea norma ca un tip de relații între un subiect al acțiunii sau o mulțime de subiecți și o acțiune sau o mulțime de acțiuni.morală şi religie.cît şi dreptul şi care se relizează în viaţă sub forma de cunoaştere particulară a unor drepturi şi îndatoriri. cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios.1.Prin principii ale statului de drept înţelegem acele începuturi. politică.se realizează în activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.Esenţa dreptului.Odată .Există unele sancţiuni juridice de pildă.după cum menționează Gr.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.2 Orice normă se referă la un comportament concret dintr-o relaţie socială dată.Dreptul şi morala apar împreună ca reglatori ai relaţiilor sociale.cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale. politice.Efectuînd un studiu asupra rolului principiilor morale în formarea dreptului şi areleţiei dreptmorală. dreptul este considerat în axeiași structură cu democrațiea politică și cu societatea democratică el avînd menirea de a contribui la formarea unui astfel de socetîți. Ideile juridico statale și instituțile Romei antice și ale Grecei antice au influențat semnificativ apariția și dezvoltarea unor învățături progresiste cu privire la statul de drept.născut din cerinţe ale vieţii sociale.care nu depind de voinţa oamenilor.I.5.deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului.deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale. dar forța fără 14.Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.dreptul şi valorile sociale.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.Pe de altă parte normele exprimă valori. 12. dreptul.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii.Ca element al sistemului de norme sociale.Contrar acestor păreri.nu trebuie să ne formulăm întrebări dacă ea corespunde sau nu unui ideal moral.politică.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.existența diverselor domenii de activitate umană determină diversitatea normelor sociale. morală sau religie.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.Oamenii de ştiinţă din diferite domenii. 6 este prezentă ocazia de aplicare. În viziunea filozofilor antici puterea de stat care recunoaște dreptul și îl limitează se consideră o statalitate echitabilă.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale.Pricipiile statului de drept.supremaţiei legii.obligatorii.prezintă trăsături ce sînt comune tuturor normelor sociale. economice.va cădea în desuetudine. Modalitatea esențială de manifestare a existenței o constitue activitatea cere este act sau un sistem de acte. particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei.obiceiuri.normele juridice au un caracter volitiv.juridică etc) întemeiază norma.deoarece ele mereu se află în concordanţă. „acolo unde lipsește puterea legiii scria Aristotel acolo nu există nici o formă a orînduirii de stat.CONCEPTUL. Putem spune că pentru buna funcţionare a aparatului de stat este hotărîtoare asigurarea unui echilibru raţional al elementelor sale.deci el trbuie să aibă un conţinut moral.dezbat problema naturii şi rolului sancţiunii juridice. a unor norme de conduită obligatorie.dreptul.Princip.științele juridice. ce sintetizează într-un tot unitar valorile morale. şi nu conduita unei persoane. 4 există o autoritate care emite norma și garantează ca ea să fie în vigoare.Perioadele de mai tîrziu au ca preocupare stabilirea specificului acestei diferenţe dintre drept şi morală.Modul în care evoluiază dreptul e o trecere de la cutume.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.pedagogi.doctrina pozitivismului juridic şi a normativismului. idei fundamentale care stau la baza concepţiei statului de drept.Autorul celor 3 Critici consideră că există o ideie care conduce atît morala.ele fiind strict determinate. Din această relație rezultă una dintre clasificările normelor: obligații. separarea puterilor în stat. de nepătruns. dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor.Astfel au loc azi ample dezbateri cu privire la scopul şi eficienţa sancţiunii capitale sau a celor privitoare la privaţiunea de libertate. 5 există subiecții ai normei.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.La greci nu era o dilimitare clară între drept şi morală.dar fiecare dintre ele îşi păstrează identitatea.Cu alte cuvinte.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului. Trăsăturile: presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului .Particularităţile generale. cît şi din partea altcuiva. În peroada devreme a revoluților burgheze la elaborarea concepților pprogresiste despre statul de drept au contrebuit Spinoza.ele sînt adresate aceloraşi oameni.Fiodorov.inclusiv cele juridice.În doctrina juridică romană găsim o concepere independentă a dreptului faţă de morală. sociologice.H. echitatea socială care stau și astăzi la baza conceptului stat de drept.cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia. permiţînd individului să trăiască o viaţă demnă. 3.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.Totuşi între drept şi morală există şi unele diferenţieri:în una şi aceiaşi societate pot exista mai multe categorii de reguli de conduită.Valoarea(morală.

În legătură cu acest principiu I.însă nu la toate.cînd un conţinut absolut ateist.Popa şi I.Ele sînt înscrise în coduri şi în alte legi.De ex.Criterii de clasificare a principiilor dreptului.princip. testamente.3.separarea dreptului de religie. 2.c)independenţa unui stat faţă de o putere străină.la perfecţionarea absolută a individului.individualizării pedepsei penale.Ca normă şi spiritualitate.a proprietăţii.Princip..cel puţin în sens formal.2. 2. de a da socoteală.Morala este mai exigentă decît dreptul.de conducere a societăţii constă în faptul că anume dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale sau altfel spus prin drept statul îşi promovează atît politica internă cît şi cea externă. b)princip.a)Funcţia de reglementare constă în stabilirea unor reguli de comportare pozitivă.Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne.3 Declaraţia universală a dreptului omului).Princ ipii fundamentale se mai numesc şi constituţionale deoarece sînt reglementate în Constituţie.Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase.Acest scop este de a permite viaţa în societate.deasemenea este necesar să existe separarea puterilor în stat.F.Acţiunea principiului echităţii priveşte atît activitatea legiuitorului cît şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele de care aplică legile.defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele ilicite. se găseşte difuzaată în ramurile dreptului sub două forme:1.cuvîntului.Echitatea înseamnă nepărtinire.aceste se dovedeşte prin mai multe aspecte:identificarea preceptelor religioase cu cele juridice.J. pentru că dreptuilui îi revine rolul de a calma elementele de coflict.Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate.dreptul se identifică cu religia.ce are drept centru fiinţa umană.Popa defineşte nj drept regulă generală şi obligatorie de conduită.însă reeşind din faptul că ea e înţeleasă ca o dimensiune a agentului ce reglementează întregul său comportament nu poate fi redusă doar la nivelul moral.Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău.ramurale.cît şi pe cel privat.N.publicităţii în dreptul procesual penal şi civil.filosofice şi forţele reale.Princip.Profesorul N. ramurile în părţi ale sistemului.Prin studiul ei pătrundem în inima şi spiritul dreptului. un model.3.că tratatele de teorie sau Enciclopedia dreptului din perioada comunistă şi postcomunistă.precum şi instanţele sociale cu atribuţii în domeniul realizării dreptului”.ansamblul legilor şi a instanţelor judecătoreşti.a dezvolta şi apromova raportul .dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie.legalităţii sau asigurării bazelor legale de funcţionare a statului.libertăţii contractuale etc.este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faţă de alţii. se completează şi se sprijină reciproc.faţă de sine însuşi.interramurale.încetează şi existenţa sa ca drept.apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii şi anume a ordinii constituţionale.Dogaru evidenţiază alte 4 funcţii principale ale dreptului.de apărare.Academicianul rus S.Popa afirmă că responsabilitatea a fost plasată pe terenul moralei.şi religia sînt norme de conduită.o primă fază prezintă confuzia totală.deoarece exprimă un act de angajare a individului în contextul relaţiilor sociale.Acest princip.S.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni....4. este un fenomen natural şi obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate. A)libertatea –ca fundament al vieţii sociale şi component al acestui principiu.a apariţiei unor noi factori economici.conservare.Prin intermediul normelor juridice e reglementată organizarea exercitării puterii şi divizarea puterii publice în legislativă.Popa susţine că funcţiile dreptului”sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului.că principiile se clasifică în două mari grupuri: a)principii generale (fundamentale).acordă o mare atenţie legăturii dreptului cu religia.drepturile şi libertăţile cetăţenilor.independent şi indeferent de religie.juridică.atît pe terenul dreptului public.a dreptului cu religia.Îmbrăţişînd cele mai importante relaţii sociale.politici.am putea spune că dreptul e o tentativă de regularizare a raporturilor sociale.Principiul pesponsabilităţiiCuvîntul responsabilitate presupune obligaţia de a efectua un lucru. Justiţia e unul din principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale.politice.Prima fază se manifestă sub două forme:a)teocraţia-guvernarea directă a societăţii prin zei.însă spre deosebire de drept aceste norme sociale nu sînt neapărat unitare şi normele morale au un caracter spontan.ramurale sînt principiile propri unei singure ramure de drept.instituită .El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului.însă nu poate fi confundată cu răspundere.faţă de societate.Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a două sau mai multe lucruri legate între ele.situaţii.Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect.La romani aequitas are sens apropiat de drept.asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială.ce încetează să mai fie moral.fiind instrument al controlului social.ramurale.1.Ex:principiul oralităţii.influienţa dogmelor religioase asupra dogmelor de drept.tezele fundamentale care stau la baza întrgului sistem de drept.reglementare statică constă în acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale prin întărirea normelor juridice în acte normative.princip.2.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului.ci la toate formele responsabilităţii/politică..2. Justiţia se realizează prin asigurarea satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime pentru toţi oamenii. este una din categoriile centrale ale dreptului.Alekseev susţine că în cadrul acestei funcţii sînt evidenţiate două aspecte.ci de drept popular.cere o ordine de drept în care locul suprem îl constituie Constituţia.Kamarov defineşte funcţiile dreptului ca fiind direcţiile principale de influienţă a mecanismului juridic care evidenţiază rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale .însă modalităţile de exprimare sînt diverse.dinamice constă în aceea că dreptul acţionează asupra relaţiilor sociale care se află în permanentă mişcare.Religia este prima încercare de gîndire metafizică a omului.Responsabi litatea e legată de drept. Autorii români N.islamic)au incontestabilă origine religioasă.calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.între ele există o serie de diferenţe: 1.Coraportul dintre drept şi religie.Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că. al cărei scop este de a asigura ordinea socială ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală.F.Ele se dezvoltă din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale de primă importanţă pentru unitatea organizată de stat.ramurale şi interramurale.Nj este definită de conduită.N. În baza ei se alcătuieşte întrgul labirint juridic. princip.Însă există şi alte păreri conform cărora principiile se clasifică în trei grupuri:princip.D) libertatea omului primeşte considerare pe trei planuri:1. 3.reglementează anumite relaţii sociale. Conceptul de juridică şi trăsăturile caracteristice.caracterizîndu-se printr-o pronunţată legătură logică între ele.executivă şi judecătorească.dreptului îşi găsesc realizarea prin aplicarea practică a conduitei prescrise de n.sub forma libertăţilor generale.În mod tradiţional.Sociologul american F. Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principio ceea ce înseamnă început. el vrea să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virtutea ideii de valoare.Norma juridică se raportează la principile dreptului în două sensuri: 1.Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitimă a puterii de stat.j.de.Esenţa f.naţionale etc.părţile în sisteme.dreptul previne dezorganizarea.normativă a dreptului exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială.pe cînd cele juridice sînt rezultatul unei creaţii conştiente şi organizate.ca ius civile(dreptul egal pentru toţi cetăţenii). îndeplinire.Pentru drept „forul interior este interzis”.de a răspunde.În concepţia Masquzlin n..deprindere.între ordine şi viaţă.de.Acest principiu constă în consacrarea în drepturi acelor două fundamente.În formă .După Jean Dabin nj urmăreşte scopul de a apăra.fundamentale.b) F. normă ei 16.în raport cu sine însuşi. În concluzie.Pentru ca puterea să fie exercitată potrivit cerinţelor legalităţii organele care exercită aceasttă putere trebuie să li se dee o perioadă scurtă de exerciţii.sub forma libertăţilor individuale.la libertate.F.corect şi incorect. şi se realizează pe planul TGD.A doua fază ne pune în prezenţa emancipării progresive a dreptului privat de religie.Vorbind despre nj acesta e caracterul general şi obligatoriu de natură statală.b)starea unei persoane libere.Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija.economică) şi 2 –internă:funcţia de reglementare.asigură coeziunea internă a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile.Profesorul Adam Popescu menţionează.În realizarea acestei funcţii o importanţă mare o are dreptul de proprietate.B)libertatea-ca fundament al vieţii sociale şi ca dimensiune este determinată de puterea publică.just şi injust.Caracteristica funcţiilor dreptului ca direcţii ale acţiunii mecanismului juridic.Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia integrativă. dobîndind cînd un conţinut profund religios.E)egalitatea este unul din fundamentele vieţii sociale care îşi găseşte reglementatea sub forma egalităşii tuturor în faţa legii.de apărare a dreptului reprezintă acea direcţie a reglemăntării juridice care este orientată spre apărarea valorilor generalumane.normativă se află într-o strînsă legătură cu celelalte funcţii.în raport cu societatea.Suveranitatea nu va mai fi de drept divin.Norma juridică e elementul primar al oricărui sistem de drept.Astfel în Islam sursa primară de drept o reprezintă Coranul.Pentru Cicero el este unul şi acelaşi lucru.rezultă că atît dreptul cît şi morala. De aici rezultă că aceste trei grupuri de principii se întrepătrund. libertatea de conştiinţă-dreptul persoanei de a avea opinie proprie.juridică.F. „Fiecare individ are dreptul la viaţă.fundamentale stau la baza princip.Caracteristica principiilor fundamentale ale dreptului.determinate de relaţiile sociale.b)principiul potrivit căruia oamenilor şi statelor li se recunosc aceleaşi drepturi.pe teren public.Responsabilitatea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de legi Principiul echităţii şi justiţiei .princip.Cu revoluţia franceză intrăm în faza laicizării dreptului public.care se bucură de deplinitatea drepturilor politice şi civile în stat. Funcţiile dreptului pot fi clasificate după două criterii: 1-extern-deosebeşte funcţiile sociale ale dreptului(politică.C)libertatea este unică.Norma juridică se grupează în instituţii de drept.sociali.În literatura juridică există mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului.generale ale dreptului se delimitează de norma juridică.Într-un stat de drept. religia se desparte de drept.F.Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de drept.Gogaru face următoarele precizări. formarea unor clase care nu participă la religia romană.Altfel spus norma reprezintă în sine o idee despre un comportament permis în unele sau altele împrejurări.-guvernarea prin reprezentanţi ai divinităţii. 17.carte sfîntă a mahomedanilor.Profesorul S.În concepţia lui Aristotel . Cuvîntul normă în traducere din limba greacă presupune o regulă.a consolida.Princip.Prin principii ale dreptului înţelegem ideiile.Ele sînt foarte mobile.3. dreptate şi cumpătate.instituţionalizare sau de formalizare juridică a organizării socialpolitice constă în aceea că întreg sistemul de legi şi alte acte juridice.2.Din această categorie fac parte princip.1.Este prima filosofie.princip. conştiintizează consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor. deoarece ea este un act de angajare a individului care îşi asumă consecinţele.Ea presupune asumarea răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului.în organizarea relaţiilor sociale.libertatea omului în raport cu natura.dau naştere necesităţii unor acte şi proceduri de care să se poată servi cetăţenii şi care îşi pierd caracterul religios în materia de căsătorie. 15.d)drepturi cetăţeneşti . Princip.libertatea gîndirii.2.la siguranţa personală” (art. sublinia valoarea unei justiţii sociale care urmăre îndreptarea legii acolo unde nu corespundea.libertatea individuală-dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.legalităşii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.Responsabilitatea este un fenomen social.Esenţa f.Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale.interramurale se referă la două sau mai multe ramuri de drept.Deci.Cuvîntul justiţie provine din latinescul „iustitiu” şi are mai multe semnificaţii: totalitatea organelor de juridicţie dintr-un stat.libertatea şi egalitatea-ale vieţii sociale. dreptul are o poziţie specifică în ansamblul celorlalte forme normative bucurîndu-se de un tratament social specific.Faza a doua începe să apară ca urmare a evoluţiei istorice.generală şi impersonală.:înmulţirea populaţiei.Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate.Unii consideră.exercitarea ei conform cerinţelor legalităţii.Profesorul român N.Interacţiunea dreptului cu religia este multiformă.iar Celsius defineşte dreptul ca artă a binelui şi echităţii.Pentru a înţelege ce este nj este necesar de a cunoaşte scopul ei. a drepturilor şi intereselor legitime ale statului.Ea tinde.apar la o anumită treaptă de dezvoltare istorică.b)monarhia de drept divin.Princip. dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale.sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană. Cuvîntul „funcţie” vine de la latinescul functio-care se traduce muncă.fiind expresia concentrată.Normele juridice conţin şi descriu cele mai multe din principiile dreptului.în evoluţia raporturilor dintre drept şi religie s-a evidenţiat existenţa următoarelor faze:1.rînduiala socială favorabilă majorităţii.Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul).după cum spune Alex Weill.Principiul libertăţii şi egalităţii Libertatea înseamnă:a)posibilitatea unei persoane de acţiona după propria sa dorinţă.Stemele juridice tradiţionale (hindus.instituâiile în subramuri sau ramuri. a valorilor promovate şi apărate de drept.a celor mai imporatante relaţii economice.

Popa.forma ei internă.Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentul nj pe motiv că nu o cunoaşte.În concluzie am putea menţiona. În cazul în care între două state sînt legate între ele prin poduri .Dvoracec acest principiu stabileşte regula conform căreia legea este incidentă.dacă e adoptată o lege penală mai blîndă.menţionează N.Generalitatea nj rezultă din caracterul său abstract.păduri. de exemplu legile care reglem entează răspunderea penală se răsfrîng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvîrșirii infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală potrivit normelor juridice ale statului străin.printre care şi N. 2..NJ este obligatorie-prescripţiile nj sînt obligatorii şi se bazează pe susţinerea forţei de constrîngere a statului. NJ nu se adresează unor persoane concrete ci se aplică unui număr nedermiat de persoane. particulari-tăţile nj în acest caz au fost divizate în două grupuri:particularităţi generale-nj se aplică unitar tuturor situaţiilor. lunii şi anul intrării în vigoare.22 al Constituţiei ne vorbeşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunea. frontiera se stabilește la mijloc. în măsura în care se acceptă cu respectarea principiului suveranității statului. Teritoriu al statului se consideră și teritoriul ambasadelor.Structura externă se mai numeşte structura tehnico-juridică. Această categorie de norme juridice sunt obligatorii și produc efecte juridice.Momentul iniţial.care cad sub incidenţa ei.În caz contrar s-ar produce serioase perturbări sociale. Prin acțiune juridică a actului normativ se înțelege posibilitatea și în cazurile stabilite . Noțiunea de străin desemnează persoana care aflatî pe teritoriul unui stat are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie.b) practica judecătorească şi precedentul judiciar.De aici rezultă şi trăsăturile ei specifice: caracterul statal.dacă sînt adoptate legi interpretative(a clarifica. Potrivit regulii generale aceasta însamnă că normele juridice acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a unui sau altui act normativ. în unele raporturi juridice sunt limitați în drepturi. sau să restrîngă acțiunea normelor juridice locale în limitele cometenței lor . ca persoană fizică sau în colectiv.cînd actul normativ prevede în mod direct se aplică şi unor situaţii anterioare sau stabileşte o dată a intrării în vigoare anterioare datei adoptării lui. se va aplica cel cu forță juridică superioară.NJ acţionează numai în prezent şi viitor.NJ are caracter permanent-se aplică constant pe toată durata existenţei sale. De aceea.b) colective. acesta nu e nici retroactivă.Deci.adică al încetării acţiunii actului normativ.Derogarea reprezintă o reglementare diferită. e) norme juridice cu caracter individual care se aplică numai unei singure persoane. dar fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.j are două aspecte:intern şi extern.de puterea publică sau recunoscută de aceasta. O altă formă de încetare a unui act normativ este căderea în desuetudine.În acest caz. pot fi evidențiate mai multe criterii de clasificare.Ea exprimă voinţa deţinătorilor de stat şi reglementează doar cele mai importante relaţii sociale. 3. stabilirea exactă a limitilor acțiunii actelor normative permite a dermina cercul de relații sociale.Principiul încetării acţiunii legii prin derogare sau ajungerea la termen cunoaşte şi el două excepţii de ultraactivitate. Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul de subiecți participanți la un raport juridic.prevederile căreia se aplică şi după îndeplinirea termenului ei de acţiune pentru infracţiunile săvîrşite în timpul cînd era în vigoare. formele de exprimare a normelor juridice în literatura juridică au căpătat denimirea de izvoare ale dreptului.Principiul neretroactivităţii normelor juridice. ca persoană juridică . PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII PRINCIPIULUI TERITORIALITĂȚII ÎN DREPTUL PUBLIC ȘI PRIVAT. Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept.instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta a cărei resăpectare obligatorie este asigurată la nevoie de forţa de constrîngere statală.3.Problematica acţiunii normei juridice în timp. 3.considerau că intrarea în vigoare a nj este nemijlocit legată de împrejurarea ca orice nouă reglementare adresîndu-se oamenilor.M. c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice.. 18.împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită comduită.În acest caz este vorba de actele normative sau reglementări care au fost total depăşite de rezolvarea relaţiilor sociale.Argumentele care impun principiul neretroactivităţii nj ţine de stabilirea ordinii de drept.J reprezintă şn sine structura ei internă.3.Sancţiunea-este acea parte componentă care prevede consecinţele sau urmările nerespectării nj. al altor instituții diplomatice în străinătate. bogățiele subpămîntene.M.individuale apărute în practica legislativă.M de alte state vecine. Deci limitele teritoriului sunt indicate prin frontierile de stat.că nj acea regulă de conduită generală şi impersonală. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .Ştiind că alături de nj există un sistem întreg de sisteme sociale.tipic şi inmpersonal şi permanent.e) actul normativ1.care se aplică şi după înlocuirea ei cu o lege mai aspră.1după cercul de subiecți ai raportului juridic normele pot fi: a) individuale .încît ele nu se mai pot aplica.însă cea mai argumentată opinie este concepţia tradiţiona lă care susţine că nj este formată din trei elemente: 1-Ipoteza.într-un articol de regulă final.Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare: 1.permit e.E cazul legii penale mai favorabile.Din momentul intrării sale în vigoare nj guvernează deplin realităţile sociale. Obiceiul juridic sau cutuma. DIMENSIUNEA PERSONALĂ DE ACȚIUNE A NORMELOR JURIDICE.a cărei respectare obligatorie e asigurată la nevoie prin forţa de constrîngere a statului. spațiu și cerc de persoane.Ea se referă la form aexternă a conţinutului nj. 2.juridică.A doua situaţie de excepţie priveşte legea temporară.Caracterul statal al nj rezultă din faptul că sînt elaborate de către stat prin procesul de legiferare. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual.2.O regulă de conduită devine o rgulă de drept numai atunci cînd este recunoscută de stat. b) norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice.impune o anumită conduită.Ea este numită să se aplice unui număr nelimitat de cazuri sînt caracteristice tuturor categoriilor de norme. cetățenii străinii și apatrizi care locuesc pe teritoriul statului. apele interne și teritoriale.însă reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atît de mult de reglementările din actul vechi.Există diferite opinii la structura internă. datorită căria este adusă la cunoștință întregii socetăți. dacă aceasta în momentul comiterii nu constituia un act delictuos. dispun de imunitate diplomatică care constă în exceptarea de la jurisdicția statului străin pe teritoriul cîruia se găsesc. Frontierele de stat ca și teritoriul statului sunt inviolablile. deaceea rămîne impersonală.De la această regulă generală. care poartă denumirea de forță juridică . DIMENSIUNEA SPAȚIALĂ DE ACtIUNE A NORMEI JURIDICE. constînd dintr-o acţiune sau inacţiune în vederea realizării unui scop.Conform acestui principiu art. Actul normativ întră în vigoare:a)la data publicării legii de exemplu în Monitorul Oficial. iar pe plan vertical delimitează spațil aerian și subsolul statelor vecine.De pildă. unele acte normative. Drept teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră.adică a încetării acţiunii nj.în conformitate cu legislaţia în vigoare sînt prevăzute următoarele excepţii:1. Clauza noțiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri bilaterale în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț considerat ca favorizat.NJ e o regulă de conduită tipică.Încetarea acţiunii nj are loc prin abrogare. se va aplica cel cu forță juridică superioară. subsolul.ci şi prin structura lor. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea actelor normative se va aplica actul normativ adoptat mai recent. Dar sunt și unele excepții de la această regulă și anume: 1șefii statelor. PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII NORMELOR JURIDICE.b9legea prevede ea însăşi. un model de comportament pentru toate subiectele de drept. reglementate de normele juridice la acel timp în acel spațiu și pentru acele persoane. c) persoanele fără cetățenie. normele juridice pot fi divizate în două grupe mari: internaționale și interne .care întrunind condiţiile prevăzute intră sub incidenţa normei.Find elemente juridice relativ de sine stătătoare n. după cum se ştie.Acum ne vom referi la cele două momente principale indicate mai sus. unele categorii de străinii.s-ar deschide calea arbitrariului.prescrie tipul conduitei(interzice.nici ultraactivă.NJ are caracter impersonal-ea nu se adresează unui anumit subiect ci tuturor acelora.scoaterea sa din vigoare.N. conţinut şi însemnătate. Orice nj se aplică faptelor săvîrşite în perioada în care norma respectivă este în vigoare. normele juridice reglementează relațile sociale în anumite limite de timp.adică al intrării în vigoare a actului normativ. Din acest punct de vedere.Întrucît nj se aplică faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea nj. Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strîns legată cu acțiunea teritorială a actelor normative. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .j se deosebesc nu numai după esenţă. de conduită să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o anumită formă.2statutul juridic al consulilor. Durata de timp în care o nj este în vigoare reprezintă şi intervalul în care ea produce efecte juridice.obligă.După cum ştim fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal.Structura N.2. a lămuri sensul unei legi). asupra teritoriului și populației. Normele juridice internaționale reglementează relațile dintre state în conformitate cu principiul teritorialității.Referitor la aspectele nj în timp putem evedenţia două momente principale: 1.După M.Popa. Statele consacră străinilor diferite regimuri juridice diferite: regim național care constă în recunoașterea de către statul de reședință a acelorași drepturi de care se bucură cetățenii săi dar cu excepție că nu le sunt recuboscute drepturile politece ( dreptul de alege și de a fi ales).A. atît sub aspect intern.este acea parte a nj care stabileşte condiţiile.Obiceiul este. după statutul juridic al persoanerlor fizice se deosebesc: a) cetățenii statului propriu-zis.2. cu toate că se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți.se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.c) doctrina. Dacă actele normative adoptate de organile centrale ale statului acționează pe întreg teritoriul țării. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului Izvoarele pot fi formale și materiale.prin expirarea termenului pentru care a fost edictată şi prin căderea în desuetudine. Pentru ca o regulă de comportare. atunci normele juridice locale au o acțiune limitată la unitatea administrativ –teritorială sau economică asupra căria se extinde autoritatea organului de stat respectiv sau la administrația întreprinderilor instituților și organizaților care funcționează pe această unitate administrativ –teritorială. în principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .STRUCTURA INTERNĂ MAI ESTE NUMITĂ STRUCTURA LOGICOJURIDICĂ A EI-se constată că nj are oraganizare logică independent de formularea ei în text.de echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raţiunea prezenţei normei în viaţa socială. Întregul sistem de norme juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu.NJ are caracter prescriptiv –ea stabileşte o anumită comportare.Al doilea moment principal al acţiunii nj în timp este momentul final.sînt stabilite şi unele excepţii. 21.Dispoziţiaeste acel element al nj care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date(drepturile şi obligaţiile subiecţiilor). 20.3. o abatere sau o excepţie de la reglementarea existentă.momentul final. Conceptul prin care se exprimă încetarea acţiunii actului normativ.3 regimul juridic al unor categorii de străini.după caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toți subiecții de drept. 19. de exprimare a dreptului.acţiunea nj în timp prevede timpul ea produce efecte juridice. în ceia ce privește acțiunea normelor juridice asupra persoanelor .Numeroşi autori.2. cît și internațional.substanţa lor o constituie voinţa organului competent de a le elabora.pe care nu o abrogă. iar regimul lor juridic se stabilește prin acte interne sau prin convenții internaționale îngeiate între țările limitrofe.fie prin stabilirea unui termen de la data publicării.precum şi subiecţii la care se referă prevederile dispoziţiei.Particularităţi speciale sînt caracteristice dar nj. spațiul aerian în limitele frontierilor de stat. se va aplica cel cu forță juridică superioară. regimul special constă în acordarea pentru străini a unor drepturi nominalizate în acorduri naționale și internaționale sau în legislații naționale.Caracteul absttract al nj este rezultatul prelucrării cazurilor concrete. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei țări asupra tuturo persoanelor de pe teritoriul său sunt:1 imunitatea diplomatică.directă-atunci cînd noul act normativ prevede în mod direct ceea ce se abrogă. Trebuie făcută o deosebire între abrogare şi derogare.administrativă. aplicarea normelor juridice în spațiu este guvernată de principiul teritorialității. CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT.Nj nu putem să o cunoaştem numai ca idei. momentul intrării sale în vigoare.cînd prevederile actului normativ abrogat sau ajuns la termen pot fi totuşi ulterior aplicate. b) cetățenii străini. d) norme speciale care se aplică numai anumitor subiecți de drept.Izvorul de drept este forma.d) contractul normativ. este linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul R. o regulă de conduită ce se formează . Cele formale sînt:a)obiceiul juridic. În aer și în pămînt frontierele sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice în sus și în jos pînă ajung mijloacele tehnice. Frontiera de stat a R.recomandă. Acțiunea juridică înseamnă de asemenea funcționarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative.indirectă-atunci cînd noul act normativ se limitează să prevadă că se abrogă toate actele normative care contravin noii legi. necesitatea aplicării normelor juridice ca obligatorii. corpul diplomatic și consular. Referitor la actele normative interne o mare importanță pentru valabilitatea lor o are forma orînduirii de stat. În R.ea îmracă haina articolului normativ.Deaceea un principiu fundamental al acţiunii nj în timp este principiul neretroactivităţii.stimulează).trebuie să fie cunoscută de către aceştea.poartă denumirea de abrogare.modul de legătură şi ordenea aranjării elementelor sale componente. Regula generală este că actele normative centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului nostru cu toate că în anumite situații organele centrale pot să limiteze dacă este necesar acțiunea actelor normative emise de la o anumită parte a teritoriului statului.tacită-are loc atunci cînd noul act normativ nu conţine nici o prevedere de reglementare. cele interne la rîndul lor pot fi divizate în: centrale și locale.ar dispărea orice siguranţă şi deci s-ar zdruncina încrederea subiectului în drept. IZVOARELE MATERIALE ȘI IZVOARELE FORMALE.Aceasta se face prin menţionarea zilei.

Ele se mai adoptă în mod excepţional. se acordă grade militare supreme. intervenind doar secundum legem. 5. exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului. prin lege organică se reglementează sistemul electoral. Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noiacte normative juridice. legile se diferenţiază în legi materiale şi legi procedurale. în numeroase sisteme de drept se admite ca o hotărîre judecătorească. ele asigură exercitarea atribuţiilor de interes local ale autorităţilor menţionate. Primul concept defineşte toate f armele sub care apar normele juridice edictate de organele statului . cît şi aplicativ. 3. În conținutul acestor izvoare intră: factorii de configurare a dreptului.CARACTERISTICA IZVOARELOR DREPTULUI ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ. în condiţiile democratizării societăţii o grupă aparte de acte normative o constituie actele normative sancţionate de stat. are la bază următoarele argumente: a) nimeni. ele sînt izvoare de drept. sau de a completa şi a suplini lipsa unor reglementări. Categoria actelor normative nu include toate decretele prezidenţiale.după criteriul reglementării juridice. exponent al puterii suverane al poporului. Constituţia poate fi definită ca fiind Legea Fundamentală a statului. dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere. de exemplu: reglementează relaţiile privind disciplina muncii. De regulă. adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial sau unipersonal. în cazul în care intră în dezacord cu legea. Decretele Preşedintelui sînt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. la declararea mobilizării totale sau parţiale. să se elaboreze şi să se aplice un act subordonat. Această categorie de legi este nemijlocit indicată în Constituţie. în afară de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii. Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară. adică emit acte cu caracter normativ. Mai mult ca atît. fiindcă el stabileşte norme juridice obligatorii. ale colectivelor de muncă etc. organizarea de stat (forma. Obiceiul juridic ca izvor de drept este. practic toate organele de stat înfăptuiesc o activitate normativă. decret. în afară de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament). De asemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape exclusiv al dreptului nostru îl constitue legea . 6. d) ca act ce dispune de forţă juridică supremă în stat. organizarea Guvernului etc. c) în cazul în care actul normativ contravine legii. Cele dintîi normează activitatea subiectelor de drept.. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat. Actul normativActele normative. CARACTERISTICA ACTULUI NORMATIV CA PRINCIPAL IZVOR DE DREPT. cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament. .1. 2.ele trebuie să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare din ele. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi. decretele prezidenţiale. conform legislaţiei noastre în vigoare.Doctrina.lege.Doctrina sau ştiinţa juridică a avut un rol însemnat ca izvor de drept înspecial în antichitate şi epoca medievală. el trebuie să fie anulat şi adus în conformitate cu legea. Acest criteriu principal de clasificare a actelor normative. . ele au o procedură specială şi quorumul de adoptare (de exemplu.ele trebuie să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în stat. la nevoie este asigurată prin forța de constrîngere a statului. fiind subordonate acestora.). Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private. . Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa conteporană . care reprezintă un sistem închegat de norme juridice învestite cu o forţă juridică superioară ce reglementează bazele orîn-duirii sociale şi ale politicii statului. O grupă specială de acte normative. Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică devin obiceiuri juridice cunoscute şi sub denumirea de cutume. care se aplică întotdeauna prioritar. instituţiilor şi organizaţiilor. protecţia muncii. Ne vom referi în continuare la cele mai importante din ele: 1. investigaţiile. În conâinutul acestor izvoare sunt incluse elementecare aparțin unor sfere diferite ale vieții sociale. financiar etc.spontan ca urmare a aplicară ei repetate întro perioada de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. Actele normative sînt destul de variate şi pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să nu conţină dispoziţii contrare legii. Referitor la această grupă de acte normative -ca izvor de drept în literatura juridică de asemenea nu există o părere unitară. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa contemporană putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate și sancționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice.după sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate. dreptul natural. b) toate celelalte acte normative trebuie să fie adoptate pe baza legii şi în corespundere cu legea. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice. ele produc efecte în aceeaşi măsură obligatorii ca şi legea pentru subiectele la care se referă. devine obligatorie în soluţionarea unor cauze similare viitoare. aceste acte îşi pierd efectul juridic. Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. de exemplu. întrucît de ele legiuitorul nu poate să nu țină seama la elaborarea dreptului. instituţii nestatale adoptă. . acte cu caracter normativ. hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale etc. De asemenea. ordinea interioară de muncă etc. legile se împart în: 1) legi constituţionale. interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare în ţară. care să impună un mod unitar de executare33. Contractul normativ. de exemplu. Nu sînt acte normative. 7. decretelor.C. penal. la declararea războiului etc. prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală. Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. Actul normativpoate fi defenit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoarității publice. principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora. structurile economice şi formele de proprietate. 23. Decretele prezidenţiale sînt emise de Preşedintele Republicii Moldova (şeful statului) în situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi. după forţa lor juridică. administrativ. a modifica sau a abroga legea.D. A doua categorie de legi sînt legile organice. Conform acestui criteriu. Termenul "lege" în sens direct (stricto sensu) desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlament). persoane fizice şi juridice. cuprinde analizele. speciale şi excepţionale31. prin urmare. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. 22. . reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept căpătînd un caracter predominant cu deosebire în epoca modernă şi contemporană. dacă au fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. organizarea şi desfăşurarea referendumului.ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege. 2.32 Cu toate că aceste acte normative sînt subordonate autorităţii legii şi se conformează prevederilor ei. Constituţia şi legile constituţionale sînt cele mai importante izvoare de drept. numite izvoare locale de drept. Aceste hotărîri sînt emise cel mai des în scopul executării legilor. cu ocazia soluţionării unor cauze.ele nu pot da reglementări primare. se acordă graţiere etc. decretelor.Cutuma a jucat şi continuă să aibă un rol important ca izvor al dreptului internaţional. hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. modul de realizare a activităţilor economice şi financiare. cînd asemenea împuterniciri lipsesc.. sînt puse în situaţia de a preciza sensul legii cînd acesta este întunecat. . este dată. . însă. 4. în funcţie deforma de guvernămînt şi regimul politic al statului1. actele normative ale organizaţiilor obşteşti.denumirea de lege. ca Izvor de drept.Actele normative subordonate legii Alături de activitatea legislativă a Parlamentului. Emise în baza şi cu scopul aplicării legilor. Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului dat. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. a. după criteriul forţei lor juridice. în limitele competenţei sale. mai ales cînd este dată de instanţele superioare. Ordinele. distingem legi cu caracter civil. De asemenea trebuie să menționăm că în general întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe mari: • legi.E. . instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. Practica judecătorească şi precedentul judiciar. şi relaţiile dintre ele. . Ele reprezintă factorii ce dau conținut concret dreptului pozitiv. în virtutea conţinutului său. Aceste categorii de legi se deosebesc după însemnătatea şi ordinea adoptării lor. sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. starea economică și izvoarele culturale. principiile fundamentale ale sistemului electoral). formmdu-se în felul acesta o anumită practică judiciară numită şi jurisprudenţă. reglementarea unor contravenţii etc. 3) legi ordinare. sînt actele emise de administraţia întreprinderilor. în genere. sistemul organelor de stat. După prezentarea succintă a izvoarelor de drept.Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor. cele temporare şi cele interpretative. ele se adoptă dacă au votat "pentru" cel puţin 2/3 din numărul total de deputaţi). departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii. Exemple de astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgenţă.). Izvoarele materiale desemnează faptul social sau factorii de confgurare a dreptului. deoarece se află în vîrful piramidei întregului sistem de acte normative. Potrivit Legii Fundamentale. ci numai decretele care conţin norme juridice. ordinele. De exemplu. avînd precizat temeiul lor legal. Constituţia şi legile constituţionale sînt învestite cu o forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi şi acte normative. în limitele competenţei lor. concentrînd nevoile reale ale vieții și relevăndu-se legiuitorul sub forma unor comandamente sociale. • Legile I. • acte normative subordonate legii. legile pot fi (asemenea normelor juridice tratate) generale.Pornindu-se de la considerentul că instanţele de judecată. unii autori consideră că ele nu pot fi izvoare de drept. iar în unele cazuri chiar şi unele organizaţii. regimul politic. consacrării și apărării relaților care sau format o dată cu începuturile vieții statale. putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sncționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi forma în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială. în acelaşi timp. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative nu rezultă că lui i se recunoaşte şi calitatea de organ legislativ. Obiceiu juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementării. drepturile. Hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale sînt emise în raza unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează ca organe locale cu competenţă generală ale administraţiei de stat şi sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor şi pentru persoanele fizice şi juridice. Ea este ştiinţa juridică. Luînd în considerare însemnătatea deosebită a acestei categorii de legi. nu are dreptul de a adopta. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului . Este potrivit să facem unele precizări terminologice privind categoria generală de act juridic normativ şi cea de lege. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ. legislaţia în vigoare stabileşte o ierarhie a legilor. Toate acestea sigură conținutul concret al dreptului pozitiv. 3. putem afirma că locul pe care fiecare îl ocupă pe scara ierarhică a izvoarelor de drept depinde de forţa lui juridică şi de autoritatea organului de stat care îl emite în cadrul sistemului autorităţilor publice. se soluţionează problemele cetăţeniei. Legile care nu se referă la cele constituţionale şi organice sînt legi ordinare. 2) legi organice. conștiința juridică. în general. La ele se referă: hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. propriu societăţilor cu ritm lent de dezvoltare şi transformare.după criteriul conţinutului lor.ele trebuie să fie date în limitele competenţelor materiale şi teritoriale ale organului de la care emană. pentru a desemna actul normativ cu forţă juridică superioară. precum sînt legile excepţionale.sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entităţii organizate în stat. legea nu poate fi confirmată sau suspendată de nimeni în afară de organul suprem legislativ. hotărîre ş. decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare. organul suprem al puterii de stat. şi folosită şi în doctrina juridică. ceea ce este specific pentru societăţile vechiB. hotărîrilor şi a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare. izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare.Precedentul judiciar şi practica judiciară au avut un rol important ca izvoare de-a lungul istoriei. 1. se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice.

