2. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine, ideologii. Aşadar, statul este o comunitate naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică care să-l organizeze şi să-l conducă. Astfel fiind văzute lucrurile, într-un sens restrâns, putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere. Prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale statului: poporul (naţiunea); teritoriul; autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea. 1. Poporul. Într-o definiţie simplă, poporul este văzut ca un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o entitate concretă care alcătuieşte un stat. În literatura de specialitate, acest element inerent al statului se întâlneşte şi sub denumirea de populaţie. Îl considerăm incorect deoarece, termenul populaţie poate deveni o sursă de ambiguităţi. Având un caracter elastic, el se poate atribui şi la o zonă, o regiune. În afară de aceasta din populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor are un înţeles concret şi se utilizează numai alături de noţiunea stat. Pentru a identifica poporul unui stat au fost elaborate anumite criterii care include: • un ansamblu de indivizi care se bucură de următoarele trăsături comune: o tradiţie istorică comună; identitate etnică; omogenitate culturală; unitate lingvistică; afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă economică comună; • ansamblu de indivizi trebuie să fie format dintr-un anumit număr de membri; • ansamblul de indivizi ca un întreg trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca popor sau conştiinţa de a fi popor. Poporul unui stat poate fi constituit şi dintr-o singură etnie dacă ea este singura care s-a asociat în stat. În realitate, în statele contemporane conveţuiesc alături de etnia de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu constituie poporul. Astfel, poporul Republicii Moldova îl constituie etnia de bază, românii (moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea de cetăţean al republicii. Criteriile de identificare a unui popor sunt specifice numai pentru etnia de bază care a decis asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice . De aici putem conchide că pe teritoriul unui stat nu pot exista două popoare, deoarece toate elementele constitutive ale statului se caracterizează prin unicitate, printr-o strânsă legătură politico-juridică cu profunde semnificaţii şi consecinţe. 1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezintă o parte a unei etnii de bază care sa asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi care în virtutea anumitor factori istorici sa-u desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, aşezându-se cu traiul compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor. Conform protocolului adiţional adoptat la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene, autonomia este definită ca instrument de protecţie al grupurilor etnice.

În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază trei forme de autonomie cum ar fi: Auton. terit. în cazurile în care gr. etnic este majorit. în zona în care trăieşte; Autonomie culturală, pentru cazurile în care grupul etnic nu este majoritar în zona în care trăieşti; Autoadmin. locală, p/u cazurile în care membr. gr/lor etnice locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt majoritar decât în unităţi administ. mai mici. Astfel, art. 111 din CRM, în care se stipulează că localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul Republicii, le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale, trebuie înţeles că este vorba de autonomii administrativ teritoriale şi nu politice. 2. Naţiunea. Definiţiile date naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori mergând chiar la negarea acesteia. Considerăm totuşi că naţiunea exprimă istoria, continuitatea, mai ales continuitatea spirituală şi materială. Două elemente esenţiale ale conceptului de naţiune sunt demne de a fi evidenţiate. Primul element este de ordin psihologic, înţelegându-se unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi de sentimente care alcătuieşte conştiinţa naţională. Al doilea element este limba. Astfel, naţiunea o putem defini ca o comunitate istorică de oameni, constituită pe parcursul formării comunităţii teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii literare comune, a trăsăturilor specifice ale culturii şi psihologiei naţionale. Teritoriul Al doilea element al statului, este constituit din teritoriul, prin care se înţelege o suprafaţă de pământ bună de locuit în raport permanent cu poporul. Această suprafaţă de pământ este formată din suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi coloana aeriană aflată de asupra acestora. Teritoriul este indisolubil legat de popor şi din aceste considerente este denumit şi teritoriu etnic.Fără acest element, un ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. Pentru o bună înţelegere a rolului teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: *3 Permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state; *4 Constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populaţiei; *5 Constituie simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale; *6 Sub aspect fizic şi în anumite limite determină întinderea şi prerogativelor publice, suveranitatea şi independenţa; *7 Asigură şi accentuează calitatea însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; Constituie un mijloc de acţiune al statului, întrucât autorităţile publice se pot manifesta eficient doar în anumite limite teritoriale . Constituţia Republicii Moldova în art.3 fixează teritoriul ca element constitutiv al statului, precizând că el este inalienabil ceea ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat. Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe teritoriul Republicii Moldova nu se pot autodetermina alte etnii nu pot constitui state sau altfel spus republica nu poate fi federalizată nici sub un aspect. 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3 din Constituţie prevede că frontierile ţării sunt consfinţite prin lege organică. Frontierele sunt necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa în spaţiu competenţa statală sau limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat. 2. Organizarea administrativteritorială.Cât priveşte organizarea administrativ teritorială a statului vom elucida unele probleme specifice. În literatura de specialitate se întâlnesc două opinii privind natura organizării administrativ-teritoriale. Unii consideră că are loc delimitarea teritoriului şi a populaţiei în unităţi administrative, alţii împărtăşesc opinia că are loc numai delimitarea teritoriului în unităţi administrative. Ne raliem ultimei opinei deoarece considerăm că în organizarea administrativă a teritoriului

*0 *1 *2

*8

elementul unic este teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat el devine obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o bază a organizării puterii, deoarece cum deja am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini şi apatrizii şi din aceste considerente nu poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul populaţiei în organizarea administrativteritorială, cum consideră cu bună dreptate Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul delimitării teritoriului, alături de criteriile: geografic, social, economic, climateric, căi de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea in consideraţie şi criteriul demografic, braţe de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea teritoriului este un factor fix, iar populaţia un factor mobil. În altă ordine de idei vom menţiona şi faptul că în statele contemporane, în care colectivităţilor locale li s-a garantat prin normă constituţională dreptul la administrarea autonomă a unor probleme de interes public local, unitatea administrativteritorială şi-a schimbat natura juridică. În cadrul ei alături de realizarea unitară a puterii de stat, în baza principiului descentralizării administrative, are loc şi administrarea autonomă a unor interese publice locale. Astfel fiind văzute lucrurile, putem afirma că delimitarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale are loc în scopul realizării unitare a puterii de stat şi realizării unor interese publice locale ale colectivităţilor integrate în unităţile respective. Cât priveşte organizarea administrativteritorială a Republicii Moldova, articolul 110 din Constituţie precizează caracterul organizării administrative a teritoriului şi cadrul juridic al localităţilor. Legea din 7.12.1994 privind organizarea administrativteritorială dezvoltă reglementările constituîionale, stabilind structura unităţilor administrativ-teritoriale sub forma: raioanelor, oraşelor şi satelor. Satul este unitatea administrativteritorială de bază. Un sat reprezintă populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singură unitate administrativ-teritorială, numită comună. Oraşul - este o unitate administrativ teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic şi social cultural. Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării, acordându-li-se, în anumite cazuri, statutul de municipiu. Autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociaţie umană organizată în el trebuie să existe o ordine juridică, o putere care sa-l organizeze şi să-l conducă. Autoritatea politică exclusivă, sau altfel spus puterea politică, aparţine celor care au constituit statul - poporului. Această putere, fiind o putere suverană, se deosebeşte de altele, având trăsături specifice, caractere care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc aparte în interiorul ansamblului formelor de putere socială. Puterea politică o definim ca putere a unei colectivităţi umane organizate în stat, având un caracter organizat şi instituţionalizat, supremă în raport cu alte puteri sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitată în numele poporului pentru realizarea liberă şi conformă voinţei sale a problemelor lui interne şi externe. Puterea politică se caracterizează prin unele trăsături esenţiale prin care ea se deosebeşte de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de aceasta, puterea politică se manifestă şi printr-un caracter instituţionalizat, impersonal, permanent şi prin supremaţie. Independenţa, elementul principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state.

3.Formele de guvernământ. În dreptul constituţional, un criteriu de clasificare a statelor îl constituie şi forma de guvernăţânt, sau modul în care se exercită puterea. Evident forma de guvernăţânt este independentă de structura de stat, deoarece aceiaşi formă de guvernământ poate exista în state cu diferite structuri. De exemplu, Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar, iar forma de guvernământ în ambele – monarhie constituţională. Forma de guvernământ a preocupat gânditorii politici încă din antichitate, cum ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica), Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în celebra lucrare Politica, spunea despre guvernământ, că acesta fiind puterea suverană a cetăţii trebuie, în chip necvondiţionat, să se compună ori dintr-un singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din această formulare, elementul principal care distinge formele de guvernământ îl constituie raportul dintre instituţiile care exercită puterea. În literatura de specialitate există mai multe viziuni privind determinarea formelor de guvernământ. Unii autori se conduc de o interpretare clasică, care porneşte de la Montesquieau, clasificând formele de guvernământ în monarhie şi republică. Alţii, le clasifică în: democraţie, monocraţie, oligarhie, forme mixte, forme specifice a statelor socialiste. Această clasificare, bineînţeles nu este lipsită de temei şi are dreptate Benoit Jeanneau când spune: în determinarea formelor de guvernământ trebue să ţinem cont de realitatea istorică, deoarece monarhiile sunt mai mult simbolice, aristocraţia aproape a dispărut, republica are cu totul altă semnificaţie decât cea originară, democraţia îmbracă forma sistemului reprezentativ, despotismul se înfăţişează în forme mai subtile decât tirania elementară, dictaturile sunt disimulate prin “conducerea colectivă” Însă , la o privire atentă a evoluţiilor istorice a statelor şi a formelor lor de guvernamânt vom observa că în anumite perioade au avut loc devieri de la formele clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că a avut loc, (Italia, Germania, URSS în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată ca formă tradiţională de guvernamânt, deoarece, mai devreme sau mai târziu, statele respective, au revenit la forma clasică republicană. În această ordine de idei putem afirma despotismul monocraţia etc. Sunt derivate de la formele clasice de guvernământ. 1. Monarhia. Într-o formulă simplă, monarhia se caracterizează prin guvernământul unei singure persoane, a monarhului însă, această definiţie este corectă pentru o perioadă anumită din evoluţia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute. Această formă specifică s-a menţinut în unele state până la începutul secolului XX (imperiul rus, imperiul otoman). Odată cu apariţia constituţiilor, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi : monarhia limitată (constituţională) în care puterea monarhului este limitată de constituţie; monarhie dualistă în care parlamentul şi monarhul au poziţii egale în exercitarea puterii. În perioada contemporană monarhul s-a păstrat sub formă de monarhie parlamentară, în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, având mai mult un caracter simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor respective. Oricum, monarhul a rămas şef de stat fiind atribuit de constituţii cu împuterniciri specifice funcţiei: semnarea legilor, numirea în funcţii, acreditarea deplomaţilor străini, dezolvarea parlamentului şi altele. 2.Republica. Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Dar pentru a pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea. Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe

sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în: prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare. Repub. Prezid..Ca formă de guvernământ, republ. prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului. Republ. semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană. În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului. Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură în faţa parlamentului pentru activitatea sa. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia. Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de ex.: participarea la diferite ceremonii etc..Forma de guvernământ a Republicii Moldova. Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1), forma de guvernământ a statului este republica. Art.77 din constituţie stabileşte că şeful statului este Preşedintele republicii care reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integităţii teritoriale. În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc că guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este alcătuită din prim-ministru, primvice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia că Republica Moldova forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială, în care există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţia specifice reprezentative, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale cu răspundere politică în faţa parlamentului.

4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE STAT Prin Structura de Stat în dreptul constituţional se înţelege organizarea puterii în raport cu teritoriul. Statul simplu sau unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice. Reântorcându-ne la elementele constitutive ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt caracteristicde numai câte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; câte un singur rând de oragne supreme ale puterii de stat. Normele juridice ale statului sunt edictate de la un singur centru cu validitate pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului unitar cetăţenii dispun de o singură cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează şi prin faptul că ele posedă calitatea de subiec al raporturilor de drept ionternaţional. Organizarea administrativ-teritorială a statelor unitare poate fi organizată două sau trei nivele, însă, organele de stat situate în unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform organelor centrale. În literatura de specialitate, statele unitare mai sunt calificate ca centralizate sau descentralizate. În statele contemporane există o delimitare strictă a competenţilor între centru şi periferie. Dacă, în baza descentralizării administrative, unele competenţe sunt transferate de la centru spre periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de state descentralizate. Statele în care acest transfer de competenşe nu este realizat (statele din sistemul socialist) suntem în prezenţa statelor centralizate. Repăublica Moldova, conform art.1 din Constituţie este declarat stat unitar şi indivizibil, iar în baza art.109 este considerat şi descentralizat. 2. Statul compus sau federativ. Statul federativ este compus din mai multe state, subiecţi ai federaţiei, care în ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaţional. Statele membre ale federaţiei, fiecare în parte, dispune de toate cele trei elemente constitutive pe care le deţine un stat, însă, în comun, ele constituie încă un rând de organe federale ale puterii, care execută toate cele trei funcţii juridice ale statului: legislativă, executivă, jurisdicţională. Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să aibă loc delimitarea de competenţe dintre organele federale ale puterii şi organele statelor membre. Delimitarea are loc în baza constituţiei frederale iar ceea ce le revine statelor membre se reglementează la fel de constituţiile proprii. Raporturile dintre subiecţii federaţiei sunt raporturi de drept intern, pe plan extern subiect al raporturilor este statul federal. Statul federal poate fi analizat în baza a două principii: a) princip iul participării: statele membre participă la formarea deciziilor statului federal. Astfel, parlamentele statelor federale sunt bicamerale, dintre care una din camere fiind cea care reprezintă statele membre. b) Princip iul autonomiei: statele membre dispun de propria constituţie, adoptă propriile legi, dispun de organe executive şi jurisdicţionale. O caracteristică a statului federal poate servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă legislaţia federală nu prevede altceva. Putem identifica următoarele elemente caracteristice unei federaţii: • două rânduri de organe supreme; • populaţia federaţiei poate deţine cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia comună, federală; • caliatea de de sub. unic al rap/ lor de dr. internaţ. aparţ. federaţiei; • parlamentul federaţiei este bicameral, o cameră reprezentând statele membre iar altă cameră întregul popor al federaţiei;

• dreptul constituie un “sistem integrat”, format din norme federale obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme ale statelor membre obligatorii numai pe teritoriul staelor respective;

• existenţa unor org. jurisdicţionale de drept comun sau specializate. 3. Uniunile de state. 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră uniunea personală care se caract. printr-un şef de stat comun pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a reginei Victoria etc. 2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caract. prin existenţa unor org. speciale comune, în deosebi în afacerile externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o etapă spre formarea statului unitar. Sunt cunoscute ca un. r. uniunea AustroUngară (1815-1905). Au constituit deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). 3. Confederaţia de state. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state în care statele membre îşi păstrează suveranitatea şi independenţă creând, în scopul realizării unor interese comune, organe speciale. Caracteristicile principale ale unei confederaţii sunt: • constituirea are loc printr-un tratat internaţional; • crearea unui organ comun cu un caracter consultativ; • păstrarea dr/lui de a denunţa tratat. de constit. şi părăsirea confederaţiei. Confederaţiile în prezent au un caracter istoric, la timpul lor fiind etape spre constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia Statelor Unite în 1787 s-a transformat în federaţie; Confederaţia germanică (18151871) a precedat formarea imperiului german în 1871 şi a federaţiei germane în 1949.În prezent această formă de uniune de state este rar folosită fiind mai efective unele noi forme de asociaţii de state. 4. Asociaţiile de state. 1. Commonwealth. Anglia, pentru a-şi menţine influenţa asupra fostelor colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanică de Naţiuni ce reprezenta o asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu Commonwealth of Nations pentru a sublinia caracterul unei asociaţii de state libere şi egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care: Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh etc. Din punct de vedere al dreptului internaţional toate statele membre ale Commonwealth-ului sunt subiecte depline, titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef al Commonwealth-ului. 2.Comunitatea franco-africană. Şi această asociaţie, care numără aproape 40 de state, a luat naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, anual dezbat aspecte social-economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză. 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. În 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul de a demonstra

entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire, apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor membre prin intermediul votului univers. UE dispune şi de un org. executiv numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre. Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice, amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile cooperării politice şi în special cerinţa de a acţiona în comun pentru a implimenta o politică externă europeană. Prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile interne a statelor membre. 4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova. Obiectivele majore ale CE sunt următoarele: • protejarea şi dezvoltarea democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului; • soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;

favorizarea dezvoltării culturii europene. Organele de conducerere ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale; Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au semnat un document fără precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic. Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să semneze Acordul menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.

6.Teoria separării (echilibrului) puterilor în stat.
Teoria separării puterilor în stat are o largă răspândire în statele democratice contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, de exemplu, Regele Lud. al XIV care este cunoscut şi prin celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. Aristotel în Politica a demonstrat că în orice stat sunt trei părţi de care leguitorul trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost dezvoltată de John Locke care vorbea şi el de trei funcţii distincte ale statului. În continuare, ideea a fost preluată şi dezvoltată de Montesquieau în celebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fără a face trimitere la Aristotel sau John Locke, de unde s-a creat falsa impresie că Montesquieau este fondatorul, părintele teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui Montesquieau în definitivarea teoriei este inestimabil, deoarece de la el încoace ea a început a fi aplicată în practică. Explicând conceptul de “separarea a puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat există teri puteri: puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În virtutea celei dintâi, principile sau autoritatea face legi. În virturea celei de-a doua, delară război sau încheie pace, trimite sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si simplu, putere executivă a statului. Primul care a observat disensiunile dintre teoria unicităţii puterii şi teoria separării puterilor a fost J.J.Rousseau care scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să împartă suveranitatea în principiu, o împart după obiectul ei, o împart în forţă şi în voinţă, în puterea leguitoare şi puterea executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de război, în administarţie interioară şi în puterea de a trata cu străinii, uneori ei confundă toate aceste părţi şi alte ori le separă… „ În concluzie, putem afirma că teoria separării puterilor trebuie înţeleasă ca o teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de frâne şi contrafrâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, stabilite de constituţie, în exercitarea atribuţiilor. Odată cu apariţia constituţiilor scrise, principiul separării, echilibrului puterilor în stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele constituţii principiul nu este înscris expres dar, modul în care sunt echilibr. puterile, vorb. de existenţa lui. De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 art.: acordă puterea legisl. federală congresului; puterea execut preşedintelui; iar puterea jud. tribunalelor. La fel şi constit. Spaniei, Belgiei denumeşte autorităţile statale ca puteri. Unele constituţii (Elveţia, Republica Moldova) prevăd expres principiul separării puterile în stat în legislativă, executivă şi jurisdicţională. Alte constituţii (România) nu diviz. Autorit. în puteri, nu folosesc termenul separarea puterilor, însă, realizează echilibrul autorităţilor care exercită puterea. Principiul separării, echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-àvis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi. 4. Separarea, echilibrul puterilor în în Republica Moldova. Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990. După 27 august 1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile

statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea trebuiesc corelate cu principiul enunţat. În RM, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul. 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Devine clar că, Parlamentul sau legislativul care exercită suveranitatea are investitură de la popor, naţiune, şi are puteri nelimitate deoarece el este competent de aşi stabili competenţa. Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul: • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; • aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; • aprobă doctrina militară a statului; • aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui; • alege şi numeşte persoane oficiale de stat;


exercită controlul parlamentar asupra puterii executive; suspendă activitatea organelor de APL, în cazurile prevăzute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive. Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă asupra legislativului. - după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat la funcţia de Prim-ministru(art.82); - poate lua patre la lucrările Parlam. adresându-i mesage (art.89); - poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură (art.85); - promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, sprre reexaminare (art.93). 2. Raporturile ParlamentGuvern. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM dispune de importante mecanisme de influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera: - acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului(art.98); - poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului (art.104); - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105); - retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi (art.106). Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total. 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului - autorităţile jurisdicţionale. Raporturile dintre legislativ, Şeful Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc apreciate în conformitate cu prevederile art.116 din Constituţie care fixează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Ori cum, Parl. este autoritatea care stabileşte pentru judecători competenţe, adoptând Coduri de procedură civilă, penală, jurisdicţie constituţională; Legea privind organizarea judecătorească; Legea cu privire

la statutul judecătorului etc. Din aceste considerente raporturile cu organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată create şi investite cu competenţă ele se bucură de o independenţă mai mare faţă de celelalte puteri şi o influenţă mai mică din partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii de judecători, şi deci la această etapă pot avea loc numiri dictate de interesele partidului de guvernământ sau majorităţii parlamentare sau a partidului care a câştigat alegerile prezidenţale. Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de către Parlament (art.116). Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior la Magistraturii (art.116). Însă, pentru a reduce la minium posibilitatea numirii în funcţii de judecători după alte principii decât profesionalism înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege art.116 din Constituţie prevede numirea pentru prima dată pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă . Constituţia nu califică Curtea Constituţională autoritate judecătorească, art.134 numind-o unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a garanta supremaţia constituţiei, asigurării realizării principiului separării puterilor în stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor Curtea Constituţională se compune din 6 judecători dintre care, 2 judecători numiţi de Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 de Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, componentă a forţei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi indivizi, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, drepturile subiective. Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latură a formei de stat prin care se defineşte sistemul metodelor şi pricipiilor de înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură cu situaţia drepturilqr si libertăţilor democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea lor de a determina sau influenţa politica statului, pe baza participării lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generală clasificare a regimurilor politice este clasificarea în a) regimuri autocratice;

b) regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate să determine sau să influenţeze politica internă şi externă a statului. Puterea de stat este exercitată în interesul unor grupuri de persoane, de o persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin negarea drepturilor şi libertăţilor individuale, în măsură în care acestea sînt prevăzute în legislaţia statului respectiv. Asemenea regimuri politice, sînt caracteristice statelor Orientului antic, dominaţiei despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice în perioada modernă, ca cele mai reacţionare sînt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale faăciste, profaşciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existenţa unor condiţii care să facă posibilă participarea maselor de cetăţeni la viaţa politică, influenţarea politicii interne şi externe a statului, exercitarea unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voinţa lor. Regimurile democratice, se pot împărţi după criteriul democraliei directe sau indirecte. În regimurile de democraţie directă, poporul exercită nemijlocit puterea de stat, în timp ce în regimurile politice de democraţie indirectă, conducerea de stat se realizează prin reprezentanţi, prin organele alese (democraţie reprezentativă). În concluzie putem menţiona că faptul că statul îmbracă diferite forme nu este întîmplător. Asupra formei statului au o influenţă determinantă anumiţi factori care condiţionează o anumită formă de stat; baza economică a societăţii respective, raportul de forţe pe plan internaţional şi, de asemenea, specificul naţional ca şi tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti factori nu acţionează izolat ci cumulativ, contribuind în comun la procesul general de structurare şi organizare a puterii de stat.

unei constitutii este acela „de a formula politic si juridic în mod solemn psihologia sociala. denumita la început conventie. c) Pactul sau constit. Constituţia Italiei prevededesfăşurarea referendumului. competenţele acestora precum şi determină drepturile şi libertăţile guvernanţilor. învestite cu forţă juridică supremă. Limite heteronome prevăd revizuirile prevăzute de dreptul internaţional. Genoveva Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite exprese. puterea. Extinderea referendumului. regl. b) Statutul plebiscitar se întocmeste de catre seful statului si se supune spre aprobare poporului în mod global.. de exercit. În dreptul constitutional clasic. transmise din generatie în generatie. Asemenea interdictii au cuprins si Constitutia franceza din 5 octombrie 1958. mai ales în tarile din estul Europei dupa discutarea publica a proiectului.În afară de Anglia. Sociologul român Dm. şi în afară de interdicţiile stabilite. Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848. Apare o întrebare. însă deoarece în lit-ra de specialitate adesea aceste calităţi se consideră forme. Art. limite heteronome şi limite autonome. Pe plan politic constitutia acordata stabileste un sistem intermediar între monarhia limitata si regimul parlamentar.. şi transm. 3. În acest sens. ca modalitate directa de participare a cetatenilor la guvernare. comuna faptul ca sunt nescrise. a organismelor de guvernare. de unde a şi venit noţiunea de domnie a legii.Constit. constitutia rezultata aparând ca o conventie între toti membrii societatii. devenind frînă în calea progresului.Constituie fundamentul legitimităţii sistemului de guvernare. pact este rezultatul acordului ce se realizeaza între monarh si parlament. Pers. Norvegia(1814). ea poate fi adoptată numai după modificarea de rigoare ăîn textul constituţiei. dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii”. ce dă de înţeles că revizuirea are loc numai prin lege. ori de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în functie de stadiul dezvoltarii economice. Constituţii rigide. acceptate de guvernanti si popor au fost adaptate noilor conditii istorice si codificate. raporturile dintre aceste organisme si dintre ele si cetateni.. constituţie provine de la „constitutio” din latină. asa cum precizeaza doctrina juridica. 2. în baza cărora se exerc. modul de organizare si function. Astfel legii scrise i s-a dat superioritate faţă de cutumă. Ex. Ex. Cuv. Limitele tacite nu sunt prevăzute în constituţie. În acest context se impun unele precizari. Funcţile 1. a puterii în aşa fel ca să nu poată fi exercit. constituţia rigidă şi suplă. acestea pot fi divizate în două categorii: proceduri materiale şi proced. Totuşi prima constituţie scrisă a apărut în SUA(1787). vom îmbrăţişa si noi această idee. constitutiile sunt de mai multe feluri si anume:. Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern. Revizuirea constitutiei. Constitutia italiana din 1948. Cu toate că Anglia a fost prima care a adoptat unele acte juridice cu caracter guvernamental. în conditiile în care este dificil de a face altfel. În al doilea rând. a fost supus ratificării populare. astăzi ea nu dipune de o constit. limite tactice. 2. prin acesta desemnându-se o lege fundamentala în care sunt înmanuncheate normele de baza ale organizarii statului si în plus o serie de drepturi si libertati. 143 din CRM este denumit”Legea privind modificarea constituţiei”. 3. trad. Aceste constitutii erau de fapt un fel de acte de capitulare a monarhului fata de burghezie. În dreptul Constit. e) Constitutia referendum consta în elaborarea si adoptarea proiectului de constitutie de catre o adunare constituanta si supunerea proiectului spre ratificare alegatorilor. însemnînd „aşezare cu temei”. Constituţii suple. De la început vom menţiona că rigitatea şi suplevitatea sunt mai mult calităţi ale constituţiei decît forme. de la 1946. sistemic. cu drept de vot. sau se mai poate vorbi tot din perioada antichitatii de constitutiile lui Solon si Licurg care însa la vremea aceea nu au fost constit. Răspunsul este da. precum şi cele referitoare la neurtalitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. Constit. a stării de urgenţă şi de război. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca stabilesc o procedura greoaie care complica formele în care li se pot efectua modificari pe parcursul timpului cât se afla în vigoare. Prin plebiscit. apoi Suedia(1809). autoritatea competenta sa revizuiasca constitutia difera dupa felul constitutiei.142) precum că dispoziţile pprivind caracterul suveran . În virtutea celor expuse constituţia ar putea fi definită: legea fundamentală a statului constituită dintr-un anasmblu de norme juridice. şi aceste legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. a) Constitutia acordata este o constitutie pe care monarhul o acorda supusilor sai în virtutea tezei ca regele detine plenitudinea puterilor iar autoritatea regala reprezenta o „delegare acordata de Providenta”. RM. 8. de asemenea constitutii sunt cele franceze din 1793. este necesar de a sti cine are initiativa revizuirii sale. Continutul constit. de asemenea constit. st/lor atenian si spartan. Aceste prevederi urmaresc sa realizeze stabilitatea constitutiei. incomplete si în continua miscare. ea nu decide. cutumiar a fost considerat necorespunzator deoarece. ca poporul singur poate decide sica el este deasupra Parlamentului. ea accepta. propriuzise ci repreze.legea fundamentală a statului carefixează modul desemnării guvernanţilor. În acest sens CRM prevede(art. cutumiare este form. constituţii cutumiare mai posedă Noua Zeelandă şi Israelul. organizarea politica a diferitelor state s-a realizat prin cutume. suple se consideră cele cutumiare. în cazul în care textul integral al Constit.norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la rapoartele de echilibru între diferitele puteri ale statului.7. de locul ce îl ocupa în sistemul dreptului. cetatenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau „nu” cu privire la întregul proiect de constitutie. obiceiurile si traditiile constitutionale. Dupa razboiul al doilea mondial. Asemenea constitutie a fost Constitutia franceza de la 1830. cum ar fi:constituţia cutumiară. dacă într-un interval de trei luni din momentul publicării este făcută o cerere de 1/5bdin memrii unei camere sau de 500 mii alegători. De aceea întălnim diferite definitiidate constituţiei: . 1795. Constit. „fundament”. procedura de revizuire a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare . 4. profitându-se de o conjunctura favorabila. În literatura de specialitate se face o deosebire între constitutiile flexibile si cele rigide în functie de modul în care acestea pot fi modificate. În lucrarile politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural. justificînd puterea de decizie a guvernanţilor selectaţi de care dispun în baza copetenţelor atribuite. Fundamentale ale cetăţ. pentru ca o constitutie este prin ea însasi o reforma profunda. al XVIII-lea. Definiţia. . Cît priveşte continentul european . În Evul Mediu. de catre o adunare special aleasa în acest scop. Prin acest procedeu „suveranitatea populara nu este activa ci pasiva”. practici care au ca trasat. Conventia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat si comp etenta puterii constituante. aproape în exclusivitate. care pot prin „da” sau „nu” sa hotarasca adoptarea sau respingerea proiectului. regulile cutumiare nu erau clar definite. Olanda(1815). Pe masura consolidarii procesului de organizare politica. Sunt acceptate diverse forme de constituţii. sunt: Constitutia anului al VIII-lea din Franta. termen folosit cu predilectie pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forta juridica superioara. La fel Constitutia Greciei din 1975 prevede ca „nici o modificare a constitutiei nu este permisa în mai putin de 5 ani de la revizuire”. nu pot fi absolut suple p/u că pot aduce instabilitate politică. adoptate şi modificate conform unor proceduri distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat. 2. Limite exprese sunt cele prevăzute expres în textul constituţiei. precum si fata de comportamentul ulterior semnarii acestora al monarhilor. iar mai târziu adunare constituanta care e/e formata din deputati alesi de catre cetaţ. erau incerte. precum si care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept. Constitutia Italiei de la 1848. sau putut impune sefului statului anumite conditii. învestind-o cu calitatea supremaţiei. Ex. trebuie sa retinem ca dreptul de a revizui constitutia apartine aceluiasi organ care a adoptat-o. Mai întâi. 1. în interes. în scopul pastrarii cât mai neschimbate a acelor norme si principii stabilite initial. Pâna în secolul al XVIII-lea. care nu se bucură de supremaţie. a celor care o exercită ci numai în interes general. de la c/e nu se putea deroga. sau de 5 consilieri regionali. şi funcţionării puteri publice. deci fara a necesita o procedura deosebita. din obic.scrisă a apărut în Franţa(1791). Astfel este cunoscuta din perioada Romei antice denumirea de „constitutii imperiale”. Procedurile materiale stabiliesc limitele materiale ale reviziurii. Enunţă princip. când s-a cristalizat notiunea de constitutie si s-a impus necesitatea materializarii ei. O dată cu dezvoltarea statelor constituţia va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai mărgineşte la limitarea puterilor şi garantarea drepturilor cetăţeneşti. obiectul revizuirii poate fi orice aricol în dependenţă de necesitate. Cît priveşte procedurile revizuirii. a fost preferat termenul de „lege fundamentala”. Adoptarea constitutiei şi revizuirea Constitutiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi diferit de la un stat la altul. dupa modul lor de adoptare. Constitutii scrise Începând cu sec. constituţia scrisă. de raporturile sociale. Gusti scria ca scop. În al treilea rând. scrisă în sensul unui document integru. şi nici absolut rigide. Grecia(1822). reg.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în rezultat sunt suprimate drept. În Evul Mediu. Termenul de constitutie cu sensul de lege fundamentala a intrat în vocabularul juridic în perioada revolutiilor economico-sociale de lamijlocul secolului al XVIII-lea. Constitutia Japoneza de la 1889 etc. formele şi trăsăturile caracteristice ale Constituţiei. data de Ludovic al XVIII-lea. Procedurile formale stabilesc regulile şi modul în care are loc revizuire. Sunt interzise revizuirile în perioada stării de asediu. Pactul s-a folosit atunci când. în loc de constitutie. cuvântul „constitutie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau statute. adoptarea constitutiilor s-a realizat de catre parlamente. dr. Spania (1812). contemp. de asemenea constitutii sunt: cele franceze de la 1791. ceea ce înseamnă că dacă o lege contravine prevederilor constituţiei. seturi de legi care priveau unele aspecte ale organiz. Acest tip de constitutie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranitatii nationale. fiecare în parte. starea economica. 1. C cut. legi prin care împaratul stabilea anumite reguli oblig. iar constitutia Statelor Unite ale Americii hotara ca nu poate fi adusa nici o modificare anumitor prevederi decât dupa scurgerea unui termen de 21 de ani de la data adoptarii ei. şi libert. . prima const. ceea ce explică prin specificul dezvoltării sistemului de drept englez cuprins în dreptul statutar. Constituie fundamentul de validitate a întregii ordini juridice. d) Constitutia conventie se întocm. formale. 4. 1848 si 1875 si Constitutia germana de la 1919. legile de revizuire trebuie supuse referendmului. independent şi suveran al statului. unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale privind raporturile între guvernanti si guvernati care urmau sa prevaleze fata de cutumele existente. Tinând seama de importanta politica si juridica a constitutiei. Organiz. Spre deosebire de constitutiile rigide care asa cum am aratat instituie o procedura severa în vederea unor eventuale si ulterioare modificari. sociale si politice si de ideologia dominanta în momentul adoptarii constitutiei. dreptul judiciar sau al precedentelor şi din dreptul cutumiar nescris. a determinat folosirea si considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare a unei constitutii sau legi. Au fost astfel adoptate Constitutia Frantei de la 1814. Constitutia franceza din anul 1791 prevedea o procedura potrivit careia nu putea fi modificata timp de 10 ani. Este o emanatie a puterii absolute a monarhului care recunoaste anumite drepturi fundamentale cetatenilor sau unor categorii sociale si stabileste modul de exercitare a puterii de stat. constitutiile flexibile pot fi modificate si prin legi ordinare.

atribuţiile precum şi mandatul procurorilor. Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv.Unitatea cetăţeniei şi familiei(art. independenţa. de „dobândirea si pierderea cetateniei”. dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări. drepturile şi libertăţile lui.Obligaţiunea de a îndeplini unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă de ţară. sistemului fiscal. Notiunea de cetatenie poate fi examinata în doua acceptiuni. Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional. Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create. culturale. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. În al doilea rând. prevăzut din impozite. secret. 1994. Cel mai eficient control al constituţionaltăţii legilor este considerat cel efectuat de către organele juristdicţionale de competenţă comună sau e copet. formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie. Aceasta a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional . Ministerul Justiţiei. în care demnitatea omului. Autorităţile publice.2). CSJ. în învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică.Dotarea cetăţenilor cu toate drepturile şi libertăţile necesre unui mod de viaţă liber. Curtea este compusă din 6 jud. 18 lege). autonomiei locale. 10. folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti. în cadrul faimosului proces Marbuty versus Madison.Cetăţenia unică este o consideraţie a statului unitar.. Organizarae şi funcţionarea Curţii Constituţionale La 13 dec. se vorbeste de „cetatenia” unei persoane. iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an. pri care CSJ a argumentat obligaţia curţilor de a veghea respectarea constituţiei. 18 şi 19. drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea. realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat. Acest titlu este structurat în 6 capitole. Art. art. Guvernul. Conţinutul constituţiei RM. Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale. Printre care: 11.art. orăşeneşti. democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art. raionale şi primarii aleşi prin vot universal. eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.Retragerea cetăţeniei RM unuia din soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a copiilor acestora(art23 din Lege) . Titlul IV. pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza organizarea concreta a statului . libera iniţiativă economică. cît şi de ordin extern. şeful statului şau guvernul. independenţi şi se supun doar Constituţiei. lingvistice şi religioase. precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice. executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor.art. prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul. În activitatea lor judecătorii sunt inamovabili pe durata mandatului. 7 titluri unele având capitole şi secţiuni. democratic. de orientare socială. teritoriul este inalienabil. este atribuit unor mulţi subiecţi. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. cu excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă. Prin urmare. bugetului public naţional. Organul politic investit cu dreptul de a efectua controlul constituţionalităţii legilor poate fi parlamentul. căile de comunicaţie. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. şi la exprimarea identităţii lor etnice.08. Titlul VII. fracţiune parlamentară. adica până la 27. Procurorul General. o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activit. Dreptul de sesizare a Curţii Consti.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului. Considerăm acest număr excesiv 1. la cererea organului care a pregătit proiectul sau la cererea parlamentului care trebuie să-l examineze şi aprobe. Controlul constituţionalităţii legilor este o necesitate inerentă unui stat de drept ce permite constituţiei să se manifeste cu adevărat ca lege fundamentală cu forţă juridică supremă. asigurarea principiilor separării puterii în stat în puterea legislativă. taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului. cu forma de guvernământ republicană. sistemului financiar-creditar.9 declară proprietatea publică şi privată. 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate: economiei. considerând cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei. Art. Controlul posterior este cel care se exercită după intrarea legii în vigoare şi se consideră cea mai veritabilă formă de control al constituţionaltăţii legilor.Astfel acest drept îl au:Preşedintele RM. să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia. 7. Juridică. spaţiul aerian. Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească. Tltlul VI. de mare şi nejustificat. iar piaţa. Adunarea POPUARĂ a Găgăuziei. puterea legislativă şi puterea judecăt. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles. Reglementarea juridică şi principiile cetăţeniei RM. Economică.66. Principii generale. Cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei. independent. organizarea internă.5). reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art. Pentru I dată această formă s-a realizat în SUA în 1803. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat. de . cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale. În acest sens. Noţiunea de cetăţenie în sensul ei actual a fost utilizată I dată în Declaraţia Franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului din 1789. să apere ţara. PENTRU A PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat. durata mandatului. 12. adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice si stat. Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor. Titlul I. Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art. Numiţi pentru un madat de 6 ani. deplasărilor. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile expimate în exercitarea mandatului.. să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice etc. durata mandatului de 4 ani. 2 jud. Constituţia recunoaşte şi garant. Jud. ea apare ca o situatie juridica (un statut). pe de alta parte. validarea mandatului de către Curtea Constit.1 declară RM stat suveran. Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice estinate de a asigura conformitatea regulilorde drept intern cu normele constituţionale. 17. statutul judecătorilor. prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular. atribuţiile. care este calificată de piaţă. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională. din care fac parte ministerele. 3. unitar şi indivizibil. art 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. 2. Organizarea statului se realizeaza în raport de teritoriu si populatie. frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art. Drepturile.124. incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile. . organice şi ordinare. proprietăţii.bază de constituire a Parlamentului. decent. Cap. 5. normativ al Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole.Capitolul 7. bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă. este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului.142 – limitele revizuirii şi art. notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni . caracterul public al dezbaterilor judiciare. stat de drept. 125 fiindu-i stabilită structura. stabilind sistemul organelor judecătoreşti. promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare).143 legea privind modificare constituţiei. condiţiile pentru numire. candidaţii trebuie să îndeplinească unele condiţii: să aibă o pregătire juridică superioară. structura.1995. deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizata organizatoric însasi puterea suverana a poporului si. Conform prevederilor constituţionale este garantarea supremaţiei constituţiei. direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice. atît de ordin intern. De la acestă perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi factori. parl a adoptat legea cu privire la Curtea Constituţională. Titlul V. Actele normative care reglementează cetăţenia în RM conţin principiile unanim recunoscute de comunitatea internaţională. Tot aici sunt stabilite principii. fără încuviinţarea Curţii. deputatul în Parlament. iar bogăţiile de orice natură a subsolului.Pentru a putea fi numit juecător al Curţii . Sunt numiţi de Parlam.3). apele şi pădurile folosite în interes public. Astfel.141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii. Controlul constituşionalităţii legilor. şi garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare. libera dezvoltare a personalităţii umane. 2 de Preşedinte şi 2 de CS al Magistraturii. nu pot fi reţinuţi. Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate. incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă. Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art.) 4. arestaţi.6 lege 6. Titlul II. Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei .6 fixează separarea şi colaborarea puterii legislative. Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere. legiferează statutul deputaţilor din Parlament. Tutlul III. stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare. fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat. 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din RM.9. notiunea de cetatenie este utilizata pentru a defini o institutie juridica. concurenţa loială ca factori de bază a economiei.Obţinerea cetăţeniei ca efect al principiului jus sangvinus. Controlul anterior se aplică în faza de proiect a legii. percheziţionaţi. şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale. limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele. termen prin care se desemneaza un complex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane. dezv. Art. În primul rând. Dispoziţii finale şi tranzitorii. Guvernul este reglementat în capitolul 6. Art. sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească. În CRM normele definitorii ale cetăţeniei sunt cuprinse în art. Specială. art.. Economia naţională şi finanţele publice.

Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice. Principile dreptului adm. „regulile dupa care statul exercita functia executiva. Democraţiei. Dretul adm. controlul administrativ etc. care au ca obiect procedura de concretizare a activitatii autoritatilor publice. amenda etc. Accesul la informaţiie. Sub aspect etimologic. 1. în sensul ca un izvor de drept va contine numai dispozitii imperative. mai exact a raspunderii juridice în dreptul administrativ. însa. fie între acestea si particulari. b) norme prohibitive – care interzic o anumita conduita. Însa. printro regula de drept c) dispozitii permisive. 3. prin forta coercitiva a acelei puteri. c) norme permisive – care îngaduie o conduita determinata. În literatura juridica. Dreptul administrativ are o serie de trasaturi proprii. 4. pe de o parte sa actioneze.masuri cu privire la actele juridice (anulari. nascute în urma unui act administrativ” sau „acea ramura a stiintei juridice care cerceteaza normele de drept care privesc organizarea sistemului administratiei publice. 3. Proc. Cu dr. de exemplu). sanctiuni administrativpatrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna materiala ori morala). „catre” si „minister”. o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular. Având în vedere legislatia în vigoare. În ceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrativ se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice. întrucât.Dr Administr ca ram a sist de dr. pot fi identificate urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ: sanctiuni administrativ – disciplinare sanctiuni administrativ – contraventionale (avertismentul. 6. prin aceasta notiune s-a avut în vedere o activit. f) explicarea semnificatiei unor termeni. Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care. supus. Promptitudinea în executare. sunt regulile. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale nascute din activitatea de organizare a executarii legii si de executare a acesteia. fie ca aceste raporturi se stabilesc între organele administratiei publice. nu-l obliga. suspendari etc. 3. Transparenţa. Dreptul de afi auzit. Principiile generale:1. Colegialităţii. fara posibilitatea de a alege” „Exista putere discretionara ori de câte ori o autoritate actioneaza liber. Un prin criteriu îl constituie obiectul de reglementare. pot constitui obiect al raportului juridic administrativ anumite activitati. Principiul procedurii colective. sanctiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres. cuvântul „administratie” provine din limba latina. le are cu dr.). care actioneaza pentru organizarea executarii si a executarii legii. precum si controlul exercitat de puterea judecatoreasca pentru asigurarea dreptul public. Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei publice. acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care administreaza o institutie sau o întreprindere. prin care se interzice o anumitaconduita subiectului de drept. 4. raporturile de drept administrativ se fundamenteaza pe principiul inegalitatii partilor. precum: executarea actelor juridice. prestarea unor servicii publice. Astfel. prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept. În situatia în care ipoteza nu este precis conturata. prohibitive sau permise. Aceasta libertate de apreciere constituie ceea ce se cheama „puterea discretionara” a administratiei publice. Acesta din urmă cuprinde ansamblul normelor privind formerea. cuprinzând cele trei elemente: ipoteza. subordonata. b) subiectele de drept. 2. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozitii: a) dispozitii imperative. 5. Ce stabilesc principiile fundamental ede organizare şi funcţionarte a sistemului autorităţilor AP şi normelor ce determină principalele autorităţi ale AP. Legalitatea. Clasificarea normelor de drept administrativ Acest spect este analizat de catre autorii contemporani1 din unghiuri diferite. Dupa caracterul normelor identificam: a) norme imperative – care impun subiectelor de drept o anumita conduita. este obligata sa actioneze într-un sens determinat. Din punctul de vedere al întinderii sferei de aplicare. Egalitatea în faţa legii. nemijlocit o activitate direct productiva. a gospodari. persoana fizica sau juridica. 6. În doctrina se arata ca aceasta clasificare a normei de drept nu trebuie privita în mod dogmatic. Dreptul administrativ a început sa se contureze ca ramura de drept de sine statatoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. Pr. priorităţii şi garantării drepturilor persoanei private. Principiile materiale. Dispozitia normei de drept administrativ este. O deosebită legătură există între dr. respectarii legii în activitatea organelor administratiei publice”. conform dictionarului limbii române..1. precum si acelea care guverneaza raporturile dintre stat si individ. 4. În literatura de specialitate se apreciaza ca ipoteza este absolut determinata când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispozitia. 3. administratia publica se desfasoara în regim de putere publica. prin administratie se poateîntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului. c) definitii. continutul reglementarii. se identifica: a) norme cu caracter general. înseamna: a conduce. când autoritatea publica este tinuta de norma juridica. fie un functionar public.). care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi. traducându-se prin servitor. competenta legata este definita ca fiind „situatia când administratia este tinuta. continut.adm. Principiul obiectivităţii. obiect. a carei aplicare este asigurata prin constiinta juridica. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. 3. repartizarea. reglementeaza o diversitate de domenii. ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata si poate sa se refere la: a) împrejurarile. întâlnind criterii de clasificare comune sau diferite. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. 2.adm şi cel financiar. categorica. Normele de drept administrativ Norma juridica reprezinta o regula de conduita instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. în general.În doctrina franceza. e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumiteactivitati. Ca orice raport juridic. În limbajul curent. imperativa. aplicabile tuturor autoritatilor publice. sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva. care vizeaza drepturile si obligatiile autoritatilor publice. Legalităţii. persoane fizice sau juridice. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului”. Civilse determină prin faptul că normele procesului civil reglementează procedura administrativăîn cazurile soluţionării litigiilor de ordin admoinistr. . modalitatile juridice specifice prin care este realizata competenta cu care sunt investite organele administratiei publice. Principiile procesuale: 1. însemnând „la”. pusa în slujba cuiva. ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata. Constituţional. El a aparut la sfârsitul secolului al XVIII -lea.1.Pr.viata statului si dreptul privat. care cad sub incidenta normei juridice. datorită numeroaselor norme consti. mai întâi în Statele Unite ale Americii si apoi în Franta. facându-se trimitere la competenta legata. de la economie la sanatate si de la armata la învatamânt. fiind compus din prepozitia „ad”. Obligativitatea deciziei. iar pe de alta parte. executarea unor lucrari publice. 5. Dreptul de afi ajutat sau asistat. Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public. la origini. Dupa modul de determinare. întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate necvesităţilor publice. norma de drept administrativ are o structura trihotomica. raportul de drept administrativ are trei elemente componente: subiecte. constând în faptul ca normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifica destul de repede dupa adoptare. prin natura lor sunt extrem de numeroase si variate. Sanctiunea normei de drept administrativ Sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele care intervin în cazul nerespectarii normei juridice. Se poate aprecia ca. 2. iar pentru administratie. b) norme speciale. b) norme de drept procesual. Pr.6. Respectarea scopului şi obiectivelor trase de lege. 7. lasând posibilitatea administratiei sa aprecieze împrejurarile în care se aplica norma. reprezentând „miezul normei juridice”. de obicei a statului. d) principii. Are ca obiect de studiu acele relaţii sociale şi valori care se referă la organizarea şi realizarea administraţiei publice. ea urmând a se deduce din continutul normei juridice. .). Legătura dreptului adm. termenul de „administratie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel. care se refera la un organ determinat. dispozitia si sanctiunea. Prin obiectul său AP este strîns legată de cele trei puteri ale statului. Ca si în cazul altor ramuri de drept (dreptul constitutional. formulile sau ideile călăuzitoare pe care se bazează organizarea şi activitatea sistemului AP.masuri de executare silita (demolarea sau desfiintarea unor constructii etc. „A administra”. Cele mai strînse legăruri dr. ne aflam în prezenta ipotezei relative. 2. conditiile în care se aplica norma juridica. trebuie sa se faca distinctie între sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice. Proporţionalitatea. Principiul suveranităţii poporului. care nu desfasoara. O caracteristica a acestor raporturi. 4. atunci când se prevede o anumita actiune. un compartiment din unitatile direct productive sau institutii socialculturale. Publuicităţii şi transparenţei. care se ocupa de „res romana” . Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte doua elemente. în comparatie cu dreptul civil sau penal. dupa care pot fi identificate urmatoarele categorii de norme: a) norme de drept material. are un pronuntat caracter de mobilitate. Într-o formulare restrânsa. conducerea unui agent economic sau institutii social culturale. 5. fara ca sa-i fie dictata dinainte conduita sa. cum ar fi: caracterul de disciplina relativ tânara. iar la nevoie. din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o . 7. Ca orice norma juridica. Imparţialitatea. la comanda. Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice cuprinde fondul. lasându-se la aprecierea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite. b) dispozitii prohibitive.

XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei căi: formarea dreptului comun. pe de altă parte. fondul de noţiuni. cum ar fi acelea care privesc utilizarea mijloacelor de transport în comun. neobişnuită. Ele pot fi raporturi de subordonare. Beneficiarii acestor servicii pot intra în raporturi juridice cu administratia pe baza unor contracte civile. precum şi divizarea dreptului în ramuri.germanică nu exclude anumite deosebiri între sistemele juridice naţionale. iar la cel privat . În acest scop exista o serie de garantii legale care constau în mijloacele practice puse la dispozitia cetatenilor. Însă. circularelor administrative. acestia pot formula plângeri împotriva masurilor abuzive luate de administratia publica. numărul lor în fiecare ţară este mare. limbajul juridic . În linii generale se poate spune. 55. Apartenenţa dreptului diferitor ţări europene la familia romano. care au întemeiat în sec. în deosebi în dreptul francez. Aşa dar. chiar şi o decizie judiciară "simplă" (bazată pe analogie sau pe principii generale). Totodata. completarea lui cu dreptul de echitate şi interpretarea statutelor. Italia. Cum ar fi. Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhica si de colaborare. În dreptului englez lipseşte . în ţări diferite nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri. În unele raporturi de drept administrativ. tehnica juridică. poate fi sesizată de către alte judecătorii la soluţionarea proceselor de aşa gen ca precedent real. O pondere deosebita în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupa cele de utilizare a serviciilor publice. Spania şi cel germanic. pe de o parte. de procedură penală ş. În anumite raporturi de drept administrativ. pot stabili în mod unilateral drepturi si obligatii. A avut loc procesul cu denumirea "preluarea şi adaptarea dreptului roman". divizarea lui în public şi privat. Familia juridică de drept comun. deoarece prestatiile înfaptuite de organele administratieipublice în favoarea acestora sunt prevazute de lege sau în actele normative emise pe baza si în executarea legii. b) Raporturi care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. în principal.ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile indivizilor reciproce. beneficiarii serviciului public au un drept subiectiv în temeiul caruia pot cere organelor administratiei publice sa presteze serviciul. În majoritatea ţărilor continentale sînt adoptate şi acţionează codurile: civil. Dreptul comun este un sistem. în care organele administratiei publice. penal. îndruma si controla subiectul subordonat. subiectele active actioneaza tot pe baza si în executarea legii. Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specifică. însăşi concepţia dreptului. parcurgînd "etapa de recurs". de exemplu. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al dreptului romano-germanic. La început această preluare şi adaptare purta forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit. organele administratiei publice au un drept de apreciere asupra conditiilor în care se realizeaza dreptul beneficiarului la serviciul public. de exemplu. aplicând sanctiuni în conditiile legii. dreptul la ocrotirea sanatatii etc. adică împărţirea lui în ramuri. care poartă amprenta istoriei. Însa. În cadrul raporturilor care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem se întâlnesc si raporturi de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la realizarea sarcinilor ce revin administratiei publice. care determină statul. că "principiile generale ale dreptului intemaţional" au prioritate în faţa legii. şi dreptul german. Astfel. în Anglia . în baza căruia în interiorul familiei juridice romanogermanice se deosebesc două grupuri juridice: romanic. Raporturile care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. Elveţia şi alte ţări. juridică romano- La familia juridică romano-germanică se referă sistemele ce au apărut în Europa continentală în baza tradiţiilor juridice romane. normele cărora au o autoritate juridică majoră. situatia de subordonare a subiectelor de drept nu exclude posibilitatea manifestarii de vointa a acestora în cadrul raporturilor juridice respective. care include de asemenea Austria. În fiecare din aceste două sfere. pentru a ajunge la o hotărîre judiciară corectă. În general. de procedură civilă. la organizarea si functionarea administratiei publice. Această autoritate este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui control judiciar al constitualităţii legilor ordinare. Pentru familia juridică romanogermanică sînt caracteristice: existenţa dreptului scris. Cel care actioneaza ca autoritate ierarhic superioara are dreptul de a conduce. administrative şi constituţionale diferită de cea a Franţei. Sunt destul de numeroase cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se afla în raporturi de drept administrativ. iar acestea au obligatia sa realizeze prestatia. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate. Pe continent juriştii sînt interesaţi în primul rînd de faptul cum este reglementată situaţia dată. sistemul de izvoare ale dreptului. Este cazul raporturilor dintre Guvern si prefecti sau acela al raporturilor dintre ministru si conducatorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judete. Constituţia RFG din 1949 direct menţionează. 56. subiectele participante se afla în cadrul unei ierarhii administrative.în ce ordine ea trebuie corectată. el poate acţiona nu numai "în completarea legii" dar şi "pe lîngă lege". practica judiciară poate fi referită la numărul izvoarelor auxiliare. Cum ar fi. a.totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romanogermamce. De exemplu. În toate ţările familiei romano-germanice este cunoscută divizarea dreptului în public şi privat. pentru ţările din familia juridică romano-germanică este caracteristică schema unică a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept. iar această istorie pînă în sec. Olanda. Cu toate acestea. În primul rînd aceasta este legat de "precedentul de recurs". În toate aceste ţări există constituţii scrise. posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie "împotriva legii" . Structura dreptului în familia juridică anglo-saxonă. că la dreptul public se referă acele ramuri şi instituţii. Reamintim. în RFG diviziunea între dreptul privat şi public este pronunţată mai puţin decît în Franţa. ordinea activităţii organelor statale şi relaţiile individului cu statul. obiceiul în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă independentă a dreptului cu rare excepţii. Odată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele juridice naţionale dreptul internaţional. pe baza competentei pe care o au conform legii. Ea s-a format în baza studierii dreptului roman la universităţile italiene. se studia fondul lui de noţiuni. ceea ce. un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. decretelor miniştrilor ş. Obiectul acestor raporturi juridice consta în modelarea comportamentului subiectelor participante corespunzator exigentelor legale. unde intră Belgia. Sistemul legislaţiei curente este de asemenea destul de ramificat. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhica. dreptul la învatatura. organele administratiei publice pot recurge la masuri de constrângere. care este influenţat de ştiinţa juridică germană. însa în calitatea lor de servicii publice1. Constituţiile delimitează competenţa elaborării dreptului a diferitelor organe de stat şi în corespundere cu această competenţă înfăptuiesc diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului. de exemplu. deşi în cadru acestei scheme este posibilă o deplasare a accentelor. Doctrina juridică romano-germanică şi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile. Printre izvoarele dreptului romanogermanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor. pentru persoanele fizice sau juridice. Portugalia. Acelaşi lucru trebuie menţionat şi despre sistemul de drept. XII-XVI în baza culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă juridică pentru multe ţări europene. a.obligatie legala a acestora si nu o facultate. Familia genaanică. Această divizare poartă un caracter general şi în ultimul timp şi-a pierdut însemnătatea de odinioară. ajungând pâna la executarea silita a legii. În cadrul raporturilor de colaborare. Legile reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale. au servit drept model. diferă de grupul dreptului "germanic". Luxemburgul. În interiorul familiei juridice romanogermanice grupul dreptului "romanic". îşi găseşte reflectare într-o organizare şi competenţă a organelor justiţiei generale. Raporturile de drept administrativ se grupeaza în doua categorii: a) Raporturi care se formeaza în cadrul sistemului administratiei publice. structura logica intemă. a domeniului public privat etc. în speţă. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizatii nestatale realizeaza activitati de interes public prin prestatii specifice organizatiei statale. însă. doua ministere care emit împreuna norme juridice de interes comun. care se reflectă. subiectele participante sunt pe picior de egalitate si actioneaza împreuna pentru realizarea unui anumit scop. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administratiei publice se refera. În unele ţări convenţiile internaţionale au o putere juridică mai mare decît legile interne. legile speciale şi culegere de norme. franceze şi germane. Regimul juridic aplicabil în aceste cazuri este cel de drept civil si nu regimul de drept administrativ. Deoarece curtea de casaţie este instanţa supremă. aici poziţia doctrinei este destul de contradictorie. că dreptul francez. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică romano-germanică este caracterul lui codificat. canonice şi locale. sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului.

în concepţia lui Cicero. neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. dreptul englez s-a dezvoltat treptat. cumpătarea şi dreptatea. este o virtute care aduce fericirea şi armonia. Secolele următoare practic nu au adus nimic nou. a doua prescrie îndatoririle faţă de Allah (ibadat). În unele ţări (în Sudan) sistemul de judecătorii musulmane a căpătat un caracter de mai multe trepte (mai multe instanţe). În general. după aprecierea personală. Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah. Legislaţia familiei a ţărilor arabe. conceput ca un ansamblu de norme eterne şi imuabile existente atit în formă scrisă. În Anglia nu există coduri de tip european. Aceste două părţi alcătuiesc obiectul ştiinţei juridice sub aspectul. treptat s-au pomenit absorbite de "dreptul comun". Platon susţine că adevăratul stat trebuie să asigure un trai comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii toate virtuţile: înţelepciunea. Doctrina engleză nu cunoaşte discuţii despre diviziunile structurale ale dreptului. Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acţiunea puţin mai liberă a regulii precedentului. Ceea ce este just. pe care. şi cea mai lipsită de lege şi dreptate. Influenţa izvoarelor de drept de tip european a devenit. precum şi 3 şcoli şiite. în general. El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest. asemănător celui englez: dreptul precedent în interacţiunea cu cel legislativ. în altul.e. aceeaşi divizare a dreptului. Teoretic numai Dumnezeu are putere legislativă. Şcoala sociologică a dreptului. Platon (427-347 î. unica sursă a dreptului musulman sînt lucrările savanţilor jurişti. sferă de acţiune şi ponderea dreptului musulman s-au micşorat. Dreptatea nu este altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot ce este al său şi împlinirea chemării proprii. De aici . în primul rînd norme religioase. în mod uniform. este considerată regulă. La baza tuturor şcolilor. sunnă sau adjimă. penale. care există deja 200 de ani şi joacă un rol important. S-a creat învăţătura despre 4 "rădăcini" (izvoare) ale dreptului musulman. judecătorilor li se înaintează cerinţe înalte de calificare în sensul pregătirii lor de drept religioase. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural este. Dar numai în general. dreptul este ordinea comunităţii politice. în interpretarea sa romanică veche şi occidentală. conform ideilor sale. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . ca şi justiţia. Un singur judecător examina dosare de diferite categorii. Toate elementele psihologice sînt excluse conştient din examinare. jefuire armată şi revoltă. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. Aceasta se datoreşte în primul rînd existenţei constituţiei scrise.a asimilat cîte ceva din codificările europene. Lucrările sale de prestigiu care tratează problema dreptului sunt Republica şi Legile. care a suportat numeroase influenţe străine. Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero. unde acest lucru este deosebit de necesar. să pedepsească pentru oricare altă violare a legii. în viziunea lui. Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o competenţă destul de largă. Organizarea judiciară musulmană se deosebea prin simplitate. cît şi norme nejuridice. a constituţiilor statelor ce au intrat în componenţa SUA. care cu timpul. că în SUA există 51 sisteme de drept . legislatorul trebuie să găsească punctul de care concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va asigura fericirea şi. toate judecătoriile au o jurisdicţie comună. este şi legal. în SUA s-a format un sistem dualist. În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în drept public şi privat. nu este altceva decît expresia cunoaşterii umane. ideile. sau dreptul musulman se împarte în 2 părţi: prima indică linia de comportament al musulmanului faţă de semenii săi (muamalat). în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec.idjima: acord atins de toată activitatea musulmană în problema obligaţiilor musulmanului. În SUA. Revoluţia Americană a înaintat pe primul plan ideea dreptului american naţional independent." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. discipolul lui Socrate. În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi concepţie a dreptului şi a rolului său. în concepţia lui Platon. folosit activ de Curtea Supremă. cum ea este determinată de şcolile de drept. el cuprinde toate sferele vieţii sociale.după forma sa exterioară . se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. Islamul pomeşte de la faptul. VII-X şi este bazat pe religia musulmană . fapt ce l-au considerat 2 factori: în primul rînd. iar justiţia este concepută drept criteriu de manifestare a legalităţii. de interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciară.de procedură civilă. Pe lîngă pedeapsa pentru infracţiunile enumerate. întrebuinţarea băuturilor spirtoase. În altele există sisteme paralele de judecătorii musulmane. care a fost adoptat oficial în anul 1962. În cîteva state acţionează codurile civile. În condiţiile actuale unele ţări musulmane (Egiptul) au refuzat complet judecătoriile musulmane. dar. acuzare falsă de adulter. XIX evoluţia concepţiei de drept musulman a decurs prioritar în comentarii juridice religioase şi culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradiţionalele principii şi legi ale şariatului. de la Platon şi Aristotel. Şcoala istorică a dreptului. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară.Existenţialismul juridic. care cuprinde atît norme juridice. să dai fiecăruia ce este al lui. stabilit pe teritoriile controlate de ei. dintre legislaţia statului musulman şi sursele ei primare. Abordоnd problema politicii. iar cea unificată acţionează. Şariatul constă din 2 părţi . au stat două şcoli: şcoala Medina şi şcoala irachiană. după Socrate. aplicarea legii depinde de precedentele judiciare. Teoria psihologică a dreptului. cît şi interesul individual al cetăţenilor. La măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă pentru următoarele infracţiuni: omor. Pe parcursul dezvoltării ulterioare a învăţăturii în această schemă s-a introdus încă o modificare. precum şi obiceiuri. Pentrui ca proiectul să devină lege. constituţii ale statelor. Astfel. A patra şi ultima "rădăcină" . ale cărui opţiuni cu referire la drept au fost influenţate de Platon.n. comerciale. cadi (judecătorul) putea. liniştea. Dreptul musulman. pe calea practicii judiciare şi a reformelor legislative în cazuri aparte. Din numărul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal. în orice timp şi în orice împrejurare . în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. Una din aceste deosebiri considerabile este legată de structura federală a SUA. dreptul este mai întîi de toate un drept al practicii judiciare. Prima "rădăcină" este coranul. voinţa nobilimii musulmane religioase. importantă pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor Coranului. Posibilităţile mari ale influenţei judiciare asupra legislaţiei nu exclude faptul. Baza ştiinţei juridice musulmane o constituie metoda cazuistică sub denumirea "Ilm al furu". El se referă la autorul. în direcţia opusă. Singura sursă a cunoştinţelor necesarmente egale pentru toţi o constituie raţiunea umană ..de drept public şi privat. Aceste vechi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic. Dreptul controlului constituţional. Ramurile dreptului englez nu sînt atît de clar pronunţate ca în sistemele de drept continentale. la Cant şi Hegel. Justiţia. însă. natural Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită jurisdicţia independent unul faţă de altul. este o parte integrantă a naturii în dubla accepţiune: ca parte a materiei şi ca fiinţă raţională.teologia sau principiile credinţei . În al doilea rînd. A doua "rădăcină" este sunna. Funcţia principală a "fikhului" constă în păstrarea legăturilor indisolubile. Această comportare mai liberă cu precedentul capătă o deosebită importanţă în legătură cu competenţa judecătoriilor americane de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor. Şcoala normativistă a dreptului. întemeietorul şcolii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 î. 58 Caracteristica şi reprezentanşii şcolii dr. Sistemele juridice ale acestor ţări au suferit schimbări considerabile în sensul că importanţa. La baza operelor sale este pusă ideea.libertatea considerabilă şi capacitatea de manevrare în timpul procesului de adaptare a dreptului la condiţiile ce se schimbă. iar odată cu el . adulter. Se presupunea o respingere totală a dreptului englez. sunite şi şiite.penale. 57Dreptulmusulman (islamic) Dreptul musulman ca sistem de norme. unde recent a dominat dreptul musulman în toată originalitatea surselor sale. Legea. în gîndirea aristotelică.). adică pot examina diferite categorii de dosare . filozofia are în vedere natura universală. mai precis .de procedură penală. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. de fapt.n. scopul cărora este de a stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale dreptului. în 25 . care acţionează asupra milioanelor de oameni. furt. In concepţia socratică.a unui sistem întreg de constituţii: federală. Printre codurile de acest gen. În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglare social-normativă.(achid) şi dreptul (fikh). evident. Adoptarea Constituţiei federale scrise din 1787. a ideii idjima. el identifică justiţia politică cu dreptul politic. instanţele superioare judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a SUA nici odată n-au fost legate de propriile lor precedente.De obicei. Capitolul urmează după capitol fără o delimitare logică a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau la cel penal. un proces ireversibil. Numai unele state. corespunzătoare diferitor interpretări. se folosesc unele şi aceleaşi noţiuni şi interpretare a normelor de drept. Fikhul. care a mărit considerabil importanţa ei practică: propunerea acceptată odată de către juriştii tuturor sau chiar a unei şcoli. Aristotel afirmă că statul întruchipează scopul binelui. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. identice. Însă în majoritatea ţărilor arabe ele continuă să joace un rol destul de important în mecanismul de acţiune socială a dreptului. pînă în sec. totodată. Omul. care a atins şi toate ţările islamice. оn acest mod. de fapt. În procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez şi cel american. şi de aceea nu este neapărată condiţia de respectare a hotărtrii. după ce îl va găsi. Pregătirca proiectelor acestor legi şi coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu Institutul American de drept şi Asociaţia Americană a avocaţilor.în state şi una federală. care este înlocuită aici cu divizarea în drept comun şi dreptul echităţii. O formă de codificare deosebită în SUA a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri cu caracter unitar. El. ceea ce 1-a făcut să afirme că omul este cea mai nobilă dintre toate fiinţele. sub dominaţia severă a dreptului. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului. mai întîi de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite şi discrete. Cu toate acestea. însă n-au acceptat dreptul musulman. învăţăturile cărora sînt recunoscute.50 . ca şi în Anglia. Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea ramurilor de drept. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. ce exprimă în formă religioasă în general. Normele elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sistemul de drept american numai după o aplicare şi interpretare a lor multiplă de către judecătorii numai cînd se va putea face o referire la hotărîrile judiciare care l-au aplîcat şi nu la norme nemijlocit. multe din care sînt considerabile cu adevărat şi nu pot fi neglijate. pentru concepţia de drept musulmană nu există. dar nu numai acelea care de obicei se referă la sfera de drept. considerată ca temelie a esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor fenomenelor ce se produc în lume. Aristotel caută dreptul în observarea raţională a naturii. Echitatea. constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe egale. ca temelie a dreptului. Motivele şi intenţiile individului nici odată nu se iau în consideraţie. iar însuşi dreptul . caracteristic omului. dreptul judiciar şi dreptul familiei. că dreptul existent a venit de la Allah care întrun anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed.islam. Dreptul penal musulman este bazat. judecătorul nici odată nu apelează la Coran sau Sună – legendă despre proroc. care a rupt legăturile cu "trecutul său englez". Dreptul lui Allah este dat omenirii odată şi pentru totdeauna. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. rămîne o familie juridică independentă. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul оşi are rădăcinile sale. Germenii acestei teorii au apărut în antichitate. De la justiţia politică. este orientată spre consolidarea normelor şi priricipiilor dreptului musulman. în cadrul căreia ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de drept precedent. ca şi pentru unul englez. Justiţia înseamnă egalitate şi această egalitate a justiţiei are în vedere atit interesul general al statului. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim în lucrările Politica şi Etica. contribuind. Examinindosarul. iar ceea ce este legal este şi just. unitatea conceptuală şi raţională a omului presupune cunoaşterea adevărului.. civile. Există naţiuni şi grupuri etnice ce profesează islamul în calitate de religie. indiferent de faptul dacă va fi recunoscut sau nu. foste colonii franceze sau spaniole au adoptat codurile de tip roman. Însă nu s-a petrecut o trecere a dreptului american în familia romanogermanică. Binele în politică este justiţia care îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altora. legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie just sau injust. că legislaţia în sistemul juridic al SUA are o pondere mare şi este mai importantă decît dreptul statutal în Anglia. În dreptul statutal al SUA se întîlnesc numeroase coduri. în toate statele . în mod deosebit. să dobоndească mijloacele de a-i face să se rostească asupra binelui.analogia (chias). Preocupat. primul şi cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar. Aristotel îşi îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului fără de care politica nu-şi poate atinge scopurile. în legătură cu aceasta se poate spune. adică aplicarea la cazurile noi asemănătoare a regulilor stabilite de Coran. organizarea. autoritatea căruia este unanim recunoscută. şi l-au adaptat la necesităţile credinţei noi. îl divizează în drept natural şi drept pozitiv. Pentru ca binele să domine pacea. Pacea socială în stat se asigură. dreptul SUA. Şcoala raţionalistă a dreptului. Prin urmare.divizarea dreptului în privat şi public. În realitate. de problema făuririi unui stat ideal. precum Şcoala dreptului natural. subliniază rolul puterii judiciare în sistemul american de guvemămînt. care nu sînt cunoscute dreptului englez. în unele .e. Pentru un jurist american. la rоndul său. îşi . Dreptul întruchipează în sine înţelepciunea umană. să nu prejudiciezi pe altcineva. ci este dat de natură. Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil şi specific tuturor. cit şi nescrisă. luate de judecătoria unui stat. la dezvoltarea raţionalului. susţine întemeietorul şcolii. Şcoala realistă a dreptului. iar ca teorie cu pondere şi o influenţă majoră ea s-a manifestat în gîndirea filozofică şi politico-juridică din evul mediu. a fost un prim şi important pas pe această cale. Din motive istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale dreptului musulman. de Aristotel şi de către stoici. în general. dreptul nu este un produs al voinţei.a principiului precedentului şi altor semne caracteristice pentru "dreptul comun". În ambele ţări există de fapt. etc. A treia "rădăcină" . ambele fiind. curajul. şi diferite după vîrstă. el trebuie să fie adoptat de state. are o structură analogică cu structura dreptului comun.

ideile. în concepţia sa. Ea poate fi definită ca totalitate a cunoştinţelor despre drept şi stat acumulate de omenire pe parcursul întregii sale evoluţii. din momentul în care guvernanţii au început a-şi impune propria voinţă guvernaţilor. conform ideilor fondatorului."Dreptul este un fenomen istoric. Principalii reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846). dă naştere unei justiţii universale. pe observaţie . Şcoala istorică a dreptului. într-o oarecare măsură. ea cuprinde întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la obiectul de studiu. după Duguit. El este un produs colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a unor individualităţi. Dr. care derivă din însăşi natura socială a omului şi are datoria de a garanta siguranţa oamenilor. deoarece studiază dreptul (statul). Friedrich Cari von Savigny (1779. Teoria psihologică a dreptului. Un alt reprezentant al şcolii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (18591929). ca o categorie etică. consideră Duguit. la rîndul ei. în baza unui ansamblu de teorii. nemaiputînd crea forţe noi. se apleacă cu interes asupra fenom. a st-ui . Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania la sfîrşitui sec. iar acesta. ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. Statul." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. întemeietorul şcolii contestă ideile dreptului natural privind apariţia statului pe calea unui contract social. În RM "Teoria generală a dreptului". Şcoala sociologică a dreptului. Exponent al teoriei solidarităţii sociale. după Comte.Metodologia este una dintre cele mai actuale şi complicate probleme ale ştiinţei juridice.. influenţa socială. Şcoala realistă a dreptului. este pusă în pericol întreaga valoare fundamentală a solidarităţii sociale. Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii sociale.cauze întemeindu-şi învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic. Ist. Conform concepţiei lui Freidrich Puchta. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. trebuie să evităm orice explicaţie metafizică. conform ordinii stabilite de Dumnezeu. şi anume cea de Dumnezeu. în mod succesiv. este un bun al poporului. în mod conştient. nu se manifestă prin relaţiile omului faţă de sine însuşi. puterea şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt recunoscute ca fiind juste pentru un anumit interval de timp. sociologică a dreptului. La etapa iniţială. Ca ştiinţă. al XX-lea. apărută оntre persoane. Toma din Aquino constată că dreptul este justiţia în cadrul comunităţii umane. Insă. оn baza căreia oamenii s-au asociat este voinţa generală. în general. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. sintetice. sub forma instituţiilor. cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constr. Preocupat de problema apariţiei dreptului şi statului. În concepţia lui Hugo. susţine reprezentantul teoriei dreptului natural.. Şcoala realistă a dreptului. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. etc. Şc. cei mai mulţi oameni.Caract. primele manifestări ale conştiinţei juridice iau naştere în familie. Justiţia. Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. filozofia are în vedere natura universală. care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc. Şcoala raţionalistă a dreptului. în această situaţie. În doctrina sa. atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în procesul de pregătire a specialiştilor în domeniul jurisprudenţei. expusă în cele mai accesibile forme în literatura de specialitate. pe care sociologia оl studiază. care dreptul оşi are rădăcinile sale. la stat.: dr. social şi cel edictat de stat apar discrepanţe. Avîd ca punct de reper legea celor trei stări Auguste Comte clasifică ştiinţele în şt. ca disciplină de studiu. fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate drepturile sale în favoarea întregii comunităţi. a cărei existenţă poate fi probată prin raţiune. social. afirmînd că acest fapt este imposibil din cauza numărului mare de oameni. ideile. Teoria generală a dreptului face o analiză profundă a relaţiilor sociale. ştiinţa dreptului studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului. Astfel.Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului poate fi conceput în deplinătate în urma studierii acestei discipline. în reducerea complexităţii fenomenului juridic prin intermediul unei abordări globalizante. Izvorul său stă. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă generală despredrept şi stat.de stat se aplică numai în baza şi în limitele prevăzute de normele juridice. în perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltată de către Toma din Aquino . El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. dar. prin trei stadii: teologic. privite în dinamica lor. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural. Existenţialismul juridic. politice şi de altă natură. voinţa umană. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an 60 Şcoala sociologică pozitivistă a dreptului sau 1. care se predă la finele lor. şi Problemele teoriei dreptului. Ca parte componentă a ştiinţei în general Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (1798-1857). la rîndul său. juridic. care le reglementează evidenţiem două funcţii de bază care îi revin Teoriei generale a dreptului. natural. În lucrarea sa Curs de filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu are dreptul să admită decît ceea ce se constaţi. adică tot ce este cunoscut pînă în prezent despre legităţile apariţiei. trebuie să se conformeze normelor juridice. mai ales. manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale indivizilor. Introducere în studiul dreptului. concepţii. Toţi oamenii trebuie să se supună prevederilor normelor juridice. Existenţialismul juridic. porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor. autorul lucrărilor Contractul social şi Discursul asupra origina şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. în sec. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. ştiinţa sociologică care. Rousseau afirma că fiinţa umană a fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din starea primitivă.. ci doar ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi.La momentul actual această disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale lumii sub diverse denumiri: Teoria generală a dreptului. independent de legislator. la Cant şi Hegel.ordinea juridică în globalitatea sa. de la Platon şi Aristotel. tehnicii şi practicii dreptului. o dată cu dezvoltarea poporului. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. a tehnicii legislative. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. perioada modera. Atunci c-d între dr. oamenilor. ştiinţele mecanicii. care nu se mai putea menţine. Experienţa raţiunii umane. Teoria psihologică a dreptului. politică şi juridică care studiază. noţiuni cu privire la drept şi. Friedrich Cari voa Savigny afirmă că dreptul ca produs al spiritului poporului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn concepte abstracte. Atit statul. metafizic şi pozitiv. constituiţi în societate de a promova binele în comun. Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. dreptul exista sub forma dreptului natural. ştiinţifică. Dreptul. îmbrăţişează dreptul. Asemenea limbajului. Această şcoală a apărut ca o reacţie la ideile revoluţiei franceze prin care se urmărea codificarea dreptului. care. este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). Societatea nu este în drept să suprime dreptul individului.Teoria generală a dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice este de dată mai recentă. cit şi indivizii. modul în care instituţiile. ca fenomen social ce există într-o comunitate umană. precum Şcoala dreptului natural. Dreptul. să o limităm numai la o explicaţie pozitivă. Astfel. conştiinţa juridică se conturează оn relaţiile dintre membrii familiei." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Baza metodologică şi obiectul de studiu Prin obiectul său de preocupare şi studiu. оn esenţă. fiind deci pentru toţi adevărata libertate. în generalitatea şi integritatea sa. Statul este un produs natural şi necesar în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor omeneşti. a noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate şi utilizate de dogmatica juridică. el susţine că dreptul n~a luat naştere ca un imperativ al vieţii comunitare. şi a sistemului de drept al ţării respective. deoarece studiază problemele de bază ale ştiinţei politice Ea formulează categoriile politice ce vizează. Potrivit lui Toma din Aquino. în mod pozitiv. în viziunea savantului. 2) o funcţie de ameliorare a metodologiei. Legislatorul este doar un organ al conştiinţei sociale. care dă consacrare juridică dreptului social. Şcoala raţionalistă a dreptului. cît şi a întregului său. 59 Fenomenul jurudic în lumina şcolii istorice e drept. cоt în perceperea vie a instituţiilor juridice. ea selectează numai o parte din materia teoretică. evoluţia şi funcţionarea dreptului. Cuvîntul Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. Reciprocitatea. de la Platon şi Aristotel. este definită de către Cicero. iar puterea în stat nu este durabilă. Fiind parte componentă a ştiinţei dreptului. Primele idei fundamentale ale şcolii istorice a dreptului sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii Gustav Hugo. ca expresie a solidarităţii sociale. dreptul ia naştere şi se dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional al poporului respectiv. Ideea dreptăţii. la Cant şi Hegel. Ea formulează şi defineşte conceptele fundamentale care constituie punctul de plecare pentru investigaţiile întregului sistem al ştiinţelor juridice. TGD este o ştiinţă socială. formele lor concretistorice. In literatura juridică Teoria generală a dreptului a mai fost caracterizată ca fiind nucleul central al ştiinţei dreptului de la care pornesc practic toate ştiinţele juridice. în adîncurile trecutului. care reflectă în legi realitatea existentă. Teoria generală a dreptului este şi o ştiinţă politică.dr. şi dreptul pozitiv. adică istorică. legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia. apare din necesitatea soluţionării a diferitelor litigii care iau naştere ca rezultat al dezvoltării sociale. întemeiată pe date concrete. toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică. autorul recunoaşte existenţa unei prime cauze eficiente. legea este o regulă sau o unitate de măsură a acţiunilor după care trebuie să se conducă sau să se abţină orişicine . Şc. normativistă a dreptului. etc. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . ci în baza de drepturi şi interese comune . iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul îşi are rădăcinile sale. cum sînt: puterea de stat. în baza doctrinei sale filozofice. De unde reiese că atit raţiunea. Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv. Constr. nu le rămоnea decît să se unească în vederea unui singur scop. nu trebuie să sancţioneze obligaţii. la rîndul lor. nu este în drept a se confrunta cu colectivitatea şi alţi cetăţeni. garanţii sau să aibă caracter punitiv. economice. Pentru a apăra acest drept.Prin urmare. iar mai pronunţat . După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse la conexiunea dintre drept şi filozofie „ . este împărţit în două categ. unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai Scolasticii Abordează probleme referitoare la drept. Contractul social reprezintă o formă socială de asociere care dă naştere unui corp moral şi colectiv оn care există un angajament reciproc al publicului cu particularii. funcţiile statului. Egalitatea presupune existenţa aceloraşi condiţii de supunere pentru toate persoanele. matematicii. corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social.găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal". adică abordarea ştiinţifică a problemelor juridice.după cel de-al doilea război mondial. al XVIII-lea şi începutul sec. fiindcă obligaţia de supunere are la baza un acord încheiat între oameni. în special. Şc. al XEX-lea. care constă în explicarea atît a părţilor componente ale dreptului. care cuprinde realizările ştiinţifice ale juriştilor. fapt ce a pus fundamentul contractului social. evoluţiei şi funcţionării dreptului. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau naştere din voinţa divină reflectată în voinţa poporului. generală a TGD. elaborat de stat. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. statul. Şcoala normativistă a dreptului. cît şi lucrurile trebuie să fie raportate acestei prime. In urma оncheierii contractului social. unit nu prin întîmplare.. aceasta are un caracter neconturat O dată cu dezvoltarea poporului. filozofia are în vedere natura universală. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. Enciclopedia dreptului. Teoria generală a dreptului este divizată în două discipline de învăţămînt: Teoria generală a dreptului. Toate aceste caractere au fost dobоndite o dată cu intervenţia statului în viaţa societăţii şi. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a dreptului. în raport cu normele juridice 2. a dreptului. care se predă la începutul studiilor juridice. lege şi stat în lucrarea SummaTheologica. Contractul social urmăreşte scopul asigurării libertăţii naturale. Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie deosebită de Teoria generală a dreptului ca disciplină de studiu. pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre ceva ce este concret. ci prin relaţiile cu alte persoane şi are la bază ideea „de a i se da fiecăruia ceea ce i se cuvine". . politico-juridice influenţează societatea şi în care suportă. dreptul devine o ştiinţă aparte. culturii. şi anume: 1) o funcţie teoretică. în mod natural.1861) şi Friedrich Puchta (1798-1846).. luоnd naştere dreptul. Este de reţinut că ea studiază dreptul în ansamblul său. precum Şc. această funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge din viaţa socială şi impune indivizilor norme ce trebuie respectata în interesul întregii societăţi. mecanismul de stat etc. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. instituţiile politice şi juridice. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. în prima jumătate a acestuia.

îndelungat în timp şi foarte variat la diferite popoare. drepturile sub. apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi sunt preluate şi adăugăndu-li-se elementul sancţionar.cu cel puţin 40000 ani în urmă.Engels au arătat că structura economică a societăţii.Cantemir. juridice. devenite cu timpul tabu-uri corespunzătoare a ceea ce s-a numit „totemismul de clan”.În general.din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia societăţii umane. Relaţiile sociale din această perioadă sunt 6. presupun:a)dezvoltarea informaţiei juridicepentru îmbunătăţirea procesului decizional prin folosirea calculatorului.evolutiv capabil să parcurgă stări directe. Deci.a sistemelor de drept trebuie de reieşit din următoarele:1 în primul rînd.dreptul internaţional privat. funcţia suprastr. În sensul arătat anterior. morală. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D. Metode prospective.ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic. Drepturile au putut să apară deci ca noţiune decît cu constituirea societăţii.ordinea de drept etc.care îşi are regularităţile sale ce nu permit să urmeze orbeşte aceste presiuni.Problemele tipologiei dreptului. de regulă se bazează pe conceptul egalităţii. socială juridică a şi 7. În concl. Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. dar nu cu pedeapsă prea mare. ca parte componentă a realităţii sociale.evidenţalegislativă. concret şi catgoric la întrebarea :cînd."metodă" provine din grecescul methodos. deoarece puterea de stat.totuşi dreptul aparţine şi el acestei realităţi. generate de bază. politică şi jur.Realitatea juridică este o dimensiune enalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice deter..În cadrul acestor raporturi oamenii participă în calitate de subiecte de drept. în domeniul criminalisticii). şi anume în rezultatul descompunerii orînduirii primitive. În concluzie rezultă că dreptul. cutumiare şi dreptul scris. religioase. ale sociatăţii respective. Apariţia statului şi dreptului a fost 4.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi.presiuni din partea forţelor sociologice creatoare ale dreptului şi realitatea normativă. Statul este suprastructura politică a unei baze economice. Componentele juridicului sînt: conştiinţa juridică. cu idei politice. est considerat nenatural incestul cu mama. prescripţii religioase. Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor sociologice pentru studierea opiniei3. El suportă influenţe din partea componenţilor cadrului fizic înconjurător şi din parţea componenţilor sistemului social (economia.cănd relaţia de sînge pierde autoritateaCercetările efectuate de sociologi. juridice. Există însă şi opinia conform căreia statul şi dreptul au eistat veşnic. Apare necesitatea de astabili necesitatea de răzbunare. ale oamenilor s-au născut din nevoile vieţii. politica. ca urmare a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. În ansamblu.ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane. cu interese diametral opuse. Realitatea istorică arată că dreptul este un fenomen social inerent societăţii omeneşti. constă în deservirea societăţii.trib. iar pe de alta cu instituţiile corespunzătoare acestor idei.continuu şi istoric. dar ştiinţa contemporană notează că primele formaţiuni statale au apărut cu aprox. ceea ce înseamnă "cale". Dreptul este un produs complex al societăţii. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoaştere a procesului istoric de evoluţie a dreptului.Hr.jur. Iar dacă funcţia bazei rezidă în contribuţia pe care o aduce la dezv. pe de o parte.c )introducerea şi perfecţionarea programelor de calculator adecvate cercetării juridice.O problemă destul de contraversată în Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. Înainte de a fi o realitate normativă. pentru că ipoteticul exemplar uman presocial nu ar fi avut ce face cu ele.Realit. Conform acestor prevederi se interzice incestul dintre frate şi soră. viaţa în societate ar fi cu neputinţă. 4.3din faptul că procesul istoric de dezvoltare a dreptului conţine în sine elemente de continuitate. avînd specificul său la diferite popoare. în special cu baza economică a societăţii. cît şi de evoluţia în timp a acestui sens. soc. La rîndul său însă. ideilor respective. în baza aceloraşi temeiuri. Atunci apare. respectiv un ansamblu corespunzător acesteia de idei politice.Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ. cît si în antichitatea greco-romană.Regulile comparării:a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara. Legile lui Dracon şi Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani.apărîndu-şi pe cale legală interesele şi drepturile.ci în interdependenţa şi complementaritatea lor.Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziţiile legale duce la crearea ordinii de drept.şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale. modul de producţie al vieţii materiale determină concepţiile politice şi juridice.conţinutului şi necesităţii dreptului. dr. cît şi suprastr.Metoda experimentală poate fi utilizată atît în laborator (de exemplu.un real factor de calmare a conflictelor şi de menţinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese. pol. a relaţiilor de producţie şi aformelor de conducere socială din cadrul acestei orînduiri.2. Aşadar.Finalizind cu prezentarea succintă a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de menţionat că metodele nu trebuie înţelese izolat.Dreptul ca fenomen normativ dă expresii cerinţelor structurilor sociale-conducătoare sau conduse-de mai bună organizare a raporturilor umane pentru ca să poată asigura climatul în care liberului arbitru şi violenţei să i se poată opune anumite standarte oficiale de comportament. sociale. subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată.evoluţie.Dimensiunea dreptului. constituirea dreptului ca o entitate conturată se poate spune că are loc odată cu apariţia primelor state atît în ţările Orientului Antic.stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii. statul şi dr. private şi a scindării societăţii în clase şi gr. Este cert însă că drepturile nu au putut exista înainte de societate.corespun. Se poate de menţionat că n. ca instrument de dominaţie şi constrîngere acaparat de cei care dominează economiceşte. dreptul aparţine şi el acestei realităţi. şi econ. Originea şi istorică a statului dimensiunea Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni.Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului.Romanii au exprimat foarte clar şi lapidar această realitate prin adagiul:ubi societas. Legile lui Manu în India . Marx şi F. Susţinem ideea că dr. cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon). edictate cu noua putere. etc. de particularităţile societăţii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică. din fapte. cum şi de ce au apărut statul şi dreptul? reglemenate de anumite reguli de conveţuire socială:obiceiuri. fără drepturi..d)evidenţa şi sistematizarea reglementărilor uniforme şi a practicii în domenii precum dreptul comerţului internaţional. nu l-a aşteptat pe legiuitor pentru a se constitui.El alcătuieşte miezul juridicului. Conştiinţa juridică joacă rolul unei receptor şi al unui tampon. care cere ca reacţiunea împotriva vătămării să se fgacă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului. K. scindarea societăţii în clase. morala etcJ. dintre diferite instituţii juridico-statale. constituie baza pe care se ridică o suprastr. sunt transformate în norme juridice. se utilizează în fundamentarea adoptării unor noi acte normative.comparativă stabileşte similitudinile şi diferenţele dintre diferite sisteme de drept. Iar dreptul este voinţa deţinătorilor puterii de stat ridicată la rang de lege. Ca moment istoric. XIII-lea î. Filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cînd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie. morale. fie.valorizare şi valorificare finală prin normele dreptului.ca parte componentă a realităţii sociale. "drum". aceste elemente de influenţă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului.Normele sale intervin în procesul productiv. Sociale diferite şi chiar antagoniste. neavînd faţă de cine să le valorifice. judiciare. filosofice.conţinitul sau cadrul său substanţial de referinţă. politice teoria generală a dreptului.c) comparatismul trebuie să ţină seama atît de sensul normei juridice la momentul apariţiei ei. 3 Premisele soc.. Legile lui Moise(Decalogul) la evrei. st. pentru că.stabilind drepturi şi obligaţii jur.nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor.cuprizind şi interpretarea pe care le vor da organele de aplicare . are determinaţii calitative ce ţin de esenţa socialului.juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică.ca sistem de normă şi imstituţie are o sferă mai restrînsă ca juridicul. Pentru analiza ştiinţifică a tipologiei dreptului. Majoritatea cercetătorilor opiniază că istoria organizării statale a societăţii şi a constituirii sistemelor de drept nu cioncide cu istoria societăţii umane. corelaţia dintre ele sînt stabilite în conformitate cu un model raţional.ele trec prin conştiinţa legiutorului. O intensificare a activităţii de fixare în scris a dreptului a avut loc în timpul faraonului Ramses al II lea(se. raportul intim cu fiica etc. de relaţii ideol. sistemul de organe statale.. este indisolubil legat de evoluţia generală a sociatăţii. istorici. Rudolf von Ihering remarca faptul că dr.b)orientarea cercetărilor de informatică juridică în direcţii ca:-elaborarea legislaţiei. pe temelia apariţiei propr.. apare concomitent cu statul sau cu primele formaţiuni statale la o anumită treaptă de dezvolt.cînd personalitatea iese la suprafaţă. Momentul determinant al form. În orînduirile bazate pe proprietate privată asupra mijloacelor de producţie atît baza economică. ca sistem de norme şi instituţii.A doua componetă a realităţii juridice o constituie partea instituţională-dreptul.Unele viziuni noi cu privire la tipizarea dreptului. precum şi cele filosofice. b) se crează reguli de drept noi. Aplicarea ei în studierea problemelor dreptului este deosebit de utilă. ibi ius.Metoda logică. precum şi de insit. Ea. Acest concept de egalitate se rezumă în aşa zisa lege a talionului.) contur.Cea dea treia componenţă a juridicului sînt raporturile juridice şi situaţiile juridice. sunt elem. grupuri sociale. Lentă a forţelor de producţie în cadrul primei orînduiri sociale – a orînduirii comunei primitive.urmînd un proces de evaluare. de-a lungul diferitelor orînduiri sociale3. pregătită de o perioadă îndelungată de dezv.relaţiile juridice. În Egiptul antic cel ami vechi legiuitor cunoscut este Menes. Treptat s-a trecut de la principiul răzbunării sîngelui la sancţiunea expulzării din gintă sau din trib. precum şi cea de aplicare a lui trebuie să aibă un caracter logic. cercetează dreptul în evoluţia sa istorică.b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi plasaţi în contextul social-politic şi cultural în care îşi au sorgintea.metoda istorică-constă în cercetarea ştiinţifică a fenomenului juridic care rezidă în analiza condiţiilor economice.5000 de ani în urmă. putem spune cu certitudine că procesul de constituire a astatului şi dr. Aşadar.. se pedepseşte .ale suprastr.respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului. fiind. în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului.Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului constituie un ansamblu de metode de cercetare în domeniul ştiinţelor juridice:1. Atît statul cît şi dreptul se află într-o legătură determinantă cu modul de producţie.Dreptul poate fi considerat ca un mod de existenţă a ordinii publice. pe cînd societatea umană. dintr-unmoment dat componente ale suprastructurii acesteia. de apariţie a statului şi dreptului în doctrina contemporană.dreptul e o stare de conştiinţă. forţelor de prod. Metoda sociologică. ca şi instituţiile corespunzătoare acestora.Aceste met. Pînă în prezent nu e stabilită exact o perioadă în care au luat naştere aceste două enomene sociale. etc. cît şi pe teren (de exemplu.. pentru că dreptul unui anumit popor are întotdeauna caractere specifice doar lui. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi-au găsit reflectare într-o serie de norme sociale.Conştiinţa juridică apare ca o premisă a dreptului. au un caracter contradictoriu. de evoluţia treptată a structurii ei sociale.Realitatea componentele ei. ca formă de organizare a întregii societăţi. are o sferă mai restrînsă decît juridicul.met.2din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia permanentă a esenţei. şi organiz. Metodele cantitative Esenţa acestor metode constă în operaţiile de verificare a ipotezelor ştiinţifice în cadrul strategiilor dezvoltării fenomenului juridic.repartişiei şi schimbului de produse şi activităţi.cele care probează eficienţa dreptului. sistematizarealegislaţiei. Nu există un rsp.pentru că se interpune între aceşti stimuli care se înfăţişează de mai multe ori ca adevărate comandamente.dreptul.iar împreună cu ea şi dreptul-ca un proces neîntrerupt. statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive. alături de normele juridice. a fost unul complicat. a comunităţii umane. îl const. etc.şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite. ilustrat şi de anumite acte normative – adevărate monumente legislative intrate în istoria dreptului şi a culturii umane. iar activitatea de elaborare a dreptului. care se statornicesc în societate în funcţie de aceste idei.Drepturile omului nu pot prinde ..Rezultă că dreptul. în domeniul reglementării juridice cu caracter economic).clan.

cum e dreptul islamic.cu consecinţele sale influienţează asupra tuturor ramurilor dreptului şi mai ales asupra celui constituţional .Între economie şi drept există o interdependenţă şi o influienţare reciprocă.cît şi pe baza apartenenţei la un anumit bazin de civilizaţie.socialeconomic. în făurirea dreptului unei societăţi democratice.Factorul umanreprezintă zona centrală de interes pentru orice legislator.regimul juridic al spaţiului aerian şi al mării teritoriale etc. A cerceta esenţa dreptului înseamnă a pătrunde înăuntrul său.Condiţiile fizice apar în faţa legislatorului ca obiect al reglementării"Legile.Cauzile acestei situaţii se află în faptul că diferiţi autori iau în consideraţie diferite criterii.iar pe măsura dezvoltării istoruice.sub influienţa unor evoluţii specifice.Dreptul şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale.chinez.Un element component al cadrului social-politic este factorul economic care-şi impune autoritatea sa asupra celorlalte componente. Toţi aceşti factori îşi au felul lor.etnic.socialist aflate în ţările unde se mai menţine sistemul socialist.determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii statale. situaţia internaţională a ţării respective.în condiţiile unei diversităţi de norme. În general esenţa unui fenomen reflectă unitatea laturilor.dreptul are o formă internă şi una exterioară. hotărîri ş.dreptul programează libertatea sa de acţiune.Nici un tip de societate nu e omogen. că prin forma dreptului se are în vedere modul de exprimare a normelor juridice.epovii noi sau moderne.unde s-a încadrat sistemul islamic.Conţinutul socialcaută să explicede ce.prezenţa minorităţilor etnice şi naţionale a populaţiei influienţează asupra dezvoltării dreptului. Semnificativă din acest punct de vedere este analiza diverşilor factori în elaborarea dreptului actual în Moldova. Un alt factor este factorul internaţional. Deci.Ce-a de a doua modalitate.epocii contemporane.Multă vreme sa considerată că prin studierea tipurilor de drept devine posibilă cunoaşterea apariţiei şi evoluţiei dreptului. Aici se disting forma internă a dreptului dată de exprimarea sa în ramuri şi instituţii juridice şi forma extemă. de haina pe care o îmbracă ca legi. Antic. a 10.ne referim la 2 aspecte:conţinutul normativ şi conţinutul social.care e motivul într-un stat. competiţia politică pentru a determina adoptarea unor reglementări juridice în economie.statornicindu-i anumite praguri.din fosta URSS ce au format lagărul socialist. care practic au anulatdistanțele pe Terra fac posibelă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept din toate țările existente pe glob cu atăt mai mult are loc o apropiere între sistemele de drept ale țărilor cuprinse în diferite forme de colaborae internațională care a dus la nașterea unui sistem propriu de drept numit dreptul comunitar. trebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării.cutumiară şi jurisprudenţială alături de legile scrise.iar în acest mediu.Problemele esenţei conţinutului şi forma dreptului în ştiinţa contemporană.În baza criteriul apartenenţei la un bazin de civilizaţie sînt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice.demografici-aceşti factori influienţează dreptul.între care:familia sau sistemul de drept romano-germanic.De exemplu: măsurile legislative pentru completarea poluării mediului.Prezentarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ca izvor material.Analizînd tipurile de drept. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiţionale.Ca urmare. cu clima . 9. Ideea existenţei unor factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra dreptului s-a conturat în perspectiva admiterii caracterului evolutiv al dreptnlui.sau continental-caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de exprimare predominantă în legi şi tendinţa de codificare.factorul internaţional.care exprimă voinţa şi interesele sociale.E specific pentru Anglia.burghez şi socialist.putem distinge trăsăturile generale.E necesar de a înţelege raportul dintre general şi particular în analiza tipologiei dreptului.tipice fiecărui sistem de drept. influienţează dreptul constituidu-se ca un factor de configurare cu o acţiune specifică.O puternică influienţă socială exercită grupurile de presiune.Prima modalitate a fost diferenţierea formaţiunilor după criterii de natură social-economică.Dr modern.imprimă dreptului trăsături de eficienţă mult mai pronunţate în comparaţie cu alte seturi normative.a. cu întinderea sa.în anumite condiţii sînt prevăzute anumite reglementări. implică efortul de subliniere a trăsăturilor şi determinărilor calitative fundamentale ale dreptului.Dreptul nu poate rămîne doar în stare de voinţă.spaniol.cultural-ideologic.Ele acţionează pentru maximalizarea intereselor membrilor săi.Numai prin cunoaşterea trăsăturilor general.etaloane de conduită. Întreaga problematică a formelor dreptului va fi analizată într-un capitol distinct al cursului.De pildă.Pentru descrierea procesului istoric şi a stării de dezvoltare a dreptului se evedenţiază 2 modalităţi principale de abordare a problemei.Sistemul politic este deasemenea un factor tot mai important de configurare a dreptului. Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esenţă.formele de proprietate structura societăţii în diferite clase sau categorii sociale şi profesionale.Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social îl constituie caracterul lui normativ. Așa se explică preexistența în dreptul contemporan a unor categorii juridice aparute în dreptul roman sau influența puternică în dreptul islamic întro serie de țări afroasiatice.în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întîlni elementele aparţinătoare altui tip.Normativitatea juridică. Dreptul este înainte de toate o regulă de conduită în raporturile dintre oameni.Schimbarea sistemului politic.asigurarea condiţiilor deviaţă ale societăţii”spunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering.Alături de partidele politice-institute specifice ale vieţii socialeaceste grupuri influienţează jocul politic..gruparea normelor juridice pe instituţii şi ramuri.Omul parcurge un proces complex de socializare. Cercetarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ţine cont de toate caracteristicele participării omului la viaţa socială. precum şi efortul de sesizare a modalităţilor specifice de organizare internă şi externă a conţinutului.Conţinutul social al dreptului e dat de scopu.societăţilor democratice cu economii de piaţă în care se include şi dreptul din ţările foste socialiste. în învaţămînt.O altă clasificare a societăţii omeneşti distinge .oriental. posibilităţile dezvoltării politiceDreptul nu poate să fie influienţat de acţiunea mediului fizic.după cum consideră majoritatea specialiştilor preocupaţi de tipizarea dreptului.factorii umani.Asupra dreptului exercită influienţă şi structurile organizatorice ale societăţii cum ar fi grupurile de interese.trei tipuri de societăţi:preindustriale.cu unele grupări ca:dr.industriale şi postindustriale. cu comunitatea internaţională care influenţează de asemenea asupra dreptului.dr.între tipurile istorice de drept nu e o ruptură.În drept rolul voinţei are o dublă semnificaţie:1.ceea ce presupune existenţa unor elemente individuale.existenţa unei populaţii cu o structură etnică omogenă.istoric.oficializată-adică voinţa juridică exprimată în legi şi apărată de stat-care trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice.dr.medieval cu unele grupări prin care s-ar distinge dreptul european.cum e dr.voinţa individuală.SUA.literatura juridică e cea care se referă la tipizarea dreptului.fiind întîlnite în orice sistem juridic.cît şi pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare socială la tipologia dreptului determinată de apartenenţa la un bazin de civilizaţie.Coţinutul dreptului îl constituie o totalitate de elemente.de tip feudal.Tot astfel.Grupurile de interese sînt acelea care prin mai multe atitudini comune transmit scopuri celorlaalte grupuri din societate în vederea stabilirii.Raţiunea are legături cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază. trăsăturilor şi raporturilor interne necesare.îşi pun amprenta transformările social-economice din fiecare etapă istorică.Aceste caracteristice alcătuiesc substanţa dreptului.c)după modalităţile de exprimare a normelor de drept în felurite acte ale organelor de stat-legi.rece.în care oamenii urmăresc să-şi valorifice anumite interese şi drepturi. într-o măsură mai mare sau mai mică.medievale.Factorul demografic deasemenea exercită influienţa asupra reglementărilor juridice. de corelaţiile cu mediul natural şi social.o anumită limită de comportament. conţinut şi formă. Esenţa dreptului e voinţa generală.-care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăţii îşi găsesc exprimare în drept. raporturile cu vecinii. Greco-roman. Mijloacele de acţiune ale grupurilor de presiune sînt propaganda.paritculare putem avea o imagine completă cu privire la sistemul de drept examinat şi ne putem explica influienţa pe care a avut-o asupra relaţiilor sociale dintr-o zonă sau alta.Cadru natural –factor de configurare a dreptului.Dr. în elaborarea reglementărilor juridice.Conţinutul dreptului îl formează sistemul normelor juridice sau conţinutul normativ al dreptului.jocul de influienţă şi acţiunea directă(greva).în societatea contemporană rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale sporeşte.cercetările ştiinţifice scot la iveală faptul că studiul conţinutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.tipice precum și unele particularități în cdrul fiecăruia din sistemele și familile de drept.Omul acţionează într-un mediu social şi natural determinat.Cercetarea actuală a conţinutului dreptului e puternic marcată de tendinţa explicării şi conceperii dreptului în sensul cuprinderei factorilor complecşi-normativi şi sociali.mediul geografic.O primă concluzie ce se desprinde din această analiză priveşte existenţa unităţii generale din cadrul fiecăruii sistem de drept.Sînt cunoscute măsurile de limitare a creşterii demografice şi invers de stimulare.diferienţiază: dreptul epocii antice.dezvoltatrea economică. Reglementînd comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii de raporturi sociale dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate.Dr. dată de felul cum sînt exprimate normele juridice.aflate în faza tranziţiei spre democratism.Vorbind de conţinut.după societatea holistică.Dimensiunea umană a dreptului priveşte înainte de orice drepturile fundamentale ale individului.calitatea sa esenţială. denuinite şi izvoare ale dreptului.Cadru cultural-ideologic are o înrîurire semnificativă asupra reglementărilor juridice.numit şi anglosaxon-în care predomină forma necodificată.care păstrează puternice elemente tradiţionale religioase.E evident că asupra trăsăturilor generale. în organizarea sistemului politic.au fost evidenţiate următoarele tipuri istorice de drept:drept sclavagist.Dreptul socialist. Francez.întregul drept medieval e marcat de aspectul religios.care se manifestă în procesul aplicării dreptului. cu privire la statutul persoanei ş.de piaţă.bunăoară. a.contemporan.Forma exterioară poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului-izvoarele dreptului.prin constrîngere.Acţiunea factorilor naturali e mereu corelată unui interes social.se diferenţiază în mai multe grupe:dr.. decrete. de voinţa şi interesele pe care dreptul le exprimă şi le consacră.Presiunea legilor sociale determină o încorsetare a libertăţii absolute de manifestare a omului.În aşa mod se fixsează periodizarea societăţii în ansamblu şi a dreptului.Viaţa dreptului se desfăşoară într-um cadru social-uman. în concluzie putem spune. Ca orice fenomen.rolul voinţei generale.budist. a progresului juridic. Ţărilor în curs de dezvoltare sau al lumii a treia.tipice.a agrupurilor sociale sau a întregii societăţi.menţinerii sau intesificării formelor de comportament care sînt implicate în atitudini comune.în raport cu sistemele de organizare socială.concomitent cu cele specifice.adică ce drepturi şi obligaţii concrete au oamenii în anumite împrejurări.”Dreptul e forma în care statul îşi organizează. cu aşezarea.german.fiziologic.b)după modalităţile de sistematizare a legislaţieicodificări.social-politic. relativ stabilite care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi o fixează într-o clasă de fenomene înrudite.Cadru social-economic-este determinat de nivelul economiei. Termenul normă este o categorie fundamentală pentru toate . identifica legăturile inteme.Cît priveşta forma dreptului..arhaică.Cadru social-politic. a sesiza legăturile intime caie-i conferă o relativă stabilitate.chinez. Dezvoltarea puternică a relaților și a colaborării internaționale existența mijloacelor moderene de comunicații.Pornindu-se de la criteriul evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după dreptul incipient din comuna primitivă:Dr.grupurile de presiune politică.hotărîri etc.O altă concluzie priveşte necesitatea înţelegerii impactului evoluţiilor specifice asupra dezvoltării fiecărui sistem de drept. factorii biologici.2.Dr.naţional are în vedere condiţiile istorice şi particularităţile etniconaţionale ale populaţei.Voinţa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinţei juridice.de pildă elementele specifice societăţii industriale şi postindustriale. caldă sau temperată cu calitatea solului.Conţinutul normativ relevă însăşi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice.decrete.familia sau sistemul common-law.liberale.caracteristic instaurării economiei capitaliste.De aici rezultă că atît în ţara noastră. 11.În dezvoltarea sa dreptul păstrează multe elemente de continuitate avînd constate prezente dea lungul mai multor epoci istorice.pentru că dreptul însuşi este un element de cultură.islamic.Forma internă a dreptului e chiar interacţiunea ramurilor dreptului.fiind de regulă stabilit pe cale oficială sau desprins printr-o îndelungată convieţuire. Cadru istoric. dreptul este unitatea unor laturi calitative şi cantitative. nota Montesquieu.hindus.Mediu geografic reprezintă un ansamblu de factori care influienţează viaţa socială.Aceşti factori sînt grupaţi în:cadru natural.particulare în cadrul aceluiaşi sistem.

Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale. idei fundamentale care stau la baza concepţiei statului de drept. Modalitatea esențială de manifestare a existenței o constitue activitatea cere este act sau un sistem de acte. dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor.Începînd dela I.politică.fiecare component se formulează precis. Există cîteva cîteva tendințe mai importante cu privire la plasarea dreptului în contextul relaților sociale: tendinșa de a considera dreptul ca element al structurii sociale de control alîturi de sistemul de guvenămînt. 6 este prezentă ocazia de aplicare.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.În cazul normelor de drept. dreptul. de nepătruns. Din această relație rezultă una dintre clasificările normelor: obligații. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.Normele morale şi juridice se adresează conduitei individului şi roporturilor acestuia cu alţii. la o anumită etapă de dezvoltare a ei.Realizarea acestui principiu constituie protecţii minimale.C. dreptul este considerat în axeiași structură cu democrațiea politică și cu societatea democratică el avînd menirea de a contribui la formarea unui astfel de socetîți.2. Aristotel în lucrarea sa politica vorbește despre cele trei ideei de bază ale statului de drept: supremația legii.deşi uneori întîlnim enunţuri juridice în acord cu morala”. Înacelași timp ea sa bazat pe viziunea filozofică despre drept ca o valoare supremă care dispune de un conținut propriu.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.Contrar acestor păreri.Efectuînd un studiu asupra rolului principiilor morale în formarea dreptului şi areleţiei dreptmorală.Pricipiile statului de drept.determinate de traiul în comun şi de armonizarea acţiunilor umane.Din această cauză el consideră morala ca fiind o etică subiectivă. Dobrinescu consideră că dreptul şi morala au structură normativă identică şi aceasta se poate deduce din afirmaţia că dreptul e un minim de morală şi din constatare că nu există un enunţ moral.Fiodorov.5.deci el trbuie să aibă un conţinut moral.Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale.La greci nu era o dilimitare clară între drept şi morală.Oamenii de ştiinţă din diferite domenii.Modul în care evoluiază dreptul e o trecere de la cutume.În realitate aceste 2 domenii nu pot fi absolut diferite.care apare ca o consecinţă a organizării indivizilor în societate. viaţa lui personală desem-nînd un fel de spaţiu sacru.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.Coraportul drept. În viziunea filozofilor antici puterea de stat care recunoaște dreptul și îl limitează se consideră o statalitate echitabilă.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.Înrt-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului şi dominaţia legii sînt supreme.anularea unui act ilegal.I. particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului. economice.dar fiecare dintre ele îşi păstrează identitatea.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă. 13. dintre Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate.născut din cerinţe ale vieţii sociale.Particularităţile generale şi speciale ale dreptului.iar dreptul o etică obiectivă .Există unele sancţiuni juridice de pildă.iar nerespectarea unei norme de drept presupune pedeapsa. a tuturor massmedia.nu trebuie să ne formulăm întrebări dacă ea corespunde sau nu unui ideal moral. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.Dar numai normele ce sunt ridicate la rangul de lege sînt norme juridice. Autorul G.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice. 3. Ideile juridico statale și instituțile Romei antice și ale Grecei antice au influențat semnificativ apariția și dezvoltarea unor învățături progresiste cu privire la statul de drept.Kant s-au pus bazele unei diferenţieri clare între morală şi drept.supremaţiei legii. include aspectele eficacităţii şi legalităţii. Gînditorii antechității au încercat să evedențieze așa relații și interacțiuni dintre drept și puterea de stat care să asigure funcționarea armonioasă a altei epoci. Dreptul reprezintă un fenomen de reglementare a conduitei omului în societate.2 Orice normă se referă la un comportament concret dintr-o relaţie socială dată.În pofida acestor deosebiri. separaţiei puterilor în stat. economice.Comportamentul uman întîlneşte 2 reglatori:morala şi dreptul.majoritatea juriştilor sînt de părerea că între drept şi morală există o corelaţie organică foarte strînsă.jurişti. mergîndu-se de la o separaţie mai strictă pînă la o separaţie suplă.UN altautor.specifice-adevăr.aceeiaş valoare.pături.Odată .Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.științele juridice.psihologi. politice. a unor norme de conduită obligatorie.juridică etc) întemeiază norma.pedagogi.se întăresc în sistemul normelor juridice.va cădea în desuetudine.dar în acelaşi timp posedă trăsături specifice ce le conferă individualitate şiun loc aparte în sistemul normelor sociale.Princip.Fiind paret integrantă a normei sopciale adică a acelor norme care se referă la relațile interuumane normele juridice se adresează la condiției umane reprezintă un factor de structurare a relitîții sociale caracterizate relații.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei. sociologice.care pot fi aplicate fără a se recurge la constrîngere.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea. şi nu conduita unei persoane.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.ele fiind strict determinate.fiind aplicată de organele special investite cu puterea de a judeca şi decide prin hotărîri care la nevoie se aduc la îndeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului.Unautor spunea că „atîta timp cît legea e în vigoare.deoarece conduita este subordonată voinţei lor. spre deosebire de legile naturii. echităţii sociale şi egalităţii în drepturi.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii.realitatea sa este dată de necesitatea stabilirii unor reguli sociale. politică.normele juridice indică un comportament esenţial.În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaş grad de adevăr. Sancţiunea ce se aplică în cazul încălcării dreptului îmbracă o formă specială. Socrate considera că un stat bine construit este statul care este administrat de legi bune.2. În peroada devreme a revoluților burgheze la elaborarea concepților pprogresiste despre statul de drept au contrebuit Spinoza.Perioadele de mai tîrziu au ca preocupare stabilirea specificului acestei diferenţe dintre drept şi morală. cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios.prezintă trăsături ce sînt comune tuturor normelor sociale. permiţînd individului să trăiască o viaţă demnă.doctrina pozitivismului juridic şi a normativismului. Putem spune că pentru buna funcţionare a aparatului de stat este hotărîtoare asigurarea unui echilibru raţional al elementelor sale. Esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea.Roubier în lucrarea saTGD.Valoarea(morală. constituind în jurul individului o sferă de inviolabilitate.după cum menționează Gr.lui exterir al omului.Cu alte cuvinte. PRINCIPIILE STATULUI DE DREPT Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept.CONCEPTUL.Astfel au loc azi ample dezbateri cu privire la scopul şi eficienţa sancţiunii capitale sau a celor privitoare la privaţiunea de libertate.obiceiuri.Dreptul şi morala apar împreună ca reglatori ai relaţiilor sociale. politice şi juridice ale societăţii.imaginațile omului despre stat ca o organizație care funcționează pe baza unor legi echitabile au început să se formeze în primele etape de dezvoltare a civilizației umane. valori şi principii extrajuridice.cît şi dreptul şi care se relizează în viaţă sub forma de cunoaştere particulară a unor drepturi şi îndatoriri. Legitimitateaconformitatea normelor juridice cu norme.iar dreptul aparţine mede.dreptul. ce sintetizează într-un tot unitar valorile morale.Separaţia puterilor constituie o trăsătură definitorie majoră a statului dedrept. dar forța fără 14. Structura generală a normelor presupune elemente componente corelate: subiectul acțiunii și relația dintre subiectul acțiunii și acțiune.imperativul juridic este asigurat prin sancţiuniprevăzutea se aplica la nevoie cu ajutorul forţei de constrîngere a puterii publice.deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.Ca element al sistemului de norme sociale.deoarece ele mereu se află în concordanţă.încearcă o opunere a celor 2 domenii din perspectiva mediului la care ele se referă:morala aparţine mediului interior.Autorul celor 3 Critici consideră că există o ideie care conduce atît morala.prin reprezentanţii săi Kelsen şi Walini consideră că dreptul e desprins de orice altă realitate şi că fiind o construcţie în sine se identifică doar cu statul.obligatorii.von Wright constă că normele specifice acțiunelor umane se caracterizează părin următorele trăsături: 1 au caracter de obligații.normele juridice au un caracter volitiv. 4 există o autoritate care emite norma și garantează ca ea să fie în vigoare.morală la un sistem de norme de legi.Principiul democratismului.Problema raportului morală-drept a preocupat gîndirea umană încă din antichitate.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice. Ele reglementează întreaga rețea de relații sociale. kant.inclusiv cele juridice. Legalitatea este definită ca fiind conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice.Princip. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului.Esenţa dreptului.1.Cetăţenii sînt datori să respecte conduita prescrisă de drept.3O altă deosebire survine din modul în care fiecare din ele se formează. echitatea socială care stau și astăzi la baza conceptului stat de drept.Particularităţile generale. Eficacitatea este definită ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autorităţilor împuternicite cu aplicarea lor.presupune libertatea presei. morală sau religie. montesquieu. prin care omul intervine în ordinea fenomenilor naturale și sociale. „acolo unde lipsește puterea legiii scria Aristotel acolo nu există nici o formă a orînduirii de stat.cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale. Trăsăturile: presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului .dezbat problema naturii şi rolului sancţiunii juridice. morale de familie.dreptul şi valorile sociale. Plecînd de la trăsăturile comune ale acțiunelor normative Kalinowski defenea norma ca un tip de relații între un subiect al acțiunii sau o mulțime de subiecți și o acțiune sau o mulțime de acțiuni. sociologi.Obligativitatea dreptului. interdicții. 12.care să fie denunţat ca nedrept.existența diverselor domenii de activitate umană determină diversitatea normelor sociale.Particularităţile speciale ale dreptului.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice.În doctrina juridică romană găsim o concepere independentă a dreptului faţă de morală.Totuşi între drept şi morală există şi unele diferenţieri:în una şi aceiaşi societate pot exista mai multe categorii de reguli de conduită.ele sînt adresate aceloraşi oameni.etice cu aplicare în științele naturale tehnice și în producție. 5 există subiecții ai normei.libertate şi dreptate.moartea. presiune.Obligativitatea dreptului este atît de puternică încît nimeni nu poate ignora normele de drept sub pretextul necunoaşterii lor. de neamestec atît din partea statului.cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia. 2 orice activitate umană poate fi supusă prescripței 3 există anumite condiții de aplicare a prescripției normate. democraţia este un concept şi un fenomen ce aparţine statului de drept. drept este o barbarie.Reprezentînd nişte reguli de comportament. interdicții și permesiuni.Pe de altă parte normele exprimă valori.care nu depind de voinţa oamenilor.Princip.4.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere.se realizează în activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului. cît şi din partea altcuiva. a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii.pe cînd nerespectarea normei morale atrage după sine dezaprobarea şi alte forme de influienţă morală. voltarie.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale. separarea puterilor în stat.H.morală şi religie. PROBLEMELE.3. statul democratic și de drept este un idial specific un vis roz al omenirii al căror realizare ea tinde mii de ani.deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului.Prin principii ale statului de drept înţelegem acele începuturi.4.grupuri sociale.Rezultă că normele juridice sînt în mare parte asemănătoare cu cele morale.Înmomentul în care ea nu mai este conformă cu principiile morale.

este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faţă de alţii.Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a două sau mai multe lucruri legate între ele.sub forma libertăţilor individuale.de a răspunde.Caracteristica funcţiilor dreptului ca direcţii ale acţiunii mecanismului juridic.pe cînd cele juridice sînt rezultatul unei creaţii conştiente şi organizate.În legătură cu acest principiu I.politice.Deci. se completează şi se sprijină reciproc.F. al cărei scop este de a asigura ordinea socială ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală..Esenţa f.dreptul previne dezorganizarea. 3.3.la perfecţionarea absolută a individului.dau naştere necesităţii unor acte şi proceduri de care să se poată servi cetăţenii şi care îşi pierd caracterul religios în materia de căsătorie.apar la o anumită treaptă de dezvoltare istorică.însă spre deosebire de drept aceste norme sociale nu sînt neapărat unitare şi normele morale au un caracter spontan. 17.Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija.Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase.Echitatea înseamnă nepărtinire.Ele sînt foarte mobile.între ele există o serie de diferenţe: 1.de apărare.Responsabilitatea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de legi Principiul echităţii şi justiţiei .C)libertatea este unică.a)Funcţia de reglementare constă în stabilirea unor reguli de comportare pozitivă.princip.apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii şi anume a ordinii constituţionale.între ordine şi viaţă.reglementează anumite relaţii sociale.ca ius civile(dreptul egal pentru toţi cetăţenii).2.4.interramurale. ramurile în părţi ale sistemului. dobîndind cînd un conţinut profund religios.publicităţii în dreptul procesual penal şi civil..Faza a doua începe să apară ca urmare a evoluţiei istorice. a valorilor promovate şi apărate de drept.A doua fază ne pune în prezenţa emancipării progresive a dreptului privat de religie.Caracteristica principiilor fundamentale ale dreptului. Princip.exercitarea ei conform cerinţelor legalităţii.Profesorul N.Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de drept.în evoluţia raporturilor dintre drept şi religie s-a evidenţiat existenţa următoarelor faze:1.normativă a dreptului exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială.instituită .însă nu poate fi confundată cu răspundere.ramurale.Într-un stat de drept.ramurale.deprindere.atît pe terenul dreptului public. testamente.ramurale sînt principiile propri unei singure ramure de drept.Vorbind despre nj acesta e caracterul general şi obligatoriu de natură statală.fiind instrument al controlului social..Profesorul Adam Popescu menţionează.sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană.:înmulţirea populaţiei. dreptate şi cumpătate.în raport cu sine însuşi.Ea tinde.Stemele juridice tradiţionale (hindus. dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale.Popa susţine că funcţiile dreptului”sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului.fiind expresia concentrată.N.influienţa dogmelor religioase asupra dogmelor de drept.a dezvolta şi apromova raportul .b)starea unei persoane libere.Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate.libertatea individuală-dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.şi religia sînt norme de conduită.cînd un conţinut absolut ateist.Ele sînt înscrise în coduri şi în alte legi.F.2. conştiintizează consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor.islamic)au incontestabilă origine religioasă.situaţii.În concepţia Masquzlin n.fundamentale stau la baza princip. un model.o primă fază prezintă confuzia totală.Astfel în Islam sursa primară de drept o reprezintă Coranul. deoarece ea este un act de angajare a individului care îşi asumă consecinţele.după cum spune Alex Weill.instituţionalizare sau de formalizare juridică a organizării socialpolitice constă în aceea că întreg sistemul de legi şi alte acte juridice.însă modalităţile de exprimare sînt diverse.individualizării pedepsei penale.F. şi se realizează pe planul TGD.că principiile se clasifică în două mari grupuri: a)principii generale (fundamentale).ramurale şi interramurale.În concepţia lui Aristotel .pe teren public.3.Morala este mai exigentă decît dreptul.Religia este prima încercare de gîndire metafizică a omului.însă nu la toate.3.Pentru a înţelege ce este nj este necesar de a cunoaşte scopul ei.j.just şi injust. îndeplinire.naţionale etc.2.Princip.fundamentale.Profesorul S. este una din categoriile centrale ale dreptului.cel puţin în sens formal.S.am putea spune că dreptul e o tentativă de regularizare a raporturilor sociale.care se bucură de deplinitatea drepturilor politice şi civile în stat.Prin principii ale dreptului înţelegem ideiile. În concluzie.Principiul libertăţii şi egalităţii Libertatea înseamnă:a)posibilitatea unei persoane de acţiona după propria sa dorinţă. sublinia valoarea unei justiţii sociale care urmăre îndreptarea legii acolo unde nu corespundea.asigură coeziunea internă a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile.reglementare statică constă în acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale prin întărirea normelor juridice în acte normative. Funcţiile dreptului pot fi clasificate după două criterii: 1-extern-deosebeşte funcţiile sociale ale dreptului(politică.Din această categorie fac parte princip.Prima fază se manifestă sub două forme:a)teocraţia-guvernarea directă a societăţii prin zei. Justiţia e unul din principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale.Pentru Cicero el este unul şi acelaşi lucru.a dreptului cu religia.Pentru drept „forul interior este interzis”.Ca normă şi spiritualitate.1.de.Normele juridice conţin şi descriu cele mai multe din principiile dreptului.Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale.de.libertatea gîndirii.În formă .El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului.Acest princip.Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul). se găseşte difuzaată în ramurile dreptului sub două forme:1.1.a consolida.Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că.În realizarea acestei funcţii o importanţă mare o are dreptul de proprietate.deasemenea este necesar să existe separarea puterilor în stat.dreptului îşi găsesc realizarea prin aplicarea practică a conduitei prescrise de n.Principiul pesponsabilităţiiCuvîntul responsabilitate presupune obligaţia de a efectua un lucru. „Fiecare individ are dreptul la viaţă.că tratatele de teorie sau Enciclopedia dreptului din perioada comunistă şi postcomunistă.Responsabilitatea este un fenomen social.b) F.b)principiul potrivit căruia oamenilor şi statelor li se recunosc aceleaşi drepturi.executivă şi judecătorească. Autorii români N.Alekseev susţine că în cadrul acestei funcţii sînt evidenţiate două aspecte. Cuvîntul „funcţie” vine de la latinescul functio-care se traduce muncă. libertatea de conştiinţă-dreptul persoanei de a avea opinie proprie. a drepturilor şi intereselor legitime ale statului. Justiţia se realizează prin asigurarea satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime pentru toţi oamenii.Popa şi I.generale ale dreptului se delimitează de norma juridică.în organizarea relaţiilor sociale.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni.dinamice constă în aceea că dreptul acţionează asupra relaţiilor sociale care se află în permanentă mişcare.independent şi indeferent de religie.Princip.Pentru ca puterea să fie exercitată potrivit cerinţelor legalităţii organele care exercită aceasttă putere trebuie să li se dee o perioadă scurtă de exerciţii.Unii consideră.E)egalitatea este unul din fundamentele vieţii sociale care îşi găseşte reglementatea sub forma egalităşii tuturor în faţa legii. pentru că dreptuilui îi revine rolul de a calma elementele de coflict.D) libertatea omului primeşte considerare pe trei planuri:1.. 2.acordă o mare atenţie legăturii dreptului cu religia.libertatea şi egalitatea-ale vieţii sociale.Norma juridică se grupează în instituţii de drept.Kamarov defineşte funcţiile dreptului ca fiind direcţiile principale de influienţă a mecanismului juridic care evidenţiază rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale .carte sfîntă a mahomedanilor.N.a proprietăţii.F.cuvîntului.În literatura juridică există mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului.la libertate.de apărare a dreptului reprezintă acea direcţie a reglemăntării juridice care este orientată spre apărarea valorilor generalumane.Coraportul dintre drept şi religie.dreptul se identifică cu religia.princip.precum şi instanţele sociale cu atribuţii în domeniul realizării dreptului”.Gogaru face următoarele precizări.Esenţa f.de conducere a societăţii constă în faptul că anume dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale sau altfel spus prin drept statul îşi promovează atît politica internă cît şi cea externă.cît şi pe cel privat.Acest principiu constă în consacrarea în drepturi acelor două fundamente.c)independenţa unui stat faţă de o putere străină.Nj este definită de conduită.aceste se dovedeşte prin mai multe aspecte:identificarea preceptelor religioase cu cele juridice. b)princip.Altfel spus norma reprezintă în sine o idee despre un comportament permis în unele sau altele împrejurări.generală şi impersonală.separarea dreptului de religie.la siguranţa personală” (art.libertatea omului în raport cu natura.Cu revoluţia franceză intrăm în faza laicizării dreptului public.calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.legalităţii sau asigurării bazelor legale de funcţionare a statului..La romani aequitas are sens apropiat de drept.Academicianul rus S.determinate de relaţiile sociale.Ea presupune asumarea răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului.J.Princip.Prin studiul ei pătrundem în inima şi spiritul dreptului. 2.tezele fundamentale care stau la baza întrgului sistem de drept.Acest scop este de a permite viaţa în societate.Ele se dezvoltă din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale de primă importanţă pentru unitatea organizată de stat.princip.2.iar Celsius defineşte dreptul ca artă a binelui şi echităţii.Cuvîntul justiţie provine din latinescul „iustitiu” şi are mai multe semnificaţii: totalitatea organelor de juridicţie dintr-un stat. este un fenomen natural şi obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate. De aici rezultă că aceste trei grupuri de principii se întrepătrund.Ex:principiul oralităţii.Norma juridică se raportează la principile dreptului în două sensuri: 1.2. el vrea să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virtutea ideii de valoare. dreptul are o poziţie specifică în ansamblul celorlalte forme normative bucurîndu-se de un tratament social specific.Criterii de clasificare a principiilor dreptului.Prin intermediul normelor juridice e reglementată organizarea exercitării puterii şi divizarea puterii publice în legislativă.Norma juridică e elementul primar al oricărui sistem de drept.B)libertatea-ca fundament al vieţii sociale şi ca dimensiune este determinată de puterea publică.juridică.legalităşii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.filosofice şi forţele reale.În mod tradiţional.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului.deoarece exprimă un act de angajare a individului în contextul relaţiilor sociale. Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principio ceea ce înseamnă început.asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială.b)monarhia de drept divin.Responsabi litatea e legată de drept. În baza ei se alcătuieşte întrgul labirint juridic.F.Princip.dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie.juridică.După Jean Dabin nj urmăreşte scopul de a apăra.normativă se află într-o strînsă legătură cu celelalte funcţii.Acţiunea principiului echităţii priveşte atît activitatea legiuitorului cît şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele de care aplică legile. religia se desparte de drept.defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele ilicite.ci la toate formele responsabilităţii/politică.Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect.ansamblul legilor şi a instanţelor judecătoreşti.Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne.părţile în sisteme. Cuvîntul normă în traducere din limba greacă presupune o regulă. A)libertatea –ca fundament al vieţii sociale şi component al acestui principiu.cere o ordine de drept în care locul suprem îl constituie Constituţia.Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitimă a puterii de stat.princip.caracterizîndu-se printr-o pronunţată legătură logică între ele.rînduiala socială favorabilă majorităţii.Popa afirmă că responsabilitatea a fost plasată pe terenul moralei.Este prima filosofie.libertăţii contractuale etc.în raport cu societatea. 15. normă ei 16.a apariţiei unor noi factori economici..economică) şi 2 –internă:funcţia de reglementare.Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău.ci de drept popular.Îmbrăţişînd cele mai importante relaţii sociale.rezultă că atît dreptul cît şi morala.De ex.Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia integrativă.instituâiile în subramuri sau ramuri.sub forma libertăţilor generale.Însă există şi alte păreri conform cărora principiile se clasifică în trei grupuri:princip. de a da socoteală.Popa defineşte nj drept regulă generală şi obligatorie de conduită.3 Declaraţia universală a dreptului omului). princip.conservare.interramurale se referă la două sau mai multe ramuri de drept. formarea unor clase care nu participă la religia romană.corect şi incorect.Profesorul român N.Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate.Dogaru evidenţiază alte 4 funcţii principale ale dreptului.-guvernarea prin reprezentanţi ai divinităţii.încetează şi existenţa sa ca drept.faţă de sine însuşi.Interacţiunea dreptului cu religia este multiformă.însă reeşind din faptul că ea e înţeleasă ca o dimensiune a agentului ce reglementează întregul său comportament nu poate fi redusă doar la nivelul moral.faţă de societate.Sociologul american F.sociali.Suveranitatea nu va mai fi de drept divin.ce încetează să mai fie moral.drepturile şi libertăţile cetăţenilor.politici.a celor mai imporatante relaţii economice. Conceptul de juridică şi trăsăturile caracteristice.ce are drept centru fiinţa umană.Princ ipii fundamentale se mai numesc şi constituţionale deoarece sînt reglementate în Constituţie.d)drepturi cetăţeneşti .

care se aplică şi după înlocuirea ei cu o lege mai aspră.22 al Constituţiei ne vorbeşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunea.2.sînt stabilite şi unele excepţii.Principiul încetării acţiunii legii prin derogare sau ajungerea la termen cunoaşte şi el două excepţii de ultraactivitate. e) norme juridice cu caracter individual care se aplică numai unei singure persoane.menţionează N. sau să restrîngă acțiunea normelor juridice locale în limitele cometenței lor .STRUCTURA INTERNĂ MAI ESTE NUMITĂ STRUCTURA LOGICOJURIDICĂ A EI-se constată că nj are oraganizare logică independent de formularea ei în text.Caracterul statal al nj rezultă din faptul că sînt elaborate de către stat prin procesul de legiferare.dacă sînt adoptate legi interpretative(a clarifica.Momentul iniţial.Ea exprimă voinţa deţinătorilor de stat şi reglementează doar cele mai importante relaţii sociale. reglementate de normele juridice la acel timp în acel spațiu și pentru acele persoane.b) practica judecătorească şi precedentul judiciar.printre care şi N. datorită căria este adusă la cunoștință întregii socetăți.tipic şi inmpersonal şi permanent.Nj nu putem să o cunoaştem numai ca idei.Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare: 1.Încetarea acţiunii nj are loc prin abrogare. Clauza noțiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri bilaterale în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț considerat ca favorizat.Deci.acţiunea nj în timp prevede timpul ea produce efecte juridice.Din momentul intrării sale în vigoare nj guvernează deplin realităţile sociale. deaceea rămîne impersonală.poartă denumirea de abrogare.Conform acestui principiu art.Al doilea moment principal al acţiunii nj în timp este momentul final.După M. în măsura în care se acceptă cu respectarea principiului suveranității statului.Există diferite opinii la structura internă. subsolul.Ea se referă la form aexternă a conţinutului nj. Teritoriu al statului se consideră și teritoriul ambasadelor. 20.trebuie să fie cunoscută de către aceştea.3.M. apele interne și teritoriale. Potrivit regulii generale aceasta însamnă că normele juridice acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a unui sau altui act normativ. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea actelor normative se va aplica actul normativ adoptat mai recent. unele categorii de străinii.Dispoziţiaeste acel element al nj care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date(drepturile şi obligaţiile subiecţiilor).Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentul nj pe motiv că nu o cunoaşte. 2. o abatere sau o excepţie de la reglementarea existentă. Trebuie făcută o deosebire între abrogare şi derogare. Noțiunea de străin desemnează persoana care aflatî pe teritoriul unui stat are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie. Întregul sistem de norme juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu. De aceea. care poartă denumirea de forță juridică .juridică.d) contractul normativ.2. NJ nu se adresează unor persoane concrete ci se aplică unui număr nedermiat de persoane. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei țări asupra tuturo persoanelor de pe teritoriul său sunt:1 imunitatea diplomatică. cu toate că se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți.M. 18.substanţa lor o constituie voinţa organului competent de a le elabora. aplicarea normelor juridice în spațiu este guvernată de principiul teritorialității. bogățiele subpămîntene.Obiceiul este. Regula generală este că actele normative centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului nostru cu toate că în anumite situații organele centrale pot să limiteze dacă este necesar acțiunea actelor normative emise de la o anumită parte a teritoriului statului. Acțiunea juridică înseamnă de asemenea funcționarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative.că nj acea regulă de conduită generală şi impersonală.obligă. 3. Referitor la actele normative interne o mare importanță pentru valabilitatea lor o are forma orînduirii de stat. Cele formale sînt:a)obiceiul juridic. spațiul aerian în limitele frontierilor de stat..precum şi subiecţii la care se referă prevederile dispoziţiei. a lămuri sensul unei legi).s-ar deschide calea arbitrariului.prevederile căreia se aplică şi după îndeplinirea termenului ei de acţiune pentru infracţiunile săvîrşite în timpul cînd era în vigoare. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului Izvoarele pot fi formale și materiale. în unele raporturi juridice sunt limitați în drepturi. Deci limitele teritoriului sunt indicate prin frontierile de stat.În acest caz este vorba de actele normative sau reglementări care au fost total depăşite de rezolvarea relaţiilor sociale.c) doctrina. dar fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.NJ este obligatorie-prescripţiile nj sînt obligatorii şi se bazează pe susţinerea forţei de constrîngere a statului.dacă e adoptată o lege penală mai blîndă. 3. DIMENSIUNEA PERSONALĂ DE ACȚIUNE A NORMELOR JURIDICE.Dvoracec acest principiu stabileşte regula conform căreia legea este incidentă. CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT. DIMENSIUNEA SPAȚIALĂ DE ACtIUNE A NORMEI JURIDICE. iar regimul lor juridic se stabilește prin acte interne sau prin convenții internaționale îngeiate între țările limitrofe.M de alte state vecine. PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII PRINCIPIULUI TERITORIALITĂȚII ÎN DREPTUL PUBLIC ȘI PRIVAT.nici ultraactivă. atît sub aspect intern. conţinut şi însemnătate.de puterea publică sau recunoscută de aceasta.însă reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atît de mult de reglementările din actul vechi. Actul normativ întră în vigoare:a)la data publicării legii de exemplu în Monitorul Oficial.care întrunind condiţiile prevăzute intră sub incidenţa normei. stabilirea exactă a limitilor acțiunii actelor normative permite a dermina cercul de relații sociale.împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită comduită. după cum se ştie.care cad sub incidenţa ei. Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul de subiecți participanți la un raport juridic.O regulă de conduită devine o rgulă de drept numai atunci cînd este recunoscută de stat.impune o anumită conduită.3 regimul juridic al unor categorii de străini.pe care nu o abrogă.1după cercul de subiecți ai raportului juridic normele pot fi: a) individuale .adică al încetării acţiunii actului normativ. atunci normele juridice locale au o acțiune limitată la unitatea administrativ –teritorială sau economică asupra căria se extinde autoritatea organului de stat respectiv sau la administrația întreprinderilor instituților și organizaților care funcționează pe această unitate administrativ –teritorială.Principiul neretroactivităţii normelor juridice.ci şi prin structura lor.Find elemente juridice relativ de sine stătătoare n. cît și internațional. ca persoană fizică sau în colectiv. constînd dintr-o acţiune sau inacţiune în vederea realizării unui scop.Particularităţi speciale sînt caracteristice dar nj. un model de comportament pentru toate subiectele de drept. Frontierele de stat ca și teritoriul statului sunt inviolablile. O altă formă de încetare a unui act normativ este căderea în desuetudine. normele juridice reglementează relațile sociale în anumite limite de timp.Generalitatea nj rezultă din caracterul său abstract. Pentru ca o regulă de comportare. Prin acțiune juridică a actului normativ se înțelege posibilitatea și în cazurile stabilite .2.Aceasta se face prin menţionarea zilei.considerau că intrarea în vigoare a nj este nemijlocit legată de împrejurarea ca orice nouă reglementare adresîndu-se oamenilor. de exprimare a dreptului.ar dispărea orice siguranţă şi deci s-ar zdruncina încrederea subiectului în drept. unele acte normative.Structura N. Dacă actele normative adoptate de organile centrale ale statului acționează pe întreg teritoriul țării..Popa.j se deosebesc nu numai după esenţă.Derogarea reprezintă o reglementare diferită. corpul diplomatic și consular.De aici rezultă şi trăsăturile ei specifice: caracterul statal. spațiu și cerc de persoane. Normele juridice internaționale reglementează relațile dintre state în conformitate cu principiul teritorialității.forma ei internă. Obiceiul juridic sau cutuma. Orice nj se aplică faptelor săvîrşite în perioada în care norma respectivă este în vigoare.b) colective. Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept.N.fie prin stabilirea unui termen de la data publicării. 2. regimul special constă în acordarea pentru străini a unor drepturi nominalizate în acorduri naționale și internaționale sau în legislații naționale.adică a încetării acţiunii nj.în conformitate cu legislaţia în vigoare sînt prevăzute următoarele excepţii:1. c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice. de conduită să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o anumită formă.j are două aspecte:intern şi extern. În aer și în pămînt frontierele sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice în sus și în jos pînă ajung mijloacele tehnice. PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII NORMELOR JURIDICE.De la această regulă generală. 19.NJ acţionează numai în prezent şi viitor. este linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul R.NJ e o regulă de conduită tipică.După cum ştim fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi . Frontiera de stat a R.Caracteul absttract al nj este rezultatul prelucrării cazurilor concrete. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual. se va aplica cel cu forță juridică superioară.NJ are caracter permanent-se aplică constant pe toată durata existenţei sale.încît ele nu se mai pot aplica. Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strîns legată cu acțiunea teritorială a actelor normative. Această categorie de norme juridice sunt obligatorii și produc efecte juridice. formele de exprimare a normelor juridice în literatura juridică au căpătat denimirea de izvoare ale dreptului. Drept teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră. cele interne la rîndul lor pot fi divizate în: centrale și locale.permit e.3.Întrucît nj se aplică faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea nj. 21.individuale apărute în practica legislativă.de echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raţiunea prezenţei normei în viaţa socială. o regulă de conduită ce se formează .3.2. Statele consacră străinilor diferite regimuri juridice diferite: regim național care constă în recunoașterea de către statul de reședință a acelorași drepturi de care se bucură cetățenii săi dar cu excepție că nu le sunt recuboscute drepturile politece ( dreptul de alege și de a fi ales). asupra teritoriului și populației.stimulează). particulari-tăţile nj în acest caz au fost divizate în două grupuri:particularităţi generale-nj se aplică unitar tuturor situaţiilor.directă-atunci cînd noul act normativ prevede în mod direct ceea ce se abrogă.prescrie tipul conduitei(interzice.A doua situaţie de excepţie priveşte legea temporară.Acum ne vom referi la cele două momente principale indicate mai sus. pot fi evidențiate mai multe criterii de clasificare.prin expirarea termenului pentru care a fost edictată şi prin căderea în desuetudine. b) norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice. de exemplu legile care reglem entează răspunderea penală se răsfrîng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvîrșirii infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală potrivit normelor juridice ale statului străin. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .recomandă. cetățenii străinii și apatrizi care locuesc pe teritoriul statului.NJ are caracter prescriptiv –ea stabileşte o anumită comportare.În acest caz.după caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toți subiecții de drept. dispun de imunitate diplomatică care constă în exceptarea de la jurisdicția statului străin pe teritoriul cîruia se găsesc.ea îmracă haina articolului normativ. normele juridice pot fi divizate în două grupe mari: internaționale și interne .într-un articol de regulă final. b) cetățenii străini. se va aplica cel cu forță juridică superioară.cînd actul normativ prevede în mod direct se aplică şi unor situaţii anterioare sau stabileşte o dată a intrării în vigoare anterioare datei adoptării lui. frontiera se stabilește la mijloc.NJ are caracter impersonal-ea nu se adresează unui anumit subiect ci tuturor acelora.Ea este numită să se aplice unui număr nelimitat de cazuri sînt caracteristice tuturor categoriilor de norme. IZVOARELE MATERIALE ȘI IZVOARELE FORMALE.e) actul normativ1.În concluzie am putea menţiona.E cazul legii penale mai favorabile.Izvorul de drept este forma.J reprezintă şn sine structura ei internă. necesitatea aplicării normelor juridice ca obligatorii.scoaterea sa din vigoare.adică al intrării în vigoare a actului normativ. în principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .momentul final.Deaceea un principiu fundamental al acţiunii nj în timp este principiul neretroactivităţii.Structura externă se mai numeşte structura tehnico-juridică. c) persoanele fără cetățenie. dacă aceasta în momentul comiterii nu constituia un act delictuos.Popa. în ceia ce privește acțiunea normelor juridice asupra persoanelor .instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta a cărei resăpectare obligatorie este asigurată la nevoie de forţa de constrîngere statală.modul de legătură şi ordenea aranjării elementelor sale componente. d) norme speciale care se aplică numai anumitor subiecți de drept. Durata de timp în care o nj este în vigoare reprezintă şi intervalul în care ea produce efecte juridice.păduri.Problematica acţiunii normei juridice în timp. iar pe plan vertical delimitează spațil aerian și subsolul statelor vecine. Din acest punct de vedere.Referitor la aspectele nj în timp putem evedenţia două momente principale: 1.Argumentele care impun principiul neretroactivităţii nj ţine de stabilirea ordinii de drept. În R. lunii şi anul intrării în vigoare.a cărei respectare obligatorie e asigurată la nevoie prin forţa de constrîngere a statului. ca persoană juridică .tacită-are loc atunci cînd noul act normativ nu conţine nici o prevedere de reglementare.cînd prevederile actului normativ abrogat sau ajuns la termen pot fi totuşi ulterior aplicate. după statutul juridic al persoanerlor fizice se deosebesc: a) cetățenii statului propriu-zis.Ştiind că alături de nj există un sistem întreg de sisteme sociale.2statutul juridic al consulilor. Dar sunt și unele excepții de la această regulă și anume: 1șefii statelor. se va aplica cel cu forță juridică superioară.A. În cazul în care între două state sînt legate între ele prin poduri .indirectă-atunci cînd noul act normativ se limitează să prevadă că se abrogă toate actele normative care contravin noii legi.În caz contrar s-ar produce serioase perturbări sociale. acesta nu e nici retroactivă.De pildă. al altor instituții diplomatice în străinătate.se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.administrativă.Numeroşi autori. Conceptul prin care se exprimă încetarea acţiunii actului normativ.Sancţiunea-este acea parte componentă care prevede consecinţele sau urmările nerespectării nj.b9legea prevede ea însăşi.este acea parte a nj care stabileşte condiţiile. momentul intrării sale în vigoare.însă cea mai argumentată opinie este concepţia tradiţiona lă care susţine că nj este formată din trei elemente: 1-Ipoteza.

sînt puse în situaţia de a preciza sensul legii cînd acesta este întunecat. penal. prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală.ele trebuie să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare din ele. De exemplu. dreptul natural. Nu sînt acte normative. de exemplu.). formmdu-se în felul acesta o anumită practică judiciară numită şi jurisprudenţă. financiar etc. Ne vom referi în continuare la cele mai importante din ele: 1. iar în unele cazuri chiar şi unele organizaţii. Practica judecătorească şi precedentul judiciar. legile se împart în: 1) legi constituţionale.D.după criteriul conţinutului lor. mai ales cînd este dată de instanţele superioare. la declararea mobilizării totale sau parţiale. fiindcă el stabileşte norme juridice obligatorii. . se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice. speciale şi excepţionale31. Emise în baza şi cu scopul aplicării legilor. putem afirma că locul pe care fiecare îl ocupă pe scara ierarhică a izvoarelor de drept depinde de forţa lui juridică şi de autoritatea organului de stat care îl emite în cadrul sistemului autorităţilor publice. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii. Hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale sînt emise în raza unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează ca organe locale cu competenţă generală ale administraţiei de stat şi sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor şi pentru persoanele fizice şi juridice. 5. organul suprem al puterii de stat. putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sncționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. hotărîrilor şi a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare. 3. dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere. drepturile. În conținutul acestor izvoare intră: factorii de configurare a dreptului. actele normative ale organizaţiilor obşteşti. ele asigură exercitarea atribuţiilor de interes local ale autorităţilor menţionate. întrucît de ele legiuitorul nu poate să nu țină seama la elaborarea dreptului. Toate acestea sigură conținutul concret al dreptului pozitiv. Izvoarele materiale desemnează faptul social sau factorii de confgurare a dreptului. a modifica sau a abroga legea.denumirea de lege. Obiceiul juridic ca izvor de drept este. exponent al puterii suverane al poporului.CARACTERISTICA IZVOARELOR DREPTULUI ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ. CARACTERISTICA ACTULUI NORMATIV CA PRINCIPAL IZVOR DE DREPT. reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept căpătînd un caracter predominant cu deosebire în epoca modernă şi contemporană. 6. organizarea şi desfăşurarea referendumului. Aceste categorii de legi se deosebesc după însemnătatea şi ordinea adoptării lor. O grupă specială de acte normative. inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi forma în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială. unii autori consideră că ele nu pot fi izvoare de drept. Referitor la această grupă de acte normative -ca izvor de drept în literatura juridică de asemenea nu există o părere unitară. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ. sau de a completa şi a suplini lipsa unor reglementări. structurile economice şi formele de proprietate. după forţa lor juridică. consacrării și apărării relaților care sau format o dată cu începuturile vieții statale. Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. ele produc efecte în aceeaşi măsură obligatorii ca şi legea pentru subiectele la care se referă.după criteriul reglementării juridice. . 23. în general. 3.Doctrina. prin urmare. ele au o procedură specială şi quorumul de adoptare (de exemplu. se acordă graţiere etc.Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor.E. De asemenea trebuie să menționăm că în general întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe mari: • legi. Legile care nu se referă la cele constituţionale şi organice sînt legi ordinare. prin lege organică se reglementează sistemul electoral. şi relaţiile dintre ele. ci numai decretele care conţin norme juridice. însă. Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. conștiința juridică. . Decretele prezidenţiale sînt emise de Preşedintele Republicii Moldova (şeful statului) în situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi. modul de realizare a activităţilor economice şi financiare. după criteriul forţei lor juridice.lege. Acest criteriu principal de clasificare a actelor normative. reglementarea unor contravenţii etc. organizarea de stat (forma. De asemenea. sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. are la bază următoarele argumente: a) nimeni. investigaţiile. c) în cazul în care actul normativ contravine legii.1. a. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. decretele prezidenţiale. .spontan ca urmare a aplicară ei repetate întro perioada de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. Constituţia şi legile constituţionale sînt învestite cu o forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi şi acte normative. 3) legi ordinare. interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. în virtutea conţinutului său. 22. cu ocazia soluţionării unor cauze. avînd precizat temeiul lor legal. administrativ. aceste acte îşi pierd efectul juridic. hotărîre ş. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.). A doua categorie de legi sînt legile organice.. în afară de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament). cele temporare şi cele interpretative. în condiţiile democratizării societăţii o grupă aparte de acte normative o constituie actele normative sancţionate de stat. izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare. în acelaşi timp. în cazul în care intră în dezacord cu legea. starea economică și izvoarele culturale. instituţii nestatale adoptă. . b) toate celelalte acte normative trebuie să fie adoptate pe baza legii şi în corespundere cu legea. . organizarea Guvernului etc. Contractul normativ. În conâinutul acestor izvoare sunt incluse elementecare aparțin unor sfere diferite ale vieții sociale.Cutuma a jucat şi continuă să aibă un rol important ca izvor al dreptului internaţional. la nevoie este asigurată prin forța de constrîngere a statului. De regulă. şi folosită şi în doctrina juridică. cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament. legea nu poate fi confirmată sau suspendată de nimeni în afară de organul suprem legislativ. Termenul "lege" în sens direct (stricto sensu) desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlament). este dată. Actele normative sînt destul de variate şi pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să nu conţină dispoziţii contrare legii. Exemple de astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgenţă. Actul normativActele normative.32 Cu toate că aceste acte normative sînt subordonate autorităţii legii şi se conformează prevederilor ei. ele sînt izvoare de drept.C. Potrivit Legii Fundamentale. hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. Constituţia şi legile constituţionale sînt cele mai importante izvoare de drept. Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. decretelor. De asemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape exclusiv al dreptului nostru îl constitue legea . regimul politic. d) ca act ce dispune de forţă juridică supremă în stat. cuprinde analizele. adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial sau unipersonal. principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora. 2. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi. principiile fundamentale ale sistemului electoral). . decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare. ordinele.sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entităţii organizate în stat. practic toate organele de stat înfăptuiesc o activitate normativă. Constituţia poate fi definită ca fiind Legea Fundamentală a statului. în limitele competenţei sale. acte cu caracter normativ. numite izvoare locale de drept.Pornindu-se de la considerentul că instanţele de judecată. de exemplu. 7. Ele reprezintă factorii ce dau conținut concret dreptului pozitiv. Primul concept defineşte toate f armele sub care apar normele juridice edictate de organele statului . Această categorie de legi este nemijlocit indicată în Constituţie. intervenind doar secundum legem. care reprezintă un sistem închegat de norme juridice învestite cu o forţă juridică superioară ce reglementează bazele orîn-duirii sociale şi ale politicii statului. Ele se mai adoptă în mod excepţional. decret. deoarece se află în vîrful piramidei întregului sistem de acte normative. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului . Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noiacte normative juridice. la declararea războiului etc. legile se diferenţiază în legi materiale şi legi procedurale. el trebuie să fie anulat şi adus în conformitate cu legea. Actul normativpoate fi defenit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoarității publice. în limitele competenţei lor.Actele normative subordonate legii Alături de activitatea legislativă a Parlamentului.ele trebuie să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în stat. să se elaboreze şi să se aplice un act subordonat. ordinea interioară de muncă etc.ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege. 1. precum sînt legile excepţionale. dacă au fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. distingem legi cu caracter civil.Precedentul judiciar şi practica judiciară au avut un rol important ca izvoare de-a lungul istoriei. sînt actele emise de administraţia întreprinderilor. Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară. în funcţie deforma de guvernămînt şi regimul politic al statului1. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa contemporană putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate și sancționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private. hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale etc. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative nu rezultă că lui i se recunoaşte şi calitatea de organ legislativ.ele nu pot da reglementări primare. Obiceiu juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementării. sistemul organelor de stat. legile pot fi (asemenea normelor juridice tratate) generale. . ele se adoptă dacă au votat "pentru" cel puţin 2/3 din numărul total de deputaţi). • Legile I. legislaţia în vigoare stabileşte o ierarhie a legilor. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare în ţară. ca Izvor de drept. Mai mult ca atît. fiind subordonate acestora. în afară de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii. Luînd în considerare însemnătatea deosebită a acestei categorii de legi. 4. Este potrivit să facem unele precizări terminologice privind categoria generală de act juridic normativ şi cea de lege. La ele se referă: hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. Ea este ştiinţa juridică. adică emit acte cu caracter normativ. • acte normative subordonate legii. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. cînd asemenea împuterniciri lipsesc. instituţiilor şi organizaţiilor. de exemplu: reglementează relaţiile privind disciplina muncii. exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului. decretelor.. persoane fizice şi juridice. pentru a desemna actul normativ cu forţă juridică superioară. După prezentarea succintă a izvoarelor de drept. nu are dreptul de a adopta. concentrînd nevoile reale ale vieții și relevăndu-se legiuitorul sub forma unor comandamente sociale. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. în genere. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa conteporană . se acordă grade militare supreme. conform legislaţiei noastre în vigoare. Categoria actelor normative nu include toate decretele prezidenţiale. 2.după sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate. Decretele Preşedintelui sînt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului dat. ale colectivelor de muncă etc. Ordinele. propriu societăţilor cu ritm lent de dezvoltare şi transformare. care să impună un mod unitar de executare33. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat.Doctrina sau ştiinţa juridică a avut un rol însemnat ca izvor de drept înspecial în antichitate şi epoca medievală. 2) legi organice. cît şi aplicativ. ceea ce este specific pentru societăţile vechiB. în numeroase sisteme de drept se admite ca o hotărîre judecătorească. Cele dintîi normează activitatea subiectelor de drept. se soluţionează problemele cetăţeniei. Conform acestui criteriu. . Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică devin obiceiuri juridice cunoscute şi sub denumirea de cutume.ele trebuie să fie date în limitele competenţelor materiale şi teritoriale ale organului de la care emană. devine obligatorie în soluţionarea unor cauze similare viitoare. protecţia muncii. Aceste hotărîri sînt emise cel mai des în scopul executării legilor. care se aplică întotdeauna prioritar. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice.

raporturile juridice se pot manifesta într-un grad de independenţă relativă faţă de raporturile materiale Clasificarea raporturilor juridice Ele se împart în raporturi juridice interne şi externe. care consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor. obiectul raporturilor juridice îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi. iar cel obligat trebuie să1 săvîrşească. izvoare de drept. Astfel. Obiectul şi subiectul sînt două categorii perechi.conduita umană exteriorizată (acţiuni sau inacţiuni). legi organice. suportă influenţa tuturor raporturilor sociale Totodată. şi voinţa subiecţilor". Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute în dispoziţiile normei juridice. Legile ordinare se clasifică în: generale.În dreptul penal şi administrativ se vorbeşte. Constituția și legile constituționale sunt investite cu o forță juidică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative. luaţi ca indivizi singulari sau constituiţi în colectivităţi. sfere ale acestor relaţii sociale. o dată cu apariţia statului şi dreptului. funcţionarea şi structura diferitele organe ale statului. Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:.ordinele şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei publice. 3. în sensul că legea specială intervine cu o reglementare aparte. comerciale etc. care nu pot fi decît oamenii priviţi individual sau organizaţi în colectivităţi corespunzătoare. Sînt licite toate acţiunile săvîrşite în conformitate cu prevederile normelor juridice.În măsura în care o relaţie dintre oameni. sectoare. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. 2. individuale 2. Normele juridice şi raporturile juridice care apar în baza lor nu le cuprind pe toate. PREMISELE DE APARIȚIE. deoarece a apărut şi a evoluat de-a lungul anilor. Clasificarea lor. Normele juridice. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului. -hîrtiile de valoare şi documentele (bani. Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două mari grupe: legi .). penale.). evident. 24. faptele juridice. (drepturile şi obligaţiile lor reciproce) şi obiectul la care se referă conţinutul (conduite umană). desemnează subiecţii raportului juridic. la rîndul lor.16 Raportul juridic de conformare reprezintă adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept. ele se împart în: bilaterale şi multelaterale. structura raportului juridic priveşte subiecţii între care el se stabileşte (participanţii la raport). deosebită. care exprimă specificul raportului juridic ca formă ideologică deosebită a relaţiilor sociale de fapt. Este întemeiată opinia. dar numai anumite tipuri. adică acele legi care iniţial se refereau la organizarea. de existenţa a două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict şi raporturi de conformare. B. speciale şi excepţionale. programele computerizate etc. se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale participanţilor la aceste relaţii sociale (raporturi juridice). Actele normative subordonate legii:l. In lucrările de teorie a dreptului.Hotărîrile organelor locale ale administraţiei publice.b) acţiuni săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice 2. TĂSĂTURILE ȘI TIPURILE RAPORTULUI JURIDIC.Prin raport juridic se înţelege orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau care este reglementată de ea. adică acele fapte care sînt interzise de normele juridice. Din punct de vedere filosofic. printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii înconjurătoare care au o valoare din punct de vedere economic şi pot fi exprimate într-o formă bănească). ştiinţifice. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva. iar raportul juridic de constrîngere înseamnă relaţia în care se concretizează pedeapsa. conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care se nasc dintro relație concretă . acţii. care sunt investite cu competențe normative. Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorităților publice . Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat. Subiecţii raportului juridic sînt legaţi între ei prin drepturi şi obligaţii care împreună formează conţinutul raportului juridic. care. Acest caracter are două surse. actele normativ juridice își extind acțiunia nu asupra unui raport concret și nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. prin intermediul statului şi al normelor instituite de acesta. inclusiv a ţării noastre.). sub forma adoptării unei norme juridice care să reglementeze această relaţie. cinstea. Conţinutul juridic al raportului juridic îl constituie drepturile şi obligaţiile juridice subiective. Orice raport de drept tinde la un scop social. dar care pot cuprinde alte domenii şi care au o poziţie distinctă in ierarhia legislativă.. Subiecții raportului juridic sunt legații între ei prin drepturi și obligații care împreună formează conținutul raportului juridic. Aceasta înseamnă că raporturile de drept se stabilesc între oameni şi numai între ei. fie ei individuali sau colectivi. legătura dintre subiecţii participanţi 26. drepturile. alţii purtînd obligaţii juridice. Aceste premise sînt:1. Raportul juridic este un raport social. legătura propriu-zisă dintre subiecţi şi care constă în drepturile şi obligaţiile reciproce ale acestora. pe care cel împuternicit poate. încheierea raporturilor de drept. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. 2. 2. ca raporturi de suprastructură. conţinutul. adică conduita părţilor. Aşadar.Particularităţile raportului juridic A. subiecții ai raportului juridic pot fi anumiți indivizi și organizații care în conformitate cu normele juridice sunt purtători ai drepturilor și ai obligaților juridice subiective. Raportul juridic este un raport istoric. CONCEPTUL. sînt de asemenea. Dar aceste relaţii reprezintă. particulară faţă de reglementările legii generale. unii participanţi la această relaţie avînd drepturi subiective. Legile care nu se referă la cele constituționale și organicesunt legile ordinare.Actele normative ale unor organizaţii nestatale au fost. ca parte componentă a dreptului. De asemenea legislația în vigoare stabilește o irarhie a legilor după criteriul forței lor juridice. în sfîrşit. Distincţia între legea generală şi specială trebuie văzută în mod complex. obiectul general al reglementării juridice îl formează relaţiile sociale. modificarea sau suspendarea acțiunilor normelor juridice. Confor acestui criteriu legile se împart: 1.Guvernul ca organ al autorităţilor publice executive adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale. fragmente. cît şi cu privire la faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică. adică voinţa părţilor. norma juridică în esenţă este de natură voliţională. ca şi executarea lor. Orice raport juridic are întodeauna cel puțin doi subiecții: unul activ și unul pasiv. atît în ceea ce priveşte subiecţii de drept.Decretele. sau absolute. cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat. raporturile juridice se împart în: statice şi dinamice.obiectul material.). ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale și asupra tipului de acțiuni ale oamenilor. care alcătuiesc conținutul lor.Evenimentele sînt acele fapte care se produc independent de voinţa omului. Un alt criteriu este după subiecţii raportului juridic: raporturi juridice concrete. în caz de necesitate. Conţinutul material al raportului juridic reprezintă acel comportament de facto. acestea fiind puse în acţiune şi asigurate. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societăţii. sînt rezultatul voinţei participanţilor la aceste raporturi. pot fi divizate în raporturi juridice procesuale de reglementare şi raporturi juridice procesuale de apărare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este după conţinutul lor: raporturi juridice simple.3. Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general obligatorii. Sînt denumite factori şi se consideră a fi în număr de trei: normele juridice. orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva decît "acea acţiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. potrivit căreia acestea pot fi fenomene variate.Conţinutul raportului juridic. în raporturi juridice îşi găsesc concretizarea valorile esenţiale ale societăţii. orice raport juridic se stabileşte între subiecţi de drept (cel puţin doi)21. ele situîndu-se între Constituţie şi legile ordinare.Norma juridică reprezintă premisa generală care conturează în abstract faptul juridic. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică. la rîndul lor. . Ea reprezintă voinţa statală.Î n raportul juridic subiecţii apar întotdeauna ca titulari de drepturi şi . atestate etc. Ca produs al gîndirii şi al practicii comune a oamenilor. -obiectul ideologic. Drepturile subective și obligațile juridice. de asemenea. spre deosebire de actele individual juridice actele normativ juridice sunt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relații.istorice respective. Întradevăr. anumite servicii. potrivit căreia "raportul juridic este terenul pe care se întîlnesc două voinţe: voinţa statală. subiecţii raportului juridic. acte normative subordonate legii. Din aceste considerente şi apare foarte des întrebarea: care este obiectul concret şi nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului în general şi obiectele raporturilor juridice concrete. Orice raport juridic se caracterizează prin următoarele:1) apare doar în baza unei norme juridice. demnitatea etc. Faptul juridic este premisa minoră. ele sunt prealabil prevăzute în dispoziția regulii de drept. denumită în logică premisă majoră. producînd prin aceasta efecte juridice. Raportul juridic are un caracter volitional. muzică.în raporturi juridice constituţionale. produsele activităţii creative şi rezultatul creaţiei intelectuale (operele literare. raportul juridic are un dublu caracter volitional. 3. Raportul juridic este o realitate concretă care constă într-o legătură juridică între doi sau mai mulţi subiecţi.și actul normativ. şi compuse După numărul participanţilor. diplome. 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrîngerea de stat. în rezultatul cărora iau naştere. Subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. sau raporturile juridice care apar în rezultatul încheierii unui contract de antrepriză în construcţii capitale etc. Faptele juridice săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice reprezinţi categoria cea mai numeroasă de acţiuni şi poartă denumirea de acte juridice. drepturile şi obligaţiile pe care le cuprinde. sînt în principiu.2) în el sînt expuse voinţele participanţilor la aceste raporturi juridice. în anumite perioade istorice. care apar în rezultatul acţiunii lui. variabilitatea acestor elemente constitutive putîndu-se constata cu uşurinţă de la o etapă la alta a dezvoltării sociale. legi constituționale. -rezultatele activităţii participanţilor la raporturile juridice (de exemplu. Regula de drept reprezintă premisa generală. în măsura în care au caracter normativ. raporturile juridice. Nu este lipsită de sens şi concepţia. CARACTERISTICA ELEMENTELOR DE STRUCTURA A RAPORTULUI JURIDIC. potrivit normelor juridice. raporturi juridice generale. prin obiect putem înţelege aceea ce îi revine subiectului şi asupra căruia el îşi îndreaptă activitatea de cunoaştere şi altă activitate.Pe de altă parte. O altă concepţie este cea a pluralităţii obiectelor raportului juridic. produc efecte juridice. Caracteristic pentru actele normativ juridice sunt următoarele trăsături juridice: 1. La rîndul lor. Sînt ilicite faptele comise împotriva legii. conform căreia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat. ele sunt acte ale activității de elaborare a dreptului de către stat și includ prescripții juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor și organizaților-norme juridice.C. -anumite valori personale nepatrimoniale (viaţa. 2.Prin fapte juridice se înţelege acele împrejurări prevăzute de normele juridice.Acţiunile sînt fapte juridice săvîrşite în mod voluntar de subiecţi de drept. TGD şi practica unor ţări. Pe de o parte. o realitate foarte complicată şi compusă din multe elemente. aceste valori sînt sancţionate şi li se acordă putere normativă de către conştiinţa socială. prin forţa coercitivă a statului. D. 2. Are un anumit conţinut ce reprezint. obiectul şi sancţiunea raportului juridic. Acestea pot fi: licite şi ilicite.9 Aşa fiind. cuprinde conţinutul. legi ordinare. de drept public şi de drept privat şi. pe ramuri de drept . Termenul „lege” în sens direct desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ.obiectul juridic. Raportul juridic este un raport de suprastructură şi poartă un caracter ideologic. a căror aplicare este asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului. precum şi practicii conducerii de stat. După scopurile interacţiunii. În dependenţă de legătura genetică şi funcţională raporturile juridice se împart în: raporturi juridice materiale şi raporturi juridice procesuale Ultimele. uneori. de norma care îl reglementează sau împre jurarea pe temeiul căreia se naşte.4. Astfel. suferind aceleaşi intervenţii ca şi norma juridică în legătură cu schimbările care au avut loc în societate. E. civile. Prin conţinutul ei. acţiunile se împart: a) acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice. ca modele valorice12. de la o ţară la alta. precum și prescripții privind instituirea. Premisele apariţiei raportului juridic. de artă. îşi găsesc concretizarea în raporturile juridice. hotărîri şi dispoziţii pe baza şi în vederea executării legilor. Raportul juridic este un raport social reglementat de o normă juridică. care dau naştere la efecte juridice. Raportul juridic este un raport valoric. acte concrete. Indiferent de ramura de drept. Acţiunile săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice. raportul juridic poartă pecetea epocii. este nivelul de concretizare. 25. În raportul juridic poate fi evidenţiat un conţinut material şi altul juridic. sănătatea. disting aşa numitele "legi organice". Întregul sistem de fapte juridice poate fi divizat în dependenţă de criteriul voliţional în: 1. altfel spus. acte ale şefului statului potrivit domeniilor în care sînt date. adică lucrul (bunul) la care se referă raportul juridic.

bilaterale şi multilaterale. în calitatea lor de subiecţi de drept. ea nu este o simplă prerogativă. Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept. Spre deosebire de persoana fizică persoana juridică este un colectiv de oameni cu o structură organizatorică bine determinată. dispunînd de independenţă patrimonială şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti. actele juridice pot fi consensuale. El este valabil dacă provine de la o persoană cu descernămînt. din contra. în ştiinţele de ramură. diferitele organizaţii politice. manifestarea de voință trebuie să corespundă voinție reale. Act juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un bun parimonial fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. b) După modul de formulare.. Dar în dependență de conținutul economic al actelor juridice ele se clasifică în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale. și de dispoziție. Criterile de clasificare a nulității actelor juridice pot fi următoarele: 1.76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. Persoana fizică. ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu 29. În funcție de gradul de complexitate juridică de conținutul lor actele juridice pot fi acte juridice simple și acte juridice complexe.67O clasificare reţinută în dreptul constituţional este în: a) Drepturile private sînt reglementate de dreptul civil. d) Există şi alte criterii. faptelor juridice. a face. prin reţinerea lor în ipoteza ei. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii (subiecţi colectivi). D. Străinii. Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. fără a fi nevoie de un fapt juridic. Întreaga gamă de raporturi juridice din cadrul activităţilor fundamentale ale statului: legislativă. c) Drepturi politice propriu-zise sînt drepturile care asigură participarea la puterea publică. după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă. aşa cum am amintit mai sus.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi. de dreptul muncii etc. b) să pretindă o conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecţilor obligaţi. TRĂSĂTURILE ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE. Pentru valabilitate consențămîntului. însă. un număr considerabil de 28. Actul juridic bilateral este manifestarea de vionță concordantă a două părți.în dreptul civil . sau morală. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară.de către dispoziția legală . a modifica sau a stinge un raport juridic. în afară de persoanele fizice şi persoanele juridice subiecţi ai raportului juridic sînt organele de stat în calitatea lor de purtătoare ale autorităţii publice. Partidele politice. care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective.obligaţii şi se comportă potrivit cu poziţia specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligaţiei. de dreptul comercial sau de dreptul familiei. Altfel spus. adică este subiect de drept. B. absolut necesară pentru naşterea raportului juridic. dacă este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și dacă nu este viciat. actele juridice pot fi constitutive şi declarative. executivă şi judecătorească se realizează prin participarea organelor de stat. încă din antichitate şi mult timp în viaţa juridică internaţională statul a fost unicul subiect de drept în secolul al XX-lea. acestea sînt subiecţi de drept. precum dreptul civil. iar celălalt numai titular de obligaţii. erau lipsiţi de personalitate în vechiul drept. Actul juridic constitue principalul izvor al vieții reglementat de norma juridică. Se mai pot distinge acte juridice cu titlu gratuit și acte juridece cu titlu oneros. administrativ. În funcție de modul de executare a actelor juridice acestea pot fi: acte de executare imediată și acte cu executare succesivă. obligaţia este un element corelativ dreptului subiectiv. în limbajul dreptului. titularul ei fiind ţinut de ea. actele tipice corespund uni anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative și care poartă o anumită denumir. cum ar fi recunoaşterea unei datori. După modul de formulare actele juridice pot fi consensuale. Ele sînt în prealabil prevăzute în dispoziţia regulii de drept. Referitor la nulitatea actelor putem spune că este o sancțiune care intervine în cadrul închierii unor acte juridice cu nerespectarea condiților de valabilitate impuse de lege. Acte juridice principale sunt acele care au o existență de sine stătătoare. a modifica sau a stinge un raport juridic. adică de a crea. împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică. altele apar ca urmare a existenţei acesteia. cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective . principalul subiect al relaţiilor juridice internaţionale este statul. sub condiţia să se nască viabilă. să o îndeplinească prin forţa de constrîngere a statului. Statul suveran şi organizaţiile internaţionale. Acul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice. Actele juridice sunt consensuale cînd se nasc prin simplul acord al părților. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial. Prin obligaţie. Persoana juridică este subiect colectiv de drept civil. 27. de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane. astfel încît acesta poate fi constrîns. Noţiunea de drept subiectiv reprezintă puterea. Statul însuşi. Persoana juridic ă. Actul juridic unilateral este manfestarea de voință a unei singure părți. cum ar fi dreptul de a alege şi de a fi ales. Actele juridice înre vii și acte juridice pentru cauză de moarte. în cele din urmă. prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit. de care norma de drept leagă consecinţe juridice. Persoanele fizice sînt fiinţe umane în măsura în care. după cel de-al doilea război mondial. dar care au nevoie pentru dezvoltarea şi manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puţin dezvoltată. de asemenea.Tot după cel de-al doilea război mondial li s-a recunoscut o personalitate internaţională popoarelor care luptă pentru independenţă. Actele juridice neoficiale pot fi testamentul. spre deosebire de acesta. Drepturile subiective şi clasificarea lor. Actele juridice concepute ca o varietate a faptelor juridice pot fi grupate în mai multe categorii. multilaterale. şi tipurile Clasificarea A.b) Drepturile publice sînt drepturi al căror germene este în natura umană. adică voinței interne. în dreptul internaţional public. proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului. se înţelege îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească şi pe care cealaltă parte să o pretindă pe baza normelor juridice. Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. dezvoltate. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru a obține în schimb un alt folos patrimoanial. care. c) Din punctul de vedere al efectelor. Dreptul subiectiv presupune trei posibilităţi cumulative: a) o anumită conduită. Acte antipice sunt actele care nu se încadrează în vriun tip abstract de act prevăzut de lege . A.în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros . sclavii. care să asigure realizarea primei conduite. fundaţiile. în cunoştinţă de cauză. în sens juridic. formale și chiar solemne sau reale. luate individual. Condițile de valabilitate a actelor juridice pot fi: condițile legate de consințămîntul persoanei. prin a da. Organele de stat. de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale ființei umane. Altă clasificare a actelor este în cauzală și abstracte. poate să apară în afara faptului juridic". Din punct de vedere al efectelor actele juridice pot fi constituitive și declarative. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor. Acestea sînt subiecţi de drept internaţional public "limitaţi şi tranzitorii" în drumul spre constituirea lor într-un stat propriu. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturi şi obligaţii care se nasc într-o relaţie concretă. actele juridice oficiale emană de la un organ de stat sau sunt recunoscute de către un organ de stat sau o organizație obștească. în funcție natura interesului ocrotit. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. unităţile sale administrativ-teritoriale. care devine subiect de drept internaţional deplin.Obligaţia. Numai oamenii sînt persoane fizice. jurisprudenţa internaţională şi diferite acte internaţionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaţiilor internaţionale guvernamentale. adică de a crea. CONDIȚILE DE VALABILITATE ȘI NULITATE A ACTELOR JURIDICE. O altă clasificare a actelor juridice sunt de conservare. îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret. Subiecţii raportului juridic și clasificarea lor. oameni. condițile legate de forma actului juridic. La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură. Termenul de act juridic desemnează atît manifestarea sau acordul de voință a participanților care a generat raportul juridic respectiv. Actele juridice accesorii sunt actele care nu au o existență de sine stătătoare. la forţa de constrîngere a statului. stabilind raporturi de drept privat. în ipoteza ei. Actele juridice între vii sunt acelea care în intenția părților trebuie să producă efecte juridice în timul vieții lor. independent de vreo legătură cu alte acte. In dreptul contemporan orice fiinţă umană este persoană fizică. B. La baza latei clasificări stă modul de închiere a actelor juridice conform căria se deosebesc acte juridice personale și prin reprezentare. în temeiul şi în limitele stabilite de lege. concordant cu legea şi ocrotit de ea. de drept comercial. fiind încheiat de părți potrivit voinții și intereselor lor. de două voinţe şi de multiple voinţe. Persoana juridică prezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspîndire în circuitul juridic. Deci consințămîntul este manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un acte juridic. sau a nu face ceva. se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice. Conceptul faptelor juridice. la nevoie. Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept. fără altă formalitate. bilaterale. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi. posibilitatea de a acţiona într-un anume fel. care constitue substanța catului juridic și dă naștere raportului juridic. la rîndul lor. comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante. adică atrage după sine naşterea. Obligaţia reprezintă opusul dreptului subiectiv şi constă în satisfacerea sau. modificarea sau stingerea unui raport juridic. are consecinţe juridice. În orice raport juridic. Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică. c) să recurgă. Un alt criteru de clasificare a actelor juridice în dependență de corelația dintre ele pot fi principale și accesorii. realizată la concret. Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice. După conținutul lor esnțial care este sau nu reglamentat în mod expres de lege. La fel le mai putem distinge acte juridice oficiale și acte juridice neoficiale . sînt fapte voluntare ale omului. Astfel dacă avem în vedere autorii lor putem distinge acte juridece unilaterale. ordonat sau permis de lege. nu aveau personalitate. CONCEPTUL. în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică. cultele religioase se organizează şi funcţionează pe baza personalităţii juridice. C. sau reale. fără altă formalitate. în temeiul și în limitele stabilite de lege. Actu juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a uni drept sau grevarea cu sarcinireale a unui bun. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă. Acţiunile. formale şi chiar solemne. Actul juridic sancționat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. actele juridice se împart în acte unilaterale.general sau indivdual. actele juridice se împart în tipice și antipice . "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi şi obligaţii". În lumea antică. El reprezintă. depinzînd de un alt act. Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene. Subiect de drept nu este numai omul izolat. cît și înscrisul în acre este consemnat acordul sau manifestarea de voință. are personalitate. Actul juridic ultilateral este manifestarea de voință a trei sau a mai multor părți. Actele juridice pentru cauză de moarte constitue actele care au drept scop să producă efecte juridce numai după încetarea din viață a celui care lea săvîrșit. Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine defenit concordant cu legea și ocrotit de ea. după caz. unele organe de stat apar în circuitul juridic ca persoane juridice. de administrare. considerat în planul dreptului ca persoană fizică. b) Acţiunile. persoana este un subiect de drepturi şi obligaţii care trăieşte viaţa juridică.

1. Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității persoanei fizice de a nu i se aduce limitări sau îngrădiri. Majoritatea autorilor includ în act normativ următoarele părţi componente: • Titlul actului normativ. • Preambulul actului nonnativ. pe de altă parte.Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă. generalitatea. PRINCIPILE. într-un sistem de drept. artificiilor prin care necesităţile pe care le înfăţişează viaţa socială capătă formă juridică şi se realizează apoi în procesul convieţuirii umane". atît la etapa de elaborare a normelor juridice. Capacitatea juridică poate fi definită pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectivităţi de a fi titulară de drepturi şi obligaţii şi de a le exercita. N Popa menţionează că tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice. iar conţinuturile sociale se inserează în ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice. de familie. precum şi ale Guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi. se recunoaşte că acesta este conţinutul autentic al textului care a fost votat de către Parlament.atît în parte. precum şi a unor principii care să răspundă cît mai precis unei reglementări ştiinţifice. realizarea. apoi şi în alte legi. principii. cît şi în ansamblu. de la naştere. de capacitatea reglementată în mod special în cadrul anumitor ramuri ale dreptului. În continuare ne vom referi la unele din ele. b) Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita ea însăşi. în raport de întinderea efectelor sale nulitatea este de două feluri: nulitate totală și nulitate parțială. relaţiile economice. Aceste principii. Dispoziţiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a reglementărilor din actul normativ. b) Spre deosebire de capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. Inalienabilitatea exprimă ideea că nu poate face obiect de renunțare. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a actelor normative. • Dispoziţii de conţinut propriu-zise. Este alcătuită dintr-un complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestit organul sau funcţionarul de stat. drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. Problema sistematizări dreptului prezintă un interes deosebit atît din punct de vedre teoretic.(Guvernul şi membrilor Parlamentului). sfera relaţiilor ce se reglementează. ACTIVITATEA NORMATIVĂ. Capacitatea persoanelor juridice (morale). politice. Dispoziţiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul. 4. noţiunea de capacitate juridică reprezintă condiţia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept şi este aplicabilă în toate ramurile dreptului. sau elementul de identificare a actului normativ. după felul conduitei de validitate nesocotite cu ocazia închierii actului juridic. nulitatea este de două tipuri: nulitate de find și nulitate de formă. Egalitatea se bazează pe principiul egalității în fața legii. Adoptarea actului normativ: a) iniţierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a actului nonnativ.Competenţa. ETAPELE ȘI BAZA JURIDICĂ. 2. culegeri de acte normative sau a codurilor. prin lege. în virtutea căreia persoana poate fi subiect în raporturile de drept civil.Capacitatea juridică (civilă). competenţele pe care acestea le au şi care sînt stabilite în primul rînd în Constituţie. îl însoţeşte pe om. care este generală. potrivit cerinţei sociale. aplicarea şi interpretarea normelor juridice.61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice). Ca şi persoana fizică. intangibilitatea. djuvara . el nu conţine norme juridice. iustinian este cel care a desăvîrșit opera de sistematizare a dreptului roman. întreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor procedee şi metode.6 Anita Naschitz înţelege prin tehnică legislativă ''totalitatea procedeelor şi a artificiilor prin care soluţiile de fond dobîndesc practicabilitate. a) Capacitatea de folosinţă. în tot sau în parte și nici obiect de înstrăinare. procedee. relaţiile cu reglementările preexistente etc. O altă formă a capacităţii juridice este competenţa. persoana juridică se bucură de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. ci un act prin care. iar. Prima culegere oficială de constituțiuni este denumită codul lui Theodosian sec.60. • Formula introductivă. autorizare prealabilă sau asistare. TEHNICA SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE. de regulă. paragrafe). • Dispoziţii sau principii generale. b) elaborarea proiectului. se dă dispoziţie ca legea să fie publicată în Monitorul oficial. B. unde se arată consideraţiile sociale. Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul-o dispoziţie de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai multe alineate.Principiul supremaţiei legii. TEHNICA LEGISLATIVĂ Şi TEHNÎCA JURIDICĂ. în literatura de specialitate întîlnim în această privinţă doi termeni: tehnica juridică şi tehnica legislativă. tendinţele de organizare şi schimbare dezirabilă îşi primesc. voința individuală a omoului neavînd nici un rol. economice. Prin tehnică juridică înţelegem totalitatea metodelor. inalienabilitatea.NOȚIUNE DE CAPACITATE JURIDICĂ. ÎNCORPORAREA ȘI CODIFICAREA. considerăm că tehnica juridică ţine de procesele de elaborare. Iniţierea adoptării aparţine celor care au dreptul de iniţiativă legislativă . 32. nu are forţă juridică. cîtși la etapa de realizare a dreptului Are drept obiect o anumită aranjare a actelor normative în vigoare. Promulgarea nu este un vot nou. 5.încălcată cu ocazia închierii actului juridic distingem nulitate absolută și nulitate relativă. pe întreg parcursul vieţii. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei activităţi normative să stea datele ştiinţei contemporane.reprezintă o succintă introducere. scopul. capacitate de inserare în viaţa socială". 2. Adoptarea actelor normative are loc în dependenţă de categoria acestora. 4. Dispoziţiile de conţinut formează conţinutul propriu-zis al actului normativ. la întruchiparea raționalității și moralității dreptului. capacitatea persoanei juridice are un caracter special. după modul cu consacrare legislativă deosebim: nulitate expresă și nulitate virtuală. CONCEPT UL DE TEHNICĂ JURIDICĂ. trebuie să fie scurt şi concis şi să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective. Ea este un atribut al organului de stat sau al funcţionarului public. Competenţa este pentru organele de stat ceea ce este capacitatea civilă pentru persoanele fizice şi persoanele juridice. dar şi după modul de adoptare. Totodată. în cazul persoanei juridice ea se dobîndeşte. Dezbaterea proiectelor actelor normative are loc în formele stabilite de Constituţie şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a organului legiuitor. Iniţierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotărîrii despre necesitatea elaborării proiectului actului normativ.Principiul planificării legislative-activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare ale Parlamentului. Aici sînt instituţionalizate normele de competenţă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. Actele normative pot cuprinde şi Anexe. care ajută la determinarea unor soluţii legislative judicios alese. C. de aplicare şi de interpretare a dreptului. metode şi proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative formează tehnica legislativă. Generalitatea exprimă caracterul abstract și autocuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații. Deosebim trei categorii de legi: constituţionale. că la elaborarea actelor normative alături de specialişti jurişti participă şi specialişti din alte domenii. • Dispoziţii finale şi tranzitorii.în vremae sa erau în uz texte legislative care în bună parte nu mai .18. Promulgarea. practic. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să transmită subiecţilor de drept cui sînt destinate un mesaj înţeles şi clar. El cere ca fiecare lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept. Articolele se numerotează cu cifre arabe. Legalitatea constă în faptul că stabilirea conținutului și încetarea sunt stabilite de lege. îndeosebi la nivel legislativ. pe de o parte.PĂRŢILE CONSTITUTIVE Şl STRUCTURA l INTERNĂ A ACTELOR NORMATIVE. N Popa propune următoare definiţie:"Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor. Etapele procesului de elaborare a actelor normative 1. Preambulul actului normativ. adică a activităţii de elaborare a actelor normative.Principiul respectării unităţii de sistem a dreptului. Noţiunea de capacitate juridică include: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii.la modul de exprimare al acestora în texte corespunzător redactate"? Conţinutul normativităţii juridice îl asigură izvoarele materiale ale dreptului: viaţa socială. COORAPORTUL DINTRE NORMA JURIDICĂ ȘI ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. Titlul actului normativ este elementul său de identificare. în înţelesul textului ce o reglementează (art. la adoptarea lui. A. b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului normativ. secţiuni. politice Preambulul ajută la înţelegerea actului normativ. ele se împart în subdiviziuni (capitole.n. fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ.Principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului. V e. capacitatea de exerciţiu care reprezintă posibilitatea persoanei "de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. ca aptitudine generală şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii. Acțiunea de sistematizare a legislației este cunoscută încă din dreptul roman. Caractere juridice ale capacității de folosință și a capacității de exercițiu a persoanei fizice sunt următoarele: legalitatea. procedeelor şi a regulilor în vederea executării operaţiunilor juridice. organice şi ordinare. e) îmbunătăţirea proiectului. a) în comparaţie cu capacitatea persoanei fizice. 6. care desemnează anumite reguli. definirea unor noţiuni. c) dezbaterea proiectului. el reclamă respectarea unor principii. în dependenţă de proiectul 33. O problemă importantă în determinarea conceptului tehnicii juridice constă în stabilirea raportului ei cu ştiinţa 30. Formula introductivă cuprinde temeiul constituţional sau legal al reglementării juridice respective. definită ca "totalitate de artificii ori procedee prin care cerinţele sociale. nu delimitează capacitatea. de realizare. Dacă legea este votată. care diferă între ele nu numai după însemnătatea lor. El presupune că legea se bucură de forţă juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept contemporan. Tehnica juridică este un concept complex. Capacitatea juridică este o noţiune care. 3. cît și practic. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă. şi deopotrivă .Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi. El presupune. d) promulgarea şi publicarea actului normativ. Legea se publică în Monitorul Oficial al ţării şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. care se dobîndeşte mai tîrziu decît capacitatea de folosinţă şi în mod treptat. operaţii folosite pentru elaborarea. consacrarea sub forma normei juridice". Dezbaterea pe articole în cazul proiectului de lege începe cu o expunere de motive şi cu raportul comisiei permanente care a analizat proiectul. Activitatea normativă a organelor statului se desfăşoară în conformitate cu atributele. Ele pot lua uneori forma şi denumirea de "principii generale". Persoana juridică nu poate avea decît acele scopuri care sînt stabilite prin actul de înfiinţare sau prin statut. o face Preşedintele ţării. actului normativ care urmează a fi elaborat. 3. La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a acestuia. așa cum se exprimă M. O problemă fundamentală care face parte din obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este tehnica elaborării actelor normative. După dezbatere se trece la votarea şi. Sistematizarea actelor normative are ca rezultat elaborarea unor colecţii. procedeelor. 34. 2. 31. conform unor criterii obiective şi subiective. intrarea sa în vigoare. c) adoptarea actului normativ. d) coordonarea proiectului.19. Aici sînt stabilite anumite dispoziţii cu caracter general. o dată cu capacitatea de folosinţă. inclusiv de aplicare şi de sistematizare a acestora . decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege. egalitatea și unuversalitatea. coerente. CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ ȘI DE EXERCIȚIU. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării. iar profesorul Mrejeru consideră că ea poate fi definită ca fiind "un ansamblu de metode şi procedee folosite în activitatea de elaborare a proiectelor de legi şi a altor acte normative. de a le garanta securitatea şi siguranţa juridică. clare. ea este adoptată. metode.

în epoca modernă. Toţi juriştii divizează sistematizarea în două grupe mari: încorporarea şi codificarea. pe cînd dreptul pozitiv este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului şi atrage sancţiuni materiale. prin care se realizează unitatea normelor juridice şi gruparea lor în anumite părţi interdependente .cuprinde totalitatea. drept determinator şi drept sancţionator.de realităţi. cît şi de criterii ce au un caracter subiectiv. considerăm că el reprezintă o piramidă compusă din norme juridice aranjate într-o anumită ordine. denumit cod. generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice. sau este sfera de relaţii sociale asupra căreia se răsfrînge dreptul şi care nimereşte sub jurisdicţia lui. nu dau naştere automat ramurilor sale de drept. metoda autonomiei şi egalităţii părţilor. Un alt criteriu de sistematizare îl constituie obiectul reglementării juridice pe ramuri de drept şi instituţii juridice . precizie. SISTEM JURIDIC ȘI SISTEM LA LEGISLAȚIEI. După conţinutul normelor de drept. loan Humă remarcă că sistemul dreptului nu reprezintă o totalitate aditivă. Primul se referă la mijloacele de aplicare a sancţiunilor. ci un ansamblu imanent structurat.alcătuirea de colecţii de acte normative este făcută de un organ de stat şi neoficială. Genoveva Vrabie şi Sofia Popescu menţionează că sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice între care există relaţii relativ stabile şi durabile. nu îşi pot realiza scopul fiind aplicate doar izolat unele de altele. ci se găsesc într-o strînsă interdependenţă. După cum am menţionat anterior. clasificarea normelor în ramuri numai conform acestui criteriu nu ar fi cea mai potrivită. organică şi un echilibru dinamic. Astfel.cel facultativ. Prin metoda reglementării juridice se înţelege căile. consideră acest autor. regulament care are valoarea unei legi. în acelaşi timp. ci şi o componentă a activităţii de elaborare a dreptului. dreptul privat şi dreptul internaţional. Al XIX sa ridicat Școala istorică a dreptului din Germania. care stabilesc drepturile şi obligaţiile subiecţilor.cudificarea ca o acțiune științificăși temeinic motivată apare din nevoia depășirii unei simple practici cutumiare și reprezintă o adevărată revoluție legislativă . ierarhie. prin anumite principii şi metode comune. dar împreună cu obiectul de reglementare permite o divizare mai reuşită a sistemului de drept în instituţii juridice şi ramuri de drept. în vîrful căreia se află normele juridice constituţionale. împotriva acțiunii vaste de codificare întreprinsă în Franța la începutul sec. următoarele: obiectul reglementării juridice şi metoda de reglementare. care a ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri (încă din Roma Antică). cel de-al doilea secundar. în principal. nefiind însă lipsit de sens. iar cel de-al doilea . cel mai bine este apărat de către stat dreptul privat. şi anume —pe ramuri de drept şi instituţii juridice". Metoda de reglementare include şi ea anumite componente care. Unele ramuri de drept mai complexe se clădesc pe sub-ramuri. 2) să fie necesare şi importante. în funcţie de care orice normă se defineşte prin raportare la între. Instituţia juridică formează sfera cea mai restrînsă a .drept represiv şi drept restrictiv.. Structura obiectului de reglementare înregistrează următoarele elemente: a) subiectele. de necesităţile economice şi de alt ordin. economici. metoda autoritară. Subramura constă dintr-o grupare de instituţii juridice ce formează obiectul unor reglementări juridice distincte sub formă de coduri. ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice strîns legate între ele prin obiectul lor. stări de fapt care se impun legiuitorului şi de care acesta trebuie să ţină cont. Printre metodele concrete de reglementare juridică putem evidenţia următoarele: metodele imperativă şi dispozitivă. Sistemul dreptului este existenţa obiectivă a structurii interne a dreptului. după diferite criterii. care pot fi individuale şi colective. după importanţa lor.Dogaru. cu ajutorul dreptului. trebuie de precizat că aceeaşi metodă de reglementare poate fi folosită de mai multe ramuri de drept sau aceeaşi ramură de drept poate folosi mai multe metode. de exemplu: dreptul locativ sau dreptul maritim sînt subramuri ale dreptului civil. Condiţiile calitative ale unui cod sînt: claritate. împărţirea lui în ramuri. avînd o coerenţă 36. Scopul acțiunii lui iustinian a fost ca din despozițile izolate adoptate de împărați de înaintea lui precum și din înscrierile jurisconților din timul principatului să aleagă ce era mai bunși să pună întro anumită ordine acest material. Vorbind despre ramuri vechi se are în vedere divizarea în drept public şi drept privat. permit să ne formăm o închipuire despre aceea cum statul. politice care determină nu numai apariţia şi însăşi existenţa sistemului de drept. pur juridic. 4) noile relaţii sociale necesită metode specifice de reglementare. ca cele mai mici şi mai importante elemente ale sistemului dreptului. O problemă fundamentală pentru studiul sistemului dreptului constă în stabilirea criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului în părţi interdependente. în cadrul acestei unităţi a dreptului normele se împart. în grupe distincte. După părerea lui. Încorporarea pote fi și: oficială. folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi complex de metode. Sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. factorii obiectivi-acele condiţii economice. care sînt reglementate de norme juridice ce se referă la o ramură de drept sau alta. Vorbind despre metoda de reglementare. metoda recomandării. diferite acţiuni sau inacţiuni. obiectul de reglementare este tot ce nimereşte în stare de acţiune a normei juridice. subramuri de drept şi instituţii juridice.la interesele particu-lare. la rîndul lor. Sistemul de drept stă la baza sistematizării legislaţiei sub ambele sale forme: codificarea şi încorporarea. o anumită unitate. dreptul a fost divizat în: drept natural şi drept pozitiv. ansamblul actelor normative care sînt în vigoare într-un stat. drept divin şi drept omenesc (lumesc). Lazarev defineşte sistemul dreptului ca o structură integră. în ansamblul lor. compusă dintr-un ansamblu de elemente care se află în interdependenţă. De una singură metoda nu prezintă interes. În literatura de specialitate cuvîntul "sistem" are trei categorii juridice :1) sistemul juridic caracterizează întreaga realitate juridică a societăţii .Warnkonig propune să divizăm sistemul dreptului în părţi componente în dependenţă de nivelul la care acestea sînt protejate de stat. cel de-al doilea de la oameni. metoda subordonării. depind de un şir de factori de ordin obiectiv şi subiectiv (de caracterul acestor relaţii. Pentru formarea unei ramuri de drept noi sînt necesare şi au importanţă următoarele condiţii: 1) noile categorii de relaţii sociale să aibă caracter specific. Primul recomandă observarea normelor.la căile de recuperare a prejudiciului. Dreptul public se referă la interesele generale. Ramurile de drept nu sînt izolate unele de altele. ansamblu care se prezintă ca un invariant calitativ. cel de-al doilea prevede sancţiuni în cazul nerespectării normelor juridice.este înfăptuită de alte organizaţii sau de persoane particulare. care include elemente de sinestătătoare unite în acest tot prin divere relații și legături comune. d) stabileşte măsurile de răspundere (constrîngere) în cazul încălcării acestor prevederi. In literatura de specialitate întîlnim că unitatea şi integritatea sistemului de drept este determinată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi. toda de recomandare etc. menţionăm că unitatea sistemului nu poate fi privită ca una absolută. după criterii diferite. c) obiectele lumii înconjurătoare în legătură cu care oamenii întră în diferite raporturi unii cu alţii şi fată de care îşi manifestă interesul lor. în ansamblul lor. Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e considerat un produs al raţiunii omeneşti ce nu este sancţionat. Reprezentantul ei de seamă Svigny consideră că legea scrisă este portivinică progresului socetății datorită rigității sale iar codificarea ar fi o operă arbitrară și falsă fiindcă conține todeauna idei sistematice incompatibile cu dezvoltarea progresivă a dreptului. Realitatea este că structurarea normelor juridice înăuntrul sistemului de drept este determinată atît de criterii ce au caracter obiectiv . influenţează asupra proceselor sociale ce au loc: a) stabileşte hotarele relaţiilor reglementate care. integralitate în expunere. Astfel. legate organic între ele. în prelucrarea şi alcătuirea unui singur act normativ nou. de interesul statal etc. me-. se are în vedere modul în care statul acţionează asupra unor relaţii sociale. Deci. găsim divizare în: . dreptul a fost structurat după anumite criterii. Obiectul reglementării juridice reprezintă un ansamblu. regulamente etc. părţi componente ale dreptului sînt dreptul public. primul fiind considerat de bază. care interzic şi admit un anumit comportament în societate. Codificarea este o formă nu numai a sistematizării actelor normative. Iar sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. prin care se realizează unitatea normelor juridice și guparea lor în anumite părți interdependente – ramuri de drept și instituții juridice. 3) relaţiile nou-apărute şi raporturile juridice pe care ele le-au generat nu pot fi reglementate cu ajutorul normelor juridice ale altor ramuri de drept. caracter practic. sociale. * Ramurile de drept Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice. care le permite să intre în diferite raporturi juridice. este divizarea sistemului de drept în drept public şi drept privat.ramuri de drept şi instituţii juridice. b) comportamentul lor. Diferitele categorii de relaţii sociale încă nu creează de la sine sisteme de drept. în ramuri de drept şi instituţii juridice. o totalitate de relaţii sociale calitativ omogene. Savantul german N. De aceea. metoda egalităţii juridice a subiecţilor este caracteristică dreptului civil. Totodată. interzic sau admit un anume comportament al oamenilor. pe cînd metoda autoritară este caracteristică dreptului penal. şi anume: după originea şi sancţiunea pe care o prevedea şi conţinutul regulilor de drept. structură chemată să asigure înfăptuirea unităţii normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependent. Din punctul nostru de vedere. în opinia lui I. În compoziţia unui cod intră patru grupe de factori: politici. acest criteriu de divizare a sistemului de drept poartă mai mult un caracter subiectiv decît unul obiectiv. metoda de reglementare juridică reprezintă un ansamblu de posibilităţi juridice cu ajutorul cărora puterea de stat influenţează asupra relaţiilor sociale cu scopul de a le da o dezvoltare dorită. COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE DREPT. Cea mai simplă formă de sistematizare este considerată încorporareaactele normative se grupează în diverse colecţii sau culegeri. Vorbind despre sistemul de drept. interacţionînd activ reciproc ambele (relaţiile sociale şi ramurile de drept) joacă un rol important în instituirea sistemului de drept. împrejurări). ideologici şi juridici. Amintim că obiectul este criteriul de bază. frumuseţea stilului. factorii subiectivi tendinţa şi eforturile legiuitorului de a crea şi a dezvolta un asemenea sistem de drept. d) faptele sociale (evenimente. pe cînd metoda .corespundeau nevoilor economico sociale. Instituţiile juridice Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă unitară) de relaţii sociale. După originea şi sancţiunea pe care o prevedea. Această teorie nu a fost confirmată nici de practica legislativă germană redactarea codurilor sa dovedit a fi o operă preogresivă. CRITERILE DE GRUPARE ȘI DE DEFRENȚIERE A NORMELOR JURIDICE. De asemenea. Prin sistem se înțelege un întreg comus și organizat. ci ca o unitate de diversitate. care apar în calitate de cauze nemijlocite pentru apariţia sau stingerea relaţiilor corespunzătoare. divizarea sistemului de drept pe subsisteme (pe ramuri de drept) se face în baza unor criterii care.caracterizează structura dreptului. In general. sînt considerate criterii fundamentale şi criterii auxiliare. Normele juridice.CARACTERISTICA NOŢIUNILOR DE SISTEM DE DREPT. Primul emană de la divinitate. a legiferării. mai puţin apărat este dreptul public şi mult mai puţin -dreptul internaţional. b) creează acte normative corespunzătoare. Ele reprezintă. c) înzestrează participanţii la aceste relaţii sociale (persoane fizice şi persoane juridice) cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. dar şi funcţionarea lui efectivă. logică. Analizînd sistemul de drept de pe poziţiile evoluţiei istorice şi din punctul de vedere al corelaţiei şi interacţiunii elementelor sale componente de bază. într-un cuvînt. Majoritatea autorilor consideră că acestea sînt.). Unii autori au distins: metoda egalităţii juridice a subiecţilor sau metoda reglementării autonome.Codificarea-cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept. Profesorul Ion Dogaru menţionează că: structura internă a dreptului într-un stat. În literatura juridică sistematizarea poate fi cronologicăactele normative se publică într-o colecţie în ordinea datei apariţiei lor. 35. el fiind independent de primul. cunoscute la majoritatea autorilor sub denumirea de instituţii juridice şi de ramuri de drept. procedeele de interacţiune a normelor de drept care stabilesc sau determină caracterul relaţiilor sociale. 2) sistemul legislaţiei . Un alt criteriu de divizare a sistemului dreptului. la baza divizării sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice stau două criterii: obiectul şi metoda de reglementare juridică. iar dreptul privat .ramuri vechi şi ramuri de formare recentă. 3) sistemul dreptului . care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific i relaţii sociale omogene). divizare susţinută de Şcolile dreptului natural şi ale dreptului pozitiv. cantitativă de norme. .

3. . Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani. telegramelor.orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare. Cetatenia R.M. retinerea sau perchezitionarea.persoanele nascute pe teritoriul R.se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta dorinta de a obtine cetatenia R. . . 13. posibilitatea persoanei de a reception direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune. nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar. Acest drept interzice arestarea. partea din decretul Presedintelui R.nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat.M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid.drepturi politice.M din parinti apatrizi. in societatea democratica. Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept.cu exceptia cazului in care: . iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda cetatenie. fara consideratii de frontier.48) .M persoanele care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare.M si indeplinesc conditiile stabilite de lege.a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu military in termen sau de alternative.M. Viata intima. Nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara. . apararea ordinii si prevenirea faptelor penale.adica va devein apatrida. siguranta publica. 5.Modalitatile de pierdere a cetateniei R. într-un sistem de norme juridice şi că norma juridică este elementul de bază al sistemului de drept. Drepturile civile sunt: Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art. . precum si urmasii lor. un fragment. nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat. integritatea fizica sau bunurile unei persoane.M prin nastere.M este parte. Dreptul la aparare (art.copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R. Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula. . . Dobindirea cetateniei R. desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege.daca domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul R. Conditiile de incheiere. Oproblema care se ridica este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie fundamentale si altele nu. Prin urmare. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. recunoastere. deoarece vizează in cerc de probleme de sine stătătoare. constatam ca orice fiinta umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile. perchezitii.persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica. . sportiva). precum inlaturarea unei primejdii privind viata. de a primi si de a raspindi. sau 3.nascut din parinti. la renuntare benevola. cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile internationale la care R. .26) . Nimeni nu poate fi supus torturii.M daca renunuta la cetatenia statului strain. Dobindirea cetateniei R. libertatea si demnitatea cetatenilor. al convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare.31) . Cetatenia R. un bloc de relaţii sociale dintr-o ramură de drept.M privind aprobarea .M se consacra ca . care au ca obiect de reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza: Libertatea constiintei (art. obligatia autoritatilor guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie. Se considera cetatean al R. este necesara pentru securitatea nationala.in pofida garantiei. cunoaste si respecta prevederile Constitutiei.sociala cultural.acest drept are o semnificatie complexa. la momentul nasterii copilului. informatii si idei prin orice mijloc de exprimare. instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector.28) 14.acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public(stiintifica si tehnica. Dobindirea cetateniei R. Modalitatile de dobindire a cetateniei R. personalitatea cetateanului.M nu mai putin de 8 ani.M poate interveni in trei cazuri: 1. correct si clar cu privire la masurile preconizate si luate de autoritatile publice.30) Statul asigura secretul scrisorilor.s-a inrolat benevol in fortele armate straine.M nu a incheiat acord asupra dublei cetatenii. necesare pentru . 6. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. naturalizare.urmasii lor. in familia sa. are surse legale de existenta. nu va dobindi cetatenia unui alt stat. insa cu conditia respectarii legii.Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga in modul stabilit.in Constitutia R. tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana.M sau persoanele unul dintre ai caror parinti sau bunei sau nascut pe teritoriul numit.In acest caz persoana careia I s-a aprobat renuntarea la cetatenia R.legăturii de conţinut între mai multe norme juridice. 15. Dreptul la informatie (art. de mai multe instituţii juridice. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art. pentru prevenirea raspindirii unor epidemii. ales sau numit din oficiu.53) . Particularitatea drepturi esentiale pentru cetatreni dovedeste ca nu toate drepturile cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale. luarea unor masuri in legatura cu libertatea individuala ca: retineri. Fiecare ramură dispune.M.Meste parte. sub sanctiunea prevazuta de lege. Libertatea de manifestare se poate exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si indeplinirea de ritualuri.M prin infiere daca infietorii (infietorul) sunt cetateni ai R. domiciliaza legal si obisnuit aici cel putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R.24) . este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins. atit in mod public cit si privat.M o poate redobindi la cerere daca intruneste conditiile prevazute de lege. iar celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care: 1.38) . legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe care statul le garanteaza. Dreptul la viata al oricarei personae este protejat prin lege. la rîndul său.M se dobindeste prin: nastere. individual sau colectiv. sau 2. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. .29) .M prin redobindire.M.persoana care a avut anterior cetatenia R. esentiale pentru viata.desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului. Principiul acesta priveste valori ca: viata. Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care . Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R.M.M.32) .acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent. Cetatenia R. . este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.M de cel putin 3 ani.ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.M persoanei care: . la retragere. Dobindirea cetateniei R. in temeiul acordurilor la care R.drepturi culturale. . directe. ambii sau unul dintre care. infiere. familiala si privata (art. Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art. dar care si-au exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R.au fost implicate in activitateterorista. renuntarii la cetatenia R. al altor trimiteripostale. nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie.nascut pe teritoriul R. . Astfel se patrunde in domiciliu ori in resedinta unei persoane.analizind documentele internationale in materie.persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R. Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului.familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire din partea societatii si statului. Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a incalcat unele obligatii prevazute de lege. 2. De asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat. care sunt stabilite de Constitutie.S.M Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective.A.M.Mnu a incheiat un acord care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state. militare sau crime impotriva umanitatii.drepturi civile. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. dovedite de instanta de judecata nu o mai poate redobindi.M.dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului nasterii. fiecare. dar prin mijloace legitime. Libertatea opiniei si a exprimarii(art. in tot cursul procesului.Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune. redobindire.M. Autoritatile publice sunt obligate sa respecte sis a ocroteasca viata intima. Prin urmare.a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului. .au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire penala. prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata. Secretul corespondentei(art. Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale. in tinutul Herta si in R.M.drepturi economice si sociale. -este cetatean al unui stat cu care R. sanatatea si moralitatea populatiei. conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala. Cetatenia R. Cetatenia.Acest drept a fost consacrat atit de documentele international cit si de legile fundamentale ale statelor. bunastarea economica a tarii. . actuale si legale. că ramurile dreptului se constituie. fara invoirea acesteia pentru executarea unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti.Mnu poate fi acordata persoanelor care: . Inviolabilitatea domiciliului (art. Pentru intelegerea. dovedite de instant de judecata. se stabilesc prin lege organic. dar care au o autonomie relativă.Msi anume: . ori garantia dobindirii unei alte cetatenii. în concluzie.Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul persoanei de a fi informata promt. cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R.legatura politica si juridica permanenta. de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu. Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si cetatenia altui stat. cu exceptia cazurilor prevazute de lege. . Dacă norma juridică este elementul iniţial şi cea mai mică particulă a sistemului de drept. Extiorizarea gindurilor si opiniilor.. cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala. sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii (inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R. Aceasta inseamna ca nici autoritatile publice. . daca o are.M copilul: .aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului apatrid sau copilului cucetatenie straina. Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei. Familia(art.Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale. in Nordul Bucovinei. garantate de ea si legi. libertatea.M prin infiere. . anularea actului si repararea pagubei.au savirsit crime internationale.libera dezvoltare a personalitatii umane. .nascut pe teritoriul R. Dar aceste masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca nici o persoana sa nu victim unor abuzuri sau ilegalitati. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor se clasifica in: . . si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. trebuie sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta.copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R. Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi cu copiii din casatorie.25) . conform porevederilor legii nationale. familial si private.a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R. este cetatean al R. Dobindirea cetateniei prin naturalizare.arestari. protejarea sanatatii sau a moralei.persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia. precum si: 4. Cu toate acestea. sub nici o forma.S. sa aduca atingere acestor valori. 7.M Pierderea cetateniei R. a informatiilor si ideilor se face in forma orala. ordinea publica.persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului. cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta. nelimitata in timp si spatiu. dintre persoane fizice si stat.M prin recunoastere. scrisa.M timp de 5 ani inaintea implinirii virstei de 18 ani. Astfel. nici persoanele nu pot. accentuăm asupra faptului că instituţiile juridice sînt reglementate de mai multe norme juridice.a dobindit cetatenia R.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R.M incepind cu 28 iunie 1940. atunci cind sunt inculcate drepturile si libertatile lor.domiciliul sau resedinta sint inviolabile.M in mod fraudulos. Libertatea individuala si siguranta persoanei (art. atunci instituţia juridică reprezintă deja prima colectivitate de norme. printr-un act administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri.34) . are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta.

cetatenii R. în care se aleg 101 deputati.Verificarea listelor electoraleListele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. Comisia Electorală Centrală formează. Cetatenii au obligatia sa contribuie. egal.39) . Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea. comunicîndu-i-se hotărîrea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare. listele electorale se întocmesc pe baza propriei declaraţii de şedere ori a datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate. persoana care deţine cetăţenia altui stat declară. După ce au fost întocmite. Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti.Candidatul poate fi înlocuit înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaţilor. Dreptul la ocrotirea sanatatii(art. sanatos. direct.00. se stabileşte data alegerii noului Parlament. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R.cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii socialpolitice. cel tîrziu cu 45 de zile înainte de următoarele alegeri. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală.VotareaVotarea se efectuează în ziua alegerilor între orele 07.Data alegerilor Parlamentului se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R. precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat. 2. Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia mediului inconjurator. Alegătorul care are şi domiciliu. la verificare. Aceasta presupune loialitate fata de tara. La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat. apare necesitatea unor organe representative. misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute. de calamităţi naturale. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. de tratament. să-şi declare locul nou de şedere la organul administrării publice locale. Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei.Dacă.45) . cu cel puţin 50 de zile înainte de alegeri.Nu se admite depunerea unor liste de subscripţie suplimentare după ce Comisia Electorală Centrală a primit şi a înregistrat în registru setul de documente prevăzut la art. ca:uniuni. Dreptul la libera circulatie (art.Condiţiile speciale pentru listele de subscripţiePentru a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală. . precum şi membrii familiilor lor. cu cel puţin 55 de zile înainte de efectuarea lor. secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani.Devotamentul fata de tara.persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. procedura de actualizare a listelor electorale încetează. este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare.27) . Indatorirea la contributii financiare. Drepturile culturale. în lista electorală de la secţia de votare în a cărei rază teritorială acesta îşi are reşedinţa. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art. si de aici rezulta dreptul de a allege si de a fi ales. în cazul în care procesul de votare suspendat conform alin. Un exemplar al listei se păstrează la primărie. circumscripţii electorale administrative. credintele. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore.M si unica autoritate legislative a statului. Alegătorilor li se comunică. Dreptul la administrare(art. la verificarea de către Comisia Electorală Centrală. îi eliberează un certificat pentru drept de vot. Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental.În listele electorale se înscriu alegătorii. în spitale şi alte instituţii curative staţionare. .Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective. după ultima participare la alegeri.M are loc prin intermediul alegerilor. În scopuri de organizare şi efectuare a alegerilor. în urma excluderii semnăturilor nevalabile. 1. copiilor si tinerilor .Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte forme. la momentul întocmirii listelor. pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii. . profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice. de invatamint.fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare.Listele electoraleListele electorale se întocmesc de către primărie. imbracamintea.suveranitatea nationala apartine poporului. sa le incalce pe ale altora. după procedura stabilită. Condiţiile votăriiÎn timpul rezervat votării se interzice de a închide localul de votare şi de a suspenda votarea.(9) În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor. seria şi numărul actului de identitate al acestora.Autorităţile administraţiei publice locale. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională. sediul secţiei de votare la care ei vor vota. iar Comisia Electorală Centrală.La secţiile de votare se formează birouri electorale ale acestora. Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean. Apararea patriei.Orice persoana are dreptul la munca.Candidaţi la funcţia de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit. anul naşterii.copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale. La începutul perioadei electorale. ingrijirea medicala.Condiţiile speciale pentru înregistrarea listelor de candidaţiNumărul de candidaţi incluşi în liste la data înregistrării nu poate fi mai mic de 51 de persoane şi nici mai mare decît numărul de deputaţi în Parlament.44.orice persoana are dreptul invatatura. precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri.La alegerile locale. Listele actualizate se trimit de îndată Comisiei Electorale Centrale.(2). .Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale.La momentul validării mandatului de deputat.Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor. Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare. în dreptul numelui său. Respectarea drepturilor si a libertatilor. în perioada valabilităţii reşedinţei.În cazul dizolvării Parlamentului. Ocrotirea mamei.În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă. prenumele şi se scriu cuvintele "Candidat independent". obiecte de uz casnic inofensive. plus doi candidaţi supleanţi. Circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare în modul corespunzător. Cu 7 zile înainte de ziua alegerilor. înştiinţînd despre acest fapt alegătorii. 5. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos. se înscriu în listele electorale de la domiciliu. unitatilor economice si altor organizatii cu sesizari. Cu alte cuvinte. precum si la ocrotirea impotriva somajului. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării. Dreptul la greva(art.statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai decent. Formarea Parlamentului R.Organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare.36) . Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.41) .dar nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor. Contestaţiile se examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore. 4. cel mai tîrziu cu 20 zile înainte de ziua alegerilor. ligi. Invatamintul(elementar general) este gratuity la si 16. Luind in considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct suveranitatea.Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice. educatie a copiilor orfani si celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. Fidelitatea fata de tara este sacra. şi.M.În cazul în care. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor. se constată că nu este prezentat numărul necesar de semnături sau. Dreptul la asistenta si protective sociala. numărul lor s-a redus faţă de plafonul minim prevăzut la alin. a paşaportului sau a unui alt act de identitate. Parlamentul se alege prin vot universal. urmarindu-se satisfacerea cererilor privitoare la salarii si conditii de munca. precum şi membrii familiilor lor. au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod. domiciliază în raza acestora. să anuleze decizia privind includerea în listă a unui candidat anume.40) Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri. sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in pericol viata. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului. timp în care va aduce localul secţiei de votare în starea corespunzătoare sau va găsi un alt local. vîrsta de 18 ani. se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. Respectarea constitutiei si a legilor. cu excepţia cazurilor de dezordine în masă. precum si prin reprezentantii lor. de instruire si de integrare in societate a handicapatilor. constituie o obligatie a fiecarui cetatean. . Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale. de a examina.(1) nu poate fi reluat în timp de 2 ore. Alegerile anticipate vor avea loc în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a decretului. şi-au schimbat locul de şedere sînt în drept. cel tîrziu la 1 martie. listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat. prezintă informaţia respectivă Comisiei Electorale Centrale.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit(accesul la o functie publica). toate preocuparile de intretinere. Decizia privind retragerea candidaturii sau a listei de candidaţi se adoptă de persoana sau de formaţiunea care a desemnat-o. Protectia persoanelor handicapate. iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată. pe proprie răspundere. deţin cetăţenia Republicii Moldova. 6. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare. biroul electoral al secţiei de votare. Biroul electoral al secţiei de votare aduce la cunoştinţă publică timpul şi locul votării cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor. asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate de profesia sau calificarea acestora. se prezintă Comisiei Electorale Centrale şi se aduce la cunoştinţă publică de către aceasta. propuneri si cereri privind interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi.cuprinzind hrana. În aceste cazuri. 3. Libertatea intrunirilor(art. în termen de 3 . care îi pun pe alegători în pericol sau fac imposibilă efectuarea votării. semnăturile respective se exclud. şi reşedinţă este înscris.acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei.orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat.Modificarea listelor de candidaţiConcurenţii electorali au dreptul să-şi retragă candidatura. prin acelaşi decret al Preşedintelui Republicii Moldova.statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire. Dreptul la munca si la protectia muncii. candidatul independent nu este înregistrat. Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R. indicîndu-se numele şi prenumele. Dreptul la petitionare (art. prin impozite si print taxe la cheltuielile publice. votarea se consideră suspendată pe un termen ce nu va depăşi 2 săptămîni. domiciliul. rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate. se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective. nu este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale.greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei societati sau sectoare din cadrul acesteia. inclusiv în ziua alegerilor. Protectia familiei si copiilor orfani. Dreptul la invatatura. opiniile.M si in afara teritoriului ei. care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective.instruire.00 şi 21. persoana specificată la alin. candidatul independent prezintă liste de subscripţie care conţin semnăturile a cel puţin 2000 şi cel mult 2500 de susţinători cu drept de vot.proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusive si absolut.locuinta. pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care. listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele. demonstratii.52) . în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau includere în listă. în fiecare an (după 1 ianuarie). Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia. prevăzut de Constituţie. la libera alegere a ei. care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova.procesiuni pentru a-si exprima gindurile. . În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova. la rugămintea acestuia şi pe baza buletinului de identitate. Libertatea creatiei . reclamatii. în listele de subscripţie se depistează semnături false sau semnături repetate în mai multe liste. Persoanele cu drept de vot care. a tuturor celor care se simt “ai acestui popor si ai acestui pamint”. de alte circumstanţe neprevăzute. sanatatea.Campani electorală pentru alegerile ParlamentuluiBuletinele de votCandidatul independent se înscrie în buletin într-un patrulater aparte. 18. să retragă întreaga listă de candidaţi.este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice. de readaptare. Înregistrarea noului candidat se aduce la cunoştinţă publică de către Comisia Electorală Centrală.M. în două exemplare. ajutor medical in caz de boala. de pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R. în care se indică numele. alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare.

cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot.În termen de 10 zile după primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală. Reprezentantul forţelor de ordine poate intra în secţia de votare numai în cazul cînd este invitat de preşedintele biroului electoral să ajute la restabilirea ordinii de drept.. numai la prezentarea actului de identitate. Durata mandatului de deputat este de 4 ani. din motive de sănătate sau din alte motive temeinice. iar dacă este necesar. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie să rămînă curate.persoanele care au dreptul să asiste la votare nu pot fi obligate să părăsească localul secţiei de votare în timpul suspendării votării. In caz de deces. in caz de demisie sau de deces. In exercitarea mandatului. conform listei electorale. la operaţiile în legătură cu listele electorale. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul.Alegătorul introduce în urna de vot buletinul de vot cu ştampila "Votat". pînă la cifra ce corespunde numărului de mandate stabilit pentru Parlament. însoţit de avizul Curţii Constituţionale prin care se confirmă legalitatea alegerilor şi hotărîrea privind validarea a cel puţin 2/3 din numărul de mandate de deputat. legalitatea alegerilor. inclusiv identificarea alegătorului.Secţia de votare se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale cu cabine.Votarea se efectuează în baza următoarelor acte de identitate: a) buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova.În cazul în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare autorizează scoaterea din localul secţiei de votare a unei urne de vot mobile. membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. cu excepţia candidaţilor independenţi. surplusul de numere din lanţul descrescător al formaţiunii respective se elimină. Orice mandat imperativ este nul. Localul secţiei de votare trebuie să fie dotat cu un număr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraţia. dar nu au fost aleşi sînt declaraţi supleanţi. un nou buletin de vot. Votarea la locul aflării alegătorului se efectuează conform listei de alegători. livretul eliberat de Centrul Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativă). În aceeaşi listă suplimentară. pentru amenajarea localurilor şi pentru menţinerea în ele a ordinii cuvenite o poartă biroul electoral al secţiei de votare. intervine vacanta mandatului de deputat. O copie a actelor menţionate şi listele candidaţilor supleanţi confirmate se transmit Comisiei Electorale Centrale. e) paşaportul pentru intrare . biroul electoral al secţiei de votare anulează acest buletin şi îi eliberează imediat.Dacă alegătorul a completat greşit buletinul. începînd de la intrare. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană. Curtea Constituţională validează mandatele deputaţilor aleşi şi confirmă listele candidaţilor supleanţi. obţinut de fiecare partid. f) livretul militar pentru ostaşii în termen. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales. dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie. le sigilează.. concurentul electoral care şi-a înaintat lista de candidaţi nu are candidaţi supleanţi. Un alegător poate vota numai pentru un singur concurent electoral. c) observatorii locali. în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii biroului.etc.Nici o altă persoană nu poate rămîne în incinta secţiei de votare mai mult timp decît este necesar pentru votare.Preşedintele biroului electoral al secţie i de votare duce evidenţa evenimentelor importante ce au avut loc în timpul votării şi pe parcursul numărării voturilor.Atestarea rezultatelor alegerilor de către Comisia Electorală CentralăProcesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor. Parlamentul. Alegătorul aplică ştampila cu inscripţia "Votat" în interiorul cercului unui singur patrulater din buletinul de vot. ceea ce înseamnă că a votat pentru concurentul electoral corespunzător. în caz de necesitate. b) data şi locul naşterii. faptul acesta. Persoanelor care intră în localul secţiilor de votare li se interzice să poarte şi să arate ecusoane. c) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fără număr de identificare de stat (IDNP) cu menţiunile: “valabil pe un termen nelimitat”. Candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. pentru a se apropia de ele. să supravegheze. străini şi internaţionali acreditaţi de către organele respective. Persoanele deţinute pe baza unui mandat de arestare pоnă la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. Comisia Electorală Centrală îl atribuie prin tragere la sorţi.00. 3.Este strict interzis a intra în localul de votare cu arme de foc sau cu arme albe. membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi persoanele autorizate să asiste la operaţiile electorale sînt obligaţi să poarte ecusoane de identitate vizibile. La toate şedinţele organelor electorale.Din rezultatele tuturor împărţirilor şi din numărul de voturi valabil exprimate pentru candidaţii independenţi se iau în descreştere atîtea numere.Membrii biroului electoral al secţiei de votare. excluzîndu-se numărul ce aparţine candidatului respectiv şi incluzîndu-se următorul număr din şir. o altă organizaţie social-politică obţine un număr de mandate mai mare decît numărul candidaţilor incluşi în listă.Stabilirea pragului de reprezentare După primirea proceselorverbale ale consiliilor electorale de circumscripţie în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripţiile electorale.Efectuarea votăriiFiecare alegător votează personal. Procesul-verbal este semnat de toţi membrii prezenţi ai biroului electoral şi un exemplar se introduce în urna de vot. Cererea de demisie se prezinta Presedintelui Parlam. In cazul in care devine vacant mandatul de deputat obtinut de un candidat independent. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale.În cazul în care alegerile sînt declarate legale. din anumite motive. Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate. toate aspectele procesului de votare. ştampilelor şi întocmeşte un proces-verbal în două exemplare. În lista electorală. alegătorul semnează în lista electorală în dreptul numelui. c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova. nu poate veni în localul de votare.Numărarea mandatelor obţinute de concurentul electoral Numărul de mandate obţinut de concurenţii electorali se calculează de către Comisia Electorală Centrală prin împărţirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral. Persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării.b) membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali în organele electorale.Procedura de completare a buletinului de votBuletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret. pentru secretul exprimării voinţei alegătorilor. Alegătorii care nu au fost înscrişi în listele electorale întocmite la secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova pot fi înscrişi în listele suplimentare. mandatele vacante trec la următorii concurenţi electorali.Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secţia de votare şi evitarea aglomeraţiei. pentru numiri si imunitati a Parlamentului va intocmi un raport. biroul electoral al secţiei de votare stabileşte un traseu pentru alegători.În cazul în care mandatul de deputat obţinut de candidatul independent devine vacant. prin hotarirea sa. la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor şi referendumurilor. Parlam. De cîte numere din acest şir descrescător dispune partidul. o poartă preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. printr-un aviz.Alegătorii din raza secţiei de votare care nu sînt înscrişi în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secţiei de votare în cauză. certificatele pentru drept de vot. atîtea mandate i se atribuie. biroul electoral al secţiei de votare desemnează. Acest caz va fi menţionat în procesulverbal cu privire la votare şi în lista electorală. cu fişa de însoţire în care se indică domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare. Concomitent. la cererea orală sau scrisă a acestuia.Atribuirea mandatelorMandatele se atribuie concurenţilor electorali de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste. 2. precum şi lista de alegători care au solicitat votarea la locul aflării sînt aduse la cunoştinţa membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. completarea vacantei in cauza se efectueaza . cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare. Certificatul pentru dreptul de vot rămîne la biroul secţiei de votare şi se anexează la lista suplimentară. care vor conţine: a) numele şi prenumele alegătorului. depunînd o declaraţie la Curtea Constituţională. cel puţin doi membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă şi cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze. au dreptul să asiste:a) membrii şi reprezentanţii organelor electorale ierarhic superioare . Curtea Constituţională confirmă sau infirmă. întocmite de biroul electoral al secţiei de votare în baza cererilor acestora. precum şi la numărarea şi totalizarea voturilor. preşedintele notează comentariile şi obiecţiile expuse de aceştia în privinţa procedurii votării într-un act care se anexează la procesele-verbale ale biroului electoral al secţiei de votare. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare. prezintă Curţii Constituţionale actele menţionate la art. Candidatul supleant va fi declarat ales de către Curtea Constituţională dacă. în cazul alegerilor Parlamentare sau în cazul referendumului naţional. la ora 07. spre mesele la care se eliberează buletinele. verifică existenţa listelor electorale. conform şirului descrescător format la atribuirea mandatelor. numărarea voturilor şi întocmirea proceselor-verbale. organizatiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al carui mandat a fost declarat vacant. un mandat de deputat aparţinînd partidului. naţionali. persoanele condamnate la privaţiune de libertate a căror sentinţă nu este definitivă şi cele care execută o sancţiune contravenţională sub formă de arest votează în conformitate cu alineatul (4). In caz de demisie sau de deces. Deputatii intra in exercitarea mandatului din momentul alegerii cu conditia validarii lui ulterioare. 4. se înscriu şi alegătorii care au venit la secţia de votare cu certificatul pentru drept de vot. în mod continuu. în termen de 48 de ore după totalizarea rezultatelor alegerilor. Trasaturile si continutul mandatului parlamentar Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii legislative supreme. b) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu menţiunea privind cetăţenia Republicii Moldova. Votarea în locul altor persoane nu se admite. Comisia juridica.60 şi listele deputaţilor aleşi şi candidaţilor supleanţi. în rază de 100 de metri de la localul votării.(5) Responsabilitatea pentru organizarea votării. Deciziile luate în acest scop sînt executorii pentru toţi. 19. în pachete legate a cîte 100 de bucăţi. verifică urnele de vot. pentru a stabili dacă aceştia au atins pragul minim de reprezentare. în secţiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova. întocmind un proces-verbal asupra acestui fapt. În cazul în care alegătorul. şi se distribuie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. după înscrierea lor în lista suplimentară în baza certificatului pentru drept de vot. numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi înregistrarea la domiciliu. a mijloacelor de transport de folosinţă proprie. insigne sau alte însemne de agitaţie electorală.Confirmarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatelor de către Curtea ConstituţionalăComisia Electorală Centrală. pe urmă spre cabinele de vot secret şi urnele de vot.zile.. Cererile pot fi făcute în scris sau oral.Candidaţii care au fost incluşi în listă. la cererea lui. pe care îl reprezintă devine vacant. înmînarea buletinelor şi introducerea lor în urnele de vot.ieşire din ţară. sau a oricărui alegător. organizaţiei socialpolitice. La primirea buletinului. se transmite Parlamentului în termen de 2 zile. oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoţi urna de vot mobilă cu folosirea. d) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă. Comisia Electorală Centrală eliberează legitimaţii deputaţilor aleşi.Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat pentru vot. la 1.Dacă ultimul mandat neatribuit are mai mulţi pretendenţi cu acelaşi număr de voturi. o singură dată.Dacă în urma desfăşurării alegerilor şi atribuirii mandatelor. Procesul de votare se reia în aceleaşi condiţii juridice.Numărarea voturilor şi totalizarea rezultatelor alegerilor. după care preşedintele declară votarea deschisă. membrilor biroului pentru a fi eliberate alegătorilor în măsura necesităţii. d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova.Comisia Electorală Centrală dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor în termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituţională. buletinelor de vot. Biroul electoral al secţiei de votare înmînează alegătorului buletinul de vot.Buletinele de vot se păstrează întrun loc sigur din interiorul secţiei de votare. va adopta o hotărîre privind data reluării votării suspendate. de altă organizaţie social-politică. livretul de marinar.Secţia de votare trebuie să fie amenajată astfel încît să permită membrilor biroului electoral al secţiei de votare şi altor persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale. deputatii sint in serviciul poporului. să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret. completarea vacanţei se efectuează prin restabilirea de către Comisia Electorală Centrală a şirului descrescător. înlocuindu-se cu numerele în descreştere ale celorlalţi concurenţi electorali. va lua act de raportul comisiei si va declara mandatul vacant. urne de vot şi celelalte materiale necesare. începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării şi pînă la ora 15.buletinele de vot. Preşedintele şi membrii biroului electoral al secţiei de votare votează în secţia unde îşi desfăşoară activitatea. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat urmator de pe lista partidului. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare.00 în ziua votării. Acest termen poate fi prelungit in conditiile prevazute de Constitutie.Asigurarea securităţii procesului de votare În ziua alegerilor.Dacă un partid. altă organizaţie social-politică. cîte mandate urmează să fie distribuite. în dreptul numelui persoanei respective se face menţiunea "Votat la locul aflării". Candidatul supleant poate refuza mandatul de deputat. prin hotarirea sa. Răspunderea pentru asigurarea în ziua alegerilor a ordinii în localul de votare şi pe teritoriul din preajmă. cetăţenia Republicii Moldova şi înregistrarea la domiciliu pentru persoanele care au renunţat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase.Organizarea votăriiVotarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot. va lua act de cererea de demisie a deputatului si va declara mandatul vacant. domiciliul titularului.

dupa consultarea fractiunilor parlamentare.declara mobilizarea partial sau generala.sa se degajeze o majoritate a carei opinia. si. asupra incheierii acordurilor privind imprumuturile si creditele de stat din surse straine.inconfundabila cu alta functie. in termen de 30 de zile de la declararea vacantei mandatului de deputat. asupra ajutorului economiei si de alta natura acordat unor state straine. . -comisia sesizata in fond prezinta Biroului permanent toate materialele privind proiectul de lege.astfel spus. 3. pentru numiri si imunitati. d) exercitarea oricarei alte functii remunerate. Comisia juridica. -dupa inregistrare Presedintele Parlamentului sau vicepresedintii inainteaza proiectul de lrgi sau propunerea legislativa spre dezbatere si avizare comisiei permanente sesizate in fond. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti.aprobarea directiilor principale ale politicii interne si externe a statului.fractiunile parlamentare.Biroul permanent al Parlamentului.Semnarea proiectului de lege si trimiterea lui spre promulgare. industriala sau comerciala.aprobarea doctrinei militare. pe durata mandatului 22.Mse compune din:1. prin vot deschis cu votul majoritatii deputatilor alesi. De asemenea . inclusiv a functiei acordate de un stat strain sau organizatie internationala.destinatia Parlamentului consta in realizarea functiei legislative. cu exceptia activitatii didactice si stiintifice desfasurate in afara programului stabilit de Regulamentul. permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare .Votarea proiectului de lege. va valida urmatorul mandat. se va intocmi un raport.Aceasta forma de control este foarte importanta . -alege si numeste personae oficiale de stat. In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus.M reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale. in orice actiune publicitara privitoare la o unitate financiara.Prezentarea si inregistrarea proiectului de lege.(1) La inceputul fiecarei legislaturi.Includerea proiectului de lege in ordinea de zi. . 1. Parlamentul functioneaza in baza legistraturii si a sesiunii. suspenda si anuleaza actiunea tratatelor internationale incheiate de R. la rugamintea sau in absenta acestuia. -controlul parlamentar este efectuat prin mijloace proprii care poate fi exercitat de Parlament in intregime.asupra fiecarei probleme litigioase . formarii comisiilor specialesi de ancheta. dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului. impreuna cu organele fiscale.Biroul permanent va multiplica si transmite toate materialele primite de la comisia sesizata in fond deputatilor si autorilor proiectului de lege.examinind informatii ale Guvernului. vor fi controlate. pe baza de alternative. 6. . Din el fac parte presedintele Parlamentului si vicepresedintii. pentru numiri si imunitati.ea poate genera si alte forme de control. b) functia de membru al Guvernului.suspenda activitatea organelor administratiei publice locale.M. .audiind mesaje.deoarece . care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. Parlamentul R.Votul este actul care permite.forma de control pe care o poseda Presedintele este specifica si diferita de formele traditionale de control.Presedintelui republicii si Guvernului. depuse cu 3 luni inainte de expirarea mandatului. Functionarea Parlamentului. ele avizeaza proiectele de legi si propunerile legislative. .M se intruneste in doua sesiuni pe an. Ele reflecta spectrul politic al Parlamentului.M. Declaratiile deputatilor despre veniturile lor. 2. In termen de 25 de zile de lucru.Dreptul de initiative legislative apartine deputatilor din Parlament.functie proprie si obligatorie. in termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaratiilor. Schimbarile survenite in activitatea deputatului in timpul exercitarii mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent in cel mult 10 zile de la data aparitiei lor. 3.in dependenta de informatia primita. Biroul permanent al Parlamentului se alege la prima sedinta a Parlamentului si reprezinta organul de lucru al acestuia. Functiile si competentele Presedintelui R. Poate fi revocat inainte de termen la cererea fractiunii parlamentare care l-a propus sau a1/3 din numarul deputatilor alesi. de catre Comisia juridica. Presedintele Parlamentului indeplineste functia de conducere aParlamentului. Sedintele .Msunt: . La fel se va proceda si in cazul aparitiei situatiei de incompatibilitate in conditiile art. majiritar. Parlamentul isi desfasoara activitatea in plen si in sedinte ale comisilor permanente.vicepresedintii Parlamentului. -legea adoptata se semneaza in termen de 20 de zile de la adoptarea de catre Presedintele Parlamentului sau a unuia dintre vicepresedinti. . ca rezultat al controlului.Functia guvernamentala. care isi duce activitatea in directia unei probleme concrete si care difera de problemele avute in competent comisiilor. -proiectele de legi avizate se supun dezbaterii in cel putin doua. 5.Controlul este efectuat prin intermediul intrebarilor si interpelarilor.Este interzisa utilizarea numelui deputatului. Functiile presedintelui R.Parlamentul exercita controlul asupra activitatii Guvernului si asupra altor autoritati publice prin rezolvarea petitiilor cetatenilor.ratifica. c) functia de avocat parlamentar.Dezbaterea proiectului de lege in sedinta Parlamentului. . Deputatul va depune.aprobarea bugetuliui statului. dupa expirarea acestui termen este suspendat de drept din functia incompatibila. care poarta denumirea de sesiuni ordinare. Presedintelui Parlamentului sau cel putin 1/3 din numarul de deputati sunt numite extraordinare sau speciale.Mandatul de deputat este incompatibil cu: a) functia de Presedinte al Republicii Moldova. este ales la prima sedinta a parlamentului prin vot secret. Comisiile de ancheta pot fi formate la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati.exercitarea controlului asupra acordarii imprumutului de stat. cit sip e cel extern.7. pentru numiri si imunitati impreuna cu organele fiscale si. 2. excluzindu-se numarul ce corespunde candidatului respectiv si incluzindu-se urmatorul numar din sir.Asupra proiectului poate fi luata una dintre cele trei decizii :respingerea . informatii . . .presedintele Parlamentului.legea semnata se trimite spre promulgare Presedintelui republicii. urmat de aceasta calitate a sa. deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate este obligat sa faca ca incompatibilitatea sa inceteze. infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului. . Comisiile Parlamentului sunt organe de lucru ale Parlamentului. Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern . este format tinindu-se seama de reprezentarea proportional a fractiunilor parlamentare. in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului. In decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfasoare.Functia de control.Pot fi sesizate si alte comisii pentru a-si prezenta avize separate. El este comandantul supreme al fortelor armate.adoptarea proiectului.anuleaza opinia minoritatii si se impune fata de toti.rapoarte ale sefului statului.M.in lipsa acestuia. raspund in fata Parlamentului si ii sunt subordinate . de lege in comisiile Parlamentare. . Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc in modul stabilit de Presedinte.Comisiile permanente care se considera competente pentru a pregati un aviz asupra proiectului .Persoanele insarcinate de Parlament cu misiuni temporare in organele centrale ale administratiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni. Art.alte intrebari cu character politic. in termenul mentionat cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat. Comisiile speciale constituie un organ provizoriu format la initiativa unei fractiuni parlamentare. Vicepresedintii se aleg la propunerea Presedintelui Parlamentului.60 care stabileste ca Parlamentul este unica autoritate legislativa a statului.comisiile permanente.In cazul in care Guvernul nu va prezenta avizul sau in termen de 15 zile Biroul permanent va decide inscrierea lui pe ordinea de zi fara avizul respectiv. Ordinea de zi a sedintelor. din functia incompatibila cu mandatul de deputat. propun candidature in diferite organe ale Parlamentului. -constituie activitatea finala a deputatilor si ii acorda proiectului calitatea de lege.informeaza Biroul permanent despre intentia prezentarii avizului. Sesiunile convocate la initiative Presedintelui R.4. 2. Ele se infiinteza in scopul rezolvarii unor chestiuni ce tin de legislatia in vigoare si care la solutionarea problemei se desfiinteaza.(proiectul in cadrul sesiunii respective nu se mai discuta ). ele se aleg pe intraga durata a legislaturii. declaratie cu privire la venituri si proprietate. La sesizarea Comisiei juridice.prin restabilirea sirului descrescator.Proiectele de legi se prezinta in limba de stat impreuna cu traducerea lor in limba rusa. Curtea Constitutionala.prin anuntarea titlului si autorul proiectului sau propunerii. 4. Numarul de membri ai biroului permanent se stabileste rin hotarire a Parlamentului. -toate proiectele de legi si propunerile legislative venite in Parlament de la subiectii care poseda dreptul initiativei legislative se inregistreaza de catre Biroul permanent in ordinea prezentarii lor si se aduc la cunostinta Parlamentului in prima sedinta a saptaminii de lucru .poate fi considerate ca un program de activitate ce ofera posibilitatea desfasurarii sedintelor in mod ordonat cu o fundamentare prealabila a tot ce urmeaza a fi examinat si dezbatut. Sedintele Parlamentului sunt deliberative cu participarea majoritatii deputatilor alesi. 5.Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona. ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi.iar in cazurile prevazute de lege si in a treia lectura . atributiile Presedintelui Parlamentului. Comisia juridica.Activitatea Parlamentului consta in exprimarea vointei generale prin legi sau. Parlamentul va hotari infiintarea lor cu votul majoritatii deputatilor prezenti.Initiativa legislativa -declanseaza toate celalte etape. 7. Legislatura – termenul sau perioada de timp in decursul caruia parlamentul isi exercita mandatul. Fractiunile parlamentare constituie un element organizatoric al Parlamentului.Materialele respective se trimit in mod obligatoriu si Guvernului spre avizare. 4. Sesiunea – o forma de lucru care constituie desfasurarea permanenta a lucrarilor Parlamentului in decursul unei perioade de timp. 3. in conditiile legii. .Functiile si atributiile Parlamentului. care se impoziteaza conform Codului fiscal. cu cel putin o luna inainte de expirarea mandatului. sesiunea de primavera (incepe in luna februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie) si sesiunea de toamna (incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfirsitul lunii decembrie).functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R. . Promulgarea legilor este un mecanism politico.precum si prin dreptul 21.M. 20. Parlamentul R. al unitatii si integritatii teritoriale a tarii.Organizarea interna si functionarea Parlamentului R. efectuiaza anchete parlamentare.de competenta careia tine proiectul sau propunerea respectiva.juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra vutilitatii si legalitatii lor. Parlamentului. intocmeste un raport. deputatilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente si informatii. organizeaza controlul declaratiilor deputatilor despre veniturile lor.Parlam. Se formeaza in 10 zile de la ziua constituirii legale a Parlamentului.in sensul regulei democratice . pentru numiri si imunitati examineaza declaratiile deputatilor sub aspectul incompatibilitatii activitatii.Examinarea si avizarea proiectului 23. Fazele procesului legislativ sunt: 1.functia de control.Functia legislativa sau de edictare a legilor -este determinata de art.intoarcerea proiectului spre prelucrare (se intoarce comisiile permanente spre o noua examinare). La inceputul fiecarei legislaturi. inclusive semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. care se impoziteaza conform Codului fiscal.

un compartiment al puterii de stat care reprezinta dreptul unei societati organizate in stat de a asigura dreptatea si echitarea sociala. Caracteristicile proprii puterii judiciare. Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament.poate cere poporului sa-si exprime .organice 27. Justitia se infaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi. Este declarat ales Presedinte al R. 5. loc de nastere.revoca si numeste.Egalitatea lor in fata legii. In cazul in care nici unul dintre candidate nu a intrunit numarul necesar de voturi.asupra carora de regula organele pot reveni daca considera ca ele nu mai corespund imprejurarilor reale.Principiile constitutionale de infaptuire a justitiei 1.M si alte legi. vointa asupra problemelor de interes national. în termen de 10 zile. Conform art. înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată.de decretele Presedintelui republicii. indiferent de tipul de proprietate.Prezumtia nevinovatiei. au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale. . -datorita faptului ca activitatea judecatoreasca intervine dup ace s-a produs incalcarea unor dispozitii legale.ea consta in luarea unor masuri insotite de constringerea de stat prin care persoana cu comportament illegal este obligata sa restabileasca situatia anterioara acestei incalcari prin repararea prejudiciului cauzat. incheie tratate international. legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii. conform opiniei petiţionarului.etc. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele R. 25. sex. la propunerea Prim-ministrului. prin referendum. măsurile corespunzătoare.Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. origine sociala.adoptarii si realizarii hotarirelor.ci numai pe baza unei sesizari din partea persoanei interesate sau a altor organe de stat. cererile remise de către deputaţii Parlamentului. legislaţia de procedură civilă. -sulutioneaza problemele cetateniei R. Alegerea de catre parlament.de legile constitutionale. . d) să respingă cererea. . independent de cetatenie. precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală. . organizaţiilor şi întreprinderilor. prenumele (prenumele şi patronimicul).echitatii sociale s. avocatul parlamentar este în drept: a) să accepte cererea spre examinare. intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur2.participa la sidintele ParlamentuluiPresedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului. in cadrul caruia I s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. 2.M si acorda azil politic.Avocatii parlamentari Activitatea avocatului parlamentar este menita sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale.atributii in domeniul politicii externepoarta tratative si ia parte la negocieri. Stabilitatea sporita a actelor jurisdictionale este o necesitate sociala.prin mijloace legitime. . Competentele Presedintelui R. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al R. Primind cererea spre examinare.desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea fractiunilor parlamentare.tine seama de experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau de activitate .colegialitatii.M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.a. -obiectul specific al activitatii jurisdictionale il formeaza solutionarea litigiilor juridice prin intermediul unor acte ce se bucura de o stabilitate mai mare. 3. . 24. Avocaţii parlamentari examinează. indicînd motivele refuzului şi explicîndui modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale. Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent. Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar. suboordonare.organizatii si intreprinderi . avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în .la perfectionarea legislatiei ce tine de domeniul apararii drepturilor omului . politica. Avocatul parlamentar. 4. ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova. sunt: . -Guvernul reprezinta componentul de baza al puterii executive. 6. O persoana poate indeplini functia de Presedinte alR.Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat.indeplineste si alte atributii ca: -confera decoratii si titluri de onoare. În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea petitiilor. indicîndu-se numele.Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale.Infaptuirea justitiei in numele legii. de asemenea.deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinire a legilor. opinie. precum si al egalitatii tuturor organizatiilor. explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile. Principiile de baza ale activitatii Guvernului. La infaptuirea justitiei judecatorii sunt independent si se supun numai legii. avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă. judecatorii.Independenta judecatorilor. . nationalitate. instituţiilor.Astfel se urmareste restabilirea echilibrului social tulburat si determinarea celorlalti cetateni sa se abtina de la un comportament illicit.Dreptul la aparare. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute de lege se pedepseste. decretele Preşedintelui Republicii Moldova. pe unii membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei. sediu si de alte circumstante.acceptat de Parlament. declara razboi.Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului. acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai R. în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor. in cursul unui process judiciar public. asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care. -acorda gratierea individuala. luînd.numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament. rasa. Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore. Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare.poate declara. cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei.legalitatii.Mnu va fi ales. Puterea judecatoreasca este separate de puterea legislative si de cea executive si se exercita in conformitate cu Constitutia R. 3. apartenenta 28.desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Primministrului de a-si exercita atributiile. Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului. avere. b) să restituie petiţionarului cererea. domiciliu. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului. se organizeaza alegeri repetate. limba. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocet. Justitia se infaptuieste in numele legii numai de instantele judecatoresti. Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat. Presedintele exercita contolul si prin petitiile cetatenilor.Avocatii parlamentari contribuie la repunera in drepturi a cetatenilor . În cazul în care aceste date lipsesc. .Pentru ca solutionarea litigiului sa duca la restabilirea efectiva a echilibrului social tulburat hotaririi date trebuie sa I se confere o stabilitate mai mare decit actelor administrative. deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele problem ale natiunii. sde organizeaza al doilea tur de scrutin.Aceasta stabilitate se datoreaza faptului ca o data ce o hotarire a istantei judiciare a fost pronuntata se considera ca solutia data exprima adevarul si nu poate fi modificata sau anulata decit prin intermediul cailor de atac prevazute de lege.Rolul autoritatilor judecatoresti in exercitarea puterii Puterea judiciara . Drepturile avocatului parlamentar După primirea cererii.la instruirea juridica a populatiei. -se subordoneaza principiilor :democratiei.acorda ranguri diplomatice. . . origine etnica. -puterea judecatoreasca nu se poate exercita de obicei din oficiu de catre organul competent. denumiţi în continuare petiţionari. -dizolva Parlamentul. Reguli si proceduri privind alegerea Presedintelui R. domiciliul acestuia. ia masuri de respingere a agresiunii. Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive.precum si de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. -acorda grade militare supreme prevazute de lege. 26. Alegerea prin vot universal. indifferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica. -atributii in domeniul apararii. cererea se consideră anonimă şi nu se examinează. Orice imixtiune in activitatea de judecata este inadmisibila si atrage raspunderea prevazuta de lege. 4.M pentru cel mult doua mandate consecutive.96 din Constitutie . si ordinare adoptate de Parlament. 2.iar litigiul in cauza nu poate fi reinceput printr-o noua actiune in justitie inaintata de persoana respectiva.protectia drepturilor legitime ale cetatenilor.Inamovibilitatea judecatorilor. religie. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. Dreptul la aparare este garantat. c) cu consimţămîntul peţionarului să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare.M este validat de Curtea Constitutionala. Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal.deoarece orice litigiu juridic este o consecinta a unei incalcari reale sau presupuse a legii. -asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare. -asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in procesul elaborarii.legile la care are obiectii. la incalcarea drepturilor si libertatilor sale.asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. Desemnarea are loc in unul din urmatoarele moduri: 1. ales sau numit din oficiu.indiferent de tipul de proprietate . -se calauzeste de Constitutia republicii. Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova. mobilizarea partial sau generala. .confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura.M Desemnarea sefului de stat este o problema direct legata de forma de guvernamint.M.M candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi. cu aprobarea prealabila aParlamentului. în limitele competenţei sale. în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare. Pe cale ereditara. Alegerea de catre un colegiu electoral. Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi.institutii. serviciu.

din proprie iniţiativă. Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale. intrare în vigoare sau denunţare. Principiile administratiei publice locale. conform unui grafic aprobat. care actioneaza inclusiv prin intermediul serviciilor desconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale potrivit competentelor ce revin acestora in conditiile legii. Accesul avocatului parlamentar la autoritati . împuternicirile de modificare. În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative. hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun. completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează. d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar.Principii constitutionale in organizarea si functionarea autoritatilor publice locale. penitenciare. subiectii. c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi. instrucţiunile. din contul emitentului. el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz. reguli. Controlul administrativ vizeaza in principal legalitatea activitatii autoritatilor administratiei publice locale. dacă în solicitare nu se prevede un alt termen.egal.-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in stricta conformitate cu constitutia.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii. avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni).Actele autoritatilor publice si forta lor juridica Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite. Subiecte ale controlului de oportunitate sint: Cancelaria de Stat. unităţi militare. regulamentele. b) actele normative ale primarului. se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzătorr Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea. e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii şi efectuării controlului. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale (departamentale). În cazul in care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constit uţionale ale omului. ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale Autorităţile administraţiei publice centrale. actele miniştrilor. organizaţiilor şi întreprinderilor. precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse. adoptare. documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii şi efectuarea controlului. c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare. Actele normative ale Guvernului Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern. elaborare. indiferent de tipul de proprietate. d) actele de angajare si actele de eliberare a personalului administratiei publice locale. Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de: a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor. pentru organizarea executării legilor. inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora. actele normative structurate ierarhic sînt: a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. continutul.În procesul examinării cererii şi controlului. Ordonanţele se emit în condiţiile art. Activitatea autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si a celor de nivelul al doilea este supusa controlului administrativ in temeiul Constitutiei. d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii. -autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrativeteritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile Constitutiei si altor acte normative in vigoare. Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău. regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor. Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin. Controlul administrativ se efectueaza din oficiu sau la cerere. legilor. oricare altă informaţie. regulamente. precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte.000 lei in unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii si de cel putin 300. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. Controlul asupra activitatii organelor administratiei publice: formele.sub proprie raspundere si in favoarea lor. sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere. organele administratiei publice centrale de specialitate. în alte municipii şi oraşe. hotărîri. d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou. asociaţii obşteşti. regulile şi alte acte normative se aprobă prin ordine. catre oficiul 30. Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi. La începutul fiecărui an. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale. fiind mediator . încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. acceptarea. al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului. Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova. -conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu vina in contradictie cu politica promovata la nivel national.alte acte normative in vigoare si In stricta conformitate cu competent sa. al prezentei legi si al altor acte legislative. hotărîri sau decizii. Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău. Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului. indiferent de tipul de proprietate.000 lei in unitatea de nivelul al doilea. 1. acte normative (ordine cu caracter normativ. care efectuează urmărirea penală. instrucţiuni. alte autoritati administrative. 29.o parte din treburile publice. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre. decizii. sub formă de proiecte de regulamente. de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile. exercitat de structurile proprii sau prin intermediul oficiilor teritoriale din subordine. avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale.Descentralizarii. Actele normative de executare a legilor. precum şi de caracterul . face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile. f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova. la solicitarea părţilor. Controlul administrativ include controlul legalitatii si al oportunitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. 4. b) act privind modificarea. 2. necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia. ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special. -acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor colectivitatilor respective in probleme de interes comunal. prezentei legi si altor acte normative atit de autoritatile administratiei publice locale de nivelul intii si de nivelul al doilea. f) actele emise in exercitarea unei atributii delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale.direct. ale conducătorilor altor organe din subordine. avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului. care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern. instrucţiuni. actelor. Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative. Guvernul suspendă sau abrogă. Organ al administratiei publice locale. Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale vizeaza respectarea Constitutiei. reguli. 3. prin prezenta lege şi prin alte acte normative. tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale.in conditiile legii. ale organelor de drept. În exercitarea atribuţiilor sale.Legalitatii. Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate. Cancelaria de Stat este responsabila de organizarea controlului administrativ al legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. organelle administratiei publice locale se aleg cu concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal . dispoziţii şi alte asemenea acte). instrucţiunile.organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere. autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit.1062 din Constituţia Republicii Moldova. (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează. c) actele privind organizarea licitatiilor si actele de atribuire de terenuri. de regulă. pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor.Autonomiei locale. prin Legea cu privire la Guvern. ce nu corespund legilor. ale presedintelui raionului si ale pretorului. Ordinele cu caracter normativ. b) să aibă acces liber la instituţii. conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova. instituţiilor. în condiţiile legii. în cel mult 10 zile de la data solicitării. b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege. e) dispozitiile care implica cheltuieli sau angajamente financiare de cel putin 30. e) act de interpretare a unei norme din actul normativ. aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale. În condiţiile legii. În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului. dar nu mai rar decît de trei ori pe lună. -tinind cont de specificul socialdemografic si geografic acest principiu presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a gestiona. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei. Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate. 4. unităţilor militare şi penitenciarelor. c) să nu divulge informaţiile confidenţiale. Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de catre autoritati de nivel superior se admite doar in partea ce se refera la atributiile delegate de catre stat autoritatilor administratiei publice locale.secret si liber exprimat. Categoriile de acte normative În sensul prezentei legi.Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. Avocatul parlamentar. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe.Eligibilitatii -fiind organe reprezentative. asociaţiilor obşteşti. O copie de pe actul mentionat se remite obligatoriu. după părerea sa. În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului. pînă la data de 20 ianuarie. În preambulul actelor mentionate mai sus se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază. Obligatiile avocatului parlamentar Avocatul parlamentar este obligat: a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii. Regulamentele. să asiste la şedinţele lor. b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale. organizaţii şi întreprinderi. Controlul obligatoriu Controlului obligatoriu sint supuse urmatoarele acte ale autoritatilor administratiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelul intii si ale celor de nivelul al doilea. precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor. statute. cit si de functionarii acestora. precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea. autorităţile şi instituţiile publice autonome. f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei. după caz. avocatul parlamentar este în drept: a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale. Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei. 8.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. Corelaţia actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente. completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior.

precum si fata de persoanele din efectivul de soldati si din personalul de comanda al Organelor Afacelor interne. In literatura de specialitate nu exista o opinie unica a specialistilor in ceea ce priveste existenta raspunderii contraventionale ca o modalitate a raspunderii juridice si definitia ei.executarea deciziilor cu privire la aplicarea pedepsei contraventionale. Pentru raspunderea disciplinara e characteristic faptul ca ea e atestata in cadrul relatiilor de suboordonare a persoanei ce comite delictul disciplinar raportat la persoana cu functii de raspundere care. particularitati.a analizei diversilor opinii pe aceasta problema am putea mentiona ca raspunderea contraventionala este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenii stabiliti de lege .In cazul refuzului de a porni urmarirea penala sau in cazul clasarii 16.38. Decedarea persoanei fata de care s-a inceput procedura contraventionala. de asemenea. In ea se indica prevederile legislatiei ce se considera a fi incalcate. Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate proceda la controlul legalitatii oricarui act care nu constituie obiectul unui control obligatoriu in termen de 30 de zile de la data primirii listei mentionate la alin.emiterea unui act de amnistie daca el suprima aplicarea sanctiunii administrative. Controlul la solicitarea persoanelor vatamate Orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau de catre o autoritate a administratiei publice locale printr-un act administrativ poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat controlul legalitatii actului. continutul juridic.raspunderea contraventionala este personala si nu se transmite pe cale de succesiune.22-23 CCA.stabilit intre stat si contravenient . Raspunderea contraventionala este o varietate a raspunderii juridice care apare in toate cazurile de comportament illegal al persoanei si se manifesta prin aplicarea fata de ea a sanctiunilor juridice corespunzatoare in ordinea stabilita de legislatia contraventionala.se intelege ”acea forma a raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere. 6Abrogarea actului care stabileste raspunderea contraventionala . deoarece acesta nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila si care este prevazuta de legea contraventionala. care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea normei juridice inculcate si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. primarul.al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica sanctiunea contravenientului si obligatia corelativa a acestuia de a suporta sanctiunea.Moartea faptuitorului face imposibila aplicarea sanctiunii contraventionale deoarece.teritorial al Cancelariei de Stat in termen de 5 zile de la semnarea actului.a delictului disciplinar (de serviciu). actiunea prin constringera asupra contravenientului.in cazul in care contraventia este neinsemnata. Raspunderea contraventionala se deosebeste essential de raspunderea disciplinara. Anume ea constituie singurul temei juridic al raspunderii contraventionale. adica realizarea competentei jurisdictionale se face de catre organelle executive imputernicite. secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al Cancelariei de Stat lista actelor adoptate de primar sau de presedintele raionului pentru luna precedenta. In primul rind. Aplicarea masurilor de constringere contraventionala este una din formele cele mai illustrative ale manifestarii jurisdictiei contaventionale.A. O singura exceptie de la regula generala este cea a posibilitatii aplicarii raspunderiicontraventionale in cazurile prevazute de legislatia penala(art. Responsabil de aceasta obligatie este secretarul consiliului. In cazul contraventiilor din domeniul ipozitelor – nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei.dar actiunea civila va fi solutionata.potrivit caruia restabilirea ordinei sociale si repararea pagubei pricinuite ca urmare a savirsirii unei contraventii este un effect neevitat.dupa M. presedintele raionului sau secretarul pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalitatii. Cererea de efectuare a controlului legalitatii este depusa in termen de 30 de zile de la data emiterii actului.subiectul.iar faptuitorul este eliberat de raspunderea contraventionala. 2Examinarea cazului si emiterea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale de catre organul (persoanele cu functii de raspundere)imputernicit (art.(1). direct de organelle statale imputernicite ( de persoanele de raspundere ale acestora).raspunderea Contraventionala cuprinde un asamblu de norne juridice care reglementeaza implementarea dreptului contraventional prin constringere.Stadiile (trepele) procedurii contraventionale. Acest fapt determina si consecintele juridice diferite ale lor. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. retinerea contraventionala. administrative si de drept civil (patrimoniale). Astfel raspunderea penala survine in cazul savirsirii unei infractiuni. Procedura contraventionala.204-231 CCA).dupa continut .Din aceasta definitie reiese ca aplicarea raspunderii contraventionale va fi considerata legitima numai atunci cind vor fi respectate integral urmatoarele conditii: 1Existenta continutului juridic al contraventiei:(obiectul. se considera neinsemnata contraventia care. care se aplica in mod extrajudiciar.latura pasiva a raportului contraventional de constringere .cit si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea. Controlul solicitat de autoritatea administratiei publice locale Consiliul local de nivelul intii si consiliul local de nivelul al doilea pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sa verifice legalitatea oricarui act adoptat de autoritatea executiva in cazul in care considera ca acesta este ilegal. precum si posibilitatea survenirii consecintelor nefavorabile (aplicarea sanctiunilor) in cazul incalcarii acestei obligatii. Cererea de efectuare a controlului legalitatii se depune in termen de 30 de zile de la data publicarii sau comunicarii actului. 3.organul imputernicit sa resolve cazul poate sa-l absolveasca pe faptuitor de raspundere contraventionala si sa se limiteze la o observatie verbala. dispunind de putere disciplinara. iar in cazul contraventiei continue. Orice incalcare a normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridical a persoanei care a savirsit-o cu vinovatie.prin urmare persoana nu poate fit rasa la raspundere contraventionala.expresia raspunderea contraventionala este susceptibila de patru acceptiuni . adica aplicarea fata de el a masurilor de constringere statala. ce incalca prevederile normelor de drept.continue-nu mai tirziu de trei luni de la descoperirea ei. inclusive cea contraventionala. raspunderea contraventionala. Aceasta raspundere juridical reese in mod obiectiv din savirsirea unei fapte ilicite. iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei inculcate si a pericolului social al faptei.In cazul contraventiilor din domeniul impozitelor.procedura contraventionala inceteaza.Ca orice alta modalitate de activitate. controlul corp[oral sau al bagajelor.Daca partile s-au impacat si procedura contraventionala devine irevocabila .daca ea nu a fost pusa in executare in decurs de trei luni din ziua pronuntarii ei. Prin sanctiune se intelege masura de actiune juridica aplicata de stat si societate asupra unui comportament. In baza celor mentionate . reprezentind o stare de drept deosebita ce presupune prezenta obligatiei fixate in lege.prin raspundere contraventionala . 7.in limitele sanctiunii contraventiei comise. este o varietate a constingerii juridice. Raspunderea contraventionala se caracterizeaza ca o reactive a statului pentru o categorie de delicate. In al doilea rind. consecintele Activitatea efectiva privind combaterea contraventionalitatii nu poate avea loc fara a apela la o asa masura de constringere statala cum este raspunderea juridical. Insa legea contraventionala prevede unele imprejurari a caror aparitie face ca principiul inevitabilitatii raspunderii contraventionale sa fie stirbit. dar nu in scopul realizarii justitiei ci pentru respectarea jurisdictiei contraventionale. solicitantul nu este lipsit de dreptul de a sesiza direct instanta de contencios administrativ. Ca institutie juridical fundamentala a dreptului contraventional .continutul raportului de constringere.55CP). aducerea prin mandate de aducere).institutie fundamental. urmaririi penale. In al treilea rind modul extrajudiciar de aplicare a raspunderii contaventionale.latura obiectiva.Aceasta decizie se extinde si asupra persoanei care a comis o contraventie si careia timp de trei luni nu i-a fost adusa la cunostinta hotarirea privind aplicarea sanctiunii contraventionale. pe cind aplicarea masurilor raspunderii penale si de drept civil se face numai in limirtele jurisdictiei judiciare.Din punctual de vedere al dreptului procesual . In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.atrage dupa sine in calitate de sanctiuni aplicate unui avertisment sau a unei amenzi in marime de pina la doua unitati conventionale.sanctiunea se aplica nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei . se aplica. In special nu sunt considerate drept raspundere contraventionala masurile de prevenire ( controlul documentelor de identitate.chemati la concentrare. Raspunderea contraventionala are particularitatile sale care se manifesta clar din compunerea ie cu alte categorii ale raspunderii juridice. de regula pe cale extrajudiciara. Decesul contravenientului este una din cauzele ce determina stingerea raportului de represiune contraventionala.In caz de emitere de catre Parlament a unui asemenea act.209 CCA) masurile raspunderii contraventionale se aplica de instantele de judecata.in virtutea caracterului sau. In cazul in care considera ca decizia consiliului local este ilegala. aducerea faptuitorului la organelle de drept.Hotca. Legea contraventionala prevede ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de 3 luni de la comiterea contraventiei. Aceasta activitate revine diferitilor participanti la procedura . dar si pentru o infractiune care nu prezinta un mare pericol social. In cazurile special prevazute de legea contraventionala (art. pentru raspunderea contraventionala este characteristic temeiul special. 3Aplicarea numai acelor sanctiuni contraventionale care sint prevazute de lege(art. nu numai pentru comiterea contraventiei. Sustinem opinia savantului romin Mihai Adrian Hotca ca. ca si toate masurile de constringere. instituind mai multe cause care exclud aplicarea sanctiunii contraventionale si anume: Prescriptia aplicata sanctiunii contraventionale. In sens larg.moartea faptuitorului este cauza de stingere a actiunii contraventionale .atunci actiunea contraventionala si cea civila se sting din oficiu cu clasarea procedurii. 2.circumstantele ce exclude pornirea procedurii contraventionale si aplicarea sanctiunii contraventionale Unul din principiile raspunderii contraventionale este principiul inevitabilitatii acesteia. Ea presupune imbinarea organica a doua momente: in primul rind.care se aplica fata de militari si supusii serviciului militari. daca se constata ca corectarea sau reducarea persoanei e posibila fara aplicarea pedepsei penale. In acest caz.nu mai tirziu de 3 luni de la descoperirea ei. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.a delictului patrimonial. in al doilea rind.latura subiectiva).ca institutie juridica a dreptului contraventional .Aceasta caracteristica se refera la toate categoriile de baza ale raspunderii juridice : penale.).Conform legii mentionate.aplicarea sanctiunilor contraventionale. Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este o cauza ce stinge raportul juridic contraventional de conflict.raport juridic de constringere.Legea contraventionala prevede ca.taxelor. cea de drept civil. aprecierea sociala negativa a comportamentului illegal. 4Respectarea termenilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale (art. 5Aplicarea pedepsei numai in limitele sanctiunii prevazute de norma materiala incalcata . aplica masura disciplinara corespunzatoare. 4Impacarea partii vatamate cu persoana care a comis contraventiile prevazute in articolele 47/1-47/3 ale CCA.289 CCA). 14.sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de trei luni de adaptarea hotaririi cu privire la refuzul de a intenta urmarirea penala sau clasarea cazului. cu indicarea prevederilor legislatiei ce se considera a fi incalcate.este o activitate cu un continut concret-realizarea prevederilor normelor materiale ale dreptului contraventional.continut si sfirsit.75.289 CCA) inseamna ca nu poate fi executata decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. 5.Inlocuirea raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativ-disciplinara se efectueaza in cazul si in modul stabilit de legea contraventionala . Ea exclude raspunderea contraventionala datorita nerealizarii acesteia in termenele stabilite de lege. subiectului investit cu dreptul de control procesul-verbal al fiecarei sedinte a consiliului in termen de 15 zile de la sedinta.75. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului.Prescriptia executarii deciziilor cu privire la aplicarea sanctiunilor contraventionale(art. 15.Pericolul redus al faptei contraventionale. intelegerea necesitatii de a o realize. ceea ce nu inseamna ca toate cazurile de aplicare a constringerii contraventionale pot fi calificate in acest fel ca raspundere contraventionala. disciplinare.37. care transmite.Se stie ca incalcarile de legislatie se deosebesc dupa obiect . cea disciplinara. Raspunderea contraventionala:notiune .ea are inceput.spre deosebire de alte forme de raspundere juridica.primelor de asigurare si disciplinei financiare.daca in actiunile sau in inactiunile persoanei exista indici ai contraventiei . b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. 6Respectarea regulilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de lege. Controlul facultativ Pina la data de 10 a fiecarei luni. si anume pentru contraventie. Raspunderea juridica.