uneori. Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două mari grupe: legi . dar care pot cuprinde alte domenii şi care au o poziţie distinctă in ierarhia legislativă. care consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor. producînd prin aceasta efecte juridice. Faptul juridic este premisa minoră. Constituția și legile constituționale sunt investite cu o forță juidică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. anumite servicii. adică acele legi care iniţial se refereau la organizarea. Raportul juridic este un raport de suprastructură şi poartă un caracter ideologic.Evenimentele sînt acele fapte care se produc independent de voinţa omului.3. Aşadar. conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care se nasc dintro relație concretă . se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale participanţilor la aceste relaţii sociale (raporturi juridice). Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorităților publice . conţinutul. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva. pot fi divizate în raporturi juridice procesuale de reglementare şi raporturi juridice procesuale de apărare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este după conţinutul lor: raporturi juridice simple. Prin conţinutul ei. În raportul juridic poate fi evidenţiat un conţinut material şi altul juridic. Acest caracter are două surse.ordinele şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei publice. muzică. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. 25.Decretele.conduita umană exteriorizată (acţiuni sau inacţiuni). potrivit normelor juridice. CARACTERISTICA ELEMENTELOR DE STRUCTURA A RAPORTULUI JURIDIC. în caz de necesitate. Actele normative subordonate legii:l. Sînt licite toate acţiunile săvîrşite în conformitate cu prevederile normelor juridice. disting aşa numitele "legi organice". Astfel. care apar în rezultatul acţiunii lui. care dau naştere la efecte juridice. iar raportul juridic de constrîngere înseamnă relaţia în care se concretizează pedeapsa. sînt de asemenea. Aceasta înseamnă că raporturile de drept se stabilesc între oameni şi numai între ei. pe ramuri de drept . Raportul juridic este un raport social. evident.Î n raportul juridic subiecţii apar întotdeauna ca titulari de drepturi şi . cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. La rîndul lor. izvoare de drept. ele sunt prealabil prevăzute în dispoziția regulii de drept. drepturile. Nu este lipsită de sens şi concepţia. deoarece a apărut şi a evoluat de-a lungul anilor. Are un anumit conţinut ce reprezint. orice raport juridic se stabileşte între subiecţi de drept (cel puţin doi)21. desemnează subiecţii raportului juridic. Obiectul şi subiectul sînt două categorii perechi. cinstea.Pe de altă parte. Astfel. sau raporturile juridice care apar în rezultatul încheierii unui contract de antrepriză în construcţii capitale etc. Distincţia între legea generală şi specială trebuie văzută în mod complex. individuale 2. şi compuse După numărul participanţilor.Particularităţile raportului juridic A. Normele juridice. fragmente. Conţinutul juridic al raportului juridic îl constituie drepturile şi obligaţiile juridice subiective. ca modele valorice12. -rezultatele activităţii participanţilor la raporturile juridice (de exemplu. penale. încheierea raporturilor de drept. adică voinţa părţilor.).Hotărîrile organelor locale ale administraţiei publice. Orice raport juridic are întodeauna cel puțin doi subiecții: unul activ și unul pasiv. funcţionarea şi structura diferitele organe ale statului. atît în ceea ce priveşte subiecţii de drept. atestate etc. de artă. Din aceste considerente şi apare foarte des întrebarea: care este obiectul concret şi nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului în general şi obiectele raporturilor juridice concrete. prin forţa coercitivă a statului. raporturile juridice se împart în: statice şi dinamice. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică. în sensul că legea specială intervine cu o reglementare aparte. Raportul juridic este un raport valoric. Orice raport de drept tinde la un scop social. care nu pot fi decît oamenii priviţi individual sau organizaţi în colectivităţi corespunzătoare. iar cel obligat trebuie să1 săvîrşească.16 Raportul juridic de conformare reprezintă adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept. legi ordinare. structura raportului juridic priveşte subiecţii între care el se stabileşte (participanţii la raport). Subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. ele situîndu-se între Constituţie şi legile ordinare.În măsura în care o relaţie dintre oameni. In lucrările de teorie a dreptului. de drept public şi de drept privat şi. Subiecţii raportului juridic sînt legaţi între ei prin drepturi şi obligaţii care împreună formează conţinutul raportului juridic. -hîrtiile de valoare şi documentele (bani. o dată cu apariţia statului şi dreptului. care alcătuiesc conținutul lor. sănătatea.În dreptul penal şi administrativ se vorbeşte. este nivelul de concretizare. Raportul juridic are un caracter volitional. 3. la rîndul lor.Actele normative ale unor organizaţii nestatale au fost.). Caracteristic pentru actele normativ juridice sunt următoarele trăsături juridice: 1. faptele juridice. raportul juridic poartă pecetea epocii. Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general obligatorii. Ea reprezintă voinţa statală. Din punct de vedere filosofic. suportă influenţa tuturor raporturilor sociale Totodată. legătura propriu-zisă dintre subiecţi şi care constă în drepturile şi obligaţiile reciproce ale acestora. legi constituționale. 2. diplome.Conţinutul raportului juridic. aceste valori sînt sancţionate şi li se acordă putere normativă de către conştiinţa socială. de la o ţară la alta. Raportul juridic este un raport social reglementat de o normă juridică. acestea fiind puse în acţiune şi asigurate. precum și prescripții privind instituirea. Sînt ilicite faptele comise împotriva legii. variabilitatea acestor elemente constitutive putîndu-se constata cu uşurinţă de la o etapă la alta a dezvoltării sociale. legi organice. în raporturi juridice îşi găsesc concretizarea valorile esenţiale ale societăţii.C. acţii.. Drepturile subective și obligațile juridice. sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat. TGD şi practica unor ţări. Legile ordinare se clasifică în: generale.Guvernul ca organ al autorităţilor publice executive adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale. a căror aplicare este asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului. modificarea sau suspendarea acțiunilor normelor juridice. adică acele fapte care sînt interzise de normele juridice. norma juridică în esenţă este de natură voliţională. E. . Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale și asupra tipului de acțiuni ale oamenilor. pe care cel împuternicit poate. Subiecții raportului juridic sunt legații între ei prin drepturi și obligații care împreună formează conținutul raportului juridic. 24. Ca produs al gîndirii şi al practicii comune a oamenilor. cît şi cu privire la faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică. -anumite valori personale nepatrimoniale (viaţa. în rezultatul cărora iau naştere. şi voinţa subiecţilor". Aceste premise sînt:1. programele computerizate etc. o realitate foarte complicată şi compusă din multe elemente. 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrîngerea de stat. 3. Sînt denumite factori şi se consideră a fi în număr de trei: normele juridice. care. 2. raporturile juridice. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societăţii. ele sunt acte ale activității de elaborare a dreptului de către stat și includ prescripții juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor și organizaților-norme juridice. dar numai anumite tipuri. Raportul juridic este un raport istoric. de existenţa a două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict şi raporturi de conformare. acte concrete. obiectul general al reglementării juridice îl formează relaţiile sociale. alţii purtînd obligaţii juridice. orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva decît "acea acţiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. în măsura în care au caracter normativ. printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii înconjurătoare care au o valoare din punct de vedere economic şi pot fi exprimate într-o formă bănească). Confor acestui criteriu legile se împart: 1. potrivit căreia acestea pot fi fenomene variate.Prin raport juridic se înţelege orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau care este reglementată de ea. unii participanţi la această relaţie avînd drepturi subiective. Dar aceste relaţii reprezintă. potrivit căreia "raportul juridic este terenul pe care se întîlnesc două voinţe: voinţa statală. în anumite perioade istorice. demnitatea etc. conform căreia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat. denumită în logică premisă majoră. raporturile juridice se pot manifesta într-un grad de independenţă relativă faţă de raporturile materiale Clasificarea raporturilor juridice Ele se împart în raporturi juridice interne şi externe. (drepturile şi obligaţiile lor reciproce) şi obiectul la care se referă conţinutul (conduite umană). de norma care îl reglementează sau împre jurarea pe temeiul căreia se naşte. prin obiect putem înţelege aceea ce îi revine subiectului şi asupra căruia el îşi îndreaptă activitatea de cunoaştere şi altă activitate. 2. subiecţii raportului juridic. prin intermediul statului şi al normelor instituite de acesta. fie ei individuali sau colectivi. ştiinţifice. obiectul raporturilor juridice îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi. precum şi practicii conducerii de stat. cuprinde conţinutul. O altă concepţie este cea a pluralităţii obiectelor raportului juridic. De asemenea legislația în vigoare stabilește o irarhie a legilor după criteriul forței lor juridice.4. actele normativ juridice își extind acțiunia nu asupra unui raport concret și nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. inclusiv a ţării noastre.2) în el sînt expuse voinţele participanţilor la aceste raporturi juridice.și actul normativ.). la rîndul lor. CONCEPTUL. acte ale şefului statului potrivit domeniilor în care sînt date. Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:. în sfîrşit. care sunt investite cu competențe normative. PREMISELE DE APARIȚIE. Un alt criteriu este după subiecţii raportului juridic: raporturi juridice concrete.b) acţiuni săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice 2. Este întemeiată opinia. ele se împart în: bilaterale şi multelaterale. -obiectul ideologic.istorice respective. civile. Faptele juridice săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice reprezinţi categoria cea mai numeroasă de acţiuni şi poartă denumirea de acte juridice. ca şi executarea lor. spre deosebire de actele individual juridice actele normativ juridice sunt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relații. D. sectoare. După scopurile interacţiunii.obiectul material. adică conduita părţilor. Acţiunile săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice. raporturi juridice generale. Raportul juridic este o realitate concretă care constă într-o legătură juridică între doi sau mai mulţi subiecţi. produc efecte juridice. acţiunile se împart: a) acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice. Termenul „lege” în sens direct desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ. Normele juridice şi raporturile juridice care apar în baza lor nu le cuprind pe toate. comerciale etc. luaţi ca indivizi singulari sau constituiţi în colectivităţi. TĂSĂTURILE ȘI TIPURILE RAPORTULUI JURIDIC. Întradevăr.obiectul juridic.în raporturi juridice constituţionale. deosebită.Norma juridică reprezintă premisa generală care conturează în abstract faptul juridic. sau absolute. B. Pe de o parte. ca raporturi de suprastructură. Premisele apariţiei raportului juridic.Prin fapte juridice se înţelege acele împrejurări prevăzute de normele juridice. produsele activităţii creative şi rezultatul creaţiei intelectuale (operele literare. Întregul sistem de fapte juridice poate fi divizat în dependenţă de criteriul voliţional în: 1. îşi găsesc concretizarea în raporturile juridice. obiectul şi sancţiunea raportului juridic. care exprimă specificul raportului juridic ca formă ideologică deosebită a relaţiilor sociale de fapt. particulară faţă de reglementările legii generale. Regula de drept reprezintă premisa generală. Conţinutul material al raportului juridic reprezintă acel comportament de facto. Clasificarea lor.). acte normative subordonate legii. suferind aceleaşi intervenţii ca şi norma juridică în legătură cu schimbările care au avut loc în societate.9 Aşa fiind. 2. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului. drepturile şi obligaţiile pe care le cuprinde. sfere ale acestor relaţii sociale. ca parte componentă a dreptului. sînt în principiu. sînt rezultatul voinţei participanţilor la aceste raporturi. Legile care nu se referă la cele constituționale și organicesunt legile ordinare. Acestea pot fi: licite şi ilicite. raportul juridic are un dublu caracter volitional. de asemenea.Acţiunile sînt fapte juridice săvîrşite în mod voluntar de subiecţi de drept. altfel spus. Indiferent de ramura de drept. sub forma adoptării unei norme juridice care să reglementeze această relaţie. subiecții ai raportului juridic pot fi anumiți indivizi și organizații care în conformitate cu normele juridice sunt purtători ai drepturilor și ai obligaților juridice subiective. Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute în dispoziţiile normei juridice. hotărîri şi dispoziţii pe baza şi în vederea executării legilor. 2. adică lucrul (bunul) la care se referă raportul juridic. Orice raport juridic se caracterizează prin următoarele:1) apare doar în baza unei norme juridice. În dependenţă de legătura genetică şi funcţională raporturile juridice se împart în: raporturi juridice materiale şi raporturi juridice procesuale Ultimele. legătura dintre subiecţii participanţi 26. speciale şi excepţionale.

și de dispoziție.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică. realizată la concret. Actele juridice între vii sunt acelea care în intenția părților trebuie să producă efecte juridice în timul vieții lor. CONDIȚILE DE VALABILITATE ȘI NULITATE A ACTELOR JURIDICE. un număr considerabil de 28. prin reţinerea lor în ipoteza ei. B. Act juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. actele tipice corespund uni anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative și care poartă o anumită denumir. principalul subiect al relaţiilor juridice internaţionale este statul. din contra. sau morală. prin a da. Partidele politice. fiind încheiat de părți potrivit voinții și intereselor lor. împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică. a modifica sau a stinge un raport juridic. Criterile de clasificare a nulității actelor juridice pot fi următoarele: 1. La baza latei clasificări stă modul de închiere a actelor juridice conform căria se deosebesc acte juridice personale și prin reprezentare. Persoana fizică. adică de a crea. Străinii. adică de a crea. Persoana juridic ă. O altă clasificare a actelor juridice sunt de conservare. Actul juridic sancționat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă. Actu juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a uni drept sau grevarea cu sarcinireale a unui bun. Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene.în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros . Noţiunea de drept subiectiv reprezintă puterea. actele juridice se împart în acte unilaterale. c) Din punctul de vedere al efectelor. de asemenea. Acte antipice sunt actele care nu se încadrează în vriun tip abstract de act prevăzut de lege . In dreptul contemporan orice fiinţă umană este persoană fizică. sub condiţia să se nască viabilă. însă. în ipoteza ei. La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură. sau reale. Conceptul faptelor juridice. adică este subiect de drept. Subiect de drept nu este numai omul izolat. Persoana juridică prezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspîndire în circuitul juridic. dezvoltate. Spre deosebire de persoana fizică persoana juridică este un colectiv de oameni cu o structură organizatorică bine determinată. Statul însuşi. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturi şi obligaţii care se nasc într-o relaţie concretă. Actul juridic unilateral este manfestarea de voință a unei singure părți. în temeiul şi în limitele stabilite de lege. bilaterale şi multilaterale. sînt fapte voluntare ale omului. administrativ. după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un bun parimonial fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial.Obligaţia. "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi şi obligaţii". Prin obligaţie. Termenul de act juridic desemnează atît manifestarea sau acordul de voință a participanților care a generat raportul juridic respectiv. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial. Actele juridice concepute ca o varietate a faptelor juridice pot fi grupate în mai multe categorii. Întreaga gamă de raporturi juridice din cadrul activităţilor fundamentale ale statului: legislativă. fundaţiile. Actul juridic bilateral este manifestarea de vionță concordantă a două părți. TRĂSĂTURILE ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE. Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine defenit concordant cu legea și ocrotit de ea. Persoana juridică este subiect colectiv de drept civil. În funcție de modul de executare a actelor juridice acestea pot fi: acte de executare imediată și acte cu executare succesivă.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi.în dreptul civil .76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit. precum dreptul civil. 27. are consecinţe juridice. la nevoie. faptelor juridice. Actele juridice pentru cauză de moarte constitue actele care au drept scop să producă efecte juridce numai după încetarea din viață a celui care lea săvîrșit. Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept. şi tipurile Clasificarea A. b) să pretindă o conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecţilor obligaţi. în funcție natura interesului ocrotit. altele apar ca urmare a existenţei acesteia. stabilind raporturi de drept privat. a face. ea nu este o simplă prerogativă. ordonat sau permis de lege. Altă clasificare a actelor este în cauzală și abstracte. sau a nu face ceva. B. cultele religioase se organizează şi funcţionează pe baza personalităţii juridice. În lumea antică. astfel încît acesta poate fi constrîns. b) Acţiunile.Tot după cel de-al doilea război mondial li s-a recunoscut o personalitate internaţională popoarelor care luptă pentru independenţă. erau lipsiţi de personalitate în vechiul drept. fără a fi nevoie de un fapt juridic. de două voinţe şi de multiple voinţe. care. C. formale și chiar solemne sau reale. după cel de-al doilea război mondial. persoana este un subiect de drepturi şi obligaţii care trăieşte viaţa juridică. proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului. considerat în planul dreptului ca persoană fizică. acestea sînt subiecţi de drept. după caz. aşa cum am amintit mai sus. Actul juridic constitue principalul izvor al vieții reglementat de norma juridică. oameni. actele juridice pot fi consensuale. încă din antichitate şi mult timp în viaţa juridică internaţională statul a fost unicul subiect de drept în secolul al XX-lea. modificarea sau stingerea unui raport juridic. executivă şi judecătorească se realizează prin participarea organelor de stat. actele juridice oficiale emană de la un organ de stat sau sunt recunoscute de către un organ de stat sau o organizație obștească. absolut necesară pentru naşterea raportului juridic. cum ar fi recunoaşterea unei datori. obligaţia este un element corelativ dreptului subiectiv. poate să apară în afara faptului juridic".obligaţii şi se comportă potrivit cu poziţia specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligaţiei. Organele de stat. După conținutul lor esnțial care este sau nu reglamentat în mod expres de lege. El reprezintă. După modul de formulare actele juridice pot fi consensuale. Referitor la nulitatea actelor putem spune că este o sancțiune care intervine în cadrul închierii unor acte juridice cu nerespectarea condiților de valabilitate impuse de lege. în ştiinţele de ramură. luate individual. CONCEPTUL. la rîndul lor. Din punct de vedere al efectelor actele juridice pot fi constituitive și declarative. fără altă formalitate. Dreptul subiectiv presupune trei posibilităţi cumulative: a) o anumită conduită. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor. A. diferitele organizaţii politice. în afară de persoanele fizice şi persoanele juridice subiecţi ai raportului juridic sînt organele de stat în calitatea lor de purtătoare ale autorităţii publice. dar care au nevoie pentru dezvoltarea şi manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puţin dezvoltată. jurisprudenţa internaţională şi diferite acte internaţionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaţiilor internaţionale guvernamentale. În orice raport juridic. comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante. care constitue substanța catului juridic și dă naștere raportului juridic. cum ar fi dreptul de a alege şi de a fi ales. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară. dacă este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și dacă nu este viciat. Un alt criteru de clasificare a actelor juridice în dependență de corelația dintre ele pot fi principale și accesorii. Acul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice. Subiecţii raportului juridic și clasificarea lor. Deci consințămîntul este manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un acte juridic.b) Drepturile publice sînt drepturi al căror germene este în natura umană. în sens juridic. posibilitatea de a acţiona într-un anume fel. Actele juridice sunt consensuale cînd se nasc prin simplul acord al părților. în limbajul dreptului. Acte juridice principale sunt acele care au o existență de sine stătătoare. de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane. D. Numai oamenii sînt persoane fizice. fără altă formalitate. c) Drepturi politice propriu-zise sînt drepturile care asigură participarea la puterea publică. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii (subiecţi colectivi). a modifica sau a stinge un raport juridic. Ele sînt în prealabil prevăzute în dispoziţia regulii de drept. în dreptul internaţional public. Se mai pot distinge acte juridice cu titlu gratuit și acte juridece cu titlu oneros. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru a obține în schimb un alt folos patrimoanial. formale şi chiar solemne. bilaterale. de care norma de drept leagă consecinţe juridice. care devine subiect de drept internaţional deplin. cît și înscrisul în acre este consemnat acordul sau manifestarea de voință. cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective . Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice. Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. Condițile de valabilitate a actelor juridice pot fi: condițile legate de consințămîntul persoanei. Altfel spus. b) După modul de formulare. în calitatea lor de subiecţi de drept. de dreptul comercial sau de dreptul familiei. Pentru valabilitate consențămîntului. unele organe de stat apar în circuitul juridic ca persoane juridice. nu aveau personalitate. Obligaţia reprezintă opusul dreptului subiectiv şi constă în satisfacerea sau. Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. sclavii. Actul juridic ultilateral este manifestarea de voință a trei sau a mai multor părți. care să asigure realizarea primei conduite. concordant cu legea şi ocrotit de ea. Drepturile subiective şi clasificarea lor. de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale ființei umane. Statul suveran şi organizaţiile internaţionale. se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice. d) Există şi alte criterii. în cele din urmă.general sau indivdual. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi. condițile legate de forma actului juridic. Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite. Actele juridice accesorii sunt actele care nu au o existență de sine stătătoare. la forţa de constrîngere a statului. în cunoştinţă de cauză. dispunînd de independenţă patrimonială şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti.de către dispoziția legală .67O clasificare reţinută în dreptul constituţional este în: a) Drepturile private sînt reglementate de dreptul civil. La fel le mai putem distinge acte juridice oficiale și acte juridice neoficiale . Astfel dacă avem în vedere autorii lor putem distinge acte juridece unilaterale. actele juridice se împart în tipice și antipice . manifestarea de voință trebuie să corespundă voinție reale. Acestea sînt subiecţi de drept internaţional public "limitaţi şi tranzitorii" în drumul spre constituirea lor într-un stat propriu. El este valabil dacă provine de la o persoană cu descernămînt. să o îndeplinească prin forţa de constrîngere a statului. multilaterale. titularul ei fiind ţinut de ea. iar celălalt numai titular de obligaţii. Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică.. ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu 29. Actele juridice înre vii și acte juridice pentru cauză de moarte."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept. de administrare. adică voinței interne. Acţiunile. Actele juridice neoficiale pot fi testamentul. în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă. c) să recurgă. spre deosebire de acesta. de dreptul muncii etc. de drept comercial. unităţile sale administrativ-teritoriale. Dar în dependență de conținutul economic al actelor juridice ele se clasifică în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale. În funcție de gradul de complexitate juridică de conținutul lor actele juridice pot fi acte juridice simple și acte juridice complexe. îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret. are personalitate. în temeiul și în limitele stabilite de lege. Persoanele fizice sînt fiinţe umane în măsura în care. adică atrage după sine naşterea. se înţelege îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească şi pe care cealaltă parte să o pretindă pe baza normelor juridice. independent de vreo legătură cu alte acte. actele juridice pot fi constitutive şi declarative. care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective. depinzînd de un alt act.

Capacitatea juridică poate fi definită pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectivităţi de a fi titulară de drepturi şi obligaţii şi de a le exercita. procedee. ca aptitudine generală şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii. În continuare ne vom referi la unele din ele. Generalitatea exprimă caracterul abstract și autocuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații. realizarea. Aici sînt instituţionalizate normele de competenţă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. Egalitatea se bazează pe principiul egalității în fața legii. relaţiile cu reglementările preexistente etc. pe întreg parcursul vieţii. unde se arată consideraţiile sociale. egalitatea și unuversalitatea. coerente. 2. operaţii folosite pentru elaborarea. o face Preşedintele ţării. nulitatea este de două tipuri: nulitate de find și nulitate de formă. Ea este un atribut al organului de stat sau al funcţionarului public. 34. După dezbatere se trece la votarea şi.(Guvernul şi membrilor Parlamentului). TEHNICA LEGISLATIVĂ Şi TEHNÎCA JURIDICĂ. CONCEPT UL DE TEHNICĂ JURIDICĂ. iustinian este cel care a desăvîrșit opera de sistematizare a dreptului roman. Persoana juridică nu poate avea decît acele scopuri care sînt stabilite prin actul de înfiinţare sau prin statut.Competenţa. în tot sau în parte și nici obiect de înstrăinare. drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă. şi deopotrivă . • Formula introductivă.60. practic. 4. Dezbaterea pe articole în cazul proiectului de lege începe cu o expunere de motive şi cu raportul comisiei permanente care a analizat proiectul. COORAPORTUL DINTRE NORMA JURIDICĂ ȘI ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. definită ca "totalitate de artificii ori procedee prin care cerinţele sociale. de capacitatea reglementată în mod special în cadrul anumitor ramuri ale dreptului. artificiilor prin care necesităţile pe care le înfăţişează viaţa socială capătă formă juridică şi se realizează apoi în procesul convieţuirii umane". pe de o parte. că la elaborarea actelor normative alături de specialişti jurişti participă şi specialişti din alte domenii. Capacitatea juridică este o noţiune care. Noţiunea de capacitate juridică include: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii. capacitatea de exerciţiu care reprezintă posibilitatea persoanei "de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. el reclamă respectarea unor principii. b) elaborarea proiectului. 2. ele se împart în subdiviziuni (capitole. Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul-o dispoziţie de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai multe alineate. c) dezbaterea proiectului. Iniţierea adoptării aparţine celor care au dreptul de iniţiativă legislativă . Deosebim trei categorii de legi: constituţionale. cîtși la etapa de realizare a dreptului Are drept obiect o anumită aranjare a actelor normative în vigoare. procedeelor şi a regulilor în vederea executării operaţiunilor juridice. A. Formula introductivă cuprinde temeiul constituţional sau legal al reglementării juridice respective. La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a acestuia. 3. Articolele se numerotează cu cifre arabe. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a actelor normative. Majoritatea autorilor includ în act normativ următoarele părţi componente: • Titlul actului normativ. El presupune că legea se bucură de forţă juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept contemporan.1. o dată cu capacitatea de folosinţă. definirea unor noţiuni. aplicarea şi interpretarea normelor juridice. ea este adoptată. c) adoptarea actului normativ. economice. iar profesorul Mrejeru consideră că ea poate fi definită ca fiind "un ansamblu de metode şi procedee folosite în activitatea de elaborare a proiectelor de legi şi a altor acte normative. la adoptarea lui. Dispoziţiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul. culegeri de acte normative sau a codurilor. persoana juridică se bucură de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. potrivit cerinţei sociale. d) coordonarea proiectului. B. El cere ca fiecare lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept. e) îmbunătăţirea proiectului.NOȚIUNE DE CAPACITATE JURIDICĂ. în cazul persoanei juridice ea se dobîndeşte. a) Capacitatea de folosinţă. capacitate de inserare în viaţa socială". Prin tehnică juridică înţelegem totalitatea metodelor. principii. d) promulgarea şi publicarea actului normativ. C. organice şi ordinare. conform unor criterii obiective şi subiective. paragrafe). competenţele pe care acestea le au şi care sînt stabilite în primul rînd în Constituţie. Legalitatea constă în faptul că stabilirea conținutului și încetarea sunt stabilite de lege. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării. Actele normative pot cuprinde şi Anexe. • Dispoziţii sau principii generale. Prima culegere oficială de constituțiuni este denumită codul lui Theodosian sec. autorizare prealabilă sau asistare. V e. El presupune. dar şi după modul de adoptare. Dispoziţiile de conţinut formează conţinutul propriu-zis al actului normativ. Ele pot lua uneori forma şi denumirea de "principii generale". inalienabilitatea. la întruchiparea raționalității și moralității dreptului. Dezbaterea proiectelor actelor normative are loc în formele stabilite de Constituţie şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a organului legiuitor. ci un act prin care.61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice). Etapele procesului de elaborare a actelor normative 1. voința individuală a omoului neavînd nici un rol. Aici sînt stabilite anumite dispoziţii cu caracter general.n. Problema sistematizări dreptului prezintă un interes deosebit atît din punct de vedre teoretic. intrarea sa în vigoare. b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului normativ. Caractere juridice ale capacității de folosință și a capacității de exercițiu a persoanei fizice sunt următoarele: legalitatea. cît și practic. se recunoaşte că acesta este conţinutul autentic al textului care a fost votat de către Parlament. Tehnica juridică este un concept complex. care ajută la determinarea unor soluţii legislative judicios alese. care desemnează anumite reguli. în literatura de specialitate întîlnim în această privinţă doi termeni: tehnica juridică şi tehnica legislativă. Competenţa este pentru organele de stat ceea ce este capacitatea civilă pentru persoanele fizice şi persoanele juridice. Sistematizarea actelor normative are ca rezultat elaborarea unor colecţii. care este generală. într-un sistem de drept. O altă formă a capacităţii juridice este competenţa.Principiul planificării legislative-activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare ale Parlamentului.la modul de exprimare al acestora în texte corespunzător redactate"? Conţinutul normativităţii juridice îl asigură izvoarele materiale ale dreptului: viaţa socială. sau elementul de identificare a actului normativ. se dă dispoziţie ca legea să fie publicată în Monitorul oficial. el nu conţine norme juridice. TEHNICA SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE.18.încălcată cu ocazia închierii actului juridic distingem nulitate absolută și nulitate relativă. Adoptarea actelor normative are loc în dependenţă de categoria acestora. fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ. politice Preambulul ajută la înţelegerea actului normativ. nu are forţă juridică. apoi şi în alte legi. 5. pe de altă parte. îndeosebi la nivel legislativ. în dependenţă de proiectul 33. djuvara . clare. Este alcătuită dintr-un complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestit organul sau funcţionarul de stat.Principiul supremaţiei legii. Iniţierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotărîrii despre necesitatea elaborării proiectului actului normativ. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să transmită subiecţilor de drept cui sînt destinate un mesaj înţeles şi clar. capacitatea persoanei juridice are un caracter special. care diferă între ele nu numai după însemnătatea lor.reprezintă o succintă introducere. O problemă importantă în determinarea conceptului tehnicii juridice constă în stabilirea raportului ei cu ştiinţa 30. Dispoziţiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a reglementărilor din actul normativ. • Dispoziţii finale şi tranzitorii. Ca şi persoana fizică. nu delimitează capacitatea. Titlul actului normativ este elementul său de identificare. precum şi a unor principii care să răspundă cît mai precis unei reglementări ştiinţifice. adică a activităţii de elaborare a actelor normative. atît la etapa de elaborare a normelor juridice. • Preambulul actului nonnativ. N Popa menţionează că tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice. 32. Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității persoanei fizice de a nu i se aduce limitări sau îngrădiri. Dacă legea este votată. metode. de regulă. care se dobîndeşte mai tîrziu decît capacitatea de folosinţă şi în mod treptat. • Dispoziţii de conţinut propriu-zise. N Popa propune următoare definiţie:"Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor. considerăm că tehnica juridică ţine de procesele de elaborare. 31. trebuie să fie scurt şi concis şi să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective. după modul cu consacrare legislativă deosebim: nulitate expresă și nulitate virtuală. Activitatea normativă a organelor statului se desfăşoară în conformitate cu atributele. inclusiv de aplicare şi de sistematizare a acestora . 3. precum şi ale Guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi. iar conţinuturile sociale se inserează în ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice. îl însoţeşte pe om. Promulgarea. de la naştere. de aplicare şi de interpretare a dreptului. b) Spre deosebire de capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. Adoptarea actului normativ: a) iniţierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a actului nonnativ. sfera relaţiilor ce se reglementează.Capacitatea juridică (civilă). prin lege. cît şi în ansamblu. scopul. Promulgarea nu este un vot nou. politice. generalitatea.19. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei activităţi normative să stea datele ştiinţei contemporane.6 Anita Naschitz înţelege prin tehnică legislativă ''totalitatea procedeelor şi a artificiilor prin care soluţiile de fond dobîndesc practicabilitate. 2.Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă. PRINCIPILE. în înţelesul textului ce o reglementează (art. de a le garanta securitatea şi siguranţa juridică. de familie. Aceste principii. CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ ȘI DE EXERCIȚIU. după felul conduitei de validitate nesocotite cu ocazia închierii actului juridic. secţiuni. actului normativ care urmează a fi elaborat. ÎNCORPORAREA ȘI CODIFICAREA. Inalienabilitatea exprimă ideea că nu poate face obiect de renunțare. întreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor procedee şi metode. de realizare. decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege. ACTIVITATEA NORMATIVĂ.în vremae sa erau în uz texte legislative care în bună parte nu mai .Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi. noţiunea de capacitate juridică reprezintă condiţia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept şi este aplicabilă în toate ramurile dreptului. Preambulul actului normativ. tendinţele de organizare şi schimbare dezirabilă îşi primesc.atît în parte. 6. a) în comparaţie cu capacitatea persoanei fizice.PĂRŢILE CONSTITUTIVE Şl STRUCTURA l INTERNĂ A ACTELOR NORMATIVE. consacrarea sub forma normei juridice". procedeelor. Capacitatea persoanelor juridice (morale). ETAPELE ȘI BAZA JURIDICĂ. 4. intangibilitatea. metode şi proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative formează tehnica legislativă.Principiul respectării unităţii de sistem a dreptului. relaţiile economice. în virtutea căreia persoana poate fi subiect în raporturile de drept civil. Legea se publică în Monitorul Oficial al ţării şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Totodată. așa cum se exprimă M. Acțiunea de sistematizare a legislației este cunoscută încă din dreptul roman.Principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului. b) Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita ea însăşi. iar. O problemă fundamentală care face parte din obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este tehnica elaborării actelor normative. în raport de întinderea efectelor sale nulitatea este de două feluri: nulitate totală și nulitate parțială.