arestul administrativ. căința sinceră a vinovatului. exprimată prin lege. avertismentul nu se consideră pedeapsă contravențională.realizindu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediare asupra cazului. aducerea făptuitorului la organele de drept. Încadrînduse în caracteristica sancțiunilor juridice sancțiunia contravențională dispune de aumite trăsături caracteristice: este o formă de constrîngere statală. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. La aplicarea sancșiunilor se ține cont de caraterul valorilor social atentate. precum și pentru a preveni producerea unor fapte care ar periclita ordinea publică drepturile și interesele statului sau ale cetățenilor. prevenirea săvîrșirii unor fapte antisociale atît de contravenient cît și de către alte persoane. De gradul și forma vinovății lui. In caz de atac. C) Colectare si administrarea probelor. se aplică numai în cazul comiteree cu vinovîție a unei fapte antisociale prevăzută de CCA. Revizuire cazului contraventional. mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale. insuflarea ca metode de acțiune asupra conștiinței voinței și comportamentului obicților administrării. Importanța cxonvingerii ca metodă principală de educare a maselor de către organele administrării de stat este argumentată de însăși natura unui stat de drept . delicventul.precum si executarea acesteia se contopesc. Măsurile administrative de curmare se aplică în cazurile cînd e necesară curmarea prin constrîngere a acțiunilor ilegale și prevenirea urmărilor dăunătoare.la comiterea unei contraventii pentru care nu se intocmeste un proces – verbal cu privire la contraventie si amenda se achita la fata locului .avind citeva faze ce succed. repararea benivolă a prejudiciuluisau înlăturare daunei pricinuite. Numai în cazul în care măsurile de constrîngere nu au efect organele administrării de stat trebuie să apeleze la metodele de constrîngere pentru a asigura punerea în executare a legilor.SANCȚUNILE CONTRAVENȚONALE: NOȚIUNE. La a patra faza. comiterea contravenței de către un minor. B) Examinarea plingerii sau a protestului. sistarea activității unei . Regulile de aplicare a sancțiunii contravenționale pot fi următoarele: aplicarea sancțiunilor numai în atingerea scopuli prevăzut de legea contravențională. precum si procurorul sunt in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional. comiterea contravenței de către o femeie gravidă sau de către o femeie care are un copii de vîrstă de pînă la un an. reeducerea persoanei care cu vinovăție a comis o contravenție prevăzută de legea contravențională în spiritul respectării ordinii de drept. Procedura contraventionala consta din urmatoarele faze: 1. Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale în acre sunt prevăzute măsurile de influențare a statului asupra persoanei care cu vinovăție a comis o abatere contravețională ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice. Prin noțiune de constrîngere înțelegemmăsurile de influență aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravențional fără adresare în judecată . 4.Spre exemplu. expulzarea.examinarea lui si emiterea deciziei.Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (procesverbal cu prvire la retinere . Confiscarea constă în transformarea silită ți în mod gratuit a obiectuli care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivaul nemijlocit al contravenții. reținerea administrativă.pe linga sarcinile comune ale procedurii. C) Adoptarea si pronuntarea deciziei in recurs asupra cazului contraventional. Revizuirea cazului conttraventional : A) Atacarea deciziei asupra cazului. D) Punerea in executare a deciziei definitive cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. temeiu aplicării măsurilor de constrîngere este delictul contravențional. măsuri de pedeapsă contravențională. se constata fapta contraventionala. Privarea de dreptul special acordat uniu cetățean ex. Ridicarea contra echivalent constă în ridicarea silită a obiectului care a constitutit instrumentul comitertii sau obiectul nemijlocit al contravenței. a cărui prezență e obligatorie pentru examinarea unui dosar cu privire la contravenția comisă sau a altei persoane care se eschivează de la chemarea legitămă în organele de drept. E de mentionat ca. se emite decizia asupra cazului.procesverbal cu privire la controlul corporal etc). prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către contravinientul însuși. Deci putem defeni convingerea ca pe o influență psiopedagogică ce se aplică față de individ apelarea la conțtiința lui în scopul respectării de către el a legislaței în vigoare și a îndeplenirii atribuților sale constituționale. măsuri de curmare. scopurile. Se aplică pe un termen de pînă la 3 ani pentru încălcarea a modului de folosire a acestui drept. Statul prin activitaea pe care o desfășoară organele sale pune în executare dispozițile cuprinse în legislația contravențională aplicînd în primul rînd metoda convingerii.3. cît și de către alte persoane. La a doua faza. 5. Măsurile de convingere are unele forme pe care le putem evedinția: expliucarea. Aducerea prin mandt a făptuitorului. SISTEMUL CONSECINȚELE REGULILE DE BAZĂ DE APLICARE A LOR.urmarind scopul de baza al ei.deciziile emise etc. formarea unei conduite corecte a făpuitorului . B) Examinarea cazului contraventional. atragerea în contravenție a unui minor. 2. privarea de dreptul special. La desfasurarea procedurii simplificate fazele procedurii nu ies in evidenta. amenda. Confiscarea este asemănătoare după conținut cu ridicarea contra echivalient. prevăzută de legea contravențională. Circumstanțele care agravează răspunderea contravențională pot fi următoarele: continuarea comportării ilicite. prevenirea de către contravenient a următoarelor daune ale contravenției. Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop: ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale.urmatoarea faza isi incepe desfasurarea dupa finalizarea celei anterioare.participantii la procedura. care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. metoda educării și explicării necesității de a traduce în viață voința majorității membrilor societății. Fazele procedurii. În literatura de specialitate se admite următoarea clasificare a măsurilor administrative de constrîngere: măsuri de prevenire. se desfasoara executare deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. consultarea. Fazele procedurii sint organic legate intre ele. Unul din elementele constituitive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise prevăzute de lege. de persoana celui care a atentat la aceste valori.exista si procedura contraventionala simplificata pentru unele fapte contraventionala.contraventionala. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra : A) Pregatirea pentru examinarea cazului. aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele atecidentul penal. 18. D) Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului. 2. Constrîngerea administrativă constă în aceia că organul corespunzător al administrării de stat sau persoana cu funcții de răspundere conducînduse de împuternicirele sale obligă cetățeanul să înfăptuească anumi9te acțiuni sau să înceteze unele acțiuni cu posibilitatea aplicării măsurilor de constrîngere administrativă. B) Inceperea procedurii contraventionale. tendințele și pricipile organizării și funcționării aparatului de stat coincid cu interesele de bază ale cetățenilor. 19 Măsurile administrative de curmare: sistemul conținutul metodele de aplicare. Aplicarea pedepsei contravenționale numai în limitele sancțiunii contravenții comise.opinii care nu se deosebesc esential.comiterea contravenței de către un grup de persoane. acordat cetățeanului respectiv. 3. 5comiterea unei contravenții în condițile unei calanității naturale sau alte împrejurări excepționale. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra cazului. se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisocial comise si personalitatea faptuitorului. Cercetarea cazului contraventional. Activitatea participantilor la procedura contraventionala se desfasoara in timp si dupa continut ca o consecutivitate de actiuni procesuale intru realizarea drepturilor si obligatiilor reciproce.are si sarcinile sale proprii bine determinate. Expulzarea constă în îndreptarea silită de pe teritorilu RM a cetățenilor străini sau a apatrixilor care au încățcat regulile de ședere în RM. Deci prin constrăngere administrativă înțelegem un ansamblu de măsuri pe care organele administrării de stat le poate lua direct pentru a asigura executarea dispoziților legale în cazul în care acestea nu sunt executate de bunăvoie. Cercetarea cazului contraventional: A) Constatarea faptei antisocial comise. 4.metodele de activitate. 17. Aplicarea sancțiunii nuami în strictă confornitate CCA. Dreptul de a conduce mijloace de transport. Metodele de convingere trebuie săfie de bază în administrarea de stat ceea ce constitue o realizare a principilor unui stat democratic și ea poate fi aplicată cu succes întrun stat democratic înrucît organele administării de stat prin activitatea pe care o desfășoară urmăresc în permanent satisfacerea drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor a necesităților lor materiale și spirituale. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale: A) Verificarea procedurii de punere a deciziei emise in executare. 4. în proprietatea statuli. fazele si etapele procedurii contraventionale pot fi prezentate ca: 1.la general. Formele de convingere se exprimă prin aplicarea unui sistem de măsuri de stimulare morală sau materială. In mod schematic. analiza juridical a faptei comise. se aplică în mod extra judiciar. ridicarea contra echivalent a obiectului.De regula. Faza procedurii contraventionale va fi interpretata ca acea parte a procedurii contraventionale care.3. CONVINGEREA ȘI CONSTRÎNGEREA CA METODE DE ADMINISTRARE ÎN DOMENIUL COMBATERII CONTRAVENȚIONALITĂȚII. B) Executarea propriu-zisa a deciziei. C) Emiterea deciziei asupra cazului.realizate in stricta consecutivitate. Din defeniția sanacțiunii contravenționale rezultă caracterul triplu al ei: măsura de constrîngere statală. se analizeaza documentele procesuale prezentate. partea vatamata sau reprezentantii legali ail or. 4. executarea deciziei se suspendeaza si se efectuiaza revizuirea cazului de catre instant de judecata. confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. La prima faza. 6comiterea contravenții în stare deebrietate. D) Fazele enumerate. Fiecare dintre fazele enumerate la rindul lor. 2 comiterea de două ori în decursul unui an a unei contravenții similare. principala parte a procedurii fiind reprezentantul statului. Deci putem menționa că sancțiunea contravențională este o măsură constrîngere statală prevăzutăde legea contravențională și aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției avînd drept scopocrotirea valorilor sociale. comiterea contravenței sub puterea unei emoții sufletești ori în vertutea unui concurs de grave împrejurări persoanale sau familiale.de rind cu procedura contraventionala obisnuita. circumstantele atenuante si agravante ale cauzei.se deosebesc una de alta prin:continutul sau. In literatura de specialitate exista mai multe opinii privind definitia de treapta a procedurii contraventionale . se verifica incadrarea juridical a faptei comise. C) Finalizarea fazei de executare a deciziei emise si a procedurii contraventionale. D) Anuntarea deciziei asupra cazului si punerea ei in executare. 2. care se adduce la cunostinta partilor procedurii. Circumstanțele care atenuează răspunderea pentru contravenția comisă se consideră următoarele 1. au propriile etape. Aceste măsuri se împart în două grupe: obișnuite și speciale. se aplică numai de cître organele abilitate prin legea contravențională. discutarea. 3. E) Expedierea procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el conform competentei. Avertismentul ca sancșiune contravențională se aplică de regulă în scris în formă verbală.alcatuiesc procedura contraventionala. Cele obișnuite de curmare sunt: cerința de a înceta comportamentul ilegal. Sistemul de sancțiun i contravenționale poate fi stabilit expres de către legea contravențională.fazele de cercetare a cazului. La a treia faza. Actualul cod CCA prevede următoarele sancțiuni contravenționale: avertismentul. Amenda constă în varsarea unei sume de bani în benificiul statului.

nu constituie decоt primul pas оn realizarea sarcinilor amintite. sarcini complexe. juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta contravențională comisă. strictă asigurarea Stabilirea prevenirea cetățenilor în întăririi conformitatea sancțiunilor comiterea contravențiulor. Asigirării examinării la timp și corecte a cazurilor contravenționale. dreptul muncii. dreptul agrar. Deci. ocrotirea mediului оnconjurător şi asigurarea echilibrului ecologic. spiritul legalitîății. În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional. clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu. adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice. spirituale) este hotăritor principiilor in procesul in transformării valori proprii dreptului contravenționale . În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova. 2normele . într-un climat specific manifestării justiţiei. dreptul internaţional etc.3dacă întocmire pe loc a procesului verbal este imposibilă. Scopul procedurii contravenționale poate fi atins prin respectarea unor sarcini care sunt următoarele: calificarea la timp sub toate aspectele cazului deplină și obiectivă în a împrejurărilor fiecărui caz. In esenţă.. Aceste cercetări subliniază particularităţile modului оn care procesele sociale majore оşi exercită оnrвurirea asupra comportamentului juridic al cetăţeanului şi asupra aplicării dreptului de către organele statului. care au organizarea disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate. vederea aplicarea dreptului оn constă practică in a elaborarea unui sistem de acţiuni statale. o оncorporează оn patrimoniul psihologic al individului. Dreptul constituţional ca ramură de drept. Particularitățile procedurii contravenționale 1procedura contrsvențională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conțin reguli de aplicare a regulilor materilale ale dreptuluoi contravențional. dreptul penal. așadar procedura contravențională este o totalitate de norme juridice procesuale care constitue normelor mecanismul materiale de ale realizare a dreptuli contravențional prin acre sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalități activitatea executivă a organelor abilitate reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și curmarea de contravenții constatarea și curmarea faptei contravenționale și executarea decizilor respective resocializarea contravenientului și demascarea cauzelor și condiților care favorizează comiterea contravenților. atragerea tuturor cetăţenilor la viaţa politică a societăţii. Garantarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii drepturilor exploatarea concordanţă valorificarea productiv al ocupă dreptul constituţional în teritoriale. definiţie apărării drepturilor esenţiale ale omului şi sociale. Educarea respectării legilor. iar în 1834 şi la Paris. este rezultatul acestor condiţii. la fel de important este cel al realizării normelor. dezvoltarea culturii şi ştiinţei. Sensul reținerii constă în limitarea forțată pe scurt timp a cetățeanului în drepturile sale.. dreptul familiei. de exemplu. regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală. dreptul pozitiv. stabilirii identității unei persoane. după metoda de reglementare specifică ramurii respective. a cunoaşterii legii de către destinatarii săi etc. Statul şi societatea sоnt interesate оn realizarea prevederilor оnscrise оn actele normative. creator sociale. politice. coexistenţei Din libertăţilor. al cărui scop este de a asigura ordinea socială. deosebirea dintre ele puţind şi trebuind a fi făcută din punct de vedere teoretic. Considerăm că realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii m viaţa a conţinutului normelor-juridiee оn cadrul căreia oamenii. Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa. asemanarea persoanei reținute cu descrierea portretului verbal al persoanei bănuite în comiterea infracțiunii. această desprindem două concluzii importante : *9 dreptul este un ansamblu de reguli. apoi după un timp scurt la Pavia şi la Bologna. eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la examinarea sida. 5procedura contravenșională are ca scop și reeducarea contravenientului. au scos la iveală concluzii de o mare importanţă teoretică şi practică privind dependenţa realizării dreptului de condiţiile generale socialumane şi culturale. aparţinând unei ramuri de drept. legate organic între ele. şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite. cauzelor și condiților ce au contribuit la structurii intime a personalităţii umane şi ca criterii de apreciere a desfăşurării corecte a relaţiilor din societate. de origine italiană. etc. bănuit de comiterea unei fapte contravenționale . Conceptul realizării dreptului Elaborarea dreptului. Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină m mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. iar organele de stat optică dreptul. crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru protecţia socială a cetăţenilor. Ele sarcinilor statului. orientate 20. organizarea cooperării cu alte state etc. dreptul penal. persoana poate fi supusă în modul stabilit de lege. Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită. vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice. De altfel. Privite prin prisma rolului statului. 37. sistarea exploatării transportului a cărui stare tehnică reprezintă un pericol pentru traficul rutier. Rolul acestor condiţii (economice. protejarea patrimoniului cultural naţional. dreptul familiei. contravenții. a оnfăptuirii scopurilor urmărite prin reglementare. În cazul eschivării ei de a se prezenta la chemarea organului de drept . acestea sоnt sarcinile care se urmăresc prin crearea de norme ce reglementează relaţiile din domeniile amintite. început şi fundamentat în perioada apariţiei primelor aplicarea normelor juridice de către organele competente. in transpunerii dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. la organele de poliție va fi legală atunci cînd vor fi respectate următoarele condiții:1 dacă cetțeanul a fost surprins la locul comiterii contravenții sau sunt suficiente motive de al bănui în săvîrșirea ei. оntr-un cuvоnt. dreptul constituţional este cu mult mai tânăr. în caz de nevoie prin constrângere. uneori.. În conformitate cu legislația în vigoare reținerea și aducere vor cetățeanului. In afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale in procesul realizării dreptului. crearea de norme. resurselor potenţialului tuturor naturale 38. Procedura contravențională cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale pot ale fi dreptului următoarel: contravențional. el neputuid fi superior societăţii оn care se naşte şi acţionează. dreptul comercial. 3procedura contravențională presupune o activitate a organelor curmarea abilitate sau privind constatarea prevenire faptei sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului.întreprinderi. dreptul administrativ. dreptul financiar. Reținerea juridică se aplică în scvopul: curmării unei contravenții. Normele juridice sunt create оn vederea realizării unor sarcini ale societăţii. etc. 2a fost săvîrșită o contravenție care prevede întocmire obligatorie a unui proces vrbal. ca subiecte de drept. Aducerea poate fi de două feluri: obișnuită și prin mandat de aducere. tentativade sinucidere. PORNIREA PROCEDURII ȘI оn direcţia asigurării unei conduceri eficiente a acesteia.. şi cu asigurarea ordinii constituţionale. asigurării respectării hotărîrilor cu privire la cazul contravențional. vagbondajului. În comparaţie cu alte ramuri ale dreptului.conform legislației în vigoare la examinarea unor cauze contravenționale prezența persoanei trase la răspundere este obligatorie. оn practică. dreptul procesual. consfinţirea şi garantarea libertăţilor interesul forţelor cetăţenilor. dreptul civil. fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele statului оn conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege. Cercetările de sociologie juridică şi de criminologie. De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice. Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ideilor franceze. distrugerea unui imobil construit samovolnic precum și evacuarea dintrun spațiuy locativ ocupat samovolnic. in temeiul competenţei lor.. aducerii prin mandat de aducere. Realizarea dreptului prin CONTRAVENȚIONALE CERCETAREA 1. Sistarea activităților întreprindelor poate fi efectuată numai atunci cînd activitatea lor prezintă un pericol pentru securitatea publică. menţinerii şi exercitării statale a puterii. punоnd оn centru lor studiul condiţiei sociale a legii. a arestului adninistrativ. format sub influenţa constituţii. dar greu de realizat. constatarea cauzelor și condiților în care sa comis contravenția. Această formă este denumită la general "Aplicarea dreptului". *10 dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale. Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate. întocmirii unui proces verbal cu privire la contravenție. a modului оn care societatea primeşte norma de drept. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept оn viaţa socială. In ultim ă instanţă. Dreptul ca scop este ansamblul şi regulilor asigurate şi garantate de către stat. Analizînd legislația în vigoare evedențiem următorele temeiuri juridice ale aducerii la organele de drept și rețineri administrarive: comiterea contravenței la care întocmirea procesului verbal e obligatorie ăi acest proces verbal nu poate fi întocmit la fața locului. Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice. Prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1796 la Ferrara. prin elaborarea lor se urmăreşte reglementarea relaţiilor sociale in sensul dorit. respectă şi execută dispoziţiile normative. a actelor normative nu reprezintă un scop in sine. 4 atăt conținutul acestei activități căt și organele abilitate de a examina cazul și de a emite decizuia asupra cazului sunt strict stabilite de legea contravențională. Soluționarea contravențional cu legislația. oricоt ar fi de corectă şi de bună reglementarea. aceste două procese de creare şi de realizare a dreptului se interpătrund. Eschivarea de la ispășirea pedepsei penale. normele constituie juridice cadrul apar juridic ca al mijloace realizării fundamentale de realizare a acesteia. dreptul civil.limitarea si libertatea de acțiune și deplasarea persoanei ce a săvîrșit o contravenție în scopul saigurării ordinii publice și securității publice. executării hotărîrii adoptate privind aplicarea contravenționale. оn şi naţional. Aplicarea dreptului sau aplicarea CONTRAVENȚIONALĂ CA STADIE A PROCEDURII CONTRAVENȚIONLĂ.

De exemplu. dar acte de elaborare nu fac decоt primele: Parlamentul şi apoi Guvernul. ci ele sоnt elaborate pentru executarea legilor. ca o modalitate a realizării dreptului. Lacuna in reglementarea normativ-juridica . ei pornesc de la faptul că transmisa pentru rezolvare altor organe. activitate ce intra оn competenţa lor ca activitate concretizată оntr-un act oficial care este actul de aplicare. Daca se au in vedere recunoasterea in calitate de izvoare a dreptului obiceele si precedentele judiciare atunci poate fi vorba despre lacune generale in dreptul pozitiv. Aceste acte. Atunci cind constatinduse lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat. Pentru acest motiv. pe de o parte. necesitatea interpretării normelor juridice rezultă şi din faptul că legislatorul. ne exprimăm rezerve şi considerăm că оn aceste cazuri nu ne aflăm оn prezenţa unor acte de aplicare a dreptului. numita el se tacere de a lasă la legiuitorului. rezolvarea problemei in afara sferei legislative. după o anumită procedură. оncheierea unui contract ş. urmărind să acopere o diversitate de situaţii deschisă. modalitatea care presupune intervenţia unui organ competent ce elaborează un act juridic оn anumite forme specifice. prin pierderea careia. Ambele forme au nevoie de un apel fata de organelle legiuitoare referitor la elaborarea unei norme noi. . Aşadar. Ministerele şi organele locale fac. existenta carora e determinata de dezvoltarea vietii sociale si necesitatilor practice de rezolvare a problemelor sociale. Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional. care presupune o activitate concretă. nici act subordonat legii. Lacunile in drept au sens opus si se inteleg ca niste imperfectii a dreptului sau lipsa in el a ceva. care impune. cu normele de drept ca şi cetăţenii de altfel. determinat prin trăsături ce nu-şi găsesc de flecare dată reflectarea exactă şi detaliată оn conţinutul normei).exista atunci . nici precedent judiciar. respectarea dreptului.. premeditate”. faptul că aplicarea dreptului este o f armă specifică de realizare a sa. ce trebuie sa corespunda cerintelor normative.legislative. Guvernul ca organ executiv face atоt acte normative cоt şi acte de aplicare. omisiune. Dacă luăm cele trei categorii de organe de stat . instanţele judecătoreşti ca şi procuratura fac numai acte de aplicare. trebuie să se aplice unor situaţii concrete diverse. aprobă compoziţia guvernului. de realizare a unei norme juridice. Analogia nu poate fi aplicata in trei categorii de situatii: . de principiile fundamentale. evidenţiază necesitatea interpretării normelor juridice. c ear servi ca parte componenta a lui. Actul de aplicare constituie un act deosebit de important. sau alte acte care intervin оn activitatea cotidiană. 1) Analogia legii . pe de altăparte. ca organ executiv. se exprimă concis. cunoscinduse in acest sens doua forme: hotăririlor elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse оn diferite legi. care se refera la acea cauza dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care sa reglementeze cause asemanatoare. de semnificaţiile realizare a momentelor sale succesive. propriu. In literatura juridică unii оncearcă aplicarea dreptului in: . Lacunile in drept.a pedepselor prevazute de codul penal. Unii autori evidentiază in drept asa zisele lacune . оn primul rоhd vine să execute actele normative existente. instituţii dintre care unele au character normativ. care este el in realitate. . În sens direct lacună înseamnă loc liber.cind nui lege. Procesul verbal de constatare a unei contravenţii. al garantării exercitării libere autori a drepturilor să cetăţeneşti. la toate categoriile de norme juridice. nu trebuie confundată realizarea dreptului. care constituie un proces unic deşi ele nu au aceeaşi succesiune оn timp. nu sоnt manifestări de voinţă ale unui organ de stat оntr-un raport de drept individualizat Aceste măsuri juridice aparţin ordinii normative şi nu celei sub-normative. Lacuna in dreptul pozitiv. d. adică a оncercării de a subsuma cazul dat unei norme generale existente. lipsă (ex. Lacuna in lege. din care trebuie să selecţioneze pe cea care se aplică оn cazul concret (un caz particular şi individual. a. m. judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o prevede . sоnt acte de aplicare. demonstrind analogia cazului judecat cu cazul prevazut.normelor de drept juridice presupune aplicare dat de un organ de stat constă. care se pot ivi оn aplicarea dreptului. Cu alte cuvinte. generează drepturile şi obligaţiile faţă de persoanele la care se referă. numai că organele de stat lucrează оn numele puterii şi ele se manifestă prin acte concrete care au putere de lege оn traducerea lor оn viaţă. legislatorul nu poate avea оn vedere atunci cоnd elaborează normele juridice. Şi organele poliţieneşti fac acte de aplicare. sau cu ocazia unei percheziţii. a. оn primul rоnd. Caracterul general al noimei. acte de aplicare concrete prin dispoziţmVpe care le dau organelor subordonate prin ordine. toate situaţiile. este lacunară sau intunecată. Pentru a judeca. Domeniile оn care intervin organele statului оn procesul realizării dreptului sоnt determinate de competenţa acestor organe оn domeniul organizării şi conducerii sociale. fapt care ne dă posibilitate de a dezvălui conţinutul bogat al normei juridice. organul de aplicare gaseste totusi norme juridice care se refera la o situatie asemanatoare. nu gaseste o norma juridică in care sa se incadreze situatia de fapt pe care o constata. deci nefiind vorba de un act de sancţionare. Despre asa lacune se vorbeste atunci cind legiuitorul a aminat rezolvarea problemei date pentru o perioada de timp. de exemplu. pe care le aplica. concentrоnd la maximum conţinutul exprimat De aici rezultă. Sоnt situaţii оn care dispoziţia actului de 40. solutia data are putere juridica numai in situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate. După cum am arătat mai sus normele juridice au un caracter general şi impersonal care ne formează un model general de conduită. nu sоnt acte de aplicare a dreptului la un caz concret. Aceste norme оnsă. cadrul organizatoric.exceptie . obiectul nu poate fi acela. Lacuna in legislatieexista atunci cind lipseste o lege (un act a unui organ supreme al statului). această aplicare se realizează intr-o formă oficială şi se concretizează printr-un act care este actul de aplicare.exista atunci cind relatiile supuse reglementarii sint incomplete reglementate. sau a fost . Desigur că Parlamentul оn primul rind face acte de elaborare a dreptului. administrativ să etc. оn principiu. juridice In Interpretarea procesul realizării normelor dreptului interpretarea normei juridice ce urmează a se aplica оn vederea soluţionării unei cauze printr-un act de aplicare reprezintă un moment de cea mai mare importanţă. Cuvintul . reiese. Actul prin care aprobă compoziţia guvernului este un act de aplicare. pentru racordarea normei la situaţie. оnfiinţarea unei societăţi mixte. pentru organul de interpretare. Nu trebuie să se reducă actul de aplicare numai la actul de sancţionare. pe care legislatorul le poate prevedea la o norma juridical. Deci prin natura lor. deoarece оşi desfăşoară activitatea оn conformitate cu normele juridice. Lacună în sens direct este o calitate esentială a unui obiect.aplicarea individuală.. Asa dar . şi marea diversitate de cazuri оn care se aplică. executive şi judecătoreşti -constatăm că toate fac acte de aplicare. intentionat abtine lăsind intervenţia unor organe competente. nefiind un act normativ. Judecătorul are оntotdeauna оn faţă un sistem de norme juridice cu caracter general şi impersonal. . organul juridice. Elaborarea actelor de aplicare cunoaşte anumite faze. Ele nu pot fi оn nici un caz extra lege (cu atit mai mult contra legeei) şi nu dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete. оmpartă ale jurisdicţiei etc.exista atunci cind lipsesc normele legii si normele actelor de subordonare. In al doilea rind. De aceea. el trebuie să rămоnă la un nivel de generalitate. Sint situatii in care organul de aplicare a dreptului fiind sesizat pentru solutionarea juridical a unei speţe. judecătorul trebuie să constate fiecare speţă оn parte. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei la care se recurge atunci cind in solutionarea unei cauze se constata ca lipseste norma juridical. strоns legată de procesul traducerii оn viaţă a normelor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate de organele statutului.lacună” are două sensuri. interpretarea este оn orice caz o operaţie prin care se stabileşte o legătură logică оntre dreptul pozitiv şi aplicarea lui. conceptul de aplicare a dreptului este folosit in literatura juridică intr-un sens specific. pentru o bună activitate de aplicare a legii de către toate organele оn subordine. formele şi metodele specifice interpretării. penru că guvernul.prezumtiilor legale absolute. redactind normele. 2) 39. deoarece el naşte. care reesa din natura lucrurilor si relatiilor. In primul rind. o activitate vastă pentru că toate organele de stat. In plus. care sоnt acte normative. Astfel se naşte nevoia interpretării.aplicarea normativă. lacuna legii si necesitatea aplicarii normelor juridice existente. stinge sau modifică raporturi juridice. politica. de aceea el dă numeroase acte de aplicare. nici obicei.. De aici reese ca exista doua forme de lacune. Deci aplicarea dreptului se face de către organele oficiale оnsărcinate cu aplicarea unor acte normative. Aplicarea dreptului este un concept mai restrоns. De aceea . pentru că este organul legiuitor. In aceasta situatie . Analogia legii si anologia dreptului. sensul si continutul legislatiei in vigoare. în sens indirect înseamnă eroare. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că оn procesul aplicării dreptului organul de aplicare (judecătorul. оn temeiul puterii de reglementare a guvernului. avertismentul sau sancţiunile pe care le aplică ş. O normă juridică ridică puţine probleme de interpretare atunci cоnd reglementările ce le cuprinde sоnt mai minuţioase. sоnt chemate să aplice dreptul. asa cum prevad sistemele de drept contemporane. dar şi el face acte de aplicare оn sensul că are şi anumite atribuţii pe care le realizează оn conformitate cu Constituţia sau alte legi. Trecоnd la instanţele judecătoreşti. dar cele mai multe sоnt ordine. Aici ponderea este alta. instrucţiuni transmise оn vederea realizării unor sarcini concrete.. vom consemna că acestea nu pot să dea acte normative prin natura lor. organul de aplicare va asigura solutionarea juridical a cauzei date recurgind la principiile generale ale dreptului. ci este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului şi ale ministerelor. оn numirea оntr-o funcţie. cu aplicarea dreptului. interpretarea ei. Ele urmăresc să asigure. prin mijloace normative. Nu trebuie confundat lacunele in legislatie intrebarea elaborarea cu asa cind normei.) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei stabilească compatibilitatea acestuia оn raport cu o anumită situaţie de fapt. material etc. determinate de o norma juridical. In linia celor expuse tună acum. Intrun text scris). Nu toate organele de stat elaborează acte normative. credem. Istoria оndelungată a dreptului a impus o adevărată "metodă juridică".cind lipseste complet o reflementare si cind sint neajunsuri in reglementarea existenta. Оn majoritatea argumentarea guvernului acestei sоnt clasificări.. Aplicarea dreptului este o activitate vastă pe care o desfăşoară organele de stat potrivit competenţei lor. In aceste cazuri se recurge la aplicarea dreptului prin analogie. necesitatea dezvăluirii conţinutului real al normei şi a sferei situaţiilor avute оn vedere de legislator cu prilejul redactării normei. lacuna in dreptul pozitiv este lipsa totala sau partiala a normelor juridice. Aici functioneaza principiul incriminarii legitime si principiul legalitatii pedepsei dupa care nici o fapta nu poate fi pedepsita de cit daca ea a fost in mod expres.

Această voinţă ar fi putut să fie exprimată mai mult sau mai puţin corect. cu o anumită poziţie a cuvintelor оn text. оn general. ci voinţa lor aşa cum a fost exprimată (materializată) оn norma publicată.Astfel traducerea în viaţă a acestor norme se realizează doar prin intermediul luptei.dezvoltate în evul mediu şi avînd o mare influienţă şi în ziua de azi. prin stabilirea unor forme mai restrоnse de aplicare (care determină crearea unor excepţii de la regulile supuse interpretării). sub aspectul stabilirii cоt mai exacte a drepturilor şi obligaţiilor celor ce оncheie raporturi pe baza normelor interpretate. referă. оn alte cazuri. lor.Ei spun că dreptul pozitiv este expresia voinţei umane şi se divizează în drept scris şi în drept nescris.Aristotel.dreptul s-a manifestat în societate sub 2 aspecte:1sub forma unui drept pozitiv-ca o creaţie a oamenilor care se ralizează în legi şi alte acte normative.Dar ei au dedus ideea dreptului nu din raţiunea divină.În concepţia lui Ihering dreptul este o realitate vie. aceasta reprezintă o "contradicţie in subiecto" deoarece. demonstrează necesitatea de a clarifica orice nuanţă semantică a limbajului juridic. deoarece norma generală e un rezultat al unor cazuri individuale preexistente şi deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale. interpretare. trebuie să precizăm că privim interpretarea ca un moment al aplicării dreptului. cu alte studiindule "interpretare a normelor juridice" şi nu "interpretarea dreptului". cu plivire la cazul nou. Orice normă trebuie interpretată.Şcoala realistă a dreptului. cu cel mai оnalt grad de ţrecizie posibil. după cum am văzut din capitolul precedent este o problemă de tehnică juridică. interpretarea este necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei. оn această situaţie se impune interpretarea comparоndu-le dispoziţii legale. nici n-au fost prevăzute оn mod direct. оntre interpretarea şi crearea dreptului. varietatea cazurilor оn care se aplică tot face necesară interpretarea ei.Imperativul ipotetic îl mai numeşte imperativ ipotetic condiţionat şi este specific voinţei ce rîvneşte.În această ordine de idei şi Groţio. determinarea normelor juridice care o prevăd. оn realitate.că toate acţiunile sînt subordonate unor imperative..el se creează singur ca un fenomen natural. activitatea ei situоnduse la graniţa dintre interpretarea dreptului şi crearea lui.Această teorie îşi găseşte reflectarea în două lucrări a lui KANT:1. Interpretarea normei juridice nu are ca obiect identificarea voinţei interne a indivizilor. cel puţin m privinţa deciziilor de оndrumare juridice. Unii autori declară.XVIII.ci doar celei practice. Un termen poate avea оnţelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite. care exprimă voinţa legislatorului. оnsă.în curente de gîndire juridică succesive sau paralele în timp. Aspectele enunţate.Anume explicării originii acestui drept. Abordоnd conceptul interpretării normelor juridice. ea trebuie necesarmente sa fie interpretată. Precizări asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea оntr-o ramură de drept sau оntr-un domeniu se оhtilnesc. J. оn această situaţie trebuie să se recurgă la forme şi metode de interpretare a normelor juridice care să cuprindă concordanţa dintre voinţa reală a legiuitorului şi оnţelesul nemijlocit al termenilor оntrebuinţaţi.Cu alte cuvinte în această teorie existau două legislaţii paralele: dreptul natural şi dreptul pozitiv. Istoricul. putem reţine că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logică raţională care constă оn clarificarea sensului exact şi lămurirea conţinutului normelor juridice оn vederea realizării şi aplicării lor cоt mai eficiente şi оn mod echitabil f aţă de toţi cetăţenii Aplicarea normelor juridice. este оn conformitate cu normele cuprinse оn actele juridice normative superioare sau nuetc. In sfirs.categoric. Оn al cincilea rind.Şcoala istorică a dreptului-a apărut în Germania la sfîrşitul sec.critica raţiunii pure. prin acoperirea lacunelor legii. precizări asupra оnţelesului special al termenilor folosiţi оn redactarea actului normativ. in timp şi asupra persoanelor. a raportului cu alte norme.Imperativul categoric este un imperativ necondiţionat sub formă de lege a conştiinţei.b)să nu prejudicieză pe altcineva.De ex. Interpretarea se referă la toate elementele normei. piatra de justeţei interpretării eficienţei normei.Dreptul pozitiv este legislaţia curentului.Kant formulează că imperativul categoric ca o normă universală care spune „poartă-te astfel încît maxima acţiunii tale să poată fi acceptată ca o lege universală. permite aplicarea Procesul оncercare acesteia practic a al la cazuri aplicării concrete. 3. este principală sau subsidiară. Gustav Hugo.Şcoala raţionalistă a dreptului.Ideea principală dreptulul pozitiv trebuie întemeiat pe dreptul natural.el este imperfect. Nu de puţine ori interpretarea apare ca necesară pentru a stabili dacă o normă nouă a abrogate sau nu. stabilirea exactă a situaţiei de fapt.Dreptul este spiritul poporului.Întemeetorul acestei doctrine este psihologul. deci. care asigură o analiză şi o explicare adecvată a termenului оn cauză. interpretarea poate fi necesară şi pentru determinarea naturii şi caracterului normei: este o normă imperativă sau dispozitivă.Hugo Groţius.El este o oglindă a trecutului poporului. Alteori aceasta constă оn determinarea exactă a cоmpului de aplicare a normei оn spaţiu.părintele acestei şcoli este filozoful german Immanuel Kant .critica raţiunii practice.Există două categorii de imperative:ipotetic. interpretarea a depăşit acest rol de intermediar оn procesul aplicării.Ei dezvoltă ideea că în afară de cutumă poate exista şi o legiferare.precum:şcoala dreptului naturalrădăcinele dreptului natural le găsim în antichitate. Vorbind motiv trebuie de.În evul mediu aceste idei şi-au găsit reflectarea în lucrările Sfîntului Augustin şi Tomas Dacvino.Epoca modernă Hugo Groţios. a găsirii scopului urmărit de legislator prin reglementare. Din acest motiv. a conţinutului ei şi a voinţei exprimate оn normă. Realizarea normelor juridice. Interpretarea constă dintrun proces mintal оn care sоnt folosite variate metode şi principii de interpretare pentru a determina. cu folosirea semnelor de punctuaţie. atunci cоnd această normă lasă organelor de aplicare libertatea unei astfel de determinări. оn textele de lege sоnt folosite 4e multe ori termsni al căror sens este diferit de cel obişnuit.opiniile despre drept sau constituit în şcoli. Definind interpretarea dreptului. a momentului intrării ei оn vigoare.: dacă vezi că cineva cade îl prinzi.ci din raţiunea umană.pe cînd dreptul natural reprezintă legislaţia absolută ideală. constituie o condiţie necesară a procesului de aplicare a dreptului.ideile căruia au fost dezvoltate de Platon. Interpretarea normei juridice constă sub lor оn aspectul viaţă.precum limba.Dreptul creşte odată cu sufletul poporului şi oglindeşte întreaga istorie a poporului.2. "punerea in aplicare a normelor" prin "integrarea" 1. instanţa supremă a ajuns să aibă un anume rol creator de drept.concrete.deaceea izvorul principal este cutuma.În lucrarea sa susşine că toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică prin 3 stadii:teologic.Însă adepţii aceştei şcoli se opuneau codificării. de ale Plenului a de Judecătoriei Supreme.sociologică care îmbrăţişează dreptul. legislatorul consideră uneori necesar să facă. Deci оncă odată se poate de subliniat că interpretarea normelor juridice. Tematica interpretării оn acest caz nu are оn vedere un discurs filozofic care să pună оn valoare explicaţia temeiurilor principale ale poziţiei şi funcţionării dreptului оn societate a (interpretarea dreptului).şt. 5.lupta pentru drept şi scopul în drept. Dar ea există de fiecare dată.Tomas Dacvino. şi Russo constată că dreptul constă de a-i da fiecăruia ceea ce îi aparţine. deoarece acesta nu poate reda оntotdeauna cu maximă claritate determinările de conţinut. oricоt ar părea de simplă şi de clară.Ihering divizează dreptul în drept obiectiv şi subiectiv. care au redat norma. a sferei de aplicare. cu autoritatea unui aforism juridic. 2. conţinutul şi finalitatea voinţei legislatorului. Interpretarea. realizarea obiectivelor urmărite prin reglementare. 3. Sesizarea sensului contextual revine interpretării.este o ordine ce este stabilită de Dumnezeu. Scopul interpretării este оntotdeauna identificarea voinţei legislatorului.juristul german Rudolf von Ihering. total sau parţial.”Pe acaestă cale ajunge să arăte că normele de drept limitează reciproc libertatea fiecăruia pentru a asigura liberatatea tuturor Kant dă următoarea definiţie a dreptului . Ticluirea era considerată ca o artă (hermeneutică). impune concretizarea lor sub mai multe aspecte: determinării persoanelor fizice şi juridice la care se teoretico-filozofică adesea оn operaţii logico-raţionale avоnd ca obiectiv clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea trăsăturilor esenţiale оn vederea оndepărtării celor neesenţiale. In al patrulea rind. оn diferite legi. adică lămurirea sensului exact şi complet al normelor juridice.Russo. avоnd.dreprul nu trebuie creat. care intersectează^sfera de aplicare a celor déjà existente.3)să dă-i fiecăruia ce este a lui. la care se pot adăuga şi altele. оn particular. chiar оn cuprinsul unor legi.Întemeiatorul acestei şcoli e Socrate.Kant arată.Dreptul e un fenomen istoric sub .Cicero. Comte clasifică ştiinţele în ştiinţele matematicii ştMecanicii.Aici dreptul natural iarăşi se schimbă. şi violentă chiar. ca un de moment al aplicării dreptului. elementul care ridică cele mai frecvente nevoi de interpretare este ipoteza. Totuşi. normelor şi a juridice este.După părerea lor dreptul trebuie să cuprindă 3 idei fundamentale:a)să trăieşti onest.Potrivit teoriei dreptului natural. necesitatea interpretării derivă şi din problemele care se pot ivi оn legătură cu redactarea gramaticală a textului de lege.J.dar această legiferare trebuie să fie secundară. Exprimarea voinţei оn norma juridică. Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpretării.A.Realizarea acestor drepturi poate fi efectuată numai prin intermediul luptei. Ca moment (fază) al aplicării normei juridice la cazuri concrete. presupune efectuarea prealabilă a următoarelor operaţii: 1. după cum ştim.Reprezentanţii sînt Fridric Savigni. оn vederea realizării lor cu respectarea principiilor generale ale dreptului. un rol de completare a normelor оnţelesului "adоncire" aceasta activitatea оndrumare facоndu-ne să ne simţim оn prezenţa acelor "cazuri limită". prin completarea ei (realizată printr-o interpretare extensivă a textelor). Aceasta duce la elaborarea unor noi norme. оndeosebi оn coduri şi-tratate internaţionale. că nu este nevoie de interpretare atunci cоnd norma este clară.arta. Dar uneori. Interpretarea normelor juridice. Sociologică a fost întemeiată de marele cugetător Auguste Comte. Interpretarea normei juridice se face оn scopul оnţelegerii exacte a conţinutului ei. o normă mai veche.metafizoc şi pozitiv.Conform doctrinelor filozofice a acestor autori dreptul este justiţia în cadrul colectivităţii umane.pentru o epocă dată şi că el variază în funcţie de loc şi timp. 2.it. Ideea dreptului şi interesele statului sînt comune şi trebuiesă se însoţească permanent.Ideile acestei şcoli au fost expuse în lucrările spiritul dreptului roman. sub aspectul determinării celor mai bune mijloace de realizare a prescripţiilor normei juridice. iar scopul său era acela de a determina lămurit sau a desluşi ideea de drept cuprinsă оn regulă. Această şcoală a apărut în urma revoluţiei franceze ce urmărea codificarea dreptului. pentru acest utilizată noţiunea noilor şi acte normative. pentru a defini cu toată precizia voinţa legislatorului. "de hotare".el se naşte şi se dezvoltă sub acţiunea factoriloe exteriori ca rezultat a unei lupte permanente. precum şi a sancţiunilor prevăzute pentru cazul nerespectării acestor drepturi. pentru a se stabili dacă o normă este clară.care nu e o creaţie a oamenilor. In al treilea rind. toate aceste obiective ale interpretării sоnt canalizate оn final оn scopul aplicării corecte şi unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul ţării.ideile. şi de tehnică legislativă. este оntotdeauna o alterare care poate fi neоnsemnată оn unele cazuri. In acest sens este citat elveţianul De Vatel pentru care "in claris nonfat interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar).2sub forma unui drept natural. formulează o regulă sau o excepţie de la regulă. prin dezvăluirea sensului normei.iar statul este o uniune de oameni liberi uniţi cu scopul respectării dreptului şi binelui comun.deaoarece statul este condiţia indisolubilă de existenţă a dreptului Şcoala sociologică sau pozitivistă a dreptuluŞc. Nu оntimplător оn literatura juridică mai veche interpretarea normei mai purta şi denumirea de ticluire sau explicare a normei.J. In sfоrşit. se ştie că pe timpul cоt o normă este оn vigoare pot să apară fapte noi care.Şcoli şi curente în gîndirea juridică cu privire la apariţia şi locul dreptului în societate.Punctul slab al acestei doctrine după Mircea Djuvara constă în faptul că acestă teorie nu determină îndeajuns conştiinţa juridică carestă la baza elaborării dreptului. a scopului оn care au fost elaborate. ale legalităţii şi echităţii. la rоndul său. оntrucоt nu existau оn momentul elaborării ei.este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturor în conformitatecu o lege universală a libertăţii.Meritul acestei şcoli constă în faptul că ne demonstrează că nu poate exista dreptul decît pentru un popor.Alături de marile sisteme filosofice concepţiile.veşnic şi se impune dreptului pozitiv. Оn aceste situaţii.dar are un caracter etern. care nu poate fi niciodată perfect identic cu un altul.Ei au fondat aşa numita „teoria evoluţionistă” a dreptului. interpretarea jcоt mai exactă a conţinutului normelor ce urmează a fi aplicate situaţiei date.J Russo.Savigni susţine că dreptul este o operă a naturii.În ambele lucrări ne demonstrează că dreptul nu poate răspunde raţiunii pure.

interpretarea facultativă. iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are forţă juridică a actului interpretat. Interpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinară: ea este facultativă. este întemeiată pe argumente ştiinţifice. după cum vedem. adică prin plasarea normei în cadrul sistemului de reglementare respectiv). incluzînd.Ideea dreptului. denumite metode sau procedee de interpretare. scopului şi finalităţii unui act emis anterior. b) interpretarea neoficială. După cum am observat organul care a edictat sau sancţionat o normă juridică are prerogative de a o interpreta.. de fapt. E. el intră în vigoare de la o dată ce prevede adoptarea sa şi care marchează perioade de timp pînă la data intrării în vigoare a actului interpretat. de exemplu. interpretarea dată unei norme juridice de către acelaşi organ. sînt reflectate şi în principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pură a dreptului. 2. metode de lucru şi principii generale.el susţine că dreptul nu a luat naştere ca un imperativ al vieţei comunitare. B.Existenţialismul juridic. cum ar fi hotărîrile guvernului. Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală. Totodată. pe care le emit sau săvîrşesc cu ocazia aplicării normelor juridice la situaţii individuale. descendent. interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale. Interpretarea dată are forţă juridică (este obligatorie) pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la această cauză. marea teritorială şi spaţiul aerian). În interpretarea gramaticală organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a cuvintelor in propoziţii şi fraze precum şi sensul unor conjuncţii.omul e o fiinţă identică şi finită. iar în legislaţia civilă locativă.Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale.Indivizii sînt liberi în cadrul statului. în operele ştiinţifice (în doctrină). El este ales conform art. de mass-media.un sistem de norme ce reglementează conduita umană.oficioasă .Un alt reprezentant al şcolii sociologice eLeon Duguit. Aşa. Spre exemplu.XX sub influienţa filosofiei existenţialiste. Organul de stat şi le poate însuşi.Locul central în lucrarea sa îl ocupă norma juridică.pe care sociologia îl studiază. noţiunile care au un înţeles deosebit în limbajul juridic cu toate că aparţin limbajului comun (de exemplu. situaţiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dată între timp.poate fi divizată în voinţă morală şi socială. .XX. cele care au înţelesul propriu limbajului şi care alcătuiesc fondul de bază al lexicului textelor normative (noţiuni precum soţ. În situaţia interpretării cauzale. cît şi legile ordinare pe care le adoptă. Metoda istorică (interpretarea istorică. Este înţeles că legea (stricto sensu) trebuie respectată în ambele forme de interpretare administrativă. 78 din Constituţia Republicii Moldova de către toţi cetăţenii ţării. prin intermediul cărora el reuşeşte să stabilească. poartă şi denumirea de interpretare facultativă. A.cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constrîngere a statului. în practica organelor de aplicare a legii.El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului avînd la bază viaţa lăuntrică a omului.ai cărei reprezentanţi sînt Martin Heidegger şi Jean Paul Sartre. ale funcţionarilor şi deputaţilor sau ale altor persoane oficiale. generală se realizează prin acte normative aparţinînd legislativului sau executivului. Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler. minor.O voinţă e justă. că între interpretarea general . cît priveşte conţinutul şi finalitatea normei juridice interpretate. a unui anumit caz sau speţă şi care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauză. desemnînd în limbajul obişnuit o suprafaţă a uscatului. asigurind astfel şi recunoaşterea juridică a interpretării oficioase. Interpretarea sa are un caracter autentic. În Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparţine. Interpretarea gramaticală este angajată şi în clasificarea terminologiei juridice folosite. procedează la interpretarea normei juridice selecţionate. 41.Dreptul conform ideilor lui Kelsen. pe lîngă aceştea. În calitatea sa de şef el poate interpreta atît Constituţia şi legile constituţionale cît şi cele ordinare.A exista ca fiinţă umană. efectele şi scopul regulei.). . organul de aplicare întrebuinţează o serie de metode. Organul de aplicare.conform ideilor lui Stammler. în redactarea actului de aplicare. Metoda teleologică (interpretarea după scop. B. noţiunile care primesc sensiiri diferite de la o ramură de drept la altci (precum noţiunea de "familie").În concepţia lui.e împărţit în2 categorii:dreptul social. interpretarea capătă o valoare de sinestătătoare şi este făcută cu scopul de a lămuri sensul unei norme. Interpretarea legală a legilor revine numai parlamentului. de interpretare. despre aplicarea şi perfecţionarea sa 42. Între modalităţile interpretării neoficiale distingem următoarele genuri: . avocaţi. Acestea pot interpreta legea. o altă concluzie dacă legea foloseşte conjuncţia "sau". analiza cauzei pe care o reprezintă putînd fi luată In consideraţie de către organul de aplicare. Interpretarea oficială este obligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă juridică. copil. Interpretarea oficioasă rezultă şi din opiniile unor jurişti (procurori.Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec. desemnînd în dreptul familiei soţii sau părinţii şi copiii lor minori. sau sancţionării normei juridice. Celelalte organe ale statului. De aici rezultă că interpretarea cauzală se caracterizează prin: . interpretarea legală.El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. o altă modalitate de interpretare neoficială a normelor juridice.numai în cazul în care ea se conduce după o lege fundamentalăideia unei voinţe libere.obligatorie şi cea cauzală există o deosebire principială. care a edictat-o sau sancţionat-o (interpretarea autentică sau de autoritate) are forţa juridică a normei interpretate.Dreptul e definit ca reglementare coerentă.. Metoda sistematică (interpretarea în sistem. Ea corespunde nivelului culturii şi educaţiei juridice şi constă în opinii despre dreptul existent. ori că o faptă se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală. fie în cuprinsul actului normativ. în interesul soluţionării cauzei. în Moldova Preşedintele este şeful puterii executive.. literam). De asemenea interpretarea poate fi concretă (cauzală sau judiciară).Dreptul după Duguit.care dă consacrare juridică dreptului social. Toate organele administrative sînt părţi componente ale puterii executive.în doctrina lui Stammler.ce-şi găseşte expresie în actul normativ stabilind prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept. constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice prin faptul că dă explicaţie corectă înţelesului.neobligativitatea ei pentru alte organe şi pentru împrejurări similare şi nici pentru aceeaşi autoritate într-o împrejurare identică. şi apele interioare. are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. în legătură cu care se disting trei categorii de noţiuni: 1. în funcţie de prerogativele sale.morala. în care aceasta a fost exprirnată. actul de interpretare creează efecte şi pentru viitor.dreptul aparţine domeniului gîndirii şi e cunoscut ca voinţă. opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc. retroacti). fiind făcută de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluţionării unei cauze concrete. doctrinală.Dreptul.În viziunea adepţilor.ştinţadreptului trebuie să se limiteze la cercetarea dreptului numai în stare pură.e normativă şi are sarcina de a împărţi cuprinsul conştiinţai în funcţie de valoarea acesteia în „just şi injust”.el poate fi dedus numai din normele juridice şi nu din faptele sociale. Valoarea acestei interpretări este în funcţie de puterea argumentelor ştiinţifice pe care se sprijină. aici nu avem.Voinţa morală sau voinţa individului izolat apare mereu sub forma gîndirii în sine. întrucît ea este cuprinsă.A apărut în sec. se poate afirma că procesul de interpretare. ci un act juridic de aplicare dat în temeiul unei norme juridice al cărei conţinut a putut fi dezvăluit în urma unui efort mai mult sau mai puţin complex. ' A.ca fenomen al existenţei. cît şi respingerea interpretării avocatului netrebuind a fi motivate de către judecător).fiind dezvoltată în lucrările savantuluiPetrasycki. Interpretarea oficioasă. Interpretarea neoficială a normelor juridice. este doar un mijloc pentru soluţionarea unei cauze concrete. că nu are legătură cu aplicarea.aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale. De exemplu. cel puţin pentru moment. Organul de aplicare dă propria sa interpretare normei juridice. pe lîngă sol şi subsol.elaborat de stat. Deci.ordine raţională şi necesară activităţilor exteririzate ce atribuie drepturi şi obligaţii unor persoane libere. iar rezultatul interpretării este cuprins în conţinutul. Subiectele acestei interpretări sunt toate organele de stat care aplică dreptul. Interpretarea oficiala este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării dreptului. cu alte cuvinte. Indiferent de momentul la care este făcută. care au fost acceptate. califică juridic cauza şi în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărîre judecătorească sau un act administrativ). Parlamentul poate interpreta oricînd atît Constituţia şi legile constituţionale.e totalmente normativ. în care norma este inclusă. Întrucît orice interpretare a unei norme juridire începe cu lectura textului. realizată de cetăţeni. dimpotrivă interpretarea. noţiunea de "teritoriu". Interpretarea neoficială cuprinde şi acea formă aparte care este interpretarea comună a dreptului.Cît despre cercetarea fenomenelor juridice.a avea posibilitatea de a alege.înseamnă a folosi libertatea. Ele sînt de obicei. fie prin acte normative inferioare. În cadrul primei forme general obligatorii. Interpretarea. sensul exact al normei.reprezentanţii acestui curent pornesc de la fiinţa umană. DEFINIŢIA Modalităţilor de interpretare constau în construcţii logice. şi confiscarea averii. Metoda gramaticală. urmăreşte să pună în lumină scopul legii). În afară de legislativ. această hotărîre (dacă este vorba de o hotărîre judecătorească) are putere de lucru judecat. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tunc) din momentul edictării.aplicabilitate limitată doar la un raport juridic determinat. .Voinţa socială e menită să aibă rolul de mediator al vieţii în comun. neputînd adopta acte normative prin care să dea interpretare general obligatorie legilor. deşi tot nu are efecte obligatorii. C. numai Parlamentului. Vom fi într-un asemenea caz în faţa unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative. etc. Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretării sau un organ ierarhic superior. emit.Conţinutul dreptului. obţinută în cercetarea riguroasă a instituţiilor juridice. rezultă din opiniile unor conducători de organe de autoritate publică. în concepţia lui Stammler. deci.Teoria normativistă a dreptului.care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc în mod conştient. fie în procesul aplicării lui. deoarece această activitate presupune întotdeauna lămurirea sensului normei juridice ce urmează a fi aplicată. Modalităţi de interpretare a normelor juridice În realizarea interpretării. în acest caz. jurisconsulţi) asupra unor probleme de drept apărute în procesele judiciare la care participă.Dreptul pozitiv e edificat pe o autoritate străină. însă. Ce înseamnă o interpretare autentică? Atunci cînd organul emitent îşi interpretează propriul act această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică. şefi ale unor instituţii centrale.Ideile teoriei normativiste. Interpretările provenind de la factorii amintiţi prezintă o anumită valoare pentru organele care elaborează sau aplică dreptul deoarece ele evidenţiază şi clasifică diferite sensuri ale reglementărilor în vigoare şi semnificaţia lor pentru cazul concret.În opinia autorului.. avînd de soluţionat o cauză. trebuie încă o dată reţinut faptul.doctrinară. pe cale normativă sau prin acte individuale. sau prin raport la contextul istoric în care norma a fost adoptată). ca mijloace pentru identificarea voinţei legislatorului.în afara legăturilor cu politica. ascendent. Teoria juridică este de multă vreme preocupată de stabilirea şi clasificarea metodelor de interpretare. şi persoanele care convieţuiesc ori se află în întreţinere sau îngrijire. Dacă textul spune că o faptă se pedepseşte cu închisoare de la. oricît de complex ar fi el. va face corp comun cu actul interpretat (aplicîndu-se.după existenţialişti. că actul de interpretare are şi efect retroactiv.ca un curent al pozitivismului juridic. . pentru a emite un act de aplicare legal.. la. ordinile şi instrucţiunile cu caracter general al miniştrilor şi secretarilor de stat. începe.forma instituţiilor.Dreptul e destinat să asigure indivizilor un minim de securitate socială faţă de „indivizii incertitudinii exestenţiale”.Voinţa după Stammler. Interpretarea generală sau legală este reclamată de situaţia în care o dispoziţie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclară sau confuză. 3. a interesului protejat. o anumita concluzie trage interpretul din faptul că în textul normei juridice legislatorul utilizează conjuncţia "şi".Exponent al teoriei solidarităţii sociale. un act de interpretare. Teoria psihologică adreptului. Metoda gramaticală (interpretarea ad. În exercitarea funcţiilor sale. de factorii politici etc.Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv. Metoda gramaticală (interpretarea ad literam). Între forţa juridică a normei interpretative şi forţa juridică a normei interpretate există o echivalenţă.şi dreptul pozitiv. are în accepţiunea juridică a teritoriului naţional o sferă mai largă. iar actul normativ interpretativ. de obicei.dar fiecare trebuie să nu încalce libertatea celorlalţi. ea se bucură numai de o autoritate ştiinţifică şi nu juridică. sau putînd fi respinsă (atît acceptarea. deşi nu se poate afirma că el este complet desprins de acest proces. nefiind condiţionată de necesitatea soluţionării concomitente a unei cauze concrete. oficioasă se găseşte în activitatea avocatului. În general se admite existenţa următoarelor metode: A. fără forţă juridică. acte normative în temeiul şi pentru aplicarea legilor. interpretarea poate fi efectuată şi de alte organe ale statului.ci doar ca un instrument al înţelegerii conştiente dintre indivizi. Interpretarea doctrinară.obligativitatea ei numai în şi pentru situaţia soluţionată.comună. Metoda logică (interpretarea logică relevă raţio logis şi mens legis). Referitor la efectele temporare ale interpretării. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. după cum s-a vorbit mai sus. fie într-un act normativ care va fi adoptat ulterior.Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei. În concluzie se poate de menţionat. Felurile interpretării normelor juridice În teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasifică în: a) interpretarea oficială. Spre exemplu: definiţiile date unor termeni în Codul penal sînt interpretări ale normelor juridice cuprinse în acest cod. după ce stabileşte cu maximă atenţie circumstanţele cauzei. Observăm faptul că acest gen de interpretare oficială nu se înscrie propriu zis în limitele procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplicării normei juridice). efectele sale nefiind obligatorii. fie prin acte cu caracter individual.reprezintă o regulă normativă. De aceea. D. ori de cîte ori aceasta este necesar pentru executarea funcţiilor sale.

cît şi de cele ilicite. sistematică dintre elementele componente ale dreptului dintrun stat.a contrario" se bazează pe legea logică a terţiului exclus (terţium non datur). În acest caz interpretul demonstrează că orice altă interpretare dată textului normei juridice. reglementările juridice. ceea ce în logică poartă denuinirea de demonstraţie indirectă. "argumente". încălcîndu-se astfel spiritul legii. apărută pe baza procesului muncii. voinţei legislatorului. D. . inclusiv în domeniul comerţului internaţional. în scopul de a-l face să îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu. interpretarea normelor juridice este redusă la acest procedeu de interpretare. folosite mai frecvent în interpretarea logică: . modificarea frauduloasă a unor împrejurări de fapt pentru a determina aplicarea legii străine mai favorabile. organelor de stat sau altor subiecte de drept. pe cînd interpretarea teleologică are în vedere obiectivele urmărite de legiuitor. într-un fel sau altul de latura juridică a societăţii. cît şi în cea colectivă. la apariţia unor norme juridice noi. socialpolitice. -Individuală-apare ca rezultat al influenţelor exercitate asupra individului de către existenţa socială şi de către existenţa individuală. iluzii. Frauda legii-constă într-o acţiune sau inacţiune ilegală făcută cu scopul de a evita aplicarea normelor juridice care sînt în mod normal aplicabile pentru a promova în mod ilicit unele interese. care a fost folosit în redactarea ei). alte bunuri sau avantaje. Metoda sistematică Această metodă de interpretare nu se rezumă la examinarea normei juridice numai în contextul actului normativ în care este cuprinsă. care îşi capătă conţinutul deplin numai prin adăugarea realizată pe calea interpretării.Conştiinţă socialăansamblu de reprezentări. b) Interpretarea extensivă lărgeşte conţinutul normei în raport cu formularea ei textuală. economice sau morale specifice. Metoda teleologică sau după scop. . Metoda teleologică este foarte aproape de metoda istorică. săvîrşită intenţionat de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public. politică. etc. . Acest argument pleacă de la premise că în cazul noţiunilor contradictorii. Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazul normelor incomplete. ea stabileşte că voinţa legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinzător în raport cu acela intervăzut în libertatea primară a normei în cauză.argumentul "per . în special atunci cînd juriştii nu participă la acest proces. dar şi o stimă profundă faţă de drept. a organelor lui. Norma juridică are nu numai un conţinut. care au fost respinse. D)Poartă un caracter politic-doarece întreaga activitate de stat şi reglementare juridică după esenţa lor poartă acest caracter. ci asupra corectitudinii logice a desfăşurării argumentaţiei. b) extensivă.înţelegere. reprezentările. cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social. E. prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare şi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite. definiţii. recurgîndu-se la cercetarea condiţiilor istorice. În acest caz se spune că legea este limpede. mentalităţi ale unor colectivităţi umane. de rînd cu conştiinţa filosofică. în funcţie de aceste condiţii. doar una poate fi adevărată. întrucît textul corespunde conţinutului normei. care reflectă condiţiile obiective de existenţă ale acesteia. o a treia posibilitate nu există (qui dicit de uno negat de altero). Prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate vizînd un ansamblu de reprezentări. c) restrictivă. amendamentele propuse etc. experienţei de viaţă persoanlă şi studiilor juridice. spirit. acele aspecte ale relaţiei sociale reglementate de norma juridică pe care legislatorul nu a voit să le includă în textul normei. un conţinut mai restrîns decît acela pe care-l putea sugera limbajul general. conduce la concluzii contrare legii. Prin această ultimă referire. idei. sau dimpotrivă. În acest fel. .presupunerea că teza (soluţia) contrară ar fi adevărată. analize. Aşa bunăoară folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu. titluri de valoare. Mai mult. C. etc. Aplicarea metodei istorice reclamă studiul izvoarelor documentare.argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate şi mai puţin). din contra. persoanl sau prin mijlocitor. sub influenţa condiţiilor concrete de viaţă. a expunerii de motive şi discuţiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. La elementele ideologice se referă cunoştinţele juridice. Precum şi atitudinea statului. sesizări. sancţionată. concepţiile filosofoce. şi altul secret. F)Ea este o categorie relativ independentă. idei. prin diverse artificii nepermise de lege. Ea nu se pronunţă nemijlocit asupra valorii de adevăr şi. interpretarea poate fi: a) literală.Ea presupune nu numai cunoaşterea legilor. o excepţie de la acest principiu. structura şi funcţiile conştiinţei juridice ca element structural al realităţii juridice Cuvîntul conştiinţă are mai multe sensuri:A)forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii. religioasă. prin care se atentează la drepturile şi interesele legitime ale oricărui subiect de drept. a interesului protejat. elemente şi structuri moderne ale aparatului de stat. Ea a fost edictată sau. a materialelor pregătitoare ale adoptării actului normativ. Uneori informaţiile necesare pentru stabilirea cauzelor şi scopurilor elaborării unui act normativ sunt descrise în partea introductivă a actului normativ. a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gîndirii. respectiv. nici o normă de drept nu poate fi înţeleasă dacă este ruptă de celelalte norme: normele din partea specială a codurilor de normele şi principiile din partea generală a acestora. proprie omului. tradiţii. 43 Interpretarea normelor juridice din punct de vedere al rezultatelor ei. formulare dovedită ca fiind prea largă. a individului faţă de acţiunile atît licite. B)faptul de a-şi da seama. Necesitatea aplicării procedeelor sistematice de interpretare decurge din legătura indisolubilă. . Ea cere ca norma să fie interpretată în intregul context al ramurii de drept căreia îi aparţine sau chiar a întregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv. despre conţinutul dreptului. fiscale şi a altor taxe şi impozite. şi în special. Ori. Una dintre cele mai principale concepţii este că conştiinţa include în sine 3 părţi componente: -elemente de ordin ideologic(ideologia juridică). Metoda logică Metoda logică de interpretare constă în utilizarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumente pe care se sprijină pentru stabilirea înţelesului unei norme. poate să contribuie la modificarea şi chiar la abrogarea unor reglementări juridice învechite. nu se realizează scopul. şi care reflectă interesele şi ţelurile ei. despre analiza juridică a comportamentului uman. în preambul. 44 Litera şi spiritul legii. este de presupus că în marea majoritate a cazurilor. emoţii. concepţii. ci o unitate alcătuită din părţi interdependente. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. care depinde de baza social-economică şi se află într-o strînsă legătură cu celelalte forme ale conştiinţei sociale şi elemente ale suprastructurii. Un alt exemplu clasic la acest capitol este traficul de influenţă. D)Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. prin care este indicat preţul real. fapt ptin care se produc animite comnsecinţe negative pentru oricine protejat de legiuitor.Conştiinţă de clasă-parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. procesul de realizare şi de aplicare a dreptului în viaţă. Metoda logică nu este o metodă adăugată celorlalte. Structura conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are următoarea structură: -Obişnuită-apare haotic. cum s-a mai arătat. -Ştiinţifică-se formează pe baza unor cunoştinţe. de aici. Cu alte cuvinte norma interpretată s-ar putea dovedi a avea. E)Această categorie atinge nu toate fenomenele existente în societate. cealaltă este falsă. este un silogism.argumentul "ad . ibi idem jus).Acestea toate reprezintă atitudinea statului faţă de necesitatea aranjării unor realţii sociale care să fie reglementate cu ajutorul normelor juridice. concepţii. nee nos distinguere debemus.etc. precum şi psihologia socială a oamenilor. reprezentări. a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin. organul de aplicare neavînd decît sarcina s-o aplice. În urma interpretării normei juridice prin metodele amintite. Drept exemplu poate servi reducerea intenţionată a preţului sau a cantităţii de marfă în materie comercială. de referire şi în alb. care sunt legate de relaţia dintre spiritul legii şi litera legii.argumentul "a fortiori" constă în aceea că raţiunea aplicării unei norme este şi mai putemică într-o altă ipoteză decît acea indicată expres în norma respectivă. orînduirea de stat existentă. aparent. interpretarea istorică are în vedere realitatea dată în momentul edictării sau sancţionării normei juridice.dovedirea falsităţii acesteia. Prin interpretarea în sistem a normei juridice. c) Interpretarea restrictivă este acel rezultat al interpretării care restrînge conţinutul real al normei în raport cu formularea textului ei. ideile despre necesitatea elaborării normelor juridice respective. prin care 45. adică a normelor de trimitere. C)Gîndire. normele ramurilor de drept de normele constituţionale etc.argumentul "a pari" se întemeiază pe raţionamentul că pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio. pentru sine sau pentru o altă persoană. denumit contraînscris. morală. faţă de cerinţele legalităţii. Lui nu-i este îngăduit să facă distincţii acolo unde legea nu distinge. B)Ea include în sine noţiuni. ar putea identifica. Aceasta este o fraudă de lege unde părţile încheie 2 contracte:unul public. unde e specificat că acesta poate fi exprimat prin: primirea sau extorcarea de bani. deoarece ea reflectă viaţa socială. emoţii. legităţi şi cercetări speciale ale realităţii social-juridice. dispoziţia şi sancţiunea) dar şi finalitate sau scop. Distingem următoarele reguli de principiu. parte componentă a ei. care. litera sa. în interes material ori în alte interese personale. cunoştinţe. De conştiinţa politică a maselor. care este compus din părţile ei constitutive (ipoteza. deci. a) Interpretarea literală ("ad literam sau interpretaţio declarativa") se realizează atunci cînd organul de aplicare constată că textul normei juridice coincide deplin conţinutului raporturilor sociale pe care le reglementează. dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice sau intentarea unor procese în justiţie cu scopul evident de a şicana persoana reclamată constituie exemple de exercitare abuzivă a dreptului referitor la accesul liber la justiţie. care au determinat adoptarea unui act rnormativ şi. ceea ce în matematică se numeşte "reducerea la absurd" şi implică efecţuarea a două operaţii: . asupra coerenţei formale a gîndirii care stă la baza actului normativ. în materiadreptuluiinternaţional: înregistrarea unei nave sub un pavilion străin cu scopul de a eluda anumite norme referitoare la impozite. urmărinduse ca taxarea fiscală să se facă asupra preţului mai mic. spre exemplu. nu constituie o simplă însumare de norme. -Profesională-este conştiinţa juridică a specialiştilor în drept. dar şi la principiile generale ale acelei ramuri sau diviziuni. bunăstarea maselor. prin referire la sfera relaţiilor sociale pe care le vizează conţinutul reglementator al normei. În ambele sale forme (extensivă şi restrictivă) interpretarea ne dovedeşte existenţa unei relative nepotriviri între textul normei juridice şi conţinutul său. Abuzul de drept şi frauda de lege Pe bună dreptate în literatura de specialitate se utilizează 2 noţiuni-abuzul de drept şi frauda de lege. exprimată în formă de drepturi sau anumite competenţe stabilite de către puterea publică cetăţenilor. Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretării normelor juridice. pentru atingerea unor obiective politice.Astfel conştiinţa juridică influenţează nivelul de dezvoltare economică a societăţii. dar şi tendinţa de dezvoltare a relaţiilor sociale. a profita de reglementări juridice mai favirabile. produs al creierului uman. cu scopul de a evita plata integrală a taxelor vamale.Conştiinţa juridică cuprinde întregul proces de creare a normelor juridice. fiindcă poate să redea nu numai starea de lucruri existentă. Conceptul. în realitate. Elementele ideologice constituie . -elemente de ordin psihologic(psihologia juridică). constă în stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. dar şi spiritul său. dar numai acele care sunt legate.neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor normei juridice. Metoda istorică Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului adevărat şi deplin al normelor juridice. depinde nemijlocit şi esenţa şi conţinutul conştiinţei lor juridice. ale altor persoane fizice sau juridice. finalitatea urmărită de legiuitor. simţuri. în care este indicat un preţ mai mic. accesbile populaţiei. (Amendamentele. persoanelor juridice. care nu poate fi îngrădit de nici o lege. religioase. noţiunile. Scopul ei este altul. În aceste cazuri se realizează o interpretare extensivă (interpretatio extensiva) sau o interpretaţie restrictivă (interpretatio restrictiva).întotdeauna. retrăiri. B. care se neagă una pe alta. indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite. în afară de cea oferită de el. sau invers-ea este utilizată în mod ilegal. Organul de aplicare (judecătorul sau organul administrativ) trebuie să observe în activitatea sa textul legii. Abuzul de drept. Diferenţa principală constă în aceea că. iar ea la rîndul său serveşte drept călăuză în viaţa politică a statului. convingerile. mai restrîns decît sfera relaţiilor sociale reglementate. aceasta este raportată nu numai la alte norme juridice concrete aparţinînd aceleiaşi ramuri sau diviziuni a dreptului. O asemenea conduită este reţinută în principiul: ubi lex non distinguit. Particularităţile conştiinţei ca fenomen de sine stătător: A)este o formă a conştiinţei sociale. prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii. C)Ea este o componentă a suprastructurii societăţii. denumit contract simulant. se va stabili dacă norma juridică reprezintă într-adevăr o expresie concretă (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezintă. asupra conţinutului. cu interpretarea ad literam. prin determinarea scopurilor urmărite de acest act.Ele se manifestă atît în conştiinţa individuală. -elemente de comportament. organul de aplicare poate ajunge însă şi la concluzia că textul normei juridice este mai larg.absurdum". Aceasta se produce atunci cînd este încălcată litera legii.etc.

Principiile ordinii legale: 1. ci ceea ce este interzis să facă. posibilitatea de a folosi dreptul. de drepturi şi obligaţii. în condiţii date este sau nu oportună. sentimentele. Simţul convingerii în justeţeea legii.Conceptul de cultură şi educaţie juridică. cu specialişti teoreticieni. B) însuşirile calităţilor profesionale. cînd este vorba de lucruri. trebuie să fie emanaţia democratică a voinţei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite. Supremaţia legii faţă de celelalte acte normative. exprimînd suveranitatea poporului.o direcţie a gîndirii politico-juridice. pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă. problema criminalităţii minorilor.Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului. Psihologia juridică are o importanţă mai mare la nivelul conştiinţei juridice individuale. Un alt moment important este pregătirea continuă a specialiştilor în domeniul dreptului. şi ale unui anumit grup social. tradiţii. care include o înaltă conştiinţă juridică. -faţă de comportamentul juridic al celor din jur şi obiectivele activităţii lor. ci urmăresc. formează subiectele legalităţii.instruirea juridică a individului. -simţurile. 3. care include următoarele elemente: -interesul public. neconcordanţa dintre noile şi vechile reglementări juridice. în formarea culturii generale a omului. La fel psihologia juridică exprimă atitudinea psihică a persoanei faţă de drept şi instituţiile juridice. criza legislativă şi mecanismul imperfect de punere în aplicare a legilor adoptate. justiţia. a altor organe sociale faţă de actele normative. Garantarea din partea statului. trebuie să respecţi legile în vigoare şi să lupţi loial pentru altele noi mai bune. unor reguli. -faţă de organele de ocrotire a normelor de drept şi activitatea lor. valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standart de comportament. iar ideologia influenţează asupra formării psihologiei. care prin convingere să-şi creeze deprinderea de a respecta legea. alte organisme sociale) care trebuie să aibă o conduită conformă cu prevederile legale. principiul legalităţii nu poate fi opus principiului oportunităţii legii. insuflare. nivelul conştiinţei sociale. cît şi cultura juridică lasă de dorit. deoarece ea înglobează nu numai elementele social-psihologice. Respectarea normelor juridice exprimă atitudinea cetătenilor.Ideologia juridică se formează sub influenţa nemijlocită a politicii statului. Subiectele legalitătii sînt pesoanele fizice precum şi persoanele juridice (organe de stat. psihologia socială. în special respectarea supremaţiei legii. Caracterul organizat. menite să asigure egalitatea în faţa legii. să-şi pună în valoare aptitudinile. voliţiunile cu privire la:dreptul în vigoare într-o anumită societate la un moment dat. Dreptul pozitiv. actele normative secrete şi semisecrete. Cauzele existenţei nihilismului juridic: rădăcinile istorice. b) Cerinţele fundamentale ale legalităţii: 1. în presă. Definiţie:Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică.Aceste elemente alcătuiesc alcătuiesc elementele ideologice şi cele psihologice care se intersectează cu poziţia volioţională a omului. -sistemul de drept în care au dominat metodele de comandă. 2. obiectul ei. Principiul legalităţii în activitatea de elaborare a dreptului . caracteristice grupurilor sociale. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. Caracterul sistemic. Termenul cultură are mai multe semnificaţii şi anume: A) totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. televiziune. neparticiparea lor la viaţa politică şi juridică. . Caracterul stabil 6. caracterul represiv al legislaţiei. c-onsecinţele perioadei sovietice. ale statului în conducerea vieţii economice. politică. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către organele statului. calitative şi efective.Ea se realizează mai ales cu ajutorul elementului raţional. modul de organizare şi desfăsurare a activităţii de stat. a legilor dar şi a actelor normative subordonate legii precum şi a actelor concrete de aplicare. caracteristice culturii juridice. cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni.emoţiile.atitudinile faţă de drept ale întregii societăţi. iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative.ideologia juridică. şi.activitatea normativă . constituţiile şi alte acte normative cu caracter democratic purtau un caracter doar declarativ şi nu reaol. reeducarea lor în spiritul respectării legilor. culturale ş. Ierarhia actelor normative este determinată de forţa lor juridică. obiecte. d. De noţiunea legalităţii este strîns legată noţiunea de ordine de drept (ordine juridică). Nihilismul juridic. să aplice legile şi celelalte acte normative ori individuale.măsurile ce trebuie luate pentru cel care încalcă normele de drept. etc. 2. ordinea de drept este o stare a organizării şi aranjării efective a vieţii sociale. pentru: A) cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale. precum şi despre principalele fenomene juridice(dreptul. principiul supremaţiei legii ca formă a legalităţii. Se vor avea în vedere numai acele relaţii sociale ce necesită o anumită intervenţie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea socială. urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică. -reprezentările despre drept. a dreptului.De aceea trebuie făcută diferenţiere între cunoştinţe profesionale şi obişnuite. fixate în sarcinile statului.Se organizează întîlniri la locul de trai. ordinea de drept înseamnă o rînduială. obiect al legalităţii. Educaţia juridică. -practica juridică-are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor de stat competente. de muncă. Şi cultura juridică poate fi divizată în: -Individuală. Conţinutul conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are drept conţinut ideile.În calitate de categorie juridică ea este mai largă. obligate să respecte aceste norme. economiştii.). a organelor de stat. Legalitatea este şi o îndatorire fundamentală de natură constituţională. relaţii sociale reglementate prin aceste norme. Caracterul strict determinat. dar şi corectarea. Cuvîntul ordine. În societatea noastră atît educaţia juridică. drepturi şi obligaţii etc. trebuie să te eliberezi lăuntric prin obligaţia personală benevolă şi să cauţi libertatea numai prin lege. emoţiile. cît şi cel afectiv. Orice ordine privind relaţiile sociale. reprezintă o anumită aşezare sau succesiune a acestora. asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în societate.La elaboarea ideologiei juridice participă juriştii. Ideologia juridică apare ca un proces de descoperire a conştiinţei teoretice de coordonare şi punere în concordanţă a diferitelor interese sociale prin atingerea compromisului social. dar importanta hotărîre o are elementul volitiv. În procesul reglementării juridice nu se pune problema de a reglementa toate relaţiile sociale. reprezintă finalitatea reglementării juridice. m. cît şi pentru societate. oamenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectat în societate. 46. Elementele psihologice includ: sentimentele.Sînt jurişti care nu cunosc toată materia normativă.Ideile ştiinţifice şi concepţiile ideologice promovate la nivelul întregii societăţi influenţează asupra procesului de elaborare şi de realizare a dreptului. în asigurarea unei înalte organizări şi ordini de drept a societăţii. politologii. de organismele sociale în general precum şi de către cetăţeni. 5. -particularităţile psihologice.cum ar trebui să fie dreptul în viitor.bazele constituţionale ale statului. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul poate să facă. Democratismul subiectului de drept îşi află determinarea şi în unitatea şi unicitatea legalităţii. Prin psihologia juridică se realizează: -obiceiurile şi tradiţiile.Cauzele de bază ale existenţei nihilismului juridic. probleme cum ar fi:problema privatizării. adică posibilitatea aprecierii critice a comportamentului personalităţii.etc. Funcţiile conştiinţei juridice: -Funcţia de cunoaştere-cunoaşterea şi înţelegerea elementelor vieţii sociale. În fiecare zi la radio. În cazul violării legii. etc 47 Conceptul. în interacţiune. să respecte procedura de elaborare a actelor normative. Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. Prin această cultură juridică include doar ceea ce este progresiv. de puterea cu care creează efecte obligatorii unele în raport cu altele.. care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. 2. cît şi practicieni în diverse probleme.atitudinea celorlalţi oameni faţă de drept. Legalitatea se defineşte ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte. ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor juridice. normele juridice ce trebuie respectate.Se fac emisiuni privind cele mai stridente teme. de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei funcţii contibuie toate elementele. Ei trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile lor.Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu doar pedepsirea persoanelor.se referă motivele juridice ale comporatmentului. Prezintă o importanţă deosebită respectarea legii de către organele forţei publice (armata. pentru a se putea orienta în diverse relaţii sociale şi un comportament conform legii. că ea nu poate fi modificată sau abrogată decît printr-o altă lege. 4. a. dispoziţiile legate cu dreptul. o atmosferă de stimă faţă de drept şi formează conţinutul principal al psihologiei juridice. -Funcţia de apreciere. conştiinţa juridică are un caracter creativ. ale realităţii obiective prin prisma unor activităţi juridice. Legalitatea. adică anumite deprinderi.Important e ca aceşti cetăţeni să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei. 3. C) simţul responsabilităţii pentru urmările activităţii sale. ci numai în ansamblu. Particularităţile ordinii de drept sunt: 1. organele de stat.valorizare-prin intermediul ei fenomenelor şi acţiunilor umane li se atribuie o anumită semnificaţie. ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman. Starea de ordine în desfăşurarea raporturilor sociale. ea este asigurată de către stat. care i-au în consideraţie condiţiile concret istorice ale vieţii sociale. -Autoeducaţia-reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului necesare în orice domeniu de activitate. constituie o condiţie pentru existenţa legalităţii. cerinţele şi garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept a) Conceptul legatităţii Respectarea normelor de drept constituie o condiţie necesară pentru realizarea prevederilor dreptului. viaţa socială este condiţionată de următorii factori de bază: norme sociale. probleme locative şi funciare. politice. Legalitatea şi oportunitatea. cînd e cazul. cît şi atunci cînd legile sînt aplicate relaţiilor vii dintre oameni în corespundere cu sensul lor adevărat şi cu conştiinţa juridică. aprecierea faptului dacă aplicarea unui act normativ. O cerinţa fundamentală a legalităţii în activitatea normativa este respectarea ierarhiei actelor normative. iar persoanele fizice şi juridice. Conţinutul conştiinţei juridice include 4 tipuri de relaţii de apreciere: -faţă de drept şi legislaţie. motivele activităţii unor grupuri sociale determinate. Acestea conţin trăiri emoţionale referitor la fenomenele juridice. Prin legalitate se înţelege respectarea întocmai a Constituţiei. La elementele de comportament. etc.În dependenţă de ea se stabileşte şi răspunderea juridică. -de grup-cointeresarea membrilor grupului. Elementele psihologice şi ideologice servesc drept bază pentru elementele de3 comportament uman. religioasă. se mai numeşte legalitate. conformitatea comportării oamenilor ce întră în aceste relaţii cu prevederile normelor. Toate acestea nu reprezintă un scop în sine. Cultura juridică se află în strînsă legătură cu alte ramuri şi sfere ale culturii: socială. Aşadar. imperfecţiunea -exercitării justiţiei. ce rezultată din atitudinea de respectare a legilor. în rezultatele muncii comune. ai colectivului. dispoziţia internă şi pregătirea de a acţiona. care au fost formulate în diferite grupuri sociale sub influenţa atitudinii lor psihice faţă de drept. care se manifestă atunci cînd create legi noi. care este cu adevărat utilă atît pentru individ. prin care o bună parte din membrii societăţii erau lipsiţii total sau parţial. legalitatea.este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii. Regulile de funcţionare a conştiinţei juridice: 1. celorlalte acte normative şi a actelor juridice concrete date în baza lor. implică respectarea Constituţiei. repartizarea puterii. o aşezare a relaţiilor sociale în baza normelor juridice. conform unui plan. Principiul libertăţii individuale permite cetăţeanului în statul de drept să-şi exercite capacităţile sale creatoare.În orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie. 2. în jurul căreia gravitează toate celelalte instituţii juridice.etc. 3.care neagă valoarea socială şi personală a dreptului şi care îl consideră ca o metodă mai inferioară de reglementare a relaţiilor sociale. -Funcţia normativă. 4. să le dea forma juridică prevăzută de lege. C)Cultură fizicădezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică. avînd în vedere că libertatea unui individ trebuie să permită şi libertatea celorlalli indivizi în societate. etc. intoleranţa faţă de faptele ilicite creează o înaltă dispoziţie psihologică. echitatea. B)Om de cultură-persoană cu un nivel intelectual ridicat. drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. înseamnă că toate celelalte acte sînt subordonate legii.cere organelor statului ce emit acte normative să nu-şi depăşească competenţa.Principiul unităţii. pentru comportamentul personal. Unitatea legalităţii constă în faptul că legea este şi trebuie să fie aceeaşi pe întreg teritoriul statului şi pentru toate subiectele de drept. Aspectele care influenţează nivelul culturii sînt: -instruirea juridică-este nevoie de cunoştinţe juridice. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. autoapricierea ei. această odine este stabilită şi reglementată de către normele juridice. atît elementul raţional. -agitaţia juridică-se realizează prin diferite mijloace. în ultimă instanţă. că legea nu este subordonată nici unui act normativ (în afară de subordonarea legilor ordinare faţă de Constituţie). Pe baza elementelor psihologice se formează acele ideologice.etc. -metodele formării reprezentărilor-prin influenţă. care priveşte persoanele fizice şi juridice. de reglare a conduitei umane. Cu alte cuvinte. în temeinicia ordinii de drept. Corolarul legalităţii în statul de drept îl reprezintă respectarea drepturilor omului instituţie juridică centrală. procuratura. precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori. influenţă reciprocă. faţă de persoanele care le-au încălcat se aplică sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. convingeri caracteristice anumitor grupuri sociale. Unitatea legalităţii nu exclude ci şi presupune cunoaşterea şi luarea în seamă a condiţiilor concrete. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea prevederilor care fixează măsurile principale. a particularităţilor locale pentru o mai bună aplicare a normelor juridice. care rezultă din locul lor în structura societăţii. slujire legii ca una dintre valorile supreme juridice. 3. legilor. pentru crearea ordinii de drept. ca componenţă a ordinii sociale. poliţia). Unitatea legalitaţii derivă în ultimă instanţă din unitatea şi unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran. determinată prin poziţia parlamentului ca putere legislativă. Într-un stat de drept aceste norme juridice. care se formează prin analiza ştiinţifică a dezvoltării politicojuridice a societăţii şi conţine o caracteristică conceptuală despre necesitatea reglementării juridice. rolul inferior al instanţelor judecătoreşti şi în general al dreptului.

Un act nu poate fi oportun dacă nu este pe deplin legal. care exprimă voinţa poporului. Ordinea legală este rezultatul final al legalităţii. Dolul presupune întotdeauna intenţia de a păgubi. deşi cunoaşte exigentele legii şi valorile apărate de ea. 4. Organul de stat împutemicit să stabilească forma de răspundere trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală. infracţiunea.). fapte care stau sub controlul conştiinţei sale.infracţiuni de pericol.Garanţii sociale-la întărirea legalităţii participă nu doar organele de stat. în numele oportunităţii nu se admite un act ilegal. prezintă o deosebită importanţă ca element dovedit pentru faptul ilicit. ai raportului juridic de constrîngere.etc. iar cele lipsite de astfel de urmări (insulta. 4. organele afacerilor interne. . 2. să agraveze sau să atenueze urmările. instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept. juridică.neglijenţa. legea obligă conducătorul auto eare accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate de spital. la raportul juridic. iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale. de pildă definită. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept sunt generale şi speciale: Garanţiile generale: 1.Acţiunea. morale. etc. daunele societăţii sau unui individ. sancţiunea juridică este mai gravă. cineva preferează înjurii la adresa unei persoane. În timp ce primele cinci condiţii. Acest verb înseamnă a răspunde dar în acelaşi timp şi a plăti o îndatorire. Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvîrşirea cu vinovăţie a unei fapte antisociale. aceste garanţii operează cumulativ. dacă autorul prejudiciului a prevăzut urmările faptei sale ilicite. Rezultatul. cu alte cuvinte. Temeiul răspunderii juridice şi condiţiile 48.Societatea are nevoie de ordine de securitate şi de justiţie. Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. . exteriorizată a omului. speră în mod uşuratic să nu se producă (este vorba de imprudenţă). difiniţie care poate fi. Conceptul şi definiţia răspunderii juridice. iar un asemenea conducător fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legii etc. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui. Răspunderea juridică constituie cadrul juridic de realizare a sancţiunilor juridice. Răspunderea socială care cuprinde întreaga sferă a realizării normelor ia forma răspunderii politice. avînd şi un caracter obligatoriu. care este un element necesar. Acestea constau în factorii care asigură respectarea tuturor actelor normative creînd totodată condiţiile prevenirii şi înlăturării faptelor ilegale.instanţele judecătoreşti. stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. 5. Fapta (conduita) ilicită.sînt apărate interesele societăţii. pentru ca pe această bază să se stabilească cum să fie aplicat acest act excluzînd formalismul în aplicarea dreptului. tîlhăria. atingerea onoarei şi demnităţii unei persoane). culpa nu desemnează o anumită formă a vinovăţiei. Conduita ilicită este o primă condiţie. răspunderea şi sancţiunea sînt două faţete ale aceluiaşi fenomen social. onoarea şi integritatea corporală a unui alt om). O cerinţă de bază a legalităţii este asigurarea disciplinei de stat. 4. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al răspunderii jnridice. persoana juridică răspunde numai sub formă civilă sau administrativă. abaterea disciplinară. sau prevăzîndu-le. Tot în dreptul penal. nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constituţie şi legi. dacă ele au fost nesocotite. condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întîrzie efectul. Terminologia folosită mai sus a fost consacrată în dreptul penal. astfel cum este utilizat în drept. intenţia este indirectă. Spre deosebire de sancţiunile morale. organizaţii obşteşti(ONG-uri). se nasc ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrîngerii de stat. politice. Astfel răspunderea juridică a fost. un om atentează la cinstea. Aprecierea conduitei constă în confruntarea ei cu modelul de conduită stabilit de diferite categorii de norme existente în societate (morale. Importanţa rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este acelaşi în toate ramurile de drept. deşi caracterul ilicit al unei conduite este strîns legat de rezultatul ei vătămător. religioasă. fie că sînt generale (cum ar fi natura democratică a societăţii) sau speciale (de exemplu. Încălcarea legii atrage răspunderea juridică numai dacă autorul ei a acţionat cu vinovăţie. În dreptul civil intenţia este denumită "dol". dintre astfel de fapte ilicite. cea dintîi (capacitatea de a răspunde) atribuie subiecţiilor de drepturi calitatea de subiecţi pasivi ai răspunderii juridice. 50. implicit prin mijloace juridice. dacă din punct de vedere psihologic se manifestă ca o persoană normală. După natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun. politică. civile etc. A doua condiţie vizează capacitatea ei de a acţiona ca fiinţă liberă. Prezentă în toate ramurile dreptului. elementele necesare care caracterizează producerea acţiunii şi să înlăture elementele accidentale. de aici decurge şi necesitatea întăririi şi asigurării tot mai eficiente a legalităţii. neachitarea unei datorii în termenul prevăzut. deoarece face posibilă stabilirea sancţiunii. Sancţiuneă nu vizeaza decît un aspect al răspunderii reacţia societătii. Rezultatul conduitei ilicite. în primul rînd. Omul trăieşte în societate. răspunderea penală ori cea disciplinară sînt operante numai în cazul persoanelor fizice. Acţiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. În dreptul civil. considerată admisibilă Pentru angajarea răspunderi juridice trebuie să existe o seamă de condiţii: 1. În situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei. controlul de stat) etc. Se mai distinge şi categoria infracţiunilor de punere în primejdie (conducerea unui automobil în stare de ebrietate). Aşa cum subliniem. îndeosebi în cazul faptelor materiale. activitatea politică. Legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultat. o constatare oficială. Răspunderea juridică se distinge de celelalte forme de răspundere socială prin faptul că vizează obligaţia de a da seama pentru încălcarea normei de drept. este asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. Răspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun. Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudiciu. Conduita umană se manifestă prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei. (De exemplu. Inacţiunea este abţinerea de la o acţiune pe care persoana este obligată prin lege să o îndeplinească. (De exemplu. Dar. Dolul direct are înţelesul dorinţei de al păgubi pe altul. reţinînd circumstanţele exacte ale cauzei. care asigură ordinea de drept promovînd legalitatea. Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător. ele nu se confundă ci reprezintă două noţiuni diferite. Subiectul răspunderii juridice. Vinovăţia (numită şi culpă sau vină). dar s-a creat un pericol al producerii lui.Garanţii ideologice-cetăţenii statului sunt patrioţi şi respectă legile statului. 2. problemele căsătoriei şi familiei. este voinţa conştientă. adică atingerea valorilor apărate de stat. c). în funcţie de gradul de vinovăţie al autorului faptei ilicite. pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileşte comiterea faptei. juridice.permanent îşi ridică nivelul cultural şi intelectual. sînt condiţii pozitive. Distincţia dintre intenţie şi culpă are în dreptul penal importanţă practică. Legalitatea rezultă din garanţiile sale. cele de natură economică) sau subiective (vizînd calitatea conştiinţei juridice a individului). Ansamblul condiţiilor obiective şi subiective care asigură respectarea strictă a legilor şi a tuturor actelor normative bazate pe lege. este o altă condiţie a răspunderii juridice.Garanţii economice-sistemul economic de piaţă care are ca bază proprietatea publică şi privată. acceptată. Sancţionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi acţionat liber în încălcarea ordinii de drept. O primă condiţie pentru a fi subiect al răspunderii juridice este ca persoana fizică să aibă capacitate de răspundere. combaterea faptelor ilicite. iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă. O cerinţă fundamentală a legalităţii destinată deopotrivă organelor de stat. Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea. 5. 1. dar şi masele largi de oameni. este derivat din verbul latin "respondere". sustragerea de la executarea serviciului militar obligatoriu. De exemplu. Aceasta reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a da seama în faţa organelor jurisdicţionale pentru faptele ei ilicite. Dolul este direct sau propriuzis. Gradul de pericol social delimitează formele răspunderii juridice: penale. pentru că ea se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din toate variantele posibile. deşi răspunderea juridică şi sancţiunea pot fi considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social.).etc.cointeresarea maselor în rezultatele muncii lor. prejudiciul. Pentru a înlesni înţelegerea conceptului de răspundere juridică este necesar să amintim că ea a fost definită de foarte mulţi autori prin referire. Stabilirea concretă a răspunderii juridice presupune. face parte tentativa. respectiv. religioase. se încheie un act fără şă se respecte condiţiile legii. Termenul "răspundere". neîngăduită de lege. prin aplicarea sancţiunilor juridice. în dreptul civil răspunderea juridică survine numai atunci cînd s-a produs rezultatul ilicit. 1. 2. sancţiunea juridică constituie obiectul ei. religioase. Ca formă specifică a capacităţii juridice capacitatea de a răspunde se deosebeşte de capacitatea de folosinţă şi de aceea de exerciţiu. 4. Conduita ilicită prezintă în forme şi intensitate diferită un pericol social. rolul sporit al întregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat. Răspunderea socială este o categorie mai largă. precum şi prevenirea şi înlăturarea tuturor încălcărilor de drept constituie garanţiile legalităţii. nerespectarea normelor sociale provoacă consecinţe negative. 3. contravenţia. întărirea disciplinei de stat creează condiţiile necesare unei respectări stricte a normelor juridice. La rîndul ei. Fie că sînt obiective (de exemplu. ca un sistem coerent. relaţiile patrimoniale. Subiecte ale răspunderii juridice sînt atît persoane fizice. fără rezultate concrete vătămătoare. deşi cunoştea semnificaţia lor socială negativă şi a vrut ca aceste urmări să se producă. Răspunderea juridică este o formă specifică a răspunderii sociale. -Garanţii juridice-mijloace juridice cu ajutorul cărora se duce lupta contra infracţiunilor şi se restabileşte legalitatea şi ordinea legală. mai promptă şi mai eficace. Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta ilicită săvîrşită de ea. atît pentru ceilalţi cît şi pentru societate în general. mişcarea lui voluntară către un scop anumit. pentru menţinerea echilibrului în societate. Această cerinţă a legalităţii. Răspunderea derivă din sancţiunea pe care legislatorul o prevede în conţinutul normei. respectarea legilor şi a altor acte normative care reglernentează activitatea personalului încadrat în muncă şi stabileşte obligaţiile lor de serviciu. Pe lîngă această cerinţă. să păstreze secretul de serviciu etc. suveranitatea şi independenţa poporului.democratizarea sistemului politic în întregime. Legătura cauzală între faptă şi rezultat. să execute rapid şi exact ordinile şi dispoziţiile superiorilor săi. este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii sale (acţiunea sau inacţiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). pe lîngă aprecierea socială (din partea unui colectiv a opiniei publice). În dreptul penal. în conformitate cu legea. politice. credem. principiul oportunităţii presupune stricta respectare a legalităţii. Conduita ilicită se produce prin acţiune sau inacţiune. apărarea drepturilor cetăţenilor. calomnia) . faptul ilicit cu urmări materiale (omorul. decesul sau vătămarea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu. anume ea este scopul reglementării juridice. 3.imprudenţa. ci vinovăţia cu toate formele ei. Subiectul răspunderii juridice este persoana faţă de care se exercită constrîngerea de stat prin aplicarea de sancţiuni juridice. o sarcină. deşi trebuia să le prevadă (este vorba de neglijenţă). participarea largă a diferitor partide şi mişcări politice la soluţionarea chestiunilor de stat şi obşteşti.creşterea permanentă a bunăstării materiale a maselor. Fapta ilicită constă într-o comportare nepermisă.dol (intenţia). avem de a face cu intenţia directă. Sau răspunderea juridică a fost definită ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care. stimulează atitudinea de respectare a legii. . organizaţiilor obşteşti ci cetăţenilor. Disciplina de stat impune. dar nu suficient al răspunderii. este negativă. Legalitatea şi disciplina de stat. precum şi faţă de urmările acestei fapte. Astfel. Garanţii speciale: -Garanţii organizatorice-măsuri cu caracter organizatoric care permit consolidarea legalităţii. Fapta (conduita) ilicită. Dacă răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere. Formele culpei civile (vinovăţia în dreptul civil) sînt denumite: . disciplina de stat presupune ca personalul să execute exact atribuţiile sale de serviciu. şi nu numai ca obligaţie de a suporta sancţiunea sau şi de a raporta prejudiciul. juridice etc.Garanţii politice-Suveranitatea şi independenţa poporului.Principiul oportunităţii (cerinţa) impune studierea atentă a particularităţilor şi împrejurărilor în care urmează să se aplice actul normativ. de aceea sau creat normele morale. Rezultatele conduitei ilicite vizează consecinţele săvîrşirii ei. încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv.Doar prin intermediul normelor juridice sint reglementate cele mai importante laturi ale vieţii sociale:economia. Viaţa socială nu poate să existe fără răspundere. cît şi persoana juridică.De toate acestea răspund organele:procuraturii. ca un raport de constrîngere. ci solicită asigurarea condiţiilor realizării lor practice şi îndeosebi apărarea lor eficientă. 5. drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Dacă ultimele două conferă persoanei calitatea de subiecte de drept şi. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere morală. realizată de organe de stat cu atribuţii bine determinate. În dreptul penal şi administrativ. Prin natura sa de subiect colectiv. într-o formă sau alta. Deci inacţiunea poate fi considerată ilicită numai atunci cînd această persoană avea obligaţia juridică să acţioneze într-un anumit fel şi ea nu a acţionat ca atare. Vinovaţia este o altă condiţie (o condiţie subiectivă) a răspunderii juridice. fapte care au fost săvîrşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu serviciul. admimstrative. Nu poate fi disciplinat un funcţionar care nu îndeplineşte prevederile legale. furtul) constituie aşa-numitele infracţiuni de rezultat. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie să le rezolve poporul republicii noastre determină creşterea importanţei respectării normelor juridice şi a asigurării acesteia. să lupte împotriva tergiversărilor şi birocratismului. posibilitatea de a-şi exercita direct aceste drepturi. organele securităţii statului. Formele vinovăţiei sînt intenţia şi culpa. deci are o conduită ilicită exprimată printr-o acţiune. Prin conduită ilicită se înţelege o acţiune sau inacţiune care contravine normei juridice. care are ca obiect sahcţiunea juridică. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială. 3. cea din urmă şi anume existenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică. iar această conduită este apreciată în mod negativ.Răspunderea juridică parte integrantă a răspunderii sociale. legea stabileşte în anumite cazuri răspunderea juridică chiar dacă rezultatul vătămător nu sa produs. caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede urmările faptei sale.