drept divin şi drept omenesc (lumesc). acest criteriu de divizare a sistemului de drept poartă mai mult un caracter subiectiv decît unul obiectiv. În literatura juridică sistematizarea poate fi cronologicăactele normative se publică într-o colecţie în ordinea datei apariţiei lor. de necesităţile economice şi de alt ordin. factorii subiectivi tendinţa şi eforturile legiuitorului de a crea şi a dezvolta un asemenea sistem de drept. care a ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri (încă din Roma Antică). . 3) sistemul dreptului . dreptul privat şi dreptul internaţional. la baza divizării sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice stau două criterii: obiectul şi metoda de reglementare juridică. dar împreună cu obiectul de reglementare permite o divizare mai reuşită a sistemului de drept în instituţii juridice şi ramuri de drept. împărţirea lui în ramuri. în ansamblul lor. frumuseţea stilului. care interzic şi admit un anumit comportament în societate.. dreptul a fost divizat în: drept natural şi drept pozitiv. Printre metodele concrete de reglementare juridică putem evidenţia următoarele: metodele imperativă şi dispozitivă. pe cînd metoda autoritară este caracteristică dreptului penal. caracter practic. cît şi de criterii ce au un caracter subiectiv. Scopul acțiunii lui iustinian a fost ca din despozițile izolate adoptate de împărați de înaintea lui precum și din înscrierile jurisconților din timul principatului să aleagă ce era mai bunși să pună întro anumită ordine acest material. o totalitate de relaţii sociale calitativ omogene. ca cele mai mici şi mai importante elemente ale sistemului dreptului. Primul recomandă observarea normelor. la rîndul lor. Normele juridice.caracterizează structura dreptului. stări de fapt care se impun legiuitorului şi de care acesta trebuie să ţină cont. Ele reprezintă. organică şi un echilibru dinamic. sau este sfera de relaţii sociale asupra căreia se răsfrînge dreptul şi care nimereşte sub jurisdicţia lui. De aceea. iar dreptul privat .drept represiv şi drept restrictiv. după criterii diferite. folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi complex de metode. el fiind independent de primul. consideră acest autor. Majoritatea autorilor consideră că acestea sînt. nu dau naştere automat ramurilor sale de drept. diferite acţiuni sau inacţiuni. Metoda de reglementare include şi ea anumite componente care. Primul se referă la mijloacele de aplicare a sancţiunilor. Cea mai simplă formă de sistematizare este considerată încorporareaactele normative se grupează în diverse colecţii sau culegeri. în acelaşi timp. depind de un şir de factori de ordin obiectiv şi subiectiv (de caracterul acestor relaţii. Primul emană de la divinitate. SISTEM JURIDIC ȘI SISTEM LA LEGISLAȚIEI. politice care determină nu numai apariţia şi însăşi existenţa sistemului de drept. cantitativă de norme. interzic sau admit un anume comportament al oamenilor. ci şi o componentă a activităţii de elaborare a dreptului. O problemă fundamentală pentru studiul sistemului dreptului constă în stabilirea criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului în părţi interdependente.CARACTERISTICA NOŢIUNILOR DE SISTEM DE DREPT. în funcţie de care orice normă se defineşte prin raportare la între. Vorbind despre metoda de reglementare. care apar în calitate de cauze nemijlocite pentru apariţia sau stingerea relaţiilor corespunzătoare. Instituţiile juridice Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă unitară) de relaţii sociale. influenţează asupra proceselor sociale ce au loc: a) stabileşte hotarele relaţiilor reglementate care. pe cînd dreptul pozitiv este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului şi atrage sancţiuni materiale. metoda subordonării. dreptul a fost structurat după anumite criterii.ramuri de drept şi instituţii juridice. în principal. pe cînd metoda . Unii autori au distins: metoda egalităţii juridice a subiecţilor sau metoda reglementării autonome. procedeele de interacţiune a normelor de drept care stabilesc sau determină caracterul relaţiilor sociale. b) creează acte normative corespunzătoare. Sistemul dreptului este existenţa obiectivă a structurii interne a dreptului. factorii obiectivi-acele condiţii economice. 3) relaţiile nou-apărute şi raporturile juridice pe care ele le-au generat nu pot fi reglementate cu ajutorul normelor juridice ale altor ramuri de drept. Obiectul reglementării juridice reprezintă un ansamblu. obiectul de reglementare este tot ce nimereşte în stare de acţiune a normei juridice.de realităţi. Lazarev defineşte sistemul dreptului ca o structură integră. împrejurări). Astfel. Această teorie nu a fost confirmată nici de practica legislativă germană redactarea codurilor sa dovedit a fi o operă preogresivă. subramuri de drept şi instituţii juridice. Vorbind despre ramuri vechi se are în vedere divizarea în drept public şi drept privat. Astfel. * Ramurile de drept Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice. Un alt criteriu de divizare a sistemului dreptului. Deci. Sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. loan Humă remarcă că sistemul dreptului nu reprezintă o totalitate aditivă. Analizînd sistemul de drept de pe poziţiile evoluţiei istorice şi din punctul de vedere al corelaţiei şi interacţiunii elementelor sale componente de bază. De una singură metoda nu prezintă interes. 4) noile relaţii sociale necesită metode specifice de reglementare. nefiind însă lipsit de sens. metoda recomandării.cel facultativ. Reprezentantul ei de seamă Svigny consideră că legea scrisă este portivinică progresului socetății datorită rigității sale iar codificarea ar fi o operă arbitrară și falsă fiindcă conține todeauna idei sistematice incompatibile cu dezvoltarea progresivă a dreptului. nu îşi pot realiza scopul fiind aplicate doar izolat unele de altele. a legiferării. ierarhie. Totodată. Codificarea este o formă nu numai a sistematizării actelor normative. d) faptele sociale (evenimente. Profesorul Ion Dogaru menţionează că: structura internă a dreptului într-un stat. care sînt reglementate de norme juridice ce se referă la o ramură de drept sau alta. După originea şi sancţiunea pe care o prevedea. Genoveva Vrabie şi Sofia Popescu menţionează că sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice între care există relaţii relativ stabile şi durabile. Din punctul nostru de vedere. este divizarea sistemului de drept în drept public şi drept privat. divizare susţinută de Şcolile dreptului natural şi ale dreptului pozitiv. se are în vedere modul în care statul acţionează asupra unor relaţii sociale. Diferitele categorii de relaţii sociale încă nu creează de la sine sisteme de drept. ci un ansamblu imanent structurat. care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific i relaţii sociale omogene). în prelucrarea şi alcătuirea unui singur act normativ nou. sociale. Vorbind despre sistemul de drept. o anumită unitate. găsim divizare în: . cunoscute la majoritatea autorilor sub denumirea de instituţii juridice şi de ramuri de drept. sînt considerate criterii fundamentale şi criterii auxiliare. şi anume: după originea şi sancţiunea pe care o prevedea şi conţinutul regulilor de drept.cudificarea ca o acțiune științificăși temeinic motivată apare din nevoia depășirii unei simple practici cutumiare și reprezintă o adevărată revoluție legislativă . menţionăm că unitatea sistemului nu poate fi privită ca una absolută. In literatura de specialitate întîlnim că unitatea şi integritatea sistemului de drept este determinată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi. drept determinator şi drept sancţionator. de exemplu: dreptul locativ sau dreptul maritim sînt subramuri ale dreptului civil. mai puţin apărat este dreptul public şi mult mai puţin -dreptul internaţional. interacţionînd activ reciproc ambele (relaţiile sociale şi ramurile de drept) joacă un rol important în instituirea sistemului de drept. Subramura constă dintr-o grupare de instituţii juridice ce formează obiectul unor reglementări juridice distincte sub formă de coduri.). metoda egalităţii juridice a subiecţilor este caracteristică dreptului civil. După părerea lui. Dreptul public se referă la interesele generale. Încorporarea pote fi și: oficială. considerăm că el reprezintă o piramidă compusă din norme juridice aranjate într-o anumită ordine. şi anume —pe ramuri de drept şi instituţii juridice". c) înzestrează participanţii la aceste relaţii sociale (persoane fizice şi persoane juridice) cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. Ramurile de drept nu sînt izolate unele de altele. clasificarea normelor în ramuri numai conform acestui criteriu nu ar fi cea mai potrivită.Codificarea-cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept. Instituţia juridică formează sfera cea mai restrînsă a . 35.este înfăptuită de alte organizaţii sau de persoane particulare. În literatura de specialitate cuvîntul "sistem" are trei categorii juridice :1) sistemul juridic caracterizează întreaga realitate juridică a societăţii . ci ca o unitate de diversitate. iar cel de-al doilea . generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice. 2) sistemul legislaţiei . denumit cod. ansamblul actelor normative care sînt în vigoare într-un stat. în epoca modernă. Realitatea este că structurarea normelor juridice înăuntrul sistemului de drept este determinată atît de criterii ce au caracter obiectiv . care le permite să intre în diferite raporturi juridice. c) obiectele lumii înconjurătoare în legătură cu care oamenii întră în diferite raporturi unii cu alţii şi fată de care îşi manifestă interesul lor. Toţi juriştii divizează sistematizarea în două grupe mari: încorporarea şi codificarea. b) comportamentul lor.la interesele particu-lare. Unele ramuri de drept mai complexe se clădesc pe sub-ramuri. trebuie de precizat că aceeaşi metodă de reglementare poate fi folosită de mai multe ramuri de drept sau aceeaşi ramură de drept poate folosi mai multe metode.ramuri vechi şi ramuri de formare recentă.alcătuirea de colecţii de acte normative este făcută de un organ de stat şi neoficială. metoda autonomiei şi egalităţii părţilor.Warnkonig propune să divizăm sistemul dreptului în părţi componente în dependenţă de nivelul la care acestea sînt protejate de stat. prin anumite principii şi metode comune. metoda de reglementare juridică reprezintă un ansamblu de posibilităţi juridice cu ajutorul cărora puterea de stat influenţează asupra relaţiilor sociale cu scopul de a le da o dezvoltare dorită. primul fiind considerat de bază. economici. Amintim că obiectul este criteriul de bază. structură chemată să asigure înfăptuirea unităţii normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependent. me-. cel mai bine este apărat de către stat dreptul privat. cel de-al doilea de la oameni. regulament care are valoarea unei legi. de interesul statal etc. Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e considerat un produs al raţiunii omeneşti ce nu este sancţionat. d) stabileşte măsurile de răspundere (constrîngere) în cazul încălcării acestor prevederi. pur juridic. dar şi funcţionarea lui efectivă. următoarele: obiectul reglementării juridice şi metoda de reglementare. COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE DREPT. ansamblu care se prezintă ca un invariant calitativ. legate organic între ele. Prin metoda reglementării juridice se înţelege căile. Structura obiectului de reglementare înregistrează următoarele elemente: a) subiectele. împotriva acțiunii vaste de codificare întreprinsă în Franța la începutul sec. toda de recomandare etc. 2) să fie necesare şi importante.Dogaru. Condiţiile calitative ale unui cod sînt: claritate. logică. Iar sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. ideologici şi juridici. cel de-al doilea secundar. cel de-al doilea prevede sancţiuni în cazul nerespectării normelor juridice. De asemenea.corespundeau nevoilor economico sociale.cuprinde totalitatea. metoda autoritară. După conţinutul normelor de drept.la căile de recuperare a prejudiciului. în opinia lui I. În compoziţia unui cod intră patru grupe de factori: politici. compusă dintr-un ansamblu de elemente care se află în interdependenţă. în grupe distincte. după diferite criterii. Prin sistem se înțelege un întreg comus și organizat. care pot fi individuale şi colective. divizarea sistemului de drept pe subsisteme (pe ramuri de drept) se face în baza unor criterii care. în ramuri de drept şi instituţii juridice. După cum am menţionat anterior. regulamente etc. în cadrul acestei unităţi a dreptului normele se împart. In general. prin care se realizează unitatea normelor juridice şi gruparea lor în anumite părţi interdependente . Al XIX sa ridicat Școala istorică a dreptului din Germania. CRITERILE DE GRUPARE ȘI DE DEFRENȚIERE A NORMELOR JURIDICE. care include elemente de sinestătătoare unite în acest tot prin divere relații și legături comune. precizie. care stabilesc drepturile şi obligaţiile subiecţilor. ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice strîns legate între ele prin obiectul lor. în vîrful căreia se află normele juridice constituţionale. prin care se realizează unitatea normelor juridice și guparea lor în anumite părți interdependente – ramuri de drept și instituții juridice. într-un cuvînt. Pentru formarea unei ramuri de drept noi sînt necesare şi au importanţă următoarele condiţii: 1) noile categorii de relaţii sociale să aibă caracter specific. cu ajutorul dreptului. părţi componente ale dreptului sînt dreptul public. avînd o coerenţă 36. permit să ne formăm o închipuire despre aceea cum statul. ci se găsesc într-o strînsă interdependenţă. integralitate în expunere. în ansamblul lor. Savantul german N. după importanţa lor. Un alt criteriu de sistematizare îl constituie obiectul reglementării juridice pe ramuri de drept şi instituţii juridice . Sistemul de drept stă la baza sistematizării legislaţiei sub ambele sale forme: codificarea şi încorporarea.

M. în concluzie. Viata intima.M copilul: .desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului. Secretul corespondentei(art. 2.nascut pe teritoriul R. renuntarii la cetatenia R.M este parte.M prin recunoastere.urmasii lor. insa cu conditia respectarii legii.29) . anularea actului si repararea pagubei. infiere. este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat.Acest drept a fost consacrat atit de documentele international cit si de legile fundamentale ale statelor.in Constitutia R. Nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara. care sunt stabilite de Constitutie. precum inlaturarea unei primejdii privind viata. .M prin infiere. Conditiile de incheiere. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat. militare sau crime impotriva umanitatii.M si indeplinesc conditiile stabilite de lege. este cetatean al R. Dreptul la viata al oricarei personae este protejat prin lege. familiala si privata (art. . Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept. . dovedite de instanta de judecata nu o mai poate redobindi. Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a incalcat unele obligatii prevazute de lege. individual sau colectiv.S. printr-un act administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri.arestari.legăturii de conţinut între mai multe norme juridice.a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului. nu va dobindi cetatenia unui alt stat. dovedite de instant de judecata. conform porevederilor legii nationale.persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia. 15.M Pierderea cetateniei R.acest drept are o semnificatie complexa. retinerea sau perchezitionarea. correct si clar cu privire la masurile preconizate si luate de autoritatile publice. un fragment. in temeiul acordurilor la care R.drepturi politice.M de cel putin 3 ani. Astfel.M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid. familial si private. Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R. accentuăm asupra faptului că instituţiile juridice sînt reglementate de mai multe norme juridice.S. fiecare.M daca renunuta la cetatenia statului strain. Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei. . la renuntare benevola. .A. Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art.au fost implicate in activitateterorista.M nu a incheiat acord asupra dublei cetatenii. ambii sau unul dintre care. redobindire. Se considera cetatean al R. cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile internationale la care R. Cetatenia R.Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune.31) . 5.au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire penala. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata.26) . nelimitata in timp si spatiu.libera dezvoltare a personalitatii umane. de mai multe instituţii juridice. Dreptul la informatie (art. Nimeni nu poate fi supus torturii. esentiale pentru viata. ordinea publica. Prin urmare.a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu military in termen sau de alternative. la momentul nasterii copilului.32) .in pofida garantiei.M incepind cu 28 iunie 1940. partea din decretul Presedintelui R.Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga in modul stabilit. actuale si legale. Dobindirea cetateniei R.a dobindit cetatenia R.28) 14. tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana.nascut pe teritoriul R. Extiorizarea gindurilor si opiniilor. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia.daca domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul R. se stabilesc prin lege organic. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care . a informatiilor si ideilor se face in forma orala.38) .analizind documentele internationale in materie.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R. in societatea democratica. cu exceptia cazurilor prevazute de lege.M poate interveni in trei cazuri: 1.M prin redobindire.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care: 1.M o poate redobindi la cerere daca intruneste conditiile prevazute de lege. precum si: 4. si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. necesare pentru . ori garantia dobindirii unei alte cetatenii.M Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective.Modalitatile de pierdere a cetateniei R.M din parinti apatrizi. in tinutul Herta si in R.M. este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins. Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R.cu exceptia cazului in care: . scrisa. sub nici o forma. este necesara pentru securitatea nationala.copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor se clasifica in: . sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii (inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. Dobindirea cetateniei R. . Libertatea de manifestare se poate exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si indeplinirea de ritualuri. in tot cursul procesului. Cu toate acestea. Libertatea opiniei si a exprimarii(art. -este cetatean al unui stat cu care R. dar care au o autonomie relativă.persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica. constatam ca orice fiinta umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile. sanatatea si moralitatea populatiei. Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului.25) . Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si cetatenia altui stat. Dreptul la aparare (art. un bloc de relaţii sociale dintr-o ramură de drept.persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului. sau 2.M. .In acest caz persoana careia I s-a aprobat renuntarea la cetatenia R. care au ca obiect de reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza: Libertatea constiintei (art. într-un sistem de norme juridice şi că norma juridică este elementul de bază al sistemului de drept. 6.Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul persoanei de a fi informata promt.se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta dorinta de a obtine cetatenia R. . iar celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R. iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda cetatenie.M. libertatea. . directe. libertatea si demnitatea cetatenilor. 13. sub sanctiunea prevazuta de lege. . Dobindirea cetateniei prin naturalizare.53) . 7.Mnu a incheiat un acord care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state.24) .M privind aprobarea .persoana care a avut anterior cetatenia R. apararea ordinii si prevenirea faptelor penale.adica va devein apatrida. Cetatenia R. . integritatea fizica sau bunurile unei persoane. trebuie sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta. ales sau numit din oficiu. nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar. nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie. Cetatenia R. Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale. Dobindirea cetateniei R.persoanele nascute pe teritoriul R. Familia(art. cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta. luarea unor masuri in legatura cu libertatea individuala ca: retineri. nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante.acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent. fara consideratii de frontier.M se dobindeste prin: nastere.nascut din parinti.M. conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala. atit in mod public cit si privat. cunoaste si respecta prevederile Constitutiei. sau 3. nici persoanele nu pot. Cetatenia.M se consacra ca .M timp de 5 ani inaintea implinirii virstei de 18 ani.a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R. la retragere.M prin nastere.M. Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani.ori protejarea drepturilor si libertatilor altora. telegramelor.M. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. precum si urmasii lor. Aceasta inseamna ca nici autoritatile publice.M persoanele care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare. in familia sa.M.sociala cultural.domiciliul sau resedinta sint inviolabile.legatura politica si juridica permanenta.drepturi economice si sociale.M in mod fraudulos. daca o are. atunci instituţia juridică reprezintă deja prima colectivitate de norme.s-a inrolat benevol in fortele armate straine. posibilitatea persoanei de a reception direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune.30) Statul asigura secretul scrisorilor. al altor trimiteripostale. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R. . la rîndul său. 3. . are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta. Libertatea individuala si siguranta persoanei (art.persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R.au savirsit crime internationale.M nu mai putin de 8 ani. Cetatenia R.drepturi civile. Autoritatile publice sunt obligate sa respecte sis a ocroteasca viata intima. in Nordul Bucovinei. . De asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat.M. Dacă norma juridică este elementul iniţial şi cea mai mică particulă a sistemului de drept. Inviolabilitatea domiciliului (art.48) . cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala.familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire din partea societatii si statului. instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector. are surse legale de existenta. dintre persoane fizice si stat. Dar aceste masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca nici o persoana sa nu victim unor abuzuri sau ilegalitati.aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului apatrid sau copilului cucetatenie straina.Meste parte. Acest drept interzice arestarea.dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului nasterii.Msi anume: . atunci cind sunt inculcate drepturile si libertatile lor. Fiecare ramură dispune. cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R. că ramurile dreptului se constituie. Principiul acesta priveste valori ca: viata. Astfel se patrunde in domiciliu ori in resedinta unei persoane. domiciliaza legal si obisnuit aici cel putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R. recunoastere. personalitatea cetateanului. Oproblema care se ridica este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie fundamentale si altele nu. . dar care si-au exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R. . al convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare. sportiva). garantate de ea si legi.acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public(stiintifica si tehnica. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat.. Dobindirea cetateniei R.M prin infiere daca infietorii (infietorul) sunt cetateni ai R. obligatia autoritatilor guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie.M sau persoanele unul dintre ai caror parinti sau bunei sau nascut pe teritoriul numit. Drepturile civile sunt: Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art. bunastarea economica a tarii. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art. . siguranta publica.34) . Particularitatea drepturi esentiale pentru cetatreni dovedeste ca nu toate drepturile cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale. . pentru prevenirea raspindirii unor epidemii. perchezitii. naturalizare. protejarea sanatatii sau a moralei.copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R. sa aduca atingere acestor valori.orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare. Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi cu copiii din casatorie. fara invoirea acesteia pentru executarea unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti. informatii si idei prin orice mijloc de exprimare. deoarece vizează in cerc de probleme de sine stătătoare.nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat.Mnu poate fi acordata persoanelor care: .M persoanei care: . .drepturi culturale. dar prin mijloace legitime. de a primi si de a raspindi.Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale. Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula.M. Modalitatile de dobindire a cetateniei R. Prin urmare. Pentru intelegerea. legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe care statul le garanteaza. . de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu.

Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale. Respectarea drepturilor si a libertatilor.statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai decent. îi eliberează un certificat pentru drept de vot. Circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare în modul corespunzător.Devotamentul fata de tara. Dreptul la asistenta si protective sociala. sediul secţiei de votare la care ei vor vota. cu cel puţin 55 de zile înainte de efectuarea lor. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R. Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia.cetatenii R. 2. persoana specificată la alin. plus doi candidaţi supleanţi. Luind in considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct suveranitatea. semnăturile respective se exclud.Data alegerilor Parlamentului se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor. ingrijirea medicala. iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit(accesul la o functie publica). direct. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională. Cu alte cuvinte. obiecte de uz casnic inofensive.VotareaVotarea se efectuează în ziua alegerilor între orele 07. . Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare. egal. este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare. Protectia familiei si copiilor orfani. în două exemplare.În listele electorale se înscriu alegătorii. Dreptul la ocrotirea sanatatii(art.În cazul în care.M si unica autoritate legislative a statului. nu este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale. Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia mediului inconjurator. precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri. deţin cetăţenia Republicii Moldova. sanatatea. a paşaportului sau a unui alt act de identitate. în listele de subscripţie se depistează semnături false sau semnături repetate în mai multe liste.27) . şi-au schimbat locul de şedere sînt în drept. în cazul în care procesul de votare suspendat conform alin. de alte circumstanţe neprevăzute.locuinta. Protectia persoanelor handicapate. pe proprie răspundere. înştiinţînd despre acest fapt alegătorii.suveranitatea nationala apartine poporului. 1.Autorităţile administraţiei publice locale.Candidaţi la funcţia de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit. în care se indică numele. prin acelaşi decret al Preşedintelui Republicii Moldova. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. Biroul electoral al secţiei de votare aduce la cunoştinţă publică timpul şi locul votării cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor. procedura de actualizare a listelor electorale încetează. se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective.Orice persoana are dreptul la munca.instruire. în spitale şi alte instituţii curative staţionare. Drepturile culturale. biroul electoral al secţiei de votare. sa le incalce pe ale altora. au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod. în perioada valabilităţii reşedinţei. să retragă întreaga listă de candidaţi. la verificarea de către Comisia Electorală Centrală. apare necesitatea unor organe representative. Listele actualizate se trimit de îndată Comisiei Electorale Centrale. se înscriu în listele electorale de la domiciliu. Aceasta presupune loialitate fata de tara. şi reşedinţă este înscris. Alegătorul care are şi domiciliu. să-şi declare locul nou de şedere la organul administrării publice locale. persoana care deţine cetăţenia altui stat declară. Invatamintul(elementar general) este gratuity la si 16. rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate.M si in afara teritoriului ei. de calamităţi naturale.Organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare.40) Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri. în care se aleg 101 deputati. Cetatenii au obligatia sa contribuie. imbracamintea.orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat. 18. Dreptul la administrare(art.La alegerile locale. numărul lor s-a redus faţă de plafonul minim prevăzut la alin. în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau includere în listă. care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova. Indatorirea la contributii financiare. La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat. Comisia Electorală Centrală formează. În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova. Dreptul la invatatura. care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective. Dreptul la greva(art. Persoanele cu drept de vot care. asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate de profesia sau calificarea acestora. . Dreptul la munca si la protectia muncii. . Respectarea constitutiei si a legilor. 4. demonstratii.copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale.cuprinzind hrana. În scopuri de organizare şi efectuare a alegerilor. Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. reclamatii.(9) În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor. Decizia privind retragerea candidaturii sau a listei de candidaţi se adoptă de persoana sau de formaţiunea care a desemnat-o. cel mai tîrziu cu 20 zile înainte de ziua alegerilor. în lista electorală de la secţia de votare în a cărei rază teritorială acesta îşi are reşedinţa. Formarea Parlamentului R. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. ca:uniuni. deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat.cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii socialpolitice. de readaptare.M are loc prin intermediul alegerilor.orice persoana are dreptul invatatura. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală. toate preocuparile de intretinere.41) .Verificarea listelor electoraleListele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. Contestaţiile se examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore. 3. prin impozite si print taxe la cheltuielile publice. misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute. ajutor medical in caz de boala. seria şi numărul actului de identitate al acestora. sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in pericol viata. constituie o obligatie a fiecarui cetatean. se prezintă Comisiei Electorale Centrale şi se aduce la cunoştinţă publică de către aceasta. . la libera alegere a ei. . cel tîrziu cu 45 de zile înainte de următoarele alegeri. Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei. iar Comisia Electorală Centrală. Alegerile anticipate vor avea loc în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a decretului. cu cel puţin 50 de zile înainte de alegeri.00.(2).În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă.Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice. listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. comunicîndu-i-se hotărîrea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art. prevăzut de Constituţie. în dreptul numelui său.Campani electorală pentru alegerile ParlamentuluiBuletinele de votCandidatul independent se înscrie în buletin într-un patrulater aparte. precum si la ocrotirea impotriva somajului. Fidelitatea fata de tara este sacra.Modificarea listelor de candidaţiConcurenţii electorali au dreptul să-şi retragă candidatura. Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean. sanatos. Înregistrarea noului candidat se aduce la cunoştinţă publică de către Comisia Electorală Centrală.Candidatul poate fi înlocuit înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaţilor.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat. care îi pun pe alegători în pericol sau fac imposibilă efectuarea votării.Listele electoraleListele electorale se întocmesc de către primărie.Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte forme. Libertatea creatiei . Ocrotirea mamei. precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi. opiniile.fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare. în termen de 3 . ligi. unitatilor economice si altor organizatii cu sesizari. Libertatea intrunirilor(art. de instruire si de integrare in societate a handicapatilor. educatie a copiilor orfani si celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. 6. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării. la verificare. credintele. secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care.dar nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor.45) .este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice.Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective. propuneri si cereri privind interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi. de invatamint. să anuleze decizia privind includerea în listă a unui candidat anume. la rugămintea acestuia şi pe baza buletinului de identitate. domiciliază în raza acestora.statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire. Un exemplar al listei se păstrează la primărie. se constată că nu este prezentat numărul necesar de semnături sau. Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R.procesiuni pentru a-si exprima gindurile. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos. urmarindu-se satisfacerea cererilor privitoare la salarii si conditii de munca.Condiţiile speciale pentru înregistrarea listelor de candidaţiNumărul de candidaţi incluşi în liste la data înregistrării nu poate fi mai mic de 51 de persoane şi nici mai mare decît numărul de deputaţi în Parlament. Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental. prezintă informaţia respectivă Comisiei Electorale Centrale. Parlamentul se alege prin vot universal. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore.00 şi 21. Alegătorilor li se comunică. . se stabileşte data alegerii noului Parlament. 5.Condiţiile speciale pentru listele de subscripţiePentru a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală. După ce au fost întocmite. inclusiv în ziua alegerilor. Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. listele electorale se întocmesc pe baza propriei declaraţii de şedere ori a datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate.În cazul dizolvării Parlamentului. cel tîrziu la 1 martie. profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice. candidatul independent prezintă liste de subscripţie care conţin semnăturile a cel puţin 2000 şi cel mult 2500 de susţinători cu drept de vot. prenumele şi se scriu cuvintele "Candidat independent".acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei. de tratament.36) . Apararea patriei. Dreptul la libera circulatie (art. de a examina.La momentul validării mandatului de deputat. circumscripţii electorale administrative.greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei societati sau sectoare din cadrul acesteia.Nu se admite depunerea unor liste de subscripţie suplimentare după ce Comisia Electorală Centrală a primit şi a înregistrat în registru setul de documente prevăzut la art.persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii. timp în care va aduce localul secţiei de votare în starea corespunzătoare sau va găsi un alt local.(1) nu poate fi reluat în timp de 2 ore.39) . în urma excluderii semnăturilor nevalabile.La secţiile de votare se formează birouri electorale ale acestora. În aceste cazuri. de pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R. cu excepţia cazurilor de dezordine în masă.Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor.M. a tuturor celor care se simt “ai acestui popor si ai acestui pamint”. alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare. la momentul întocmirii listelor.44. La începutul perioadei electorale. indicîndu-se numele şi prenumele. votarea se consideră suspendată pe un termen ce nu va depăşi 2 săptămîni.proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusive si absolut. se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. Condiţiile votăriiÎn timpul rezervat votării se interzice de a închide localul de votare şi de a suspenda votarea. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului. si de aici rezulta dreptul de a allege si de a fi ales. precum şi membrii familiilor lor.52) .Dacă. în fiecare an (după 1 ianuarie). copiilor si tinerilor . Cu 7 zile înainte de ziua alegerilor. anul naşterii. şi. Dreptul la petitionare (art.M. după ultima participare la alegeri. vîrsta de 18 ani. listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor. domiciliul. precum şi membrii familiilor lor. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R. candidatul independent nu este înregistrat. după procedura stabilită. precum si prin reprezentantii lor. Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale.

În cazul în care alegerile sînt declarate legale. atîtea mandate i se atribuie.Este strict interzis a intra în localul de votare cu arme de foc sau cu arme albe. în termen de 48 de ore după totalizarea rezultatelor alegerilor.Votarea se efectuează în baza următoarelor acte de identitate: a) buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova. Preşedintele şi membrii biroului electoral al secţiei de votare votează în secţia unde îşi desfăşoară activitatea.persoanele care au dreptul să asiste la votare nu pot fi obligate să părăsească localul secţiei de votare în timpul suspendării votării.etc. Parlamentul. ceea ce înseamnă că a votat pentru concurentul electoral corespunzător. precum şi lista de alegători care au solicitat votarea la locul aflării sînt aduse la cunoştinţa membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. In cazul in care devine vacant mandatul de deputat obtinut de un candidat independent. numai la prezentarea actului de identitate. 3. În lista electorală. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană. oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoţi urna de vot mobilă cu folosirea. pentru numiri si imunitati a Parlamentului va intocmi un raport. biroul electoral al secţiei de votare stabileşte un traseu pentru alegători. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul.În cazul în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare autorizează scoaterea din localul secţiei de votare a unei urne de vot mobile. la cererea orală sau scrisă a acestuia. Acest caz va fi menţionat în procesulverbal cu privire la votare şi în lista electorală. prin hotarirea sa. Comisia Electorală Centrală eliberează legitimaţii deputaţilor aleşi. Votarea la locul aflării alegătorului se efectuează conform listei de alegători. pentru a stabili dacă aceştia au atins pragul minim de reprezentare.Secţia de votare se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale cu cabine. buletinelor de vot. obţinut de fiecare partid. inclusiv identificarea alegătorului. înlocuindu-se cu numerele în descreştere ale celorlalţi concurenţi electorali. cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare. Concomitent. Durata mandatului de deputat este de 4 ani.Asigurarea securităţii procesului de votare În ziua alegerilor.Dacă ultimul mandat neatribuit are mai mulţi pretendenţi cu acelaşi număr de voturi. o singură dată. să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret. faptul acesta. Acest termen poate fi prelungit in conditiile prevazute de Constitutie.Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat pentru vot. d) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă. livretul de marinar.Dacă în urma desfăşurării alegerilor şi atribuirii mandatelor. întocmite de biroul electoral al secţiei de votare în baza cererilor acestora. va lua act de cererea de demisie a deputatului si va declara mandatul vacant. conform şirului descrescător format la atribuirea mandatelor. Trasaturile si continutul mandatului parlamentar Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii legislative supreme. după înscrierea lor în lista suplimentară în baza certificatului pentru drept de vot. o poartă preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. dar nu au fost aleşi sînt declaraţi supleanţi. d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova. Curtea Constituţională confirmă sau infirmă.00. cîte mandate urmează să fie distribuite. În aceeaşi listă suplimentară. organizatiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al carui mandat a fost declarat vacant.În termen de 10 zile după primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală. cu excepţia candidaţilor independenţi. 19. Deciziile luate în acest scop sînt executorii pentru toţi.Atestarea rezultatelor alegerilor de către Comisia Electorală CentralăProcesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor. din anumite motive. Parlam. la 1.. sau a oricărui alegător. şi se distribuie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare.ieşire din ţară. Persoanele deţinute pe baza unui mandat de arestare pоnă la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. va lua act de raportul comisiei si va declara mandatul vacant. 4. va adopta o hotărîre privind data reluării votării suspendate. începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării şi pînă la ora 15. intervine vacanta mandatului de deputat. Orice mandat imperativ este nul. în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii biroului. Comisia juridica. membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi persoanele autorizate să asiste la operaţiile electorale sînt obligaţi să poarte ecusoane de identitate vizibile. la ora 07. livretul eliberat de Centrul Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativă). Cererea de demisie se prezinta Presedintelui Parlam. În cazul în care alegătorul.Numărarea mandatelor obţinute de concurentul electoral Numărul de mandate obţinut de concurenţii electorali se calculează de către Comisia Electorală Centrală prin împărţirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral. Procesul-verbal este semnat de toţi membrii prezenţi ai biroului electoral şi un exemplar se introduce în urna de vot. completarea vacanţei se efectuează prin restabilirea de către Comisia Electorală Centrală a şirului descrescător. verifică urnele de vot.Stabilirea pragului de reprezentare După primirea proceselorverbale ale consiliilor electorale de circumscripţie în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripţiile electorale.Membrii biroului electoral al secţiei de votare. Procesul de votare se reia în aceleaşi condiţii juridice. prin hotarirea sa. in caz de demisie sau de deces. biroul electoral al secţiei de votare anulează acest buletin şi îi eliberează imediat.Alegătorii din raza secţiei de votare care nu sînt înscrişi în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secţiei de votare în cauză. cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot. In caz de demisie sau de deces. c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova. începînd de la intrare. în cazul alegerilor Parlamentare sau în cazul referendumului naţional. Alegătorul aplică ştampila cu inscripţia "Votat" în interiorul cercului unui singur patrulater din buletinul de vot. Un alegător poate vota numai pentru un singur concurent electoral. domiciliul titularului. persoanele condamnate la privaţiune de libertate a căror sentinţă nu este definitivă şi cele care execută o sancţiune contravenţională sub formă de arest votează în conformitate cu alineatul (4). e) paşaportul pentru intrare . după care preşedintele declară votarea deschisă. naţionali. la cererea lui. Deputatii intra in exercitarea mandatului din momentul alegerii cu conditia validarii lui ulterioare. iar dacă este necesar. Candidatul supleant poate refuza mandatul de deputat. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. Candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. membrilor biroului pentru a fi eliberate alegătorilor în măsura necesităţii. pentru a se apropia de ele.Procedura de completare a buletinului de votBuletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret. pe care îl reprezintă devine vacant. organizaţiei socialpolitice. însoţit de avizul Curţii Constituţionale prin care se confirmă legalitatea alegerilor şi hotărîrea privind validarea a cel puţin 2/3 din numărul de mandate de deputat.Confirmarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatelor de către Curtea ConstituţionalăComisia Electorală Centrală. insigne sau alte însemne de agitaţie electorală.În cazul în care mandatul de deputat obţinut de candidatul independent devine vacant. ştampilelor şi întocmeşte un proces-verbal în două exemplare. certificatele pentru drept de vot. concurentul electoral care şi-a înaintat lista de candidaţi nu are candidaţi supleanţi. numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi înregistrarea la domiciliu. înmînarea buletinelor şi introducerea lor în urnele de vot. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare. conform listei electorale. Răspunderea pentru asigurarea în ziua alegerilor a ordinii în localul de votare şi pe teritoriul din preajmă.(5) Responsabilitatea pentru organizarea votării. b) data şi locul naşterii. Votarea în locul altor persoane nu se admite. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales.Dacă un partid.Atribuirea mandatelorMandatele se atribuie concurenţilor electorali de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste. biroul electoral al secţiei de votare desemnează. cetăţenia Republicii Moldova şi înregistrarea la domiciliu pentru persoanele care au renunţat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase. cu fişa de însoţire în care se indică domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare. Candidatul supleant va fi declarat ales de către Curtea Constituţională dacă. excluzîndu-se numărul ce aparţine candidatului respectiv şi incluzîndu-se următorul număr din şir. în dreptul numelui persoanei respective se face menţiunea "Votat la locul aflării". nu poate veni în localul de votare.Alegătorul introduce în urna de vot buletinul de vot cu ştampila "Votat". alegătorul semnează în lista electorală în dreptul numelui. străini şi internaţionali acreditaţi de către organele respective. printr-un aviz. un nou buletin de vot. Cererile pot fi făcute în scris sau oral. depunînd o declaraţie la Curtea Constituţională.Buletinele de vot se păstrează întrun loc sigur din interiorul secţiei de votare. de altă organizaţie social-politică. a mijloacelor de transport de folosinţă proprie.Numărarea voturilor şi totalizarea rezultatelor alegerilor. Certificatul pentru dreptul de vot rămîne la biroul secţiei de votare şi se anexează la lista suplimentară. un mandat de deputat aparţinînd partidului. La toate şedinţele organelor electorale. prezintă Curţii Constituţionale actele menţionate la art. La primirea buletinului. c) observatorii locali. Comisia Electorală Centrală îl atribuie prin tragere la sorţi. cel puţin doi membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă şi cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze. surplusul de numere din lanţul descrescător al formaţiunii respective se elimină. 2. completarea vacantei in cauza se efectueaza . se înscriu şi alegătorii care au venit la secţia de votare cu certificatul pentru drept de vot. De cîte numere din acest şir descrescător dispune partidul. Persoanelor care intră în localul secţiilor de votare li se interzice să poarte şi să arate ecusoane. spre mesele la care se eliberează buletinele.00 în ziua votării. Biroul electoral al secţiei de votare înmînează alegătorului buletinul de vot. dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie. membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. altă organizaţie social-politică. mandatele vacante trec la următorii concurenţi electorali. pentru secretul exprimării voinţei alegătorilor.zile. se transmite Parlamentului în termen de 2 zile. din motive de sănătate sau din alte motive temeinice.. c) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fără număr de identificare de stat (IDNP) cu menţiunile: “valabil pe un termen nelimitat”. precum şi la numărarea şi totalizarea voturilor. în pachete legate a cîte 100 de bucăţi. preşedintele notează comentariile şi obiecţiile expuse de aceştia în privinţa procedurii votării într-un act care se anexează la procesele-verbale ale biroului electoral al secţiei de votare. le sigilează. Persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie să rămînă curate. să supravegheze. Reprezentantul forţelor de ordine poate intra în secţia de votare numai în cazul cînd este invitat de preşedintele biroului electoral să ajute la restabilirea ordinii de drept.. deputatii sint in serviciul poporului. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat urmator de pe lista partidului. Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate.Efectuarea votăriiFiecare alegător votează personal.Dacă alegătorul a completat greşit buletinul. în secţiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova. O copie a actelor menţionate şi listele candidaţilor supleanţi confirmate se transmit Comisiei Electorale Centrale. Alegătorii care nu au fost înscrişi în listele electorale întocmite la secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova pot fi înscrişi în listele suplimentare. In exercitarea mandatului.Candidaţii care au fost incluşi în listă. în caz de necesitate. numărarea voturilor şi întocmirea proceselor-verbale. legalitatea alegerilor. o altă organizaţie social-politică obţine un număr de mandate mai mare decît numărul candidaţilor incluşi în listă. urne de vot şi celelalte materiale necesare. în rază de 100 de metri de la localul votării. în mod continuu.Preşedintele biroului electoral al secţie i de votare duce evidenţa evenimentelor importante ce au avut loc în timpul votării şi pe parcursul numărării voturilor. la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor şi referendumurilor.Din rezultatele tuturor împărţirilor şi din numărul de voturi valabil exprimate pentru candidaţii independenţi se iau în descreştere atîtea numere. pe urmă spre cabinele de vot secret şi urnele de vot. pînă la cifra ce corespunde numărului de mandate stabilit pentru Parlament.b) membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali în organele electorale.Organizarea votăriiVotarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot. la operaţiile în legătură cu listele electorale.Comisia Electorală Centrală dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor în termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituţională. toate aspectele procesului de votare. întocmind un proces-verbal asupra acestui fapt. f) livretul militar pentru ostaşii în termen.Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secţia de votare şi evitarea aglomeraţiei. pentru amenajarea localurilor şi pentru menţinerea în ele a ordinii cuvenite o poartă biroul electoral al secţiei de votare. verifică existenţa listelor electorale. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. Curtea Constituţională validează mandatele deputaţilor aleşi şi confirmă listele candidaţilor supleanţi.Nici o altă persoană nu poate rămîne în incinta secţiei de votare mai mult timp decît este necesar pentru votare. Localul secţiei de votare trebuie să fie dotat cu un număr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraţia.60 şi listele deputaţilor aleşi şi candidaţilor supleanţi. au dreptul să asiste:a) membrii şi reprezentanţii organelor electorale ierarhic superioare .Secţia de votare trebuie să fie amenajată astfel încît să permită membrilor biroului electoral al secţiei de votare şi altor persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale. In caz de deces.buletinele de vot. care vor conţine: a) numele şi prenumele alegătorului. b) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu menţiunea privind cetăţenia Republicii Moldova.

exercitarea controlului asupra acordarii imprumutului de stat. vor fi controlate.vicepresedintii Parlamentului.ratifica. Sesiunile convocate la initiative Presedintelui R.Examinarea si avizarea proiectului 23.informeaza Biroul permanent despre intentia prezentarii avizului. Art. atributiile Presedintelui Parlamentului.M.deoarece . Biroul permanent al Parlamentului se alege la prima sedinta a Parlamentului si reprezinta organul de lucru al acestuia.Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona.declara mobilizarea partial sau generala. Curtea Constitutionala. -toate proiectele de legi si propunerile legislative venite in Parlament de la subiectii care poseda dreptul initiativei legislative se inregistreaza de catre Biroul permanent in ordinea prezentarii lor si se aduc la cunostinta Parlamentului in prima sedinta a saptaminii de lucru .Semnarea proiectului de lege si trimiterea lui spre promulgare. La sesizarea Comisiei juridice. la rugamintea sau in absenta acestuia. care se impoziteaza conform Codului fiscal. 3. Parlamentul isi desfasoara activitatea in plen si in sedinte ale comisilor permanente. raspund in fata Parlamentului si ii sunt subordinate . urmat de aceasta calitate a sa.astfel spus. . Se formeaza in 10 zile de la ziua constituirii legale a Parlamentului. in conditiile legii. Functiile presedintelui R.intoarcerea proiectului spre prelucrare (se intoarce comisiile permanente spre o noua examinare). pe durata mandatului 22. majiritar. impreuna cu organele fiscale. care poarta denumirea de sesiuni ordinare. Parlamentului. -constituie activitatea finala a deputatilor si ii acorda proiectului calitatea de lege.Biroul permanent al Parlamentului. dupa consultarea fractiunilor parlamentare. in orice actiune publicitara privitoare la o unitate financiara.Este interzisa utilizarea numelui deputatului.audiind mesaje. care se impoziteaza conform Codului fiscal. propun candidature in diferite organe ale Parlamentului.Biroul permanent va multiplica si transmite toate materialele primite de la comisia sesizata in fond deputatilor si autorilor proiectului de lege. Presedintele Parlamentului indeplineste functia de conducere aParlamentului.M.alte intrebari cu character politic.examinind informatii ale Guvernului. Comisiile speciale constituie un organ provizoriu format la initiativa unei fractiuni parlamentare.in dependenta de informatia primita. cu exceptia activitatii didactice si stiintifice desfasurate in afara programului stabilit de Regulamentul.Dreptul de initiative legislative apartine deputatilor din Parlament. 3.Pot fi sesizate si alte comisii pentru a-si prezenta avize separate. Deputatul va depune. Declaratiile deputatilor despre veniturile lor. 4. este format tinindu-se seama de reprezentarea proportional a fractiunilor parlamentare. pentru numiri si imunitati impreuna cu organele fiscale si. cu cel putin o luna inainte de expirarea mandatului.Organizarea interna si functionarea Parlamentului R.anuleaza opinia minoritatii si se impune fata de toti. Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern . In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus. -proiectele de legi avizate se supun dezbaterii in cel putin doua.Functia guvernamentala. Numarul de membri ai biroului permanent se stabileste rin hotarire a Parlamentului. . 3. pe baza de alternative.Parlamentul exercita controlul asupra activitatii Guvernului si asupra altor autoritati publice prin rezolvarea petitiilor cetatenilor. Comisiile de ancheta pot fi formate la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati. Fractiunile parlamentare constituie un element organizatoric al Parlamentului. 1. . c) functia de avocat parlamentar.asupra fiecarei probleme litigioase .Mse compune din:1.Votarea proiectului de lege.Activitatea Parlamentului consta in exprimarea vointei generale prin legi sau.Comisiile permanente care se considera competente pentru a pregati un aviz asupra proiectului . ca rezultat al controlului. Parlamentul va hotari infiintarea lor cu votul majoritatii deputatilor prezenti. formarii comisiilor specialesi de ancheta. Parlamentul functioneaza in baza legistraturii si a sesiunii. si.Proiectele de legi se prezinta in limba de stat impreuna cu traducerea lor in limba rusa. b) functia de membru al Guvernului.ea poate genera si alte forme de control. se va intocmi un raport.Includerea proiectului de lege in ordinea de zi.functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R.Functia legislativa sau de edictare a legilor -este determinata de art.(1) La inceputul fiecarei legislaturi. depuse cu 3 luni inainte de expirarea mandatului. .Presedintelui republicii si Guvernului.rapoarte ale sefului statului. prin vot deschis cu votul majoritatii deputatilor alesi.Aceasta forma de control este foarte importanta . asupra ajutorului economiei si de alta natura acordat unor state straine. inclusive semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. . ele avizeaza proiectele de legi si propunerile legislative.adoptarea proiectului. excluzindu-se numarul ce corespunde candidatului respectiv si incluzindu-se urmatorul numar din sir. industriala sau comerciala. ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi.precum si prin dreptul 21.Functia de control. 4. dupa expirarea acestui termen este suspendat de drept din functia incompatibila. de catre Comisia juridica. . 2. pentru numiri si imunitati. 6.(proiectul in cadrul sesiunii respective nu se mai discuta ). Sedintele . . de lege in comisiile Parlamentare.forma de control pe care o poseda Presedintele este specifica si diferita de formele traditionale de control. cit sip e cel extern.juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra vutilitatii si legalitatii lor. in termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaratiilor.prin anuntarea titlului si autorul proiectului sau propunerii. . . 2. Comisia juridica.destinatia Parlamentului consta in realizarea functiei legislative. inclusiv a functiei acordate de un stat strain sau organizatie internationala.Functiile si atributiile Parlamentului.aprobarea bugetuliui statului. -comisia sesizata in fond prezinta Biroului permanent toate materialele privind proiectul de lege. In decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfasoare. informatii . Parlamentul R.4. este ales la prima sedinta a parlamentului prin vot secret.sa se degajeze o majoritate a carei opinia.Prezentarea si inregistrarea proiectului de lege. -dupa inregistrare Presedintele Parlamentului sau vicepresedintii inainteaza proiectul de lrgi sau propunerea legislativa spre dezbatere si avizare comisiei permanente sesizate in fond. .prin restabilirea sirului descrescator.comisiile permanente. In termen de 25 de zile de lucru. -controlul parlamentar este efectuat prin mijloace proprii care poate fi exercitat de Parlament in intregime. 2. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. d) exercitarea oricarei alte functii remunerate. infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului. deputatilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente si informatii.M. Din el fac parte presedintele Parlamentului si vicepresedintii.M se intruneste in doua sesiuni pe an. in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului. Sesiunea – o forma de lucru care constituie desfasurarea permanenta a lucrarilor Parlamentului in decursul unei perioade de timp.60 care stabileste ca Parlamentul este unica autoritate legislativa a statului.poate fi considerate ca un program de activitate ce ofera posibilitatea desfasurarii sedintelor in mod ordonat cu o fundamentare prealabila a tot ce urmeaza a fi examinat si dezbatut. .In cazul in care Guvernul nu va prezenta avizul sau in termen de 15 zile Biroul permanent va decide inscrierea lui pe ordinea de zi fara avizul respectiv.Msunt: . Comisiile Parlamentului sunt organe de lucru ale Parlamentului.fractiunile parlamentare. El este comandantul supreme al fortelor armate. 5. declaratie cu privire la venituri si proprietate.aprobarea doctrinei militare.inconfundabila cu alta functie.Parlam. Parlamentul R.aprobarea directiilor principale ale politicii interne si externe a statului.Persoanele insarcinate de Parlament cu misiuni temporare in organele centrale ale administratiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni. . -alege si numeste personae oficiale de stat. Ele reflecta spectrul politic al Parlamentului. De asemenea . pentru numiri si imunitati. 5. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti.suspenda activitatea organelor administratiei publice locale. in termenul mentionat cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat. Ordinea de zi a sedintelor. ele se aleg pe intraga durata a legislaturii. dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului.iar in cazurile prevazute de lege si in a treia lectura . al unitatii si integritatii teritoriale a tarii.in sensul regulei democratice . La fel se va proceda si in cazul aparitiei situatiei de incompatibilitate in conditiile art. Vicepresedintii se aleg la propunerea Presedintelui Parlamentului.in lipsa acestuia. din functia incompatibila cu mandatul de deputat.Materialele respective se trimit in mod obligatoriu si Guvernului spre avizare. deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate este obligat sa faca ca incompatibilitatea sa inceteze.7.Initiativa legislativa -declanseaza toate celalte etape.functia de control.M reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale. organizeaza controlul declaratiilor deputatilor despre veniturile lor.de competenta careia tine proiectul sau propunerea respectiva. Functiile si competentele Presedintelui R. Fazele procesului legislativ sunt: 1. Ele se infiinteza in scopul rezolvarii unor chestiuni ce tin de legislatia in vigoare si care la solutionarea problemei se desfiinteaza. Schimbarile survenite in activitatea deputatului in timpul exercitarii mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent in cel mult 10 zile de la data aparitiei lor.M. Presedintelui Parlamentului sau cel putin 1/3 din numarul de deputati sunt numite extraordinare sau speciale. Promulgarea legilor este un mecanism politico. Legislatura – termenul sau perioada de timp in decursul caruia parlamentul isi exercita mandatul.Mandatul de deputat este incompatibil cu: a) functia de Presedinte al Republicii Moldova.Asupra proiectului poate fi luata una dintre cele trei decizii :respingerea . sesiunea de primavera (incepe in luna februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie) si sesiunea de toamna (incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfirsitul lunii decembrie). care isi duce activitatea in directia unei probleme concrete si care difera de problemele avute in competent comisiilor. permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare .Votul este actul care permite.Dezbaterea proiectului de lege in sedinta Parlamentului. 20.Controlul este efectuat prin intermediul intrebarilor si interpelarilor. suspenda si anuleaza actiunea tratatelor internationale incheiate de R. in termen de 30 de zile de la declararea vacantei mandatului de deputat.presedintele Parlamentului. Sedintele Parlamentului sunt deliberative cu participarea majoritatii deputatilor alesi. intocmeste un raport. Comisia juridica. efectuiaza anchete parlamentare. va valida urmatorul mandat. Functionarea Parlamentului.functie proprie si obligatorie. .legea semnata se trimite spre promulgare Presedintelui republicii. 7. pentru numiri si imunitati examineaza declaratiile deputatilor sub aspectul incompatibilitatii activitatii. La inceputul fiecarei legislaturi. Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc in modul stabilit de Presedinte. asupra incheierii acordurilor privind imprumuturile si creditele de stat din surse straine. Poate fi revocat inainte de termen la cererea fractiunii parlamentare care l-a propus sau a1/3 din numarul deputatilor alesi. -legea adoptata se semneaza in termen de 20 de zile de la adoptarea de catre Presedintele Parlamentului sau a unuia dintre vicepresedinti.

Primind cererea spre examinare. Dreptul la aparare este garantat. avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă.institutii.prin mijloace legitime.atributii in domeniul politicii externepoarta tratative si ia parte la negocieri. 2. .acorda ranguri diplomatice. Orice imixtiune in activitatea de judecata este inadmisibila si atrage raspunderea prevazuta de lege. c) cu consimţămîntul peţionarului să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare. -acorda gratierea individuala. -sulutioneaza problemele cetateniei R.M este validat de Curtea Constitutionala. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al R. -atributii in domeniul apararii. .M pentru cel mult doua mandate consecutive. instituţiilor. d) să respingă cererea.un compartiment al puterii de stat care reprezinta dreptul unei societati organizate in stat de a asigura dreptatea si echitarea sociala. Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului.echitatii sociale s. fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea petitiilor. -Guvernul reprezinta componentul de baza al puterii executive. asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care.M.Rolul autoritatilor judecatoresti in exercitarea puterii Puterea judiciara . judecatorii. Alegerea de catre parlament. conform opiniei petiţionarului. rasa. O persoana poate indeplini functia de Presedinte alR.iar litigiul in cauza nu poate fi reinceput printr-o noua actiune in justitie inaintata de persoana respectiva. si ordinare adoptate de Parlament. . în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare. . Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent. loc de nastere. sediu si de alte circumstante. incheie tratate international.Avocatii parlamentari contribuie la repunera in drepturi a cetatenilor . opinie. apartenenta 28. prenumele (prenumele şi patronimicul). Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute de lege se pedepseste. de asemenea. denumiţi în continuare petiţionari. . cererea se consideră anonimă şi nu se examinează.asupra carora de regula organele pot reveni daca considera ca ele nu mai corespund imprejurarilor reale. cererile remise de către deputaţii Parlamentului. se organizeaza alegeri repetate. explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile.organizatii si intreprinderi . .colegialitatii. cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei. Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat. măsurile corespunzătoare. Avocatul parlamentar. precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală.M si alte legi.etc. în limitele competenţei sale. 3.numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament. Pe cale ereditara. . Presedintele exercita contolul si prin petitiile cetatenilor. -se calauzeste de Constitutia republicii. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi.Aceasta stabilitate se datoreaza faptului ca o data ce o hotarire a istantei judiciare a fost pronuntata se considera ca solutia data exprima adevarul si nu poate fi modificata sau anulata decit prin intermediul cailor de atac prevazute de lege.asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare.deoarece orice litigiu juridic este o consecinta a unei incalcari reale sau presupuse a legii. 24. -puterea judecatoreasca nu se poate exercita de obicei din oficiu de catre organul competent.ci numai pe baza unei sesizari din partea persoanei interesate sau a altor organe de stat. in cadrul caruia I s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocet. pe unii membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei. 4. mobilizarea partial sau generala. acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai R. Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore. 25.a.M candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi. limba. Justitia se infaptuieste in numele legii numai de instantele judecatoresti. nationalitate. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului. La infaptuirea justitiei judecatorii sunt independent si se supun numai legii.M si acorda azil politic. 6. Alegerea prin vot universal. Puterea judecatoreasca este separate de puterea legislative si de cea executive si se exercita in conformitate cu Constitutia R. b) să restituie petiţionarului cererea.de decretele Presedintelui republicii. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova.desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Primministrului de a-si exercita atributiile.confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura. sex. avocatul parlamentar este în drept: a) să accepte cererea spre examinare.Avocatii parlamentari Activitatea avocatului parlamentar este menita sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale. indifferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica. -datorita faptului ca activitatea judecatoreasca intervine dup ace s-a produs incalcarea unor dispozitii legale. Desemnarea are loc in unul din urmatoarele moduri: 1. avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în .96 din Constitutie . origine sociala.Astfel se urmareste restabilirea echilibrului social tulburat si determinarea celorlalti cetateni sa se abtina de la un comportament illicit.Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului. . Stabilitatea sporita a actelor jurisdictionale este o necesitate sociala. legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii. .Principiile constitutionale de infaptuire a justitiei 1.Prezumtia nevinovatiei. indicînd motivele refuzului şi explicîndui modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale. În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. sunt: .precum si de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. Conform art. indicîndu-se numele.Mnu va fi ales. domiciliul acestuia. în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor. în termen de 10 zile. intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur2. domiciliu. deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele problem ale natiunii. vointa asupra problemelor de interes national. -asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in procesul elaborarii.Independenta judecatorilor. Justitia se infaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor.legalitatii. ales sau numit din oficiu. Reguli si proceduri privind alegerea Presedintelui R.adoptarii si realizarii hotarirelor. ia masuri de respingere a agresiunii. precum si al egalitatii tuturor organizatiilor. avere.la instruirea juridica a populatiei. -dizolva Parlamentul. suboordonare.indiferent de tipul de proprietate .Inamovibilitatea judecatorilor.revoca si numeste.Infaptuirea justitiei in numele legii. au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale. origine etnica. prin referendum. luînd. -obiectul specific al activitatii jurisdictionale il formeaza solutionarea litigiilor juridice prin intermediul unor acte ce se bucura de o stabilitate mai mare. .desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea fractiunilor parlamentare. legislaţia de procedură civilă. 5. Principiile de baza ale activitatii Guvernului. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele R. 3.poate declara. sde organizeaza al doilea tur de scrutin. -asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare. religie.deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinire a legilor.Dreptul la aparare. Caracteristicile proprii puterii judiciare. Competentele Presedintelui R.la perfectionarea legislatiei ce tine de domeniul apararii drepturilor omului . Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi.protectia drepturilor legitime ale cetatenilor. Alegerea de catre un colegiu electoral. 2. declara razboi.Egalitatea lor in fata legii. organizaţiilor şi întreprinderilor. Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. politica.Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat. indiferent de tipul de proprietate. independent de cetatenie.Pentru ca solutionarea litigiului sa duca la restabilirea efectiva a echilibrului social tulburat hotaririi date trebuie sa I se confere o stabilitate mai mare decit actelor administrative. . Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive. In cazul in care nici unul dintre candidate nu a intrunit numarul necesar de voturi. in cursul unui process judiciar public.M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.legile la care are obiectii. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau de activitate . În cazul în care aceste date lipsesc. -acorda grade militare supreme prevazute de lege. Drepturile avocatului parlamentar După primirea cererii. Avocaţii parlamentari examinează.indeplineste si alte atributii ca: -confera decoratii si titluri de onoare. 26.tine seama de experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica.acceptat de Parlament. la incalcarea drepturilor si libertatilor sale. Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova.Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale.Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. serviciu. Este declarat ales Presedinte al R. înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată.M Desemnarea sefului de stat este o problema direct legata de forma de guvernamint. -se subordoneaza principiilor :democratiei. Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar.de legile constitutionale.organice 27.poate cere poporului sa-si exprime .ea consta in luarea unor masuri insotite de constringerea de stat prin care persoana cu comportament illegal este obligata sa restabileasca situatia anterioara acestei incalcari prin repararea prejudiciului cauzat. cu aprobarea prealabila aParlamentului. decretele Preşedintelui Republicii Moldova. 4. la propunerea Prim-ministrului.participa la sidintele ParlamentuluiPresedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului.

În procesul examinării cererii şi controlului. hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun. face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile.Descentralizarii. Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi. ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale Autorităţile administraţiei publice centrale. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse. Controlul asupra activitatii organelor administratiei publice: formele. actelor. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe. ce nu corespund legilor. din proprie iniţiativă. regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor.Principii constitutionale in organizarea si functionarea autoritatilor publice locale. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. în cel mult 10 zile de la data solicitării. avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale. 3. completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează.1062 din Constituţia Republicii Moldova.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii.egal. În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului. -conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu vina in contradictie cu politica promovata la nivel national. 29. continutul. Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului. inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora. care actioneaza inclusiv prin intermediul serviciilor desconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale potrivit competentelor ce revin acestora in conditiile legii.sub proprie raspundere si in favoarea lor. Controlul administrativ include controlul legalitatii si al oportunitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. subiectii. ale conducătorilor altor organe din subordine. hotărîri sau decizii. b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale. -tinind cont de specificul socialdemografic si geografic acest principiu presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a gestiona. -autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrativeteritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile Constitutiei si altor acte normative in vigoare. al prezentei legi si al altor acte legislative.000 lei in unitatea de nivelul al doilea. intrare în vigoare sau denunţare. autorităţile şi instituţiile publice autonome. e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii şi efectuării controlului.Autonomiei locale. să asiste la şedinţele lor.organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere. b) actele normative ale primarului. Obligatiile avocatului parlamentar Avocatul parlamentar este obligat: a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii. În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului. regulamentele. c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale. Principiile administratiei publice locale. 8. al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului. Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin. organelle administratiei publice locale se aleg cu concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal . Organ al administratiei publice locale. Actele normative de executare a legilor. precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor.Eligibilitatii -fiind organe reprezentative. alte autoritati administrative. Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău. Ordinele cu caracter normativ. În condiţiile legii. pentru organizarea executării legilor. prezentei legi si altor acte normative atit de autoritatile administratiei publice locale de nivelul intii si de nivelul al doilea. Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale. Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de: a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor. precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. în condiţiile legii. Categoriile de acte normative În sensul prezentei legi. fiind mediator . după părerea sa. instituţiilor. (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează. Accesul avocatului parlamentar la autoritati . c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare. actele miniştrilor. el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz. e) dispozitiile care implica cheltuieli sau angajamente financiare de cel putin 30. de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile. se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzătorr Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea. O copie de pe actul mentionat se remite obligatoriu. Corelaţia actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente. Ordonanţele se emit în condiţiile art. d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. instrucţiuni. conform unui grafic aprobat.-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in stricta conformitate cu constitutia. organizaţiilor şi întreprinderilor. Controlul administrativ se efectueaza din oficiu sau la cerere. regulile şi alte acte normative se aprobă prin ordine. 4. Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei. b) act privind modificarea. dispoziţii şi alte asemenea acte). care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern.Legalitatii. 4. autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit. pînă la data de 20 ianuarie. În preambulul actelor mentionate mai sus se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază. indiferent de tipul de proprietate.o parte din treburile publice. dar nu mai rar decît de trei ori pe lună. legilor. f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei. precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. acte normative (ordine cu caracter normativ. Controlul obligatoriu Controlului obligatoriu sint supuse urmatoarele acte ale autoritatilor administratiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelul intii si ale celor de nivelul al doilea. unităţi militare. de regulă. adoptare. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale (departamentale). c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi. c) actele privind organizarea licitatiilor si actele de atribuire de terenuri. Regulamentele. pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor. exercitat de structurile proprii sau prin intermediul oficiilor teritoriale din subordine. prin Legea cu privire la Guvern. necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale. prin prezenta lege şi prin alte acte normative. tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative.direct. ale organelor de drept. c) să nu divulge informaţiile confidenţiale. -acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor colectivitatilor respective in probleme de interes comunal. e) act de interpretare a unei norme din actul normativ. sub formă de proiecte de regulamente. Subiecte ale controlului de oportunitate sint: Cancelaria de Stat. catre oficiul 30. conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova. Activitatea autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si a celor de nivelul al doilea este supusa controlului administrativ in temeiul Constitutiei. Avocatul parlamentar. documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii şi efectuarea controlului. Guvernul suspendă sau abrogă. penitenciare. În cazul in care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constit uţionale ale omului. avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului. d) actele de angajare si actele de eliberare a personalului administratiei publice locale. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre. decizii. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei. în alte municipii şi oraşe. acceptarea. dacă în solicitare nu se prevede un alt termen. completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior. actele normative structurate ierarhic sînt: a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. avocatul parlamentar este în drept: a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale. indiferent de tipul de proprietate. b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege. după caz. sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere.Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate. oricare altă informaţie. Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova.000 lei in unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii si de cel putin 300. cit si de functionarii acestora. Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate.in conditiile legii.Actele autoritatilor publice si forta lor juridica Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite. d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii. asociaţii obşteşti. unităţilor militare şi penitenciarelor.alte acte normative in vigoare si In stricta conformitate cu competent sa. d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou. f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova. din contul emitentului. asociaţiilor obşteşti. instrucţiuni. Controlul administrativ vizeaza in principal legalitatea activitatii autoritatilor administratiei publice locale. statute. Cancelaria de Stat este responsabila de organizarea controlului administrativ al legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. instrucţiunile. ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special. elaborare.secret si liber exprimat. precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte. aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale. avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni). regulamente. f) actele emise in exercitarea unei atributii delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale. hotărîri. b) să aibă acces liber la instituţii. împuternicirile de modificare. Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative. Actele normative ale Guvernului Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern. În exercitarea atribuţiilor sale. instrucţiunile. organele administratiei publice centrale de specialitate. care efectuează urmărirea penală. precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea. la solicitarea părţilor. Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de catre autoritati de nivel superior se admite doar in partea ce se refera la atributiile delegate de catre stat autoritatilor administratiei publice locale. 1. precum şi de caracterul . reguli. reguli. La începutul fiecărui an. Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale vizeaza respectarea Constitutiei. organizaţii şi întreprinderi. 2. ale presedintelui raionului si ale pretorului.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău.

b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului.Din aceasta definitie reiese ca aplicarea raspunderii contraventionale va fi considerata legitima numai atunci cind vor fi respectate integral urmatoarele conditii: 1Existenta continutului juridic al contraventiei:(obiectul. Controlul facultativ Pina la data de 10 a fiecarei luni.Aceasta caracteristica se refera la toate categoriile de baza ale raspunderii juridice : penale.sanctiunea se aplica nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei .este o activitate cu un continut concret-realizarea prevederilor normelor materiale ale dreptului contraventional. In al treilea rind modul extrajudiciar de aplicare a raspunderii contaventionale. Aceasta activitate revine diferitilor participanti la procedura . Insa legea contraventionala prevede unele imprejurari a caror aparitie face ca principiul inevitabilitatii raspunderii contraventionale sa fie stirbit. Acest fapt determina si consecintele juridice diferite ale lor. raspunderea contraventionala.cit si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea.38. Raspunderea juridica.institutie fundamental. In sens larg.stabilit intre stat si contravenient . Controlul la solicitarea persoanelor vatamate Orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau de catre o autoritate a administratiei publice locale printr-un act administrativ poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat controlul legalitatii actului. aducerea faptuitorului la organelle de drept. 14.latura obiectiva. inclusive cea contraventionala.22-23 CCA.se intelege ”acea forma a raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere. In literatura de specialitate nu exista o opinie unica a specialistilor in ceea ce priveste existenta raspunderii contraventionale ca o modalitate a raspunderii juridice si definitia ei.aplicarea sanctiunilor contraventionale.A.teritorial al Cancelariei de Stat in termen de 5 zile de la semnarea actului.continue-nu mai tirziu de trei luni de la descoperirea ei. 6Respectarea regulilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de lege. adica realizarea competentei jurisdictionale se face de catre organelle executive imputernicite. Raspunderea contraventionala se deosebeste essential de raspunderea disciplinara. este o varietate a constingerii juridice.daca ea nu a fost pusa in executare in decurs de trei luni din ziua pronuntarii ei. subiectului investit cu dreptul de control procesul-verbal al fiecarei sedinte a consiliului in termen de 15 zile de la sedinta.latura subiectiva).dupa continut . solicitantul nu este lipsit de dreptul de a sesiza direct instanta de contencios administrativ. Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este o cauza ce stinge raportul juridic contraventional de conflict. cea disciplinara.Stadiile (trepele) procedurii contraventionale. dar nu in scopul realizarii justitiei ci pentru respectarea jurisdictiei contraventionale. de regula pe cale extrajudiciara. direct de organelle statale imputernicite ( de persoanele de raspundere ale acestora). In baza celor mentionate .In cazul refuzului de a porni urmarirea penala sau in cazul clasarii 16.37. urmaririi penale.al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica sanctiunea contravenientului si obligatia corelativa a acestuia de a suporta sanctiunea.289 CCA) inseamna ca nu poate fi executata decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. In cazurile special prevazute de legea contraventionala (art. Astfel raspunderea penala survine in cazul savirsirii unei infractiuni.55CP).Pericolul redus al faptei contraventionale. controlul corp[oral sau al bagajelor. intelegerea necesitatii de a o realize.in limitele sanctiunii contraventiei comise.a analizei diversilor opinii pe aceasta problema am putea mentiona ca raspunderea contraventionala este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenii stabiliti de lege . ce incalca prevederile normelor de drept. In ea se indica prevederile legislatiei ce se considera a fi incalcate.care se aplica fata de militari si supusii serviciului militari. 6Abrogarea actului care stabileste raspunderea contraventionala . Cererea de efectuare a controlului legalitatii se depune in termen de 30 de zile de la data publicarii sau comunicarii actului.209 CCA) masurile raspunderii contraventionale se aplica de instantele de judecata. Decesul contravenientului este una din cauzele ce determina stingerea raportului de represiune contraventionala.a delictului patrimonial.prin raspundere contraventionala . Cererea de efectuare a controlului legalitatii este depusa in termen de 30 de zile de la data emiterii actului. precum si posibilitatea survenirii consecintelor nefavorabile (aplicarea sanctiunilor) in cazul incalcarii acestei obligatii. se aplica. Ea exclude raspunderea contraventionala datorita nerealizarii acesteia in termenele stabilite de lege. 5. de asemenea. In acest caz.spre deosebire de alte forme de raspundere juridica.In caz de emitere de catre Parlament a unui asemenea act. presedintele raionului sau secretarul pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalitatii. aprecierea sociala negativa a comportamentului illegal. continutul juridic. In primul rind. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. In cazul in care considera ca decizia consiliului local este ilegala. pe cind aplicarea masurilor raspunderii penale si de drept civil se face numai in limirtele jurisdictiei judiciare.executarea deciziilor cu privire la aplicarea pedepsei contraventionale.sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de trei luni de adaptarea hotaririi cu privire la refuzul de a intenta urmarirea penala sau clasarea cazului.prin urmare persoana nu poate fit rasa la raspundere contraventionala. adica aplicarea fata de el a masurilor de constringere statala. administrative si de drept civil (patrimoniale). Sustinem opinia savantului romin Mihai Adrian Hotca ca. Prin sanctiune se intelege masura de actiune juridica aplicata de stat si societate asupra unui comportament.Hotca. reprezentind o stare de drept deosebita ce presupune prezenta obligatiei fixate in lege. 7.potrivit caruia restabilirea ordinei sociale si repararea pagubei pricinuite ca urmare a savirsirii unei contraventii este un effect neevitat. Orice incalcare a normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridical a persoanei care a savirsit-o cu vinovatie. 2Examinarea cazului si emiterea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale de catre organul (persoanele cu functii de raspundere)imputernicit (art.Daca partile s-au impacat si procedura contraventionala devine irevocabila . cea de drept civil.Prescriptia executarii deciziilor cu privire la aplicarea sanctiunilor contraventionale(art. in al doilea rind.atunci actiunea contraventionala si cea civila se sting din oficiu cu clasarea procedurii. 4Impacarea partii vatamate cu persoana care a comis contraventiile prevazute in articolele 47/1-47/3 ale CCA. iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei inculcate si a pericolului social al faptei. dispunind de putere disciplinara.Inlocuirea raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativ-disciplinara se efectueaza in cazul si in modul stabilit de legea contraventionala .procedura contraventionala inceteaza.dupa M. nu numai pentru comiterea contraventiei. Ca institutie juridical fundamentala a dreptului contraventional .raspunderea Contraventionala cuprinde un asamblu de norne juridice care reglementeaza implementarea dreptului contraventional prin constringere. Pentru raspunderea disciplinara e characteristic faptul ca ea e atestata in cadrul relatiilor de suboordonare a persoanei ce comite delictul disciplinar raportat la persoana cu functii de raspundere care. primarul.precum si fata de persoanele din efectivul de soldati si din personalul de comanda al Organelor Afacelor interne. Raspunderea contraventionala are particularitatile sale care se manifesta clar din compunerea ie cu alte categorii ale raspunderii juridice. cu indicarea prevederilor legislatiei ce se considera a fi incalcate. iar in cazul contraventiei continue. instituind mai multe cause care exclud aplicarea sanctiunii contraventionale si anume: Prescriptia aplicata sanctiunii contraventionale. Ea presupune imbinarea organica a doua momente: in primul rind.iar faptuitorul este eliberat de raspunderea contraventionala.moartea faptuitorului este cauza de stingere a actiunii contraventionale . dar si pentru o infractiune care nu prezinta un mare pericol social. Aceasta raspundere juridical reese in mod obiectiv din savirsirea unei fapte ilicite. Raspunderea contraventionala este o varietate a raspunderii juridice care apare in toate cazurile de comportament illegal al persoanei si se manifesta prin aplicarea fata de ea a sanctiunilor juridice corespunzatoare in ordinea stabilita de legislatia contraventionala.continutul raportului de constringere.latura pasiva a raportului contraventional de constringere . 5Aplicarea pedepsei numai in limitele sanctiunii prevazute de norma materiala incalcata .dar actiunea civila va fi solutionata.primelor de asigurare si disciplinei financiare. care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea normei juridice inculcate si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise.circumstantele ce exclude pornirea procedurii contraventionale si aplicarea sanctiunii contraventionale Unul din principiile raspunderii contraventionale este principiul inevitabilitatii acesteia. aducerea prin mandate de aducere). actiunea prin constringera asupra contravenientului. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. 2. Legea contraventionala prevede ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de 3 luni de la comiterea contraventiei. Raspunderea contraventionala:notiune . In al doilea rind. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. In special nu sunt considerate drept raspundere contraventionala masurile de prevenire ( controlul documentelor de identitate. Anume ea constituie singurul temei juridic al raspunderii contraventionale. 4Respectarea termenilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale (art. aplica masura disciplinara corespunzatoare.75.Aceasta decizie se extinde si asupra persoanei care a comis o contraventie si careia timp de trei luni nu i-a fost adusa la cunostinta hotarirea privind aplicarea sanctiunii contraventionale. O singura exceptie de la regula generala este cea a posibilitatii aplicarii raspunderiicontraventionale in cazurile prevazute de legislatia penala(art. 15. secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al Cancelariei de Stat lista actelor adoptate de primar sau de presedintele raionului pentru luna precedenta. daca se constata ca corectarea sau reducarea persoanei e posibila fara aplicarea pedepsei penale.In cazul contraventiilor din domeniul impozitelor.atrage dupa sine in calitate de sanctiuni aplicate unui avertisment sau a unei amenzi in marime de pina la doua unitati conventionale.continut si sfirsit.).raspunderea contraventionala este personala si nu se transmite pe cale de succesiune. Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate proceda la controlul legalitatii oricarui act care nu constituie obiectul unui control obligatoriu in termen de 30 de zile de la data primirii listei mentionate la alin. se considera neinsemnata contraventia care.emiterea unui act de amnistie daca el suprima aplicarea sanctiunii administrative.daca in actiunile sau in inactiunile persoanei exista indici ai contraventiei .204-231 CCA).chemati la concentrare. retinerea contraventionala.Moartea faptuitorului face imposibila aplicarea sanctiunii contraventionale deoarece.Legea contraventionala prevede ca. care transmite.a delictului disciplinar (de serviciu). particularitati. Aplicarea masurilor de constringere contraventionala este una din formele cele mai illustrative ale manifestarii jurisdictiei contaventionale.Se stie ca incalcarile de legislatie se deosebesc dupa obiect . disciplinare.Conform legii mentionate. Raspunderea contraventionala se caracterizeaza ca o reactive a statului pentru o categorie de delicate.nu mai tirziu de 3 luni de la descoperirea ei. 3. 3Aplicarea numai acelor sanctiuni contraventionale care sint prevazute de lege(art. deoarece acesta nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila si care este prevazuta de legea contraventionala.(1).expresia raspunderea contraventionala este susceptibila de patru acceptiuni .289 CCA). Procedura contraventionala. pentru raspunderea contraventionala este characteristic temeiul special. In cazul contraventiilor din domeniul ipozitelor – nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii. consecintele Activitatea efectiva privind combaterea contraventionalitatii nu poate avea loc fara a apela la o asa masura de constringere statala cum este raspunderea juridical. Responsabil de aceasta obligatie este secretarul consiliului. ceea ce nu inseamna ca toate cazurile de aplicare a constringerii contraventionale pot fi calificate in acest fel ca raspundere contraventionala. si anume pentru contraventie.Din punctual de vedere al dreptului procesual .taxelor.organul imputernicit sa resolve cazul poate sa-l absolveasca pe faptuitor de raspundere contraventionala si sa se limiteze la o observatie verbala.ca institutie juridica a dreptului contraventional .ea are inceput.subiectul.in virtutea caracterului sau.Ca orice alta modalitate de activitate. Controlul solicitat de autoritatea administratiei publice locale Consiliul local de nivelul intii si consiliul local de nivelul al doilea pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sa verifice legalitatea oricarui act adoptat de autoritatea executiva in cazul in care considera ca acesta este ilegal.raport juridic de constringere. care se aplica in mod extrajudiciar.75. Decedarea persoanei fata de care s-a inceput procedura contraventionala. ca si toate masurile de constringere.in cazul in care contraventia este neinsemnata.

Aducerea prin mandt a făptuitorului. care se adduce la cunostinta partilor procedurii. Revizuirea cazului conttraventional : A) Atacarea deciziei asupra cazului. Privarea de dreptul special acordat uniu cetățean ex. repararea benivolă a prejudiciuluisau înlăturare daunei pricinuite. căința sinceră a vinovatului.la general. Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale în acre sunt prevăzute măsurile de influențare a statului asupra persoanei care cu vinovăție a comis o abatere contravețională ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice. Măsurile administrative de curmare se aplică în cazurile cînd e necesară curmarea prin constrîngere a acțiunilor ilegale și prevenirea urmărilor dăunătoare. metoda educării și explicării necesității de a traduce în viață voința majorității membrilor societății. C) Finalizarea fazei de executare a deciziei emise si a procedurii contraventionale. CONVINGEREA ȘI CONSTRÎNGEREA CA METODE DE ADMINISTRARE ÎN DOMENIUL COMBATERII CONTRAVENȚIONALITĂȚII. 2. se emite decizia asupra cazului.realizate in stricta consecutivitate.examinarea lui si emiterea deciziei. In mod schematic. comiterea contravenței de către un minor. mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale. măsuri de curmare.la comiterea unei contraventii pentru care nu se intocmeste un proces – verbal cu privire la contraventie si amenda se achita la fata locului . se verifica incadrarea juridical a faptei comise. Revizuire cazului contraventional. 18. La a patra faza.metodele de activitate. ridicarea contra echivalent a obiectului. Numai în cazul în care măsurile de constrîngere nu au efect organele administrării de stat trebuie să apeleze la metodele de constrîngere pentru a asigura punerea în executare a legilor. fazele si etapele procedurii contraventionale pot fi prezentate ca: 1. D) Punerea in executare a deciziei definitive cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. Deci putem menționa că sancțiunea contravențională este o măsură constrîngere statală prevăzutăde legea contravențională și aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției avînd drept scopocrotirea valorilor sociale. La desfasurarea procedurii simplificate fazele procedurii nu ies in evidenta. 2.Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (procesverbal cu prvire la retinere . C) Emiterea deciziei asupra cazului.pe linga sarcinile comune ale procedurii. Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop: ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale. consultarea. care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra : A) Pregatirea pentru examinarea cazului.are si sarcinile sale proprii bine determinate. De gradul și forma vinovății lui. Măsurile de convingere are unele forme pe care le putem evedinția: expliucarea. cît și de către alte persoane.Spre exemplu. Cele obișnuite de curmare sunt: cerința de a înceta comportamentul ilegal. Aceste măsuri se împart în două grupe: obișnuite și speciale. 5comiterea unei contravenții în condițile unei calanității naturale sau alte împrejurări excepționale. prevăzută de legea contravențională. aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele atecidentul penal.procesverbal cu privire la controlul corporal etc). au propriile etape. 3. B) Executarea propriu-zisa a deciziei.realizindu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediare asupra cazului.comiterea contravenței de către un grup de persoane. Statul prin activitaea pe care o desfășoară organele sale pune în executare dispozițile cuprinse în legislația contravențională aplicînd în primul rînd metoda convingerii. reeducerea persoanei care cu vinovăție a comis o contravenție prevăzută de legea contravențională în spiritul respectării ordinii de drept. exprimată prin lege. scopurile. insuflarea ca metode de acțiune asupra conștiinței voinței și comportamentului obicților administrării.opinii care nu se deosebesc esential. C) Colectare si administrarea probelor. Importanța cxonvingerii ca metodă principală de educare a maselor de către organele administrării de stat este argumentată de însăși natura unui stat de drept .contraventionala. reținerea administrativă. Fazele procedurii sint organic legate intre ele. Sistemul de sancțiun i contravenționale poate fi stabilit expres de către legea contravențională. circumstantele atenuante si agravante ale cauzei. Confiscarea constă în transformarea silită ți în mod gratuit a obiectuli care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivaul nemijlocit al contravenții. prevenirea săvîrșirii unor fapte antisociale atît de contravenient cît și de către alte persoane. Fiecare dintre fazele enumerate la rindul lor. sistarea activității unei .De regula. Aplicarea pedepsei contravenționale numai în limitele sancțiunii contravenții comise. La prima faza. partea vatamata sau reprezentantii legali ail or. Constrîngerea administrativă constă în aceia că organul corespunzător al administrării de stat sau persoana cu funcții de răspundere conducînduse de împuternicirele sale obligă cetățeanul să înfăptuească anumi9te acțiuni sau să înceteze unele acțiuni cu posibilitatea aplicării măsurilor de constrîngere administrativă. E de mentionat ca. Cercetarea cazului contraventional. Circumstanțele care atenuează răspunderea pentru contravenția comisă se consideră următoarele 1. D) Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului. analiza juridical a faptei comise.fazele de cercetare a cazului. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra cazului. Deci putem defeni convingerea ca pe o influență psiopedagogică ce se aplică față de individ apelarea la conțtiința lui în scopul respectării de către el a legislaței în vigoare și a îndeplenirii atribuților sale constituționale. se constata fapta contraventionala. Prin noțiune de constrîngere înțelegemmăsurile de influență aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravențional fără adresare în judecată . B) Inceperea procedurii contraventionale. B) Examinarea cazului contraventional. se analizeaza documentele procesuale prezentate. expulzarea. precum si procurorul sunt in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional. B) Examinarea plingerii sau a protestului. în proprietatea statuli. 4. avertismentul nu se consideră pedeapsă contravențională. Procedura contraventionala consta din urmatoarele faze: 1.3. Dreptul de a conduce mijloace de transport. La a doua faza. Formele de convingere se exprimă prin aplicarea unui sistem de măsuri de stimulare morală sau materială. se desfasoara executare deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. privarea de dreptul special. formarea unei conduite corecte a făpuitorului . amenda. tendințele și pricipile organizării și funcționării aparatului de stat coincid cu interesele de bază ale cetățenilor. acordat cetățeanului respectiv.alcatuiesc procedura contraventionala. 3. În literatura de specialitate se admite următoarea clasificare a măsurilor administrative de constrîngere: măsuri de prevenire. a cărui prezență e obligatorie pentru examinarea unui dosar cu privire la contravenția comisă sau a altei persoane care se eschivează de la chemarea legitămă în organele de drept. Aplicarea sancțiunii nuami în strictă confornitate CCA. D) Fazele enumerate. temeiu aplicării măsurilor de constrîngere este delictul contravențional. In literatura de specialitate exista mai multe opinii privind definitia de treapta a procedurii contraventionale . La aplicarea sancșiunilor se ține cont de caraterul valorilor social atentate. Încadrînduse în caracteristica sancțiunilor juridice sancțiunia contravențională dispune de aumite trăsături caracteristice: este o formă de constrîngere statală. C) Adoptarea si pronuntarea deciziei in recurs asupra cazului contraventional. Confiscarea este asemănătoare după conținut cu ridicarea contra echivalient.exista si procedura contraventionala simplificata pentru unele fapte contraventionala.participantii la procedura.de rind cu procedura contraventionala obisnuita. măsuri de pedeapsă contravențională. 6comiterea contravenții în stare deebrietate. Din defeniția sanacțiunii contravenționale rezultă caracterul triplu al ei: măsura de constrîngere statală. SISTEMUL CONSECINȚELE REGULILE DE BAZĂ DE APLICARE A LOR. 5. Regulile de aplicare a sancțiunii contravenționale pot fi următoarele: aplicarea sancțiunilor numai în atingerea scopuli prevăzut de legea contravențională.urmarind scopul de baza al ei.SANCȚUNILE CONTRAVENȚONALE: NOȚIUNE. Unul din elementele constituitive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise prevăzute de lege. Se aplică pe un termen de pînă la 3 ani pentru încălcarea a modului de folosire a acestui drept. prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către contravinientul însuși. de persoana celui care a atentat la aceste valori. Fazele procedurii. se aplică în mod extra judiciar. discutarea. Avertismentul ca sancșiune contravențională se aplică de regulă în scris în formă verbală. comiterea contravenței de către o femeie gravidă sau de către o femeie care are un copii de vîrstă de pînă la un an. D) Anuntarea deciziei asupra cazului si punerea ei in executare. E) Expedierea procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el conform competentei. 4. prevenirea de către contravenient a următoarelor daune ale contravenției.3. Deci prin constrăngere administrativă înțelegem un ansamblu de măsuri pe care organele administrării de stat le poate lua direct pentru a asigura executarea dispoziților legale în cazul în care acestea nu sunt executate de bunăvoie. confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. principala parte a procedurii fiind reprezentantul statului.deciziile emise etc. precum și pentru a preveni producerea unor fapte care ar periclita ordinea publică drepturile și interesele statului sau ale cetățenilor. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale: A) Verificarea procedurii de punere a deciziei emise in executare. Circumstanțele care agravează răspunderea contravențională pot fi următoarele: continuarea comportării ilicite. se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisocial comise si personalitatea faptuitorului. se aplică numai în cazul comiteree cu vinovîție a unei fapte antisociale prevăzută de CCA. Expulzarea constă în îndreptarea silită de pe teritorilu RM a cetățenilor străini sau a apatrixilor care au încățcat regulile de ședere în RM. Cercetarea cazului contraventional: A) Constatarea faptei antisocial comise. 4. comiterea contravenței sub puterea unei emoții sufletești ori în vertutea unui concurs de grave împrejurări persoanale sau familiale. 19 Măsurile administrative de curmare: sistemul conținutul metodele de aplicare. atragerea în contravenție a unui minor. Amenda constă în varsarea unei sume de bani în benificiul statului.precum si executarea acesteia se contopesc. executarea deciziei se suspendeaza si se efectuiaza revizuirea cazului de catre instant de judecata. 4. 2.se deosebesc una de alta prin:continutul sau. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. se aplică numai de cître organele abilitate prin legea contravențională. Actualul cod CCA prevede următoarele sancțiuni contravenționale: avertismentul. 2 comiterea de două ori în decursul unui an a unei contravenții similare. In caz de atac. Faza procedurii contraventionale va fi interpretata ca acea parte a procedurii contraventionale care. aducerea făptuitorului la organele de drept. Metodele de convingere trebuie săfie de bază în administrarea de stat ceea ce constitue o realizare a principilor unui stat democratic și ea poate fi aplicată cu succes întrun stat democratic înrucît organele administării de stat prin activitatea pe care o desfășoară urmăresc în permanent satisfacerea drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor a necesităților lor materiale și spirituale.urmatoarea faza isi incepe desfasurarea dupa finalizarea celei anterioare.avind citeva faze ce succed. arestul administrativ. Ridicarea contra echivalent constă în ridicarea silită a obiectului care a constitutit instrumentul comitertii sau obiectul nemijlocit al contravenței. Activitatea participantilor la procedura contraventionala se desfasoara in timp si dupa continut ca o consecutivitate de actiuni procesuale intru realizarea drepturilor si obligatiilor reciproce. 17. delicventul. La a treia faza.

Dreptul constituţional ca ramură de drept. de origine italiană. normele constituie juridice cadrul apar juridic ca al mijloace realizării fundamentale de realizare a acesteia. dreptul familiei. executării hotărîrii adoptate privind aplicarea contravenționale. Ele sarcinilor statului. În conformitate cu legislația în vigoare reținerea și aducere vor cetățeanului. spirituale) este hotăritor principiilor in procesul in transformării valori proprii dreptului contravenționale . Statul şi societatea sоnt interesate оn realizarea prevederilor оnscrise оn actele normative. sistarea exploatării transportului a cărui stare tehnică reprezintă un pericol pentru traficul rutier. etc. Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită.. el neputuid fi superior societăţii оn care se naşte şi acţionează. Realizarea dreptului prin CONTRAVENȚIONALE CERCETAREA 1.. dreptul comercial. întocmirii unui proces verbal cu privire la contravenție. dreptul procesual. asemanarea persoanei reținute cu descrierea portretului verbal al persoanei bănuite în comiterea infracțiunii. acestea sоnt sarcinile care se urmăresc prin crearea de norme ce reglementează relaţiile din domeniile amintite. 4 atăt conținutul acestei activități căt și organele abilitate de a examina cazul și de a emite decizuia asupra cazului sunt strict stabilite de legea contravențională. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept оn viaţa socială. dreptul muncii. deosebirea dintre ele puţind şi trebuind a fi făcută din punct de vedere teoretic. nu constituie decоt primul pas оn realizarea sarcinilor amintite. Educarea respectării legilor. De altfel. оn practică. la organele de poliție va fi legală atunci cînd vor fi respectate următoarele condiții:1 dacă cetțeanul a fost surprins la locul comiterii contravenții sau sunt suficiente motive de al bănui în săvîrșirea ei. vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice. juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta contravențională comisă. in temeiul competenţei lor. de exemplu. după metoda de reglementare specifică ramurii respective. Analizînd legislația în vigoare evedențiem următorele temeiuri juridice ale aducerii la organele de drept și rețineri administrarive: comiterea contravenței la care întocmirea procesului verbal e obligatorie ăi acest proces verbal nu poate fi întocmit la fața locului. 2normele . orientate 20. In afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale in procesul realizării dreptului. oricоt ar fi de corectă şi de bună reglementarea. constatarea cauzelor și condiților în care sa comis contravenția. Particularitățile procedurii contravenționale 1procedura contrsvențională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conțin reguli de aplicare a regulilor materilale ale dreptuluoi contravențional. dreptul civil. respectă şi execută dispoziţiile normative. regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală. prin elaborarea lor se urmăreşte reglementarea relaţiilor sociale in sensul dorit. Deci.întreprinderi. la fel de important este cel al realizării normelor. aparţinând unei ramuri de drept. aceste două procese de creare şi de realizare a dreptului se interpătrund. resurselor potenţialului tuturor naturale 38. Garantarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii drepturilor exploatarea concordanţă valorificarea productiv al ocupă dreptul constituţional în teritoriale. aducerii prin mandat de aducere. această desprindem două concluzii importante : *9 dreptul este un ansamblu de reguli. au scos la iveală concluzii de o mare importanţă teoretică şi practică privind dependenţa realizării dreptului de condiţiile generale socialumane şi culturale. coexistenţei Din libertăţilor. ocrotirea mediului оnconjurător şi asigurarea echilibrului ecologic. bănuit de comiterea unei fapte contravenționale . Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate.limitarea si libertatea de acțiune și deplasarea persoanei ce a săvîrșit o contravenție în scopul saigurării ordinii publice și securității publice. distrugerea unui imobil construit samovolnic precum și evacuarea dintrun spațiuy locativ ocupat samovolnic. format sub influenţa constituţii. in transpunerii dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru protecţia socială a cetăţenilor. Această formă este denumită la general "Aplicarea dreptului". Scopul procedurii contravenționale poate fi atins prin respectarea unor sarcini care sunt următoarele: calificarea la timp sub toate aspectele cazului deplină și obiectivă în a împrejurărilor fiecărui caz. a cunoaşterii legii de către destinatarii săi etc. În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional. care au organizarea disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate. Asigirării examinării la timp și corecte a cazurilor contravenționale. etc. Reținerea juridică se aplică în scvopul: curmării unei contravenții. PORNIREA PROCEDURII ȘI оn direcţia asigurării unei conduceri eficiente a acesteia. sarcini complexe. vagbondajului. dar greu de realizat. a оnfăptuirii scopurilor urmărite prin reglementare. şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite. Sensul reținerii constă în limitarea forțată pe scurt timp a cetățeanului în drepturile sale. stabilirii identității unei persoane. dreptul penal. este rezultatul acestor condiţii. 2a fost săvîrșită o contravenție care prevede întocmire obligatorie a unui proces vrbal. Soluționarea contravențional cu legislația. spiritul legalitîății. dreptul familiei. dreptul administrativ. În cazul eschivării ei de a se prezenta la chemarea organului de drept . asigurării respectării hotărîrilor cu privire la cazul contravențional. consfinţirea şi garantarea libertăţilor interesul forţelor cetăţenilor. politice. 3procedura contravențională presupune o activitate a organelor curmarea abilitate sau privind constatarea prevenire faptei sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului. dreptul agrar. creator sociale. *10 dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale. dreptul penal. iar în 1834 şi la Paris. uneori. fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. contravenții.. adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice. Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ideilor franceze. оn şi naţional. dreptul pozitiv. dreptul constituţional este cu mult mai tânăr. protejarea patrimoniului cultural naţional. a arestului adninistrativ. dreptul financiar. ca subiecte de drept. 37. așadar procedura contravențională este o totalitate de norme juridice procesuale care constitue normelor mecanismul materiale de ale realizare a dreptuli contravențional prin acre sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalități activitatea executivă a organelor abilitate reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și curmarea de contravenții constatarea și curmarea faptei contravenționale și executarea decizilor respective resocializarea contravenientului și demascarea cauzelor și condiților care favorizează comiterea contravenților. punоnd оn centru lor studiul condiţiei sociale a legii. cauzelor și condiților ce au contribuit la structurii intime a personalităţii umane şi ca criterii de apreciere a desfăşurării corecte a relaţiilor din societate. a actelor normative nu reprezintă un scop in sine. Prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1796 la Ferrara. şi cu asigurarea ordinii constituţionale. Eschivarea de la ispășirea pedepsei penale. o оncorporează оn patrimoniul psihologic al individului.. 5procedura contravenșională are ca scop și reeducarea contravenientului. Rolul acestor condiţii (economice. dezvoltarea culturii şi ştiinţei.. clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu. În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova. în caz de nevoie prin constrângere. într-un climat specific manifestării justiţiei.3dacă întocmire pe loc a procesului verbal este imposibilă. legate organic între ele. In esenţă. apoi după un timp scurt la Pavia şi la Bologna. eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la examinarea sida. Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice. Aplicarea dreptului sau aplicarea CONTRAVENȚIONALĂ CA STADIE A PROCEDURII CONTRAVENȚIONLĂ. Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină m mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. iar organele de stat optică dreptul. Cercetările de sociologie juridică şi de criminologie. Conceptul realizării dreptului Elaborarea dreptului. dreptul civil. persoana poate fi supusă în modul stabilit de lege. a modului оn care societatea primeşte norma de drept. vederea aplicarea dreptului оn constă practică in a elaborarea unui sistem de acţiuni statale. оntr-un cuvоnt. menţinerii şi exercitării statale a puterii. Considerăm că realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii m viaţa a conţinutului normelor-juridiee оn cadrul căreia oamenii.conform legislației în vigoare la examinarea unor cauze contravenționale prezența persoanei trase la răspundere este obligatorie. strictă asigurarea Stabilirea prevenirea cetățenilor în întăririi conformitatea sancțiunilor comiterea contravențiulor. Aducerea poate fi de două feluri: obișnuită și prin mandat de aducere. început şi fundamentat în perioada apariţiei primelor aplicarea normelor juridice de către organele competente. al cărui scop este de a asigura ordinea socială. crearea de norme. Procedura contravențională cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale pot ale fi dreptului următoarel: contravențional. În comparaţie cu alte ramuri ale dreptului. Dreptul ca scop este ansamblul şi regulilor asigurate şi garantate de către stat. In ultim ă instanţă. atragerea tuturor cetăţenilor la viaţa politică a societăţii. tentativade sinucidere. Privite prin prisma rolului statului. De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice. organizarea cooperării cu alte state etc. acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele statului оn conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege. Sistarea activităților întreprindelor poate fi efectuată numai atunci cînd activitatea lor prezintă un pericol pentru securitatea publică. Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa. dreptul internaţional etc. definiţie apărării drepturilor esenţiale ale omului şi sociale. Aceste cercetări subliniază particularităţile modului оn care procesele sociale majore оşi exercită оnrвurirea asupra comportamentului juridic al cetăţeanului şi asupra aplicării dreptului de către organele statului. Normele juridice sunt create оn vederea realizării unor sarcini ale societăţii.

şi marea diversitate de cazuri оn care se aplică. care se refera la acea cauza dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care sa reglementeze cause asemanatoare.. determinate de o norma juridical. Istoria оndelungată a dreptului a impus o adevărată "metodă juridică". De aceea. dar acte de elaborare nu fac decоt primele: Parlamentul şi apoi Guvernul. care este el in realitate.. propriu. Lacuna in dreptul pozitiv. legislatorul nu poate avea оn vedere atunci cоnd elaborează normele juridice. lacuna legii si necesitatea aplicarii normelor juridice existente. a. juridice In Interpretarea procesul realizării normelor dreptului interpretarea normei juridice ce urmează a se aplica оn vederea soluţionării unei cauze printr-un act de aplicare reprezintă un moment de cea mai mare importanţă. ce trebuie sa corespunda cerintelor normative. avertismentul sau sancţiunile pe care le aplică ş. existenta carora e determinata de dezvoltarea vietii sociale si necesitatilor practice de rezolvare a problemelor sociale. omisiune. care sоnt acte normative. Lacuna in reglementarea normativ-juridica . Dacă luăm cele trei categorii de organe de stat . sоnt acte de aplicare. vom consemna că acestea nu pot să dea acte normative prin natura lor. Guvernul ca organ executiv face atоt acte normative cоt şi acte de aplicare. este lacunară sau intunecată. În sens direct lacună înseamnă loc liber. conceptul de aplicare a dreptului este folosit in literatura juridică intr-un sens specific. nu gaseste o norma juridică in care sa se incadreze situatia de fapt pe care o constata. executive şi judecătoreşti -constatăm că toate fac acte de aplicare. de principiile fundamentale. care se pot ivi оn aplicarea dreptului. In aceasta situatie .prezumtiilor legale absolute. Deci prin natura lor. d. Cu alte cuvinte. оn temeiul puterii de reglementare a guvernului. al garantării exercitării libere autori a drepturilor să cetăţeneşti. care reesa din natura lucrurilor si relatiilor. pe care le aplica. Intrun text scris). care impune. Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional. dar şi el face acte de aplicare оn sensul că are şi anumite atribuţii pe care le realizează оn conformitate cu Constituţia sau alte legi. redactind normele. ca organ executiv. formele şi metodele specifice interpretării. De aceea .exista atunci cind lipsesc normele legii si normele actelor de subordonare. instrucţiuni transmise оn vederea realizării unor sarcini concrete. După cum am arătat mai sus normele juridice au un caracter general şi impersonal care ne formează un model general de conduită. nu sоnt acte de aplicare a dreptului la un caz concret. în sens indirect înseamnă eroare. pentru că este organul legiuitor. Asa dar . Ambele forme au nevoie de un apel fata de organelle legiuitoare referitor la elaborarea unei norme noi. activitate ce intra оn competenţa lor ca activitate concretizată оntr-un act oficial care este actul de aplicare. Lacunile in drept.cind nui lege.normelor de drept juridice presupune aplicare dat de un organ de stat constă. această aplicare se realizează intr-o formă oficială şi se concretizează printr-un act care este actul de aplicare. pe care legislatorul le poate prevedea la o norma juridical. Unii autori evidentiază in drept asa zisele lacune . de semnificaţiile realizare a momentelor sale succesive. Aici functioneaza principiul incriminarii legitime si principiul legalitatii pedepsei dupa care nici o fapta nu poate fi pedepsita de cit daca ea a fost in mod expres. Aceste acte. Lacuna in lege. numita el se tacere de a lasă la legiuitorului. Desigur că Parlamentul оn primul rind face acte de elaborare a dreptului. Nu trebuie să se reducă actul de aplicare numai la actul de sancţionare. De aici reese ca exista doua forme de lacune. necesitatea interpretării normelor juridice rezultă şi din faptul că legislatorul. Domeniile оn care intervin organele statului оn procesul realizării dreptului sоnt determinate de competenţa acestor organe оn domeniul organizării şi conducerii sociale.. sau cu ocazia unei percheziţii. оn primul rоhd vine să execute actele normative existente. Aceste norme оnsă. a. оncheierea unui contract ş. Atunci cind constatinduse lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat. care constituie un proces unic deşi ele nu au aceeaşi succesiune оn timp. Actul prin care aprobă compoziţia guvernului este un act de aplicare. Sоnt situaţii оn care dispoziţia actului de 40. Nu trebuie confundat lacunele in legislatie intrebarea elaborarea cu asa cind normei. strоns legată de procesul traducerii оn viaţă a normelor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate de organele statutului. sau a fost . respectarea dreptului. el trebuie să rămоnă la un nivel de generalitate. prin mijloace normative. Aici ponderea este alta. din care trebuie să selecţioneze pe cea care se aplică оn cazul concret (un caz particular şi individual. intentionat abtine lăsind intervenţia unor organe competente. In linia celor expuse tună acum. determinat prin trăsături ce nu-şi găsesc de flecare dată reflectarea exactă şi detaliată оn conţinutul normei). Cuvintul . . dar cele mai multe sоnt ordine. Sint situatii in care organul de aplicare a dreptului fiind sesizat pentru solutionarea juridical a unei speţe. lacuna in dreptul pozitiv este lipsa totala sau partiala a normelor juridice. оn principiu. ca o modalitate a realizării dreptului. obiectul nu poate fi acela. nici precedent judiciar. Nu toate organele de stat elaborează acte normative. nici obicei. Trecоnd la instanţele judecătoreşti. concentrоnd la maximum conţinutul exprimat De aici rezultă. Pentru a judeca. . o activitate vastă pentru că toate organele de stat. 1) Analogia legii . aprobă compoziţia guvernului. instituţii dintre care unele au character normativ. administrativ să etc. Caracterul general al noimei. generează drepturile şi obligaţiile faţă de persoanele la care se referă. Aplicarea dreptului este un concept mai restrоns. rezolvarea problemei in afara sferei legislative. penru că guvernul. pentru racordarea normei la situaţie. O normă juridică ridică puţine probleme de interpretare atunci cоnd reglementările ce le cuprinde sоnt mai minuţioase. cu normele de drept ca şi cetăţenii de altfel. interpretarea este оn orice caz o operaţie prin care se stabileşte o legătură logică оntre dreptul pozitiv şi aplicarea lui. sensul si continutul legislatiei in vigoare.. Despre asa lacune se vorbeste atunci cind legiuitorul a aminat rezolvarea problemei date pentru o perioada de timp. .cind lipseste complet o reflementare si cind sint neajunsuri in reglementarea existenta. nu sоnt manifestări de voinţă ale unui organ de stat оntr-un raport de drept individualizat Aceste măsuri juridice aparţin ordinii normative şi nu celei sub-normative. trebuie să se aplice unor situaţii concrete diverse.a pedepselor prevazute de codul penal.exista atunci . deoarece el naşte. In plus. judecătorul trebuie să constate fiecare speţă оn parte. evidenţiază necesitatea interpretării normelor juridice. instanţele judecătoreşti ca şi procuratura fac numai acte de aplicare. de realizare a unei norme juridice. Ele nu pot fi оn nici un caz extra lege (cu atit mai mult contra legeei) şi nu dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete. cunoscinduse in acest sens doua forme: hotăririlor elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse оn diferite legi. Şi organele poliţieneşti fac acte de aplicare. la toate categoriile de norme juridice. pentru o bună activitate de aplicare a legii de către toate organele оn subordine. de exemplu. deci nefiind vorba de un act de sancţionare. faptul că aplicarea dreptului este o f armă specifică de realizare a sa. оn primul rоnd. nu trebuie confundată realizarea dreptului. Оn majoritatea argumentarea guvernului acestei sоnt clasificări. In aceste cazuri se recurge la aplicarea dreptului prin analogie. Analogia nu poate fi aplicata in trei categorii de situatii: . adică a оncercării de a subsuma cazul dat unei norme generale existente. cu aplicarea dreptului. De exemplu.) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei stabilească compatibilitatea acestuia оn raport cu o anumită situaţie de fapt.aplicarea individuală. m. ne exprimăm rezerve şi considerăm că оn aceste cazuri nu ne aflăm оn prezenţa unor acte de aplicare a dreptului. pe de altăparte. Procesul verbal de constatare a unei contravenţii. asa cum prevad sistemele de drept contemporane. modalitatea care presupune intervenţia unui organ competent ce elaborează un act juridic оn anumite forme specifice. Deci aplicarea dreptului se face de către organele oficiale оnsărcinate cu aplicarea unor acte normative. nefiind un act normativ. Aşadar. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că оn procesul aplicării dreptului organul de aplicare (judecătorul. politica. material etc. reiese. organul de aplicare gaseste totusi norme juridice care se refera la o situatie asemanatoare.exista atunci cind relatiile supuse reglementarii sint incomplete reglementate. pe de o parte. credem.legislative. Lacuna in legislatieexista atunci cind lipseste o lege (un act a unui organ supreme al statului). Aplicarea dreptului este o activitate vastă pe care o desfăşoară organele de stat potrivit competenţei lor. оmpartă ale jurisdicţiei etc. cadrul organizatoric. pentru organul de interpretare. nici act subordonat legii. Ele urmăresc să asigure. ci ele sоnt elaborate pentru executarea legilor. Actul de aplicare constituie un act deosebit de important. care presupune o activitate concretă. stinge sau modifică raporturi juridice.lacună” are două sensuri. toate situaţiile. solutia data are putere juridica numai in situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate. In literatura juridică unii оncearcă aplicarea dreptului in: . Astfel se naşte nevoia interpretării. sau alte acte care intervin оn activitatea cotidiană. fapt care ne dă posibilitate de a dezvălui conţinutul bogat al normei juridice. оn numirea оntr-o funcţie. In primul rind. Lacună în sens direct este o calitate esentială a unui obiect. necesitatea dezvăluirii conţinutului real al normei şi a sferei situaţiilor avute оn vedere de legislator cu prilejul redactării normei. Lacunile in drept au sens opus si se inteleg ca niste imperfectii a dreptului sau lipsa in el a ceva. se exprimă concis.exceptie . 2) 39. sоnt chemate să aplice dreptul. numai că organele de stat lucrează оn numele puterii şi ele se manifestă prin acte concrete care au putere de lege оn traducerea lor оn viaţă. judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o prevede . c ear servi ca parte componenta a lui. după o anumită procedură. urmărind să acopere o diversitate de situaţii deschisă. interpretarea ei. demonstrind analogia cazului judecat cu cazul prevazut. Ministerele şi organele locale fac. оnfiinţarea unei societăţi mixte. organul de aplicare va asigura solutionarea juridical a cauzei date recurgind la principiile generale ale dreptului. Daca se au in vedere recunoasterea in calitate de izvoare a dreptului obiceele si precedentele judiciare atunci poate fi vorba despre lacune generale in dreptul pozitiv.aplicarea normativă. lipsă (ex. In al doilea rind. Pentru acest motiv. premeditate”. Judecătorul are оntotdeauna оn faţă un sistem de norme juridice cu caracter general şi impersonal. prin pierderea careia.. ei pornesc de la faptul că transmisa pentru rezolvare altor organe. ci este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului şi ale ministerelor. Elaborarea actelor de aplicare cunoaşte anumite faze. de aceea el dă numeroase acte de aplicare. acte de aplicare concrete prin dispoziţmVpe care le dau organelor subordonate prin ordine. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei la care se recurge atunci cind in solutionarea unei cauze se constata ca lipseste norma juridical. Analogia legii si anologia dreptului. deoarece оşi desfăşoară activitatea оn conformitate cu normele juridice. organul juridice.

In sfоrşit. Orice normă trebuie interpretată. a sferei de aplicare. chiar оn cuprinsul unor legi.Epoca modernă Hugo Groţios.Însă adepţii aceştei şcoli se opuneau codificării. Ca moment (fază) al aplicării normei juridice la cazuri concrete. interpretarea jcоt mai exactă a conţinutului normelor ce urmează a fi aplicate situaţiei date.b)să nu prejudicieză pe altcineva.ci doar celei practice.este o ordine ce este stabilită de Dumnezeu.Ei dezvoltă ideea că în afară de cutumă poate exista şi o legiferare. aceasta reprezintă o "contradicţie in subiecto" deoarece. Interpretarea normelor juridice. nici n-au fost prevăzute оn mod direct.sociologică care îmbrăţişează dreptul.este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturor în conformitatecu o lege universală a libertăţii. 3. la rоndul său. elementul care ridică cele mai frecvente nevoi de interpretare este ipoteza. Vorbind motiv trebuie de.Anume explicării originii acestui drept. Оn al cincilea rind.XVIII. este оn conformitate cu normele cuprinse оn actele juridice normative superioare sau nuetc.Imperativul categoric este un imperativ necondiţionat sub formă de lege a conştiinţei. a raportului cu alte norme.Cu alte cuvinte în această teorie existau două legislaţii paralele: dreptul natural şi dreptul pozitiv. ale legalităţii şi echităţii. оn vederea realizării lor cu respectarea principiilor generale ale dreptului. Alteori aceasta constă оn determinarea exactă a cоmpului de aplicare a normei оn spaţiu.Reprezentanţii sînt Fridric Savigni.Şcoala realistă a dreptului.veşnic şi se impune dreptului pozitiv. este оntotdeauna o alterare care poate fi neоnsemnată оn unele cazuri.Aristotel. care nu poate fi niciodată perfect identic cu un altul.metafizoc şi pozitiv.el se creează singur ca un fenomen natural. precum şi a sancţiunilor prevăzute pentru cazul nerespectării acestor drepturi. оn diferite legi.Ei spun că dreptul pozitiv este expresia voinţei umane şi se divizează în drept scris şi în drept nescris. Definind interpretarea dreptului.Dreptul creşte odată cu sufletul poporului şi oglindeşte întreaga istorie a poporului. Ideea dreptului şi interesele statului sînt comune şi trebuiesă se însoţească permanent. iar scopul său era acela de a determina lămurit sau a desluşi ideea de drept cuprinsă оn regulă. оn această situaţie se impune interpretarea comparоndu-le dispoziţii legale. interpretarea este necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei. Tematica interpretării оn acest caz nu are оn vedere un discurs filozofic care să pună оn valoare explicaţia temeiurilor principale ale poziţiei şi funcţionării dreptului оn societate a (interpretarea dreptului).Meritul acestei şcoli constă în faptul că ne demonstrează că nu poate exista dreptul decît pentru un popor. total sau parţial.Imperativul ipotetic îl mai numeşte imperativ ipotetic condiţionat şi este specific voinţei ce rîvneşte. şi Russo constată că dreptul constă de a-i da fiecăruia ceea ce îi aparţine. Exprimarea voinţei оn norma juridică. cu o anumită poziţie a cuvintelor оn text. Interpretarea constă dintrun proces mintal оn care sоnt folosite variate metode şi principii de interpretare pentru a determina. care asigură o analiză şi o explicare adecvată a termenului оn cauză. avоnd. Scopul interpretării este оntotdeauna identificarea voinţei legislatorului.el se naşte şi se dezvoltă sub acţiunea factoriloe exteriori ca rezultat a unei lupte permanente. cu cel mai оnalt grad de ţrecizie posibil. Ticluirea era considerată ca o artă (hermeneutică). ci voinţa lor aşa cum a fost exprimată (materializată) оn norma publicată. la care se pot adăuga şi altele.it. toate aceste obiective ale interpretării sоnt canalizate оn final оn scopul aplicării corecte şi unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul ţării.Realizarea acestor drepturi poate fi efectuată numai prin intermediul luptei. Gustav Hugo. Interpretarea normei juridice constă sub lor оn aspectul viaţă.Kant arată. оndeosebi оn coduri şi-tratate internaţionale. 2.Tomas Dacvino. cu plivire la cazul nou.părintele acestei şcoli este filozoful german Immanuel Kant . Comte clasifică ştiinţele în ştiinţele matematicii ştMecanicii.El este o oglindă a trecutului poporului. оn realitate.În lucrarea sa susşine că toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică prin 3 stadii:teologic. oricоt ar părea de simplă şi de clară. lor..În evul mediu aceste idei şi-au găsit reflectarea în lucrările Sfîntului Augustin şi Tomas Dacvino.critica raţiunii pure.concrete. sub aspectul stabilirii cоt mai exacte a drepturilor şi obligaţiilor celor ce оncheie raporturi pe baza normelor interpretate. Interpretarea normei juridice nu are ca obiect identificarea voinţei interne a indivizilor. a găsirii scopului urmărit de legislator prin reglementare.ideile.3)să dă-i fiecăruia ce este a lui. referă.Savigni susţine că dreptul este o operă a naturii. ca un de moment al aplicării dreptului. In al patrulea rind. Totuşi.: dacă vezi că cineva cade îl prinzi. atunci cоnd această normă lasă organelor de aplicare libertatea unei astfel de determinări. şi violentă chiar.dreprul nu trebuie creat. deoarece acesta nu poate reda оntotdeauna cu maximă claritate determinările de conţinut. instanţa supremă a ajuns să aibă un anume rol creator de drept. Dar uneori.care nu e o creaţie a oamenilor.Dar ei au dedus ideea dreptului nu din raţiunea divină. piatra de justeţei interpretării eficienţei normei. activitatea ei situоnduse la graniţa dintre interpretarea dreptului şi crearea lui.lupta pentru drept şi scopul în drept. normelor şi a juridice este. prin dezvăluirea sensului normei.Cicero. după cum am văzut din capitolul precedent este o problemă de tehnică juridică. Dar ea există de fiecare dată. оntre interpretarea şi crearea dreptului.pentru o epocă dată şi că el variază în funcţie de loc şi timp.Alături de marile sisteme filosofice concepţiile. Deci оncă odată se poate de subliniat că interpretarea normelor juridice. Sesizarea sensului contextual revine interpretării. care intersectează^sfera de aplicare a celor déjà existente. Interpretarea.În concepţia lui Ihering dreptul este o realitate vie.Întemeiatorul acestei şcoli e Socrate.Kant formulează că imperativul categoric ca o normă universală care spune „poartă-te astfel încît maxima acţiunii tale să poată fi acceptată ca o lege universală. Această şcoală a apărut în urma revoluţiei franceze ce urmărea codificarea dreptului.arta. In sfirs.deaceea izvorul principal este cutuma.pe cînd dreptul natural reprezintă legislaţia absolută ideală. Istoricul. deoarece norma generală e un rezultat al unor cazuri individuale preexistente şi deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale. Aceasta duce la elaborarea unor noi norme. "de hotare". J. оntrucоt nu existau оn momentul elaborării ei.dar această legiferare trebuie să fie secundară. Abordоnd conceptul interpretării normelor juridice. demonstrează necesitatea de a clarifica orice nuanţă semantică a limbajului juridic.precum limba.Ei au fondat aşa numita „teoria evoluţionistă” a dreptului. legislatorul consideră uneori necesar să facă. Această voinţă ar fi putut să fie exprimată mai mult sau mai puţin corect.Potrivit teoriei dreptului natural. 3. a conţinutului ei şi a voinţei exprimate оn normă. оn alte cazuri.Şcoli şi curente în gîndirea juridică cu privire la apariţia şi locul dreptului în societate. 2.Hugo Groţius.De ex. necesitatea interpretării derivă şi din problemele care se pot ivi оn legătură cu redactarea gramaticală a textului de lege. interpretare. deci.ci din raţiunea umană. Unii autori declară. se ştie că pe timpul cоt o normă este оn vigoare pot să apară fapte noi care.dreptul s-a manifestat în societate sub 2 aspecte:1sub forma unui drept pozitiv-ca o creaţie a oamenilor care se ralizează în legi şi alte acte normative. constituie o condiţie necesară a procesului de aplicare a dreptului.2sub forma unui drept natural. este principală sau subsidiară.Întemeetorul acestei doctrine este psihologul. conţinutul şi finalitatea voinţei legislatorului. şi de tehnică legislativă. Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpretării.Ideea principală dreptulul pozitiv trebuie întemeiat pe dreptul natural. precizări asupra оnţelesului special al termenilor folosiţi оn redactarea actului normativ. Sociologică a fost întemeiată de marele cugetător Auguste Comte. Nu оntimplător оn literatura juridică mai veche interpretarea normei mai purta şi denumirea de ticluire sau explicare a normei.ideile căruia au fost dezvoltate de Platon. cel puţin m privinţa deciziilor de оndrumare juridice.dar are un caracter etern.Această teorie îşi găseşte reflectarea în două lucrări a lui KANT:1. Precizări asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea оntr-o ramură de drept sau оntr-un domeniu se оhtilnesc. "punerea in aplicare a normelor" prin "integrarea" 1.că toate acţiunile sînt subordonate unor imperative. Un termen poate avea оnţelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite. оn textele de lege sоnt folosite 4e multe ori termsni al căror sens este diferit de cel obişnuit.Ihering divizează dreptul în drept obiectiv şi subiectiv. varietatea cazurilor оn care se aplică tot face necesară interpretarea ei. un rol de completare a normelor оnţelesului "adоncire" aceasta activitatea оndrumare facоndu-ne să ne simţim оn prezenţa acelor "cazuri limită". Оn aceste situaţii.J.După părerea lor dreptul trebuie să cuprindă 3 idei fundamentale:a)să trăieşti onest. a momentului intrării ei оn vigoare.Dreptul este spiritul poporului. Realizarea normelor juridice. putem reţine că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logică raţională care constă оn clarificarea sensului exact şi lămurirea conţinutului normelor juridice оn vederea realizării şi aplicării lor cоt mai eficiente şi оn mod echitabil f aţă de toţi cetăţenii Aplicarea normelor juridice.Aici dreptul natural iarăşi se schimbă. a scopului оn care au fost elaborate. оn general. ea trebuie necesarmente sa fie interpretată.şt. Aspectele enunţate.dezvoltate în evul mediu şi avînd o mare influienţă şi în ziua de azi. prin acoperirea lacunelor legii.iar statul este o uniune de oameni liberi uniţi cu scopul respectării dreptului şi binelui comun. după cum ştim. interpretarea a depăşit acest rol de intermediar оn procesul aplicării.Conform doctrinelor filozofice a acestor autori dreptul este justiţia în cadrul colectivităţii umane.Russo. оnsă.J. pentru a se stabili dacă o normă este clară.A. Interpretarea se referă la toate elementele normei.”Pe acaestă cale ajunge să arăte că normele de drept limitează reciproc libertatea fiecăruia pentru a asigura liberatatea tuturor Kant dă următoarea definiţie a dreptului .categoric. In al treilea rind. оn particular. In acest sens este citat elveţianul De Vatel pentru care "in claris nonfat interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar). permite aplicarea Procesul оncercare acesteia practic a al la cazuri aplicării concrete. trebuie să precizăm că privim interpretarea ca un moment al aplicării dreptului.Ideile acestei şcoli au fost expuse în lucrările spiritul dreptului roman.Există două categorii de imperative:ipotetic. presupune efectuarea prealabilă a următoarelor operaţii: 1. impune concretizarea lor sub mai multe aspecte: determinării persoanelor fizice şi juridice la care se teoretico-filozofică adesea оn operaţii logico-raţionale avоnd ca obiectiv clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea trăsăturilor esenţiale оn vederea оndepărtării celor neesenţiale. sub aspectul determinării celor mai bune mijloace de realizare a prescripţiilor normei juridice. determinarea normelor juridice care o prevăd.critica raţiunii practice. cu autoritatea unui aforism juridic. in timp şi asupra persoanelor. Din acest motiv.J Russo. 5. Nu de puţine ori interpretarea apare ca necesară pentru a stabili dacă o normă nouă a abrogate sau nu. Interpretarea normei juridice se face оn scopul оnţelegerii exacte a conţinutului ei.juristul german Rudolf von Ihering. de ale Plenului a de Judecătoriei Supreme.Şcoala istorică a dreptului-a apărut în Germania la sfîrşitul sec. formulează o regulă sau o excepţie de la regulă.În această ordine de idei şi Groţio. realizarea obiectivelor urmărite prin reglementare. o normă mai veche. stabilirea exactă a situaţiei de fapt.Punctul slab al acestei doctrine după Mircea Djuvara constă în faptul că acestă teorie nu determină îndeajuns conştiinţa juridică carestă la baza elaborării dreptului. cu folosirea semnelor de punctuaţie. pentru acest utilizată noţiunea noilor şi acte normative.precum:şcoala dreptului naturalrădăcinele dreptului natural le găsim în antichitate.deaoarece statul este condiţia indisolubilă de existenţă a dreptului Şcoala sociologică sau pozitivistă a dreptuluŞc.În ambele lucrări ne demonstrează că dreptul nu poate răspunde raţiunii pure. prin stabilirea unor forme mai restrоnse de aplicare (care determină crearea unor excepţii de la regulile supuse interpretării).Dreptul pozitiv este legislaţia curentului. adică lămurirea sensului exact şi complet al normelor juridice.Şcoala raţionalistă a dreptului.în curente de gîndire juridică succesive sau paralele în timp. cu alte studiindule "interpretare a normelor juridice" şi nu "interpretarea dreptului".Astfel traducerea în viaţă a acestor norme se realizează doar prin intermediul luptei. prin completarea ei (realizată printr-o interpretare extensivă a textelor). оn această situaţie trebuie să se recurgă la forme şi metode de interpretare a normelor juridice care să cuprindă concordanţa dintre voinţa reală a legiuitorului şi оnţelesul nemijlocit al termenilor оntrebuinţaţi.2. care au redat norma. pentru a defini cu toată precizia voinţa legislatorului. interpretarea poate fi necesară şi pentru determinarea naturii şi caracterului normei: este o normă imperativă sau dispozitivă.opiniile despre drept sau constituit în şcoli.Dreptul e un fenomen istoric sub . că nu este nevoie de interpretare atunci cоnd norma este clară. care exprimă voinţa legislatorului.el este imperfect.

interpretarea capătă o valoare de sinestătătoare şi este făcută cu scopul de a lămuri sensul unei norme. Organul de stat şi le poate însuşi.A exista ca fiinţă umană. califică juridic cauza şi în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărîre judecătorească sau un act administrativ).ştinţadreptului trebuie să se limiteze la cercetarea dreptului numai în stare pură. în redactarea actului de aplicare. Interpretarea neoficială cuprinde şi acea formă aparte care este interpretarea comună a dreptului. a unui anumit caz sau speţă şi care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauză. de fapt. cît priveşte conţinutul şi finalitatea normei juridice interpretate. Referitor la efectele temporare ale interpretării. noţiunile care au un înţeles deosebit în limbajul juridic cu toate că aparţin limbajului comun (de exemplu. interpretarea poate fi efectuată şi de alte organe ale statului. Aşa. emit. de factorii politici etc. obţinută în cercetarea riguroasă a instituţiilor juridice. analiza cauzei pe care o reprezintă putînd fi luată In consideraţie de către organul de aplicare. cum ar fi hotărîrile guvernului.El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. În interpretarea gramaticală organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a cuvintelor in propoziţii şi fraze precum şi sensul unor conjuncţii. generală se realizează prin acte normative aparţinînd legislativului sau executivului.obligativitatea ei numai în şi pentru situaţia soluţionată. şefi ale unor instituţii centrale. ordinile şi instrucţiunile cu caracter general al miniştrilor şi secretarilor de stat.Un alt reprezentant al şcolii sociologice eLeon Duguit.. numai Parlamentului. Modalităţi de interpretare a normelor juridice În realizarea interpretării. în funcţie de prerogativele sale. incluzînd. 41.un sistem de norme ce reglementează conduita umană. După cum am observat organul care a edictat sau sancţionat o normă juridică are prerogative de a o interpreta. Valoarea acestei interpretări este în funcţie de puterea argumentelor ştiinţifice pe care se sprijină. ci un act juridic de aplicare dat în temeiul unei norme juridice al cărei conţinut a putut fi dezvăluit în urma unui efort mai mult sau mai puţin complex. care au fost acceptate. că între interpretarea general .după existenţialişti. neputînd adopta acte normative prin care să dea interpretare general obligatorie legilor. doctrinală.obligatorie şi cea cauzală există o deosebire principială. cel puţin pentru moment..Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec.doctrinară. după ce stabileşte cu maximă atenţie circumstanţele cauzei.În concepţia lui. Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler.Ideea dreptului. după cum vedem. ascendent.Conţinutul dreptului.aplicabilitate limitată doar la un raport juridic determinat.XX.Ideile teoriei normativiste. această hotărîre (dacă este vorba de o hotărîre judecătorească) are putere de lucru judecat. dimpotrivă interpretarea. acte normative în temeiul şi pentru aplicarea legilor. aici nu avem.Dreptul conform ideilor lui Kelsen. Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretării sau un organ ierarhic superior. retroacti).forma instituţiilor. asigurind astfel şi recunoaşterea juridică a interpretării oficioase. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. Observăm faptul că acest gen de interpretare oficială nu se înscrie propriu zis în limitele procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplicării normei juridice). avocaţi.Dreptul e destinat să asigure indivizilor un minim de securitate socială faţă de „indivizii incertitudinii exestenţiale”. Între forţa juridică a normei interpretative şi forţa juridică a normei interpretate există o echivalenţă.morala. El este ales conform art. în Moldova Preşedintele este şeful puterii executive. iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are forţă juridică a actului interpretat. Interpretarea oficioasă. etc. însă.e normativă şi are sarcina de a împărţi cuprinsul conştiinţai în funcţie de valoarea acesteia în „just şi injust”.pe care sociologia îl studiază. Metoda gramaticală.neobligativitatea ei pentru alte organe şi pentru împrejurări similare şi nici pentru aceeaşi autoritate într-o împrejurare identică. începe. adică prin plasarea normei în cadrul sistemului de reglementare respectiv). cele care au înţelesul propriu limbajului şi care alcătuiesc fondul de bază al lexicului textelor normative (noţiuni precum soţ.omul e o fiinţă identică şi finită. Spre exemplu: definiţiile date unor termeni în Codul penal sînt interpretări ale normelor juridice cuprinse în acest cod.Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv. DEFINIŢIA Modalităţilor de interpretare constau în construcţii logice. Teoria juridică este de multă vreme preocupată de stabilirea şi clasificarea metodelor de interpretare. Metoda teleologică (interpretarea după scop. că actul de interpretare are şi efect retroactiv. prin intermediul cărora el reuşeşte să stabilească. este doar un mijloc pentru soluţionarea unei cauze concrete. care a edictat-o sau sancţionat-o (interpretarea autentică sau de autoritate) are forţa juridică a normei interpretate. pe lîngă aceştea.cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constrîngere a statului. C. de interpretare.XX sub influienţa filosofiei existenţialiste. De asemenea interpretarea poate fi concretă (cauzală sau judiciară).şi dreptul pozitiv. deoarece această activitate presupune întotdeauna lămurirea sensului normei juridice ce urmează a fi aplicată. în operele ştiinţifice (în doctrină).a avea posibilitatea de a alege. fiind făcută de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluţionării unei cauze concrete. după cum s-a vorbit mai sus. în concepţia lui Stammler. literam). Interpretările provenind de la factorii amintiţi prezintă o anumită valoare pentru organele care elaborează sau aplică dreptul deoarece ele evidenţiază şi clasifică diferite sensuri ale reglementărilor în vigoare şi semnificaţia lor pentru cazul concret. Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală. scopului şi finalităţii unui act emis anterior. pe lîngă sol şi subsol.ca un curent al pozitivismului juridic. Metoda logică (interpretarea logică relevă raţio logis şi mens legis). ori că o faptă se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală. întrucît ea este cuprinsă. Acestea pot interpreta legea.Locul central în lucrarea sa îl ocupă norma juridică. Interpretarea oficiala este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării dreptului. interpretarea dată unei norme juridice de către acelaşi organ. interpretarea legală. o altă modalitate de interpretare neoficială a normelor juridice. sensul exact al normei. În afară de legislativ. marea teritorială şi spaţiul aerian). b) interpretarea neoficială. în acest caz. Teoria psihologică adreptului. De exemplu. actul de interpretare creează efecte şi pentru viitor.El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului avînd la bază viaţa lăuntrică a omului. Interpretarea sa are un caracter autentic. În calitatea sa de şef el poate interpreta atît Constituţia şi legile constituţionale cît şi cele ordinare. şi apele interioare. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tunc) din momentul edictării. Interpretarea oficială este obligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă juridică. Metoda sistematică (interpretarea în sistem. jurisconsulţi) asupra unor probleme de drept apărute în procesele judiciare la care participă. În situaţia interpretării cauzale. Vom fi într-un asemenea caz în faţa unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative.e totalmente normativ. avînd de soluţionat o cauză. pe care le emit sau săvîrşesc cu ocazia aplicării normelor juridice la situaţii individuale. organul de aplicare întrebuinţează o serie de metode. Interpretarea oficioasă rezultă şi din opiniile unor jurişti (procurori.care dă consacrare juridică dreptului social. descendent.Dreptul după Duguit. sau prin raport la contextul istoric în care norma a fost adoptată). Interpretarea dată are forţă juridică (este obligatorie) pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la această cauză. Deci.fiind dezvoltată în lucrările savantuluiPetrasycki.reprezentanţii acestui curent pornesc de la fiinţa umană. a interesului protejat.dar fiecare trebuie să nu încalce libertatea celorlalţi.Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale. fie într-un act normativ care va fi adoptat ulterior. efectele sale nefiind obligatorii. Interpretarea gramaticală este angajată şi în clasificarea terminologiei juridice folosite. Este înţeles că legea (stricto sensu) trebuie respectată în ambele forme de interpretare administrativă.. efectele şi scopul regulei. de exemplu. A.ordine raţională şi necesară activităţilor exteririzate ce atribuie drepturi şi obligaţii unor persoane libere.ci doar ca un instrument al înţelegerii conştiente dintre indivizi. D. rezultă din opiniile unor conducători de organe de autoritate publică. Totodată.el susţine că dreptul nu a luat naştere ca un imperativ al vieţei comunitare. o altă concluzie dacă legea foloseşte conjuncţia "sau". de obicei. În exercitarea funcţiilor sale. Întrucît orice interpretare a unei norme juridire începe cu lectura textului.Existenţialismul juridic. Ce înseamnă o interpretare autentică? Atunci cînd organul emitent îşi interpretează propriul act această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică.Indivizii sînt liberi în cadrul statului. În concluzie se poate de menţionat.Voinţa după Stammler.ca fenomen al existenţei. . oricît de complex ar fi el. iar în legislaţia civilă locativă.în doctrina lui Stammler. interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale. cu alte cuvinte. minor. trebuie încă o dată reţinut faptul. deşi tot nu are efecte obligatorii. fie prin acte cu caracter individual.. noţiunea de "teritoriu". metode de lucru şi principii generale. B.O voinţă e justă. Ea corespunde nivelului culturii şi educaţiei juridice şi constă în opinii despre dreptul existent.numai în cazul în care ea se conduce după o lege fundamentalăideia unei voinţe libere. că nu are legătură cu aplicarea. Interpretarea legală a legilor revine numai parlamentului. fie în cuprinsul actului normativ. fără forţă juridică. 78 din Constituţia Republicii Moldova de către toţi cetăţenii ţării. deci. pentru a emite un act de aplicare legal. ea se bucură numai de o autoritate ştiinţifică şi nu juridică. oficioasă se găseşte în activitatea avocatului.comună.ai cărei reprezentanţi sînt Martin Heidegger şi Jean Paul Sartre. denumite metode sau procedee de interpretare. se poate afirma că procesul de interpretare. Spre exemplu.în afara legăturilor cu politica.Voinţa socială e menită să aibă rolul de mediator al vieţii în comun. . 2. 3. B. are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. Organul de aplicare. Metoda istorică (interpretarea istorică. despre aplicarea şi perfecţionarea sa 42. Interpretarea neoficială a normelor juridice. desemnînd în limbajul obişnuit o suprafaţă a uscatului.Teoria normativistă a dreptului.). sau putînd fi respinsă (atît acceptarea.În opinia autorului. Metoda gramaticală (interpretarea ad.înseamnă a folosi libertatea. poartă şi denumirea de interpretare facultativă. interpretarea facultativă. desemnînd în dreptul familiei soţii sau părinţii şi copiii lor minori. sau sancţionării normei juridice.care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc în mod conştient. şi confiscarea averii. De aceea. un act de interpretare. Metoda gramaticală (interpretarea ad literam). în legătură cu care se disting trei categorii de noţiuni: 1. copil.conform ideilor lui Stammler. iar actul normativ interpretativ. nefiind condiţionată de necesitatea soluţionării concomitente a unei cauze concrete. Organul de aplicare dă propria sa interpretare normei juridice. este întemeiată pe argumente ştiinţifice. fie în procesul aplicării lui. el intră în vigoare de la o dată ce prevede adoptarea sa şi care marchează perioade de timp pînă la data intrării în vigoare a actului interpretat.În viziunea adepţilor. situaţiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dată între timp. Celelalte organe ale statului. Subiectele acestei interpretări sunt toate organele de stat care aplică dreptul. Indiferent de momentul la care este făcută. ale funcţionarilor şi deputaţilor sau ale altor persoane oficiale. E. procedează la interpretarea normei juridice selecţionate. şi persoanele care convieţuiesc ori se află în întreţinere sau îngrijire. opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc.Dreptul pozitiv e edificat pe o autoritate străină. În cadrul primei forme general obligatorii. în care aceasta a fost exprirnată. Interpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinară: ea este facultativă. ca mijloace pentru identificarea voinţei legislatorului.e împărţit în2 categorii:dreptul social..Voinţa morală sau voinţa individului izolat apare mereu sub forma gîndirii în sine.Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei. De aici rezultă că interpretarea cauzală se caracterizează prin: . Toate organele administrative sînt părţi componente ale puterii executive.elaborat de stat. Parlamentul poate interpreta oricînd atît Constituţia şi legile constituţionale. fie prin acte normative inferioare.reprezintă o regulă normativă. În general se admite existenţa următoarelor metode: A. pe cale normativă sau prin acte individuale. Interpretarea generală sau legală este reclamată de situaţia în care o dispoziţie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclară sau confuză. deşi nu se poate afirma că el este complet desprins de acest proces. în interesul soluţionării cauzei. sînt reflectate şi în principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pură a dreptului.el poate fi dedus numai din normele juridice şi nu din faptele sociale. . noţiunile care primesc sensiiri diferite de la o ramură de drept la altci (precum noţiunea de "familie").aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale. în care norma este inclusă. Dacă textul spune că o faptă se pedepseşte cu închisoare de la.dreptul aparţine domeniului gîndirii şi e cunoscut ca voinţă. va face corp comun cu actul interpretat (aplicîndu-se. Între modalităţile interpretării neoficiale distingem următoarele genuri: . de mass-media. în practica organelor de aplicare a legii. ' A.Dreptul. Interpretarea. .Cît despre cercetarea fenomenelor juridice.Dreptul e definit ca reglementare coerentă. o anumita concluzie trage interpretul din faptul că în textul normei juridice legislatorul utilizează conjuncţia "şi".oficioasă . În Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparţine. cît şi legile ordinare pe care le adoptă.A apărut în sec. Felurile interpretării normelor juridice În teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasifică în: a) interpretarea oficială.poate fi divizată în voinţă morală şi socială. la. realizată de cetăţeni. cît şi respingerea interpretării avocatului netrebuind a fi motivate de către judecător). iar rezultatul interpretării este cuprins în conţinutul.Exponent al teoriei solidarităţii sociale. Interpretarea doctrinară. are în accepţiunea juridică a teritoriului naţional o sferă mai largă.ce-şi găseşte expresie în actul normativ stabilind prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept. ori de cîte ori aceasta este necesar pentru executarea funcţiilor sale. Ele sînt de obicei. urmăreşte să pună în lumină scopul legii). constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice prin faptul că dă explicaţie corectă înţelesului.

întrucît textul corespunde conţinutului normei. B. retrăiri. ale altor persoane fizice sau juridice. orînduirea de stat existentă. C)Gîndire. persoanelor juridice. acele aspecte ale relaţiei sociale reglementate de norma juridică pe care legislatorul nu a voit să le includă în textul normei. morală. litera sa. un conţinut mai restrîns decît acela pe care-l putea sugera limbajul general. În acest caz se spune că legea este limpede. Cu alte cuvinte norma interpretată s-ar putea dovedi a avea. -elemente de ordin psihologic(psihologia juridică).Conştiinţă socialăansamblu de reprezentări.Conştiinţa juridică cuprinde întregul proces de creare a normelor juridice. Abuzul de drept. la apariţia unor norme juridice noi. finalitatea urmărită de legiuitor. despre analiza juridică a comportamentului uman. "argumente". bunăstarea maselor. Particularităţile conştiinţei ca fenomen de sine stătător: A)este o formă a conştiinţei sociale. în preambul.dovedirea falsităţii acesteia. În aceste cazuri se realizează o interpretare extensivă (interpretatio extensiva) sau o interpretaţie restrictivă (interpretatio restrictiva). convingerile. prin care 45. prin referire la sfera relaţiilor sociale pe care le vizează conţinutul reglementator al normei. cît şi de cele ilicite. faţă de cerinţele legalităţii. prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii.argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate şi mai puţin). şi în special. Uneori informaţiile necesare pentru stabilirea cauzelor şi scopurilor elaborării unui act normativ sunt descrise în partea introductivă a actului normativ. cu interpretarea ad literam. C)Ea este o componentă a suprastructurii societăţii. Metoda teleologică este foarte aproape de metoda istorică. folosite mai frecvent în interpretarea logică: . respectiv. care reflectă condiţiile obiective de existenţă ale acesteia. interpretarea normelor juridice este redusă la acest procedeu de interpretare. De conştiinţa politică a maselor. prin care este indicat preţul real. aparent. care depinde de baza social-economică şi se află într-o strînsă legătură cu celelalte forme ale conştiinţei sociale şi elemente ale suprastructurii. c) Interpretarea restrictivă este acel rezultat al interpretării care restrînge conţinutul real al normei în raport cu formularea textului ei. Metoda logică nu este o metodă adăugată celorlalte. pe cînd interpretarea teleologică are în vedere obiectivele urmărite de legiuitor. dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice sau intentarea unor procese în justiţie cu scopul evident de a şicana persoana reclamată constituie exemple de exercitare abuzivă a dreptului referitor la accesul liber la justiţie. constă în stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. denumit contraînscris. Prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate vizînd un ansamblu de reprezentări. nici o normă de drept nu poate fi înţeleasă dacă este ruptă de celelalte norme: normele din partea specială a codurilor de normele şi principiile din partea generală a acestora.Ea presupune nu numai cunoaşterea legilor. încălcîndu-se astfel spiritul legii. ea stabileşte că voinţa legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinzător în raport cu acela intervăzut în libertatea primară a normei în cauză. de rînd cu conştiinţa filosofică. a individului faţă de acţiunile atît licite. în interes material ori în alte interese personale. care au fost respinse. dar şi la principiile generale ale acelei ramuri sau diviziuni. exprimată în formă de drepturi sau anumite competenţe stabilite de către puterea publică cetăţenilor. Aplicarea metodei istorice reclamă studiul izvoarelor documentare. tradiţii.Ele se manifestă atît în conştiinţa individuală. concepţii. Prin această ultimă referire. Ea a fost edictată sau. etc. normele ramurilor de drept de normele constituţionale etc. organul de aplicare poate ajunge însă şi la concluzia că textul normei juridice este mai larg. cum s-a mai arătat. Necesitatea aplicării procedeelor sistematice de interpretare decurge din legătura indisolubilă. aceasta este raportată nu numai la alte norme juridice concrete aparţinînd aceleiaşi ramuri sau diviziuni a dreptului. Metoda logică Metoda logică de interpretare constă în utilizarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumente pe care se sprijină pentru stabilirea înţelesului unei norme. depinde nemijlocit şi esenţa şi conţinutul conştiinţei lor juridice. sistematică dintre elementele componente ale dreptului dintrun stat. a profita de reglementări juridice mai favirabile. mentalităţi ale unor colectivităţi umane. accesbile populaţiei. săvîrşită intenţionat de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public. economice sau morale specifice. simţuri. Diferenţa principală constă în aceea că. a organelor lui. nee nos distinguere debemus. a materialelor pregătitoare ale adoptării actului normativ. concepţiile filosofoce. interpretarea istorică are în vedere realitatea dată în momentul edictării sau sancţionării normei juridice. cu scopul de a evita plata integrală a taxelor vamale. emoţii. nu se realizează scopul.argumentul "ad . este un silogism. în funcţie de aceste condiţii. D)Poartă un caracter politic-doarece întreaga activitate de stat şi reglementare juridică după esenţa lor poartă acest caracter. reprezentările. cealaltă este falsă.argumentul "a pari" se întemeiază pe raţionamentul că pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio. politică. care sunt legate de relaţia dintre spiritul legii şi litera legii. produs al creierului uman. fiindcă poate să redea nu numai starea de lucruri existentă. organelor de stat sau altor subiecte de drept.argumentul "per . despre conţinutul dreptului. b) Interpretarea extensivă lărgeşte conţinutul normei în raport cu formularea ei textuală. dar şi spiritul său. parte componentă a ei.Astfel conştiinţa juridică influenţează nivelul de dezvoltare economică a societăţii. etc. 44 Litera şi spiritul legii. de aici. Precum şi atitudinea statului. Distingem următoarele reguli de principiu. apărută pe baza procesului muncii. socialpolitice. se va stabili dacă norma juridică reprezintă într-adevăr o expresie concretă (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezintă. persoanl sau prin mijlocitor. noţiunile. Organul de aplicare (judecătorul sau organul administrativ) trebuie să observe în activitatea sa textul legii. ceea ce în matematică se numeşte "reducerea la absurd" şi implică efecţuarea a două operaţii: . proprie omului.Acestea toate reprezintă atitudinea statului faţă de necesitatea aranjării unor realţii sociale care să fie reglementate cu ajutorul normelor juridice. reglementările juridice. iar ea la rîndul său serveşte drept călăuză în viaţa politică a statului. Ori. prin diverse artificii nepermise de lege. prin determinarea scopurilor urmărite de acest act. În acest caz interpretul demonstrează că orice altă interpretare dată textului normei juridice. poate să contribuie la modificarea şi chiar la abrogarea unor reglementări juridice învechite. dar şi tendinţa de dezvoltare a relaţiilor sociale. emoţii. În urma interpretării normei juridice prin metodele amintite. elemente şi structuri moderne ale aparatului de stat. structura şi funcţiile conştiinţei juridice ca element structural al realităţii juridice Cuvîntul conştiinţă are mai multe sensuri:A)forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii. sesizări. Un alt exemplu clasic la acest capitol este traficul de influenţă. . analize. cît şi în cea colectivă. deoarece ea reflectă viaţa socială. în afară de cea oferită de el. Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretării normelor juridice. urmărinduse ca taxarea fiscală să se facă asupra preţului mai mic. Aceasta este o fraudă de lege unde părţile încheie 2 contracte:unul public.etc. de referire şi în alb. Acest argument pleacă de la premise că în cazul noţiunilor contradictorii. Structura conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are următoarea structură: -Obişnuită-apare haotic.Conştiinţă de clasă-parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. -Individuală-apare ca rezultat al influenţelor exercitate asupra individului de către existenţa socială şi de către existenţa individuală. cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social. . care se neagă una pe alta. legităţi şi cercetări speciale ale realităţii social-juridice. sancţionată. Metoda teleologică sau după scop. Ea nu se pronunţă nemijlocit asupra valorii de adevăr şi. -elemente de comportament. spirit. (Amendamentele. şi altul secret. asupra coerenţei formale a gîndirii care stă la baza actului normativ. este de presupus că în marea majoritate a cazurilor. fapt ptin care se produc animite comnsecinţe negative pentru oricine protejat de legiuitor. ceea ce în logică poartă denuinirea de demonstraţie indirectă. conduce la concluzii contrare legii. Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazul normelor incomplete. prin care se atentează la drepturile şi interesele legitime ale oricărui subiect de drept. experienţei de viaţă persoanlă şi studiilor juridice. din contra. nu constituie o simplă însumare de norme. Prin interpretarea în sistem a normei juridice. adică a normelor de trimitere. Metoda istorică Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului adevărat şi deplin al normelor juridice. voinţei legislatorului. La elementele ideologice se referă cunoştinţele juridice. O asemenea conduită este reţinută în principiul: ubi lex non distinguit. . -Ştiinţifică-se formează pe baza unor cunoştinţe. în realitate. formulare dovedită ca fiind prea largă. definiţii. inclusiv în domeniul comerţului internaţional. Aceasta se produce atunci cînd este încălcată litera legii. iluzii. prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare şi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. pentru atingerea unor obiective politice. amendamentele propuse etc. pentru sine sau pentru o altă persoană.absurdum". Scopul ei este altul. idei. . sau dimpotrivă. titluri de valoare. care este compus din părţile ei constitutive (ipoteza. a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gîndirii. Conceptul. fiscale şi a altor taxe şi impozite. care îşi capătă conţinutul deplin numai prin adăugarea realizată pe calea interpretării. -Profesională-este conştiinţa juridică a specialiştilor în drept. concepţii. ci asupra corectitudinii logice a desfăşurării argumentaţiei. religioasă. procesul de realizare şi de aplicare a dreptului în viaţă. mai restrîns decît sfera relaţiilor sociale reglementate. în special atunci cînd juriştii nu participă la acest proces. Drept exemplu poate servi reducerea intenţionată a preţului sau a cantităţii de marfă în materie comercială. spre exemplu. C. sub influenţa condiţiilor concrete de viaţă. în scopul de a-l face să îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu. denumit contract simulant. Frauda legii-constă într-o acţiune sau inacţiune ilegală făcută cu scopul de a evita aplicarea normelor juridice care sînt în mod normal aplicabile pentru a promova în mod ilicit unele interese. dispoziţia şi sancţiunea) dar şi finalitate sau scop. unde e specificat că acesta poate fi exprimat prin: primirea sau extorcarea de bani. a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin. asupra conţinutului. modificarea frauduloasă a unor împrejurări de fapt pentru a determina aplicarea legii străine mai favorabile. religioase. cunoştinţe. sau invers-ea este utilizată în mod ilegal. Aşa bunăoară folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu. Ea cere ca norma să fie interpretată în intregul context al ramurii de drept căreia îi aparţine sau chiar a întregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv.neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor normei juridice. care. interpretarea poate fi: a) literală. doar una poate fi adevărată. precum şi psihologia socială a oamenilor. D)Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. a interesului protejat. Lui nu-i este îngăduit să facă distincţii acolo unde legea nu distinge. E. dar numai acele care sunt legate. şi care reflectă interesele şi ţelurile ei. dar şi o stimă profundă faţă de drept. ideile despre necesitatea elaborării normelor juridice respective. În acest fel. c) restrictivă. . Mai mult.presupunerea că teza (soluţia) contrară ar fi adevărată. o a treia posibilitate nu există (qui dicit de uno negat de altero). a) Interpretarea literală ("ad literam sau interpretaţio declarativa") se realizează atunci cînd organul de aplicare constată că textul normei juridice coincide deplin conţinutului raporturilor sociale pe care le reglementează. B)Ea include în sine noţiuni. care nu poate fi îngrădit de nici o lege. o excepţie de la acest principiu.argumentul "a fortiori" constă în aceea că raţiunea aplicării unei norme este şi mai putemică într-o altă ipoteză decît acea indicată expres în norma respectivă. în care este indicat un preţ mai mic. organul de aplicare neavînd decît sarcina s-o aplice. într-un fel sau altul de latura juridică a societăţii.întotdeauna. Metoda sistematică Această metodă de interpretare nu se rezumă la examinarea normei juridice numai în contextul actului normativ în care este cuprinsă. în materiadreptuluiinternaţional: înregistrarea unei nave sub un pavilion străin cu scopul de a eluda anumite norme referitoare la impozite. ibi idem jus). Abuzul de drept şi frauda de lege Pe bună dreptate în literatura de specialitate se utilizează 2 noţiuni-abuzul de drept şi frauda de lege. care a fost folosit în redactarea ei). a expunerii de motive şi discuţiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. recurgîndu-se la cercetarea condiţiilor istorice. care au determinat adoptarea unui act rnormativ şi. alte bunuri sau avantaje. D.înţelegere. F)Ea este o categorie relativ independentă. ar putea identifica. ci o unitate alcătuită din părţi interdependente. Una dintre cele mai principale concepţii este că conştiinţa include în sine 3 părţi componente: -elemente de ordin ideologic(ideologia juridică). idei.a contrario" se bazează pe legea logică a terţiului exclus (terţium non datur). b) extensivă. indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite. 43 Interpretarea normelor juridice din punct de vedere al rezultatelor ei. Elementele ideologice constituie . B)faptul de a-şi da seama. Norma juridică are nu numai un conţinut.etc. reprezentări. E)Această categorie atinge nu toate fenomenele existente în societate. În ambele sale forme (extensivă şi restrictivă) interpretarea ne dovedeşte existenţa unei relative nepotriviri între textul normei juridice şi conţinutul său. deci.

La elementele de comportament.bazele constituţionale ale statului. determinată prin poziţia parlamentului ca putere legislativă. Nihilismul juridic. adică anumite deprinderi. relaţii sociale reglementate prin aceste norme. caracteristice culturii juridice. Psihologia juridică are o importanţă mai mare la nivelul conştiinţei juridice individuale. Respectarea normelor juridice exprimă atitudinea cetătenilor. problema criminalităţii minorilor. obiecte.Important e ca aceşti cetăţeni să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei. Principiul libertăţii individuale permite cetăţeanului în statul de drept să-şi exercite capacităţile sale creatoare. Într-un stat de drept aceste norme juridice. economiştii. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. în ultimă instanţă. -Autoeducaţia-reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului necesare în orice domeniu de activitate. poliţia).Ideologia juridică se formează sub influenţa nemijlocită a politicii statului.Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului. Subiectele legalitătii sînt pesoanele fizice precum şi persoanele juridice (organe de stat. Principiul legalităţii în activitatea de elaborare a dreptului . dispoziţiile legate cu dreptul. 2. celorlalte acte normative şi a actelor juridice concrete date în baza lor.De aceea trebuie făcută diferenţiere între cunoştinţe profesionale şi obişnuite. m.atitudinea celorlalţi oameni faţă de drept. 3. în interacţiune. Ideologia juridică apare ca un proces de descoperire a conştiinţei teoretice de coordonare şi punere în concordanţă a diferitelor interese sociale prin atingerea compromisului social. pentru crearea ordinii de drept. -reprezentările despre drept. -Funcţia normativă. şi.). religioasă. drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. în condiţii date este sau nu oportună. trebuie să respecţi legile în vigoare şi să lupţi loial pentru altele noi mai bune.Aceste elemente alcătuiesc alcătuiesc elementele ideologice şi cele psihologice care se intersectează cu poziţia volioţională a omului. Prin psihologia juridică se realizează: -obiceiurile şi tradiţiile. legalitatea. care au fost formulate în diferite grupuri sociale sub influenţa atitudinii lor psihice faţă de drept. Cauzele existenţei nihilismului juridic: rădăcinile istorice. că ea nu poate fi modificată sau abrogată decît printr-o altă lege. 3. Elementele psihologice şi ideologice servesc drept bază pentru elementele de3 comportament uman. voliţiunile cu privire la:dreptul în vigoare într-o anumită societate la un moment dat. Ierarhia actelor normative este determinată de forţa lor juridică. o atmosferă de stimă faţă de drept şi formează conţinutul principal al psihologiei juridice. reeducarea lor în spiritul respectării legilor. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul poate să facă. Particularităţile ordinii de drept sunt: 1.. conştiinţa juridică are un caracter creativ. autoapricierea ei. ce rezultată din atitudinea de respectare a legilor. posibilitatea de a folosi dreptul. c-onsecinţele perioadei sovietice. ci numai în ansamblu. Cuvîntul ordine. formează subiectele legalităţii. repartizarea puterii. a altor organe sociale faţă de actele normative. iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative.o direcţie a gîndirii politico-juridice. precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori. care se formează prin analiza ştiinţifică a dezvoltării politicojuridice a societăţii şi conţine o caracteristică conceptuală despre necesitatea reglementării juridice. 5. Un alt moment important este pregătirea continuă a specialiştilor în domeniul dreptului. normele juridice ce trebuie respectate. Acestea conţin trăiri emoţionale referitor la fenomenele juridice. menite să asigure egalitatea în faţa legii. etc. viaţa socială este condiţionată de următorii factori de bază: norme sociale. Caracterul sistemic. să respecte procedura de elaborare a actelor normative. care include următoarele elemente: -interesul public. psihologia socială. în special respectarea supremaţiei legii.Cauzele de bază ale existenţei nihilismului juridic. caracterul represiv al legislaţiei.cum ar trebui să fie dreptul în viitor. Funcţiile conştiinţei juridice: -Funcţia de cunoaştere-cunoaşterea şi înţelegerea elementelor vieţii sociale. probleme cum ar fi:problema privatizării. a organelor de stat. -de grup-cointeresarea membrilor grupului. 3. cu specialişti teoreticieni. neconcordanţa dintre noile şi vechile reglementări juridice. înseamnă că toate celelalte acte sînt subordonate legii. convingeri caracteristice anumitor grupuri sociale.Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu doar pedepsirea persoanelor.Se organizează întîlniri la locul de trai.activitatea normativă . Corolarul legalităţii în statul de drept îl reprezintă respectarea drepturilor omului instituţie juridică centrală. Pe baza elementelor psihologice se formează acele ideologice. Cu alte cuvinte. B)Om de cultură-persoană cu un nivel intelectual ridicat. această odine este stabilită şi reglementată de către normele juridice. Legalitatea şi oportunitatea. atît elementul raţional. Caracterul strict determinat. rolul inferior al instanţelor judecătoreşti şi în general al dreptului. valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standart de comportament. -agitaţia juridică-se realizează prin diferite mijloace. ale statului în conducerea vieţii economice. care i-au în consideraţie condiţiile concret istorice ale vieţii sociale.Sînt jurişti care nu cunosc toată materia normativă. de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei funcţii contibuie toate elementele. Regulile de funcţionare a conştiinţei juridice: 1. ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor juridice. Orice ordine privind relaţiile sociale. de reglare a conduitei umane. probleme locative şi funciare. să le dea forma juridică prevăzută de lege. C) simţul responsabilităţii pentru urmările activităţii sale.Ea se realizează mai ales cu ajutorul elementului raţional. Toate acestea nu reprezintă un scop în sine.se referă motivele juridice ale comporatmentului. -sistemul de drept în care au dominat metodele de comandă. În cazul violării legii. iar persoanele fizice şi juridice. adică posibilitatea aprecierii critice a comportamentului personalităţii. alte organisme sociale) care trebuie să aibă o conduită conformă cu prevederile legale.etc. Supremaţia legii faţă de celelalte acte normative. se mai numeşte legalitate. în formarea culturii generale a omului. să aplice legile şi celelalte acte normative ori individuale.măsurile ce trebuie luate pentru cel care încalcă normele de drept. neparticiparea lor la viaţa politică şi juridică. a dreptului. Ei trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile lor. organele de stat. Se vor avea în vedere numai acele relaţii sociale ce necesită o anumită intervenţie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea socială.emoţiile. oamenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectat în societate. b) Cerinţele fundamentale ale legalităţii: 1. Cultura juridică se află în strînsă legătură cu alte ramuri şi sfere ale culturii: socială. tradiţii. 46. că legea nu este subordonată nici unui act normativ (în afară de subordonarea legilor ordinare faţă de Constituţie). cît şi cultura juridică lasă de dorit. cît şi pentru societate. slujire legii ca una dintre valorile supreme juridice. de puterea cu care creează efecte obligatorii unele în raport cu altele. etc 47 Conceptul. emoţiile. În procesul reglementării juridice nu se pune problema de a reglementa toate relaţiile sociale.În dependenţă de ea se stabileşte şi răspunderea juridică. etc. dar şi corectarea. care este cu adevărat utilă atît pentru individ. În societatea noastră atît educaţia juridică. care rezultă din locul lor în structura societăţii. Termenul cultură are mai multe semnificaţii şi anume: A) totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. 4. Legalitatea. televiziune. B) însuşirile calităţilor profesionale. justiţia. 2. fixate în sarcinile statului. care include o înaltă conştiinţă juridică. politologii. politice.etc. obiectul ei. legilor. criza legislativă şi mecanismul imperfect de punere în aplicare a legilor adoptate. o aşezare a relaţiilor sociale în baza normelor juridice. reprezintă finalitatea reglementării juridice. pentru: A) cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale. ci ceea ce este interzis să facă. care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. obligate să respecte aceste norme. iar ideologia influenţează asupra formării psihologiei. implică respectarea Constituţiei. care priveşte persoanele fizice şi juridice. calitative şi efective. a legilor dar şi a actelor normative subordonate legii precum şi a actelor concrete de aplicare. aprecierea faptului dacă aplicarea unui act normativ. drepturi şi obligaţii etc. cît şi atunci cînd legile sînt aplicate relaţiilor vii dintre oameni în corespundere cu sensul lor adevărat şi cu conştiinţa juridică. 2. trebuie să te eliberezi lăuntric prin obligaţia personală benevolă şi să cauţi libertatea numai prin lege. 2. deoarece ea înglobează nu numai elementele social-psihologice. Elementele psihologice includ: sentimentele. obiect al legalităţii. în presă. actele normative secrete şi semisecrete. Unitatea legalitaţii derivă în ultimă instanţă din unitatea şi unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran.ideologia juridică. avînd în vedere că libertatea unui individ trebuie să permită şi libertatea celorlalli indivizi în societate. Starea de ordine în desfăşurarea raporturilor sociale. cînd e cazul. de organismele sociale în general precum şi de către cetăţeni. C)Cultură fizicădezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică. -metodele formării reprezentărilor-prin influenţă.În orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie. conform unui plan. faţă de persoanele care le-au încălcat se aplică sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. prin care o bună parte din membrii societăţii erau lipsiţii total sau parţial. Aşadar. asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în societate. sentimentele.atitudinile faţă de drept ale întregii societăţi. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. Prin această cultură juridică include doar ceea ce este progresiv. conformitatea comportării oamenilor ce întră în aceste relaţii cu prevederile normelor. La fel psihologia juridică exprimă atitudinea psihică a persoanei faţă de drept şi instituţiile juridice. culturale ş.cere organelor statului ce emit acte normative să nu-şi depăşească competenţa. ale realităţii obiective prin prisma unor activităţi juridice. constituţiile şi alte acte normative cu caracter democratic purtau un caracter doar declarativ şi nu reaol. pentru a se putea orienta în diverse relaţii sociale şi un comportament conform legii. care prin convingere să-şi creeze deprinderea de a respecta legea. modul de organizare şi desfăsurare a activităţii de stat. ea este asigurată de către stat. -practica juridică-are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor de stat competente. De noţiunea legalităţii este strîns legată noţiunea de ordine de drept (ordine juridică). Unitatea legalităţii constă în faptul că legea este şi trebuie să fie aceeaşi pe întreg teritoriul statului şi pentru toate subiectele de drept. imperfecţiunea -exercitării justiţiei. ai colectivului. în jurul căreia gravitează toate celelalte instituţii juridice. de drepturi şi obligaţii. echitatea. 3. a. care se manifestă atunci cînd create legi noi.care neagă valoarea socială şi personală a dreptului şi care îl consideră ca o metodă mai inferioară de reglementare a relaţiilor sociale. ordinea de drept este o stare a organizării şi aranjării efective a vieţii sociale. exprimînd suveranitatea poporului. Definiţie:Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică. a particularităţilor locale pentru o mai bună aplicare a normelor juridice. cît şi practicieni în diverse probleme. 4. dar importanta hotărîre o are elementul volitiv. în asigurarea unei înalte organizări şi ordini de drept a societăţii. -faţă de organele de ocrotire a normelor de drept şi activitatea lor. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. şi ale unui anumit grup social. Educaţia juridică. Legalitatea este şi o îndatorire fundamentală de natură constituţională. cît şi cel afectiv. -faţă de comportamentul juridic al celor din jur şi obiectivele activităţii lor. ordinea de drept înseamnă o rînduială. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către organele statului. . procuratura. Caracterul organizat. -simţurile. Prezintă o importanţă deosebită respectarea legii de către organele forţei publice (armata. de muncă. Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat. urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică. O cerinţa fundamentală a legalităţii în activitatea normativa este respectarea ierarhiei actelor normative. pentru comportamentul personal. Garantarea din partea statului. Simţul convingerii în justeţeea legii. nivelul conştiinţei sociale. în rezultatele muncii comune. Legalitatea se defineşte ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte. Principiile ordinii legale: 1. precum şi despre principalele fenomene juridice(dreptul. Conţinutul conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are drept conţinut ideile. reprezintă o anumită aşezare sau succesiune a acestora.valorizare-prin intermediul ei fenomenelor şi acţiunilor umane li se atribuie o anumită semnificaţie.etc.La elaboarea ideologiei juridice participă juriştii.În calitate de categorie juridică ea este mai largă. Dreptul pozitiv. principiul legalităţii nu poate fi opus principiului oportunităţii legii. motivele activităţii unor grupuri sociale determinate. Unitatea legalităţii nu exclude ci şi presupune cunoaşterea şi luarea în seamă a condiţiilor concrete. Prin legalitate se înţelege respectarea întocmai a Constituţiei. etc. caracteristice grupurilor sociale. să-şi pună în valoare aptitudinile. principiul supremaţiei legii ca formă a legalităţii. cînd este vorba de lucruri.este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii. Aspectele care influenţează nivelul culturii sînt: -instruirea juridică-este nevoie de cunoştinţe juridice. pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă. dispoziţia internă şi pregătirea de a acţiona. Democratismul subiectului de drept îşi află determinarea şi în unitatea şi unicitatea legalităţii. ci urmăresc. cerinţele şi garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept a) Conceptul legatităţii Respectarea normelor de drept constituie o condiţie necesară pentru realizarea prevederilor dreptului. intoleranţa faţă de faptele ilicite creează o înaltă dispoziţie psihologică. cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea prevederilor care fixează măsurile principale. -Funcţia de apreciere. constituie o condiţie pentru existenţa legalităţii. ca componenţă a ordinii sociale.Conceptul de cultură şi educaţie juridică.Ideile ştiinţifice şi concepţiile ideologice promovate la nivelul întregii societăţi influenţează asupra procesului de elaborare şi de realizare a dreptului. Caracterul stabil 6.instruirea juridică a individului. trebuie să fie emanaţia democratică a voinţei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite. politică.Se fac emisiuni privind cele mai stridente teme. În fiecare zi la radio. Conţinutul conştiinţei juridice include 4 tipuri de relaţii de apreciere: -faţă de drept şi legislaţie. -particularităţile psihologice. insuflare. unor reguli. Şi cultura juridică poate fi divizată în: -Individuală. ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman. în temeinicia ordinii de drept. d. influenţă reciprocă.Principiul unităţii.

pentru că ea se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din toate variantele posibile. un om atentează la cinstea. acceptată. reţinînd circumstanţele exacte ale cauzei. organizaţii obşteşti(ONG-uri). cu alte cuvinte. deşi cunoştea semnificaţia lor socială negativă şi a vrut ca aceste urmări să se producă. c). drepturile şi libertăţile cetăţenilor. faptul ilicit cu urmări materiale (omorul. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială. astfel cum este utilizat în drept. este negativă. De exemplu. Un act nu poate fi oportun dacă nu este pe deplin legal. fără rezultate concrete vătămătoare. precum şi faţă de urmările acestei fapte. Dar. credem. Subiectul răspunderii juridice. Subiectul răspunderii juridice este persoana faţă de care se exercită constrîngerea de stat prin aplicarea de sancţiuni juridice. ele nu se confundă ci reprezintă două noţiuni diferite. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui. anume ea este scopul reglementării juridice. organele afacerilor interne.infracţiuni de pericol.creşterea permanentă a bunăstării materiale a maselor. este o altă condiţie a răspunderii juridice. întărirea disciplinei de stat creează condiţiile necesare unei respectări stricte a normelor juridice. dintre astfel de fapte ilicite. Temeiul răspunderii juridice şi condiţiile 48. religioase. Răspunderea juridică constituie cadrul juridic de realizare a sancţiunilor juridice. După natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun. instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept. sustragerea de la executarea serviciului militar obligatoriu. implicit prin mijloace juridice. În dreptul penal şi administrativ. o sarcină. Răspunderea socială este o categorie mai largă. cea din urmă şi anume existenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică. încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. persoana juridică răspunde numai sub formă civilă sau administrativă.instanţele judecătoreşti. Răspunderea juridică se distinge de celelalte forme de răspundere socială prin faptul că vizează obligaţia de a da seama pentru încălcarea normei de drept. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al răspunderii jnridice. iar această conduită este apreciată în mod negativ. A doua condiţie vizează capacitatea ei de a acţiona ca fiinţă liberă.Răspunderea juridică parte integrantă a răspunderii sociale. 5. În dreptul civil intenţia este denumită "dol".permanent îşi ridică nivelul cultural şi intelectual. Acestea constau în factorii care asigură respectarea tuturor actelor normative creînd totodată condiţiile prevenirii şi înlăturării faptelor ilegale. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie să le rezolve poporul republicii noastre determină creşterea importanţei respectării normelor juridice şi a asigurării acesteia. de pildă definită.dol (intenţia). de aceea sau creat normele morale.imprudenţa. şi nu numai ca obligaţie de a suporta sancţiunea sau şi de a raporta prejudiciul. iar un asemenea conducător fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legii etc. Ansamblul condiţiilor obiective şi subiective care asigură respectarea strictă a legilor şi a tuturor actelor normative bazate pe lege. Se mai distinge şi categoria infracţiunilor de punere în primejdie (conducerea unui automobil în stare de ebrietate). Terminologia folosită mai sus a fost consacrată în dreptul penal. Răspunderea socială care cuprinde întreaga sferă a realizării normelor ia forma răspunderii politice. ai raportului juridic de constrîngere. Dolul este direct sau propriuzis. mişcarea lui voluntară către un scop anumit. intenţia este indirectă. cineva preferează înjurii la adresa unei persoane. Prezentă în toate ramurile dreptului. care este un element necesar. aceste garanţii operează cumulativ. 3. Fie că sînt obiective (de exemplu. pentru menţinerea echilibrului în societate. Pentru a înlesni înţelegerea conceptului de răspundere juridică este necesar să amintim că ea a fost definită de foarte mulţi autori prin referire. Inacţiunea este abţinerea de la o acţiune pe care persoana este obligată prin lege să o îndeplinească. să lupte împotriva tergiversărilor şi birocratismului. dar s-a creat un pericol al producerii lui.Societatea are nevoie de ordine de securitate şi de justiţie. activitatea politică. Astfel răspunderea juridică a fost. culpa nu desemnează o anumită formă a vinovăţiei. Stabilirea concretă a răspunderii juridice presupune. Termenul "răspundere". să agraveze sau să atenueze urmările. Dacă răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere. decesul sau vătămarea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu. Răspunderea juridică este o formă specifică a răspunderii sociale. cît şi persoana juridică. 4.Doar prin intermediul normelor juridice sint reglementate cele mai importante laturi ale vieţii sociale:economia. 2. deci are o conduită ilicită exprimată printr-o acţiune. Fapta (conduita) ilicită. considerată admisibilă Pentru angajarea răspunderi juridice trebuie să existe o seamă de condiţii: 1. Vinovăţia (numită şi culpă sau vină). Prin conduită ilicită se înţelege o acţiune sau inacţiune care contravine normei juridice. Încălcarea legii atrage răspunderea juridică numai dacă autorul ei a acţionat cu vinovăţie. politică. Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudiciu. Distincţia dintre intenţie şi culpă are în dreptul penal importanţă practică. ci solicită asigurarea condiţiilor realizării lor practice şi îndeosebi apărarea lor eficientă. stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. Conduita ilicită este o primă condiţie. Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. Legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultat. exteriorizată a omului. onoarea şi integritatea corporală a unui alt om). care exprimă voinţa poporului. Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvîrşirea cu vinovăţie a unei fapte antisociale. Aprecierea conduitei constă în confruntarea ei cu modelul de conduită stabilit de diferite categorii de norme existente în societate (morale. neîngăduită de lege. Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta ilicită săvîrşită de ea. apărarea drepturilor cetăţenilor. fapte care stau sub controlul conştiinţei sale. 3. ca un raport de constrîngere. în numele oportunităţii nu se admite un act ilegal. difiniţie care poate fi. Dolul presupune întotdeauna intenţia de a păgubi. sînt condiţii pozitive. dacă ele au fost nesocotite. etc. În situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei. juridice. organizaţiilor obşteşti ci cetăţenilor. relaţiile patrimoniale. prin aplicarea sancţiunilor juridice. daunele societăţii sau unui individ. se încheie un act fără şă se respecte condiţiile legii. 1. Conduita ilicită se produce prin acţiune sau inacţiune. în conformitate cu legea. nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constituţie şi legi. deoarece face posibilă stabilirea sancţiunii. într-o formă sau alta. -Garanţii juridice-mijloace juridice cu ajutorul cărora se duce lupta contra infracţiunilor şi se restabileşte legalitatea şi ordinea legală. religioase. juridice etc. 2. face parte tentativa. respectiv. caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede urmările faptei sale. speră în mod uşuratic să nu se producă (este vorba de imprudenţă). ci vinovăţia cu toate formele ei. Garanţii speciale: -Garanţii organizatorice-măsuri cu caracter organizatoric care permit consolidarea legalităţii. posibilitatea de a-şi exercita direct aceste drepturi. este asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. Prin natura sa de subiect colectiv.cointeresarea maselor în rezultatele muncii lor. participarea largă a diferitor partide şi mişcări politice la soluţionarea chestiunilor de stat şi obşteşti. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept sunt generale şi speciale: Garanţiile generale: 1. organele securităţii statului. Dacă ultimele două conferă persoanei calitatea de subiecte de drept şi. respectarea legilor şi a altor acte normative care reglernentează activitatea personalului încadrat în muncă şi stabileşte obligaţiile lor de serviciu. În timp ce primele cinci condiţii.democratizarea sistemului politic în întregime. tîlhăria. religioasă. dacă din punct de vedere psihologic se manifestă ca o persoană normală. este derivat din verbul latin "respondere". Fapta (conduita) ilicită. mai promptă şi mai eficace.etc. în primul rînd. Viaţa socială nu poate să existe fără răspundere. 1. Aşa cum subliniem. Legătura cauzală între faptă şi rezultat. dar nu suficient al răspunderii. Rezultatele conduitei ilicite vizează consecinţele săvîrşirii ei. elementele necesare care caracterizează producerea acţiunii şi să înlăture elementele accidentale. Disciplina de stat impune. dacă autorul prejudiciului a prevăzut urmările faptei sale ilicite. combaterea faptelor ilicite. Aceasta reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a da seama în faţa organelor jurisdicţionale pentru faptele ei ilicite. sancţiunea juridică constituie obiectul ei.De toate acestea răspund organele:procuraturii. Formele culpei civile (vinovăţia în dreptul civil) sînt denumite: . stimulează atitudinea de respectare a legii. O primă condiţie pentru a fi subiect al răspunderii juridice este ca persoana fizică să aibă capacitate de răspundere. Organul de stat împutemicit să stabilească forma de răspundere trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală. rolul sporit al întregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat. Vinovaţia este o altă condiţie (o condiţie subiectivă) a răspunderii juridice. calomnia) . îndeosebi în cazul faptelor materiale. politice.sînt apărate interesele societăţii. cea dintîi (capacitatea de a răspunde) atribuie subiecţiilor de drepturi calitatea de subiecţi pasivi ai răspunderii juridice. Ordinea legală este rezultatul final al legalităţii. sancţiunea juridică este mai gravă. legea stabileşte în anumite cazuri răspunderea juridică chiar dacă rezultatul vătămător nu sa produs. pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileşte comiterea faptei. 2. neachitarea unei datorii în termenul prevăzut.Garanţii sociale-la întărirea legalităţii participă nu doar organele de stat. Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător. În dreptul penal.Garanţii economice-sistemul economic de piaţă care are ca bază proprietatea publică şi privată. sau prevăzîndu-le. Tot în dreptul penal. Legalitatea rezultă din garanţiile sale. Deci inacţiunea poate fi considerată ilicită numai atunci cînd această persoană avea obligaţia juridică să acţioneze într-un anumit fel şi ea nu a acţionat ca atare. 4. se nasc ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrîngerii de stat. răspunderea penală ori cea disciplinară sînt operante numai în cazul persoanelor fizice. morale. care are ca obiect sahcţiunea juridică. suveranitatea şi independenţa poporului. Dolul direct are înţelesul dorinţei de al păgubi pe altul. furtul) constituie aşa-numitele infracţiuni de rezultat. precum şi prevenirea şi înlăturarea tuturor încălcărilor de drept constituie garanţiile legalităţii. O cerinţă de bază a legalităţii este asigurarea disciplinei de stat. O cerinţă fundamentală a legalităţii destinată deopotrivă organelor de stat. Subiecte ale răspunderii juridice sînt atît persoane fizice. 5. Importanţa rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este acelaşi în toate ramurile de drept. avem de a face cu intenţia directă. (De exemplu. . Acţiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. pe lîngă aprecierea socială (din partea unui colectiv a opiniei publice). Spre deosebire de sancţiunile morale. iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă. abaterea disciplinară. să execute rapid şi exact ordinile şi dispoziţiile superiorilor săi. iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale. juridică. Rezultatul conduitei ilicite. pentru ca pe această bază să se stabilească cum să fie aplicat acest act excluzînd formalismul în aplicarea dreptului. la raportul juridic. Astfel. atît pentru ceilalţi cît şi pentru societate în general. fie că sînt generale (cum ar fi natura democratică a societăţii) sau speciale (de exemplu. Ca formă specifică a capacităţii juridice capacitatea de a răspunde se deosebeşte de capacitatea de folosinţă şi de aceea de exerciţiu. cele de natură economică) sau subiective (vizînd calitatea conştiinţei juridice a individului). de aici decurge şi necesitatea întăririi şi asigurării tot mai eficiente a legalităţii. să păstreze secretul de serviciu etc. Rezultatul. În dreptul civil. admimstrative. Pe lîngă această cerinţă. Răspunderea derivă din sancţiunea pe care legislatorul o prevede în conţinutul normei. răspunderea şi sancţiunea sînt două faţete ale aceluiaşi fenomen social. Răspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun. Sau răspunderea juridică a fost definită ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care. care asigură ordinea de drept promovînd legalitatea. legea obligă conducătorul auto eare accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate de spital. în funcţie de gradul de vinovăţie al autorului faptei ilicite. este voinţa conştientă. este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii sale (acţiunea sau inacţiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). nerespectarea normelor sociale provoacă consecinţe negative. controlul de stat) etc. Legalitatea şi disciplina de stat.Garanţii ideologice-cetăţenii statului sunt patrioţi şi respectă legile statului.neglijenţa. infracţiunea. 5. Gradul de pericol social delimitează formele răspunderii juridice: penale. prejudiciul. . . avînd şi un caracter obligatoriu. (De exemplu.etc. politice. deşi trebuia să le prevadă (este vorba de neglijenţă).Garanţii politice-Suveranitatea şi independenţa poporului. dar şi masele largi de oameni. adică atingerea valorilor apărate de stat. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere morală. iar cele lipsite de astfel de urmări (insulta. Sancţionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi acţionat liber în încălcarea ordinii de drept. Conceptul şi definiţia răspunderii juridice. contravenţia. deşi cunoaşte exigentele legii şi valorile apărate de ea. 50. 4. deşi caracterul ilicit al unei conduite este strîns legat de rezultatul ei vătămător. deşi răspunderea juridică şi sancţiunea pot fi considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social. La rîndul ei. condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întîrzie efectul. Conduita ilicită prezintă în forme şi intensitate diferită un pericol social. ca un sistem coerent. principiul oportunităţii presupune stricta respectare a legalităţii. 3. realizată de organe de stat cu atribuţii bine determinate. Nu poate fi disciplinat un funcţionar care nu îndeplineşte prevederile legale.). atingerea onoarei şi demnităţii unei persoane). fapte care au fost săvîrşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu serviciul. Această cerinţă a legalităţii. Conduita umană se manifestă prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei.Acţiunea. Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea. în dreptul civil răspunderea juridică survine numai atunci cînd s-a produs rezultatul ilicit. Fapta ilicită constă într-o comportare nepermisă. disciplina de stat presupune ca personalul să execute exact atribuţiile sale de serviciu. Sancţiuneă nu vizeaza decît un aspect al răspunderii reacţia societătii. Formele vinovăţiei sînt intenţia şi culpa. Acest verb înseamnă a răspunde dar în acelaşi timp şi a plăti o îndatorire. prezintă o deosebită importanţă ca element dovedit pentru faptul ilicit. o constatare oficială. civile etc. 4.Principiul oportunităţii (cerinţa) impune studierea atentă a particularităţilor şi împrejurărilor în care urmează să se aplice actul normativ. problemele căsătoriei şi familiei. Omul trăieşte în societate.).

îndreptat împotriva sa. De respectarea acestui principiu depinde şi efectul educativ al răspunderii juridice. din intenţie. reduceri de salarii. Fapte ilicite civile. ce conţin anumite reguli de implimentare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. Chiar şi atunci. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de amenunţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere. toxică. scop. Există şi răspundere materială a unităţii faţă de salariat. în repararea prejudiţiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite. care se numesc infracţiuni. Dacă aplicarea sancţiunilor. . Principiul răspunderii personale implică şi regula că autoul faptei ilicite nu poate fi sancţionat decît o singura dată pentru aceeaşi faptă (non bis in idem). d) Răspunderea disciplinară. deoarece. sau sănătatea sa. f) Răspunderea familială. destituirea din funcţie. 52 Caracteristicile răspunderii juridice principiilor Răspunderea juridică. 2. Penală. Reţinerea infractorului. Formele răspunderii juridice. nu poate să-şi dea seama de consecinţele faptelor pe care le săvîrşeşte.Răsp. Cumulul difentor forme de raspundere juridică faţă de aceeaşi persoană şi cu privire la aceeaşi faptă nu încalcă această regulă. ca fază a aplicării dreptului. I. . D. A. dacă o persoană a fost acuzată pe nedrept. integritatea corporală. atunci nu se mai obţin efectele dorite nici în raport cu persoana ce a încălcat legea. transfer disciplinar. 53. antrenează răspunderea materială. C. încălcarea îndatoririlor profesionale de către acele persoane cărora le revin anumite atribuţii şi obligaţii în cadrul producţiei. ştie sau trebuie să ştie care sunt consecinţele negative nu are importanţă. a altei persoane ori un interes public de la un pericol emitent care nu poate fi înlăturat altfel. Conform acestui principiu se presupune că ceva fără să fi fost dovedit există cu adevărat. pentru trecerea timpului să nu mai existe posibilitatea tragerii la răspundere. a deputaţilor. Constituţională. 54. răspunderea reiese şi din fapta altuia ori din acea produsă în comun cu altul. născut ca urmare a săvîrşirii acţiunii. . de interes major atît pentru individ. După acest principiu nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta sa. Neglijenţa înseamnă neprevederea rezultatului păgubitor. societăţi sau instituţii de către propriul personal sau membrii acestora. şi din cauza unor boli psihice cronice. Principial raspunderii pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Răspunderea reparatorie vizează anularea consecinţelor prejudenciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea făptuitorului la acţiunea de a da sau a face în beneficiul păgubitorului. săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. . Asemenea fapte se cheamă abateri şi se sancţionează cu: mustrare. Fapte ilicite civile care constau în neîndeplinirea unor obligaţii ce derivă din contract. nu conduce cu acţiunile ori inacţiunile sale. al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a atrage la răspundere pe infractor. o singură încălcare a normei de drept nu trebuie să determine decît o singură sancţiune juridică. este necesar ca autorul sau o altă persoană să fie ameninţată cu un pericol grav care nu poate fi înlăturat. nici cu societatea. Procedura contravenţională:noţiune. vîrsta fragedă. material şi real. Constrîngerea fizică sau psihică-Nu orice constrînjere exclude responsabilitatea persoanei. Cînd e vorba de o constrîngere psihică. ci doar constrîngerea căreia nu i-a putut rezista. un fundament.Răsp. reprezintă răspunderea disciplinară. iar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile şi inacţiunile sale de a le dirija. în limitele cîştigului mediu lunar sau ale salariatului de funcţie pentru trei luni. 12. Acestea sunt: 1. . neîntemeiată de preîntîmpinare a rezultatului păgubitor. . . acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe sancţiuni care prin natura lor sînt identice. apare în urma încălcării normelor dreptului administrativ. Civilă. în momentul săvîrşirii ei. Pagubele provocate unei organizaţii.Răsp. cînd în funcţie de situaţie. încălcarea de către unitate a dreptului salariatului la ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii personale. Eroare de fapt. În cazul contravenţiilor. sau principiul proporţionalizării sancţiunii în raport cu gravitatea faptei. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social. F..decăderea din drepturile părinteşti. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi a se supune sancţiunii. Esenţa acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor răspunderii juridice. Acest principiu necesită o corectă alegere a normei juridice sub a cărei incidenţă intră fapta ilicită. În esenţă. În principiu.cînd fapta are loc datorită unor împrejurări străine şi neaşteptate. clasificare făcută de Nicolae Popa: .Răsp. amenda penală. Legitima apărare-în stare de legitimă apărare se află persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. De asemenea. Riscul întemeiat-Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. Iresponsabilitatea-starea psihică a unei persoane care nu înţelege. Riscul întemeiat. Nu este în stare de extremă necesiatate persoana care în momentul săvîrşirii faptei îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Principiul legalităţii răspunderii juridice. răspunderea este stabilită de organele administraţiei de stat sau de judecată. decît dacă este vinovat şi numai în limitele vinovăţiei sale. comune pentru toate formele de răspundere juridică. dispare şi efectul educativ al răspunderii juridice. Se consideră că aplică legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea. e)Răspunderea constituţionalărăspunderea Guvernului în faţa Parlamentului. În afară de principiile generale ale răspunderii juridice. Patrimoniaşlă a membrilor cooperatori. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fără stabilirea răspunderii juridice care îi revine. Starea de extremă necesitate. . Riscul nu este întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul provocării unui dezastru ecologic sau social. . Principiul justiţiei sancţiunii înseamnă totdeauna individualizarea corectă şi aplicarea adecvată a sancţiunilor prescrise de norma de drept. Un moment important este ca persoana să nu întreacă limitele legitimei apărări. care pot fi împărţite în două categorii: 1. salariatul a cauzat prejudiciu angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. 8. 4. . Scopul tragerii la răspundere civilă constă. Constrîngerea fizică sau psihică. instituţii. Persoana poate fi trasă la răspundere numai în cazul că i-a fost dovedită vinovăţia. Aceste fapte ilicite constituie temeiul răspunderii contractuale.Răsp. organizaţii. imediat. Răspunderea reparatorie este şi materială. b) Răspunderea penala survine în urma încălcării dreptului penal. Starea de extremă necesitate-este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa. nişte idei călăuzitoare. De aici distingem în dreptul civil răspunderea cu caracter reparator (sancţiuni reparatorii). Fapta săvîrşită cu vinovăţie. Principiul răspunderii personale care cere ca răspunderea juridică să fie strict legată de persoana care a produs fapta ilicită. amendă. -răspunderea disciplinară. 5. Se aplică asemenea răspundere pentru: prejudiciul cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică. etc. ca şi principiile generale ale dreptului joacă un rol călăuzitor pentru instituţia de răspundere juridică. reţinerea eliberării carnetului de muncă. cît şi pentru societate. Materială.Principiul .autorul nu cunoaşte anumite împrejurări de care depinde caracterul ilicit al faptei. Nu va fi trasă la răspundere nici persoana care la momentul săvîrşirii faptei ilicite se afla în stare de responsabilitate. Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infracţiune îl constituie pericolul social pe care îl prezintă. Alţi autori consideră că răspunderea juridică se clasifică în: . al altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav dreptul celui atacat sau interesul public. există şi principii care sînt proprii unei anumite forme de răspundere. Reţinerea infractorului-Nu constituie o faptă ilicită acţiunea persoanei.Răspunderea limitată-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material cauzat de el.Răspunderea deplină-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material în volum integral. Aplicarea acestui principiu implică tragerea la răspundere la timpul potrivit. nici o persoană nu poate răspunde pentru fapta ilicită a altuia. g) Răspunderea materială-este un model de răspundere reglementat de normele dreptului muncii pentru comiterea unui prejudiciu material cauzat prin comportarea ilicită de către o parte a raportului juridic de muncă celeilalte părţi în procesul de muncă la întreprinderi. Criteriile de clasificare a formelor răspunderii juridice în doctrina contemporană Compararea şi delimitarea formelor răspunderii juridice prezintă importanţă teoretică. De aceea există mai multe feluri (forme) de răspundere juridică. a) Răspunderea civilă survine în urma încălcărilor normelor dreptului civil. confiscări etc. Desconsiderarea conduitei prescrise şi alegerea conduitei care nu ţine cont de interesul şi valorile ocrotite de lege atrag răspunderea juridică. H.Răsp. raport ce se stabileşte între stat şi infractor. -răspunderea administrativă. din neglijenţă sau imprudenţă.răspunderea civilă. dar mai ales practică. Tărăgănarea răspunderii poate provoca o neîncredere în capacitatea statului de a lua măsurile respective faţă de răufăcători. narcotică. alienaţie mintală. . dispune de un şir de principii. Comercială. valabile pentru toate aceste forme. Formele de sancţionare în cazul săvîrşirii infracţiunii pot fi privarea de libertate.răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituţională a Parlamentului). Principiul celebrităţii tragerii la răspundere juridica. Răspunderea penală este definită ca un raport juridic de constrîngere. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privaţiune de libertate). nu o încalcă nici aplicarea sancţiunilor cumulative în cadrul aceleeaşi forme de răspundere juridică (de exemplu: închisoarea şi amenda. ea se circumscrie numai pentru ceea ce a săvîrşit autorul.care se aplică pentru concedierea neligitimă din muncă. retrogradări. Legitima apărare. o daună unei persoane). suspendări din funcţie. Administrativă. de regulă.Imprudenţa înseamnă prevederea rezultatului păgubitor al faptei ilicite cît şi speranţa uşuratică. Eroare de fapt. în afară de formele concrete pe care le cunoaşte. denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc. Recuperarea prejudiciului depinde de modalitatea de răspundere materială. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii.Răsp. care nu sînt legate de obligaţii contractuale. care cuprind o sferă vastă de fapte ilicite civile.Răsp. E. Discilpinară. . Principiul justiţiei sancţiunii. Iresponsabilitatea. confiscare etc. în forma legalităţii incriminării şi sancţionării "Nullum crimen sine lege" şi "Nulla poena sine lege”este valabil pentru toate formele răspunderii juridice. 2. realizată prin forţa de constrîngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine. Forţa majoră. Familială.Răsp. tot aici. Principiile răspunderii juridice. dar cu un pericol social mai redus în raport cu infracţiunea se numeşte contravenţie. pagube produse din vina şi în cadrul activităţii profesionale.o singură violare a normei. care pot aplica sancţiuni administrative: avertisment. sarcini Procedura contravenţională cuprinde totaliatea normelor juridice procesuale. militare etc. Aceste principii vor fi elucidate în cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului. a unei tulburări psihice temporare sau patologice. B. care poate fi limitată şi totală. Principiul operativităţii răspunderii juridice-aplicarea sancţiunii reprezintă reacţia societăţii prin forţa de constrîngere a statului faţă de faptele ilicite. G. 6. aplicată în vederea restabilirii ordinii de drept. Problema dacă persoana respectivă este vinovată cu sau fără intenţie. pentru a se evita situaţia că. interzicerea unor drepturi. avertisment. 3. Realizarea funcţiei fireşti de protecţie administrative-juridică a valorilor sociale prin intermediul normei materiale de drept . Cauzele care exclud şi cauzele care înlătură răspunderea juridică Există anumite împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică. o singura răspundere. în condiţiile în care există posibilitatea şi obligaţia prevederii. ci prin săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daună). stabilirea naturii juridice a răspunderii în fiecare caz concret priveşte calificarea juridică a situaţiei de fapt. 7. amenda sau închisoarea şi confiscarea averii. de a-i aplica sancţiunea prevazută de legea penală şi de al constrînge să o execute. Orice răspundere juridică are un temei. Forţa majoră. c)Răspunderea administrativă. fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. Cu toate că acest principiu este formulat în materia dreptului penal. răspunderea Preşedintelui Republicii Moldova. indiferent de particularităţile fiecăreia dintre ele. săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept.răspunderea penală. Principiul prezumţiei de nevinovăţie în stabilirea răspanderii juridice. reprezintă sancţiuni cumulative care se aplică în cadrul răspunderii juridice penale). a activităţii didactice.

inclusiv funcţionarul public. producătoare de efecte juridice ce emană de la o autoritate administrativă. născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Obiectul juridic generic-valoarea socială protejată de mai multe norme contravenţionale.nemijlocit. şi de asemenea ca o activitate de aplicare a măsurilor de constrîngere administrativă. 11 Fapta contravenţională şi componenţa juridică a contravenţiei Contravenţia este o faptă contravenţională ilicită.complex.procesul administrativ este o activitate reglementată de normele administrati-procesuale ai unor subiecţi ai raporturilor administrativprocesuale special împuterniciţi pentru a soluţiona unele litigii concrete din domeniul administrării de stat”. persoana cu statut de militar. care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere este prevăzută de lege pedeapsa contravenţională. Subiectul active este: genera l. B) Ilicitul-contravenţiile au un character dăunător şi sînt interzise de actele juridice. cererilor. În anii 60 în fosta URSS. militarul. respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale ţinînd cont de faptul că nu poate fi executată decizia cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale.procesul administrative este o procedură de aplicare a normelor de drept administrativ. Subiectul pasiv este victima acesteia sau persoana vătămată. privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale. Scopul procedurii contravenţionaleelaborarea unui mechanism bine chibzuit.Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă norma prohibitivă ce interzice o anumită activitate. pentru că numai un astfel de de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane.trebuie să aibă 16 ani împliniţi. responsabil. Asigurarea executării hotărîrii adoptatepentru a realize această sarcină trebuie :anunţarea la timp a deciziei. de soluţionare a abaterilor disciplinare.o activitate de soluţionare a litigiilor apărute între părţile raporturilor administrative-juridice. 5) prevenirea contravenţiilor. IV Latura subiectivă. care la nevoie. prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al contravenţiei. Obiectul juridic general-totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional. şi în caz de necessitate. Dreptul subiectiv este . Ministerul Administraţiei Publice Locale. inclusive a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor despre aplicarea pedepsei contravenţionale.Generic. în vederea valorificării unui interes personal direct. prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane sau al unui terţ emise de:autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora.vinovăţia făptuitorului. trebuie să întrunească şi. care sînt vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. cererilor. a conflictelor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate a administraşiei publice. 2) normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariţie a raporturilor juridice generate de fapta contravenţională comisă. În sens material contenciosul administrativ. a organelor special împuternicite de a soluţiona cazurile cu privire la contravenţiile administrative. de limitare a puterii arbitrare a acestora. întăririi legalităţii.. putem deosebi următoarele particularităţi: 1) procedura contravenţională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conţin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. de a aplica sancţiuni administrative”. instituţia contenciosului administrative relevă caracterul prctic de organizare a rezolvării litigiilor juridice dintre administraţia de stat şi administraţi.General. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. funcţionarii din aceste structuri. executarea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale. D) Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional. săvîrşită cu vinovăţie. motivimpulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi pe cale de consecinţă punerea în aplicare a deciziei.lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea unei fapte cu pericol social şi se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin starea de pericol. prevăzute de lege. C) Procesul administrativ nu este o ramură autonomă în sistemul de drept. B) Guvernul.să aibă statut de military. constitutive: I Obiectul contravenţiei-valorile. asupra Controlul judecătoresc legalităţii actelor . . Ca instituţie juridică contenciosul administrative este un ansamblu de norme de drept administrative. III Subiecţii sesizării în contenciosul administrativ sînt: A) Persoana . care se consideră vătămată într-un drept al său. direcţia teritorială control administrativ a Ministerului administraţiei Publice Locale. A) Elementul materialfapta ca pericol social ce se manifestă prin acţiune sau inacţiune. C) Raportul de cauzalitate-legătura de cauză şi effect între faptă şi rezultatul social periculos al acesteia. dacă ea n-a fost pusă în executare timp de 3 luni din ziua pronunţării. Subiect pasiv-persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenţie. deosebind astfel tipuri de procedure ca:procedura de soluţionare a propunerilor. examinarea şi emiterea deciziilor privind cazul contravenţional în limitele dreptului administrative. împrejurările în care se comit unele contravenţii. constatarea şi examinarea faptei contravenţionale. punînd un accent deosebit pe procedura administrativă. 3) asigurarea executării hotărîrii adoptate. Trăsăturile contravenţiei: A) Caracter antisocialcontravenţia se săvîrşeşte prin acţiune şi inacţiune. 4) atît conţinutul acestei activităţi cît şi organelle abilitate de a examina cazul şi de a emite decizia asupra cazului.. Obiect juridic nemijlocit-valoarea socială ocrotită de o normă contravenţională şi relaţiile generale generate de aceasta. Popova. pentru că numai acestea produc efecte juridice. Contravenţia are 4 elemente 9.Inacţiunea este o comportare pasivă prin care nu se îndeplineşte o obligaţiune impusă de legea contravenţională.contravenţional ar fi practice irealizabilă fără instituirea unui mechanism procesul. plîngerilor. Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu pot face obiect al unei asemenea acţiuni într-ucît prin ele însele. susţinea că . libertate de voinţă şi acţiune. iar celelalte sînt secundare. priveşte litigiile juridice.este alt subiect al răspunderii contravenţionale sau nu. de o autoritate publică. B) Elaborarea unui cod administrativeprocesual. Există subiect activ-este persoană fizică care săvîrşeşte o faptă contravenţională prevăzută de legea contravenţională. constatarea cauzelor şi condiţiilor în care s-a comis contravenţia. acesta e folosit de legiuitor ca criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială. C) Culpabilitatea. Majoritatea savanţilor consideră că: A) Procesul administrative este o totalitate de procedure separate: procedura de soluţionare a propunerilor. D) Locul. Deci numai actele administrative pot fi obiect al acţiunii de contencios administrativ. Obiectul contravenţiei se divizează în: A) Obiect juridic: . adică o manifestare de voinţă. generat fie de un act administrative. procesul administrative este activitatea unor organe statale şi obşteşti. în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. Deci. . În sensul de sistem de instanţe specializate contenciosul administrative presupune acel mechanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-un drept al său legitim.” V.atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele acesteia. procedura cu privire la contravenţii administrative.să aibă o anumită calitate(să fie persoană cu funcţie de răspundere).Părţile componente ale laturii obiective sînt: administrative: noţiune de contencios administrativ. Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ. emiterea deciziei asupra cazului. nu produc efecte juridice. prin refuzul de a rezolva sau nerezolvarea în termenii prescrişi de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv. de aplicare a stimulărilor. Obiectul material al contravenţieientitatea fizică împotriva căruia este orientat elemental material al contravenţiei. de un pericol social mai redus decît Infracţiunea. obiectul sesizării. o modalitate de activitate a organelor executive şi de dispoziţie a organelor judecătoreşti”. În doctrina juridică există conţinut juridic-condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea şi conţinut consitutiv-totalitatea de condiţii necesare exiostenţei contravenţiei şi care le realizează făptuitorul. resocializarea contravenientului şi demascarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor. prin care se stabileşte o nouă formă de răspundere administrativărăspundere suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei personae într-un drept al său recunoscut de lege. I Noţiune de contensios administrative: Instituţia contenciosului administrative reprezintă forma democratică de reparare încălcărilor legii de către organelle şi autorităţile administrative. subdiviziunile autorităţilor publice. bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. Noi susţinem că procedura de executare a deciziilor cu privire la sancţionarea contravenţională este cuprinsă de procedura cu privire la contravenţiile administrative. specialpe lîngă condiţiile obligatorii pe care trebuie să le aibă ca la subiectul active general. etc. deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. 5) procedura contravenţională are ca scop şi reeducarea contravenientului. fie de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. reglementată de normele procesuale administrative-juridice. de către o autoritate publică. procesul administrative ear definit ca . care ar cuprinde toate tipurile de procedure administrative este imposibil. scopulobiectul urmărit de contravenient. B) Rezultatul social periculos. special împuternicite pentru a efectua cercetarea administrativă. revizuirea cazului. legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală.educarea cetăţenilor în spiritual respectării legilor. prin acte de executare. Sarcinile procedurii contravenţionale: 1) clarificarea la timp. Bahrah consideră că .să dispună de statut de persoană sancţionată.etc. reglementată de legislaţia în vigoare privind prevenirea şi curmarea de contravenţii. III Subiecţii contravenţiei. modalitatea sesizării.puterea garantată de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic.examinarea cazului contravenţional. legislatorul a prevăzut un mechanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de constrîngere statală. Astfel. print-un act administrativ illegal. relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională. poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrîngere a statului. timpul. soluţionarea completă şi obiectivă a actului contravenţional. Vătămarea unui drept subiectiv este posibilă doar în cazul în care intervine un act administrativ individual. Se apelează la contenciosul administrativ atunci cînd este vătămat un drept prin actul administrativ.. Anume acest mechanism constituie conţinutul de bază al procedurii contravenţionale. Pornind de la noţiunile date mai sus. procedura contravenţională este o totalitate de norme juridic procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional prin care sînt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii. Elementele laturii subiective sînt:vinovăţia. de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor. de aplicare a stimulărilor. relaţii sociale. activitatea executivă a organelor abilitate. de soluţionare a abaterilor disciplinare şi procedura cu privire la contravenţiile administrative.curmarea. plîngerilor. în condiţiile aplicării regimului juridic administrative. . atacarea deciziei. Cotiurghin. recunoscut de lege. Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei. dintre care unul este principal.sînt persoanele trase la răspundere contravenţională. de aceea în unele ţări sa purces la elaborarea mai multor coduri. II Obiectul sesizării: Obiectul sesizării-actele administrative cu caracter normativ şi individual. susţine că . Alţii considerau că . Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor înseamnă că trebuie stabilită norma materială a dreptului contravenţional care a fost încălcată sau nu.. În sens formal. 3) procedura contravenţională presupune o activitate a organelor abilitate privind:prevenirea. subiecţii sesizării.constatar ea faptei contravenţionale. de determinare sau de complicitate. Ea constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a consecinţelor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori. II Latura obiectivăconţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului. B) Obiect material. să fie posesor de permis de conducere auto sau armă individuală. Obiectul juridic complex-cuprinde 2 sau mai multe obiecte juridice nemijlocite reunite. Componenţa juridică a contravenţiei: Conţinutul contravenţiei-este prevăzut de norma incriminatoare şi poate fi definit ca o totalitate de condiţii prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional. în dependenţă de tipul concret de procedură.etc. să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului o anumită comportare..procedura cu privire la contravenţiile administrative este activitatea. în temeiul căreia acesta este în măsură. aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective. 2) soluţionarea cazului contravenţional conform legii. Actul atacat trebuie să fie un act administrativ. iar caracteristicile procesului administrative-ca un process de aplicare a normelor juridico-administrative şi ca un process de activitate a organelor executive şi de dispoziţie. preşedintele raionuli şi primarul.. alte părţi ale procedurii contravenţionale sînt strict stabilite de legislaţia contravenţională. un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ. 4) stabilirae cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea contravenţiilor.

iar în lipsa unui astfel de termen-în cel mult 30 zile de la data devenirii irevocabile. epidemiilor.sursa principală de inspiraţie a dreptului. judecă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termen legal a cererilor şi verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale. asigurarea ordinii de drept. trebuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale. prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.în care arată că acesta înseamnă:atrăi în mod cinstit. autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ. de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv.Definirea fenomenului dreptului din acest punct de vedere e o mare dificultate deoarece realitatea social-istorică ne oferă un sistem de drept general.din punct de vedere al conţinutului.Dreptul aparţine nu numai ştiinţelor juridice.direct. după ce s-a încercat restabilirea legalităţii pe cale administrativă a reclamaţiei.respectarea obligatorie a cărora ela nevoie e asigurată de forţa coercitivă a statului. 5) Controlul judecătoresc are un caracter complementar.situaţie pe care nu o întîlnim în M. în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc. sau orice alt înscris. autonome constituite de autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe. capacitate de exerciţiu şi capacitate procesuală.a căror respectare e asigurată.TGD sudiind fenomenul dreptului. municipiului. 5) Actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi de acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede altă procedură judiciară. care prestează servicii publice. Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate sau emise de Parlament. o adeverinţă sau orice alt înscris în executarea hotărîrii irevocabile se va face în termenul prevăzut de dispozitivul ei. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea. ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege. soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional. Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor edministrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului.cuvîntul e întîlnit în alte limbi cu aceeaşi semnificaţie:droit-la francezi.a nu face rău nimănui şi a atribui fiecăruia ce e a lui.Începutul sec. atacă actele administrative. 3) Actele administrative referitoare la securitatea naşională a RM. 6) Actele de comandament cu caracter militar.În ceea ce priveşte noţiunea dreptului. etc. sau s-o anuleze.Britanie. ori să elibereze un certificat.la nevoie prin forţa de constrîngere astatului.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.Deci în definirea dreptuluidupă izvoare trebuie să se ţină seama de toateizvoarele şi nu numai de lege.3defineşte dreptul după forma pe care o îmbracă normele juridice.cum îl influenţează societatea şi cum ea contribuie la menţinerea şi perfecţionarea lui. 7) Actele de gestiune încheiate de autoritatea publică în calitate de persoană juridică. apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii.definiţiile normativiste se aseamănă cu definiţiile dreptului după criteriul formal. incendiilor.Toma d Aquino înţelegea dreptul ca pe o reprezentare „a proproţiei între 2 lucruri”.romanii au dat o definiţie dreptului.În limba latină cuvîntul care corespunde substantivului „drept” era „ius”-drept. la cerere şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termen a cererii. etc.etc. verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului superior al Magistraturii. care se consideră vătămată într-un dret recunoscut de lege.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. Cererea poate fi depusă la instanţa de contencios administrativ. sau să revoce actul administrativ emis cu acordul său. Caracteristicile contenciosului administrativ sunt: 1) El constă în verificarea legalităţii dar nu şi a oportunităţii actelor administrative. B) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru rezolvarea acesteia.Cuvîntul „drept” derivă de la latinescul „directum-directus”.trăsăturile caracteristice ale dreptului.În statele Europei prioritate în constituirea dreptului o au legile.Particularităţile generale. C) Curtea Supremă de Justiţie. Cererea de chemare în judecată precum şi refuzul în primirea acesteia se soluţionează de către judecător în termen de 3 zile de la data depunerii.Profesorul Goricar spune că”scopul fundamental al ştiinţelor juridice constă în a cerceta cum trăieşte dreptul în mediul social. Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de lege.Directus de la dirigo. Guvern.elaborarea. 6) Instanţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ. Preşedintelui RM. persoanele fizice trebuie să aibă capacitate de folosinţă.El spune că „libertatea e de aface tot ceea ce legile permit. Kant definea dreptul ca pe un concept general ce include condiţiile în care facultatea de a se dezvolta a fiecăruia 2) Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are ca obiect exclusiv actele de putere producătoare de efecte juridice provenind de la o autoritate administrativă-actul care poate fi atact prin acţiune în anulare trebuie să fie un act administrativ.Problemele definiţiei dreptului. Dacă reclamantul nu este mulţumit de hotărîrea instanţei de contencios administrativ. Preşedintele RM.Gradul lui de influienţă in formarea dreptului nu e acelaşi în toate zonile de pe glob. Particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea. timp de 30 zile de la data cînd reclamantul a primit de la organul emitent al actului administrativ contestat sau de la organul ierarhic superior refuzul în satisfacerea cererii.definind dreptul pe baza ideii de just. sau să oblica organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana vătămată.Codul civil a lui Napolion era considerat perfect şi complet.Obiceiul a constituit şi constituie şi astăzi um izvor de drept.Definirea dreptului din punct de vedere formal. Instanţa de judecată judecă cererea în contencios administrativ cu participarea reclamantului şi pîrîtului. 4) Actele administrative referitoare la aplicarea legii privind regimul stării excepţionale şi măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice pentru combaterea calamităţilor naturale. sînt instanţe de drept comun în materie de contencios administrativ. Preşedintele RM. sau anulareaîn tot sau în parte a acestuia.Reprezentînd nişte reguli de comportament.care investighează un anumit domeniu al realităţii. B) curţile de apel. Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitate de a sta în justiţie. Cererea prealabilă se soluţionează timp de 30 zile de la data înregisrării acesteia de către organul emitent sau de organul ierarhic superior.ştiinţa dreptului îşi are particularităţile sale.constituia însuşi dreptul. dacă legea nu prevede altfel.studii şi definiţii asupra conceptului de drept care se întemeiază pe baza termenilor de libertate şi egalitate.Mult mai programatică e definiţia libertăţii axată de montesquieu pe ideea de drept. pentru administrarea domeniului său privat.originea.se realizează în .care înseamnă drept-orizontal sau vertical..ci şi altor ramuri a ştiinţelor sociale:eticii. 3 ştiinţa dreptului-are ca obiect cercetarea normelor şi raporturilor juridice.care era izvorul suprem. 4) Controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile.iar dacă un cetaţian ar putea să facă ceea ce ele interzic. printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat.Definiţia lui Kant are în vedere aspectul egalităţii a dreptului. atunci legea prevede că poate să se adreseze la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. Pentru a avea calitate de reclamant în instanţa de contencios administrativ.se punea accentul pe lege. la instanţa de la domiciliul reclamantului.Dreptul fiind o ştiinţă. să oblige pîrîtul să emită un alt act administrativ. Competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: A) judecătoriile.atunci nu ar mai avea libertate. Modalitatea sesizării: Procedura contenciosului administrativ trebuie privită sub forma a 2 faze: A) procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentă.aplicarea şi cercetarea dreptului. care la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său. ea va solicita autoritatea emitentă ca timp de 30 zile de la data comunicării actului.în baza unei legi universale a libertăţii.Noţiuni terminologice şi trăsăturile fundamentale ale dreptului.4dreptul după caracterul normativist.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii.influenţate de religia creştină.controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit de cît se armonizează cu facultatea de a se dezvolta a aproapelui.drept. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate.Oserie de autori clasifică definiţiile dreptului după 4 criterii:1 defineşte dreptuldupă ideea de drept sau just.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr.Im.pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”. etc.specifice-adevăr.de-a dreptul..O asemenea definiţie trebuie să cuprindă:esenţa. comuneisau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţii locale.libertate şi dreptate. 8.cercetarea izvoarelor dreptului. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane. să respingă cererea ca neîntemeiată sau depusă peste termen.Dreptul în sens etimologic al termenului. acest termen începe să curgă de la: A) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege.funcţii.ca oricare alte ştiinţe particulare. iar sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.mai mult sau mai puţin organizată. Dacă reclamantul nu are domiciliu în Republica Moldova. B) procedura în faţa instanţei de contencios administrativ.inclusiv cele juridice.2 defineşte dreptul după izvoare.Problematica dreptului poate fi abordată sub mai multe aspecte. să elibereze un certificat.el îşi pune amprenta asupra realităţilor sociale.Definirea dreptului pe baza ideii de drept. o adeverinţă. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentăreclamantul înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ pentru a cere instanţei anularea actului administrativ. 2. 2) Actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a RM. Guvernului.a ridicat şi ridică în continuare problema celui mai important element al său-al libertăţii. de o autoritate publică. Soluţionînd acţiunea instanţa de judecată poate: să satisfacă cererea şi să anuleze în tot sau în parte actul administrativ.în acest caz se urmăreşte exprimarea stării de legalitate specifică periadei postrevoluţionare franceze. Actele administrative exceptate de la controlul administrativ: 1) Actele politice ale Parlamentului.Deşi toate izvoarele formale fixau un cdru al libertăţii.îl asociază cu principiile libertăţii şi egalităţii.Formal inseamnă nu numai forma de exprimare a dreptului. iar în materie de despăgubire sarcina probaţiunii este pusă pe seama ambelor părţi. să înlăture încălcările pe care le-a comis.e ansamblul regulilor obligatorii de conduită dintr-o societate.Dreptul e un fenomen dinamic. pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă. de regulă. Judecătoriile judecă litigiile care ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului.dar şi al libertăţii.Toate şcolile şi curentele gîndirii juridice. sub forma recursului graţios sau ierarhic. unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale. Scopul contenciosului administrativ este de a contracara abuzurile şi excesele de putere ale autorităţilor publice.C) Procurorul. să o admită.definiţia marxistă a dreptului îl reprezintă ca fiind voinţa clasei sau a claselor dominante ridicată la rang de lege.universal valabil tuturor comunităţilor umane în evoluţiile lor istorice. E) Instanţele de drept comun şi cele specializate.Mulţi autori defineau dreptul ca o „totolitate de legi”.dreptate.rightenglezi. ordonarea activităţii autorităţilor publice. Obiectiv o recunoaşte unui individ şi de care acesta se poate prevala în raporturile sale cu alţi oameni sub protecţia puterii publice. el o poate ataca cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărîrii integrale. care atacă actele emise de autorităţile publice.stabilind drepturi şi obligaţii juridice.ci şi trăsăturile şi elementele acestuiantr-o definiţie se arată că dreptul după criteriul normativist.se întăresc în sistemul normelor juridice. epizootiilor.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. În ceea ce priveşte definirea dreptului în conformitate cu izvoarele sale. D) Avocatul parlamentar.are sarcina majoră să prezinte definiţia dreptului. revocarea. C) data comunicării actului în cazul cînd nu este prevăzută procedura prealabilă. Deci se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană.În doctrina juridică.reguli care reglementează raporturile sociale. poate hotărî. împuternicite să efectueze controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative. actele administrative cu caracter individual emise de Parlament. 3) Controlul judecăroresc al legalităţii actelor administrative este un control de plină jurisdicţie.. dacă organul emitent are un organ ierarhic superior.Potrivit primului criteriu. XX e depozitarul celor mai multe analize. Dacă în urma admiterii acţiunii.În Evul mediu apar noi concepţii despre drept.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1 Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduită care într-o societate organizată guvernează raporturile dintre oameni şi sînt impuse în caz de necesitate cu ajutorul forţei de constrîngere.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale. de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în autoritatea administrativ-teritorială respectivă.înseamnă ceea ce e conform cu regula.Definirea normativistă a dreptului.

Principiul aflării caracterizează prin:1 Emitînd în limitele copetenţei administrării sale de actul apărute juridic.Legiuitorul cu dreptul de a aplica baza legii şi propriei convingeri bazate pe probile colectate şi în condiţiile care exclud orice presiune asupra legii.A se deosebesc de actele juridice prin faptul că ultemele sînt mereu acte jurisdicţionale.3.hotărăsc adevărului obiectiv. egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.P.E una din formele de relizare a prezumţiei nevinovăţiei.Principiile dreptului sînt acele norme sociale cărora li se supune un sistem juridic.ultimile răspîndit alA.26 din Constituţie RM se arată că dreptul la apărare al fiecărui cetăţean e garantat de Constituţie.determinat.a organelor de constatare a cazului contravenţional.deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare pentru apărare.Principiile Termenul de bază vine de a la bază în realizarea uneia din sarcinile procedurii contravenţionale-clarificarea la timp.2 aplicarea măsurilor de constrîngere statală trebuie să se facă cu prevenirea persoanei faţă de care ea va fi aplicată.după titlu.A).Art.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.proporţionalităţii presupune că felul şi asprimea pedepsei aplicate să reiasă din gradul pericolului social al faptei contravenţionale comise.A ca acte juridice se juridică superioară.ele fiind strict determinate.Ele sînt acte de aplicare a dreptului în sensul direct al cuvîntului. spre deosebire de legile naturii.de revizuire a cazului şi de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contravenţionale. de specialitate cea mai răspîndită e clasificarea A.A.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.Aceste reguli sînt:1măsurile de constrîngere pot fi aplicate numai de organele abilitate în limitele competenţei lor.alte împrejurări.A.activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.A şi actele supravegherii din partea procurorului.cerinţele înaintate faţă de el.Esenţa A.actele normative conţin programe de administrare.Concluzionăm că A.religie.P.4asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor cărora li se aplică măsurile de constrîngere statală etc. sancţiunii aplicate proporţionalităţii procesului de executare a legii.Părţile au drepturi egale fiind investite de normele procesuale în ale raport dreptului cugradul contravenţional.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.c)stabilirea restricţiilor şi interdicţiilor determinate de specificul relaţiilor de conducere.3 analogic poate fi trasată o linie între A.prin mijloace legitime.Actele normative sînt individuale.d)acordarea în caz de necesitate a anumitor obligaţiuni specifice.folosirii limbii materne prevede că cetăţenii care aparţin minorităţii naţionale.A relaţiilor celei acţiunea sociale mai în de de pe sfera sarcinilor reglementare administrare reguli de pericolului social al faptei comise.A se împare în 2 grupe:A.5.normele juridice indică un comportament esenţial.Ele conţin în sine anumite reguli de conduită.2.b)determinării obligaţiunilor.Din punct de vedere e unul organizaţional din mijloacele actul de individual pedepseşte prin lege.P.adică în ele sînt mereu exprimate recomandări juridice ale puterii de stat.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.A.A sînt nişte variante juridice ale hotărîrilor de conducere.origine sau element fundamental.schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi derective.ele contractuale se de A.3 în procesul aplicării unor măsuri de constrîngere statală trebuie să fie respectate limitele acesteia.Particularităţile speciale ale dreptului.obligatorii.Princip.adică ele organizează organele de combatere a contravenţionalităţii măsurile constrîngere statală. aplicării stoparea procedurii contravenţional şi supunerea acestora legii.studii.fără al reduce numai la aplicarea sancţiunilor.Toţi sînt egali în faţa legii.pe tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat.A sînt emise în corespundere relaţiilor cu competenţa sociale de organelor administrării publice în scopul reglementării administrare de acelaşi tip.2 A.A de sînt:1prin formele unilateralitatea expresiei de voinţă exprimate deosebesc activitate caracteristice împotriva sa.independenţei uneia sau mai multor instituţii juridice ale dr.chestiunele activităţii.de rasă naţionalitate.Nimeni nu poate fi silit sau împuternicite numai să mărturisească împotriva sa ori a să-şi să recunoască organelor cazul faptei examineze constatarea rudelor sale.A sfera unilaterală sînt cu caracter normativ sau individual adresate conduse.P.În lit.P.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.4.2 A. 6Actul administrativ:noţiune.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.statal sau internaţional. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.logodnicului vinovăţiia.Organul examineze cazul pentru sfera de acţiune a normelor dreptului civil.La rîndul său A.După conţinut ele sînt acte directive.garanţiei dreptului la apărare.examinării publice a cazului stipulează că contravenţia se examinează în mod public.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete. Contravenţional faptelor contravenţionale ca sarcină de bază contravenţionalenu pot fi realizate fără aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi de asigurare a a procedurii investit de contravenţionale.co nţinut.de examinare şi emitere a deciziei asupra cazului.în caz de încălcare a drepturilor şi intereselor sale.236CCA prevede că în scopul sporirii rolului educativ şi preventiv al procedurii contravenţionale poate fi examinat in cadrul colectivelor de muncă.aceste hotărîri determină legăturile dintre subiecţii administrării şi obiectele conduse.Locul central în activitatea organelor administrării de stat îl ocupă emiterea actelor administrative(A.Aceasta e forma juridică de bază a activităţii executive.În art.examinează cazul numai măsurilor de constrîngere statală. pornirii procedurii.precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc stat.care nu depind de voinţa oamenilor.fără deosebire de originea lor.sub toate aspectele.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.limbă.adică care ordonează întregul drept pozitiv ce axistă pe un arial geografic.adică prescrierile care reiese de la subiectul administrării şi sînt obligatorii pentru executare de către obiectele conduse care determină scopurile şi acţiunele corespunzătoare necesare pentru atingerea lor.definite unice.În procedura contravenţională e obligatorie aflarea adevărului despre împrejurările în care s-a comis contravenţia şi despre persoana pasibilă de răspunderea de mărturii contravenţională.fiecare om are dreptul să reacţioneze independent. telor contravenţionale.legat de realizarea practică a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi de dispoziţie.Criteriul principal de clasificare e proprietatea juridică.Prevenirea a dr.adică ele sînt sublegislative.clasificare.Principiile contravenţionale instituţionale-sînt sînt nişte caracteristice legii. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.Acest principiu e una din formele de manifestare a individualizării răspunderii contravenţionale care prevede că fiecare individ răspunde personal pentru fapta săvîrşită.contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale legalităţi şi şi şi cele generale.A e prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit bazată pe legee orientată la stabilirea normelor de drept sau apariţia.început.a soţului.starea socială şi materială.ce privesc în primul rînd cazul individual.P.acţiunea în spaţiu.la locul de învăţătură a făptuitorului. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.Organele competente sînt obligate să asigure părţilor în procedura contravenţională. şi nu conduita unei persoane.P.3 Conţinutul acestei expresii de voinţă e compus părţilor de din prescrierea A.Cu ajutorul a se A.amestecul care în activitatea apărarea se persoanelor exercită şi contravenţional nu se manifestă în favorea făptuitorului şi nici a persoanei vătămate şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.A e forma de exprimare a voinţei de drept şi de putere a împuternicirilor organelor puterii de stat.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.4 în mijloace importante de creare şi asigurare regimului legalitate administrării publice.P.A.normele juridice au un caracter volitiv.au contravenţional.contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura împuternicit să contravenţională.La contravenţionale şi la examinarea cazului organele împuternicite sînt independente şi se supun numai legii.A sînt emise în baza şi în scopul îndeplinirii legii.drepturilor şi responsabilităţii participanţilor la acest proces.Respectarea contravenţiile cerinţelor comise e legislaţiei asigurată la prin aplicarea măsurilor de influienţă pentru controlul sistematic din partea organelor ierarhic superioare şi a persoanelor cu funcţie de răspundere.în care se desfăşoară dosarului participa procedura pe la cazul contravenţională.Examinarea cazului cu privire la comiterea contravenţiei se efectuiază pe baza principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a organului care examinează cazul.orice parte a procedurii contravenţionale are dreptul să fie asistată de un apărător din momentul .În dependenţă de acesr criteriu toateA.formulînd nişte reguli de aplicare a lor.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.sex. principiu latinescul principium şi are sensul de obîrşie.moartea.de-a cazului prin dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele soluţionarea efectuiază calea:a)determinării generale conduită administrării.deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz.E un instrument de 13.f)formarea principalelor linii de interacţiune între diferite elemente ale sistemului organelor administrării cu de forţă actelor cel mai stat.a soţiei.Persoana cu funcţie de răspundere ce prezintă organul în împuternicit.e)efectuarea ocrotirii ordinii stabilite în sfera administrării de stat şi creearea garanţiilor ei juridice.g)concretizarea obază pentru normelor emiterea sînt tipul interpret.A după criteriile:trăsături juridice.organele în baza în procesul stat.Trăsăturile înA.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.liberării procedurii contravenţionale.Procedura contravenţională e un gen de activitate executivă şi de dispoziţie a organelor abilitate în domeniul combaterii procedurii principii contravenţionalităţii.A după conţinutul lor sînt cu predilecţie activitatea pozitive.P.

A de importanţă republicană.A.Preşedintele RM emite decrete.A.individualereprezintă o operaţiune importantă pentru a stabili competenţa organului ce trebuie să emită actul respectiv.Etapa pregătirii deciziei se încheie cu elaborarea variantelor de rezolvare a problemei.denumită şi faza deliberării.activităţi concomitente emiterii actului şi activităţi posterioare emiterii actului.A.Etapa a 2 e cea adoptării sau emiterii propriu-zise a actului.economiei.Studiile-sînt operaţiuni de administraţie.conformeare obligaţia de asolicita şi de-a se conforma acestor avize.A.exigenţile faţă de pregătirea lui profesională.Acordul constituie consemţămîntul unui organ administrativ.În dependenţă de forma şi caracterul A.instrucţiuni.Preşedintele RM.Expertizele şi unele proceseverbale.calificată-2/3 din membrii organului colegial.soluţionate cu ajutorul lor.Funcţia Serviciului Public înseamnă unitatea primară a autorităţii publice care determină locul şi rolul cetăţianului în munca socială în sistemul serviciului public.guvernulşi emit trebuie să ordonanţe.cercetările şi anchetile-se efectuiază în vederea emiterii A.ramurală.El poate fiprealabil.A procedura de elaborare a acestuia poate fi de la cea mai simplă pînă la cea mai complicată.3 include ceilalţi funcţionarii din aparatul administraţiei publice locale.dintre anterioare sînt avizul operaţiunele actului acordul şi procedurale administrativ emiterii administraţăei publice.În lit.A.dar nu e obligat să se conformeze acestuia.În acest sens se deosebesc A.cu caracter normativ sau individual.informările seamă.Următoarea etapă constă în etapă e cea posterioară adoptării saa emiteriiA.competenţa.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.Verificările.În concluzie am puteaspune că actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.rapoartele.Potrivit juridic al ei legii de Serviciului Public.hotărîri.A).A pot fi clasificate în dependenţă de statutul de drept a organului emitent ce determină acţiunele spaţiale ale actelor.Toate satisfacerii intereselor publică generale conform societăţii.concordanţa cu părţile interesate.volumul chestiunilor de conducere.Propunerile-prin ele un organ al administreaţiei publice sesizează organul competent să emită actul în vederia luării acestei măsuri.În statutul juridica funcţiei publice sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile şi responsabilitatea persoanei ce va ocupa această funcţie.precum şi la cunoştinţa celor interesaţi.conducătorii din autorităţile publice a unităţii teritoriale autonome cu statut social”Găgăuzia.judecătorească.Dintre condiţiile procedurale concomitente o deosebită importanţă prezintă cvorumulreprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru adoptarea actului.caracterului ocuparea funcţiei prealabil.Consiliul raionalcorespundă următoarelor cerinţe înaintate faţă de el:legalitate.Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatoric-o juridic al autorităţii publice care angajiază funcţionarul potrivit locului şi rolului acestei funcţii în structura şi autorităţii nivelului de publice.concomitent.Primarii-derective.posterior.consultative-organul emitent are obligaţia să ceară avizul altui organ.În aceste cazuri se utilizează statistici pentru a se vedea frecvenţa anumitor fenomene.funcţionarii de execuţie din acesteautoritţi şi funcţionarii de conducere din autoritaţile administraţiei publice locale.2 funcţia de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale.motivarea.solicitate de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui A.2de importanţă raională.motivarea juridică.emise ale se de organele de corespunzătoare de administrare administrărăă răsfrînge 5 Funcţiile de bază ale diferite date.drepturile art. stat.absolută-jumătate din membrii aleşi.2acte a unică.fiecare subiect al activităţii împuterniciri de a emite asemenea acte.Referatele.A de un alt organ.funcţia publică şi statutul instituie Pralament.Astfel de operaţiuni sînt:evidenţa actelor juridice.După acest criteriu deosebim:1A.O mare importanţă o are denumirea A.menite să asigure o fundamentare în fapt a acestora.exigenţile faţă de pregătirea lor profesională.în cazul celor individuale.Procesile verbale constată anumite situaţii dările de de drept sau cuprind de şi fapt.A competenţă profesională care se cere pentru respective.hotărîri.A.cu caracter normativ sau individual.majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului-poate fi simplă-jumătate din numărul prezenţi.Guvern şi alte organe publice centrale sau locale în limitele competenţei lor stabilite de Constituţie şi alte legi.În legia serviciului public e dată următoarea conducere clasificare:1funcţia din autorităţile de publice ordine.Ele curente. de specialitate există diferite opinii privind clasificarea funcţiilor publice.Asupra proporţiei acţiunelor organelor cracterul competenţei organelor corespunzătoare.Statistica-se foloseşte la emiterea actelor cu caracter normativ.normative.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.Din punct de vedere juridic actele individuale sînt fapte juridice de care e legată apariţia.dispoziţii.precum şi pentru a asigura celelalte condiţii de legalitate ale actului.Avizul e o opinie a unei autorităţi a administraaţiei publice.a unei autorităţi pubţice. Conform constituţiei RM organele celor 3 verigi a puterii au datoria de a exercita aceste o funcţii se anumită exercită în funcţie scopul ale legii legislativă. se 7 al şi obligaţiile.respectarea formei stabilite pentru ele.3de importanţă locală.A de importanţă generală.A.După modul de emitere a deciziei deosebim:1actele organelor organelor de colegiale conducere ale administrării(hotărîrea guvernului).a unei autorităţi pubţice.La pregătiria emiterii deciziei se efectuiază o serie de operaţiuni tehnico-materiale pe care le întreprind funcţionarii publici ai organului emitent.aprecieri şi uneori propuneri.interamurale.Ea cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul.folosite îndeosebi la emiterea actelor au din un juridice caracter specialişti importante.Fiecare tip de organ al administrării publice emite în corespundere cu competenţa sa anumite acte normative şi individuale.directive regulamente.Expertizele speciale compuse individual tehnic şi se fac de către servicii .În esenţă.schimbarea sau încetarea relaţiilor administrativ juridice.care fiind utilizate conduc la relizarea eficientă a scopului trasat de A.Avizele pot fi:facultative-atunci cînd organul emitent are dreptul de a hotărî să ceară sau nu părerea altui organ.soluţionare executive şi operativă derective a e chestiunilor dotat cu tehnicieni.dat pentru emiterea A.executivă.Această aducerea la cunoştinţa generală a actelor normative. 7.Procedura de elaborare a actelor administrative (A.Ministerile hotărîri. superioare şi centrale. Actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.Toate aceste activităţi pot fi raportate la 3 faze:activităţi ale fazei pregătitoare.