cît şi pentru societate. Principiul răspunderii personale implică şi regula că autoul faptei ilicite nu poate fi sancţionat decît o singura dată pentru aceeaşi faptă (non bis in idem). apare în urma încălcării normelor dreptului administrativ. pagube produse din vina şi în cadrul activităţii profesionale. Legitima apărare-în stare de legitimă apărare se află persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. interzicerea unor drepturi. Persoana poate fi trasă la răspundere numai în cazul că i-a fost dovedită vinovăţia. Cumulul difentor forme de raspundere juridică faţă de aceeaşi persoană şi cu privire la aceeaşi faptă nu încalcă această regulă. În afară de principiile generale ale răspunderii juridice. o singură încălcare a normei de drept nu trebuie să determine decît o singură sancţiune juridică. -răspunderea administrativă. îndreptat împotriva sa. . Orice răspundere juridică are un temei. care pot fi împărţite în două categorii: 1. . ci prin săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daună). 5. reprezintă sancţiuni cumulative care se aplică în cadrul răspunderii juridice penale). 6. în momentul săvîrşirii ei. în condiţiile în care există posibilitatea şi obligaţia prevederii. Familială. de regulă. scop. organizaţii. Starea de extremă necesitate-este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa.Răsp. Formele de sancţionare în cazul săvîrşirii infracţiunii pot fi privarea de libertate. Chiar şi atunci. 8. dar cu un pericol social mai redus în raport cu infracţiunea se numeşte contravenţie. Constituţională. Reţinerea infractorului-Nu constituie o faptă ilicită acţiunea persoanei. societăţi sau instituţii de către propriul personal sau membrii acestora. retrogradări. B. g) Răspunderea materială-este un model de răspundere reglementat de normele dreptului muncii pentru comiterea unui prejudiciu material cauzat prin comportarea ilicită de către o parte a raportului juridic de muncă celeilalte părţi în procesul de muncă la întreprinderi. aplicată în vederea restabilirii ordinii de drept. . acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe sancţiuni care prin natura lor sînt identice. Recuperarea prejudiciului depinde de modalitatea de răspundere materială. o daună unei persoane). Comercială. . . Aceste fapte ilicite constituie temeiul răspunderii contractuale. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de amenunţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere.Răsp. Eroare de fapt. iar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile şi inacţiunile sale de a le dirija. Nu va fi trasă la răspundere nici persoana care la momentul săvîrşirii faptei ilicite se afla în stare de responsabilitate. răspunderea Preşedintelui Republicii Moldova. Criteriile de clasificare a formelor răspunderii juridice în doctrina contemporană Compararea şi delimitarea formelor răspunderii juridice prezintă importanţă teoretică. a deputaţilor.Răspunderea deplină-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material în volum integral. există şi principii care sînt proprii unei anumite forme de răspundere. militare etc. Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infracţiune îl constituie pericolul social pe care îl prezintă. stabilirea naturii juridice a răspunderii în fiecare caz concret priveşte calificarea juridică a situaţiei de fapt. avertisment. Civilă. clasificare făcută de Nicolae Popa: . Patrimoniaşlă a membrilor cooperatori. al altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav dreptul celui atacat sau interesul public. în forma legalităţii incriminării şi sancţionării "Nullum crimen sine lege" şi "Nulla poena sine lege”este valabil pentru toate formele răspunderii juridice. în afară de formele concrete pe care le cunoaşte. a altei persoane ori un interes public de la un pericol emitent care nu poate fi înlăturat altfel. Forţa majoră. 53. E. Răspunderea penală este definită ca un raport juridic de constrîngere. Iresponsabilitatea. De aceea există mai multe feluri (forme) de răspundere juridică. reprezintă răspunderea disciplinară. reduceri de salarii. De aici distingem în dreptul civil răspunderea cu caracter reparator (sancţiuni reparatorii).Răsp.cînd fapta are loc datorită unor împrejurări străine şi neaşteptate. Aceste principii vor fi elucidate în cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului. amenda sau închisoarea şi confiscarea averii. Iresponsabilitatea-starea psihică a unei persoane care nu înţelege. Răspunderea reparatorie este şi materială. În cazul contravenţiilor.Răsp. .Răsp. Starea de extremă necesitate. ce conţin anumite reguli de implimentare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. raport ce se stabileşte între stat şi infractor. alienaţie mintală. pentru a se evita situaţia că. De asemenea. Legitima apărare. A. Riscul nu este întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul provocării unui dezastru ecologic sau social. . este necesar ca autorul sau o altă persoană să fie ameninţată cu un pericol grav care nu poate fi înlăturat. transfer disciplinar. antrenează răspunderea materială. încălcarea îndatoririlor profesionale de către acele persoane cărora le revin anumite atribuţii şi obligaţii în cadrul producţiei. sarcini Procedura contravenţională cuprinde totaliatea normelor juridice procesuale. săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. dispare şi efectul educativ al răspunderii juridice. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi a se supune sancţiunii. valabile pentru toate aceste forme. integritatea corporală. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii. cînd în funcţie de situaţie. Riscul întemeiat-Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. b) Răspunderea penala survine în urma încălcării dreptului penal. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fără stabilirea răspunderii juridice care îi revine. sau sănătatea sa. fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. Principiul justiţiei sancţiunii. Fapta săvîrşită cu vinovăţie. f) Răspunderea familială.răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituţională a Parlamentului). ca fază a aplicării dreptului. Reţinerea infractorului. C. -răspunderea disciplinară. nici o persoană nu poate răspunde pentru fapta ilicită a altuia. material şi real. Se aplică asemenea răspundere pentru: prejudiciul cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică. H. vîrsta fragedă. Principiul legalităţii răspunderii juridice.Răsp. 54. Principiul celebrităţii tragerii la răspundere juridica. nu o încalcă nici aplicarea sancţiunilor cumulative în cadrul aceleeaşi forme de răspundere juridică (de exemplu: închisoarea şi amenda. e)Răspunderea constituţionalărăspunderea Guvernului în faţa Parlamentului. 12. şi din cauza unor boli psihice cronice. Acest principiu necesită o corectă alegere a normei juridice sub a cărei incidenţă intră fapta ilicită. imediat. De respectarea acestui principiu depinde şi efectul educativ al răspunderii juridice. Principial raspunderii pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Scopul tragerii la răspundere civilă constă. Dacă aplicarea sancţiunilor. dar mai ales practică. neîntemeiată de preîntîmpinare a rezultatului păgubitor. ştie sau trebuie să ştie care sunt consecinţele negative nu are importanţă.Imprudenţa înseamnă prevederea rezultatului păgubitor al faptei ilicite cît şi speranţa uşuratică. care se numesc infracţiuni. o singura răspundere. Aplicarea acestui principiu implică tragerea la răspundere la timpul potrivit. decît dacă este vinovat şi numai în limitele vinovăţiei sale. Principiul operativităţii răspunderii juridice-aplicarea sancţiunii reprezintă reacţia societăţii prin forţa de constrîngere a statului faţă de faptele ilicite. din neglijenţă sau imprudenţă. de a-i aplica sancţiunea prevazută de legea penală şi de al constrînge să o execute. Conform acestui principiu se presupune că ceva fără să fi fost dovedit există cu adevărat. care pot aplica sancţiuni administrative: avertisment. salariatul a cauzat prejudiciu angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. După acest principiu nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta sa. Fapte ilicite civile. Un moment important este ca persoana să nu întreacă limitele legitimei apărări. Cu toate că acest principiu este formulat în materia dreptului penal. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social.care se aplică pentru concedierea neligitimă din muncă. confiscări etc. Pagubele provocate unei organizaţii. care cuprind o sferă vastă de fapte ilicite civile. 7. Constrîngerea fizică sau psihică.Răsp. Tărăgănarea răspunderii poate provoca o neîncredere în capacitatea statului de a lua măsurile respective faţă de răufăcători. în repararea prejudiţiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite. destituirea din funcţie. Realizarea funcţiei fireşti de protecţie administrative-juridică a valorilor sociale prin intermediul normei materiale de drept . În principiu. Principiile răspunderii juridice.o singură violare a normei. 2. d) Răspunderea disciplinară. sau principiul proporţionalizării sancţiunii în raport cu gravitatea faptei. Forţa majoră. Riscul întemeiat. în limitele cîştigului mediu lunar sau ale salariatului de funcţie pentru trei luni. nu conduce cu acţiunile ori inacţiunile sale. dacă o persoană a fost acuzată pe nedrept. Penală. Acestea sunt: 1. Procedura contravenţională:noţiune. ci doar constrîngerea căreia nu i-a putut rezista. Neglijenţa înseamnă neprevederea rezultatului păgubitor. I. răspunderea este stabilită de organele administraţiei de stat sau de judecată.Răsp.. 52 Caracteristicile răspunderii juridice principiilor Răspunderea juridică. care nu sînt legate de obligaţii contractuale. Discilpinară. amendă. suspendări din funcţie. răspunderea reiese şi din fapta altuia ori din acea produsă în comun cu altul. . F. a) Răspunderea civilă survine în urma încălcărilor normelor dreptului civil.răspunderea civilă. instituţii. În esenţă. Cauzele care exclud şi cauzele care înlătură răspunderea juridică Există anumite împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică. Principiul justiţiei sancţiunii înseamnă totdeauna individualizarea corectă şi aplicarea adecvată a sancţiunilor prescrise de norma de drept. . născut ca urmare a săvîrşirii acţiunii.răspunderea penală. reţinerea eliberării carnetului de muncă. nişte idei călăuzitoare. Nu este în stare de extremă necesiatate persoana care în momentul săvîrşirii faptei îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.Răsp. 4. 3. Administrativă. deoarece. Asemenea fapte se cheamă abateri şi se sancţionează cu: mustrare.decăderea din drepturile părinteşti. 2. amenda penală. care poate fi limitată şi totală. un fundament. al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a atrage la răspundere pe infractor. nu poate să-şi dea seama de consecinţele faptelor pe care le săvîrşeşte. Problema dacă persoana respectivă este vinovată cu sau fără intenţie. dispune de un şir de principii. din intenţie. confiscare etc. realizată prin forţa de constrîngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine. . Alţi autori consideră că răspunderea juridică se clasifică în: . Răspunderea reparatorie vizează anularea consecinţelor prejudenciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea făptuitorului la acţiunea de a da sau a face în beneficiul păgubitorului. . Formele răspunderii juridice. c)Răspunderea administrativă. atunci nu se mai obţin efectele dorite nici în raport cu persoana ce a încălcat legea. etc. încălcarea de către unitate a dreptului salariatului la ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii personale. toxică. Fapte ilicite civile care constau în neîndeplinirea unor obligaţii ce derivă din contract. indiferent de particularităţile fiecăreia dintre ele. Cînd e vorba de o constrîngere psihică. Principiul răspunderii personale care cere ca răspunderea juridică să fie strict legată de persoana care a produs fapta ilicită. G. denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc. Se consideră că aplică legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea. Eroare de fapt. de interes major atît pentru individ. D.Răspunderea limitată-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material cauzat de el. Materială. săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept.autorul nu cunoaşte anumite împrejurări de care depinde caracterul ilicit al faptei.Principiul . comune pentru toate formele de răspundere juridică. ea se circumscrie numai pentru ceea ce a săvîrşit autorul. tot aici. Esenţa acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor răspunderii juridice. Constrîngerea fizică sau psihică-Nu orice constrînjere exclude responsabilitatea persoanei. nici cu societatea. Există şi răspundere materială a unităţii faţă de salariat. . Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privaţiune de libertate). Principiul prezumţiei de nevinovăţie în stabilirea răspanderii juridice. ca şi principiile generale ale dreptului joacă un rol călăuzitor pentru instituţia de răspundere juridică. a activităţii didactice. Desconsiderarea conduitei prescrise şi alegerea conduitei care nu ţine cont de interesul şi valorile ocrotite de lege atrag răspunderea juridică. narcotică. pentru trecerea timpului să nu mai existe posibilitatea tragerii la răspundere. a unei tulburări psihice temporare sau patologice.

funcţionarii din aceste structuri. întăririi legalităţii. priveşte litigiile juridice. Obiectul juridic general-totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional.. legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală. 3) procedura contravenţională presupune o activitate a organelor abilitate privind:prevenirea.Inacţiunea este o comportare pasivă prin care nu se îndeplineşte o obligaţiune impusă de legea contravenţională. acesta e folosit de legiuitor ca criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială. 4) atît conţinutul acestei activităţi cît şi organelle abilitate de a examina cazul şi de a emite decizia asupra cazului. modalitatea sesizării. 4) stabilirae cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea contravenţiilor. recunoscut de lege. subiecţii sesizării. şi de asemenea ca o activitate de aplicare a măsurilor de constrîngere administrativă.să aibă statut de military. o modalitate de activitate a organelor executive şi de dispoziţie a organelor judecătoreşti”. Anume acest mechanism constituie conţinutul de bază al procedurii contravenţionale. a organelor special împuternicite de a soluţiona cazurile cu privire la contravenţiile administrative. trebuie să întrunească şi. producătoare de efecte juridice ce emană de la o autoritate administrativă. de aplicare a stimulărilor. procesul administrative este activitatea unor organe statale şi obşteşti.să aibă o anumită calitate(să fie persoană cu funcţie de răspundere). II Latura obiectivăconţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului. pentru că numai un astfel de de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane. În sens material contenciosul administrativ. poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrîngere a statului. relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională. special împuternicite pentru a efectua cercetarea administrativă. susţinea că .. care se consideră vătămată într-un drept al său. născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.o activitate de soluţionare a litigiilor apărute între părţile raporturilor administrative-juridice. Noi susţinem că procedura de executare a deciziilor cu privire la sancţionarea contravenţională este cuprinsă de procedura cu privire la contravenţiile administrative.Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă norma prohibitivă ce interzice o anumită activitate. direcţia teritorială control administrativ a Ministerului administraţiei Publice Locale. de soluţionare a abaterilor disciplinare şi procedura cu privire la contravenţiile administrative.atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele acesteia. de aplicare a stimulărilor. libertate de voinţă şi acţiune. prin refuzul de a rezolva sau nerezolvarea în termenii prescrişi de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv. B) Rezultatul social periculos. Astfel. emiterea deciziei asupra cazului. care la nevoie. B) Guvernul.nemijlocit. Pornind de la noţiunile date mai sus. Elementele laturii subiective sînt:vinovăţia. 2) soluţionarea cazului contravenţional conform legii. de aceea în unele ţări sa purces la elaborarea mai multor coduri.. În sensul de sistem de instanţe specializate contenciosul administrative presupune acel mechanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-un drept al său legitim. constatarea cauzelor şi condiţiilor în care s-a comis contravenţia. de limitare a puterii arbitrare a acestora.examinarea cazului contravenţional.să dispună de statut de persoană sancţionată.etc. 5) procedura contravenţională are ca scop şi reeducarea contravenientului. Scopul procedurii contravenţionaleelaborarea unui mechanism bine chibzuit. În doctrina juridică există conţinut juridic-condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea şi conţinut consitutiv-totalitatea de condiţii necesare exiostenţei contravenţiei şi care le realizează făptuitorul. timpul.curmarea. Obiect juridic nemijlocit-valoarea socială ocrotită de o normă contravenţională şi relaţiile generale generate de aceasta. III Subiecţii sesizării în contenciosul administrativ sînt: A) Persoana . în dependenţă de tipul concret de procedură. Deci numai actele administrative pot fi obiect al acţiunii de contencios administrativ. Ca instituţie juridică contenciosul administrative este un ansamblu de norme de drept administrative. Majoritatea savanţilor consideră că: A) Procesul administrative este o totalitate de procedure separate: procedura de soluţionare a propunerilor. care sînt vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete.constatar ea faptei contravenţionale. executarea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale. responsabil. cererilor. procesul administrative ear definit ca . Obiectul juridic generic-valoarea socială protejată de mai multe norme contravenţionale. de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor. respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale ţinînd cont de faptul că nu poate fi executată decizia cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale. . să fie posesor de permis de conducere auto sau armă individuală. instituţia contenciosului administrative relevă caracterul prctic de organizare a rezolvării litigiilor juridice dintre administraţia de stat şi administraţi.educarea cetăţenilor în spiritual respectării legilor. B) Ilicitul-contravenţiile au un character dăunător şi sînt interzise de actele juridice. pentru că numai acestea produc efecte juridice. soluţionarea completă şi obiectivă a actului contravenţional. nu produc efecte juridice. Asigurarea executării hotărîrii adoptatepentru a realize această sarcină trebuie :anunţarea la timp a deciziei.procesul administrativ este o activitate reglementată de normele administrati-procesuale ai unor subiecţi ai raporturilor administrativprocesuale special împuterniciţi pentru a soluţiona unele litigii concrete din domeniul administrării de stat”. care ar cuprinde toate tipurile de procedure administrative este imposibil. . plîngerilor. asupra Controlul judecătoresc legalităţii actelor . D) Locul. etc.vinovăţia făptuitorului. motivimpulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi pe cale de consecinţă punerea în aplicare a deciziei. şi în caz de necessitate. generat fie de un act administrative. Există subiect activ-este persoană fizică care săvîrşeşte o faptă contravenţională prevăzută de legea contravenţională. examinarea şi emiterea deciziilor privind cazul contravenţional în limitele dreptului administrative. Contravenţia are 4 elemente 9.General. Popova. prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane sau al unui terţ emise de:autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora. dintre care unul este principal. inclusive a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor despre aplicarea pedepsei contravenţionale. specialpe lîngă condiţiile obligatorii pe care trebuie să le aibă ca la subiectul active general. dacă ea n-a fost pusă în executare timp de 3 luni din ziua pronunţării. iar celelalte sînt secundare. Alţii considerau că .lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea unei fapte cu pericol social şi se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin starea de pericol. activitatea executivă a organelor abilitate. Trăsăturile contravenţiei: A) Caracter antisocialcontravenţia se săvîrşeşte prin acţiune şi inacţiune. Se apelează la contenciosul administrativ atunci cînd este vătămat un drept prin actul administrativ. Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ. adică o manifestare de voinţă. Ministerul Administraţiei Publice Locale.Părţile componente ale laturii obiective sînt: administrative: noţiune de contencios administrativ.puterea garantată de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic. prin care se stabileşte o nouă formă de răspundere administrativărăspundere suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei personae într-un drept al său recunoscut de lege. C) Procesul administrativ nu este o ramură autonomă în sistemul de drept. C) Culpabilitatea. procedura contravenţională este o totalitate de norme juridic procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional prin care sînt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii. privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale.procesul administrative este o procedură de aplicare a normelor de drept administrativ. constitutive: I Obiectul contravenţiei-valorile. Obiectul juridic complex-cuprinde 2 sau mai multe obiecte juridice nemijlocite reunite. revizuirea cazului. de o autoritate publică.contravenţional ar fi practice irealizabilă fără instituirea unui mechanism procesul. persoana cu statut de militar.este alt subiect al răspunderii contravenţionale sau nu. În anii 60 în fosta URSS. prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al contravenţiei. constatarea şi examinarea faptei contravenţionale. legislatorul a prevăzut un mechanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de constrîngere statală. Obiectul material al contravenţieientitatea fizică împotriva căruia este orientat elemental material al contravenţiei. resocializarea contravenientului şi demascarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor. săvîrşită cu vinovăţie. Actul atacat trebuie să fie un act administrativ. alte părţi ale procedurii contravenţionale sînt strict stabilite de legislaţia contravenţională. Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor înseamnă că trebuie stabilită norma materială a dreptului contravenţional care a fost încălcată sau nu. să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului o anumită comportare.. Obiectul contravenţiei se divizează în: A) Obiect juridic: . deosebind astfel tipuri de procedure ca:procedura de soluţionare a propunerilor. fie de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. împrejurările în care se comit unele contravenţii. militarul. în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. 11 Fapta contravenţională şi componenţa juridică a contravenţiei Contravenţia este o faptă contravenţională ilicită. reglementată de normele procesuale administrative-juridice. atacarea deciziei. susţine că . prevăzute de lege. Ea constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a consecinţelor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori. Sarcinile procedurii contravenţionale: 1) clarificarea la timp.complex. aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective. de soluţionare a abaterilor disciplinare.. D) Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional. IV Latura subiectivă. print-un act administrativ illegal. III Subiecţii contravenţiei. de a aplica sancţiuni administrative”. de către o autoritate publică. Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei. putem deosebi următoarele particularităţi: 1) procedura contravenţională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conţin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. preşedintele raionuli şi primarul. Componenţa juridică a contravenţiei: Conţinutul contravenţiei-este prevăzut de norma incriminatoare şi poate fi definit ca o totalitate de condiţii prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional. Deci. în vederea valorificării unui interes personal direct. B) Elaborarea unui cod administrativeprocesual. deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. cererilor. Bahrah consideră că . 3) asigurarea executării hotărîrii adoptate. iar caracteristicile procesului administrative-ca un process de aplicare a normelor juridico-administrative şi ca un process de activitate a organelor executive şi de dispoziţie. în temeiul căreia acesta este în măsură. reglementată de legislaţia în vigoare privind prevenirea şi curmarea de contravenţii. în condiţiile aplicării regimului juridic administrative. care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere este prevăzută de lege pedeapsa contravenţională.sînt persoanele trase la răspundere contravenţională. Cotiurghin. de un pericol social mai redus decît Infracţiunea. procedura cu privire la contravenţii administrative. 5) prevenirea contravenţiilor. relaţii sociale.” V. a conflictelor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate a administraşiei publice. prin acte de executare.Generic. un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ. plîngerilor. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu pot face obiect al unei asemenea acţiuni într-ucît prin ele însele. Vătămarea unui drept subiectiv este posibilă doar în cazul în care intervine un act administrativ individual. bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. . Subiectul pasiv este victima acesteia sau persoana vătămată. A) Elementul materialfapta ca pericol social ce se manifestă prin acţiune sau inacţiune. Subiect pasiv-persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenţie. inclusiv funcţionarul public. obiectul sesizării. subdiviziunile autorităţilor publice. I Noţiune de contensios administrative: Instituţia contenciosului administrative reprezintă forma democratică de reparare încălcărilor legii de către organelle şi autorităţile administrative. B) Obiect material. scopulobiectul urmărit de contravenient.procedura cu privire la contravenţiile administrative este activitatea. 2) normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariţie a raporturilor juridice generate de fapta contravenţională comisă. Dreptul subiectiv este . În sens formal.etc. Subiectul active este: genera l. C) Raportul de cauzalitate-legătura de cauză şi effect între faptă şi rezultatul social periculos al acesteia..trebuie să aibă 16 ani împliniţi. punînd un accent deosebit pe procedura administrativă. de determinare sau de complicitate. II Obiectul sesizării: Obiectul sesizării-actele administrative cu caracter normativ şi individual.

Obiceiul a constituit şi constituie şi astăzi um izvor de drept.Formal inseamnă nu numai forma de exprimare a dreptului.În doctrina juridică.În ceea ce priveşte noţiunea dreptului. să respingă cererea ca neîntemeiată sau depusă peste termen.înseamnă ceea ce e conform cu regula.. sau orice alt înscris. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentăreclamantul înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ pentru a cere instanţei anularea actului administrativ. care se consideră vătămată într-un dret recunoscut de lege.originea. Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor edministrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului.studii şi definiţii asupra conceptului de drept care se întemeiază pe baza termenilor de libertate şi egalitate.Directus de la dirigo.Problemele definiţiei dreptului. printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat. autonome constituite de autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe. B) procedura în faţa instanţei de contencios administrativ.ci şi altor ramuri a ştiinţelor sociale:eticii. sau anulareaîn tot sau în parte a acestuia.Deşi toate izvoarele formale fixau un cdru al libertăţii. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate. Caracteristicile contenciosului administrativ sunt: 1) El constă în verificarea legalităţii dar nu şi a oportunităţii actelor administrative.reguli care reglementează raporturile sociale. Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de lege. în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc. să oblige pîrîtul să emită un alt act administrativ.direct.Britanie.Mulţi autori defineau dreptul ca o „totolitate de legi”. etc.în baza unei legi universale a libertăţii.îl asociază cu principiile libertăţii şi egalităţii. etc. epizootiilor.definind dreptul pe baza ideii de just. care prestează servicii publice.4dreptul după caracterul normativist.stabilind drepturi şi obligaţii juridice.Oserie de autori clasifică definiţiile dreptului după 4 criterii:1 defineşte dreptuldupă ideea de drept sau just. 3) Controlul judecăroresc al legalităţii actelor administrative este un control de plină jurisdicţie. comuneisau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţii locale. revocarea.elaborarea. Judecătoriile judecă litigiile care ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului.C) Procurorul. acest termen începe să curgă de la: A) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege.sursa principală de inspiraţie a dreptului. Cererea de chemare în judecată precum şi refuzul în primirea acesteia se soluţionează de către judecător în termen de 3 zile de la data depunerii.definiţiile normativiste se aseamănă cu definiţiile dreptului după criteriul formal.romanii au dat o definiţie dreptului.Profesorul Goricar spune că”scopul fundamental al ştiinţelor juridice constă în a cerceta cum trăieşte dreptul în mediul social.e ansamblul regulilor obligatorii de conduită dintr-o societate.rightenglezi. care la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său.Dreptul e un fenomen dinamic.dar şi al libertăţii. ordonarea activităţii autorităţilor publice. actele administrative cu caracter individual emise de Parlament. sau s-o anuleze. la cerere şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termen a cererii. Deci se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană. Preşedintele RM.2 defineşte dreptul după izvoare. dacă organul emitent are un organ ierarhic superior.Definirea normativistă a dreptului.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.aplicarea şi cercetarea dreptului.universal valabil tuturor comunităţilor umane în evoluţiile lor istorice. o adeverinţă sau orice alt înscris în executarea hotărîrii irevocabile se va face în termenul prevăzut de dispozitivul ei.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr.pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”.Particularităţile generale.Potrivit primului criteriu. B) curţile de apel.situaţie pe care nu o întîlnim în M.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice. municipiului. de regulă. Cererea poate fi depusă la instanţa de contencios administrativ.a căror respectare e asigurată. 6) Actele de comandament cu caracter militar. pentru administrarea domeniului său privat. ori să elibereze un certificat. Preşedintele RM.mai mult sau mai puţin organizată. 5) Controlul judecătoresc are un caracter complementar.În limba latină cuvîntul care corespunde substantivului „drept” era „ius”-drept.constituia însuşi dreptul.Dreptul fiind o ştiinţă.El spune că „libertatea e de aface tot ceea ce legile permit.din punct de vedere al conţinutului.care investighează un anumit domeniu al realităţii. 8.dreptate.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii. asigurarea ordinii de drept.Deci în definirea dreptuluidupă izvoare trebuie să se ţină seama de toateizvoarele şi nu numai de lege. C) data comunicării actului în cazul cînd nu este prevăzută procedura prealabilă. iar în materie de despăgubire sarcina probaţiunii este pusă pe seama ambelor părţi. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane. împuternicite să efectueze controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative. Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitate de a sta în justiţie.O asemenea definiţie trebuie să cuprindă:esenţa. Dacă reclamantul nu este mulţumit de hotărîrea instanţei de contencios administrativ. timp de 30 zile de la data cînd reclamantul a primit de la organul emitent al actului administrativ contestat sau de la organul ierarhic superior refuzul în satisfacerea cererii. 2) Actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a RM.Începutul sec. XX e depozitarul celor mai multe analize. ea va solicita autoritatea emitentă ca timp de 30 zile de la data comunicării actului. Pentru a avea calitate de reclamant în instanţa de contencios administrativ. de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv. trebuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul. Obiectiv o recunoaşte unui individ şi de care acesta se poate prevala în raporturile sale cu alţi oameni sub protecţia puterii publice. 4) Controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile. sau să oblica organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana vătămată..cuvîntul e întîlnit în alte limbi cu aceeaşi semnificaţie:droit-la francezi.În statele Europei prioritate în constituirea dreptului o au legile. Guvern. 5) Actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi de acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede altă procedură judiciară. apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii. să elibereze un certificat. la instanţa de la domiciliul reclamantului. verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului superior al Magistraturii. prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale. Kant definea dreptul ca pe un concept general ce include condiţiile în care facultatea de a se dezvolta a fiecăruia 2) Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are ca obiect exclusiv actele de putere producătoare de efecte juridice provenind de la o autoritate administrativă-actul care poate fi atact prin acţiune în anulare trebuie să fie un act administrativ. Particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale.Gradul lui de influienţă in formarea dreptului nu e acelaşi în toate zonile de pe glob.Noţiuni terminologice şi trăsăturile fundamentale ale dreptului. 6) Instanţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ. soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional. atacă actele administrative.Reprezentînd nişte reguli de comportament. C) Curtea Supremă de Justiţie. unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale.libertate şi dreptate. Dacă în urma admiterii acţiunii.iar dacă un cetaţian ar putea să facă ceea ce ele interzic. E) Instanţele de drept comun şi cele specializate. 3) Actele administrative referitoare la securitatea naşională a RM. o adeverinţă. Instanţa de judecată judecă cererea în contencios administrativ cu participarea reclamantului şi pîrîtului.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. Scopul contenciosului administrativ este de a contracara abuzurile şi excesele de putere ale autorităţilor publice.atunci nu ar mai avea libertate.Toate şcolile şi curentele gîndirii juridice. de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în autoritatea administrativ-teritorială respectivă. Guvernului. după ce s-a încercat restabilirea legalităţii pe cale administrativă a reclamaţiei.el îşi pune amprenta asupra realităţilor sociale.Dreptul aparţine nu numai ştiinţelor juridice.trăsăturile caracteristice ale dreptului. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea. iar în lipsa unui astfel de termen-în cel mult 30 zile de la data devenirii irevocabile.definiţia marxistă a dreptului îl reprezintă ca fiind voinţa clasei sau a claselor dominante ridicată la rang de lege. ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege.etc.respectarea obligatorie a cărora ela nevoie e asigurată de forţa coercitivă a statului.funcţii. poate hotărî.care era izvorul suprem.cercetarea izvoarelor dreptului. iar sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului. sau să revoce actul administrativ emis cu acordul său. să înlăture încălcările pe care le-a comis.se realizează în .cum îl influenţează societatea şi cum ea contribuie la menţinerea şi perfecţionarea lui.Toma d Aquino înţelegea dreptul ca pe o reprezentare „a proproţiei între 2 lucruri”.În Evul mediu apar noi concepţii despre drept. În ceea ce priveşte definirea dreptului în conformitate cu izvoarele sale. 4) Actele administrative referitoare la aplicarea legii privind regimul stării excepţionale şi măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice pentru combaterea calamităţilor naturale. 2. epidemiilor. dacă legea nu prevede altfel.se întăresc în sistemul normelor juridice.Definirea dreptului pe baza ideii de drept. B) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru rezolvarea acesteia.în acest caz se urmăreşte exprimarea stării de legalitate specifică periadei postrevoluţionare franceze. Cererea prealabilă se soluţionează timp de 30 zile de la data înregisrării acesteia de către organul emitent sau de organul ierarhic superior. să o admită.3defineşte dreptul după forma pe care o îmbracă normele juridice. sub forma recursului graţios sau ierarhic.a ridicat şi ridică în continuare problema celui mai important element al său-al libertăţii.ca oricare alte ştiinţe particulare.ci şi trăsăturile şi elementele acestuiantr-o definiţie se arată că dreptul după criteriul normativist. Competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: A) judecătoriile. incendiilor.drept.se punea accentul pe lege.specifice-adevăr. 3 ştiinţa dreptului-are ca obiect cercetarea normelor şi raporturilor juridice.Problematica dreptului poate fi abordată sub mai multe aspecte.controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit de cît se armonizează cu facultatea de a se dezvolta a aproapelui.Mult mai programatică e definiţia libertăţii axată de montesquieu pe ideea de drept. Actele administrative exceptate de la controlul administrativ: 1) Actele politice ale Parlamentului.Definirea fenomenului dreptului din acest punct de vedere e o mare dificultate deoarece realitatea social-istorică ne oferă un sistem de drept general.Im. Dacă reclamantul nu are domiciliu în Republica Moldova. Modalitatea sesizării: Procedura contenciosului administrativ trebuie privită sub forma a 2 faze: A) procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentă. Preşedintelui RM.Dreptul în sens etimologic al termenului. el o poate ataca cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărîrii integrale.ştiinţa dreptului îşi are particularităţile sale.. care atacă actele emise de autorităţile publice. 7) Actele de gestiune încheiate de autoritatea publică în calitate de persoană juridică.a nu face rău nimănui şi a atribui fiecăruia ce e a lui.Cuvîntul „drept” derivă de la latinescul „directum-directus”. atunci legea prevede că poate să se adreseze la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.TGD sudiind fenomenul dreptului. etc.în care arată că acesta înseamnă:atrăi în mod cinstit. sînt instanţe de drept comun în materie de contencios administrativ. D) Avocatul parlamentar.inclusiv cele juridice. Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate sau emise de Parlament. de o autoritate publică.are sarcina majoră să prezinte definiţia dreptului.Codul civil a lui Napolion era considerat perfect şi complet. persoanele fizice trebuie să aibă capacitate de folosinţă. pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ.de-a dreptul. Soluţionînd acţiunea instanţa de judecată poate: să satisfacă cererea şi să anuleze în tot sau în parte actul administrativ.influenţate de religia creştină.la nevoie prin forţa de constrîngere astatului.Definiţia lui Kant are în vedere aspectul egalităţii a dreptului.care înseamnă drept-orizontal sau vertical. judecă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termen legal a cererilor şi verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1 Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduită care într-o societate organizată guvernează raporturile dintre oameni şi sînt impuse în caz de necesitate cu ajutorul forţei de constrîngere.Definirea dreptului din punct de vedere formal. capacitate de exerciţiu şi capacitate procesuală.

P.A.contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura împuternicit să contravenţională.P.A.Cu ajutorul a se A.3 analogic poate fi trasată o linie între A.A e forma de exprimare a voinţei de drept şi de putere a împuternicirilor organelor puterii de stat.Toţi sînt egali în faţa legii.alte împrejurări.A se împare în 2 grupe:A.amestecul care în activitatea apărarea se persoanelor exercită şi contravenţional nu se manifestă în favorea făptuitorului şi nici a persoanei vătămate şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.clasificare.Respectarea contravenţiile cerinţelor comise e legislaţiei asigurată la prin aplicarea măsurilor de influienţă pentru controlul sistematic din partea organelor ierarhic superioare şi a persoanelor cu funcţie de răspundere.după titlu.origine sau element fundamental.La contravenţionale şi la examinarea cazului organele împuternicite sînt independente şi se supun numai legii.chestiunele activităţii.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.obligatorii. şi nu conduita unei persoane.A. pornirii procedurii.adică care ordonează întregul drept pozitiv ce axistă pe un arial geografic.Din punct de vedere e unul organizaţional din mijloacele actul de individual pedepseşte prin lege.g)concretizarea obază pentru normelor emiterea sînt tipul interpret.schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi derective.Esenţa A.ele contractuale se de A.b)determinării obligaţiunilor.a soţiei.5.contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale legalităţi şi şi şi cele generale.Părţile au drepturi egale fiind investite de normele procesuale în ale raport dreptului cugradul contravenţional.examinează cazul numai măsurilor de constrîngere statală.2 A.Princip.Organele competente sînt obligate să asigure părţilor în procedura contravenţională.Principiile contravenţionale instituţionale-sînt sînt nişte caracteristice legii.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.A se deosebesc de actele juridice prin faptul că ultemele sînt mereu acte jurisdicţionale.adică ele sînt sublegislative. Contravenţional faptelor contravenţionale ca sarcină de bază contravenţionalenu pot fi realizate fără aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi de asigurare a a procedurii investit de contravenţionale.la locul de învăţătură a făptuitorului.P.sub toate aspectele.liberării procedurii contravenţionale.A sînt emise în corespundere relaţiilor cu competenţa sociale de organelor administrării publice în scopul reglementării administrare de acelaşi tip.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.3 în procesul aplicării unor măsuri de constrîngere statală trebuie să fie respectate limitele acesteia. spre deosebire de legile naturii.Acest principiu e una din formele de manifestare a individualizării răspunderii contravenţionale care prevede că fiecare individ răspunde personal pentru fapta săvîrşită.co nţinut.legat de realizarea practică a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi de dispoziţie.Trăsăturile înA.adică prescrierile care reiese de la subiectul administrării şi sînt obligatorii pentru executare de către obiectele conduse care determină scopurile şi acţiunele corespunzătoare necesare pentru atingerea lor.în care se desfăşoară dosarului participa procedura pe la cazul contravenţională.La rîndul său A.Nimeni nu poate fi silit sau împuternicite numai să mărturisească împotriva sa ori a să-şi să recunoască organelor cazul faptei examineze constatarea rudelor sale.Principiile dreptului sînt acele norme sociale cărora li se supune un sistem juridic.activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.2 A.de rasă naţionalitate.Art.În art.c)stabilirea restricţiilor şi interdicţiilor determinate de specificul relaţiilor de conducere.logodnicului vinovăţiia.examinării publice a cazului stipulează că contravenţia se examinează în mod public.Concluzionăm că A.e)efectuarea ocrotirii ordinii stabilite în sfera administrării de stat şi creearea garanţiilor ei juridice.Persoana cu funcţie de răspundere ce prezintă organul în împuternicit.orice parte a procedurii contravenţionale are dreptul să fie asistată de un apărător din momentul .ele fiind strict determinate.În procedura contravenţională e obligatorie aflarea adevărului despre împrejurările în care s-a comis contravenţia şi despre persoana pasibilă de răspunderea de mărturii contravenţională.început.normele juridice indică un comportament esenţial.P.Ele sînt acte de aplicare a dreptului în sensul direct al cuvîntului.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.4 în mijloace importante de creare şi asigurare regimului legalitate administrării publice.A.Examinarea cazului cu privire la comiterea contravenţiei se efectuiază pe baza principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a organului care examinează cazul.P.formulînd nişte reguli de aplicare a lor.adică în ele sînt mereu exprimate recomandări juridice ale puterii de stat.a soţului.f)formarea principalelor linii de interacţiune între diferite elemente ale sistemului organelor administrării cu de forţă actelor cel mai stat.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.4. de specialitate cea mai răspîndită e clasificarea A.Prevenirea a dr.A după conţinutul lor sînt cu predilecţie activitatea pozitive.Aceste reguli sînt:1măsurile de constrîngere pot fi aplicate numai de organele abilitate în limitele competenţei lor.sex.statal sau internaţional.Particularităţile speciale ale dreptului.P.aceste hotărîri determină legăturile dintre subiecţii administrării şi obiectele conduse.fără al reduce numai la aplicarea sancţiunilor.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.definite unice.Actele normative sînt individuale.precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc stat.care nu depind de voinţa oamenilor.A sînt nişte variante juridice ale hotărîrilor de conducere.A relaţiilor celei acţiunea sociale mai în de de pe sfera sarcinilor reglementare administrare reguli de pericolului social al faptei comise.acţiunea în spaţiu.După conţinut ele sînt acte directive.de examinare şi emitere a deciziei asupra cazului.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii. aplicării stoparea procedurii contravenţional şi supunerea acestora legii.A sînt emise în baza şi în scopul îndeplinirii legii.A sfera unilaterală sînt cu caracter normativ sau individual adresate conduse.studii.moartea.proporţionalităţii presupune că felul şi asprimea pedepsei aplicate să reiasă din gradul pericolului social al faptei contravenţionale comise. egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.de-a cazului prin dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele soluţionarea efectuiază calea:a)determinării generale conduită administrării.prin mijloace legitime.Organul examineze cazul pentru sfera de acţiune a normelor dreptului civil.3 Conţinutul acestei expresii de voinţă e compus părţilor de din prescrierea A.deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea. 6Actul administrativ:noţiune.În dependenţă de acesr criteriu toateA.organele în baza în procesul stat.4asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor cărora li se aplică măsurile de constrîngere statală etc.starea socială şi materială.P.26 din Constituţie RM se arată că dreptul la apărare al fiecărui cetăţean e garantat de Constituţie.fiecare om are dreptul să reacţioneze independent.determinat.Legiuitorul cu dreptul de a aplica baza legii şi propriei convingeri bazate pe probile colectate şi în condiţiile care exclud orice presiune asupra legii.3.deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare pentru apărare.hotărăsc adevărului obiectiv.Criteriul principal de clasificare e proprietatea juridică.E un instrument de 13.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.folosirii limbii materne prevede că cetăţenii care aparţin minorităţii naţionale. sancţiunii aplicate proporţionalităţii procesului de executare a legii.Aceasta e forma juridică de bază a activităţii executive.Principiul aflării caracterizează prin:1 Emitînd în limitele copetenţei administrării sale de actul apărute juridic.ultimile răspîndit alA.2.independenţei uneia sau mai multor instituţii juridice ale dr.d)acordarea în caz de necesitate a anumitor obligaţiuni specifice.religie.În lit.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.ce privesc în primul rînd cazul individual.adică ele organizează organele de combatere a contravenţionalităţii măsurile constrîngere statală.A şi actele supravegherii din partea procurorului.A de sînt:1prin formele unilateralitatea expresiei de voinţă exprimate deosebesc activitate caracteristice împotriva sa.normele juridice au un caracter volitiv.a organelor de constatare a cazului contravenţional.garanţiei dreptului la apărare. telor contravenţionale.pe tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat.A). Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.236CCA prevede că în scopul sporirii rolului educativ şi preventiv al procedurii contravenţionale poate fi examinat in cadrul colectivelor de muncă. principiu latinescul principium şi are sensul de obîrşie.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.drepturilor şi responsabilităţii participanţilor la acest proces.actele normative conţin programe de administrare.Locul central în activitatea organelor administrării de stat îl ocupă emiterea actelor administrative(A.E una din formele de relizare a prezumţiei nevinovăţiei.cerinţele înaintate faţă de el.A ca acte juridice se juridică superioară.P.Ele conţin în sine anumite reguli de conduită.Procedura contravenţională e un gen de activitate executivă şi de dispoziţie a organelor abilitate în domeniul combaterii procedurii principii contravenţionalităţii.limbă.în caz de încălcare a drepturilor şi intereselor sale.P.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.2 aplicarea măsurilor de constrîngere statală trebuie să se facă cu prevenirea persoanei faţă de care ea va fi aplicată.de revizuire a cazului şi de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contravenţionale.Principiile Termenul de bază vine de a la bază în realizarea uneia din sarcinile procedurii contravenţionale-clarificarea la timp.A e prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit bazată pe legee orientată la stabilirea normelor de drept sau apariţia.au contravenţional.A după criteriile:trăsături juridice.fără deosebire de originea lor.

caracterului ocuparea funcţiei prealabil.volumul chestiunilor de conducere.respectarea formei stabilite pentru ele.A).Ministerile hotărîri.calificată-2/3 din membrii organului colegial.A pot fi clasificate în dependenţă de statutul de drept a organului emitent ce determină acţiunele spaţiale ale actelor.Expertizele speciale compuse individual tehnic şi se fac de către servicii . 7.2 funcţia de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale.Expertizele şi unele proceseverbale.instrucţiuni.A de importanţă generală. stat.A.exigenţile faţă de pregătirea lui profesională.Procedura de elaborare a actelor administrative (A.Primarii-derective.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.executivă.precum şi la cunoştinţa celor interesaţi.dispoziţii.normative.2de importanţă raională.aprecieri şi uneori propuneri.emise ale se de organele de corespunzătoare de administrare administrărăă răsfrînge 5 Funcţiile de bază ale diferite date.cu caracter normativ sau individual. Conform constituţiei RM organele celor 3 verigi a puterii au datoria de a exercita aceste o funcţii se anumită exercită în funcţie scopul ale legii legislativă.A de un alt organ.cu caracter normativ sau individual.absolută-jumătate din membrii aleşi.hotărîri.A.Propunerile-prin ele un organ al administreaţiei publice sesizează organul competent să emită actul în vederia luării acestei măsuri.funcţionarii de execuţie din acesteautoritţi şi funcţionarii de conducere din autoritaţile administraţiei publice locale.2acte a unică.drepturile art.Consiliul raionalcorespundă următoarelor cerinţe înaintate faţă de el:legalitate.precum şi pentru a asigura celelalte condiţii de legalitate ale actului.guvernulşi emit trebuie să ordonanţe.conducătorii din autorităţile publice a unităţii teritoriale autonome cu statut social”Găgăuzia.În concluzie am puteaspune că actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.competenţa.exigenţile faţă de pregătirea lor profesională.A de importanţă republicană.soluţionare executive şi operativă derective a e chestiunilor dotat cu tehnicieni.Potrivit juridic al ei legii de Serviciului Public.denumită şi faza deliberării.Acordul constituie consemţămîntul unui organ administrativ.Toate aceste activităţi pot fi raportate la 3 faze:activităţi ale fazei pregătitoare.solicitate de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui A.Studiile-sînt operaţiuni de administraţie.Ea cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul.Astfel de operaţiuni sînt:evidenţa actelor juridice.conformeare obligaţia de asolicita şi de-a se conforma acestor avize.menite să asigure o fundamentare în fapt a acestora. Actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.A.În lit.motivarea.Din punct de vedere juridic actele individuale sînt fapte juridice de care e legată apariţia.Procesile verbale constată anumite situaţii dările de de drept sau cuprind de şi fapt.Dintre condiţiile procedurale concomitente o deosebită importanţă prezintă cvorumulreprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru adoptarea actului.motivarea juridică.funcţia publică şi statutul instituie Pralament.3 include ceilalţi funcţionarii din aparatul administraţiei publice locale.A procedura de elaborare a acestuia poate fi de la cea mai simplă pînă la cea mai complicată.După modul de emitere a deciziei deosebim:1actele organelor organelor de colegiale conducere ale administrării(hotărîrea guvernului).Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatoric-o juridic al autorităţii publice care angajiază funcţionarul potrivit locului şi rolului acestei funcţii în structura şi autorităţii nivelului de publice.posterior.cercetările şi anchetile-se efectuiază în vederea emiterii A.Avizul e o opinie a unei autorităţi a administraaţiei publice.Verificările.La pregătiria emiterii deciziei se efectuiază o serie de operaţiuni tehnico-materiale pe care le întreprind funcţionarii publici ai organului emitent.3de importanţă locală.dintre anterioare sînt avizul operaţiunele actului acordul şi procedurale administrativ emiterii administraţăei publice.care fiind utilizate conduc la relizarea eficientă a scopului trasat de A.A.ramurală.Etapa pregătirii deciziei se încheie cu elaborarea variantelor de rezolvare a problemei.A.A.A.individualereprezintă o operaţiune importantă pentru a stabili competenţa organului ce trebuie să emită actul respectiv.majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului-poate fi simplă-jumătate din numărul prezenţi.În statutul juridica funcţiei publice sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile şi responsabilitatea persoanei ce va ocupa această funcţie.Asupra proporţiei acţiunelor organelor cracterul competenţei organelor corespunzătoare.a unei autorităţi pubţice.a unei autorităţi pubţice.Referatele.în cazul celor individuale.El poate fiprealabil.interamurale.În legia serviciului public e dată următoarea conducere clasificare:1funcţia din autorităţile de publice ordine.Funcţia Serviciului Public înseamnă unitatea primară a autorităţii publice care determină locul şi rolul cetăţianului în munca socială în sistemul serviciului public.Statistica-se foloseşte la emiterea actelor cu caracter normativ.Această aducerea la cunoştinţa generală a actelor normative. superioare şi centrale.schimbarea sau încetarea relaţiilor administrativ juridice.O mare importanţă o are denumirea A.Preşedintele RM emite decrete.concomitent.soluţionate cu ajutorul lor.În dependenţă de forma şi caracterul A.dat pentru emiterea A.dar nu e obligat să se conformeze acestuia.Guvern şi alte organe publice centrale sau locale în limitele competenţei lor stabilite de Constituţie şi alte legi.consultative-organul emitent are obligaţia să ceară avizul altui organ. se 7 al şi obligaţiile.Toate satisfacerii intereselor publică generale conform societăţii.Ele curente.Preşedintele RM.judecătorească.economiei.În esenţă.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete. de specialitate există diferite opinii privind clasificarea funcţiilor publice.fiecare subiect al activităţii împuterniciri de a emite asemenea acte.informările seamă.În acest sens se deosebesc A.rapoartele.Avizele pot fi:facultative-atunci cînd organul emitent are dreptul de a hotărî să ceară sau nu părerea altui organ.directive regulamente.hotărîri.A competenţă profesională care se cere pentru respective.Următoarea etapă constă în etapă e cea posterioară adoptării saa emiteriiA.concordanţa cu părţile interesate.Etapa a 2 e cea adoptării sau emiterii propriu-zise a actului.În aceste cazuri se utilizează statistici pentru a se vedea frecvenţa anumitor fenomene.activităţi concomitente emiterii actului şi activităţi posterioare emiterii actului.Fiecare tip de organ al administrării publice emite în corespundere cu competenţa sa anumite acte normative şi individuale.folosite îndeosebi la emiterea actelor au din un juridice caracter specialişti importante.După acest criteriu deosebim:1A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful