TGD

2. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine, ideologii. Aşadar, statul este o comunitate naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică care să-l organizeze şi să-l conducă. Astfel fiind văzute lucrurile, într-un sens restrâns, putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere. Prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale statului: poporul (naţiunea); teritoriul; autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea. 1. Poporul. Într-o definiţie simplă, poporul este văzut ca un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o entitate concretă care alcătuieşte un stat. În literatura de specialitate, acest element inerent al statului se întâlneşte şi sub denumirea de populaţie. Îl considerăm incorect deoarece, termenul populaţie poate deveni o sursă de ambiguităţi. Având un caracter elastic, el se poate atribui şi la o zonă, o regiune. În afară de aceasta din populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor are un înţeles concret şi se utilizează numai alături de noţiunea stat. Pentru a identifica poporul unui stat au fost elaborate anumite criterii care include: • un ansamblu de indivizi care se bucură de următoarele trăsături comune: o tradiţie istorică comună; identitate etnică; omogenitate culturală; unitate lingvistică; afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă economică comună; • ansamblu de indivizi trebuie să fie format dintr-un anumit număr de membri; • ansamblul de indivizi ca un întreg trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca popor sau conştiinţa de a fi popor. Poporul unui stat poate fi constituit şi dintr-o singură etnie dacă ea este singura care s-a asociat în stat. În realitate, în statele contemporane conveţuiesc alături de etnia de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu constituie poporul. Astfel, poporul Republicii Moldova îl constituie etnia de bază, românii (moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea de cetăţean al republicii. Criteriile de identificare a unui popor sunt specifice numai pentru etnia de bază care a decis asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice . De aici putem conchide că pe teritoriul unui stat nu pot exista două popoare, deoarece toate elementele constitutive ale statului se caracterizează prin unicitate, printr-o strânsă legătură politico-juridică cu profunde semnificaţii şi consecinţe. 1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezintă o parte a unei etnii de bază care sa asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi care în virtutea anumitor factori istorici sa-u desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, aşezându-se cu traiul compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor. Conform protocolului adiţional adoptat la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene, autonomia este definită ca instrument de protecţie al grupurilor etnice.

În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază trei forme de autonomie cum ar fi: Auton. terit. în cazurile în care gr. etnic este majorit. în zona în care trăieşte; Autonomie culturală, pentru cazurile în care grupul etnic nu este majoritar în zona în care trăieşti; Autoadmin. locală, p/u cazurile în care membr. gr/lor etnice locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt majoritar decât în unităţi administ. mai mici. Astfel, art. 111 din CRM, în care se stipulează că localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul Republicii, le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale, trebuie înţeles că este vorba de autonomii administrativ teritoriale şi nu politice. 2. Naţiunea. Definiţiile date naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori mergând chiar la negarea acesteia. Considerăm totuşi că naţiunea exprimă istoria, continuitatea, mai ales continuitatea spirituală şi materială. Două elemente esenţiale ale conceptului de naţiune sunt demne de a fi evidenţiate. Primul element este de ordin psihologic, înţelegându-se unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi de sentimente care alcătuieşte conştiinţa naţională. Al doilea element este limba. Astfel, naţiunea o putem defini ca o comunitate istorică de oameni, constituită pe parcursul formării comunităţii teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii literare comune, a trăsăturilor specifice ale culturii şi psihologiei naţionale. Teritoriul Al doilea element al statului, este constituit din teritoriul, prin care se înţelege o suprafaţă de pământ bună de locuit în raport permanent cu poporul. Această suprafaţă de pământ este formată din suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi coloana aeriană aflată de asupra acestora. Teritoriul este indisolubil legat de popor şi din aceste considerente este denumit şi teritoriu etnic.Fără acest element, un ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. Pentru o bună înţelegere a rolului teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: *3 Permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state; *4 Constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populaţiei; *5 Constituie simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale; *6 Sub aspect fizic şi în anumite limite determină întinderea şi prerogativelor publice, suveranitatea şi independenţa; *7 Asigură şi accentuează calitatea însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; Constituie un mijloc de acţiune al statului, întrucât autorităţile publice se pot manifesta eficient doar în anumite limite teritoriale . Constituţia Republicii Moldova în art.3 fixează teritoriul ca element constitutiv al statului, precizând că el este inalienabil ceea ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat. Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe teritoriul Republicii Moldova nu se pot autodetermina alte etnii nu pot constitui state sau altfel spus republica nu poate fi federalizată nici sub un aspect. 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3 din Constituţie prevede că frontierile ţării sunt consfinţite prin lege organică. Frontierele sunt necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa în spaţiu competenţa statală sau limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat. 2. Organizarea administrativteritorială.Cât priveşte organizarea administrativ teritorială a statului vom elucida unele probleme specifice. În literatura de specialitate se întâlnesc două opinii privind natura organizării administrativ-teritoriale. Unii consideră că are loc delimitarea teritoriului şi a populaţiei în unităţi administrative, alţii împărtăşesc opinia că are loc numai delimitarea teritoriului în unităţi administrative. Ne raliem ultimei opinei deoarece considerăm că în organizarea administrativă a teritoriului

*0 *1 *2

*8

elementul unic este teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat el devine obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o bază a organizării puterii, deoarece cum deja am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini şi apatrizii şi din aceste considerente nu poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul populaţiei în organizarea administrativteritorială, cum consideră cu bună dreptate Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul delimitării teritoriului, alături de criteriile: geografic, social, economic, climateric, căi de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea in consideraţie şi criteriul demografic, braţe de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea teritoriului este un factor fix, iar populaţia un factor mobil. În altă ordine de idei vom menţiona şi faptul că în statele contemporane, în care colectivităţilor locale li s-a garantat prin normă constituţională dreptul la administrarea autonomă a unor probleme de interes public local, unitatea administrativteritorială şi-a schimbat natura juridică. În cadrul ei alături de realizarea unitară a puterii de stat, în baza principiului descentralizării administrative, are loc şi administrarea autonomă a unor interese publice locale. Astfel fiind văzute lucrurile, putem afirma că delimitarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale are loc în scopul realizării unitare a puterii de stat şi realizării unor interese publice locale ale colectivităţilor integrate în unităţile respective. Cât priveşte organizarea administrativteritorială a Republicii Moldova, articolul 110 din Constituţie precizează caracterul organizării administrative a teritoriului şi cadrul juridic al localităţilor. Legea din 7.12.1994 privind organizarea administrativteritorială dezvoltă reglementările constituîionale, stabilind structura unităţilor administrativ-teritoriale sub forma: raioanelor, oraşelor şi satelor. Satul este unitatea administrativteritorială de bază. Un sat reprezintă populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singură unitate administrativ-teritorială, numită comună. Oraşul - este o unitate administrativ teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic şi social cultural. Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării, acordându-li-se, în anumite cazuri, statutul de municipiu. Autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociaţie umană organizată în el trebuie să existe o ordine juridică, o putere care sa-l organizeze şi să-l conducă. Autoritatea politică exclusivă, sau altfel spus puterea politică, aparţine celor care au constituit statul - poporului. Această putere, fiind o putere suverană, se deosebeşte de altele, având trăsături specifice, caractere care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc aparte în interiorul ansamblului formelor de putere socială. Puterea politică o definim ca putere a unei colectivităţi umane organizate în stat, având un caracter organizat şi instituţionalizat, supremă în raport cu alte puteri sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitată în numele poporului pentru realizarea liberă şi conformă voinţei sale a problemelor lui interne şi externe. Puterea politică se caracterizează prin unele trăsături esenţiale prin care ea se deosebeşte de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de aceasta, puterea politică se manifestă şi printr-un caracter instituţionalizat, impersonal, permanent şi prin supremaţie. Independenţa, elementul principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state.

3.Formele de guvernământ. În dreptul constituţional, un criteriu de clasificare a statelor îl constituie şi forma de guvernăţânt, sau modul în care se exercită puterea. Evident forma de guvernăţânt este independentă de structura de stat, deoarece aceiaşi formă de guvernământ poate exista în state cu diferite structuri. De exemplu, Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar, iar forma de guvernământ în ambele – monarhie constituţională. Forma de guvernământ a preocupat gânditorii politici încă din antichitate, cum ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica), Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în celebra lucrare Politica, spunea despre guvernământ, că acesta fiind puterea suverană a cetăţii trebuie, în chip necvondiţionat, să se compună ori dintr-un singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din această formulare, elementul principal care distinge formele de guvernământ îl constituie raportul dintre instituţiile care exercită puterea. În literatura de specialitate există mai multe viziuni privind determinarea formelor de guvernământ. Unii autori se conduc de o interpretare clasică, care porneşte de la Montesquieau, clasificând formele de guvernământ în monarhie şi republică. Alţii, le clasifică în: democraţie, monocraţie, oligarhie, forme mixte, forme specifice a statelor socialiste. Această clasificare, bineînţeles nu este lipsită de temei şi are dreptate Benoit Jeanneau când spune: în determinarea formelor de guvernământ trebue să ţinem cont de realitatea istorică, deoarece monarhiile sunt mai mult simbolice, aristocraţia aproape a dispărut, republica are cu totul altă semnificaţie decât cea originară, democraţia îmbracă forma sistemului reprezentativ, despotismul se înfăţişează în forme mai subtile decât tirania elementară, dictaturile sunt disimulate prin “conducerea colectivă” Însă , la o privire atentă a evoluţiilor istorice a statelor şi a formelor lor de guvernamânt vom observa că în anumite perioade au avut loc devieri de la formele clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că a avut loc, (Italia, Germania, URSS în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată ca formă tradiţională de guvernamânt, deoarece, mai devreme sau mai târziu, statele respective, au revenit la forma clasică republicană. În această ordine de idei putem afirma despotismul monocraţia etc. Sunt derivate de la formele clasice de guvernământ. 1. Monarhia. Într-o formulă simplă, monarhia se caracterizează prin guvernământul unei singure persoane, a monarhului însă, această definiţie este corectă pentru o perioadă anumită din evoluţia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute. Această formă specifică s-a menţinut în unele state până la începutul secolului XX (imperiul rus, imperiul otoman). Odată cu apariţia constituţiilor, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi : monarhia limitată (constituţională) în care puterea monarhului este limitată de constituţie; monarhie dualistă în care parlamentul şi monarhul au poziţii egale în exercitarea puterii. În perioada contemporană monarhul s-a păstrat sub formă de monarhie parlamentară, în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, având mai mult un caracter simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor respective. Oricum, monarhul a rămas şef de stat fiind atribuit de constituţii cu împuterniciri specifice funcţiei: semnarea legilor, numirea în funcţii, acreditarea deplomaţilor străini, dezolvarea parlamentului şi altele. 2.Republica. Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Dar pentru a pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea. Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe

sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în: prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare. Repub. Prezid..Ca formă de guvernământ, republ. prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului. Republ. semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană. În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului. Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură în faţa parlamentului pentru activitatea sa. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia. Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de ex.: participarea la diferite ceremonii etc..Forma de guvernământ a Republicii Moldova. Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1), forma de guvernământ a statului este republica. Art.77 din constituţie stabileşte că şeful statului este Preşedintele republicii care reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integităţii teritoriale. În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc că guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este alcătuită din prim-ministru, primvice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia că Republica Moldova forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială, în care există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţia specifice reprezentative, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale cu răspundere politică în faţa parlamentului.

4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE STAT Prin Structura de Stat în dreptul constituţional se înţelege organizarea puterii în raport cu teritoriul. Statul simplu sau unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice. Reântorcându-ne la elementele constitutive ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt caracteristicde numai câte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; câte un singur rând de oragne supreme ale puterii de stat. Normele juridice ale statului sunt edictate de la un singur centru cu validitate pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului unitar cetăţenii dispun de o singură cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează şi prin faptul că ele posedă calitatea de subiec al raporturilor de drept ionternaţional. Organizarea administrativ-teritorială a statelor unitare poate fi organizată două sau trei nivele, însă, organele de stat situate în unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform organelor centrale. În literatura de specialitate, statele unitare mai sunt calificate ca centralizate sau descentralizate. În statele contemporane există o delimitare strictă a competenţilor între centru şi periferie. Dacă, în baza descentralizării administrative, unele competenţe sunt transferate de la centru spre periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de state descentralizate. Statele în care acest transfer de competenşe nu este realizat (statele din sistemul socialist) suntem în prezenţa statelor centralizate. Repăublica Moldova, conform art.1 din Constituţie este declarat stat unitar şi indivizibil, iar în baza art.109 este considerat şi descentralizat. 2. Statul compus sau federativ. Statul federativ este compus din mai multe state, subiecţi ai federaţiei, care în ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaţional. Statele membre ale federaţiei, fiecare în parte, dispune de toate cele trei elemente constitutive pe care le deţine un stat, însă, în comun, ele constituie încă un rând de organe federale ale puterii, care execută toate cele trei funcţii juridice ale statului: legislativă, executivă, jurisdicţională. Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să aibă loc delimitarea de competenţe dintre organele federale ale puterii şi organele statelor membre. Delimitarea are loc în baza constituţiei frederale iar ceea ce le revine statelor membre se reglementează la fel de constituţiile proprii. Raporturile dintre subiecţii federaţiei sunt raporturi de drept intern, pe plan extern subiect al raporturilor este statul federal. Statul federal poate fi analizat în baza a două principii: a) princip iul participării: statele membre participă la formarea deciziilor statului federal. Astfel, parlamentele statelor federale sunt bicamerale, dintre care una din camere fiind cea care reprezintă statele membre. b) Princip iul autonomiei: statele membre dispun de propria constituţie, adoptă propriile legi, dispun de organe executive şi jurisdicţionale. O caracteristică a statului federal poate servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă legislaţia federală nu prevede altceva. Putem identifica următoarele elemente caracteristice unei federaţii: • două rânduri de organe supreme; • populaţia federaţiei poate deţine cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia comună, federală; • caliatea de de sub. unic al rap/ lor de dr. internaţ. aparţ. federaţiei; • parlamentul federaţiei este bicameral, o cameră reprezentând statele membre iar altă cameră întregul popor al federaţiei;

• dreptul constituie un “sistem integrat”, format din norme federale obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme ale statelor membre obligatorii numai pe teritoriul staelor respective;

• existenţa unor org. jurisdicţionale de drept comun sau specializate. 3. Uniunile de state. 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră uniunea personală care se caract. printr-un şef de stat comun pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a reginei Victoria etc. 2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caract. prin existenţa unor org. speciale comune, în deosebi în afacerile externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o etapă spre formarea statului unitar. Sunt cunoscute ca un. r. uniunea AustroUngară (1815-1905). Au constituit deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). 3. Confederaţia de state. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state în care statele membre îşi păstrează suveranitatea şi independenţă creând, în scopul realizării unor interese comune, organe speciale. Caracteristicile principale ale unei confederaţii sunt: • constituirea are loc printr-un tratat internaţional; • crearea unui organ comun cu un caracter consultativ; • păstrarea dr/lui de a denunţa tratat. de constit. şi părăsirea confederaţiei. Confederaţiile în prezent au un caracter istoric, la timpul lor fiind etape spre constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia Statelor Unite în 1787 s-a transformat în federaţie; Confederaţia germanică (18151871) a precedat formarea imperiului german în 1871 şi a federaţiei germane în 1949.În prezent această formă de uniune de state este rar folosită fiind mai efective unele noi forme de asociaţii de state. 4. Asociaţiile de state. 1. Commonwealth. Anglia, pentru a-şi menţine influenţa asupra fostelor colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanică de Naţiuni ce reprezenta o asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu Commonwealth of Nations pentru a sublinia caracterul unei asociaţii de state libere şi egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care: Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh etc. Din punct de vedere al dreptului internaţional toate statele membre ale Commonwealth-ului sunt subiecte depline, titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef al Commonwealth-ului. 2.Comunitatea franco-africană. Şi această asociaţie, care numără aproape 40 de state, a luat naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, anual dezbat aspecte social-economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză. 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. În 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul de a demonstra

entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire, apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor membre prin intermediul votului univers. UE dispune şi de un org. executiv numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre. Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice, amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile cooperării politice şi în special cerinţa de a acţiona în comun pentru a implimenta o politică externă europeană. Prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile interne a statelor membre. 4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova. Obiectivele majore ale CE sunt următoarele: • protejarea şi dezvoltarea democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului; • soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;

favorizarea dezvoltării culturii europene. Organele de conducerere ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale; Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au semnat un document fără precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic. Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să semneze Acordul menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.

6.Teoria separării (echilibrului) puterilor în stat.
Teoria separării puterilor în stat are o largă răspândire în statele democratice contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, de exemplu, Regele Lud. al XIV care este cunoscut şi prin celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. Aristotel în Politica a demonstrat că în orice stat sunt trei părţi de care leguitorul trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost dezvoltată de John Locke care vorbea şi el de trei funcţii distincte ale statului. În continuare, ideea a fost preluată şi dezvoltată de Montesquieau în celebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fără a face trimitere la Aristotel sau John Locke, de unde s-a creat falsa impresie că Montesquieau este fondatorul, părintele teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui Montesquieau în definitivarea teoriei este inestimabil, deoarece de la el încoace ea a început a fi aplicată în practică. Explicând conceptul de “separarea a puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat există teri puteri: puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În virtutea celei dintâi, principile sau autoritatea face legi. În virturea celei de-a doua, delară război sau încheie pace, trimite sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si simplu, putere executivă a statului. Primul care a observat disensiunile dintre teoria unicităţii puterii şi teoria separării puterilor a fost J.J.Rousseau care scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să împartă suveranitatea în principiu, o împart după obiectul ei, o împart în forţă şi în voinţă, în puterea leguitoare şi puterea executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de război, în administarţie interioară şi în puterea de a trata cu străinii, uneori ei confundă toate aceste părţi şi alte ori le separă… „ În concluzie, putem afirma că teoria separării puterilor trebuie înţeleasă ca o teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de frâne şi contrafrâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, stabilite de constituţie, în exercitarea atribuţiilor. Odată cu apariţia constituţiilor scrise, principiul separării, echilibrului puterilor în stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele constituţii principiul nu este înscris expres dar, modul în care sunt echilibr. puterile, vorb. de existenţa lui. De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 art.: acordă puterea legisl. federală congresului; puterea execut preşedintelui; iar puterea jud. tribunalelor. La fel şi constit. Spaniei, Belgiei denumeşte autorităţile statale ca puteri. Unele constituţii (Elveţia, Republica Moldova) prevăd expres principiul separării puterile în stat în legislativă, executivă şi jurisdicţională. Alte constituţii (România) nu diviz. Autorit. în puteri, nu folosesc termenul separarea puterilor, însă, realizează echilibrul autorităţilor care exercită puterea. Principiul separării, echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-àvis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi. 4. Separarea, echilibrul puterilor în în Republica Moldova. Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990. După 27 august 1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile

statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea trebuiesc corelate cu principiul enunţat. În RM, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul. 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Devine clar că, Parlamentul sau legislativul care exercită suveranitatea are investitură de la popor, naţiune, şi are puteri nelimitate deoarece el este competent de aşi stabili competenţa. Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul: • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; • aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; • aprobă doctrina militară a statului; • aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui; • alege şi numeşte persoane oficiale de stat;


exercită controlul parlamentar asupra puterii executive; suspendă activitatea organelor de APL, în cazurile prevăzute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive. Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă asupra legislativului. - după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat la funcţia de Prim-ministru(art.82); - poate lua patre la lucrările Parlam. adresându-i mesage (art.89); - poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură (art.85); - promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, sprre reexaminare (art.93). 2. Raporturile ParlamentGuvern. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM dispune de importante mecanisme de influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera: - acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului(art.98); - poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului (art.104); - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105); - retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi (art.106). Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total. 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului - autorităţile jurisdicţionale. Raporturile dintre legislativ, Şeful Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc apreciate în conformitate cu prevederile art.116 din Constituţie care fixează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Ori cum, Parl. este autoritatea care stabileşte pentru judecători competenţe, adoptând Coduri de procedură civilă, penală, jurisdicţie constituţională; Legea privind organizarea judecătorească; Legea cu privire

la statutul judecătorului etc. Din aceste considerente raporturile cu organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată create şi investite cu competenţă ele se bucură de o independenţă mai mare faţă de celelalte puteri şi o influenţă mai mică din partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii de judecători, şi deci la această etapă pot avea loc numiri dictate de interesele partidului de guvernământ sau majorităţii parlamentare sau a partidului care a câştigat alegerile prezidenţale. Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de către Parlament (art.116). Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior la Magistraturii (art.116). Însă, pentru a reduce la minium posibilitatea numirii în funcţii de judecători după alte principii decât profesionalism înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege art.116 din Constituţie prevede numirea pentru prima dată pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă . Constituţia nu califică Curtea Constituţională autoritate judecătorească, art.134 numind-o unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a garanta supremaţia constituţiei, asigurării realizării principiului separării puterilor în stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor Curtea Constituţională se compune din 6 judecători dintre care, 2 judecători numiţi de Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 de Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, componentă a forţei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi indivizi, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, drepturile subiective. Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latură a formei de stat prin care se defineşte sistemul metodelor şi pricipiilor de înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură cu situaţia drepturilqr si libertăţilor democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea lor de a determina sau influenţa politica statului, pe baza participării lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generală clasificare a regimurilor politice este clasificarea în a) regimuri autocratice;

b) regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate să determine sau să influenţeze politica internă şi externă a statului. Puterea de stat este exercitată în interesul unor grupuri de persoane, de o persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin negarea drepturilor şi libertăţilor individuale, în măsură în care acestea sînt prevăzute în legislaţia statului respectiv. Asemenea regimuri politice, sînt caracteristice statelor Orientului antic, dominaţiei despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice în perioada modernă, ca cele mai reacţionare sînt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale faăciste, profaşciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existenţa unor condiţii care să facă posibilă participarea maselor de cetăţeni la viaţa politică, influenţarea politicii interne şi externe a statului, exercitarea unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voinţa lor. Regimurile democratice, se pot împărţi după criteriul democraliei directe sau indirecte. În regimurile de democraţie directă, poporul exercită nemijlocit puterea de stat, în timp ce în regimurile politice de democraţie indirectă, conducerea de stat se realizează prin reprezentanţi, prin organele alese (democraţie reprezentativă). În concluzie putem menţiona că faptul că statul îmbracă diferite forme nu este întîmplător. Asupra formei statului au o influenţă determinantă anumiţi factori care condiţionează o anumită formă de stat; baza economică a societăţii respective, raportul de forţe pe plan internaţional şi, de asemenea, specificul naţional ca şi tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti factori nu acţionează izolat ci cumulativ, contribuind în comun la procesul general de structurare şi organizare a puterii de stat.

Prin plebiscit. regulile cutumiare nu erau clar definite. Apare o întrebare. fiecare în parte. seturi de legi care priveau unele aspecte ale organiz. cuvântul „constitutie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau statute. Totuşi prima constituţie scrisă a apărut în SUA(1787). 3. şi libert. a celor care o exercită ci numai în interes general. limite heteronome şi limite autonome. a determinat folosirea si considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare a unei constitutii sau legi. constituţia rigidă şi suplă. d) Constitutia conventie se întocm. scrisă în sensul unui document integru. puterea. autoritatea competenta sa revizuiasca constitutia difera dupa felul constitutiei.7. În acest sens. învestite cu forţă juridică supremă. Este o emanatie a puterii absolute a monarhului care recunoaste anumite drepturi fundamentale cetatenilor sau unor categorii sociale si stabileste modul de exercitare a puterii de stat. în baza cărora se exerc. precum şi cele referitoare la neurtalitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. termen folosit cu predilectie pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forta juridica superioara. Asemenea constitutie a fost Constitutia franceza de la 1830. a puterii în aşa fel ca să nu poată fi exercit. pentru ca o constitutie este prin ea însasi o reforma profunda. Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848. de asemenea constitutii sunt: cele franceze de la 1791. RM. astăzi ea nu dipune de o constit. adoptate şi modificate conform unor proceduri distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat. . când s-a cristalizat notiunea de constitutie si s-a impus necesitatea materializarii ei. . apoi Suedia(1809). Limitele tacite nu sunt prevăzute în constituţie. Grecia(1822). Constitutia franceza din anul 1791 prevedea o procedura potrivit careia nu putea fi modificata timp de 10 ani. precum si care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept. ce dă de înţeles că revizuirea are loc numai prin lege. limite tactice. Constit. prima const. Norvegia(1814).. a stării de urgenţă şi de război. „fundament”. de exercit.. ca poporul singur poate decide sica el este deasupra Parlamentului. legile de revizuire trebuie supuse referendmului. 4. starea economica. cu drept de vot. ea nu decide. a) Constitutia acordata este o constitutie pe care monarhul o acorda supusilor sai în virtutea tezei ca regele detine plenitudinea puterilor iar autoritatea regala reprezenta o „delegare acordata de Providenta”. procedura de revizuire a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare . a fost supus ratificării populare. data de Ludovic al XVIII-lea. Au fost astfel adoptate Constitutia Frantei de la 1814. al XVIII-lea. La fel Constitutia Greciei din 1975 prevede ca „nici o modificare a constitutiei nu este permisa în mai putin de 5 ani de la revizuire”. în interes. Constitutia Japoneza de la 1889 etc. adoptarea constitutiilor s-a realizat de catre parlamente. cutumiare este form. Genoveva Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite exprese. propriuzise ci repreze. Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern. constitutia rezultata aparând ca o conventie între toti membrii societatii. 1. de asemenea constit. obiceiurile si traditiile constitutionale. Cît priveşte procedurile revizuirii. 1795. ea accepta.142) precum că dispoziţile pprivind caracterul suveran . denumita la început conventie. Extinderea referendumului. dr. Răspunsul este da. În dreptul constitutional clasic. Ex. Cît priveşte continentul european . Procedurile formale stabilesc regulile şi modul în care are loc revizuire. 2. O dată cu dezvoltarea statelor constituţia va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai mărgineşte la limitarea puterilor şi garantarea drepturilor cetăţeneşti. este necesar de a sti cine are initiativa revizuirii sale. Spania (1812). în cazul în care textul integral al Constit. sau se mai poate vorbi tot din perioada antichitatii de constitutiile lui Solon si Licurg care însa la vremea aceea nu au fost constit. cutumiar a fost considerat necorespunzator deoarece. regl. constituţia scrisă. Prin acest procedeu „suveranitatea populara nu este activa ci pasiva”. însemnînd „aşezare cu temei”. vom îmbrăţişa si noi această idee. Fundamentale ale cetăţ. organizarea politica a diferitelor state s-a realizat prin cutume. În lucrarile politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural. Acest tip de constitutie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranitatii nationale. formale. Asemenea interdictii au cuprins si Constitutia franceza din 5 octombrie 1958. dupa modul lor de adoptare. De aceea întălnim diferite definitiidate constituţiei: . 1. sunt: Constitutia anului al VIII-lea din Franta. Constituie fundamentul de validitate a întregii ordini juridice. 1848 si 1875 si Constitutia germana de la 1919. prin acesta desemnându-se o lege fundamentala în care sunt înmanuncheate normele de baza ale organizarii statului si în plus o serie de drepturi si libertati. Limite exprese sunt cele prevăzute expres în textul constituţiei. 8. dacă într-un interval de trei luni din momentul publicării este făcută o cerere de 1/5bdin memrii unei camere sau de 500 mii alegători. de la 1946. aproape în exclusivitate. cum ar fi:constituţia cutumiară. dreptul judiciar sau al precedentelor şi din dreptul cutumiar nescris. profitându-se de o conjunctura favorabila.. obiectul revizuirii poate fi orice aricol în dependenţă de necesitate. Tinând seama de importanta politica si juridica a constitutiei. însă deoarece în lit-ra de specialitate adesea aceste calităţi se consideră forme. Pâna în secolul al XVIII-lea. c) Pactul sau constit. e) Constitutia referendum consta în elaborarea si adoptarea proiectului de constitutie de catre o adunare constituanta si supunerea proiectului spre ratificare alegatorilor. Olanda(1815). şi în afară de interdicţiile stabilite. raporturile dintre aceste organisme si dintre ele si cetateni. mai ales în tarile din estul Europei dupa discutarea publica a proiectului. a organismelor de guvernare. dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii”. sociale si politice si de ideologia dominanta în momentul adoptarii constitutiei. Pe masura consolidarii procesului de organizare politica. Conventia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat si comp etenta puterii constituante. erau incerte. Adoptarea constitutiei şi revizuirea Constitutiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi diferit de la un stat la altul. din obic. constitutiile sunt de mai multe feluri si anume:. 143 din CRM este denumit”Legea privind modificarea constituţiei”. transmise din generatie în generatie. ea poate fi adoptată numai după modificarea de rigoare ăîn textul constituţiei. comuna faptul ca sunt nescrise. Procedurile materiale stabiliesc limitele materiale ale reviziurii. 2. sistemic. Constitutia Italiei de la 1848. precum si fata de comportamentul ulterior semnarii acestora al monarhilor. Cuv. cetatenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau „nu” cu privire la întregul proiect de constitutie. Gusti scria ca scop. justificînd puterea de decizie a guvernanţilor selectaţi de care dispun în baza copetenţelor atribuite. şi aceste legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. Mai întâi. unei constitutii este acela „de a formula politic si juridic în mod solemn psihologia sociala. care pot prin „da” sau „nu” sa hotarasca adoptarea sau respingerea proiectului. modul de organizare si function. nu pot fi absolut suple p/u că pot aduce instabilitate politică. şi nici absolut rigide. practici care au ca trasat.Constit. sau de 5 consilieri regionali. constitutiile flexibile pot fi modificate si prin legi ordinare. În acest context se impun unele precizari. în conditiile în care este dificil de a face altfel. constituţii cutumiare mai posedă Noua Zeelandă şi Israelul. contemp.legea fundamentală a statului carefixează modul desemnării guvernanţilor. În literatura de specialitate se face o deosebire între constitutiile flexibile si cele rigide în functie de modul în care acestea pot fi modificate. formele şi trăsăturile caracteristice ale Constituţiei. şi transm. ceea ce înseamnă că dacă o lege contravine prevederilor constituţiei. iar mai târziu adunare constituanta care e/e formata din deputati alesi de catre cetaţ.scrisă a apărut în Franţa(1791). Dupa razboiul al doilea mondial. unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale privind raporturile între guvernanti si guvernati care urmau sa prevaleze fata de cutumele existente. În Evul Mediu.Constituie fundamentul legitimităţii sistemului de guvernare. Termenul de constitutie cu sensul de lege fundamentala a intrat în vocabularul juridic în perioada revolutiilor economico-sociale de lamijlocul secolului al XVIII-lea. reg. Cu toate că Anglia a fost prima care a adoptat unele acte juridice cu caracter guvernamental. Organiz.În afară de Anglia. Ex. Sociologul român Dm. competenţele acestora precum şi determină drepturile şi libertăţile guvernanţilor. În virtutea celor expuse constituţia ar putea fi definită: legea fundamentală a statului constituită dintr-un anasmblu de norme juridice. acestea pot fi divizate în două categorii: proceduri materiale şi proced. Constituţii rigide. C cut. 4. Pactul s-a folosit atunci când. ceea ce explică prin specificul dezvoltării sistemului de drept englez cuprins în dreptul statutar. devenind frînă în calea progresului. Aceste constitutii erau de fapt un fel de acte de capitulare a monarhului fata de burghezie. Pe plan politic constitutia acordata stabileste un sistem intermediar între monarhia limitata si regimul parlamentar. constituţie provine de la „constitutio” din latină. În Evul Mediu. Funcţile 1. Constitutia italiana din 1948. Art. Constit. trad. Astfel este cunoscuta din perioada Romei antice denumirea de „constitutii imperiale”. Sunt acceptate diverse forme de constituţii. acceptate de guvernanti si popor au fost adaptate noilor conditii istorice si codificate. de locul ce îl ocupa în sistemul dreptului. independent şi suveran al statului. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca stabilesc o procedura greoaie care complica formele în care li se pot efectua modificari pe parcursul timpului cât se afla în vigoare. incomplete si în continua miscare. Aceste prevederi urmaresc sa realizeze stabilitatea constitutiei. ori de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în functie de stadiul dezvoltarii economice. Constitutii scrise Începând cu sec. Spre deosebire de constitutiile rigide care asa cum am aratat instituie o procedura severa în vederea unor eventuale si ulterioare modificari. Astfel legii scrise i s-a dat superioritate faţă de cutumă. Limite heteronome prevăd revizuirile prevăzute de dreptul internaţional. st/lor atenian si spartan. învestind-o cu calitatea supremaţiei. Definiţia. 2. trebuie sa retinem ca dreptul de a revizui constitutia apartine aceluiasi organ care a adoptat-o. în loc de constitutie. Continutul constit. legi prin care împaratul stabilea anumite reguli oblig. 3. suple se consideră cele cutumiare. Revizuirea constitutiei. a fost preferat termenul de „lege fundamentala”. Constituţia Italiei prevededesfăşurarea referendumului. care nu se bucură de supremaţie. şi funcţionării puteri publice. de raporturile sociale. deci fara a necesita o procedura deosebita.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în rezultat sunt suprimate drept. în scopul pastrarii cât mai neschimbate a acelor norme si principii stabilite initial. de la c/e nu se putea deroga. Ex. În al doilea rând. În al treilea rând. pact este rezultatul acordului ce se realizeaza între monarh si parlament. În acest sens CRM prevede(art. sau putut impune sefului statului anumite conditii. Enunţă princip. b) Statutul plebiscitar se întocmeste de catre seful statului si se supune spre aprobare poporului în mod global. asa cum precizeaza doctrina juridica. iar constitutia Statelor Unite ale Americii hotara ca nu poate fi adusa nici o modificare anumitor prevederi decât dupa scurgerea unui termen de 21 de ani de la data adoptarii ei. Sunt interzise revizuirile în perioada stării de asediu. de catre o adunare special aleasa în acest scop. Constituţii suple. de unde a şi venit noţiunea de domnie a legii. ca modalitate directa de participare a cetatenilor la guvernare. În dreptul Constit. Pers. De la început vom menţiona că rigitatea şi suplevitatea sunt mai mult calităţi ale constituţiei decît forme. de asemenea constitutii sunt cele franceze din 1793.norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la rapoartele de echilibru între diferitele puteri ale statului.

dezv. iar bogăţiile de orice natură a subsolului. Pentru I dată această formă s-a realizat în SUA în 1803. Astfel. să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia. adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice si stat. de mare şi nejustificat. care este calificată de piaţă. durata mandatului de 4 ani. art.Unitatea cetăţeniei şi familiei(art. Numiţi pentru un madat de 6 ani. se vorbeste de „cetatenia” unei persoane. frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare). Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv. Ministerul Justiţiei.Obligaţiunea de a îndeplini unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă de ţară. candidaţii trebuie să îndeplinească unele condiţii: să aibă o pregătire juridică superioară. arestaţi. deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizata organizatoric însasi puterea suverana a poporului si. o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activit. Art. Considerăm acest număr excesiv 1. teritoriul este inalienabil. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles. şeful statului şau guvernul. Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art. orăşeneşti. În activitatea lor judecătorii sunt inamovabili pe durata mandatului. Titlul VII. să apere ţara. Cel mai eficient control al constituţionaltăţii legilor este considerat cel efectuat de către organele juristdicţionale de competenţă comună sau e copet. promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători. unitar şi indivizibil. Titlul V. sistemului financiar-creditar.5). la cererea organului care a pregătit proiectul sau la cererea parlamentului care trebuie să-l examineze şi aprobe. concurenţa loială ca factori de bază a economiei. executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin. stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare. pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza organizarea concreta a statului .141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii. folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti. termen prin care se desemneaza un complex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane. Printre care: 11.9 declară proprietatea publică şi privată. Reglementarea juridică şi principiile cetăţeniei RM. 7. atribuţiile. drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea. normativ al Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole. ea apare ca o situatie juridica (un statut). CSJ. Organul politic investit cu dreptul de a efectua controlul constituţionalităţii legilor poate fi parlamentul. sistemului fiscal.art. validarea mandatului de către Curtea Constit. Controlul constituţionalităţii legilor este o necesitate inerentă unui stat de drept ce permite constituţiei să se manifeste cu adevărat ca lege fundamentală cu forţă juridică supremă. libera dezvoltare a personalităţii umane. independenţi şi se supun doar Constituţiei.Astfel acest drept îl au:Preşedintele RM.. condiţiile pentru numire. Dispoziţii finale şi tranzitorii. În acest sens.. .Pentru a putea fi numit juecător al Curţii . Tutlul III. adica până la 27. caracterul public al dezbaterilor judiciare. Acest titlu este structurat în 6 capitole. asigurarea principiilor separării puterii în stat în puterea legislativă. pe de alta parte. Organizarae şi funcţionarea Curţii Constituţionale La 13 dec. Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create. independent. În CRM normele definitorii ale cetăţeniei sunt cuprinse în art. secret. durata mandatului. percheziţionaţi. apele şi pădurile folosite în interes public. democratic. Principii generale. şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale. cu forma de guvernământ republicană. democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art. 3. culturale. libera iniţiativă economică. Titlul II. atribuţiile precum şi mandatul procurorilor. căile de comunicaţie. să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice etc. cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale. Art. incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile. Titlul IV. În al doilea rând. şi garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.143 legea privind modificare constituţiei. raionale şi primarii aleşi prin vot universal. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice estinate de a asigura conformitatea regulilorde drept intern cu normele constituţionale. limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele.Obţinerea cetăţeniei ca efect al principiului jus sangvinus. Controlul anterior se aplică în faza de proiect a legii. bugetului public naţional. de orientare socială.124. 12. spaţiul aerian. sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească. Sunt numiţi de Parlam. art.1 declară RM stat suveran. Cap. realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat.) 4. Adunarea POPUARĂ a Găgăuziei. Drepturile. 2 de Preşedinte şi 2 de CS al Magistraturii.Capitolul 7.Dotarea cetăţenilor cu toate drepturile şi libertăţile necesre unui mod de viaţă liber. 125 fiindu-i stabilită structura.2). deplasărilor. Titlul I. Autorităţile publice. Specială. Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei . Economia naţională şi finanţele publice. dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări. Constituţia recunoaşte şi garant. din care fac parte ministerele. şi la exprimarea identităţii lor etnice. iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an.08. Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească. Tltlul VI. 1994. deputatul în Parlament. decent. 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din RM.142 – limitele revizuirii şi art. atît de ordin intern. Art.. fracţiune parlamentară. eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Guvernul. autonomiei locale. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului. nu pot fi reţinuţi. organice şi ordinare. stat de drept. Juridică. iar piaţa. 7 titluri unele având capitole şi secţiuni.66.1995. Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor. Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale. drepturile şi libertăţile lui. Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional. statutul judecătorilor. bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă. Aceasta a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional . parl a adoptat legea cu privire la Curtea Constituţională. incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă. 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. prevăzut din impozite. este atribuit unor mulţi subiecţi. Jud. în cadrul faimosului proces Marbuty versus Madison. fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat.3). lingvistice şi religioase. Conţinutul constituţiei RM. Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate: economiei.art. Guvernul este reglementat în capitolul 6. taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. În primul rând. cu excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. 17. cît şi de ordin extern.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei. în care demnitatea omului. 5. fără încuviinţarea Curţii. legiferează statutul deputaţilor din Parlament.6 lege 6. precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice. Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate. Curtea este compusă din 6 jud. considerând cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei. în învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică. formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie. Controlul posterior este cel care se exercită după intrarea legii în vigoare şi se consideră cea mai veritabilă formă de control al constituţionaltăţii legilor. Organizarea statului se realizeaza în raport de teritoriu si populatie. prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular. Noţiunea de cetăţenie în sensul ei actual a fost utilizată I dată în Declaraţia Franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului din 1789. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Conform prevederilor constituţionale este garantarea supremaţiei constituţiei. stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare. notiunea de cetatenie este utilizata pentru a defini o institutie juridica. 2. structura.Cetăţenia unică este o consideraţie a statului unitar.Retragerea cetăţeniei RM unuia din soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a copiilor acestora(art23 din Lege) . stabilind sistemul organelor judecătoreşti. de „dobândirea si pierderea cetateniei”. Economică. 18 şi 19. Controlul constituşionalităţii legilor. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile expimate în exercitarea mandatului. de . 10.6 fixează separarea şi colaborarea puterii legislative. PENTRU A PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat. Procurorul General. Tot aici sunt stabilite principii. De la acestă perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi factori. proprietăţii. notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni .9. direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice. pri care CSJ a argumentat obligaţia curţilor de a veghea respectarea constituţiei. Actele normative care reglementează cetăţenia în RM conţin principiile unanim recunoscute de comunitatea internaţională. Prin urmare. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat. art 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. independenţa. Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art. reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art. 2 jud. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.bază de constituire a Parlamentului. Dreptul de sesizare a Curţii Consti. Cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei. Art. organizarea internă. 18 lege). puterea legislativă şi puterea judecăt. prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul. Notiunea de cetatenie poate fi examinata în doua acceptiuni. este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului.

fara posibilitatea de a alege” „Exista putere discretionara ori de câte ori o autoritate actioneaza liber. lasând posibilitatea administratiei sa aprecieze împrejurarile în care se aplica norma. 6. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale nascute din activitatea de organizare a executarii legii si de executare a acesteia. Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei publice. subordonata. sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva. 5. Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care.masuri cu privire la actele juridice (anulari. b) dispozitii prohibitive. repartizarea. fiind compus din prepozitia „ad”. obiect. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozitii: a) dispozitii imperative. persoana fizica sau juridica. Transparenţa. Dupa modul de determinare. administratia publica se desfasoara în regim de putere publica. 5. înseamna: a conduce. Promptitudinea în executare. Legalitatea. Cele mai strînse legăruri dr. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice. d) principii. continut. ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata. executarea unor lucrari publice. nu-l obliga. pot constitui obiect al raportului juridic administrativ anumite activitati. conditiile în care se aplica norma juridica. întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate necvesităţilor publice. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. f) explicarea semnificatiei unor termeni. 3. 2. Ca orice norma juridica. Legătura dreptului adm. 2. . printro regula de drept c) dispozitii permisive. mai întâi în Statele Unite ale Americii si apoi în Franta. conducerea unui agent economic sau institutii social culturale. priorităţii şi garantării drepturilor persoanei private. b) norme speciale. conform dictionarului limbii române. În situatia în care ipoteza nu este precis conturata. 5. Principiul obiectivităţii. iar pe de alta parte. iar pentru administratie. sanctiuni administrativpatrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna materiala ori morala). Constituţional. cum ar fi: caracterul de disciplina relativ tânara. b) norme prohibitive – care interzic o anumita conduita. Însa. El a aparut la sfârsitul secolului al XVIII -lea. întrucât. formulile sau ideile călăuzitoare pe care se bazează organizarea şi activitatea sistemului AP. iar la nevoie. însa. respectarii legii în activitatea organelor administratiei publice”. e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumiteactivitati. Se poate aprecia ca. cuvântul „administratie” provine din limba latina. Accesul la informaţiie. precum si acelea care guverneaza raporturile dintre stat si individ. Principiul suveranităţii poporului. reprezentând „miezul normei juridice”. 7. „regulile dupa care statul exercita functia executiva. Normele de drept administrativ Norma juridica reprezinta o regula de conduita instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. Dreptul de afi auzit.1.masuri de executare silita (demolarea sau desfiintarea unor constructii etc. o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular. Clasificarea normelor de drept administrativ Acest spect este analizat de catre autorii contemporani1 din unghiuri diferite. Sanctiunea normei de drept administrativ Sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele care intervin în cazul nerespectarii normei juridice. datorită numeroaselor norme consti. termenul de „administratie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel. Colegialităţii. c) norme permisive – care îngaduie o conduita determinata. la comanda. un compartiment din unitatile direct productive sau institutii socialculturale.). . ea urmând a se deduce din continutul normei juridice. din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o . care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi. fara ca sa-i fie dictata dinainte conduita sa. a gospodari. în comparatie cu dreptul civil sau penal. O deosebită legătură există între dr. Pr. Egalitatea în faţa legii. pot fi identificate urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ: sanctiuni administrativ – disciplinare sanctiuni administrativ – contraventionale (avertismentul. Principiile generale:1. Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public. când autoritatea publica este tinuta de norma juridica. 7. are un pronuntat caracter de mobilitate. Sub aspect etimologic.Pr. Imparţialitatea. Un prin criteriu îl constituie obiectul de reglementare. competenta legata este definita ca fiind „situatia când administratia este tinuta. În literatura de specialitate se apreciaza ca ipoteza este absolut determinata când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispozitia. 2. cuprinzând cele trei elemente: ipoteza. În limbajul curent. sanctiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres. norma de drept administrativ are o structura trihotomica.). Dispozitia normei de drept administrativ este. Dreptul administrativ are o serie de trasaturi proprii. Principiile procesuale: 1. Astfel. prin aceasta notiune s-a avut în vedere o activit.1. Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice cuprinde fondul. b) norme de drept procesual.În doctrina franceza. nascute în urma unui act administrativ” sau „acea ramura a stiintei juridice care cerceteaza normele de drept care privesc organizarea sistemului administratiei publice. c) definitii. Respectarea scopului şi obiectivelor trase de lege. în sensul ca un izvor de drept va contine numai dispozitii imperative. „catre” si „minister”. controlul administrativ etc. care se refera la un organ determinat. Pr. raportul de drept administrativ are trei elemente componente: subiecte. aplicabile tuturor autoritatilor publice. Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte doua elemente. supus. Democraţiei. care nu desfasoara. care au ca obiect procedura de concretizare a activitatii autoritatilor publice. Dreptul de afi ajutat sau asistat. Obligativitatea deciziei. Principiul procedurii colective. traducându-se prin servitor. 2.adm şi cel financiar. 6. Legalităţii. precum: executarea actelor juridice. care vizeaza drepturile si obligatiile autoritatilor publice. Având în vedere legislatia în vigoare. 1. modalitatile juridice specifice prin care este realizata competenta cu care sunt investite organele administratiei publice. În doctrina se arata ca aceasta clasificare a normei de drept nu trebuie privita în mod dogmatic. imperativa. pe de o parte sa actioneze. Principiile materiale. întâlnind criterii de clasificare comune sau diferite.Dr Administr ca ram a sist de dr. le are cu dr. este obligata sa actioneze într-un sens determinat. Proporţionalitatea. 3. Publuicităţii şi transparenţei. reglementeaza o diversitate de domenii. care cad sub incidenta normei juridice. Aceasta libertate de apreciere constituie ceea ce se cheama „puterea discretionara” a administratiei publice. dupa care pot fi identificate urmatoarele categorii de norme: a) norme de drept material. fie între acestea si particulari. prin administratie se poateîntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului. prin natura lor sunt extrem de numeroase si variate. Acesta din urmă cuprinde ansamblul normelor privind formerea. nemijlocit o activitate direct productiva. pusa în slujba cuiva.. Într-o formulare restrânsa. care actioneaza pentru organizarea executarii si a executarii legii. constând în faptul ca normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifica destul de repede dupa adoptare. 4. amenda etc. ne aflam în prezenta ipotezei relative. O caracteristica a acestor raporturi. atunci când se prevede o anumita actiune. Proc. însemnând „la”. acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care administreaza o institutie sau o întreprindere. Dretul adm. 4. prohibitive sau permise. fie ca aceste raporturi se stabilesc între organele administratiei publice. la origini. Ca si în cazul altor ramuri de drept (dreptul constitutional. facându-se trimitere la competenta legata. b) subiectele de drept. care se ocupa de „res romana” . „A administra”. de exemplu). prin care se interzice o anumitaconduita subiectului de drept.6. prestarea unor servicii publice. raporturile de drept administrativ se fundamenteaza pe principiul inegalitatii partilor. Ca orice raport juridic. Prin obiectul său AP este strîns legată de cele trei puteri ale statului. ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata si poate sa se refere la: a) împrejurarile. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. Ce stabilesc principiile fundamental ede organizare şi funcţionarte a sistemului autorităţilor AP şi normelor ce determină principalele autorităţi ale AP. fie un functionar public. În ceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrativ se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice. persoane fizice sau juridice. Din punctul de vedere al întinderii sferei de aplicare. 4. precum si controlul exercitat de puterea judecatoreasca pentru asigurarea dreptul public. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului”. Dupa caracterul normelor identificam: a) norme imperative – care impun subiectelor de drept o anumita conduita.adm. sunt regulile. prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept. mai exact a raspunderii juridice în dreptul administrativ. lasându-se la aprecierea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite. Principile dreptului adm. 3. dispozitia si sanctiunea. de obicei a statului.viata statului si dreptul privat. categorica. prin forta coercitiva a acelei puteri. de la economie la sanatate si de la armata la învatamânt. 3. Dreptul administrativ a început sa se contureze ca ramura de drept de sine statatoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. În literatura juridica. continutul reglementarii. Civilse determină prin faptul că normele procesului civil reglementează procedura administrativăîn cazurile soluţionării litigiilor de ordin admoinistr. Cu dr. în general. trebuie sa se faca distinctie între sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice.). a carei aplicare este asigurata prin constiinta juridica. Are ca obiect de studiu acele relaţii sociale şi valori care se referă la organizarea şi realizarea administraţiei publice. suspendari etc. 4. se identifica: a) norme cu caracter general. 3.

dreptul la învatatura. îşi găseşte reflectare într-o organizare şi competenţă a organelor justiţiei generale. Legile reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale. În primul rînd aceasta este legat de "precedentul de recurs". că la dreptul public se referă acele ramuri şi instituţii. circularelor administrative. În cadrul raporturilor care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem se întâlnesc si raporturi de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la realizarea sarcinilor ce revin administratiei publice. În linii generale se poate spune. unde intră Belgia. diferă de grupul dreptului "germanic". În general. canonice şi locale. Elveţia şi alte ţări. Este cazul raporturilor dintre Guvern si prefecti sau acela al raporturilor dintre ministru si conducatorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judete. În unele raporturi de drept administrativ. care determină statul. Reamintim. ajungând pâna la executarea silita a legii. Pentru familia juridică romanogermanică sînt caracteristice: existenţa dreptului scris. În unele ţări convenţiile internaţionale au o putere juridică mai mare decît legile interne. Regimul juridic aplicabil în aceste cazuri este cel de drept civil si nu regimul de drept administrativ. obiceiul în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă independentă a dreptului cu rare excepţii. structura logica intemă. Dreptul comun este un sistem. chiar şi o decizie judiciară "simplă" (bazată pe analogie sau pe principii generale). în baza căruia în interiorul familiei juridice romanogermanice se deosebesc două grupuri juridice: romanic. precum şi divizarea dreptului în ramuri. În anumite raporturi de drept administrativ. deoarece prestatiile înfaptuite de organele administratieipublice în favoarea acestora sunt prevazute de lege sau în actele normative emise pe baza si în executarea legii. normele cărora au o autoritate juridică majoră. În cadrul raporturilor de colaborare. Sistemul legislaţiei curente este de asemenea destul de ramificat. Astfel. în deosebi în dreptul francez. pe de o parte. Spania şi cel germanic. decretelor miniştrilor ş. Ele pot fi raporturi de subordonare. dreptul la ocrotirea sanatatii etc. limbajul juridic . neobişnuită. Cu toate acestea.ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile indivizilor reciproce. iar acestea au obligatia sa realizeze prestatia. În acest scop exista o serie de garantii legale care constau în mijloacele practice puse la dispozitia cetatenilor. franceze şi germane. Însa. Sunt destul de numeroase cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se afla în raporturi de drept administrativ. Raporturile care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. În interiorul familiei juridice romanogermanice grupul dreptului "romanic". Italia. în care organele administratiei publice. ceea ce. Printre izvoarele dreptului romanogermanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor. posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie "împotriva legii" . aici poziţia doctrinei este destul de contradictorie. Pe continent juriştii sînt interesaţi în primul rînd de faptul cum este reglementată situaţia dată. Cum ar fi. sistemul de izvoare ale dreptului. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei căi: formarea dreptului comun. Familia juridică de drept comun. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizatii nestatale realizeaza activitati de interes public prin prestatii specifice organizatiei statale. că dreptul francez. Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specifică. Structura dreptului în familia juridică anglo-saxonă. 55. doua ministere care emit împreuna norme juridice de interes comun. în Anglia . Luxemburgul. Această divizare poartă un caracter general şi în ultimul timp şi-a pierdut însemnătatea de odinioară. au servit drept model. Totodata. În majoritatea ţărilor continentale sînt adoptate şi acţionează codurile: civil. de procedură civilă.obligatie legala a acestora si nu o facultate. parcurgînd "etapa de recurs". care poartă amprenta istoriei. 56. subiectele active actioneaza tot pe baza si în executarea legii. pentru a ajunge la o hotărîre judiciară corectă. La început această preluare şi adaptare purta forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit. pe de altă parte. legile speciale şi culegere de norme. Acelaşi lucru trebuie menţionat şi despre sistemul de drept. tehnica juridică. Cel care actioneaza ca autoritate ierarhic superioara are dreptul de a conduce. care include de asemenea Austria. De exemplu. Apartenenţa dreptului diferitor ţări europene la familia romano. poate fi sesizată de către alte judecătorii la soluţionarea proceselor de aşa gen ca precedent real. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică romano-germanică este caracterul lui codificat. divizarea lui în public şi privat. subiectele participante sunt pe picior de egalitate si actioneaza împreuna pentru realizarea unui anumit scop. însă. pe baza competentei pe care o au conform legii. pentru persoanele fizice sau juridice.totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romanogermamce. se studia fondul lui de noţiuni. în RFG diviziunea între dreptul privat şi public este pronunţată mai puţin decît în Franţa. sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului. beneficiarii serviciului public au un drept subiectiv în temeiul caruia pot cere organelor administratiei publice sa presteze serviciul. la organizarea si functionarea administratiei publice. b) Raporturi care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. că "principiile generale ale dreptului intemaţional" au prioritate în faţa legii. fondul de noţiuni. Constituţiile delimitează competenţa elaborării dreptului a diferitelor organe de stat şi în corespundere cu această competenţă înfăptuiesc diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului. îndruma si controla subiectul subordonat. un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. de procedură penală ş. subiectele participante se afla în cadrul unei ierarhii administrative. în ţări diferite nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri. şi dreptul german. de exemplu.germanică nu exclude anumite deosebiri între sistemele juridice naţionale. acestia pot formula plângeri împotriva masurilor abuzive luate de administratia publica. Cum ar fi. Constituţia RFG din 1949 direct menţionează. Obiectul acestor raporturi juridice consta în modelarea comportamentului subiectelor participante corespunzator exigentelor legale. În toate ţările familiei romano-germanice este cunoscută divizarea dreptului în public şi privat. Doctrina juridică romano-germanică şi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile. iar la cel privat . Deoarece curtea de casaţie este instanţa supremă. juridică romano- La familia juridică romano-germanică se referă sistemele ce au apărut în Europa continentală în baza tradiţiilor juridice romane. ordinea activităţii organelor statale şi relaţiile individului cu statul. administrative şi constituţionale diferită de cea a Franţei. a domeniului public privat etc. O pondere deosebita în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupa cele de utilizare a serviciilor publice. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate. XII-XVI în baza culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă juridică pentru multe ţări europene. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al dreptului romano-germanic. organele administratiei publice au un drept de apreciere asupra conditiilor în care se realizeaza dreptul beneficiarului la serviciul public. Beneficiarii acestor servicii pot intra în raporturi juridice cu administratia pe baza unor contracte civile. Portugalia. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhica. adică împărţirea lui în ramuri. Aşa dar. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administratiei publice se refera. penal. însăşi concepţia dreptului. care au întemeiat în sec. În toate aceste ţări există constituţii scrise. practica judiciară poate fi referită la numărul izvoarelor auxiliare. completarea lui cu dreptul de echitate şi interpretarea statutelor. În dreptului englez lipseşte . iar această istorie pînă în sec. Familia genaanică. de exemplu. cum ar fi acelea care privesc utilizarea mijloacelor de transport în comun. aplicând sanctiuni în conditiile legii. A avut loc procesul cu denumirea "preluarea şi adaptarea dreptului roman". Această autoritate este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui control judiciar al constitualităţii legilor ordinare. Raporturile de drept administrativ se grupeaza în doua categorii: a) Raporturi care se formeaza în cadrul sistemului administratiei publice. Însă. pentru ţările din familia juridică romano-germanică este caracteristică schema unică a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept. în speţă. În fiecare din aceste două sfere. a. el poate acţiona nu numai "în completarea legii" dar şi "pe lîngă lege". Ea s-a format în baza studierii dreptului roman la universităţile italiene. situatia de subordonare a subiectelor de drept nu exclude posibilitatea manifestarii de vointa a acestora în cadrul raporturilor juridice respective. însa în calitatea lor de servicii publice1. Olanda. care este influenţat de ştiinţa juridică germană.în ce ordine ea trebuie corectată. organele administratiei publice pot recurge la masuri de constrângere. în principal. a. de exemplu. deşi în cadru acestei scheme este posibilă o deplasare a accentelor. Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhica si de colaborare. care se reflectă. pot stabili în mod unilateral drepturi si obligatii. numărul lor în fiecare ţară este mare. Odată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele juridice naţionale dreptul internaţional.

în toate statele . A patra şi ultima "rădăcină" . care a suportat numeroase influenţe străine. Pentru un jurist american. care cuprinde atît norme juridice. în legătură cu aceasta se poate spune. întrebuinţarea băuturilor spirtoase. fapt ce l-au considerat 2 factori: în primul rînd. a fost un prim şi important pas pe această cale. Lucrările sale de prestigiu care tratează problema dreptului sunt Republica şi Legile. Preocupat.e. Aristotel afirmă că statul întruchipează scopul binelui. Islamul pomeşte de la faptul. Aceste vechi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic. dreptul judiciar şi dreptul familiei. aceeaşi divizare a dreptului. A treia "rădăcină" . judecătorilor li se înaintează cerinţe înalte de calificare în sensul pregătirii lor de drept religioase. În unele ţări (în Sudan) sistemul de judecătorii musulmane a căpătat un caracter de mai multe trepte (mai multe instanţe). este şi legal. treptat s-au pomenit absorbite de "dreptul comun". Justiţia înseamnă egalitate şi această egalitate a justiţiei are în vedere atit interesul general al statului. au stat două şcoli: şcoala Medina şi şcoala irachiană. pe calea practicii judiciare şi a reformelor legislative în cazuri aparte. în direcţia opusă. totodată. şi cea mai lipsită de lege şi dreptate. Capitolul urmează după capitol fără o delimitare logică a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau la cel penal. precum Şcoala dreptului natural. 58 Caracteristica şi reprezentanşii şcolii dr. Dreptatea nu este altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot ce este al său şi împlinirea chemării proprii. mai întîi de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite şi discrete.de procedură civilă. Funcţia principală a "fikhului" constă în păstrarea legăturilor indisolubile.islam. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. In concepţia socratică. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului. dreptul este ordinea comunităţii politice. XIX evoluţia concepţiei de drept musulman a decurs prioritar în comentarii juridice religioase şi culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradiţionalele principii şi legi ale şariatului. Prima "rădăcină" este coranul. Platon (427-347 î. care nu sînt cunoscute dreptului englez. filozofia are în vedere natura universală. ideile. să dai fiecăruia ce este al lui. În altele există sisteme paralele de judecătorii musulmane. unde acest lucru este deosebit de necesar. Ceea ce este just. ci este dat de natură. VII-X şi este bazat pe religia musulmană . tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei.teologia sau principiile credinţei . Abordоnd problema politicii. оn acest mod. Secolele următoare practic nu au adus nimic nou.de procedură penală. cumpătarea şi dreptatea. Se presupunea o respingere totală a dreptului englez. în general. întemeietorul şcolii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 î. în unele . care cu timpul. îşi . iar odată cu el . care există deja 200 de ani şi joacă un rol important. în cadrul căreia ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de drept precedent. constituţii ale statelor. La baza operelor sale este pusă ideea. ca şi în Anglia. Singura sursă a cunoştinţelor necesarmente egale pentru toţi o constituie raţiunea umană . de Aristotel şi de către stoici. ale cărui opţiuni cu referire la drept au fost influenţate de Platon. de fapt. ce exprimă în formă religioasă în general. Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acţiunea puţin mai liberă a regulii precedentului. la dezvoltarea raţionalului. O formă de codificare deosebită în SUA a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri cu caracter unitar. Prin urmare. În realitate. la rоndul său. Pe parcursul dezvoltării ulterioare a învăţăturii în această schemă s-a introdus încă o modificare. Pentrui ca proiectul să devină lege. în primul rînd norme religioase. aplicarea legii depinde de precedentele judiciare. în viziunea lui. În SUA. Există naţiuni şi grupuri etnice ce profesează islamul în calitate de religie.e. de interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciară. La măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă pentru următoarele infracţiuni: omor. el trebuie să fie adoptat de state. are o structură analogică cu structura dreptului comun. Însă în majoritatea ţărilor arabe ele continuă să joace un rol destul de important în mecanismul de acţiune socială a dreptului. el identifică justiţia politică cu dreptul politic. Influenţa izvoarelor de drept de tip european a devenit. în interpretarea sa romanică veche şi occidentală. Şcoala raţionalistă a dreptului.a principiului precedentului şi altor semne caracteristice pentru "dreptul comun". Numai unele state. nu este altceva decît expresia cunoaşterii umane. folosit activ de Curtea Supremă. curajul. Dreptul penal musulman este bazat. Baza ştiinţei juridice musulmane o constituie metoda cazuistică sub denumirea "Ilm al furu". învăţăturile cărora sînt recunoscute. precum şi 3 şcoli şiite. jefuire armată şi revoltă. dreptul englez s-a dezvoltat treptat. A doua "rădăcină" este sunna. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . ambele fiind. Pentru ca binele să domine pacea. În general. liniştea. dar nu numai acelea care de obicei se referă la sfera de drept. sunnă sau adjimă. penale.50 . autoritatea căruia este unanim recunoscută. iar însuşi dreptul . În procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez şi cel american. dar. Justiţia. În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi concepţie a dreptului şi a rolului său. Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero. Aristotel caută dreptul în observarea raţională a naturii. Pregătirca proiectelor acestor legi şi coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu Institutul American de drept şi Asociaţia Americană a avocaţilor. dreptul SUA. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim în lucrările Politica şi Etica. Şcoala normativistă a dreptului. după aprecierea personală. Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea ramurilor de drept. Dreptul întruchipează în sine înţelepciunea umană. judecătorul nici odată nu apelează la Coran sau Sună – legendă despre proroc. în altul. cadi (judecătorul) putea. care a fost adoptat oficial în anul 1962. şi de aceea nu este neapărată condiţia de respectare a hotărtrii. acuzare falsă de adulter. în gîndirea aristotelică. unde recent a dominat dreptul musulman în toată originalitatea surselor sale. considerată ca temelie a esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor fenomenelor ce se produc în lume. Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită jurisdicţia independent unul faţă de altul. Un singur judecător examina dosare de diferite categorii. Din motive istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale dreptului musulman. Normele elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sistemul de drept american numai după o aplicare şi interpretare a lor multiplă de către judecătorii numai cînd se va putea face o referire la hotărîrile judiciare care l-au aplîcat şi nu la norme nemijlocit. civile. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. 57Dreptulmusulman (islamic) Dreptul musulman ca sistem de norme. În dreptul statutal al SUA se întîlnesc numeroase coduri. Toate elementele psihologice sînt excluse conştient din examinare. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. dreptul este mai întîi de toate un drept al practicii judiciare." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. sau dreptul musulman se împarte în 2 părţi: prima indică linia de comportament al musulmanului faţă de semenii săi (muamalat). În ambele ţări există de fapt. în SUA s-a format un sistem dualist. şi diferite după vîrstă. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. Şariatul constă din 2 părţi . Organizarea judiciară musulmană se deosebea prin simplitate.a asimilat cîte ceva din codificările europene.Existenţialismul juridic. El se referă la autorul. în 25 . El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. de la Platon şi Aristotel. Germenii acestei teorii au apărut în antichitate.penale. Doctrina engleză nu cunoaşte discuţii despre diviziunile structurale ale dreptului. şi l-au adaptat la necesităţile credinţei noi. S-a creat învăţătura despre 4 "rădăcini" (izvoare) ale dreptului musulman.libertatea considerabilă şi capacitatea de manevrare în timpul procesului de adaptare a dreptului la condiţiile ce se schimbă. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. furt.divizarea dreptului în privat şi public. legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie just sau injust. unica sursă a dreptului musulman sînt lucrările savanţilor jurişti. ca şi justiţia. că legislaţia în sistemul juridic al SUA are o pondere mare şi este mai importantă decît dreptul statutal în Anglia. în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec.analogia (chias). Examinindosarul. cît şi interesul individual al cetăţenilor. Echitatea. adică aplicarea la cazurile noi asemănătoare a regulilor stabilite de Coran. îl divizează în drept natural şi drept pozitiv. Omul. În Anglia nu există coduri de tip european. a constituţiilor statelor ce au intrat în componenţa SUA. pe care. Dreptul controlului constituţional. Legea. Posibilităţile mari ale influenţei judiciare asupra legislaţiei nu exclude faptul. iar justiţia este concepută drept criteriu de manifestare a legalităţii. este orientată spre consolidarea normelor şi priricipiilor dreptului musulman. iar ca teorie cu pondere şi o influenţă majoră ea s-a manifestat în gîndirea filozofică şi politico-juridică din evul mediu. Aceasta se datoreşte în primul rînd existenţei constituţiei scrise. conceput ca un ansamblu de norme eterne şi imuabile existente atit în formă scrisă. Şcoala realistă a dreptului. cît şi norme nejuridice. după Socrate. ca şi pentru unul englez. însă. La baza tuturor şcolilor.n. dreptul nu este un produs al voinţei.idjima: acord atins de toată activitatea musulmană în problema obligaţiilor musulmanului. pînă în sec. Dreptul lui Allah este dat omenirii odată şi pentru totdeauna. Această comportare mai liberă cu precedentul capătă o deosebită importanţă în legătură cu competenţa judecătoriilor americane de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor. să nu prejudiciezi pe altcineva. Însă nu s-a petrecut o trecere a dreptului american în familia romanogermanică. dintre legislaţia statului musulman şi sursele ei primare. În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglare social-normativă. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. voinţa nobilimii musulmane religioase. primul şi cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar. Legislaţia familiei a ţărilor arabe. legislatorul trebuie să găsească punctul de care concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va asigura fericirea şi. Pe lîngă pedeapsa pentru infracţiunile enumerate.. ca temelie a dreptului. a doua prescrie îndatoririle faţă de Allah (ibadat). Platon susţine că adevăratul stat trebuie să asigure un trai comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii toate virtuţile: înţelepciunea. Din numărul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal. este o parte integrantă a naturii în dubla accepţiune: ca parte a materiei şi ca fiinţă raţională. comerciale.. Una din aceste deosebiri considerabile este legată de structura federală a SUA. Şcoala istorică a dreptului. însă n-au acceptat dreptul musulman. că dreptul existent a venit de la Allah care întrun anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed. se folosesc unele şi aceleaşi noţiuni şi interpretare a normelor de drept. În cîteva state acţionează codurile civile. Adoptarea Constituţiei federale scrise din 1787. în orice timp şi în orice împrejurare . în mod deosebit. discipolul lui Socrate.n. mai precis . În al doilea rînd. care a atins şi toate ţările islamice. natural Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. adică pot examina diferite categorii de dosare .De obicei. sferă de acţiune şi ponderea dreptului musulman s-au micşorat. ceea ce 1-a făcut să afirme că omul este cea mai nobilă dintre toate fiinţele. pentru concepţia de drept musulmană nu există. adulter. luate de judecătoria unui stat. care acţionează asupra milioanelor de oameni. cit şi nescrisă. Aceste două părţi alcătuiesc obiectul ştiinţei juridice sub aspectul. Ramurile dreptului englez nu sînt atît de clar pronunţate ca în sistemele de drept continentale. foste colonii franceze sau spaniole au adoptat codurile de tip roman. Teoretic numai Dumnezeu are putere legislativă. multe din care sînt considerabile cu adevărat şi nu pot fi neglijate. Astfel. Şcoala sociologică a dreptului. precum şi obiceiuri.după forma sa exterioară . sub dominaţia severă a dreptului. Binele în politică este justiţia care îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altora. caracteristic omului. Teoria psihologică a dreptului. cum ea este determinată de şcolile de drept. Fikhul. în concepţia lui Cicero. De aici . subliniază rolul puterii judiciare în sistemul american de guvemămînt. Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul оşi are rădăcinile sale. corespunzătoare diferitor interpretări. De la justiţia politică. toate judecătoriile au o jurisdicţie comună. să dobоndească mijloacele de a-i face să se rostească asupra binelui. de fapt. în general. Aristotel îşi îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului fără de care politica nu-şi poate atinge scopurile.). Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural este. importantă pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor Coranului. Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o competenţă destul de largă. Revoluţia Americană a înaintat pe primul plan ideea dreptului american naţional independent. unitatea conceptuală şi raţională a omului presupune cunoaşterea adevărului. Cu toate acestea. asemănător celui englez: dreptul precedent în interacţiunea cu cel legislativ. susţine întemeietorul şcolii. rămîne o familie juridică independentă. a ideii idjima. iar cea unificată acţionează.în state şi una federală. Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil şi specific tuturor. constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe egale. Sistemele juridice ale acestor ţări au suferit schimbări considerabile în sensul că importanţa. contribuind. Dar numai în general. instanţele superioare judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a SUA nici odată n-au fost legate de propriile lor precedente. care a rupt legăturile cu "trecutul său englez". Pacea socială în stat se asigură.de drept public şi privat. sunite şi şiite. că în SUA există 51 sisteme de drept . iar ceea ce este legal este şi just. care a mărit considerabil importanţa ei practică: propunerea acceptată odată de către juriştii tuturor sau chiar a unei şcoli. care este înlocuită aici cu divizarea în drept comun şi dreptul echităţii. să pedepsească pentru oricare altă violare a legii. scopul cărora este de a stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale dreptului. În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în drept public şi privat. indiferent de faptul dacă va fi recunoscut sau nu. la Cant şi Hegel. Motivele şi intenţiile individului nici odată nu se iau în consideraţie. în concepţia lui Platon. stabilit pe teritoriile controlate de ei.a unui sistem întreg de constituţii: federală. organizarea. este considerată regulă. un proces ireversibil. Printre codurile de acest gen. În condiţiile actuale unele ţări musulmane (Egiptul) au refuzat complet judecătoriile musulmane.(achid) şi dreptul (fikh). identice. el cuprinde toate sferele vieţii sociale. de problema făuririi unui stat ideal. este o virtute care aduce fericirea şi armonia. evident. după ce îl va găsi. conform ideilor sale. în mod uniform. El. Dreptul musulman. etc.

normativistă a dreptului. Dreptul. lege şi stat în lucrarea SummaTheologica. luоnd naştere dreptul. Astfel. în perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltată de către Toma din Aquino . tehnicii şi practicii dreptului. metafizic şi pozitiv. Legislatorul este doar un organ al conştiinţei sociale. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. Şcoala istorică a dreptului. al XX-lea. Şcoala realistă a dreptului. pe care sociologia оl studiază. Toate aceste caractere au fost dobоndite o dată cu intervenţia statului în viaţa societăţii şi. Izvorul său stă. Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. Justiţia. politico-juridice influenţează societatea şi în care suportă. Astfel. fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate drepturile sale în favoarea întregii comunităţi.: dr. ci în baza de drepturi şi interese comune . în special. . Alături de marile sisteme filozofice concepţiile.. din momentul în care guvernanţii au început a-şi impune propria voinţă guvernaţilor. etc. deoarece studiază dreptul (statul). opiniile despre drept sau constituit în şcoli. după Comte. afirmînd că acest fapt este imposibil din cauza numărului mare de oameni. el susţine că dreptul n~a luat naştere ca un imperativ al vieţii comunitare. în reducerea complexităţii fenomenului juridic prin intermediul unei abordări globalizante. Şc. şi anume: 1) o funcţie teoretică. întemeietorul şcolii contestă ideile dreptului natural privind apariţia statului pe calea unui contract social. a noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate şi utilizate de dogmatica juridică. Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. se apleacă cu interes asupra fenom. Este de reţinut că ea studiază dreptul în ansamblul său. elaborat de stat. care constă în explicarea atît a părţilor componente ale dreptului. este definită de către Cicero. noţiuni cu privire la drept şi. mai ales. economice.. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. unit nu prin întîmplare. Cuvîntul Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. iar mai pronunţat . unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai Scolasticii Abordează probleme referitoare la drept. Baza metodologică şi obiectul de studiu Prin obiectul său de preocupare şi studiu. expusă în cele mai accesibile forme în literatura de specialitate. ideile. apărută оntre persoane. filozofia are în vedere natura universală. nu trebuie să sancţioneze obligaţii. În RM "Teoria generală a dreptului". politice şi de altă natură. şi dreptul pozitiv. El este un produs colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a unor individualităţi. îmbrăţişează dreptul. Existenţialismul juridic. Atit statul.după cel de-al doilea război mondial. aceasta are un caracter neconturat O dată cu dezvoltarea poporului. formele lor concretistorice." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. oamenilor. In literatura juridică Teoria generală a dreptului a mai fost caracterizată ca fiind nucleul central al ştiinţei dreptului de la care pornesc practic toate ştiinţele juridice. Şcoala raţionalistă a dreptului. social şi cel edictat de stat apar discrepanţe.. să o limităm numai la o explicaţie pozitivă. în generalitatea şi integritatea sa.Prin urmare. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. în baza doctrinei sale filozofice. Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii sociale. ca expresie a solidarităţii sociale. Şc. Un alt reprezentant al şcolii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (18591929). pe observaţie . оn esenţă.La momentul actual această disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale lumii sub diverse denumiri: Teoria generală a dreptului. a tehnicii legislative. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural. de la Platon şi Aristotel. Teoria generală a dreptului este şi o ştiinţă politică. care nu se mai putea menţine. mecanismul de stat etc. evoluţiei şi funcţionării dreptului. Ea formulează şi defineşte conceptele fundamentale care constituie punctul de plecare pentru investigaţiile întregului sistem al ştiinţelor juridice. a dreptului. Friedrich Cari von Savigny (1779. Ca parte componentă a ştiinţei în general Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială. care reflectă în legi realitatea existentă. adică istorică. în adîncurile trecutului. Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv. oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau naştere din voinţa divină reflectată în voinţa poporului. legea este o regulă sau o unitate de măsură a acţiunilor după care trebuie să se conducă sau să se abţină orişicine . El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. Dreptul. Şcoala sociologică a dreptului.Caract. ca o categorie etică.de stat se aplică numai în baza şi în limitele prevăzute de normele juridice. funcţiile statului. şi a sistemului de drept al ţării respective.Metodologia este una dintre cele mai actuale şi complicate probleme ale ştiinţei juridice. este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). Statul este un produs natural şi necesar în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor omeneşti. perioada modera. în mod pozitiv. Şcoala normativistă a dreptului. Teoria generală a dreptului este divizată în două discipline de învăţămînt: Teoria generală a dreptului. Teoria generală a dreptului face o analiză profundă a relaţiilor sociale. sociologică a dreptului. În lucrarea sa Curs de filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu are dreptul să admită decît ceea ce se constaţi. şi Problemele teoriei dreptului. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. în general. ca disciplină de studiu. a st-ui . dar. ideile. Friedrich Cari voa Savigny afirmă că dreptul ca produs al spiritului poporului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn concepte abstracte. Contractul social urmăreşte scopul asigurării libertăţii naturale. deoarece studiază problemele de bază ale ştiinţei politice Ea formulează categoriile politice ce vizează. оn baza căreia oamenii s-au asociat este voinţa generală. generală a TGD. care se predă la începutul studiilor juridice. cei mai mulţi oameni. 2) o funcţie de ameliorare a metodologiei.1861) şi Friedrich Puchta (1798-1846). Ca ştiinţă. voinţa umană. evoluţia şi funcţionarea dreptului. o dată cu dezvoltarea poporului. constituiţi în societate de a promova binele în comun. în concepţia sa.ordinea juridică în globalitatea sa. ea selectează numai o parte din materia teoretică. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse la conexiunea dintre drept şi filozofie „ . Şc." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Dr.. puterea şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt recunoscute ca fiind juste pentru un anumit interval de timp. Conform concepţiei lui Freidrich Puchta. cum sînt: puterea de stat. care le reglementează evidenţiem două funcţii de bază care îi revin Teoriei generale a dreptului. culturii. 59 Fenomenul jurudic în lumina şcolii istorice e drept. Şcoala realistă a dreptului. nu le rămоnea decît să se unească în vederea unui singur scop. Preocupat de problema apariţiei dreptului şi statului. Asemenea limbajului. este un bun al poporului. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. La etapa iniţială. dreptul devine o ştiinţă aparte. Enciclopedia dreptului. Şcoala raţionalistă a dreptului. statul. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. TGD este o ştiinţă socială. corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social. fiind deci pentru toţi adevărata libertate. la rîndul ei. este împărţit în două categ. social.Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului poate fi conceput în deplinătate în urma studierii acestei discipline. după Duguit. care derivă din însăşi natura socială a omului şi are datoria de a garanta siguranţa oamenilor. precum Şc. ea cuprinde întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la obiectul de studiu. în raport cu normele juridice 2. În doctrina sa. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul îşi are rădăcinile sale. al XVIII-lea şi începutul sec. Teoria psihologică a dreptului. trebuie să evităm orice explicaţie metafizică.. privite în dinamica lor. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă generală despredrept şi stat. Experienţa raţiunii umane. cît şi lucrurile trebuie să fie raportate acestei prime. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (1798-1857). Contractul social reprezintă o formă socială de asociere care dă naştere unui corp moral şi colectiv оn care există un angajament reciproc al publicului cu particularii. ştiinţifică. influenţa socială. Reciprocitatea.cauze întemeindu-şi învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic. politică şi juridică care studiază. instituţiile politice şi juridice. Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie deosebită de Teoria generală a dreptului ca disciplină de studiu. Introducere în studiul dreptului. cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constr. precum Şcoala dreptului natural. care se predă la finele lor. conştiinţa juridică se conturează оn relaţiile dintre membrii familiei. care. în prima jumătate a acestuia. pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre ceva ce este concret. care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc. dreptul ia naştere şi se dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional al poporului respectiv. Statul. cît şi a întregului său. autorul lucrărilor Contractul social şi Discursul asupra origina şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. la Cant şi Hegel. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an 60 Şcoala sociologică pozitivistă a dreptului sau 1. la rîndul său. nemaiputînd crea forţe noi. conform ideilor fondatorului. independent de legislator. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. ci prin relaţiile cu alte persoane şi are la bază ideea „de a i se da fiecăruia ceea ce i se cuvine". a cărei existenţă poate fi probată prin raţiune. întemeiată pe date concrete. Ist. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia. fiindcă obligaţia de supunere are la baza un acord încheiat între oameni. Avîd ca punct de reper legea celor trei stări Auguste Comte clasifică ştiinţele în şt. este pusă în pericol întreaga valoare fundamentală a solidarităţii sociale.găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal". garanţii sau să aibă caracter punitiv. această funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge din viaţa socială şi impune indivizilor norme ce trebuie respectata în interesul întregii societăţi. sub forma instituţiilor. sintetice. în mod succesiv. al XEX-lea. la Cant şi Hegel. Primele idei fundamentale ale şcolii istorice a dreptului sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii Gustav Hugo. fapt ce a pus fundamentul contractului social. filozofia are în vedere natura universală. conform ordinii stabilite de Dumnezeu. cоt în perceperea vie a instituţiilor juridice. Existenţialismul juridic. iar acesta. De unde reiese că atit raţiunea. ci doar ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi. apare din necesitatea soluţionării a diferitelor litigii care iau naştere ca rezultat al dezvoltării sociale. ca fenomen social ce există într-o comunitate umană. atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în procesul de pregătire a specialiştilor în domeniul jurisprudenţei. modul în care instituţiile. Fiind parte componentă a ştiinţei dreptului. la stat. Această şcoală a apărut ca o reacţie la ideile revoluţiei franceze prin care se urmărea codificarea dreptului. Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a dreptului."Dreptul este un fenomen istoric. ştiinţele mecanicii. Ea poate fi definită ca totalitate a cunoştinţelor despre drept şi stat acumulate de omenire pe parcursul întregii sale evoluţii. Toţi oamenii trebuie să se supună prevederilor normelor juridice. Pentru a apăra acest drept. într-o oarecare măsură. autorul recunoaşte existenţa unei prime cauze eficiente. toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică. Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania la sfîrşitui sec. în această situaţie. nu se manifestă prin relaţiile omului faţă de sine însuşi. Principalii reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846). în baza unui ansamblu de teorii. Teoria psihologică a dreptului. în sec. dreptul exista sub forma dreptului natural. manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale indivizilor. natural. ştiinţa dreptului studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului. iar puterea în stat nu este durabilă. trebuie să se conformeze normelor juridice. în viziunea savantului. Toma din Aquino constată că dreptul este justiţia în cadrul comunităţii umane. concepţii. dă naştere unei justiţii universale. Ideea dreptăţii. care dă consacrare juridică dreptului social. Exponent al teoriei solidarităţii sociale. în mod natural.dr. Constr. Atunci c-d între dr. şi anume cea de Dumnezeu. Potrivit lui Toma din Aquino. de la Platon şi Aristotel. ştiinţa sociologică care. matematicii. În concepţia lui Hugo. nu este în drept a se confrunta cu colectivitatea şi alţi cetăţeni. In urma оncheierii contractului social. porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor. la rîndul lor. care dreptul оşi are rădăcinile sale.Teoria generală a dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice este de dată mai recentă. juridic. care cuprinde realizările ştiinţifice ale juriştilor. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. cit şi indivizii. Insă. primele manifestări ale conştiinţei juridice iau naştere în familie. adică tot ce este cunoscut pînă în prezent despre legităţile apariţiei. Societatea nu este în drept să suprime dreptul individului. etc. adică abordarea ştiinţifică a problemelor juridice. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. în mod conştient. prin trei stadii: teologic. Egalitatea presupune existenţa aceloraşi condiţii de supunere pentru toate persoanele. susţine reprezentantul teoriei dreptului natural. ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . consideră Duguit. Rousseau afirma că fiinţa umană a fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din starea primitivă.

Majoritatea cercetătorilor opiniază că istoria organizării statale a societăţii şi a constituirii sistemelor de drept nu cioncide cu istoria societăţii umane. pentru că.relaţiile juridice.2din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia permanentă a esenţei.cu cel puţin 40000 ani în urmă. ceea ce înseamnă "cale".Rezultă că dreptul. se utilizează în fundamentarea adoptării unor noi acte normative.c) comparatismul trebuie să ţină seama atît de sensul normei juridice la momentul apariţiei ei.trib. iar pe de alta cu instituţiile corespunzătoare acestor idei. şi econ. Pentru analiza ştiinţifică a tipologiei dreptului. cu idei politice.Dreptul poate fi considerat ca un mod de existenţă a ordinii publice. presupun:a)dezvoltarea informaţiei juridicepentru îmbunătăţirea procesului decizional prin folosirea calculatorului. de relaţii ideol. prescripţii religioase. generate de bază. are determinaţii calitative ce ţin de esenţa socialului. pentru că dreptul unui anumit popor are întotdeauna caractere specifice doar lui.Romanii au exprimat foarte clar şi lapidar această realitate prin adagiul:ubi societas. st. religioase. alături de normele juridice. Se poate de menţionat că n.ordinea de drept etc. din fapte. Ea. şi anume în rezultatul descompunerii orînduirii primitive. Metode prospective. morală.. grupuri sociale. dar ştiinţa contemporană notează că primele formaţiuni statale au apărut cu aprox. cît şi pe teren (de exemplu. cutumiare şi dreptul scris.presiuni din partea forţelor sociologice creatoare ale dreptului şi realitatea normativă. dreptul aparţine şi el acestei realităţi. cum şi de ce au apărut statul şi dreptul? reglemenate de anumite reguli de conveţuire socială:obiceiuri. Statul este suprastructura politică a unei baze economice. în special cu baza economică a societăţii. iar activitatea de elaborare a dreptului.corespun. funcţia suprastr.şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite. Metoda sociologică. filosofice. ca instrument de dominaţie şi constrîngere acaparat de cei care dominează economiceşte. 3 Premisele soc.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi.) contur. juridice. şi organiz.Realit.ca sistem de normă şi imstituţie are o sferă mai restrînsă ca juridicul. ca parte componentă a realităţii sociale.Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ. sunt elem. ca urmare a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. În sensul arătat anterior. dintre diferite instituţii juridico-statale. neavînd faţă de cine să le valorifice. 4. subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată.clan.Regulile comparării:a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara. de evoluţia treptată a structurii ei sociale.. Realitatea istorică arată că dreptul este un fenomen social inerent societăţii omeneşti.b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi plasaţi în contextul social-politic şi cultural în care îşi au sorgintea. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoaştere a procesului istoric de evoluţie a dreptului. Treptat s-a trecut de la principiul răzbunării sîngelui la sancţiunea expulzării din gintă sau din trib.juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică. ibi ius. Înainte de a fi o realitate normativă. K.ale suprastr. ca şi instituţiile corespunzătoare acestora. La rîndul său însă. În concl. precum şi cele filosofice.ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane.stabilind drepturi şi obligaţii jur. Filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cînd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie. Atunci apare.repartişiei şi schimbului de produse şi activităţi..Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului. în domeniul criminalisticii). etc. are o sferă mai restrînsă decît juridicul.din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia societăţii umane. a comunităţii umane. de apariţie a statului şi dreptului în doctrina contemporană. în domeniul reglementării juridice cu caracter economic). Componentele juridicului sînt: conştiinţa juridică. Ca moment istoric. apare concomitent cu statul sau cu primele formaţiuni statale la o anumită treaptă de dezvolt. Apare necesitatea de astabili necesitatea de răzbunare. raportul intim cu fiica etc. Sociale diferite şi chiar antagoniste.ele trec prin conştiinţa legiutorului. Marx şi F. Deci. Relaţiile sociale din această perioadă sunt 6.Dimensiunea dreptului.valorizare şi valorificare finală prin normele dreptului.un real factor de calmare a conflictelor şi de menţinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese.urmînd un proces de evaluare. fără drepturi.care îşi are regularităţile sale ce nu permit să urmeze orbeşte aceste presiuni.ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic.2. cu interese diametral opuse.continuu şi istoric.Normele sale intervin în procesul productiv. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D. pol.evidenţalegislativă. Susţinem ideea că dr. statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive. ca formă de organizare a întregii societăţi.. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi-au găsit reflectare într-o serie de norme sociale. putem spune cu certitudine că procesul de constituire a astatului şi dr.cuprizind şi interpretarea pe care le vor da organele de aplicare . Apariţia statului şi dreptului a fost 4. a relaţiilor de producţie şi aformelor de conducere socială din cadrul acestei orînduiri. Legile lui Moise(Decalogul) la evrei.ca parte componentă a realităţii sociale. Legile lui Manu în India . cît si în antichitatea greco-romană. de regulă se bazează pe conceptul egalităţii. pregătită de o perioadă îndelungată de dezv. Iar dreptul este voinţa deţinătorilor puterii de stat ridicată la rang de lege. Rudolf von Ihering remarca faptul că dr. sunt transformate în norme juridice. avînd specificul său la diferite popoare.Engels au arătat că structura economică a societăţii. ale sociatăţii respective.A doua componetă a realităţii juridice o constituie partea instituţională-dreptul. nu l-a aşteptat pe legiuitor pentru a se constitui.dreptul e o stare de conştiinţă. b) se crează reguli de drept noi.nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor. pe temelia apariţiei propr.respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului. ca sistem de norme şi instituţii. Aşadar. este indisolubil legat de evoluţia generală a sociatăţii. pe cînd societatea umană.Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului constituie un ansamblu de metode de cercetare în domeniul ştiinţelor juridice:1. apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi sunt preluate şi adăugăndu-li-se elementul sancţionar. în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului. Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor sociologice pentru studierea opiniei3. concret şi catgoric la întrebarea :cînd. statul şi dr. private şi a scindării societăţii în clase şi gr.dreptul internaţional privat.Cantemir. îndelungat în timp şi foarte variat la diferite popoare.Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziţiile legale duce la crearea ordinii de drept. Momentul determinant al form. politică şi jur.evolutiv capabil să parcurgă stări directe. Lentă a forţelor de producţie în cadrul primei orînduiri sociale – a orînduirii comunei primitive. fie. scindarea societăţii în clase.Problemele tipologiei dreptului.cele care probează eficienţa dreptului. O intensificare a activităţii de fixare în scris a dreptului a avut loc în timpul faraonului Ramses al II lea(se. forţelor de prod.d)evidenţa şi sistematizarea reglementărilor uniforme şi a practicii în domenii precum dreptul comerţului internaţional.b)orientarea cercetărilor de informatică juridică în direcţii ca:-elaborarea legislaţiei. Originea şi istorică a statului dimensiunea Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni.În cadrul acestor raporturi oamenii participă în calitate de subiecte de drept. constituie baza pe care se ridică o suprastr.totuşi dreptul aparţine şi el acestei realităţi.Cea dea treia componenţă a juridicului sînt raporturile juridice şi situaţiile juridice.Hr.şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale. îl const. morale. edictate cu noua putere. cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon).O problemă destul de contraversată în Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. Este cert însă că drepturile nu au putut exista înainte de societate. Dreptul este un produs complex al societăţii. Aşadar. în baza aceloraşi temeiuri. Atît statul cît şi dreptul se află într-o legătură determinantă cu modul de producţie. care cere ca reacţiunea împotriva vătămării să se fgacă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului. Legile lui Dracon şi Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani. ideilor respective. constituirea dreptului ca o entitate conturată se poate spune că are loc odată cu apariţia primelor state atît în ţările Orientului Antic.3din faptul că procesul istoric de dezvoltare a dreptului conţine în sine elemente de continuitate. cercetează dreptul în evoluţia sa istorică.Finalizind cu prezentarea succintă a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de menţionat că metodele nu trebuie înţelese izolat. Există însă şi opinia conform căreia statul şi dreptul au eistat veşnic. a fost unul complicat. fiind. politice teoria generală a dreptului. Aplicarea ei în studierea problemelor dreptului este deosebit de utilă. El suportă influenţe din partea componenţilor cadrului fizic înconjurător şi din parţea componenţilor sistemului social (economia..metoda istorică-constă în cercetarea ştiinţifică a fenomenului juridic care rezidă în analiza condiţiilor economice. devenite cu timpul tabu-uri corespunzătoare a ceea ce s-a numit „totemismul de clan”. sociale. aceste elemente de influenţă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului.a sistemelor de drept trebuie de reieşit din următoarele:1 în primul rînd. precum şi cea de aplicare a lui trebuie să aibă un caracter logic. cît şi de evoluţia în timp a acestui sens.Aceste met. au un caracter contradictoriu.. juridice.met. respectiv un ansamblu corespunzător acesteia de idei politice. cît şi suprastr.dreptul. morala etcJ. viaţa în societate ar fi cu neputinţă. Acest concept de egalitate se rezumă în aşa zisa lege a talionului. politica. Iar dacă funcţia bazei rezidă în contribuţia pe care o aduce la dezv.comparativă stabileşte similitudinile şi diferenţele dintre diferite sisteme de drept.conţinutului şi necesităţii dreptului. etc.Metoda logică. pentru că ipoteticul exemplar uman presocial nu ar fi avut ce face cu ele.El alcătuieşte miezul juridicului. XIII-lea î. În orînduirile bazate pe proprietate privată asupra mijloacelor de producţie atît baza economică.Dreptul ca fenomen normativ dă expresii cerinţelor structurilor sociale-conducătoare sau conduse-de mai bună organizare a raporturilor umane pentru ca să poată asigura climatul în care liberului arbitru şi violenţei să i se poată opune anumite standarte oficiale de comportament. "drum". pe de o parte. est considerat nenatural incestul cu mama. corelaţia dintre ele sînt stabilite în conformitate cu un model raţional. În ansamblu.Drepturile omului nu pot prinde .stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii. modul de producţie al vieţii materiale determină concepţiile politice şi juridice.Realitatea juridică este o dimensiune enalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice deter. ilustrat şi de anumite acte normative – adevărate monumente legislative intrate în istoria dreptului şi a culturii umane.conţinitul sau cadrul său substanţial de referinţă..iar împreună cu ea şi dreptul-ca un proces neîntrerupt. dr. dar nu cu pedeapsă prea mare. socială juridică a şi 7. Metodele cantitative Esenţa acestor metode constă în operaţiile de verificare a ipotezelor ştiinţifice în cadrul strategiilor dezvoltării fenomenului juridic. dintr-unmoment dat componente ale suprastructurii acesteia.Metoda experimentală poate fi utilizată atît în laborator (de exemplu.Unele viziuni noi cu privire la tipizarea dreptului. Pînă în prezent nu e stabilită exact o perioadă în care au luat naştere aceste două enomene sociale. constă în deservirea societăţii.cînd personalitatea iese la suprafaţă.c )introducerea şi perfecţionarea programelor de calculator adecvate cercetării juridice. etc.evoluţie. drepturile sub. judiciare.apărîndu-şi pe cale legală interesele şi drepturile. sistemul de organe statale."metodă" provine din grecescul methodos. care se statornicesc în societate în funcţie de aceste idei..În general.Conştiinţa juridică apare ca o premisă a dreptului. În concluzie rezultă că dreptul. deoarece puterea de stat. În Egiptul antic cel ami vechi legiuitor cunoscut este Menes.5000 de ani în urmă. istorici. de-a lungul diferitelor orînduiri sociale3.cănd relaţia de sînge pierde autoritateaCercetările efectuate de sociologi. soc.pentru că se interpune între aceşti stimuli care se înfăţişează de mai multe ori ca adevărate comandamente.jur. sistematizarealegislaţiei. precum şi de insit. Drepturile au putut să apară deci ca noţiune decît cu constituirea societăţii. de particularităţile societăţii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică. Conştiinţa juridică joacă rolul unei receptor şi al unui tampon.Realitatea componentele ei. ale oamenilor s-au născut din nevoile vieţii. Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. se pedepseşte .ci în interdependenţa şi complementaritatea lor. Nu există un rsp. Conform acestor prevederi se interzice incestul dintre frate şi soră.

în societatea contemporană rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale sporeşte.Factorul demografic deasemenea exercită influienţa asupra reglementărilor juridice.-care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăţii îşi găsesc exprimare în drept. cu comunitatea internaţională care influenţează de asemenea asupra dreptului.oficializată-adică voinţa juridică exprimată în legi şi apărată de stat-care trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice.Presiunea legilor sociale determină o încorsetare a libertăţii absolute de manifestare a omului. care practic au anulatdistanțele pe Terra fac posibelă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept din toate țările existente pe glob cu atăt mai mult are loc o apropiere între sistemele de drept ale țărilor cuprinse în diferite forme de colaborae internațională care a dus la nașterea unui sistem propriu de drept numit dreptul comunitar.medievale.Grupurile de interese sînt acelea care prin mai multe atitudini comune transmit scopuri celorlaalte grupuri din societate în vederea stabilirii.ceea ce presupune existenţa unor elemente individuale. implică efortul de subliniere a trăsăturilor şi determinărilor calitative fundamentale ale dreptului.adică ce drepturi şi obligaţii concrete au oamenii în anumite împrejurări. Termenul normă este o categorie fundamentală pentru toate .concomitent cu cele specifice.În baza criteriul apartenenţei la un bazin de civilizaţie sînt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice.oriental.Conţinutul social al dreptului e dat de scopu.O altă clasificare a societăţii omeneşti distinge .care e motivul într-un stat.Cadru social-economic-este determinat de nivelul economiei.în raport cu sistemele de organizare socială.paritculare putem avea o imagine completă cu privire la sistemul de drept examinat şi ne putem explica influienţa pe care a avut-o asupra relaţiilor sociale dintr-o zonă sau alta.iar pe măsura dezvoltării istoruice.epovii noi sau moderne.În dezvoltarea sa dreptul păstrează multe elemente de continuitate avînd constate prezente dea lungul mai multor epoci istorice. Reglementînd comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii de raporturi sociale dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate.chinez.Schimbarea sistemului politic.De aici rezultă că atît în ţara noastră.2.dreptul programează libertatea sa de acţiune. Toţi aceşti factori îşi au felul lor.b)după modalităţile de sistematizare a legislaţieicodificări.cît şi pe baza apartenenţei la un anumit bazin de civilizaţie.Conţinutul socialcaută să explicede ce.Ele acţionează pentru maximalizarea intereselor membrilor săi.sub influienţa unor evoluţii specifice. Ca orice fenomen.În drept rolul voinţei are o dublă semnificaţie:1. în concluzie putem spune. caldă sau temperată cu calitatea solului. trăsăturilor şi raporturilor interne necesare.O primă concluzie ce se desprinde din această analiză priveşte existenţa unităţii generale din cadrul fiecăruii sistem de drept. în elaborarea reglementărilor juridice. cu întinderea sa.dezvoltatrea economică.bunăoară..rolul voinţei generale..Cadru cultural-ideologic are o înrîurire semnificativă asupra reglementărilor juridice. în organizarea sistemului politic. hotărîri ş.Dreptul nu poate rămîne doar în stare de voinţă.a agrupurilor sociale sau a întregii societăţi.islamic.în care oamenii urmăresc să-şi valorifice anumite interese şi drepturi. precum şi efortul de sesizare a modalităţilor specifice de organizare internă şi externă a conţinutului.după societatea holistică.Cauzile acestei situaţii se află în faptul că diferiţi autori iau în consideraţie diferite criterii.dreptul are o formă internă şi una exterioară. Cercetarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ţine cont de toate caracteristicele participării omului la viaţa socială.aflate în faza tranziţiei spre democratism. că prin forma dreptului se are în vedere modul de exprimare a normelor juridice.Forma exterioară poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului-izvoarele dreptului.demografici-aceşti factori influienţează dreptul.îşi pun amprenta transformările social-economice din fiecare etapă istorică.De exemplu: măsurile legislative pentru completarea poluării mediului.Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social îl constituie caracterul lui normativ.Conţinutul dreptului îl formează sistemul normelor juridice sau conţinutul normativ al dreptului.iar în acest mediu. Cadru istoric. de corelaţiile cu mediul natural şi social. denuinite şi izvoare ale dreptului.E specific pentru Anglia. cu clima .cercetările ştiinţifice scot la iveală faptul că studiul conţinutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întîlni elementele aparţinătoare altui tip.Cadru natural –factor de configurare a dreptului.regimul juridic al spaţiului aerian şi al mării teritoriale etc. Dreptul este înainte de toate o regulă de conduită în raporturile dintre oameni.fiziologic.Condiţiile fizice apar în faţa legislatorului ca obiect al reglementării"Legile.De pildă.decrete.jocul de influienţă şi acţiunea directă(greva). Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiţionale.voinţa individuală. trebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării. Antic. factorii biologici. posibilităţile dezvoltării politiceDreptul nu poate să fie influienţat de acţiunea mediului fizic.Dreptul şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale. Ideea existenţei unor factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra dreptului s-a conturat în perspectiva admiterii caracterului evolutiv al dreptnlui.Între economie şi drept există o interdependenţă şi o influienţare reciprocă.cu consecinţele sale influienţează asupra tuturor ramurilor dreptului şi mai ales asupra celui constituţional .tipice fiecărui sistem de drept.întregul drept medieval e marcat de aspectul religios.cultural-ideologic.hindus.E necesar de a înţelege raportul dintre general şi particular în analiza tipologiei dreptului.existenţa unei populaţii cu o structură etnică omogenă.fiind întîlnite în orice sistem juridic.socialeconomic.dr.Aceşti factori sînt grupaţi în:cadru natural.menţinerii sau intesificării formelor de comportament care sînt implicate în atitudini comune. competiţia politică pentru a determina adoptarea unor reglementări juridice în economie.naţional are în vedere condiţiile istorice şi particularităţile etniconaţionale ale populaţei.burghez şi socialist.calitatea sa esenţială.prin constrîngere.fiind de regulă stabilit pe cale oficială sau desprins printr-o îndelungată convieţuire.sau continental-caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de exprimare predominantă în legi şi tendinţa de codificare.Voinţa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinţei juridice.Prezentarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ca izvor material.Dr.Multă vreme sa considerată că prin studierea tipurilor de drept devine posibilă cunoaşterea apariţiei şi evoluţiei dreptului. Francez.cu unele grupări ca:dr. În general esenţa unui fenomen reflectă unitatea laturilor.Ce-a de a doua modalitate.Acţiunea factorilor naturali e mereu corelată unui interes social.dr.epocii contemporane.Alături de partidele politice-institute specifice ale vieţii socialeaceste grupuri influienţează jocul politic. 11.o anumită limită de comportament.grupurile de presiune politică.”Dreptul e forma în care statul îşi organizează. Așa se explică preexistența în dreptul contemporan a unor categorii juridice aparute în dreptul roman sau influența puternică în dreptul islamic întro serie de țări afroasiatice.Raţiunea are legături cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază.Dr. într-o măsură mai mare sau mai mică.Problemele esenţei conţinutului şi forma dreptului în ştiinţa contemporană.au fost evidenţiate următoarele tipuri istorice de drept:drept sclavagist.putem distinge trăsăturile generale.trei tipuri de societăţi:preindustriale. de haina pe care o îmbracă ca legi. Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esenţă.Aceste caracteristice alcătuiesc substanţa dreptului.factorul internaţional.medieval cu unele grupări prin care s-ar distinge dreptul european.în anumite condiţii sînt prevăzute anumite reglementări. conţinut şi formă. în învaţămînt.determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii statale. Ţărilor în curs de dezvoltare sau al lumii a treia.asigurarea condiţiilor deviaţă ale societăţii”spunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering.Ca urmare. de voinţa şi interesele pe care dreptul le exprimă şi le consacră.de tip feudal. Esenţa dreptului e voinţa generală.pentru că dreptul însuşi este un element de cultură.de pildă elementele specifice societăţii industriale şi postindustriale. Dezvoltarea puternică a relaților și a colaborării internaționale existența mijloacelor moderene de comunicații.care exprimă voinţa şi interesele sociale. Un alt factor este factorul internaţional.contemporan.caracteristic instaurării economiei capitaliste.Sistemul politic este deasemenea un factor tot mai important de configurare a dreptului.social-politic.Omul parcurge un proces complex de socializare.Vorbind de conţinut..ne referim la 2 aspecte:conţinutul normativ şi conţinutul social.Factorul umanreprezintă zona centrală de interes pentru orice legislator. cu privire la statutul persoanei ş.Cît priveşta forma dreptului.familia sau sistemul common-law. a. situaţia internaţională a ţării respective.după cum consideră majoritatea specialiştilor preocupaţi de tipizarea dreptului.statornicindu-i anumite praguri.c)după modalităţile de exprimare a normelor de drept în felurite acte ale organelor de stat-legi.Coţinutul dreptului îl constituie o totalitate de elemente.budist.Forma internă a dreptului e chiar interacţiunea ramurilor dreptului. a 10.industriale şi postindustriale.Dr modern. identifica legăturile inteme. dată de felul cum sînt exprimate normele juridice.Un element component al cadrului social-politic este factorul economic care-şi impune autoritatea sa asupra celorlalte componente.chinez.Pornindu-se de la criteriul evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după dreptul incipient din comuna primitivă:Dr.SUA.O puternică influienţă socială exercită grupurile de presiune.Omul acţionează într-un mediu social şi natural determinat. relativ stabilite care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi o fixează într-o clasă de fenomene înrudite.Mediu geografic reprezintă un ansamblu de factori care influienţează viaţa socială. Greco-roman.german.istoric.etnic.Prima modalitate a fost diferenţierea formaţiunilor după criterii de natură social-economică.unde s-a încadrat sistemul islamic. nota Montesquieu.Conţinutul normativ relevă însăşi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice. Semnificativă din acest punct de vedere este analiza diverşilor factori în elaborarea dreptului actual în Moldova.literatura juridică e cea care se referă la tipizarea dreptului.în condiţiile unei diversităţi de norme.care păstrează puternice elemente tradiţionale religioase.cum e dr.imprimă dreptului trăsături de eficienţă mult mai pronunţate în comparaţie cu alte seturi normative.socialist aflate în ţările unde se mai menţine sistemul socialist.arhaică.Numai prin cunoaşterea trăsăturilor general.care se manifestă în procesul aplicării dreptului.din fosta URSS ce au format lagărul socialist.hotărîri etc.a.Asupra dreptului exercită influienţă şi structurile organizatorice ale societăţii cum ar fi grupurile de interese.între care:familia sau sistemul de drept romano-germanic.între tipurile istorice de drept nu e o ruptură.societăţilor democratice cu economii de piaţă în care se include şi dreptul din ţările foste socialiste. raporturile cu vecinii.numit şi anglosaxon-în care predomină forma necodificată.cît şi pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare socială la tipologia dreptului determinată de apartenenţa la un bazin de civilizaţie.Sînt cunoscute măsurile de limitare a creşterii demografice şi invers de stimulare.Dreptul socialist. influienţează dreptul constituidu-se ca un factor de configurare cu o acţiune specifică.Cadru social-politic.factorii umani. Deci. a sesiza legăturile intime caie-i conferă o relativă stabilitate. 9.de piaţă.Nici un tip de societate nu e omogen.Dimensiunea umană a dreptului priveşte înainte de orice drepturile fundamentale ale individului.tipice.E evident că asupra trăsăturilor generale.rece.În aşa mod se fixsează periodizarea societăţii în ansamblu şi a dreptului.Analizînd tipurile de drept.O altă concluzie priveşte necesitatea înţelegerii impactului evoluţiilor specifice asupra dezvoltării fiecărui sistem de drept.liberale. cu aşezarea.cutumiară şi jurisprudenţială alături de legile scrise.se diferenţiază în mai multe grupe:dr.etaloane de conduită.cum e dreptul islamic.Normativitatea juridică.Cercetarea actuală a conţinutului dreptului e puternic marcată de tendinţa explicării şi conceperii dreptului în sensul cuprinderei factorilor complecşi-normativi şi sociali.spaniol. în făurirea dreptului unei societăţi democratice.particulare în cadrul aceluiaşi sistem. Aici se disting forma internă a dreptului dată de exprimarea sa în ramuri şi instituţii juridice şi forma extemă.gruparea normelor juridice pe instituţii şi ramuri. a progresului juridic.Dr.tipice precum și unele particularități în cdrul fiecăruia din sistemele și familile de drept.mediul geografic.diferienţiază: dreptul epocii antice.formele de proprietate structura societăţii în diferite clase sau categorii sociale şi profesionale.Viaţa dreptului se desfăşoară într-um cadru social-uman. dreptul este unitatea unor laturi calitative şi cantitative.prezenţa minorităţilor etnice şi naţionale a populaţiei influienţează asupra dezvoltării dreptului. Întreaga problematică a formelor dreptului va fi analizată într-un capitol distinct al cursului. decrete. Mijloacele de acţiune ale grupurilor de presiune sînt propaganda. A cerceta esenţa dreptului înseamnă a pătrunde înăuntrul său.Pentru descrierea procesului istoric şi a stării de dezvoltare a dreptului se evedenţiază 2 modalităţi principale de abordare a problemei.Tot astfel.

Comportamentul uman întîlneşte 2 reglatori:morala şi dreptul. a unor norme de conduită obligatorie. În viziunea filozofilor antici puterea de stat care recunoaște dreptul și îl limitează se consideră o statalitate echitabilă.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie. politice.dar fiecare dintre ele îşi păstrează identitatea.nu trebuie să ne formulăm întrebări dacă ea corespunde sau nu unui ideal moral.dreptul şi valorile sociale.juridică etc) întemeiază norma.obiceiuri. interdicții.fiind aplicată de organele special investite cu puterea de a judeca şi decide prin hotărîri care la nevoie se aduc la îndeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului. presiune.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală.Fiind paret integrantă a normei sopciale adică a acelor norme care se referă la relațile interuumane normele juridice se adresează la condiției umane reprezintă un factor de structurare a relitîții sociale caracterizate relații. PROBLEMELE.Obligativitatea dreptului.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.Princip.determinate de traiul în comun şi de armonizarea acţiunilor umane. 2 orice activitate umană poate fi supusă prescripței 3 există anumite condiții de aplicare a prescripției normate.Pe de altă parte normele exprimă valori. Dreptul reprezintă un fenomen de reglementare a conduitei omului în societate.presupune libertatea presei.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.Esenţa dreptului.Dreptul şi morala apar împreună ca reglatori ai relaţiilor sociale.5.care nu depind de voinţa oamenilor. Putem spune că pentru buna funcţionare a aparatului de stat este hotărîtoare asigurarea unui echilibru raţional al elementelor sale. Înacelași timp ea sa bazat pe viziunea filozofică despre drept ca o valoare supremă care dispune de un conținut propriu.Princip.iar dreptul aparţine mede.dreptul. prin care omul intervine în ordinea fenomenilor naturale și sociale.Separaţia puterilor constituie o trăsătură definitorie majoră a statului dedrept.normele juridice indică un comportament esenţial.deşi uneori întîlnim enunţuri juridice în acord cu morala”.Coraportul drept.inclusiv cele juridice.2 Orice normă se referă la un comportament concret dintr-o relaţie socială dată.von Wright constă că normele specifice acțiunelor umane se caracterizează părin următorele trăsături: 1 au caracter de obligații. kant. de nepătruns.3O altă deosebire survine din modul în care fiecare din ele se formează. dreptul.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.Fiodorov. economice.Pricipiile statului de drept.2.H.deci el trbuie să aibă un conţinut moral.4.Obligativitatea dreptului este atît de puternică încît nimeni nu poate ignora normele de drept sub pretextul necunoaşterii lor.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.Kant s-au pus bazele unei diferenţieri clare între morală şi drept. separarea puterilor în stat. Gînditorii antechității au încercat să evedențieze așa relații și interacțiuni dintre drept și puterea de stat care să asigure funcționarea armonioasă a altei epoci.Ca element al sistemului de norme sociale.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaş grad de adevăr.Principiul democratismului. politice şi juridice ale societăţii.libertate şi dreptate.Problema raportului morală-drept a preocupat gîndirea umană încă din antichitate.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.iar nerespectarea unei norme de drept presupune pedeapsa.prezintă trăsături ce sînt comune tuturor normelor sociale.născut din cerinţe ale vieţii sociale. cît şi din partea altcuiva.dar în acelaşi timp posedă trăsături specifice ce le conferă individualitate şiun loc aparte în sistemul normelor sociale.Roubier în lucrarea saTGD. valori şi principii extrajuridice.Rezultă că normele juridice sînt în mare parte asemănătoare cu cele morale.În cazul normelor de drept. include aspectele eficacităţii şi legalităţii.Modul în care evoluiază dreptul e o trecere de la cutume. şi nu conduita unei persoane.morală la un sistem de norme de legi.Princip. Structura generală a normelor presupune elemente componente corelate: subiectul acțiunii și relația dintre subiectul acțiunii și acțiune. statul democratic și de drept este un idial specific un vis roz al omenirii al căror realizare ea tinde mii de ani. sociologice. ce sintetizează într-un tot unitar valorile morale.supremaţiei legii.4.C. Ideile juridico statale și instituțile Romei antice și ale Grecei antice au influențat semnificativ apariția și dezvoltarea unor învățături progresiste cu privire la statul de drept. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal. viaţa lui personală desem-nînd un fel de spaţiu sacru. Legalitatea este definită ca fiind conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice.Înrt-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului şi dominaţia legii sînt supreme. permiţînd individului să trăiască o viaţă demnă.iar dreptul o etică obiectivă .obligatorii. Ele reglementează întreaga rețea de relații sociale. interdicții și permesiuni. 3.Dar numai normele ce sunt ridicate la rangul de lege sînt norme juridice.pe cînd nerespectarea normei morale atrage după sine dezaprobarea şi alte forme de influienţă morală.grupuri sociale.care să fie denunţat ca nedrept.Reprezentînd nişte reguli de comportament.imaginațile omului despre stat ca o organizație care funcționează pe baza unor legi echitabile au început să se formeze în primele etape de dezvoltare a civilizației umane. la o anumită etapă de dezvoltare a ei.2. În peroada devreme a revoluților burgheze la elaborarea concepților pprogresiste despre statul de drept au contrebuit Spinoza. politică. dintre Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate.ele sînt adresate aceloraşi oameni.imperativul juridic este asigurat prin sancţiuniprevăzutea se aplica la nevoie cu ajutorul forţei de constrîngere a puterii publice. economice.cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale. „acolo unde lipsește puterea legiii scria Aristotel acolo nu există nici o formă a orînduirii de stat. 4 există o autoritate care emite norma și garantează ca ea să fie în vigoare.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.moartea. voltarie.În doctrina juridică romană găsim o concepere independentă a dreptului faţă de morală.I.Efectuînd un studiu asupra rolului principiilor morale în formarea dreptului şi areleţiei dreptmorală. Autorul G. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului. Din această relație rezultă una dintre clasificările normelor: obligații.fiecare component se formulează precis.aceeiaş valoare.cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia. Trăsăturile: presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului .politică.deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale. 5 există subiecții ai normei.Totuşi între drept şi morală există şi unele diferenţieri:în una şi aceiaşi societate pot exista mai multe categorii de reguli de conduită. de neamestec atît din partea statului.deoarece ele mereu se află în concordanţă.CONCEPTUL.dezbat problema naturii şi rolului sancţiunii juridice.Din această cauză el consideră morala ca fiind o etică subiectivă. Modalitatea esențială de manifestare a existenței o constitue activitatea cere este act sau un sistem de acte.științele juridice. dar forța fără 14.Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale.Contrar acestor păreri. a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii. 6 este prezentă ocazia de aplicare. Plecînd de la trăsăturile comune ale acțiunelor normative Kalinowski defenea norma ca un tip de relații între un subiect al acțiunii sau o mulțime de subiecți și o acțiune sau o mulțime de acțiuni.care apare ca o consecinţă a organizării indivizilor în societate. morale de familie.realitatea sa este dată de necesitatea stabilirii unor reguli sociale. constituind în jurul individului o sferă de inviolabilitate.La greci nu era o dilimitare clară între drept şi morală. morală sau religie. Socrate considera că un stat bine construit este statul care este administrat de legi bune. mergîndu-se de la o separaţie mai strictă pînă la o separaţie suplă.morală şi religie.Particularităţile speciale ale dreptului.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.Începînd dela I.prin reprezentanţii săi Kelsen şi Walini consideră că dreptul e desprins de orice altă realitate şi că fiind o construcţie în sine se identifică doar cu statul.3.Unautor spunea că „atîta timp cît legea e în vigoare. dreptul este considerat în axeiași structură cu democrațiea politică și cu societatea democratică el avînd menirea de a contribui la formarea unui astfel de socetîți. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.după cum menționează Gr.deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului. Dobrinescu consideră că dreptul şi morala au structură normativă identică şi aceasta se poate deduce din afirmaţia că dreptul e un minim de morală şi din constatare că nu există un enunţ moral.va cădea în desuetudine.încearcă o opunere a celor 2 domenii din perspectiva mediului la care ele se referă:morala aparţine mediului interior. Legitimitateaconformitatea normelor juridice cu norme. 12.Realizarea acestui principiu constituie protecţii minimale.Prin principii ale statului de drept înţelegem acele începuturi. 13.Odată .Particularităţile generale. Există cîteva cîteva tendințe mai importante cu privire la plasarea dreptului în contextul relaților sociale: tendinșa de a considera dreptul ca element al structurii sociale de control alîturi de sistemul de guvenămînt.1.se întăresc în sistemul normelor juridice. spre deosebire de legile naturii.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.se realizează în activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.Normele morale şi juridice se adresează conduitei individului şi roporturilor acestuia cu alţii. cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios.Cu alte cuvinte.majoritatea juriştilor sînt de părerea că între drept şi morală există o corelaţie organică foarte strînsă.jurişti. Esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.În realitate aceste 2 domenii nu pot fi absolut diferite.cît şi dreptul şi care se relizează în viaţă sub forma de cunoaştere particulară a unor drepturi şi îndatoriri.etice cu aplicare în științele naturale tehnice și în producție.normele juridice au un caracter volitiv.psihologi. particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.Autorul celor 3 Critici consideră că există o ideie care conduce atît morala. drept este o barbarie. sociologi.pături.Particularităţile generale şi speciale ale dreptului. Aristotel în lucrarea sa politica vorbește despre cele trei ideei de bază ale statului de drept: supremația legii.existența diverselor domenii de activitate umană determină diversitatea normelor sociale.specifice-adevăr. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere. idei fundamentale care stau la baza concepţiei statului de drept. Eficacitatea este definită ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autorităţilor împuternicite cu aplicarea lor. dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor.lui exterir al omului.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.Oamenii de ştiinţă din diferite domenii.În pofida acestor deosebiri. separaţiei puterilor în stat.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.UN altautor.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.Înmomentul în care ea nu mai este conformă cu principiile morale. echitatea socială care stau și astăzi la baza conceptului stat de drept.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale.doctrina pozitivismului juridic şi a normativismului.pedagogi. democraţia este un concept şi un fenomen ce aparţine statului de drept.care pot fi aplicate fără a se recurge la constrîngere. PRINCIPIILE STATULUI DE DREPT Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept.Valoarea(morală.Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei.ele fiind strict determinate.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.anularea unui act ilegal.Există unele sancţiuni juridice de pildă. montesquieu. echităţii sociale şi egalităţii în drepturi.Perioadele de mai tîrziu au ca preocupare stabilirea specificului acestei diferenţe dintre drept şi morală. Sancţiunea ce se aplică în cazul încălcării dreptului îmbracă o formă specială.Astfel au loc azi ample dezbateri cu privire la scopul şi eficienţa sancţiunii capitale sau a celor privitoare la privaţiunea de libertate.Cetăţenii sînt datori să respecte conduita prescrisă de drept. a tuturor massmedia.

iar Celsius defineşte dreptul ca artă a binelui şi echităţii.Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect. religia se desparte de drept.Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate.ci de drept popular. În concluzie.Acest princip.Pentru a înţelege ce este nj este necesar de a cunoaşte scopul ei. normă ei 16.Gogaru face următoarele precizări.filosofice şi forţele reale.Norma juridică e elementul primar al oricărui sistem de drept.faţă de sine însuşi. A)libertatea –ca fundament al vieţii sociale şi component al acestui principiu. ramurile în părţi ale sistemului.Popa defineşte nj drept regulă generală şi obligatorie de conduită.princip.. dreptul are o poziţie specifică în ansamblul celorlalte forme normative bucurîndu-se de un tratament social specific.în organizarea relaţiilor sociale. princip.însă reeşind din faptul că ea e înţeleasă ca o dimensiune a agentului ce reglementează întregul său comportament nu poate fi redusă doar la nivelul moral.just şi injust.normativă se află într-o strînsă legătură cu celelalte funcţii.Acest principiu constă în consacrarea în drepturi acelor două fundamente.însă modalităţile de exprimare sînt diverse.ramurale.interramurale.dreptul previne dezorganizarea.Vorbind despre nj acesta e caracterul general şi obligatoriu de natură statală.Morala este mai exigentă decît dreptul.cere o ordine de drept în care locul suprem îl constituie Constituţia.Pentru drept „forul interior este interzis”.3.E)egalitatea este unul din fundamentele vieţii sociale care îşi găseşte reglementatea sub forma egalităşii tuturor în faţa legii.Astfel în Islam sursa primară de drept o reprezintă Coranul.atît pe terenul dreptului public.aceste se dovedeşte prin mai multe aspecte:identificarea preceptelor religioase cu cele juridice.islamic)au incontestabilă origine religioasă.generale ale dreptului se delimitează de norma juridică.b)principiul potrivit căruia oamenilor şi statelor li se recunosc aceleaşi drepturi.cînd un conţinut absolut ateist.În literatura juridică există mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului.princip.reglementare statică constă în acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale prin întărirea normelor juridice în acte normative.Interacţiunea dreptului cu religia este multiformă.încetează şi existenţa sa ca drept.a consolida.influienţa dogmelor religioase asupra dogmelor de drept..ce are drept centru fiinţa umană. Princip.în raport cu societatea.de.Princip. Justiţia se realizează prin asigurarea satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime pentru toţi oamenii.de apărare.drepturile şi libertăţile cetăţenilor. îndeplinire.Prin principii ale dreptului înţelegem ideiile.Kamarov defineşte funcţiile dreptului ca fiind direcţiile principale de influienţă a mecanismului juridic care evidenţiază rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale .Echitatea înseamnă nepărtinire.însă nu poate fi confundată cu răspundere.sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană.între ele există o serie de diferenţe: 1.Princip.În concepţia Masquzlin n.Este prima filosofie. deoarece ea este un act de angajare a individului care îşi asumă consecinţele.deoarece exprimă un act de angajare a individului în contextul relaţiilor sociale.Princip.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului.instituâiile în subramuri sau ramuri.Cuvîntul justiţie provine din latinescul „iustitiu” şi are mai multe semnificaţii: totalitatea organelor de juridicţie dintr-un stat.libertatea şi egalitatea-ale vieţii sociale.caracterizîndu-se printr-o pronunţată legătură logică între ele.4.Ex:principiul oralităţii.am putea spune că dreptul e o tentativă de regularizare a raporturilor sociale.sub forma libertăţilor generale.Profesorul Adam Popescu menţionează.ansamblul legilor şi a instanţelor judecătoreşti.b)starea unei persoane libere.N.princip.În concepţia lui Aristotel .Coraportul dintre drept şi religie. De aici rezultă că aceste trei grupuri de principii se întrepătrund.3 Declaraţia universală a dreptului omului). Cuvîntul normă în traducere din limba greacă presupune o regulă.Academicianul rus S.3.J.Pentru Cicero el este unul şi acelaşi lucru.între ordine şi viaţă.în raport cu sine însuşi. Cuvîntul „funcţie” vine de la latinescul functio-care se traduce muncă. 15.B)libertatea-ca fundament al vieţii sociale şi ca dimensiune este determinată de puterea publică.sociali.S. 2.Religia este prima încercare de gîndire metafizică a omului.În formă .apar la o anumită treaptă de dezvoltare istorică. Justiţia e unul din principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale.b)monarhia de drept divin.şi religia sînt norme de conduită.Faza a doua începe să apară ca urmare a evoluţiei istorice.-guvernarea prin reprezentanţi ai divinităţii.3.cel puţin în sens formal.Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate.Princ ipii fundamentale se mai numesc şi constituţionale deoarece sînt reglementate în Constituţie.Caracteristica principiilor fundamentale ale dreptului.fiind instrument al controlului social.legalităşii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.F.calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.Responsabilitatea este un fenomen social. „Fiecare individ are dreptul la viaţă.a dreptului cu religia.Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija.Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că. conştiintizează consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor.2.F.În realizarea acestei funcţii o importanţă mare o are dreptul de proprietate. este un fenomen natural şi obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate.instituţionalizare sau de formalizare juridică a organizării socialpolitice constă în aceea că întreg sistemul de legi şi alte acte juridice.Profesorul S.Unii consideră.Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de drept.Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase. libertatea de conştiinţă-dreptul persoanei de a avea opinie proprie.1.publicităţii în dreptul procesual penal şi civil.Profesorul român N.ramurale sînt principiile propri unei singure ramure de drept.Acest scop este de a permite viaţa în societate.pe cînd cele juridice sînt rezultatul unei creaţii conştiente şi organizate.Ele sînt foarte mobile.Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul).Ea presupune asumarea răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului.economică) şi 2 –internă:funcţia de reglementare.politice.libertatea gîndirii.Prima fază se manifestă sub două forme:a)teocraţia-guvernarea directă a societăţii prin zei.normativă a dreptului exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială.însă nu la toate.dau naştere necesităţii unor acte şi proceduri de care să se poată servi cetăţenii şi care îşi pierd caracterul religios în materia de căsătorie.a)Funcţia de reglementare constă în stabilirea unor reguli de comportare pozitivă.În mod tradiţional.Într-un stat de drept.deasemenea este necesar să existe separarea puterilor în stat.precum şi instanţele sociale cu atribuţii în domeniul realizării dreptului”.libertatea omului în raport cu natura.dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie. a valorilor promovate şi apărate de drept.politici.Principiul libertăţii şi egalităţii Libertatea înseamnă:a)posibilitatea unei persoane de acţiona după propria sa dorinţă.juridică.Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău. Funcţiile dreptului pot fi clasificate după două criterii: 1-extern-deosebeşte funcţiile sociale ale dreptului(politică.Criterii de clasificare a principiilor dreptului.b) F.naţionale etc.că principiile se clasifică în două mari grupuri: a)principii generale (fundamentale).instituită .Profesorul N. pentru că dreptuilui îi revine rolul de a calma elementele de coflict.independent şi indeferent de religie.Dogaru evidenţiază alte 4 funcţii principale ale dreptului.Din această categorie fac parte princip. al cărei scop este de a asigura ordinea socială ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală.D) libertatea omului primeşte considerare pe trei planuri:1..la perfecţionarea absolută a individului.Popa şi I. În baza ei se alcătuieşte întrgul labirint juridic.Ele se dezvoltă din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale de primă importanţă pentru unitatea organizată de stat.dreptului îşi găsesc realizarea prin aplicarea practică a conduitei prescrise de n. se completează şi se sprijină reciproc.Prin intermediul normelor juridice e reglementată organizarea exercitării puterii şi divizarea puterii publice în legislativă.este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faţă de alţii.de a răspunde.de conducere a societăţii constă în faptul că anume dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale sau altfel spus prin drept statul îşi promovează atît politica internă cît şi cea externă. dreptate şi cumpătate.rezultă că atît dreptul cît şi morala.La romani aequitas are sens apropiat de drept.a apariţiei unor noi factori economici.După Jean Dabin nj urmăreşte scopul de a apăra.Deci.fiind expresia concentrată.Normele juridice conţin şi descriu cele mai multe din principiile dreptului. sublinia valoarea unei justiţii sociale care urmăre îndreptarea legii acolo unde nu corespundea..Norma juridică se grupează în instituţii de drept.o primă fază prezintă confuzia totală.Responsabilitatea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de legi Principiul echităţii şi justiţiei .asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială.Popa afirmă că responsabilitatea a fost plasată pe terenul moralei.libertatea individuală-dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitimă a puterii de stat. testamente.Ele sînt înscrise în coduri şi în alte legi.Alekseev susţine că în cadrul acestei funcţii sînt evidenţiate două aspecte.Responsabi litatea e legată de drept.A doua fază ne pune în prezenţa emancipării progresive a dreptului privat de religie.Însă există şi alte păreri conform cărora principiile se clasifică în trei grupuri:princip.părţile în sisteme.libertăţii contractuale etc..rînduiala socială favorabilă majorităţii.a celor mai imporatante relaţii economice.apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii şi anume a ordinii constituţionale.faţă de societate.Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a două sau mai multe lucruri legate între ele.la siguranţa personală” (art.separarea dreptului de religie.Suveranitatea nu va mai fi de drept divin.Acţiunea principiului echităţii priveşte atît activitatea legiuitorului cît şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele de care aplică legile.ca ius civile(dreptul egal pentru toţi cetăţenii).2.Princip.interramurale se referă la două sau mai multe ramuri de drept.a dezvolta şi apromova raportul .Esenţa f. 17.individualizării pedepsei penale. b)princip.Cu revoluţia franceză intrăm în faza laicizării dreptului public.legalităţii sau asigurării bazelor legale de funcţionare a statului.fundamentale.Pentru ca puterea să fie exercitată potrivit cerinţelor legalităţii organele care exercită aceasttă putere trebuie să li se dee o perioadă scurtă de exerciţii.acordă o mare atenţie legăturii dreptului cu religia.N.în evoluţia raporturilor dintre drept şi religie s-a evidenţiat existenţa următoarelor faze:1.C)libertatea este unică.Sociologul american F.defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele ilicite.2.exercitarea ei conform cerinţelor legalităţii..a proprietăţii.Stemele juridice tradiţionale (hindus.executivă şi judecătorească. el vrea să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virtutea ideii de valoare.2.Altfel spus norma reprezintă în sine o idee despre un comportament permis în unele sau altele împrejurări.tezele fundamentale care stau la baza întrgului sistem de drept.Nj este definită de conduită.2.Popa susţine că funcţiile dreptului”sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului.determinate de relaţiile sociale. dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale.F.însă spre deosebire de drept aceste norme sociale nu sînt neapărat unitare şi normele morale au un caracter spontan.cuvîntului. formarea unor clase care nu participă la religia romană. 2.Norma juridică se raportează la principile dreptului în două sensuri: 1.dreptul se identifică cu religia.după cum spune Alex Weill. este una din categoriile centrale ale dreptului.ramurale şi interramurale.că tratatele de teorie sau Enciclopedia dreptului din perioada comunistă şi postcomunistă.ce încetează să mai fie moral.generală şi impersonală.Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia integrativă.princip.deprindere. 3.c)independenţa unui stat faţă de o putere străină.Prin studiul ei pătrundem în inima şi spiritul dreptului.De ex.corect şi incorect.care se bucură de deplinitatea drepturilor politice şi civile în stat.fundamentale stau la baza princip. dobîndind cînd un conţinut profund religios. a drepturilor şi intereselor legitime ale statului.Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne.Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale.sub forma libertăţilor individuale.F.conservare.Principiul pesponsabilităţiiCuvîntul responsabilitate presupune obligaţia de a efectua un lucru.la libertate.El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului. se găseşte difuzaată în ramurile dreptului sub două forme:1.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni.ramurale. Conceptul de juridică şi trăsăturile caracteristice.d)drepturi cetăţeneşti .ci la toate formele responsabilităţii/politică.carte sfîntă a mahomedanilor.j.În legătură cu acest principiu I. de a da socoteală.F.Caracteristica funcţiilor dreptului ca direcţii ale acţiunii mecanismului juridic. Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principio ceea ce înseamnă început. un model.de.dinamice constă în aceea că dreptul acţionează asupra relaţiilor sociale care se află în permanentă mişcare.juridică.1. Autorii români N.Îmbrăţişînd cele mai importante relaţii sociale.pe teren public.Ea tinde.de apărare a dreptului reprezintă acea direcţie a reglemăntării juridice care este orientată spre apărarea valorilor generalumane. şi se realizează pe planul TGD.:înmulţirea populaţiei.Ca normă şi spiritualitate.reglementează anumite relaţii sociale.cît şi pe cel privat.situaţii.Esenţa f.asigură coeziunea internă a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile.

modul de legătură şi ordenea aranjării elementelor sale componente. normele juridice pot fi divizate în două grupe mari: internaționale și interne . 2. Această categorie de norme juridice sunt obligatorii și produc efecte juridice. spațiul aerian în limitele frontierilor de stat. 2. sau să restrîngă acțiunea normelor juridice locale în limitele cometenței lor . se va aplica cel cu forță juridică superioară.NJ este obligatorie-prescripţiile nj sînt obligatorii şi se bazează pe susţinerea forţei de constrîngere a statului. Drept teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră. un model de comportament pentru toate subiectele de drept. unele acte normative. O altă formă de încetare a unui act normativ este căderea în desuetudine.De pildă. care poartă denumirea de forță juridică . Din acest punct de vedere. Trebuie făcută o deosebire între abrogare şi derogare.acţiunea nj în timp prevede timpul ea produce efecte juridice. 3.prescrie tipul conduitei(interzice. în unele raporturi juridice sunt limitați în drepturi. apele interne și teritoriale. reglementate de normele juridice la acel timp în acel spațiu și pentru acele persoane.prevederile căreia se aplică şi după îndeplinirea termenului ei de acţiune pentru infracţiunile săvîrşite în timpul cînd era în vigoare.Întrucît nj se aplică faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea nj.substanţa lor o constituie voinţa organului competent de a le elabora. de exemplu legile care reglem entează răspunderea penală se răsfrîng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvîrșirii infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală potrivit normelor juridice ale statului străin. ca persoană fizică sau în colectiv.este acea parte a nj care stabileşte condiţiile. 19. d) norme speciale care se aplică numai anumitor subiecți de drept.Principiul neretroactivităţii normelor juridice. De aceea.b) colective.Dispoziţiaeste acel element al nj care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date(drepturile şi obligaţiile subiecţiilor).Caracteul absttract al nj este rezultatul prelucrării cazurilor concrete. Normele juridice internaționale reglementează relațile dintre state în conformitate cu principiul teritorialității.J reprezintă şn sine structura ei internă.în conformitate cu legislaţia în vigoare sînt prevăzute următoarele excepţii:1.2.O regulă de conduită devine o rgulă de drept numai atunci cînd este recunoscută de stat. În aer și în pămînt frontierele sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice în sus și în jos pînă ajung mijloacele tehnice.administrativă.de puterea publică sau recunoscută de aceasta.M.Deci.NJ e o regulă de conduită tipică. este linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul R.Numeroşi autori. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului Izvoarele pot fi formale și materiale. datorită căria este adusă la cunoștință întregii socetăți.NJ are caracter impersonal-ea nu se adresează unui anumit subiect ci tuturor acelora.într-un articol de regulă final.3 regimul juridic al unor categorii de străini. cetățenii străinii și apatrizi care locuesc pe teritoriul statului.A doua situaţie de excepţie priveşte legea temporară.b9legea prevede ea însăşi. Regula generală este că actele normative centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului nostru cu toate că în anumite situații organele centrale pot să limiteze dacă este necesar acțiunea actelor normative emise de la o anumită parte a teritoriului statului..că nj acea regulă de conduită generală şi impersonală.Problematica acţiunii normei juridice în timp.Ea exprimă voinţa deţinătorilor de stat şi reglementează doar cele mai importante relaţii sociale.3. Conceptul prin care se exprimă încetarea acţiunii actului normativ. În cazul în care între două state sînt legate între ele prin poduri . Actul normativ întră în vigoare:a)la data publicării legii de exemplu în Monitorul Oficial.Încetarea acţiunii nj are loc prin abrogare.stimulează).De aici rezultă şi trăsăturile ei specifice: caracterul statal.b) practica judecătorească şi precedentul judiciar. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .care cad sub incidenţa ei. c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice.instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta a cărei resăpectare obligatorie este asigurată la nevoie de forţa de constrîngere statală. Întregul sistem de norme juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu. IZVOARELE MATERIALE ȘI IZVOARELE FORMALE.nici ultraactivă.s-ar deschide calea arbitrariului. Teritoriu al statului se consideră și teritoriul ambasadelor.În concluzie am putea menţiona.c) doctrina.Principiul încetării acţiunii legii prin derogare sau ajungerea la termen cunoaşte şi el două excepţii de ultraactivitate.ar dispărea orice siguranţă şi deci s-ar zdruncina încrederea subiectului în drept. Pentru ca o regulă de comportare.juridică. Obiceiul juridic sau cutuma.Referitor la aspectele nj în timp putem evedenţia două momente principale: 1.Dvoracec acest principiu stabileşte regula conform căreia legea este incidentă.Structura N. după statutul juridic al persoanerlor fizice se deosebesc: a) cetățenii statului propriu-zis. se va aplica cel cu forță juridică superioară.care se aplică şi după înlocuirea ei cu o lege mai aspră.dacă sînt adoptate legi interpretative(a clarifica. PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII NORMELOR JURIDICE.adică al intrării în vigoare a actului normativ. corpul diplomatic și consular. acesta nu e nici retroactivă.e) actul normativ1. dacă aceasta în momentul comiterii nu constituia un act delictuos.însă reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atît de mult de reglementările din actul vechi.E cazul legii penale mai favorabile.NJ acţionează numai în prezent şi viitor.Caracterul statal al nj rezultă din faptul că sînt elaborate de către stat prin procesul de legiferare. 18.Nj nu putem să o cunoaştem numai ca idei. Deci limitele teritoriului sunt indicate prin frontierile de stat. Potrivit regulii generale aceasta însamnă că normele juridice acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a unui sau altui act normativ. conţinut şi însemnătate. dispun de imunitate diplomatică care constă în exceptarea de la jurisdicția statului străin pe teritoriul cîruia se găsesc.care întrunind condiţiile prevăzute intră sub incidenţa normei.2. Frontierele de stat ca și teritoriul statului sunt inviolablile.M de alte state vecine. DIMENSIUNEA SPAȚIALĂ DE ACtIUNE A NORMEI JURIDICE.În acest caz.adică a încetării acţiunii nj.sînt stabilite şi unele excepţii.După M. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .STRUCTURA INTERNĂ MAI ESTE NUMITĂ STRUCTURA LOGICOJURIDICĂ A EI-se constată că nj are oraganizare logică independent de formularea ei în text. asupra teritoriului și populației. b) norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice.22 al Constituţiei ne vorbeşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunea. ca persoană juridică .2.Popa. Referitor la actele normative interne o mare importanță pentru valabilitatea lor o are forma orînduirii de stat. atunci normele juridice locale au o acțiune limitată la unitatea administrativ –teritorială sau economică asupra căria se extinde autoritatea organului de stat respectiv sau la administrația întreprinderilor instituților și organizaților care funcționează pe această unitate administrativ –teritorială.scoaterea sa din vigoare.După cum ştim fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal. lunii şi anul intrării în vigoare. necesitatea aplicării normelor juridice ca obligatorii.Particularităţi speciale sînt caracteristice dar nj. b) cetățenii străini. e) norme juridice cu caracter individual care se aplică numai unei singure persoane.însă cea mai argumentată opinie este concepţia tradiţiona lă care susţine că nj este formată din trei elemente: 1-Ipoteza.A.M. Cele formale sînt:a)obiceiul juridic. Statele consacră străinilor diferite regimuri juridice diferite: regim național care constă în recunoașterea de către statul de reședință a acelorași drepturi de care se bucură cetățenii săi dar cu excepție că nu le sunt recuboscute drepturile politece ( dreptul de alege și de a fi ales). o regulă de conduită ce se formează .3. În R. aplicarea normelor juridice în spațiu este guvernată de principiul teritorialității.Ea se referă la form aexternă a conţinutului nj.recomandă.2.Există diferite opinii la structura internă.Ea este numită să se aplice unui număr nelimitat de cazuri sînt caracteristice tuturor categoriilor de norme.încît ele nu se mai pot aplica. unele categorii de străinii.Argumentele care impun principiul neretroactivităţii nj ţine de stabilirea ordinii de drept.Al doilea moment principal al acţiunii nj în timp este momentul final.j are două aspecte:intern şi extern.individuale apărute în practica legislativă.Popa. Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept.prin expirarea termenului pentru care a fost edictată şi prin căderea în desuetudine. PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII PRINCIPIULUI TERITORIALITĂȚII ÎN DREPTUL PUBLIC ȘI PRIVAT.Izvorul de drept este forma.Sancţiunea-este acea parte componentă care prevede consecinţele sau urmările nerespectării nj.NJ are caracter prescriptiv –ea stabileşte o anumită comportare.de echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raţiunea prezenţei normei în viaţa socială.indirectă-atunci cînd noul act normativ se limitează să prevadă că se abrogă toate actele normative care contravin noii legi. Prin acțiune juridică a actului normativ se înțelege posibilitatea și în cazurile stabilite . de conduită să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o anumită formă. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea actelor normative se va aplica actul normativ adoptat mai recent. Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strîns legată cu acțiunea teritorială a actelor normative. Dacă actele normative adoptate de organile centrale ale statului acționează pe întreg teritoriul țării. în ceia ce privește acțiunea normelor juridice asupra persoanelor .fie prin stabilirea unui termen de la data publicării. de exprimare a dreptului.obligă.se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare. deaceea rămîne impersonală.Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare: 1. NJ nu se adresează unor persoane concrete ci se aplică unui număr nedermiat de persoane. cît și internațional. iar pe plan vertical delimitează spațil aerian și subsolul statelor vecine.tipic şi inmpersonal şi permanent. a lămuri sensul unei legi).forma ei internă.adică al încetării acţiunii actului normativ. Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul de subiecți participanți la un raport juridic.tacită-are loc atunci cînd noul act normativ nu conţine nici o prevedere de reglementare.precum şi subiecţii la care se referă prevederile dispoziţiei.Ştiind că alături de nj există un sistem întreg de sisteme sociale. stabilirea exactă a limitilor acțiunii actelor normative permite a dermina cercul de relații sociale. 20.În acest caz este vorba de actele normative sau reglementări care au fost total depăşite de rezolvarea relaţiilor sociale.poartă denumirea de abrogare. frontiera se stabilește la mijloc.directă-atunci cînd noul act normativ prevede în mod direct ceea ce se abrogă.a cărei respectare obligatorie e asigurată la nevoie prin forţa de constrîngere a statului. formele de exprimare a normelor juridice în literatura juridică au căpătat denimirea de izvoare ale dreptului.Find elemente juridice relativ de sine stătătoare n.1după cercul de subiecți ai raportului juridic normele pot fi: a) individuale .Derogarea reprezintă o reglementare diferită. regimul special constă în acordarea pentru străini a unor drepturi nominalizate în acorduri naționale și internaționale sau în legislații naționale.d) contractul normativ. în măsura în care se acceptă cu respectarea principiului suveranității statului.Aceasta se face prin menţionarea zilei.Structura externă se mai numeşte structura tehnico-juridică. o abatere sau o excepţie de la reglementarea existentă.Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentul nj pe motiv că nu o cunoaşte. 21.Din momentul intrării sale în vigoare nj guvernează deplin realităţile sociale.j se deosebesc nu numai după esenţă. Durata de timp în care o nj este în vigoare reprezintă şi intervalul în care ea produce efecte juridice. momentul intrării sale în vigoare.Obiceiul este.momentul final.împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită comduită.Momentul iniţial.impune o anumită conduită. cele interne la rîndul lor pot fi divizate în: centrale și locale. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual.2statutul juridic al consulilor.ci şi prin structura lor. spațiu și cerc de persoane. CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT. constînd dintr-o acţiune sau inacţiune în vederea realizării unui scop.3. atît sub aspect intern. pot fi evidențiate mai multe criterii de clasificare. dar fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp. în principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi . Dar sunt și unele excepții de la această regulă și anume: 1șefii statelor.cînd actul normativ prevede în mod direct se aplică şi unor situaţii anterioare sau stabileşte o dată a intrării în vigoare anterioare datei adoptării lui. 3. Noțiunea de străin desemnează persoana care aflatî pe teritoriul unui stat are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie. Acțiunea juridică înseamnă de asemenea funcționarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative.În caz contrar s-ar produce serioase perturbări sociale.permit e.Acum ne vom referi la cele două momente principale indicate mai sus. Orice nj se aplică faptelor săvîrşite în perioada în care norma respectivă este în vigoare.Generalitatea nj rezultă din caracterul său abstract.considerau că intrarea în vigoare a nj este nemijlocit legată de împrejurarea ca orice nouă reglementare adresîndu-se oamenilor. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei țări asupra tuturo persoanelor de pe teritoriul său sunt:1 imunitatea diplomatică. bogățiele subpămîntene.ea îmracă haina articolului normativ.N. Clauza noțiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri bilaterale în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț considerat ca favorizat. DIMENSIUNEA PERSONALĂ DE ACȚIUNE A NORMELOR JURIDICE. al altor instituții diplomatice în străinătate. Frontiera de stat a R. subsolul. cu toate că se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți. se va aplica cel cu forță juridică superioară.cînd prevederile actului normativ abrogat sau ajuns la termen pot fi totuşi ulterior aplicate.printre care şi N.menţionează N. c) persoanele fără cetățenie.Deaceea un principiu fundamental al acţiunii nj în timp este principiul neretroactivităţii.dacă e adoptată o lege penală mai blîndă.păduri. particulari-tăţile nj în acest caz au fost divizate în două grupuri:particularităţi generale-nj se aplică unitar tuturor situaţiilor.De la această regulă generală.Conform acestui principiu art.după caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toți subiecții de drept.trebuie să fie cunoscută de către aceştea. normele juridice reglementează relațile sociale în anumite limite de timp..pe care nu o abrogă.NJ are caracter permanent-se aplică constant pe toată durata existenţei sale. iar regimul lor juridic se stabilește prin acte interne sau prin convenții internaționale îngeiate între țările limitrofe. după cum se ştie.

Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. Constituţia şi legile constituţionale sînt învestite cu o forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi şi acte normative. consacrării și apărării relaților care sau format o dată cu începuturile vieții statale. Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică devin obiceiuri juridice cunoscute şi sub denumirea de cutume.Doctrina sau ştiinţa juridică a avut un rol însemnat ca izvor de drept înspecial în antichitate şi epoca medievală. Actele normative sînt destul de variate şi pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să nu conţină dispoziţii contrare legii. Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noiacte normative juridice.). Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară. se acordă grade militare supreme. 7. c) în cazul în care actul normativ contravine legii. 4. reglementarea unor contravenţii etc. decretele prezidenţiale. ele produc efecte în aceeaşi măsură obligatorii ca şi legea pentru subiectele la care se referă. acte cu caracter normativ. Luînd în considerare însemnătatea deosebită a acestei categorii de legi. aceste acte îşi pierd efectul juridic.D. la nevoie este asigurată prin forța de constrîngere a statului. prin urmare. structurile economice şi formele de proprietate. legile se împart în: 1) legi constituţionale. principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora. . legile se diferenţiază în legi materiale şi legi procedurale. însă. 3. persoane fizice şi juridice. A doua categorie de legi sînt legile organice. Actul normativActele normative. 2. deoarece se află în vîrful piramidei întregului sistem de acte normative. după forţa lor juridică.spontan ca urmare a aplicară ei repetate întro perioada de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. ci numai decretele care conţin norme juridice. De asemenea. 3) legi ordinare. . mai ales cînd este dată de instanţele superioare. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului . sistemul organelor de stat. Ordinele. se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice. actele normative ale organizaţiilor obşteşti.ele trebuie să fie date în limitele competenţelor materiale şi teritoriale ale organului de la care emană. ele sînt izvoare de drept. pentru a desemna actul normativ cu forţă juridică superioară. organizarea şi desfăşurarea referendumului. izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare. cînd asemenea împuterniciri lipsesc.CARACTERISTICA IZVOARELOR DREPTULUI ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ. Nu sînt acte normative. fiind subordonate acestora. Exemple de astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgenţă.sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entităţii organizate în stat. sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. sînt actele emise de administraţia întreprinderilor. conștiința juridică. În conținutul acestor izvoare intră: factorii de configurare a dreptului. putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sncționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. se acordă graţiere etc. de exemplu. Emise în baza şi cu scopul aplicării legilor. care reprezintă un sistem închegat de norme juridice învestite cu o forţă juridică superioară ce reglementează bazele orîn-duirii sociale şi ale politicii statului.E. principiile fundamentale ale sistemului electoral). şi relaţiile dintre ele. nu are dreptul de a adopta.C. sînt puse în situaţia de a preciza sensul legii cînd acesta este întunecat. organul suprem al puterii de stat. iar în unele cazuri chiar şi unele organizaţii. a modifica sau a abroga legea. numite izvoare locale de drept. Referitor la această grupă de acte normative -ca izvor de drept în literatura juridică de asemenea nu există o părere unitară. interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. • acte normative subordonate legii.ele trebuie să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare din ele. dreptul natural. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.Cutuma a jucat şi continuă să aibă un rol important ca izvor al dreptului internaţional. Constituţia şi legile constituţionale sînt cele mai importante izvoare de drept. Ele reprezintă factorii ce dau conținut concret dreptului pozitiv. cît şi aplicativ. Practica judecătorească şi precedentul judiciar. hotărîre ş. prin lege organică se reglementează sistemul electoral. cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament.Actele normative subordonate legii Alături de activitatea legislativă a Parlamentului. ordinea interioară de muncă etc. 2. Aceste hotărîri sînt emise cel mai des în scopul executării legilor. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi. protecţia muncii. Este potrivit să facem unele precizări terminologice privind categoria generală de act juridic normativ şi cea de lege. 6. fiindcă el stabileşte norme juridice obligatorii. concentrînd nevoile reale ale vieții și relevăndu-se legiuitorul sub forma unor comandamente sociale. în afară de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii. la declararea războiului etc. el trebuie să fie anulat şi adus în conformitate cu legea.după criteriul conţinutului lor. propriu societăţilor cu ritm lent de dezvoltare şi transformare.1. în acelaşi timp. . Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. distingem legi cu caracter civil. organizarea Guvernului etc. ca Izvor de drept. precum sînt legile excepţionale. De asemenea trebuie să menționăm că în general întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe mari: • legi. Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private. hotărîrilor şi a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare. care să impună un mod unitar de executare33. exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului. d) ca act ce dispune de forţă juridică supremă în stat. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice. financiar etc. dacă au fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. administrativ.după criteriul reglementării juridice. în numeroase sisteme de drept se admite ca o hotărîre judecătorească. organizarea de stat (forma. modul de realizare a activităţilor economice şi financiare. reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept căpătînd un caracter predominant cu deosebire în epoca modernă şi contemporană. conform legislaţiei noastre în vigoare. are la bază următoarele argumente: a) nimeni. dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ. de exemplu: reglementează relaţiile privind disciplina muncii. în general.Pornindu-se de la considerentul că instanţele de judecată. formmdu-se în felul acesta o anumită practică judiciară numită şi jurisprudenţă. în afară de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament). şi folosită şi în doctrina juridică. Ele se mai adoptă în mod excepţional. penal. Ne vom referi în continuare la cele mai importante din ele: 1.32 Cu toate că aceste acte normative sînt subordonate autorităţii legii şi se conformează prevederilor ei. ele se adoptă dacă au votat "pentru" cel puţin 2/3 din numărul total de deputaţi).). după criteriul forţei lor juridice. De exemplu. Decretele prezidenţiale sînt emise de Preşedintele Republicii Moldova (şeful statului) în situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi. Termenul "lege" în sens direct (stricto sensu) desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlament). instituţii nestatale adoptă. întrucît de ele legiuitorul nu poate să nu țină seama la elaborarea dreptului. ceea ce este specific pentru societăţile vechiB. hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale etc. putem afirma că locul pe care fiecare îl ocupă pe scara ierarhică a izvoarelor de drept depinde de forţa lui juridică şi de autoritatea organului de stat care îl emite în cadrul sistemului autorităţilor publice. Legile care nu se referă la cele constituţionale şi organice sînt legi ordinare. investigaţiile. decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare.Doctrina. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare în ţară.Precedentul judiciar şi practica judiciară au avut un rol important ca izvoare de-a lungul istoriei. 5. decretelor. Actul normativpoate fi defenit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoarității publice. Categoria actelor normative nu include toate decretele prezidenţiale. . Aceste categorii de legi se deosebesc după însemnătatea şi ordinea adoptării lor. 23. care se aplică întotdeauna prioritar. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative nu rezultă că lui i se recunoaşte şi calitatea de organ legislativ. Obiceiu juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementării. avînd precizat temeiul lor legal. Mai mult ca atît. instituţiilor şi organizaţiilor. devine obligatorie în soluţionarea unor cauze similare viitoare. ordinele. în limitele competenţei sale.lege. 1. . Contractul normativ. în funcţie deforma de guvernămînt şi regimul politic al statului1. După prezentarea succintă a izvoarelor de drept. Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. ale colectivelor de muncă etc. în limitele competenţei lor. drepturile. speciale şi excepţionale31. . este dată. regimul politic. Hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale sînt emise în raza unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează ca organe locale cu competenţă generală ale administraţiei de stat şi sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor şi pentru persoanele fizice şi juridice.. Această categorie de legi este nemijlocit indicată în Constituţie. b) toate celelalte acte normative trebuie să fie adoptate pe baza legii şi în corespundere cu legea. 22. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa conteporană . să se elaboreze şi să se aplice un act subordonat. intervenind doar secundum legem. O grupă specială de acte normative. practic toate organele de stat înfăptuiesc o activitate normativă. adică emit acte cu caracter normativ.după sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate. starea economică și izvoarele culturale. În conâinutul acestor izvoare sunt incluse elementecare aparțin unor sfere diferite ale vieții sociale. Conform acestui criteriu. 3. • Legile I. cele temporare şi cele interpretative. . CARACTERISTICA ACTULUI NORMATIV CA PRINCIPAL IZVOR DE DREPT. La ele se referă: hotărîrile şi moţiunile Parlamentului.ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege. Obiceiul juridic ca izvor de drept este. decretelor. în virtutea conţinutului său. inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi forma în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială. exponent al puterii suverane al poporului. De asemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape exclusiv al dreptului nostru îl constitue legea . sau de a completa şi a suplini lipsa unor reglementări.ele nu pot da reglementări primare. legile pot fi (asemenea normelor juridice tratate) generale.Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor. de exemplu. . în cazul în care intră în dezacord cu legea. Ea este ştiinţa juridică. legea nu poate fi confirmată sau suspendată de nimeni în afară de organul suprem legislativ. hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. Acest criteriu principal de clasificare a actelor normative. unii autori consideră că ele nu pot fi izvoare de drept. 2) legi organice. Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului dat. la declararea mobilizării totale sau parţiale. în genere. . departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii.denumirea de lege.. De regulă. Izvoarele materiale desemnează faptul social sau factorii de confgurare a dreptului. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa contemporană putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate și sancționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. ele asigură exercitarea atribuţiilor de interes local ale autorităţilor menţionate. Decretele Preşedintelui sînt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Toate acestea sigură conținutul concret al dreptului pozitiv. în condiţiile democratizării societăţii o grupă aparte de acte normative o constituie actele normative sancţionate de stat. cu ocazia soluţionării unor cauze. adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial sau unipersonal. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală. ele au o procedură specială şi quorumul de adoptare (de exemplu.ele trebuie să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în stat. Potrivit Legii Fundamentale. legislaţia în vigoare stabileşte o ierarhie a legilor. Constituţia poate fi definită ca fiind Legea Fundamentală a statului. Primul concept defineşte toate f armele sub care apar normele juridice edictate de organele statului . decret. cuprinde analizele. a. se soluţionează problemele cetăţeniei. Cele dintîi normează activitatea subiectelor de drept.

Acţiunile săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice. cuprinde conţinutul. iar raportul juridic de constrîngere înseamnă relaţia în care se concretizează pedeapsa. acţii. subiecţii raportului juridic. penale. fie ei individuali sau colectivi. Dar aceste relaţii reprezintă. produsele activităţii creative şi rezultatul creaţiei intelectuale (operele literare. ca şi executarea lor. ca parte componentă a dreptului. Termenul „lege” în sens direct desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ. Un alt criteriu este după subiecţii raportului juridic: raporturi juridice concrete. adică acele legi care iniţial se refereau la organizarea. Raportul juridic este o realitate concretă care constă într-o legătură juridică între doi sau mai mulţi subiecţi. în raporturi juridice îşi găsesc concretizarea valorile esenţiale ale societăţii. ele sunt acte ale activității de elaborare a dreptului de către stat și includ prescripții juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor și organizaților-norme juridice. Este întemeiată opinia. şi voinţa subiecţilor". D. o realitate foarte complicată şi compusă din multe elemente. Raportul juridic are un caracter volitional. structura raportului juridic priveşte subiecţii între care el se stabileşte (participanţii la raport). sînt rezultatul voinţei participanţilor la aceste raporturi. potrivit căreia "raportul juridic este terenul pe care se întîlnesc două voinţe: voinţa statală.Evenimentele sînt acele fapte care se produc independent de voinţa omului. Nu este lipsită de sens şi concepţia. Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute în dispoziţiile normei juridice. Ea reprezintă voinţa statală. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Regula de drept reprezintă premisa generală.9 Aşa fiind. care dau naştere la efecte juridice. Caracteristic pentru actele normativ juridice sunt următoarele trăsături juridice: 1. în caz de necesitate. în măsura în care au caracter normativ. Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general obligatorii. la rîndul lor. precum și prescripții privind instituirea. printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii înconjurătoare care au o valoare din punct de vedere economic şi pot fi exprimate într-o formă bănească). Orice raport juridic se caracterizează prin următoarele:1) apare doar în baza unei norme juridice. E. comerciale etc. TGD şi practica unor ţări. prin forţa coercitivă a statului. legi ordinare. potrivit normelor juridice. Aceste premise sînt:1.Acţiunile sînt fapte juridice săvîrşite în mod voluntar de subiecţi de drept. adică conduita părţilor. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. acestea fiind puse în acţiune şi asigurate. norma juridică în esenţă este de natură voliţională. care alcătuiesc conținutul lor. altfel spus. suferind aceleaşi intervenţii ca şi norma juridică în legătură cu schimbările care au avut loc în societate. -rezultatele activităţii participanţilor la raporturile juridice (de exemplu. de drept public şi de drept privat şi. Confor acestui criteriu legile se împart: 1. PREMISELE DE APARIȚIE. -hîrtiile de valoare şi documentele (bani. Sînt ilicite faptele comise împotriva legii. care exprimă specificul raportului juridic ca formă ideologică deosebită a relaţiilor sociale de fapt. disting aşa numitele "legi organice". Aceasta înseamnă că raporturile de drept se stabilesc între oameni şi numai între ei. Orice raport de drept tinde la un scop social. Clasificarea lor. de asemenea. inclusiv a ţării noastre. sau raporturile juridice care apar în rezultatul încheierii unui contract de antrepriză în construcţii capitale etc. Aşadar. unii participanţi la această relaţie avînd drepturi subiective. 2. adică voinţa părţilor. ele situîndu-se între Constituţie şi legile ordinare.3. de artă. drepturile şi obligaţiile pe care le cuprinde. 25. Acest caracter are două surse. sectoare. prin intermediul statului şi al normelor instituite de acesta. orice raport juridic se stabileşte între subiecţi de drept (cel puţin doi)21. uneori. conţinutul.C. CARACTERISTICA ELEMENTELOR DE STRUCTURA A RAPORTULUI JURIDIC. Acestea pot fi: licite şi ilicite. hotărîri şi dispoziţii pe baza şi în vederea executării legilor. Legile ordinare se clasifică în: generale.Norma juridică reprezintă premisa generală care conturează în abstract faptul juridic. In lucrările de teorie a dreptului. Subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. drepturile. Normele juridice şi raporturile juridice care apar în baza lor nu le cuprind pe toate. sînt în principiu. programele computerizate etc. particulară faţă de reglementările legii generale. TĂSĂTURILE ȘI TIPURILE RAPORTULUI JURIDIC. raporturile juridice se pot manifesta într-un grad de independenţă relativă faţă de raporturile materiale Clasificarea raporturilor juridice Ele se împart în raporturi juridice interne şi externe. subiecții ai raportului juridic pot fi anumiți indivizi și organizații care în conformitate cu normele juridice sunt purtători ai drepturilor și ai obligaților juridice subiective. prin obiect putem înţelege aceea ce îi revine subiectului şi asupra căruia el îşi îndreaptă activitatea de cunoaştere şi altă activitate. de la o ţară la alta. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică. ele se împart în: bilaterale şi multelaterale. care apar în rezultatul acţiunii lui. obiectul şi sancţiunea raportului juridic. deoarece a apărut şi a evoluat de-a lungul anilor.16 Raportul juridic de conformare reprezintă adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept.2) în el sînt expuse voinţele participanţilor la aceste raporturi juridice. legătura dintre subiecţii participanţi 26. actele normativ juridice își extind acțiunia nu asupra unui raport concret și nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. deosebită. -anumite valori personale nepatrimoniale (viaţa. de norma care îl reglementează sau împre jurarea pe temeiul căreia se naşte.istorice respective. Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:.Prin fapte juridice se înţelege acele împrejurări prevăzute de normele juridice. 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrîngerea de stat. sănătatea. fragmente. În raportul juridic poate fi evidenţiat un conţinut material şi altul juridic. adică acele fapte care sînt interzise de normele juridice.Particularităţile raportului juridic A. Din aceste considerente şi apare foarte des întrebarea: care este obiectul concret şi nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului în general şi obiectele raporturilor juridice concrete.În măsura în care o relaţie dintre oameni. acţiunile se împart: a) acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice. sfere ale acestor relaţii sociale.obiectul material.Prin raport juridic se înţelege orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau care este reglementată de ea. raporturile juridice se împart în: statice şi dinamice. Sînt licite toate acţiunile săvîrşite în conformitate cu prevederile normelor juridice. pe care cel împuternicit poate. În dependenţă de legătura genetică şi funcţională raporturile juridice se împart în: raporturi juridice materiale şi raporturi juridice procesuale Ultimele. denumită în logică premisă majoră. Raportul juridic este un raport valoric. individuale 2. ştiinţifice. modificarea sau suspendarea acțiunilor normelor juridice. raportul juridic poartă pecetea epocii. obiectul general al reglementării juridice îl formează relaţiile sociale. CONCEPTUL.Actele normative ale unor organizaţii nestatale au fost. produc efecte juridice. acte ale şefului statului potrivit domeniilor în care sînt date. ele sunt prealabil prevăzute în dispoziția regulii de drept. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva.). sînt de asemenea. desemnează subiecţii raportului juridic. raporturi juridice generale. După scopurile interacţiunii. atît în ceea ce priveşte subiecţii de drept. Raportul juridic este un raport social. 2. 3. sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat. cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. în sensul că legea specială intervine cu o reglementare aparte. spre deosebire de actele individual juridice actele normativ juridice sunt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relații. este nivelul de concretizare. Drepturile subective și obligațile juridice. se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale participanţilor la aceste relaţii sociale (raporturi juridice).. variabilitatea acestor elemente constitutive putîndu-se constata cu uşurinţă de la o etapă la alta a dezvoltării sociale. Sînt denumite factori şi se consideră a fi în număr de trei: normele juridice. 24. care consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor. -obiectul ideologic. Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorităților publice . care. de existenţa a două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict şi raporturi de conformare. O altă concepţie este cea a pluralităţii obiectelor raportului juridic. pe ramuri de drept . Faptele juridice săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice reprezinţi categoria cea mai numeroasă de acţiuni şi poartă denumirea de acte juridice. Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat. îşi găsesc concretizarea în raporturile juridice. suportă influenţa tuturor raporturilor sociale Totodată. Conţinutul juridic al raportului juridic îl constituie drepturile şi obligaţiile juridice subiective. care sunt investite cu competențe normative. izvoare de drept. Ca produs al gîndirii şi al practicii comune a oamenilor. legi constituționale. Legile care nu se referă la cele constituționale și organicesunt legile ordinare. pot fi divizate în raporturi juridice procesuale de reglementare şi raporturi juridice procesuale de apărare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este după conţinutul lor: raporturi juridice simple. dar care pot cuprinde alte domenii şi care au o poziţie distinctă in ierarhia legislativă. care nu pot fi decît oamenii priviţi individual sau organizaţi în colectivităţi corespunzătoare. conform căreia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat. adică lucrul (bunul) la care se referă raportul juridic. . funcţionarea şi structura diferitele organe ale statului. Raportul juridic este un raport social reglementat de o normă juridică. Obiectul şi subiectul sînt două categorii perechi.obiectul juridic. Orice raport juridic are întodeauna cel puțin doi subiecții: unul activ și unul pasiv.în raporturi juridice constituţionale. Din punct de vedere filosofic.Hotărîrile organelor locale ale administraţiei publice. legătura propriu-zisă dintre subiecţi şi care constă în drepturile şi obligaţiile reciproce ale acestora. acte normative subordonate legii.). Are un anumit conţinut ce reprezint. 2. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului. acte concrete. legi organice. precum şi practicii conducerii de stat. sau absolute. evident. speciale şi excepţionale. şi compuse După numărul participanţilor. Actele normative subordonate legii:l. muzică. sub forma adoptării unei norme juridice care să reglementeze această relaţie. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societăţii. La rîndul lor. anumite servicii. (drepturile şi obligaţiile lor reciproce) şi obiectul la care se referă conţinutul (conduite umană). Raportul juridic este un raport istoric. Întradevăr.Î n raportul juridic subiecţii apar întotdeauna ca titulari de drepturi şi . la rîndul lor. ca modele valorice12. potrivit căreia acestea pot fi fenomene variate.ordinele şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei publice. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale și asupra tipului de acțiuni ale oamenilor. aceste valori sînt sancţionate şi li se acordă putere normativă de către conştiinţa socială. obiectul raporturilor juridice îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi.Conţinutul raportului juridic. dar numai anumite tipuri.Pe de altă parte. 3. Distincţia între legea generală şi specială trebuie văzută în mod complex.și actul normativ. conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care se nasc dintro relație concretă . orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva decît "acea acţiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. Indiferent de ramura de drept. încheierea raporturilor de drept.). cît şi cu privire la faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică. ca raporturi de suprastructură.4.conduita umană exteriorizată (acţiuni sau inacţiuni). Subiecţii raportului juridic sînt legaţi între ei prin drepturi şi obligaţii care împreună formează conţinutul raportului juridic. a căror aplicare este asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului. faptele juridice. Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două mari grupe: legi . Întregul sistem de fapte juridice poate fi divizat în dependenţă de criteriul voliţional în: 1. civile. raportul juridic are un dublu caracter volitional. luaţi ca indivizi singulari sau constituiţi în colectivităţi.Guvernul ca organ al autorităţilor publice executive adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale. alţii purtînd obligaţii juridice.b) acţiuni săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice 2. Constituția și legile constituționale sunt investite cu o forță juidică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative.Decretele. De asemenea legislația în vigoare stabilește o irarhie a legilor după criteriul forței lor juridice. producînd prin aceasta efecte juridice. atestate etc. iar cel obligat trebuie să1 săvîrşească. raporturile juridice. Normele juridice.). Pe de o parte. Raportul juridic este un raport de suprastructură şi poartă un caracter ideologic. Conţinutul material al raportului juridic reprezintă acel comportament de facto. Prin conţinutul ei. diplome. în sfîrşit. Premisele apariţiei raportului juridic. o dată cu apariţia statului şi dreptului. Subiecții raportului juridic sunt legații între ei prin drepturi și obligații care împreună formează conținutul raportului juridic.În dreptul penal şi administrativ se vorbeşte. Faptul juridic este premisa minoră. demnitatea etc. 2. cinstea. în rezultatul cărora iau naştere. 2. Astfel. Astfel. în anumite perioade istorice. B.

B. Actul juridic ultilateral este manifestarea de voință a trei sau a mai multor părți. Actul juridic sancționat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. stabilind raporturi de drept privat. în calitatea lor de subiecţi de drept. actele tipice corespund uni anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative și care poartă o anumită denumir. Străinii. principalul subiect al relaţiilor juridice internaţionale este statul. fundaţiile. în afară de persoanele fizice şi persoanele juridice subiecţi ai raportului juridic sînt organele de stat în calitatea lor de purtătoare ale autorităţii publice. absolut necesară pentru naşterea raportului juridic. precum dreptul civil. Subiect de drept nu este numai omul izolat. se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice. la nevoie. Actul juridic constitue principalul izvor al vieții reglementat de norma juridică. şi tipurile Clasificarea A. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru a obține în schimb un alt folos patrimoanial. jurisprudenţa internaţională şi diferite acte internaţionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaţiilor internaţionale guvernamentale. Act juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Termenul de act juridic desemnează atît manifestarea sau acordul de voință a participanților care a generat raportul juridic respectiv. Statul însuşi. împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică. considerat în planul dreptului ca persoană fizică. Actu juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a uni drept sau grevarea cu sarcinireale a unui bun. actele juridice se împart în tipice și antipice .76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. Organele de stat. Altă clasificare a actelor este în cauzală și abstracte. Prin obligaţie.în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros . dacă este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și dacă nu este viciat. dispunînd de independenţă patrimonială şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti. Acţiunile. a face. bilaterale. care să asigure realizarea primei conduite.general sau indivdual. formale și chiar solemne sau reale. adică atrage după sine naşterea. condițile legate de forma actului juridic. Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. diferitele organizaţii politice. Spre deosebire de persoana fizică persoana juridică este un colectiv de oameni cu o structură organizatorică bine determinată. c) Din punctul de vedere al efectelor. B. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial.de către dispoziția legală . fiind încheiat de părți potrivit voinții și intereselor lor. Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. Referitor la nulitatea actelor putem spune că este o sancțiune care intervine în cadrul închierii unor acte juridice cu nerespectarea condiților de valabilitate impuse de lege. Acte antipice sunt actele care nu se încadrează în vriun tip abstract de act prevăzut de lege . de dreptul comercial sau de dreptul familiei. Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice. adică de a crea. în funcție natura interesului ocrotit. El este valabil dacă provine de la o persoană cu descernămînt. are personalitate. Actele juridice între vii sunt acelea care în intenția părților trebuie să producă efecte juridice în timul vieții lor. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară. administrativ. La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură. Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine defenit concordant cu legea și ocrotit de ea. ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu 29. Actele juridice înre vii și acte juridice pentru cauză de moarte. la rîndul lor. bilaterale şi multilaterale. După conținutul lor esnțial care este sau nu reglamentat în mod expres de lege. Dar în dependență de conținutul economic al actelor juridice ele se clasifică în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale. actele juridice se împart în acte unilaterale. Actele juridice pentru cauză de moarte constitue actele care au drept scop să producă efecte juridce numai după încetarea din viață a celui care lea săvîrșit. aşa cum am amintit mai sus. D. care constitue substanța catului juridic și dă naștere raportului juridic. b) să pretindă o conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecţilor obligaţi. modificarea sau stingerea unui raport juridic. O altă clasificare a actelor juridice sunt de conservare. d) Există şi alte criterii. Partidele politice. Pentru valabilitate consențămîntului. comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante. cît și înscrisul în acre este consemnat acordul sau manifestarea de voință. de care norma de drept leagă consecinţe juridice."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept. La fel le mai putem distinge acte juridice oficiale și acte juridice neoficiale . fără altă formalitate. în sens juridic. Actele juridice accesorii sunt actele care nu au o existență de sine stătătoare. fără altă formalitate. Actele juridice concepute ca o varietate a faptelor juridice pot fi grupate în mai multe categorii. Actele juridice neoficiale pot fi testamentul. Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite. cultele religioase se organizează şi funcţionează pe baza personalităţii juridice. unităţile sale administrativ-teritoriale.67O clasificare reţinută în dreptul constituţional este în: a) Drepturile private sînt reglementate de dreptul civil. în cele din urmă. "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi şi obligaţii". Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane.obligaţii şi se comportă potrivit cu poziţia specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligaţiei. La baza latei clasificări stă modul de închiere a actelor juridice conform căria se deosebesc acte juridice personale și prin reprezentare. titularul ei fiind ţinut de ea. Noţiunea de drept subiectiv reprezintă puterea. independent de vreo legătură cu alte acte. sub condiţia să se nască viabilă. manifestarea de voință trebuie să corespundă voinție reale. adică voinței interne. de administrare. realizată la concret. Obligaţia reprezintă opusul dreptului subiectiv şi constă în satisfacerea sau. faptelor juridice. Altfel spus. în temeiul și în limitele stabilite de lege. fără a fi nevoie de un fapt juridic. Numai oamenii sînt persoane fizice. de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale ființei umane. în dreptul internaţional public. de drept comercial. nu aveau personalitate. Persoana juridică prezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspîndire în circuitul juridic. se înţelege îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească şi pe care cealaltă parte să o pretindă pe baza normelor juridice. prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit. Persoana fizică. luate individual. sclavii. Actul juridic unilateral este manfestarea de voință a unei singure părți. El reprezintă. care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective.b) Drepturile publice sînt drepturi al căror germene este în natura umană. care. poate să apară în afara faptului juridic". b) După modul de formulare. Un alt criteru de clasificare a actelor juridice în dependență de corelația dintre ele pot fi principale și accesorii. altele apar ca urmare a existenţei acesteia. Astfel dacă avem în vedere autorii lor putem distinge acte juridece unilaterale. la forţa de constrîngere a statului. Persoana juridică este subiect colectiv de drept civil. în ipoteza ei. Deci consințămîntul este manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un acte juridic.în dreptul civil . Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene. după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă. Se mai pot distinge acte juridice cu titlu gratuit și acte juridece cu titlu oneros. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă. Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept. actele juridice oficiale emană de la un organ de stat sau sunt recunoscute de către un organ de stat sau o organizație obștească. oameni. CONCEPTUL. A. dezvoltate. Actul juridic bilateral este manifestarea de vionță concordantă a două părți. cum ar fi recunoaşterea unei datori. posibilitatea de a acţiona într-un anume fel. îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret. CONDIȚILE DE VALABILITATE ȘI NULITATE A ACTELOR JURIDICE. de dreptul muncii etc. Din punct de vedere al efectelor actele juridice pot fi constituitive și declarative. în limbajul dreptului. adică de a crea. și de dispoziție. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii (subiecţi colectivi). cum ar fi dreptul de a alege şi de a fi ales. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturi şi obligaţii care se nasc într-o relaţie concretă. sau a nu face ceva. În lumea antică. Persoanele fizice sînt fiinţe umane în măsura în care. c) Drepturi politice propriu-zise sînt drepturile care asigură participarea la puterea publică. un număr considerabil de 28. depinzînd de un alt act. acestea sînt subiecţi de drept.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică. în ştiinţele de ramură. In dreptul contemporan orice fiinţă umană este persoană fizică. din contra. după caz. În orice raport juridic. de două voinţe şi de multiple voinţe. În funcție de modul de executare a actelor juridice acestea pot fi: acte de executare imediată și acte cu executare succesivă. spre deosebire de acesta. sau reale. Acul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice. multilaterale. actele juridice pot fi constitutive şi declarative. Actele juridice sunt consensuale cînd se nasc prin simplul acord al părților. 27. executivă şi judecătorească se realizează prin participarea organelor de stat. cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective . Conceptul faptelor juridice. prin reţinerea lor în ipoteza ei. TRĂSĂTURILE ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE. ea nu este o simplă prerogativă.Obligaţia. încă din antichitate şi mult timp în viaţa juridică internaţională statul a fost unicul subiect de drept în secolul al XX-lea. adică este subiect de drept. c) să recurgă. are consecinţe juridice. Întreaga gamă de raporturi juridice din cadrul activităţilor fundamentale ale statului: legislativă. proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului. care devine subiect de drept internaţional deplin. obligaţia este un element corelativ dreptului subiectiv. însă. b) Acţiunile. a modifica sau a stinge un raport juridic. Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un bun parimonial fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. iar celălalt numai titular de obligaţii. sînt fapte voluntare ale omului. După modul de formulare actele juridice pot fi consensuale.. Statul suveran şi organizaţiile internaţionale. erau lipsiţi de personalitate în vechiul drept. de asemenea. Drepturile subiective şi clasificarea lor. Dreptul subiectiv presupune trei posibilităţi cumulative: a) o anumită conduită. ordonat sau permis de lege. astfel încît acesta poate fi constrîns. Acte juridice principale sunt acele care au o existență de sine stătătoare. În funcție de gradul de complexitate juridică de conținutul lor actele juridice pot fi acte juridice simple și acte juridice complexe. Ele sînt în prealabil prevăzute în dispoziţia regulii de drept. după cel de-al doilea război mondial. persoana este un subiect de drepturi şi obligaţii care trăieşte viaţa juridică. Persoana juridic ă. unele organe de stat apar în circuitul juridic ca persoane juridice. Criterile de clasificare a nulității actelor juridice pot fi următoarele: 1. Condițile de valabilitate a actelor juridice pot fi: condițile legate de consințămîntul persoanei. în temeiul şi în limitele stabilite de lege. Acestea sînt subiecţi de drept internaţional public "limitaţi şi tranzitorii" în drumul spre constituirea lor într-un stat propriu.Tot după cel de-al doilea război mondial li s-a recunoscut o personalitate internaţională popoarelor care luptă pentru independenţă. actele juridice pot fi consensuale. în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă. dar care au nevoie pentru dezvoltarea şi manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puţin dezvoltată. să o îndeplinească prin forţa de constrîngere a statului. în cunoştinţă de cauză. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi. a modifica sau a stinge un raport juridic. prin a da. sau morală. Subiecţii raportului juridic și clasificarea lor. concordant cu legea şi ocrotit de ea. C. formale şi chiar solemne.

în literatura de specialitate întîlnim în această privinţă doi termeni: tehnica juridică şi tehnica legislativă. după felul conduitei de validitate nesocotite cu ocazia închierii actului juridic. Dispoziţiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a reglementărilor din actul normativ. 3. inclusiv de aplicare şi de sistematizare a acestora . de familie. Formula introductivă cuprinde temeiul constituţional sau legal al reglementării juridice respective. organice şi ordinare.Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă. paragrafe).atît în parte. Persoana juridică nu poate avea decît acele scopuri care sînt stabilite prin actul de înfiinţare sau prin statut. c) dezbaterea proiectului. Dezbaterea proiectelor actelor normative are loc în formele stabilite de Constituţie şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a organului legiuitor. O altă formă a capacităţii juridice este competenţa. pe întreg parcursul vieţii. operaţii folosite pentru elaborarea.61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice). artificiilor prin care necesităţile pe care le înfăţişează viaţa socială capătă formă juridică şi se realizează apoi în procesul convieţuirii umane". d) promulgarea şi publicarea actului normativ. ca aptitudine generală şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii. în dependenţă de proiectul 33. care ajută la determinarea unor soluţii legislative judicios alese. Ea este un atribut al organului de stat sau al funcţionarului public. În continuare ne vom referi la unele din ele. C. Dispoziţiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul.19. realizarea. Noţiunea de capacitate juridică include: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării. în raport de întinderea efectelor sale nulitatea este de două feluri: nulitate totală și nulitate parțială.(Guvernul şi membrilor Parlamentului). generalitatea. el reclamă respectarea unor principii. 4. Competenţa este pentru organele de stat ceea ce este capacitatea civilă pentru persoanele fizice şi persoanele juridice. care diferă între ele nu numai după însemnătatea lor. 32. ele se împart în subdiviziuni (capitole. Prin tehnică juridică înţelegem totalitatea metodelor. prin lege. b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului normativ. coerente. îl însoţeşte pe om. că la elaborarea actelor normative alături de specialişti jurişti participă şi specialişti din alte domenii. Egalitatea se bazează pe principiul egalității în fața legii. a) Capacitatea de folosinţă. într-un sistem de drept. 34. Aici sînt stabilite anumite dispoziţii cu caracter general.Capacitatea juridică (civilă). CONCEPT UL DE TEHNICĂ JURIDICĂ. procedeelor. • Dispoziţii sau principii generale. A.reprezintă o succintă introducere. El cere ca fiecare lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept. La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a acestuia. consacrarea sub forma normei juridice".NOȚIUNE DE CAPACITATE JURIDICĂ. Generalitatea exprimă caracterul abstract și autocuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații. b) Spre deosebire de capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. întreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor procedee şi metode. iar. culegeri de acte normative sau a codurilor. definită ca "totalitate de artificii ori procedee prin care cerinţele sociale. sau elementul de identificare a actului normativ. 6.Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi. secţiuni. el nu conţine norme juridice. c) adoptarea actului normativ. precum şi ale Guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi. CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ ȘI DE EXERCIȚIU. Aici sînt instituţionalizate normele de competenţă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. Aceste principii. Capacitatea juridică este o noţiune care. Este alcătuită dintr-un complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestit organul sau funcţionarul de stat. capacitate de inserare în viaţa socială". Adoptarea actului normativ: a) iniţierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a actului nonnativ. de capacitatea reglementată în mod special în cadrul anumitor ramuri ale dreptului. Inalienabilitatea exprimă ideea că nu poate face obiect de renunțare. trebuie să fie scurt şi concis şi să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective. de realizare.la modul de exprimare al acestora în texte corespunzător redactate"? Conţinutul normativităţii juridice îl asigură izvoarele materiale ale dreptului: viaţa socială. considerăm că tehnica juridică ţine de procesele de elaborare. 5. în virtutea căreia persoana poate fi subiect în raporturile de drept civil. Majoritatea autorilor includ în act normativ următoarele părţi componente: • Titlul actului normativ. pe de altă parte. voința individuală a omoului neavînd nici un rol. d) coordonarea proiectului. capacitatea persoanei juridice are un caracter special. persoana juridică se bucură de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. de regulă. • Preambulul actului nonnativ. 3. Dezbaterea pe articole în cazul proiectului de lege începe cu o expunere de motive şi cu raportul comisiei permanente care a analizat proiectul. Acțiunea de sistematizare a legislației este cunoscută încă din dreptul roman. B. 2. pe de o parte. intrarea sa în vigoare. ÎNCORPORAREA ȘI CODIFICAREA. se recunoaşte că acesta este conţinutul autentic al textului care a fost votat de către Parlament.18. intangibilitatea. Caractere juridice ale capacității de folosință și a capacității de exercițiu a persoanei fizice sunt următoarele: legalitatea. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a actelor normative. nu delimitează capacitatea. practic. care desemnează anumite reguli.60.PĂRŢILE CONSTITUTIVE Şl STRUCTURA l INTERNĂ A ACTELOR NORMATIVE. de la naştere. în tot sau în parte și nici obiect de înstrăinare. fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ. cît şi în ansamblu. care este generală. b) elaborarea proiectului. Promulgarea. unde se arată consideraţiile sociale. N Popa menţionează că tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice. egalitatea și unuversalitatea. drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. Adoptarea actelor normative are loc în dependenţă de categoria acestora. o dată cu capacitatea de folosinţă. clare.Competenţa.încălcată cu ocazia închierii actului juridic distingem nulitate absolută și nulitate relativă. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei activităţi normative să stea datele ştiinţei contemporane. 4. Iniţierea adoptării aparţine celor care au dreptul de iniţiativă legislativă . cîtși la etapa de realizare a dreptului Are drept obiect o anumită aranjare a actelor normative în vigoare. capacitatea de exerciţiu care reprezintă posibilitatea persoanei "de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. Promulgarea nu este un vot nou. Totodată. care se dobîndeşte mai tîrziu decît capacitatea de folosinţă şi în mod treptat. Tehnica juridică este un concept complex.6 Anita Naschitz înţelege prin tehnică legislativă ''totalitatea procedeelor şi a artificiilor prin care soluţiile de fond dobîndesc practicabilitate. ci un act prin care. PRINCIPILE. de aplicare şi de interpretare a dreptului. sfera relaţiilor ce se reglementează. Activitatea normativă a organelor statului se desfăşoară în conformitate cu atributele. tendinţele de organizare şi schimbare dezirabilă îşi primesc. politice Preambulul ajută la înţelegerea actului normativ. Etapele procesului de elaborare a actelor normative 1.în vremae sa erau în uz texte legislative care în bună parte nu mai . noţiunea de capacitate juridică reprezintă condiţia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept şi este aplicabilă în toate ramurile dreptului. autorizare prealabilă sau asistare. relaţiile economice. iustinian este cel care a desăvîrșit opera de sistematizare a dreptului roman. nulitatea este de două tipuri: nulitate de find și nulitate de formă. definirea unor noţiuni. așa cum se exprimă M. N Popa propune următoare definiţie:"Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor. politice. după modul cu consacrare legislativă deosebim: nulitate expresă și nulitate virtuală. După dezbatere se trece la votarea şi. Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul-o dispoziţie de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai multe alineate. Capacitatea juridică poate fi definită pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectivităţi de a fi titulară de drepturi şi obligaţii şi de a le exercita. nu are forţă juridică. Iniţierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotărîrii despre necesitatea elaborării proiectului actului normativ. Titlul actului normativ este elementul său de identificare. • Dispoziţii de conţinut propriu-zise. inalienabilitatea. cît și practic. metode. iar conţinuturile sociale se inserează în ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice.Principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului. Ele pot lua uneori forma şi denumirea de "principii generale". competenţele pe care acestea le au şi care sînt stabilite în primul rînd în Constituţie.1. El presupune. Dispoziţiile de conţinut formează conţinutul propriu-zis al actului normativ. 2. potrivit cerinţei sociale. Preambulul actului normativ. V e. dar şi după modul de adoptare. TEHNICA LEGISLATIVĂ Şi TEHNÎCA JURIDICĂ. îndeosebi la nivel legislativ. conform unor criterii obiective şi subiective. de a le garanta securitatea şi siguranţa juridică. economice. TEHNICA SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE. şi deopotrivă . e) îmbunătăţirea proiectului. adică a activităţii de elaborare a actelor normative. relaţiile cu reglementările preexistente etc. Legalitatea constă în faptul că stabilirea conținutului și încetarea sunt stabilite de lege.Principiul planificării legislative-activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare ale Parlamentului. Capacitatea persoanelor juridice (morale).Principiul respectării unităţii de sistem a dreptului. Legea se publică în Monitorul Oficial al ţării şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Sistematizarea actelor normative are ca rezultat elaborarea unor colecţii. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să transmită subiecţilor de drept cui sînt destinate un mesaj înţeles şi clar. • Formula introductivă.Principiul supremaţiei legii. El presupune că legea se bucură de forţă juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept contemporan. • Dispoziţii finale şi tranzitorii. atît la etapa de elaborare a normelor juridice. în cazul persoanei juridice ea se dobîndeşte. O problemă importantă în determinarea conceptului tehnicii juridice constă în stabilirea raportului ei cu ştiinţa 30. scopul. iar profesorul Mrejeru consideră că ea poate fi definită ca fiind "un ansamblu de metode şi procedee folosite în activitatea de elaborare a proiectelor de legi şi a altor acte normative. a) în comparaţie cu capacitatea persoanei fizice. actului normativ care urmează a fi elaborat. principii. djuvara . Actele normative pot cuprinde şi Anexe. COORAPORTUL DINTRE NORMA JURIDICĂ ȘI ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. Prima culegere oficială de constituțiuni este denumită codul lui Theodosian sec. Dacă legea este votată. O problemă fundamentală care face parte din obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este tehnica elaborării actelor normative. precum şi a unor principii care să răspundă cît mai precis unei reglementări ştiinţifice. Articolele se numerotează cu cifre arabe. ea este adoptată. ETAPELE ȘI BAZA JURIDICĂ. o face Preşedintele ţării. se dă dispoziţie ca legea să fie publicată în Monitorul oficial. procedee. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă. Problema sistematizări dreptului prezintă un interes deosebit atît din punct de vedre teoretic. aplicarea şi interpretarea normelor juridice. ACTIVITATEA NORMATIVĂ. procedeelor şi a regulilor în vederea executării operaţiunilor juridice. 31. la adoptarea lui. metode şi proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative formează tehnica legislativă. apoi şi în alte legi. în înţelesul textului ce o reglementează (art. la întruchiparea raționalității și moralității dreptului. 2. Ca şi persoana fizică.n. b) Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita ea însăşi. decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității persoanei fizice de a nu i se aduce limitări sau îngrădiri. Deosebim trei categorii de legi: constituţionale.

în funcţie de care orice normă se defineşte prin raportare la între. Subramura constă dintr-o grupare de instituţii juridice ce formează obiectul unor reglementări juridice distincte sub formă de coduri. Cea mai simplă formă de sistematizare este considerată încorporareaactele normative se grupează în diverse colecţii sau culegeri. şi anume: după originea şi sancţiunea pe care o prevedea şi conţinutul regulilor de drept. In literatura de specialitate întîlnim că unitatea şi integritatea sistemului de drept este determinată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi. metoda autoritară. integralitate în expunere. structură chemată să asigure înfăptuirea unităţii normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependent. după importanţa lor. în opinia lui I. care le permite să intre în diferite raporturi juridice. d) stabileşte măsurile de răspundere (constrîngere) în cazul încălcării acestor prevederi. care include elemente de sinestătătoare unite în acest tot prin divere relații și legături comune. ci ca o unitate de diversitate. pe cînd metoda autoritară este caracteristică dreptului penal. După originea şi sancţiunea pe care o prevedea. nu dau naştere automat ramurilor sale de drept. politice care determină nu numai apariţia şi însăşi existenţa sistemului de drept.cudificarea ca o acțiune științificăși temeinic motivată apare din nevoia depășirii unei simple practici cutumiare și reprezintă o adevărată revoluție legislativă . acest criteriu de divizare a sistemului de drept poartă mai mult un caracter subiectiv decît unul obiectiv. Toţi juriştii divizează sistematizarea în două grupe mari: încorporarea şi codificarea.alcătuirea de colecţii de acte normative este făcută de un organ de stat şi neoficială. mai puţin apărat este dreptul public şi mult mai puţin -dreptul internaţional. generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice. Amintim că obiectul este criteriul de bază. Primul se referă la mijloacele de aplicare a sancţiunilor. drept determinator şi drept sancţionator. ci un ansamblu imanent structurat. prin care se realizează unitatea normelor juridice şi gruparea lor în anumite părţi interdependente . folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi complex de metode. o totalitate de relaţii sociale calitativ omogene. economici. găsim divizare în: . cel de-al doilea prevede sancţiuni în cazul nerespectării normelor juridice. d) faptele sociale (evenimente. metoda recomandării. depind de un şir de factori de ordin obiectiv şi subiectiv (de caracterul acestor relaţii. După conţinutul normelor de drept. în grupe distincte. metoda de reglementare juridică reprezintă un ansamblu de posibilităţi juridice cu ajutorul cărora puterea de stat influenţează asupra relaţiilor sociale cu scopul de a le da o dezvoltare dorită. ca cele mai mici şi mai importante elemente ale sistemului dreptului. pur juridic. Scopul acțiunii lui iustinian a fost ca din despozițile izolate adoptate de împărați de înaintea lui precum și din înscrierile jurisconților din timul principatului să aleagă ce era mai bunși să pună întro anumită ordine acest material.). 35. ideologici şi juridici. În literatura de specialitate cuvîntul "sistem" are trei categorii juridice :1) sistemul juridic caracterizează întreaga realitate juridică a societăţii . care apar în calitate de cauze nemijlocite pentru apariţia sau stingerea relaţiilor corespunzătoare. 2) sistemul legislaţiei . După părerea lui. me-. Primul emană de la divinitate. Iar sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. CRITERILE DE GRUPARE ȘI DE DEFRENȚIERE A NORMELOR JURIDICE.la interesele particu-lare. loan Humă remarcă că sistemul dreptului nu reprezintă o totalitate aditivă. părţi componente ale dreptului sînt dreptul public. Diferitele categorii de relaţii sociale încă nu creează de la sine sisteme de drept.caracterizează structura dreptului. în epoca modernă. Realitatea este că structurarea normelor juridice înăuntrul sistemului de drept este determinată atît de criterii ce au caracter obiectiv . Un alt criteriu de sistematizare îl constituie obiectul reglementării juridice pe ramuri de drept şi instituţii juridice . considerăm că el reprezintă o piramidă compusă din norme juridice aranjate într-o anumită ordine. Ramurile de drept nu sînt izolate unele de altele. interacţionînd activ reciproc ambele (relaţiile sociale şi ramurile de drept) joacă un rol important în instituirea sistemului de drept. Această teorie nu a fost confirmată nici de practica legislativă germană redactarea codurilor sa dovedit a fi o operă preogresivă. în cadrul acestei unităţi a dreptului normele se împart. logică. ci şi o componentă a activităţii de elaborare a dreptului. în acelaşi timp. ansamblu care se prezintă ca un invariant calitativ. metoda autonomiei şi egalităţii părţilor. care stabilesc drepturile şi obligaţiile subiecţilor.cuprinde totalitatea. legate organic între ele. trebuie de precizat că aceeaşi metodă de reglementare poate fi folosită de mai multe ramuri de drept sau aceeaşi ramură de drept poate folosi mai multe metode. După cum am menţionat anterior. Instituţia juridică formează sfera cea mai restrînsă a .Warnkonig propune să divizăm sistemul dreptului în părţi componente în dependenţă de nivelul la care acestea sînt protejate de stat.ramuri de drept şi instituţii juridice. factorii obiectivi-acele condiţii economice. caracter practic. Astfel. Dreptul public se referă la interesele generale. interzic sau admit un anume comportament al oamenilor. Al XIX sa ridicat Școala istorică a dreptului din Germania. organică şi un echilibru dinamic. menţionăm că unitatea sistemului nu poate fi privită ca una absolută. cantitativă de norme. ierarhie. permit să ne formăm o închipuire despre aceea cum statul. o anumită unitate. 3) relaţiile nou-apărute şi raporturile juridice pe care ele le-au generat nu pot fi reglementate cu ajutorul normelor juridice ale altor ramuri de drept. Sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. De asemenea. Pentru formarea unei ramuri de drept noi sînt necesare şi au importanţă următoarele condiţii: 1) noile categorii de relaţii sociale să aibă caracter specific. în prelucrarea şi alcătuirea unui singur act normativ nou. împotriva acțiunii vaste de codificare întreprinsă în Franța la începutul sec. Unele ramuri de drept mai complexe se clădesc pe sub-ramuri. b) comportamentul lor. Normele juridice. primul fiind considerat de bază. metoda egalităţii juridice a subiecţilor este caracteristică dreptului civil. regulament care are valoarea unei legi. 3) sistemul dreptului . Reprezentantul ei de seamă Svigny consideră că legea scrisă este portivinică progresului socetății datorită rigității sale iar codificarea ar fi o operă arbitrară și falsă fiindcă conține todeauna idei sistematice incompatibile cu dezvoltarea progresivă a dreptului. împrejurări). Savantul german N. În compoziţia unui cod intră patru grupe de factori: politici. cu ajutorul dreptului.la căile de recuperare a prejudiciului. Încorporarea pote fi și: oficială. cunoscute la majoritatea autorilor sub denumirea de instituţii juridice şi de ramuri de drept. denumit cod. Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e considerat un produs al raţiunii omeneşti ce nu este sancţionat. obiectul de reglementare este tot ce nimereşte în stare de acţiune a normei juridice. Ele reprezintă. divizare susţinută de Şcolile dreptului natural şi ale dreptului pozitiv. dreptul a fost structurat după anumite criterii. precizie. metoda subordonării. iar cel de-al doilea . pe cînd metoda . subramuri de drept şi instituţii juridice. la baza divizării sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice stau două criterii: obiectul şi metoda de reglementare juridică. Un alt criteriu de divizare a sistemului dreptului. în principal. 4) noile relaţii sociale necesită metode specifice de reglementare. dar împreună cu obiectul de reglementare permite o divizare mai reuşită a sistemului de drept în instituţii juridice şi ramuri de drept. următoarele: obiectul reglementării juridice şi metoda de reglementare. drept divin şi drept omenesc (lumesc). * Ramurile de drept Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice. 2) să fie necesare şi importante. Deci. consideră acest autor. Prin metoda reglementării juridice se înţelege căile. Structura obiectului de reglementare înregistrează următoarele elemente: a) subiectele. care sînt reglementate de norme juridice ce se referă la o ramură de drept sau alta.cel facultativ. dreptul privat şi dreptul internaţional. diferite acţiuni sau inacţiuni. Genoveva Vrabie şi Sofia Popescu menţionează că sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice între care există relaţii relativ stabile şi durabile.este înfăptuită de alte organizaţii sau de persoane particulare. De aceea. O problemă fundamentală pentru studiul sistemului dreptului constă în stabilirea criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului în părţi interdependente.Codificarea-cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept. De una singură metoda nu prezintă interes. într-un cuvînt. stări de fapt care se impun legiuitorului şi de care acesta trebuie să ţină cont. în ramuri de drept şi instituţii juridice. iar dreptul privat . Din punctul nostru de vedere. Totodată.corespundeau nevoilor economico sociale. sînt considerate criterii fundamentale şi criterii auxiliare. prin anumite principii şi metode comune. împărţirea lui în ramuri. şi anume —pe ramuri de drept şi instituţii juridice". Analizînd sistemul de drept de pe poziţiile evoluţiei istorice şi din punctul de vedere al corelaţiei şi interacţiunii elementelor sale componente de bază. dar şi funcţionarea lui efectivă. Unii autori au distins: metoda egalităţii juridice a subiecţilor sau metoda reglementării autonome. frumuseţea stilului. avînd o coerenţă 36. care a ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri (încă din Roma Antică). ansamblul actelor normative care sînt în vigoare într-un stat. SISTEM JURIDIC ȘI SISTEM LA LEGISLAȚIEI. COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE DREPT. Codificarea este o formă nu numai a sistematizării actelor normative. toda de recomandare etc. clasificarea normelor în ramuri numai conform acestui criteriu nu ar fi cea mai potrivită. în ansamblul lor. ci se găsesc într-o strînsă interdependenţă. sau este sfera de relaţii sociale asupra căreia se răsfrînge dreptul şi care nimereşte sub jurisdicţia lui. cel mai bine este apărat de către stat dreptul privat. procedeele de interacţiune a normelor de drept care stabilesc sau determină caracterul relaţiilor sociale. Printre metodele concrete de reglementare juridică putem evidenţia următoarele: metodele imperativă şi dispozitivă. cel de-al doilea de la oameni.. Sistemul dreptului este existenţa obiectivă a structurii interne a dreptului. b) creează acte normative corespunzătoare. în vîrful căreia se află normele juridice constituţionale. după diferite criterii.drept represiv şi drept restrictiv. Majoritatea autorilor consideră că acestea sînt. Prin sistem se înțelege un întreg comus și organizat. Vorbind despre ramuri vechi se are în vedere divizarea în drept public şi drept privat.CARACTERISTICA NOŢIUNILOR DE SISTEM DE DREPT. nefiind însă lipsit de sens. Condiţiile calitative ale unui cod sînt: claritate. cît şi de criterii ce au un caracter subiectiv. el fiind independent de primul. Vorbind despre sistemul de drept. Sistemul de drept stă la baza sistematizării legislaţiei sub ambele sale forme: codificarea şi încorporarea. c) înzestrează participanţii la aceste relaţii sociale (persoane fizice şi persoane juridice) cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. În literatura juridică sistematizarea poate fi cronologicăactele normative se publică într-o colecţie în ordinea datei apariţiei lor. de necesităţile economice şi de alt ordin. se are în vedere modul în care statul acţionează asupra unor relaţii sociale. c) obiectele lumii înconjurătoare în legătură cu care oamenii întră în diferite raporturi unii cu alţii şi fată de care îşi manifestă interesul lor. după criterii diferite. Metoda de reglementare include şi ea anumite componente care. influenţează asupra proceselor sociale ce au loc: a) stabileşte hotarele relaţiilor reglementate care. . este divizarea sistemului de drept în drept public şi drept privat.Dogaru. a legiferării. regulamente etc. care pot fi individuale şi colective. nu îşi pot realiza scopul fiind aplicate doar izolat unele de altele. Lazarev defineşte sistemul dreptului ca o structură integră. Primul recomandă observarea normelor. care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific i relaţii sociale omogene). factorii subiectivi tendinţa şi eforturile legiuitorului de a crea şi a dezvolta un asemenea sistem de drept. de interesul statal etc. cel de-al doilea secundar.ramuri vechi şi ramuri de formare recentă. Astfel. divizarea sistemului de drept pe subsisteme (pe ramuri de drept) se face în baza unor criterii care. Obiectul reglementării juridice reprezintă un ansamblu. la rîndul lor. dreptul a fost divizat în: drept natural şi drept pozitiv. de exemplu: dreptul locativ sau dreptul maritim sînt subramuri ale dreptului civil.de realităţi. compusă dintr-un ansamblu de elemente care se află în interdependenţă. ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice strîns legate între ele prin obiectul lor. care interzic şi admit un anumit comportament în societate. sociale. Instituţiile juridice Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă unitară) de relaţii sociale. Vorbind despre metoda de reglementare. prin care se realizează unitatea normelor juridice și guparea lor în anumite părți interdependente – ramuri de drept și instituții juridice. In general. Profesorul Ion Dogaru menţionează că: structura internă a dreptului într-un stat. în ansamblul lor. pe cînd dreptul pozitiv este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului şi atrage sancţiuni materiale.

Dacă norma juridică este elementul iniţial şi cea mai mică particulă a sistemului de drept. 5. . scrisa. Dreptul la viata al oricarei personae este protejat prin lege. Dobindirea cetateniei R.nascut din parinti. de mai multe instituţii juridice. Se considera cetatean al R.M din parinti apatrizi. Prin urmare.aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului apatrid sau copilului cucetatenie straina.M.nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat.31) .sociala cultural.a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului. care au ca obiect de reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza: Libertatea constiintei (art. a informatiilor si ideilor se face in forma orala. cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R. -este cetatean al unui stat cu care R.copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R. fara invoirea acesteia pentru executarea unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti. . redobindire. . in Nordul Bucovinei. Cetatenia R.persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia.M Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective. ales sau numit din oficiu. al convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare. libertatea. pentru prevenirea raspindirii unor epidemii. Dobindirea cetateniei R. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R.s-a inrolat benevol in fortele armate straine. . are surse legale de existenta.M nu mai putin de 8 ani. Cetatenia R.M o poate redobindi la cerere daca intruneste conditiile prevazute de lege.ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune. Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia.M si indeplinesc conditiile stabilite de lege.Mnu a incheiat un acord care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state. in tot cursul procesului. .in pofida garantiei. Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei. insa cu conditia respectarii legii. 13.32) . se stabilesc prin lege organic.nascut pe teritoriul R. Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula. precum si: 4. Principiul acesta priveste valori ca: viata. sanatatea si moralitatea populatiei. atunci instituţia juridică reprezintă deja prima colectivitate de norme. fara consideratii de frontier. ordinea publica. . cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala.M se consacra ca . este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins. tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana. dovedite de instant de judecata.M poate interveni in trei cazuri: 1. Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a incalcat unele obligatii prevazute de lege.38) .Mnu poate fi acordata persoanelor care: . deoarece vizează in cerc de probleme de sine stătătoare. 3.Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga in modul stabilit. Libertatea opiniei si a exprimarii(art. Libertatea individuala si siguranta persoanei (art. telegramelor. partea din decretul Presedintelui R. retinerea sau perchezitionarea. Aceasta inseamna ca nici autoritatile publice. si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R.M nu a incheiat acord asupra dublei cetatenii.A. cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile internationale la care R.persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R. Cetatenia R.M in mod fraudulos. .M daca renunuta la cetatenia statului strain. libertatea si demnitatea cetatenilor. Acest drept interzice arestarea. 6.acest drept are o semnificatie complexa.dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului nasterii.a dobindit cetatenia R.Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul persoanei de a fi informata promt. printr-un act administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri. nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante. . . .S. dar care si-au exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R. Autoritatile publice sunt obligate sa respecte sis a ocroteasca viata intima. militare sau crime impotriva umanitatii. Astfel. .libera dezvoltare a personalitatii umane. dintre persoane fizice si stat. sub nici o forma. . Oproblema care se ridica este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie fundamentale si altele nu. cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta.M. este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat.M. atunci cind sunt inculcate drepturile si libertatile lor. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. cu exceptia cazurilor prevazute de lege. iar celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R. in familia sa. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. in tinutul Herta si in R. că ramurile dreptului se constituie. desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. . .26) . renuntarii la cetatenia R. . familiala si privata (art. constatam ca orice fiinta umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile. în concluzie.M prin infiere daca infietorii (infietorul) sunt cetateni ai R.M incepind cu 28 iunie 1940. trebuie sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta.M persoanele care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare. 15.urmasii lor. sau 3. Nimeni nu poate fi supus torturii.arestari.familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire din partea societatii si statului.M de cel putin 3 ani.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R. .M prin infiere. instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector. protejarea sanatatii sau a moralei.au savirsit crime internationale. bunastarea economica a tarii.Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale.Acest drept a fost consacrat atit de documentele international cit si de legile fundamentale ale statelor. atit in mod public cit si privat.M copilul: . directe. ori garantia dobindirii unei alte cetatenii. Prin urmare. Fiecare ramură dispune. Libertatea de manifestare se poate exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si indeplinirea de ritualuri.drepturi economice si sociale. Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art.M.se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta dorinta de a obtine cetatenia R. nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar.drepturi culturale.acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public(stiintifica si tehnica.30) Statul asigura secretul scrisorilor.. domiciliaza legal si obisnuit aici cel putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R. accentuăm asupra faptului că instituţiile juridice sînt reglementate de mai multe norme juridice.25) .M. un bloc de relaţii sociale dintr-o ramură de drept. precum si urmasii lor. in societatea democratica.34) . prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata. recunoastere.M timp de 5 ani inaintea implinirii virstei de 18 ani. garantate de ea si legi. familial si private.M. 2. De asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat. este necesara pentru securitatea nationala. la renuntare benevola. legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe care statul le garanteaza. nu va dobindi cetatenia unui alt stat. infiere.M.a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu military in termen sau de alternative. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art. sportiva). la momentul nasterii copilului. integritatea fizica sau bunurile unei persoane. Inviolabilitatea domiciliului (art. Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si cetatenia altui stat.Meste parte. Dobindirea cetateniei R. la retragere. Dobindirea cetateniei prin naturalizare. Cetatenia R. are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta.drepturi civile.a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R. nelimitata in timp si spatiu. Secretul corespondentei(art. posibilitatea persoanei de a reception direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune.M sau persoanele unul dintre ai caror parinti sau bunei sau nascut pe teritoriul numit. in temeiul acordurilor la care R. Conditiile de incheiere. Dobindirea cetateniei R.persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului.adica va devein apatrida. sa aduca atingere acestor valori.Modalitatile de pierdere a cetateniei R.legatura politica si juridica permanenta. dar prin mijloace legitime. luarea unor masuri in legatura cu libertatea individuala ca: retineri.drepturi politice.M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid.S.in Constitutia R. Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului. obligatia autoritatilor guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie. sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii (inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R. Dreptul la informatie (art. ambii sau unul dintre care. Cetatenia. dar care au o autonomie relativă. Cu toate acestea. într-un sistem de norme juridice şi că norma juridică este elementul de bază al sistemului de drept. naturalizare. esentiale pentru viata.domiciliul sau resedinta sint inviolabile. Dreptul la aparare (art.48) .M se dobindeste prin: nastere. conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala. Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R. Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept.24) . Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale.M prin nastere. precum inlaturarea unei primejdii privind viata.Msi anume: . Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi cu copiii din casatorie.M este parte.daca domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul R.M. Dar aceste masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca nici o persoana sa nu victim unor abuzuri sau ilegalitati.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care: 1. cunoaste si respecta prevederile Constitutiei. sub sanctiunea prevazuta de lege. un fragment. siguranta publica.cu exceptia cazului in care: . iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda cetatenie. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale.analizind documentele internationale in materie.au fost implicate in activitateterorista. correct si clar cu privire la masurile preconizate si luate de autoritatile publice. conform porevederilor legii nationale. dovedite de instanta de judecata nu o mai poate redobindi.M privind aprobarea .M.orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare. Familia(art.M. 7. Extiorizarea gindurilor si opiniilor. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat.au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire penala.M prin redobindire.In acest caz persoana careia I s-a aprobat renuntarea la cetatenia R. Particularitatea drepturi esentiale pentru cetatreni dovedeste ca nu toate drepturile cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale. daca o are. individual sau colectiv.M Pierderea cetateniei R.M persoanei care: . .28) 14. al altor trimiteripostale. Drepturile civile sunt: Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art. Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani.M prin recunoastere.desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului.acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent. nici persoanele nu pot. necesare pentru .nascut pe teritoriul R.copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R.legăturii de conţinut între mai multe norme juridice. apararea ordinii si prevenirea faptelor penale. Astfel se patrunde in domiciliu ori in resedinta unei persoane. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care . Viata intima.29) . .persoana care a avut anterior cetatenia R. perchezitii. care sunt stabilite de Constitutie. . Pentru intelegerea. nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat. Nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara. anularea actului si repararea pagubei.persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica. actuale si legale. .53) . de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu. sau 2. la rîndul său. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor se clasifica in: .persoanele nascute pe teritoriul R. Modalitatile de dobindire a cetateniei R. informatii si idei prin orice mijloc de exprimare. personalitatea cetateanului. este cetatean al R. de a primi si de a raspindi. fiecare.

care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective. Dreptul la munca si la protectia muncii.Condiţiile speciale pentru listele de subscripţiePentru a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală. Dreptul la administrare(art. .Candidaţi la funcţia de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit.M si unica autoritate legislative a statului.Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice. Dreptul la ocrotirea sanatatii(art. comunicîndu-i-se hotărîrea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare. Respectarea drepturilor si a libertatilor.40) Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri. domiciliază în raza acestora.44. Listele actualizate se trimit de îndată Comisiei Electorale Centrale. care îi pun pe alegători în pericol sau fac imposibilă efectuarea votării. egal. deţin cetăţenia Republicii Moldova. anul naşterii. şi-au schimbat locul de şedere sînt în drept. prin acelaşi decret al Preşedintelui Republicii Moldova. ligi. Ocrotirea mamei. se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective.Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective. să retragă întreaga listă de candidaţi.Devotamentul fata de tara. alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare. timp în care va aduce localul secţiei de votare în starea corespunzătoare sau va găsi un alt local. sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in pericol viata.Listele electoraleListele electorale se întocmesc de către primărie. direct. 3.Autorităţile administraţiei publice locale. Decizia privind retragerea candidaturii sau a listei de candidaţi se adoptă de persoana sau de formaţiunea care a desemnat-o. 6. pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii.proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusive si absolut. prin impozite si print taxe la cheltuielile publice. iar Comisia Electorală Centrală. Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean. cu cel puţin 50 de zile înainte de alegeri. Fidelitatea fata de tara este sacra. în care se indică numele. Înregistrarea noului candidat se aduce la cunoştinţă publică de către Comisia Electorală Centrală. prevăzut de Constituţie. Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei.cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii socialpolitice. Dreptul la invatatura. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. în lista electorală de la secţia de votare în a cărei rază teritorială acesta îşi are reşedinţa.instruire. de pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R. 5. cu excepţia cazurilor de dezordine în masă.este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare. După ce au fost întocmite.statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai decent. candidatul independent prezintă liste de subscripţie care conţin semnăturile a cel puţin 2000 şi cel mult 2500 de susţinători cu drept de vot. precum si la ocrotirea impotriva somajului. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea. Condiţiile votăriiÎn timpul rezervat votării se interzice de a închide localul de votare şi de a suspenda votarea. de readaptare. se constată că nu este prezentat numărul necesar de semnături sau. în spitale şi alte instituţii curative staţionare. rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală. în care se aleg 101 deputati. candidatul independent nu este înregistrat.statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire. de calamităţi naturale.În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă. se stabileşte data alegerii noului Parlament. biroul electoral al secţiei de votare. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării. persoana care deţine cetăţenia altui stat declară.00 şi 21. au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod.persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. Protectia persoanelor handicapate. 2.Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor.Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte forme. 18.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat.locuinta. La începutul perioadei electorale. propuneri si cereri privind interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi.La secţiile de votare se formează birouri electorale ale acestora. imbracamintea. în fiecare an (după 1 ianuarie). ingrijirea medicala. la libera alegere a ei.Dacă.Condiţiile speciale pentru înregistrarea listelor de candidaţiNumărul de candidaţi incluşi în liste la data înregistrării nu poate fi mai mic de 51 de persoane şi nici mai mare decît numărul de deputaţi în Parlament. unitatilor economice si altor organizatii cu sesizari.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit(accesul la o functie publica).orice persoana are dreptul invatatura. şi. îi eliberează un certificat pentru drept de vot.Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale. apare necesitatea unor organe representative. în dreptul numelui său. de instruire si de integrare in societate a handicapatilor.M. după procedura stabilită. listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele. de a examina. demonstratii.(9) În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor. listele electorale se întocmesc pe baza propriei declaraţii de şedere ori a datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate. Circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare în modul corespunzător. sanatatea. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor. sanatos. domiciliul.52) .Campani electorală pentru alegerile ParlamentuluiBuletinele de votCandidatul independent se înscrie în buletin într-un patrulater aparte. secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. sediul secţiei de votare la care ei vor vota. de tratament. se prezintă Comisiei Electorale Centrale şi se aduce la cunoştinţă publică de către aceasta.Orice persoana are dreptul la munca.cetatenii R. a paşaportului sau a unui alt act de identitate. seria şi numărul actului de identitate al acestora. Drepturile culturale. la verificarea de către Comisia Electorală Centrală.greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei societati sau sectoare din cadrul acesteia. În scopuri de organizare şi efectuare a alegerilor. Respectarea constitutiei si a legilor.39) . în listele de subscripţie se depistează semnături false sau semnături repetate în mai multe liste.fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare. Cu 7 zile înainte de ziua alegerilor. este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare. Luind in considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct suveranitatea. Formarea Parlamentului R. În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova. vîrsta de 18 ani.Verificarea listelor electoraleListele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor.41) . plus doi candidaţi supleanţi. în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau includere în listă.În listele electorale se înscriu alegătorii.În cazul în care. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională. 4. Libertatea creatiei . ajutor medical in caz de boala.cuprinzind hrana. si de aici rezulta dreptul de a allege si de a fi ales. ca:uniuni.Candidatul poate fi înlocuit înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaţilor. nu este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale. votarea se consideră suspendată pe un termen ce nu va depăşi 2 săptămîni. 1. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art. Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia mediului inconjurator. Aceasta presupune loialitate fata de tara. Comisia Electorală Centrală formează.Data alegerilor Parlamentului se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor. la momentul întocmirii listelor. în perioada valabilităţii reşedinţei. persoana specificată la alin. de invatamint. care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova. cel tîrziu la 1 martie. Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare. numărul lor s-a redus faţă de plafonul minim prevăzut la alin. în două exemplare.La alegerile locale. Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental. misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute. educatie a copiilor orfani si celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. reclamatii.00.acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei. Cetatenii au obligatia sa contribuie.45) . Dreptul la petitionare (art. precum şi membrii familiilor lor. Indatorirea la contributii financiare. Parlamentul se alege prin vot universal. opiniile. pe proprie răspundere. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos. sa le incalce pe ale altora. listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. indicîndu-se numele şi prenumele. precum si prin reprezentantii lor. copiilor si tinerilor . Dreptul la asistenta si protective sociala. precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri.Nu se admite depunerea unor liste de subscripţie suplimentare după ce Comisia Electorală Centrală a primit şi a înregistrat în registru setul de documente prevăzut la art. şi reşedinţă este înscris. Invatamintul(elementar general) este gratuity la si 16. Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. .procesiuni pentru a-si exprima gindurile. prezintă informaţia respectivă Comisiei Electorale Centrale. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R. se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. de alte circumstanţe neprevăzute. pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care. în cazul în care procesul de votare suspendat conform alin.dar nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor.(1) nu poate fi reluat în timp de 2 ore. Alegerile anticipate vor avea loc în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a decretului. Dreptul la greva(art. prenumele şi se scriu cuvintele "Candidat independent". semnăturile respective se exclud. cu cel puţin 55 de zile înainte de efectuarea lor. . la verificare. . . profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice. toate preocuparile de intretinere. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. cel mai tîrziu cu 20 zile înainte de ziua alegerilor.M si in afara teritoriului ei. Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale.În cazul dizolvării Parlamentului. înştiinţînd despre acest fapt alegătorii. . precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi. asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate de profesia sau calificarea acestora. circumscripţii electorale administrative. Cu alte cuvinte. la rugămintea acestuia şi pe baza buletinului de identitate. credintele. după ultima participare la alegeri. Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. Contestaţiile se examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore.La momentul validării mandatului de deputat.Organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare. deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat. Alegătorul care are şi domiciliu. cel tîrziu cu 45 de zile înainte de următoarele alegeri. inclusiv în ziua alegerilor. să anuleze decizia privind includerea în listă a unui candidat anume. Alegătorilor li se comunică. în termen de 3 . se înscriu în listele electorale de la domiciliu. La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat. procedura de actualizare a listelor electorale încetează. Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R.M are loc prin intermediul alegerilor. urmarindu-se satisfacerea cererilor privitoare la salarii si conditii de munca.M. constituie o obligatie a fiecarui cetatean. Un exemplar al listei se păstrează la primărie. să-şi declare locul nou de şedere la organul administrării publice locale. Protectia familiei si copiilor orfani. Biroul electoral al secţiei de votare aduce la cunoştinţă publică timpul şi locul votării cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor.copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale. în urma excluderii semnăturilor nevalabile. Dreptul la libera circulatie (art. În aceste cazuri.orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat.VotareaVotarea se efectuează în ziua alegerilor între orele 07.27) .Modificarea listelor de candidaţiConcurenţii electorali au dreptul să-şi retragă candidatura. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore. Persoanele cu drept de vot care. a tuturor celor care se simt “ai acestui popor si ai acestui pamint”. Apararea patriei. Libertatea intrunirilor(art. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R. precum şi membrii familiilor lor.(2).36) . iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată. Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia. obiecte de uz casnic inofensive.suveranitatea nationala apartine poporului.

Parlamentul. c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova. domiciliul titularului.Confirmarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatelor de către Curtea ConstituţionalăComisia Electorală Centrală. numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi înregistrarea la domiciliu. Concomitent.Atribuirea mandatelorMandatele se atribuie concurenţilor electorali de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste.În cazul în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare autorizează scoaterea din localul secţiei de votare a unei urne de vot mobile.Votarea se efectuează în baza următoarelor acte de identitate: a) buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova. să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret. organizatiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al carui mandat a fost declarat vacant. Deciziile luate în acest scop sînt executorii pentru toţi. începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării şi pînă la ora 15.Dacă un partid. pe care îl reprezintă devine vacant.Membrii biroului electoral al secţiei de votare.Asigurarea securităţii procesului de votare În ziua alegerilor. Localul secţiei de votare trebuie să fie dotat cu un număr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraţia.persoanele care au dreptul să asiste la votare nu pot fi obligate să părăsească localul secţiei de votare în timpul suspendării votării. completarea vacantei in cauza se efectueaza . la cererea orală sau scrisă a acestuia. prezintă Curţii Constituţionale actele menţionate la art. membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi persoanele autorizate să asiste la operaţiile electorale sînt obligaţi să poarte ecusoane de identitate vizibile.60 şi listele deputaţilor aleşi şi candidaţilor supleanţi. excluzîndu-se numărul ce aparţine candidatului respectiv şi incluzîndu-se următorul număr din şir.În cazul în care mandatul de deputat obţinut de candidatul independent devine vacant. Acest caz va fi menţionat în procesulverbal cu privire la votare şi în lista electorală. 4. pentru a se apropia de ele. b) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu menţiunea privind cetăţenia Republicii Moldova. întocmind un proces-verbal asupra acestui fapt. pentru numiri si imunitati a Parlamentului va intocmi un raport.Alegătorul introduce în urna de vot buletinul de vot cu ştampila "Votat". preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul. mandatele vacante trec la următorii concurenţi electorali.În termen de 10 zile după primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală. insigne sau alte însemne de agitaţie electorală. Preşedintele şi membrii biroului electoral al secţiei de votare votează în secţia unde îşi desfăşoară activitatea. Persoanelor care intră în localul secţiilor de votare li se interzice să poarte şi să arate ecusoane.Este strict interzis a intra în localul de votare cu arme de foc sau cu arme albe. Persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării. concurentul electoral care şi-a înaintat lista de candidaţi nu are candidaţi supleanţi. livretul de marinar. un nou buletin de vot.b) membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali în organele electorale. deputatii sint in serviciul poporului. va lua act de cererea de demisie a deputatului si va declara mandatul vacant. Candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. Trasaturile si continutul mandatului parlamentar Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii legislative supreme. cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare. livretul eliberat de Centrul Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativă). şi se distribuie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. au dreptul să asiste:a) membrii şi reprezentanţii organelor electorale ierarhic superioare . buletinelor de vot.În cazul în care alegerile sînt declarate legale. 2.Buletinele de vot se păstrează întrun loc sigur din interiorul secţiei de votare. obţinut de fiecare partid. c) observatorii locali. printr-un aviz.(5) Responsabilitatea pentru organizarea votării. în cazul alegerilor Parlamentare sau în cazul referendumului naţional. Curtea Constituţională validează mandatele deputaţilor aleşi şi confirmă listele candidaţilor supleanţi.Secţia de votare trebuie să fie amenajată astfel încît să permită membrilor biroului electoral al secţiei de votare şi altor persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale. pînă la cifra ce corespunde numărului de mandate stabilit pentru Parlament.Preşedintele biroului electoral al secţie i de votare duce evidenţa evenimentelor importante ce au avut loc în timpul votării şi pe parcursul numărării voturilor. legalitatea alegerilor. d) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă. verifică existenţa listelor electorale. preşedintele notează comentariile şi obiecţiile expuse de aceştia în privinţa procedurii votării într-un act care se anexează la procesele-verbale ale biroului electoral al secţiei de votare. pentru secretul exprimării voinţei alegătorilor.Dacă alegătorul a completat greşit buletinul. să supravegheze. pe urmă spre cabinele de vot secret şi urnele de vot. In cazul in care devine vacant mandatul de deputat obtinut de un candidat independent. Candidatul supleant poate refuza mandatul de deputat. numai la prezentarea actului de identitate. Un alegător poate vota numai pentru un singur concurent electoral. ceea ce înseamnă că a votat pentru concurentul electoral corespunzător. membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale.Numărarea mandatelor obţinute de concurentul electoral Numărul de mandate obţinut de concurenţii electorali se calculează de către Comisia Electorală Centrală prin împărţirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral. Alegătorii care nu au fost înscrişi în listele electorale întocmite la secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova pot fi înscrişi în listele suplimentare. la ora 07. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat urmator de pe lista partidului. biroul electoral al secţiei de votare desemnează. începînd de la intrare. în dreptul numelui persoanei respective se face menţiunea "Votat la locul aflării". organizaţiei socialpolitice. Procesul de votare se reia în aceleaşi condiţii juridice. In exercitarea mandatului. precum şi la numărarea şi totalizarea voturilor. a mijloacelor de transport de folosinţă proprie. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie să rămînă curate.zile. un mandat de deputat aparţinînd partidului. cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot. Cererea de demisie se prezinta Presedintelui Parlam. Reprezentantul forţelor de ordine poate intra în secţia de votare numai în cazul cînd este invitat de preşedintele biroului electoral să ajute la restabilirea ordinii de drept. cel puţin doi membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă şi cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze. cu excepţia candidaţilor independenţi. după înscrierea lor în lista suplimentară în baza certificatului pentru drept de vot. în termen de 48 de ore după totalizarea rezultatelor alegerilor. va lua act de raportul comisiei si va declara mandatul vacant. numărarea voturilor şi întocmirea proceselor-verbale. Votarea la locul aflării alegătorului se efectuează conform listei de alegători. verifică urnele de vot. înmînarea buletinelor şi introducerea lor în urnele de vot. Curtea Constituţională confirmă sau infirmă. în mod continuu. O copie a actelor menţionate şi listele candidaţilor supleanţi confirmate se transmit Comisiei Electorale Centrale. Acest termen poate fi prelungit in conditiile prevazute de Constitutie. Comisia Electorală Centrală îl atribuie prin tragere la sorţi. iar dacă este necesar. ştampilelor şi întocmeşte un proces-verbal în două exemplare. d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova. Persoanele deţinute pe baza unui mandat de arestare pоnă la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. Procesul-verbal este semnat de toţi membrii prezenţi ai biroului electoral şi un exemplar se introduce în urna de vot.Organizarea votăriiVotarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot. la operaţiile în legătură cu listele electorale. pentru a stabili dacă aceştia au atins pragul minim de reprezentare. conform şirului descrescător format la atribuirea mandatelor.Efectuarea votăriiFiecare alegător votează personal. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales. Durata mandatului de deputat este de 4 ani. după care preşedintele declară votarea deschisă. însoţit de avizul Curţii Constituţionale prin care se confirmă legalitatea alegerilor şi hotărîrea privind validarea a cel puţin 2/3 din numărul de mandate de deputat. se transmite Parlamentului în termen de 2 zile.Comisia Electorală Centrală dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor în termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituţională. surplusul de numere din lanţul descrescător al formaţiunii respective se elimină. in caz de demisie sau de deces. e) paşaportul pentru intrare . din anumite motive.Stabilirea pragului de reprezentare După primirea proceselorverbale ale consiliilor electorale de circumscripţie în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripţiile electorale. în secţiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova.. prin hotarirea sa. va adopta o hotărîre privind data reluării votării suspendate. intervine vacanta mandatului de deputat. Cererile pot fi făcute în scris sau oral. Candidatul supleant va fi declarat ales de către Curtea Constituţională dacă. oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoţi urna de vot mobilă cu folosirea. prin hotarirea sa. urne de vot şi celelalte materiale necesare. cu fişa de însoţire în care se indică domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare. inclusiv identificarea alegătorului.00. le sigilează. persoanele condamnate la privaţiune de libertate a căror sentinţă nu este definitivă şi cele care execută o sancţiune contravenţională sub formă de arest votează în conformitate cu alineatul (4). În lista electorală.Candidaţii care au fost incluşi în listă. naţionali. Alegătorul aplică ştampila cu inscripţia "Votat" în interiorul cercului unui singur patrulater din buletinul de vot. cîte mandate urmează să fie distribuite. alegătorul semnează în lista electorală în dreptul numelui. În aceeaşi listă suplimentară.buletinele de vot. În cazul în care alegătorul. depunînd o declaraţie la Curtea Constituţională. în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii biroului. întocmite de biroul electoral al secţiei de votare în baza cererilor acestora. Deputatii intra in exercitarea mandatului din momentul alegerii cu conditia validarii lui ulterioare. la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor şi referendumurilor. în rază de 100 de metri de la localul votării.. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare. Certificatul pentru dreptul de vot rămîne la biroul secţiei de votare şi se anexează la lista suplimentară. Biroul electoral al secţiei de votare înmînează alegătorului buletinul de vot. In caz de deces. pentru amenajarea localurilor şi pentru menţinerea în ele a ordinii cuvenite o poartă biroul electoral al secţiei de votare.etc. o singură dată. biroul electoral al secţiei de votare stabileşte un traseu pentru alegători. nu poate veni în localul de votare. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. în pachete legate a cîte 100 de bucăţi. spre mesele la care se eliberează buletinele. care vor conţine: a) numele şi prenumele alegătorului. 19. la 1. biroul electoral al secţiei de votare anulează acest buletin şi îi eliberează imediat. dar nu au fost aleşi sînt declaraţi supleanţi. La toate şedinţele organelor electorale. Comisia Electorală Centrală eliberează legitimaţii deputaţilor aleşi. De cîte numere din acest şir descrescător dispune partidul. b) data şi locul naşterii. Comisia juridica. atîtea mandate i se atribuie.ieşire din ţară. faptul acesta.Numărarea voturilor şi totalizarea rezultatelor alegerilor. Răspunderea pentru asigurarea în ziua alegerilor a ordinii în localul de votare şi pe teritoriul din preajmă.Dacă ultimul mandat neatribuit are mai mulţi pretendenţi cu acelaşi număr de voturi. de altă organizaţie social-politică. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană. la cererea lui. certificatele pentru drept de vot.Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat pentru vot.Atestarea rezultatelor alegerilor de către Comisia Electorală CentralăProcesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor. din motive de sănătate sau din alte motive temeinice. completarea vacanţei se efectuează prin restabilirea de către Comisia Electorală Centrală a şirului descrescător..Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secţia de votare şi evitarea aglomeraţiei.00 în ziua votării. Orice mandat imperativ este nul. In caz de demisie sau de deces.Din rezultatele tuturor împărţirilor şi din numărul de voturi valabil exprimate pentru candidaţii independenţi se iau în descreştere atîtea numere. o poartă preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. 3. f) livretul militar pentru ostaşii în termen. toate aspectele procesului de votare. cetăţenia Republicii Moldova şi înregistrarea la domiciliu pentru persoanele care au renunţat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase. se înscriu şi alegătorii care au venit la secţia de votare cu certificatul pentru drept de vot.Alegătorii din raza secţiei de votare care nu sînt înscrişi în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secţiei de votare în cauză. c) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fără număr de identificare de stat (IDNP) cu menţiunile: “valabil pe un termen nelimitat”.Secţia de votare se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale cu cabine. sau a oricărui alegător. în caz de necesitate.Procedura de completare a buletinului de votBuletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret. o altă organizaţie social-politică obţine un număr de mandate mai mare decît numărul candidaţilor incluşi în listă.Nici o altă persoană nu poate rămîne în incinta secţiei de votare mai mult timp decît este necesar pentru votare. conform listei electorale. Votarea în locul altor persoane nu se admite. dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie. precum şi lista de alegători care au solicitat votarea la locul aflării sînt aduse la cunoştinţa membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. înlocuindu-se cu numerele în descreştere ale celorlalţi concurenţi electorali.Dacă în urma desfăşurării alegerilor şi atribuirii mandatelor. altă organizaţie social-politică. Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate. membrilor biroului pentru a fi eliberate alegătorilor în măsura necesităţii. Parlam. străini şi internaţionali acreditaţi de către organele respective. La primirea buletinului.

rapoarte ale sefului statului.poate fi considerate ca un program de activitate ce ofera posibilitatea desfasurarii sedintelor in mod ordonat cu o fundamentare prealabila a tot ce urmeaza a fi examinat si dezbatut. pe durata mandatului 22. Functiile presedintelui R. in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului.prin restabilirea sirului descrescator.de competenta careia tine proiectul sau propunerea respectiva. care se impoziteaza conform Codului fiscal. 3.forma de control pe care o poseda Presedintele este specifica si diferita de formele traditionale de control.Materialele respective se trimit in mod obligatoriu si Guvernului spre avizare. Poate fi revocat inainte de termen la cererea fractiunii parlamentare care l-a propus sau a1/3 din numarul deputatilor alesi. .Controlul este efectuat prin intermediul intrebarilor si interpelarilor. in termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaratiilor. 3.Proiectele de legi se prezinta in limba de stat impreuna cu traducerea lor in limba rusa. Promulgarea legilor este un mecanism politico.M. pentru numiri si imunitati impreuna cu organele fiscale si. excluzindu-se numarul ce corespunde candidatului respectiv si incluzindu-se urmatorul numar din sir. in termenul mentionat cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat.functie proprie si obligatorie. in conditiile legii. industriala sau comerciala. al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Parlamentul va hotari infiintarea lor cu votul majoritatii deputatilor prezenti. de catre Comisia juridica.Pot fi sesizate si alte comisii pentru a-si prezenta avize separate. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. pentru numiri si imunitati.M reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale. permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare . 2. prin vot deschis cu votul majoritatii deputatilor alesi. Ele se infiinteza in scopul rezolvarii unor chestiuni ce tin de legislatia in vigoare si care la solutionarea problemei se desfiinteaza. De asemenea . Schimbarile survenite in activitatea deputatului in timpul exercitarii mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent in cel mult 10 zile de la data aparitiei lor. organizeaza controlul declaratiilor deputatilor despre veniturile lor. La sesizarea Comisiei juridice. Vicepresedintii se aleg la propunerea Presedintelui Parlamentului.iar in cazurile prevazute de lege si in a treia lectura .intoarcerea proiectului spre prelucrare (se intoarce comisiile permanente spre o noua examinare). asupra ajutorului economiei si de alta natura acordat unor state straine.ratifica. Din el fac parte presedintele Parlamentului si vicepresedintii.declara mobilizarea partial sau generala. asupra incheierii acordurilor privind imprumuturile si creditele de stat din surse straine.adoptarea proiectului. Ordinea de zi a sedintelor.Functia guvernamentala. . Se formeaza in 10 zile de la ziua constituirii legale a Parlamentului.M.comisiile permanente. Parlamentul functioneaza in baza legistraturii si a sesiunii.Comisiile permanente care se considera competente pentru a pregati un aviz asupra proiectului . Comisiile speciale constituie un organ provizoriu format la initiativa unei fractiuni parlamentare.precum si prin dreptul 21. -proiectele de legi avizate se supun dezbaterii in cel putin doua. -constituie activitatea finala a deputatilor si ii acorda proiectului calitatea de lege. .Includerea proiectului de lege in ordinea de zi. -controlul parlamentar este efectuat prin mijloace proprii care poate fi exercitat de Parlament in intregime. 3. intocmeste un raport. Comisiile de ancheta pot fi formate la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati. -alege si numeste personae oficiale de stat. impreuna cu organele fiscale. pe baza de alternative. . -comisia sesizata in fond prezinta Biroului permanent toate materialele privind proiectul de lege. formarii comisiilor specialesi de ancheta.functia de control. de lege in comisiile Parlamentare.Biroul permanent al Parlamentului.Asupra proiectului poate fi luata una dintre cele trei decizii :respingerea .alte intrebari cu character politic. atributiile Presedintelui Parlamentului.(1) La inceputul fiecarei legislaturi. Fazele procesului legislativ sunt: 1.prin anuntarea titlului si autorul proiectului sau propunerii.aprobarea directiilor principale ale politicii interne si externe a statului. care isi duce activitatea in directia unei probleme concrete si care difera de problemele avute in competent comisiilor. urmat de aceasta calitate a sa. Functiile si competentele Presedintelui R. efectuiaza anchete parlamentare. Comisia juridica. .Persoanele insarcinate de Parlament cu misiuni temporare in organele centrale ale administratiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni.anuleaza opinia minoritatii si se impune fata de toti.7. infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului. -legea adoptata se semneaza in termen de 20 de zile de la adoptarea de catre Presedintele Parlamentului sau a unuia dintre vicepresedinti.examinind informatii ale Guvernului. Art. raspund in fata Parlamentului si ii sunt subordinate . Parlamentul R. este ales la prima sedinta a parlamentului prin vot secret.ea poate genera si alte forme de control.audiind mesaje.Activitatea Parlamentului consta in exprimarea vointei generale prin legi sau. declaratie cu privire la venituri si proprietate.sa se degajeze o majoritate a carei opinia. cit sip e cel extern. 5.4. deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate este obligat sa faca ca incompatibilitatea sa inceteze.Functia legislativa sau de edictare a legilor -este determinata de art.exercitarea controlului asupra acordarii imprumutului de stat. ele se aleg pe intraga durata a legislaturii.legea semnata se trimite spre promulgare Presedintelui republicii.informeaza Biroul permanent despre intentia prezentarii avizului.60 care stabileste ca Parlamentul este unica autoritate legislativa a statului.Mandatul de deputat este incompatibil cu: a) functia de Presedinte al Republicii Moldova. majiritar. Sedintele . Sedintele Parlamentului sunt deliberative cu participarea majoritatii deputatilor alesi.deoarece .functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R. Legislatura – termenul sau perioada de timp in decursul caruia parlamentul isi exercita mandatul. .in dependenta de informatia primita.presedintele Parlamentului. 2.in lipsa acestuia.Dezbaterea proiectului de lege in sedinta Parlamentului. ca rezultat al controlului. inclusive semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. Sesiunea – o forma de lucru care constituie desfasurarea permanenta a lucrarilor Parlamentului in decursul unei perioade de timp.Functiile si atributiile Parlamentului. este format tinindu-se seama de reprezentarea proportional a fractiunilor parlamentare. d) exercitarea oricarei alte functii remunerate. informatii .Semnarea proiectului de lege si trimiterea lui spre promulgare.Biroul permanent va multiplica si transmite toate materialele primite de la comisia sesizata in fond deputatilor si autorilor proiectului de lege.Functia de control. Presedintele Parlamentului indeplineste functia de conducere aParlamentului.astfel spus. ele avizeaza proiectele de legi si propunerile legislative. 7.vicepresedintii Parlamentului. ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi.Organizarea interna si functionarea Parlamentului R.Votul este actul care permite. 6.in sensul regulei democratice . care poarta denumirea de sesiuni ordinare. Fractiunile parlamentare constituie un element organizatoric al Parlamentului. Sesiunile convocate la initiative Presedintelui R. Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc in modul stabilit de Presedinte. El este comandantul supreme al fortelor armate. . La fel se va proceda si in cazul aparitiei situatiei de incompatibilitate in conditiile art. . . 5.asupra fiecarei probleme litigioase . In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus. c) functia de avocat parlamentar. b) functia de membru al Guvernului. -toate proiectele de legi si propunerile legislative venite in Parlament de la subiectii care poseda dreptul initiativei legislative se inregistreaza de catre Biroul permanent in ordinea prezentarii lor si se aduc la cunostinta Parlamentului in prima sedinta a saptaminii de lucru . va valida urmatorul mandat. 20. propun candidature in diferite organe ale Parlamentului.suspenda activitatea organelor administratiei publice locale. dupa consultarea fractiunilor parlamentare. . . Comisiile Parlamentului sunt organe de lucru ale Parlamentului.fractiunile parlamentare. inclusiv a functiei acordate de un stat strain sau organizatie internationala. din functia incompatibila cu mandatul de deputat. dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului. 2.Este interzisa utilizarea numelui deputatului. Parlamentul isi desfasoara activitatea in plen si in sedinte ale comisilor permanente.inconfundabila cu alta functie. In decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfasoare.destinatia Parlamentului consta in realizarea functiei legislative.Presedintelui republicii si Guvernului. La inceputul fiecarei legislaturi. Declaratiile deputatilor despre veniturile lor.Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona.Parlamentul exercita controlul asupra activitatii Guvernului si asupra altor autoritati publice prin rezolvarea petitiilor cetatenilor. Parlamentul R. in orice actiune publicitara privitoare la o unitate financiara. .aprobarea doctrinei militare. deputatilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente si informatii.Examinarea si avizarea proiectului 23. pentru numiri si imunitati.Msunt: . .M.juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra vutilitatii si legalitatii lor. Comisia juridica. in termen de 30 de zile de la declararea vacantei mandatului de deputat.(proiectul in cadrul sesiunii respective nu se mai discuta ).In cazul in care Guvernul nu va prezenta avizul sau in termen de 15 zile Biroul permanent va decide inscrierea lui pe ordinea de zi fara avizul respectiv. depuse cu 3 luni inainte de expirarea mandatului. Deputatul va depune. 4.Votarea proiectului de lege. vor fi controlate. Numarul de membri ai biroului permanent se stabileste rin hotarire a Parlamentului.Initiativa legislativa -declanseaza toate celalte etape.aprobarea bugetuliui statului. -dupa inregistrare Presedintele Parlamentului sau vicepresedintii inainteaza proiectul de lrgi sau propunerea legislativa spre dezbatere si avizare comisiei permanente sesizate in fond.Dreptul de initiative legislative apartine deputatilor din Parlament. cu exceptia activitatii didactice si stiintifice desfasurate in afara programului stabilit de Regulamentul. Curtea Constitutionala. sesiunea de primavera (incepe in luna februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie) si sesiunea de toamna (incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfirsitul lunii decembrie). Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern . Ele reflecta spectrul politic al Parlamentului.Mse compune din:1.M se intruneste in doua sesiuni pe an. pentru numiri si imunitati examineaza declaratiile deputatilor sub aspectul incompatibilitatii activitatii. la rugamintea sau in absenta acestuia. Functionarea Parlamentului. cu cel putin o luna inainte de expirarea mandatului.Aceasta forma de control este foarte importanta .Parlam. dupa expirarea acestui termen este suspendat de drept din functia incompatibila. si. 4. Biroul permanent al Parlamentului se alege la prima sedinta a Parlamentului si reprezinta organul de lucru al acestuia.M. Parlamentului. In termen de 25 de zile de lucru. suspenda si anuleaza actiunea tratatelor internationale incheiate de R. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. Presedintelui Parlamentului sau cel putin 1/3 din numarul de deputati sunt numite extraordinare sau speciale.Prezentarea si inregistrarea proiectului de lege. care se impoziteaza conform Codului fiscal. se va intocmi un raport. 1.

M este validat de Curtea Constitutionala. indiferent de tipul de proprietate. loc de nastere. avocatul parlamentar este în drept: a) să accepte cererea spre examinare. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului. prin referendum. Reguli si proceduri privind alegerea Presedintelui R. origine etnica. sunt: . indifferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica.M candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi. sediu si de alte circumstante. opinie. prenumele (prenumele şi patronimicul).colegialitatii. politica.poate cere poporului sa-si exprime . -asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare.a.desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea fractiunilor parlamentare. la incalcarea drepturilor si libertatilor sale. -se calauzeste de Constitutia republicii.acorda ranguri diplomatice. Dreptul la aparare este garantat. indicînd motivele refuzului şi explicîndui modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale. Alegerea de catre parlament.M. In cazul in care nici unul dintre candidate nu a intrunit numarul necesar de voturi. . Pe cale ereditara. -acorda gratierea individuala. -puterea judecatoreasca nu se poate exercita de obicei din oficiu de catre organul competent. organizaţiilor şi întreprinderilor. apartenenta 28.Mnu va fi ales. . Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare.revoca si numeste. legislaţia de procedură civilă.de legile constitutionale.Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. sex. .Egalitatea lor in fata legii. domiciliu. înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată.tine seama de experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica.Rolul autoritatilor judecatoresti in exercitarea puterii Puterea judiciara . în limitele competenţei sale.Astfel se urmareste restabilirea echilibrului social tulburat si determinarea celorlalti cetateni sa se abtina de la un comportament illicit.echitatii sociale s. 4. 5. ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova. decretele Preşedintelui Republicii Moldova. în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor. Justitia se infaptuieste in numele legii numai de instantele judecatoresti. au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale. avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă.acceptat de Parlament. pe unii membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei.precum si de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur2. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al R. 24. explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile. Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi.M pentru cel mult doua mandate consecutive. serviciu. -se subordoneaza principiilor :democratiei. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.poate declara. vointa asupra problemelor de interes national. Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore. acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai R.M si acorda azil politic.confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura. Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocet. religie.iar litigiul in cauza nu poate fi reinceput printr-o noua actiune in justitie inaintata de persoana respectiva.Aceasta stabilitate se datoreaza faptului ca o data ce o hotarire a istantei judiciare a fost pronuntata se considera ca solutia data exprima adevarul si nu poate fi modificata sau anulata decit prin intermediul cailor de atac prevazute de lege.ea consta in luarea unor masuri insotite de constringerea de stat prin care persoana cu comportament illegal este obligata sa restabileasca situatia anterioara acestei incalcari prin repararea prejudiciului cauzat. 26. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi.M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinire a legilor. Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului.de decretele Presedintelui republicii.numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament. legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii.institutii.etc. conform opiniei petiţionarului. -asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in procesul elaborarii. Alegerea de catre un colegiu electoral. indicîndu-se numele. denumiţi în continuare petiţionari.Dreptul la aparare. rasa.indiferent de tipul de proprietate .asupra carora de regula organele pot reveni daca considera ca ele nu mai corespund imprejurarilor reale. 25. în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute de lege se pedepseste. 3. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele R. 2. Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova.deoarece orice litigiu juridic este o consecinta a unei incalcari reale sau presupuse a legii. Conform art. precum si al egalitatii tuturor organizatiilor. . in cadrul caruia I s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive. Avocaţii parlamentari examinează.Pentru ca solutionarea litigiului sa duca la restabilirea efectiva a echilibrului social tulburat hotaririi date trebuie sa I se confere o stabilitate mai mare decit actelor administrative. La infaptuirea justitiei judecatorii sunt independent si se supun numai legii. în termen de 10 zile. origine sociala. si ordinare adoptate de Parlament. Principiile de baza ale activitatii Guvernului.protectia drepturilor legitime ale cetatenilor. 4. se organizeaza alegeri repetate.la perfectionarea legislatiei ce tine de domeniul apararii drepturilor omului . declara razboi. Caracteristicile proprii puterii judiciare. precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală. in cursul unui process judiciar public. 6. avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în .M Desemnarea sefului de stat este o problema direct legata de forma de guvernamint. Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent. d) să respingă cererea. Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar. b) să restituie petiţionarului cererea. În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. Primind cererea spre examinare.Inamovibilitatea judecatorilor. . suboordonare. Desemnarea are loc in unul din urmatoarele moduri: 1. instituţiilor. asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care. 3. cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei.Independenta judecatorilor. -obiectul specific al activitatii jurisdictionale il formeaza solutionarea litigiilor juridice prin intermediul unor acte ce se bucura de o stabilitate mai mare. Avocatul parlamentar. 2.participa la sidintele ParlamentuluiPresedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului. În cazul în care aceste date lipsesc.un compartiment al puterii de stat care reprezinta dreptul unei societati organizate in stat de a asigura dreptatea si echitarea sociala. Justitia se infaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor. cu aprobarea prealabila aParlamentului. măsurile corespunzătoare. . luînd. . -Guvernul reprezinta componentul de baza al puterii executive. fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea petitiilor. Puterea judecatoreasca este separate de puterea legislative si de cea executive si se exercita in conformitate cu Constitutia R. cererile remise de către deputaţii Parlamentului.Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat. ales sau numit din oficiu. Orice imixtiune in activitatea de judecata este inadmisibila si atrage raspunderea prevazuta de lege.organizatii si intreprinderi .Infaptuirea justitiei in numele legii.la instruirea juridica a populatiei. mobilizarea partial sau generala. cererea se consideră anonimă şi nu se examinează.Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului. Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament.prin mijloace legitime. limba.Avocatii parlamentari Activitatea avocatului parlamentar este menita sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale. -atributii in domeniul apararii. .96 din Constitutie . deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele problem ale natiunii. -dizolva Parlamentul.atributii in domeniul politicii externepoarta tratative si ia parte la negocieri. sde organizeaza al doilea tur de scrutin. .Prezumtia nevinovatiei. independent de cetatenie.asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. . Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau de activitate . O persoana poate indeplini functia de Presedinte alR.legalitatii.M si alte legi. Este declarat ales Presedinte al R. -acorda grade militare supreme prevazute de lege. -sulutioneaza problemele cetateniei R. ia masuri de respingere a agresiunii. Presedintele exercita contolul si prin petitiile cetatenilor.ci numai pe baza unei sesizari din partea persoanei interesate sau a altor organe de stat.legile la care are obiectii. la propunerea Prim-ministrului.organice 27. c) cu consimţămîntul peţionarului să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare.Principiile constitutionale de infaptuire a justitiei 1. avere.indeplineste si alte atributii ca: -confera decoratii si titluri de onoare. Drepturile avocatului parlamentar După primirea cererii.Avocatii parlamentari contribuie la repunera in drepturi a cetatenilor . judecatorii. domiciliul acestuia. de asemenea.desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Primministrului de a-si exercita atributiile. Competentele Presedintelui R. -datorita faptului ca activitatea judecatoreasca intervine dup ace s-a produs incalcarea unor dispozitii legale. nationalitate. .adoptarii si realizarii hotarirelor. Alegerea prin vot universal.Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale. incheie tratate international. Stabilitatea sporita a actelor jurisdictionale este o necesitate sociala.

avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului. b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege.Descentralizarii. fiind mediator . dacă în solicitare nu se prevede un alt termen.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale (departamentale). exercitat de structurile proprii sau prin intermediul oficiilor teritoriale din subordine. Organ al administratiei publice locale. organizaţiilor şi întreprinderilor. Avocatul parlamentar. statute. precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.1062 din Constituţia Republicii Moldova. împuternicirile de modificare. din contul emitentului. sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere. alte autoritati administrative. al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului. c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale. c) să nu divulge informaţiile confidenţiale. regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor. ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale Autorităţile administraţiei publice centrale. de regulă. ale organelor de drept. hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun. în cel mult 10 zile de la data solicitării. c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare. f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei. Activitatea autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si a celor de nivelul al doilea este supusa controlului administrativ in temeiul Constitutiei. precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte. reguli. care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern. Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova. 3. b) act privind modificarea. O copie de pe actul mentionat se remite obligatoriu. penitenciare. Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate. reguli. 1. legilor. se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzătorr Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea. după caz. c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi.direct. organele administratiei publice centrale de specialitate. instrucţiuni. Actele normative de executare a legilor. c) actele privind organizarea licitatiilor si actele de atribuire de terenuri. acte normative (ordine cu caracter normativ. precum şi de caracterul . Actele normative ale Guvernului Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern. Subiecte ale controlului de oportunitate sint: Cancelaria de Stat. f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova. b) să aibă acces liber la instituţii. e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii şi efectuării controlului. hotărîri sau decizii. cit si de functionarii acestora. ale conducătorilor altor organe din subordine. ce nu corespund legilor. -tinind cont de specificul socialdemografic si geografic acest principiu presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a gestiona. instrucţiunile. de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile.Legalitatii. În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului. Corelaţia actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente. el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz. Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin. autorităţile şi instituţiile publice autonome. 4. asociaţiilor obşteşti. Principiile administratiei publice locale. Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de: a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor. elaborare.Principii constitutionale in organizarea si functionarea autoritatilor publice locale. Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de catre autoritati de nivel superior se admite doar in partea ce se refera la atributiile delegate de catre stat autoritatilor administratiei publice locale. hotărîri. d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative. În preambulul actelor mentionate mai sus se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază. În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative.secret si liber exprimat.o parte din treburile publice. instrucţiuni. 29. continutul.În procesul examinării cererii şi controlului. organizaţii şi întreprinderi. Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului. Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale. tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. pînă la data de 20 ianuarie. actelor. indiferent de tipul de proprietate. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse. Controlul administrativ include controlul legalitatii si al oportunitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. Controlul administrativ vizeaza in principal legalitatea activitatii autoritatilor administratiei publice locale. Cancelaria de Stat este responsabila de organizarea controlului administrativ al legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. 2. Categoriile de acte normative În sensul prezentei legi. completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior. În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului. dispoziţii şi alte asemenea acte). e) act de interpretare a unei norme din actul normativ. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe. avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale. precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor. care actioneaza inclusiv prin intermediul serviciilor desconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale potrivit competentelor ce revin acestora in conditiile legii. Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei. d) actele de angajare si actele de eliberare a personalului administratiei publice locale. pentru organizarea executării legilor.Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. dar nu mai rar decît de trei ori pe lună.-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in stricta conformitate cu constitutia. necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre.Eligibilitatii -fiind organe reprezentative. Regulamentele. adoptare. Obligatiile avocatului parlamentar Avocatul parlamentar este obligat: a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii. actele normative structurate ierarhic sînt: a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. Ordonanţele se emit în condiţiile art. În condiţiile legii. instituţiilor. intrare în vigoare sau denunţare. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale. d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii. În exercitarea atribuţiilor sale.Actele autoritatilor publice si forta lor juridica Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite. avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni). conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează. completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează. e) dispozitiile care implica cheltuieli sau angajamente financiare de cel putin 30. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei.sub proprie raspundere si in favoarea lor. -autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrativeteritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile Constitutiei si altor acte normative in vigoare.organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere.alte acte normative in vigoare si In stricta conformitate cu competent sa. b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale. actele miniştrilor. în alte municipii şi oraşe. prin prezenta lege şi prin alte acte normative. prezentei legi si altor acte normative atit de autoritatile administratiei publice locale de nivelul intii si de nivelul al doilea. conform unui grafic aprobat. pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor. după părerea sa. 8. oricare altă informaţie. acceptarea.egal. din proprie iniţiativă. În cazul in care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constit uţionale ale omului. -conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu vina in contradictie cu politica promovata la nivel national. unităţilor militare şi penitenciarelor. instrucţiunile. catre oficiul 30. prin Legea cu privire la Guvern. unităţi militare. b) actele normative ale primarului.000 lei in unitatea de nivelul al doilea. regulamente. să asiste la şedinţele lor. precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea. al prezentei legi si al altor acte legislative. Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale vizeaza respectarea Constitutiei. Ordinele cu caracter normativ. precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora. decizii. în condiţiile legii. Controlul asupra activitatii organelor administratiei publice: formele. Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău. indiferent de tipul de proprietate. care efectuează urmărirea penală. ale presedintelui raionului si ale pretorului. f) actele emise in exercitarea unei atributii delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale. Accesul avocatului parlamentar la autoritati . avocatul parlamentar este în drept: a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale. regulamentele. la solicitarea părţilor. organelle administratiei publice locale se aleg cu concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal . regulile şi alte acte normative se aprobă prin ordine. Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău. Guvernul suspendă sau abrogă.Autonomiei locale. ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special. Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate. Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi. face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile. aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale. documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii şi efectuarea controlului. -acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor colectivitatilor respective in probleme de interes comunal.000 lei in unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii si de cel putin 300.in conditiile legii. autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit. Controlul obligatoriu Controlului obligatoriu sint supuse urmatoarele acte ale autoritatilor administratiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelul intii si ale celor de nivelul al doilea. Controlul administrativ se efectueaza din oficiu sau la cerere. 4. asociaţii obşteşti. d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou. subiectii. sub formă de proiecte de regulamente. La începutul fiecărui an.

reprezentind o stare de drept deosebita ce presupune prezenta obligatiei fixate in lege. Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate proceda la controlul legalitatii oricarui act care nu constituie obiectul unui control obligatoriu in termen de 30 de zile de la data primirii listei mentionate la alin. si anume pentru contraventie.atrage dupa sine in calitate de sanctiuni aplicate unui avertisment sau a unei amenzi in marime de pina la doua unitati conventionale. 15.latura obiectiva. In cazul in care considera ca decizia consiliului local este ilegala.(1). controlul corp[oral sau al bagajelor. In al treilea rind modul extrajudiciar de aplicare a raspunderii contaventionale.ca institutie juridica a dreptului contraventional . Decedarea persoanei fata de care s-a inceput procedura contraventionala. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art.se intelege ”acea forma a raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art.expresia raspunderea contraventionala este susceptibila de patru acceptiuni .cit si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea. Pentru raspunderea disciplinara e characteristic faptul ca ea e atestata in cadrul relatiilor de suboordonare a persoanei ce comite delictul disciplinar raportat la persoana cu functii de raspundere care.taxelor. cu indicarea prevederilor legislatiei ce se considera a fi incalcate. Astfel raspunderea penala survine in cazul savirsirii unei infractiuni.prin urmare persoana nu poate fit rasa la raspundere contraventionala. direct de organelle statale imputernicite ( de persoanele de raspundere ale acestora). In ea se indica prevederile legislatiei ce se considera a fi incalcate.Stadiile (trepele) procedurii contraventionale.75.al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica sanctiunea contravenientului si obligatia corelativa a acestuia de a suporta sanctiunea. Cererea de efectuare a controlului legalitatii este depusa in termen de 30 de zile de la data emiterii actului. deoarece acesta nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila si care este prevazuta de legea contraventionala. precum si posibilitatea survenirii consecintelor nefavorabile (aplicarea sanctiunilor) in cazul incalcarii acestei obligatii. Raspunderea contraventionala se deosebeste essential de raspunderea disciplinara.).organul imputernicit sa resolve cazul poate sa-l absolveasca pe faptuitor de raspundere contraventionala si sa se limiteze la o observatie verbala. In primul rind. 2Examinarea cazului si emiterea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale de catre organul (persoanele cu functii de raspundere)imputernicit (art.Inlocuirea raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativ-disciplinara se efectueaza in cazul si in modul stabilit de legea contraventionala . aducerea prin mandate de aducere). 6Respectarea regulilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de lege. aducerea faptuitorului la organelle de drept. 3Aplicarea numai acelor sanctiuni contraventionale care sint prevazute de lege(art.Ca orice alta modalitate de activitate. aprecierea sociala negativa a comportamentului illegal. intelegerea necesitatii de a o realize.Legea contraventionala prevede ca. se considera neinsemnata contraventia care.dupa continut .Aceasta decizie se extinde si asupra persoanei care a comis o contraventie si careia timp de trei luni nu i-a fost adusa la cunostinta hotarirea privind aplicarea sanctiunii contraventionale. de asemenea.Prescriptia executarii deciziilor cu privire la aplicarea sanctiunilor contraventionale(art.Pericolul redus al faptei contraventionale. inclusive cea contraventionala.55CP).stabilit intre stat si contravenient .circumstantele ce exclude pornirea procedurii contraventionale si aplicarea sanctiunii contraventionale Unul din principiile raspunderii contraventionale este principiul inevitabilitatii acesteia. Controlul la solicitarea persoanelor vatamate Orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau de catre o autoritate a administratiei publice locale printr-un act administrativ poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat controlul legalitatii actului.atunci actiunea contraventionala si cea civila se sting din oficiu cu clasarea procedurii.continut si sfirsit.moartea faptuitorului este cauza de stingere a actiunii contraventionale .continutul raportului de constringere. cea de drept civil. administrative si de drept civil (patrimoniale). 5Aplicarea pedepsei numai in limitele sanctiunii prevazute de norma materiala incalcata . de regula pe cale extrajudiciara. aplica masura disciplinara corespunzatoare. O singura exceptie de la regula generala este cea a posibilitatii aplicarii raspunderiicontraventionale in cazurile prevazute de legislatia penala(art. In sens larg.institutie fundamental. care se aplica in mod extrajudiciar. Raspunderea contraventionala este o varietate a raspunderii juridice care apare in toate cazurile de comportament illegal al persoanei si se manifesta prin aplicarea fata de ea a sanctiunilor juridice corespunzatoare in ordinea stabilita de legislatia contraventionala. retinerea contraventionala. ce incalca prevederile normelor de drept.289 CCA) inseamna ca nu poate fi executata decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale.dupa M. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii. instituind mai multe cause care exclud aplicarea sanctiunii contraventionale si anume: Prescriptia aplicata sanctiunii contraventionale. Prin sanctiune se intelege masura de actiune juridica aplicata de stat si societate asupra unui comportament. 4Impacarea partii vatamate cu persoana care a comis contraventiile prevazute in articolele 47/1-47/3 ale CCA. Legea contraventionala prevede ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de 3 luni de la comiterea contraventiei. nu numai pentru comiterea contraventiei.prin raspundere contraventionala .In cazul refuzului de a porni urmarirea penala sau in cazul clasarii 16. Anume ea constituie singurul temei juridic al raspunderii contraventionale.nu mai tirziu de 3 luni de la descoperirea ei. daca se constata ca corectarea sau reducarea persoanei e posibila fara aplicarea pedepsei penale. adica realizarea competentei jurisdictionale se face de catre organelle executive imputernicite. pe cind aplicarea masurilor raspunderii penale si de drept civil se face numai in limirtele jurisdictiei judiciare. Orice incalcare a normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridical a persoanei care a savirsit-o cu vinovatie. Acest fapt determina si consecintele juridice diferite ale lor. iar in cazul contraventiei continue.primelor de asigurare si disciplinei financiare.subiectul. ca si toate masurile de constringere.executarea deciziilor cu privire la aplicarea pedepsei contraventionale. Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este o cauza ce stinge raportul juridic contraventional de conflict.chemati la concentrare. ceea ce nu inseamna ca toate cazurile de aplicare a constringerii contraventionale pot fi calificate in acest fel ca raspundere contraventionala.emiterea unui act de amnistie daca el suprima aplicarea sanctiunii administrative.a analizei diversilor opinii pe aceasta problema am putea mentiona ca raspunderea contraventionala este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenii stabiliti de lege . 5.aplicarea sanctiunilor contraventionale. cea disciplinara. presedintele raionului sau secretarul pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalitatii.procedura contraventionala inceteaza.precum si fata de persoanele din efectivul de soldati si din personalul de comanda al Organelor Afacelor interne. continutul juridic. Ea presupune imbinarea organica a doua momente: in primul rind. Raspunderea juridica. In special nu sunt considerate drept raspundere contraventionala masurile de prevenire ( controlul documentelor de identitate.Hotca. dar si pentru o infractiune care nu prezinta un mare pericol social. iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei inculcate si a pericolului social al faptei. consecintele Activitatea efectiva privind combaterea contraventionalitatii nu poate avea loc fara a apela la o asa masura de constringere statala cum este raspunderea juridical. In acest caz.in virtutea caracterului sau.289 CCA).raport juridic de constringere. Raspunderea contraventionala:notiune .A.209 CCA) masurile raspunderii contraventionale se aplica de instantele de judecata.raspunderea Contraventionala cuprinde un asamblu de norne juridice care reglementeaza implementarea dreptului contraventional prin constringere. secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al Cancelariei de Stat lista actelor adoptate de primar sau de presedintele raionului pentru luna precedenta.potrivit caruia restabilirea ordinei sociale si repararea pagubei pricinuite ca urmare a savirsirii unei contraventii este un effect neevitat. este o varietate a constingerii juridice. Decesul contravenientului este una din cauzele ce determina stingerea raportului de represiune contraventionala. 3.In cazul contraventiilor din domeniul impozitelor.a delictului patrimonial.In caz de emitere de catre Parlament a unui asemenea act.Din punctual de vedere al dreptului procesual .Se stie ca incalcarile de legislatie se deosebesc dupa obiect . urmaririi penale.a delictului disciplinar (de serviciu). pentru raspunderea contraventionala este characteristic temeiul special. care transmite. Controlul solicitat de autoritatea administratiei publice locale Consiliul local de nivelul intii si consiliul local de nivelul al doilea pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sa verifice legalitatea oricarui act adoptat de autoritatea executiva in cazul in care considera ca acesta este ilegal.spre deosebire de alte forme de raspundere juridica.in limitele sanctiunii contraventiei comise. Insa legea contraventionala prevede unele imprejurari a caror aparitie face ca principiul inevitabilitatii raspunderii contraventionale sa fie stirbit. Aplicarea masurilor de constringere contraventionala este una din formele cele mai illustrative ale manifestarii jurisdictiei contaventionale.38. dispunind de putere disciplinara.latura pasiva a raportului contraventional de constringere .sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de trei luni de adaptarea hotaririi cu privire la refuzul de a intenta urmarirea penala sau clasarea cazului. primarul.daca in actiunile sau in inactiunile persoanei exista indici ai contraventiei . Sustinem opinia savantului romin Mihai Adrian Hotca ca. In al doilea rind. care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea normei juridice inculcate si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise. Ca institutie juridical fundamentala a dreptului contraventional . 7. actiunea prin constringera asupra contravenientului. Aceasta raspundere juridical reese in mod obiectiv din savirsirea unei fapte ilicite. In literatura de specialitate nu exista o opinie unica a specialistilor in ceea ce priveste existenta raspunderii contraventionale ca o modalitate a raspunderii juridice si definitia ei.22-23 CCA. Controlul facultativ Pina la data de 10 a fiecarei luni.204-231 CCA). Raspunderea contraventionala are particularitatile sale care se manifesta clar din compunerea ie cu alte categorii ale raspunderii juridice.raspunderea contraventionala este personala si nu se transmite pe cale de succesiune. 4Respectarea termenilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale (art. subiectului investit cu dreptul de control procesul-verbal al fiecarei sedinte a consiliului in termen de 15 zile de la sedinta. se aplica. In cazurile special prevazute de legea contraventionala (art.latura subiectiva).continue-nu mai tirziu de trei luni de la descoperirea ei. dar nu in scopul realizarii justitiei ci pentru respectarea jurisdictiei contraventionale. Raspunderea contraventionala se caracterizeaza ca o reactive a statului pentru o categorie de delicate.dar actiunea civila va fi solutionata.daca ea nu a fost pusa in executare in decurs de trei luni din ziua pronuntarii ei. In baza celor mentionate . raspunderea contraventionala.iar faptuitorul este eliberat de raspunderea contraventionala. Aceasta activitate revine diferitilor participanti la procedura .Din aceasta definitie reiese ca aplicarea raspunderii contraventionale va fi considerata legitima numai atunci cind vor fi respectate integral urmatoarele conditii: 1Existenta continutului juridic al contraventiei:(obiectul. solicitantul nu este lipsit de dreptul de a sesiza direct instanta de contencios administrativ. particularitati.Daca partile s-au impacat si procedura contraventionala devine irevocabila . Ea exclude raspunderea contraventionala datorita nerealizarii acesteia in termenele stabilite de lege. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii. adica aplicarea fata de el a masurilor de constringere statala. 2. 14. Procedura contraventionala.sanctiunea se aplica nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei . In cazul contraventiilor din domeniul ipozitelor – nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei. Cererea de efectuare a controlului legalitatii se depune in termen de 30 de zile de la data publicarii sau comunicarii actului.75.37.Moartea faptuitorului face imposibila aplicarea sanctiunii contraventionale deoarece. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. Responsabil de aceasta obligatie este secretarul consiliului.in cazul in care contraventia este neinsemnata. in al doilea rind. disciplinare.Aceasta caracteristica se refera la toate categoriile de baza ale raspunderii juridice : penale.este o activitate cu un continut concret-realizarea prevederilor normelor materiale ale dreptului contraventional.care se aplica fata de militari si supusii serviciului militari.teritorial al Cancelariei de Stat in termen de 5 zile de la semnarea actului. 6Abrogarea actului care stabileste raspunderea contraventionala .ea are inceput.Conform legii mentionate.

realizindu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediare asupra cazului. se analizeaza documentele procesuale prezentate. metoda educării și explicării necesității de a traduce în viață voința majorității membrilor societății. Aducerea prin mandt a făptuitorului. discutarea. Constrîngerea administrativă constă în aceia că organul corespunzător al administrării de stat sau persoana cu funcții de răspundere conducînduse de împuternicirele sale obligă cetățeanul să înfăptuească anumi9te acțiuni sau să înceteze unele acțiuni cu posibilitatea aplicării măsurilor de constrîngere administrativă.examinarea lui si emiterea deciziei. Cercetarea cazului contraventional: A) Constatarea faptei antisocial comise. C) Colectare si administrarea probelor. 5comiterea unei contravenții în condițile unei calanității naturale sau alte împrejurări excepționale. executarea deciziei se suspendeaza si se efectuiaza revizuirea cazului de catre instant de judecata. CONVINGEREA ȘI CONSTRÎNGEREA CA METODE DE ADMINISTRARE ÎN DOMENIUL COMBATERII CONTRAVENȚIONALITĂȚII. B) Examinarea cazului contraventional. 19 Măsurile administrative de curmare: sistemul conținutul metodele de aplicare. Dreptul de a conduce mijloace de transport. 4.opinii care nu se deosebesc esential. D) Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului. C) Adoptarea si pronuntarea deciziei in recurs asupra cazului contraventional. se constata fapta contraventionala. atragerea în contravenție a unui minor. Fazele procedurii sint organic legate intre ele. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale: A) Verificarea procedurii de punere a deciziei emise in executare. 5. 2. Metodele de convingere trebuie săfie de bază în administrarea de stat ceea ce constitue o realizare a principilor unui stat democratic și ea poate fi aplicată cu succes întrun stat democratic înrucît organele administării de stat prin activitatea pe care o desfășoară urmăresc în permanent satisfacerea drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor a necesităților lor materiale și spirituale. acordat cetățeanului respectiv. Aplicarea pedepsei contravenționale numai în limitele sancțiunii contravenții comise. analiza juridical a faptei comise. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra : A) Pregatirea pentru examinarea cazului. arestul administrativ. se aplică numai în cazul comiteree cu vinovîție a unei fapte antisociale prevăzută de CCA. Unul din elementele constituitive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise prevăzute de lege.procesverbal cu privire la controlul corporal etc). Măsurile de convingere are unele forme pe care le putem evedinția: expliucarea. sistarea activității unei . 3. Formele de convingere se exprimă prin aplicarea unui sistem de măsuri de stimulare morală sau materială. consultarea. cît și de către alte persoane. prevenirea de către contravenient a următoarelor daune ale contravenției. 4. Circumstanțele care agravează răspunderea contravențională pot fi următoarele: continuarea comportării ilicite.precum si executarea acesteia se contopesc.comiterea contravenței de către un grup de persoane. tendințele și pricipile organizării și funcționării aparatului de stat coincid cu interesele de bază ale cetățenilor. Măsurile administrative de curmare se aplică în cazurile cînd e necesară curmarea prin constrîngere a acțiunilor ilegale și prevenirea urmărilor dăunătoare. precum si procurorul sunt in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional. In literatura de specialitate exista mai multe opinii privind definitia de treapta a procedurii contraventionale . insuflarea ca metode de acțiune asupra conștiinței voinței și comportamentului obicților administrării. repararea benivolă a prejudiciuluisau înlăturare daunei pricinuite.se deosebesc una de alta prin:continutul sau. care se adduce la cunostinta partilor procedurii. partea vatamata sau reprezentantii legali ail or.participantii la procedura. Aplicarea sancțiunii nuami în strictă confornitate CCA. 2 comiterea de două ori în decursul unui an a unei contravenții similare.deciziile emise etc. Faza procedurii contraventionale va fi interpretata ca acea parte a procedurii contraventionale care. precum și pentru a preveni producerea unor fapte care ar periclita ordinea publică drepturile și interesele statului sau ale cetățenilor. Confiscarea este asemănătoare după conținut cu ridicarea contra echivalient. Amenda constă în varsarea unei sume de bani în benificiul statului. temeiu aplicării măsurilor de constrîngere este delictul contravențional. se emite decizia asupra cazului. Sistemul de sancțiun i contravenționale poate fi stabilit expres de către legea contravențională. 3. Din defeniția sanacțiunii contravenționale rezultă caracterul triplu al ei: măsura de constrîngere statală. delicventul. Expulzarea constă în îndreptarea silită de pe teritorilu RM a cetățenilor străini sau a apatrixilor care au încățcat regulile de ședere în RM. E de mentionat ca. scopurile.3. 2. fazele si etapele procedurii contraventionale pot fi prezentate ca: 1. amenda. a cărui prezență e obligatorie pentru examinarea unui dosar cu privire la contravenția comisă sau a altei persoane care se eschivează de la chemarea legitămă în organele de drept.la comiterea unei contraventii pentru care nu se intocmeste un proces – verbal cu privire la contraventie si amenda se achita la fata locului . mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale. comiterea contravenței de către o femeie gravidă sau de către o femeie care are un copii de vîrstă de pînă la un an. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra cazului. Încadrînduse în caracteristica sancțiunilor juridice sancțiunia contravențională dispune de aumite trăsături caracteristice: este o formă de constrîngere statală. 18. Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop: ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale. prevenirea săvîrșirii unor fapte antisociale atît de contravenient cît și de către alte persoane. în proprietatea statuli. Circumstanțele care atenuează răspunderea pentru contravenția comisă se consideră următoarele 1.de rind cu procedura contraventionala obisnuita.De regula. Actualul cod CCA prevede următoarele sancțiuni contravenționale: avertismentul.3. 17. expulzarea. D) Anuntarea deciziei asupra cazului si punerea ei in executare. Deci putem defeni convingerea ca pe o influență psiopedagogică ce se aplică față de individ apelarea la conțtiința lui în scopul respectării de către el a legislaței în vigoare și a îndeplenirii atribuților sale constituționale. In mod schematic. Revizuirea cazului conttraventional : A) Atacarea deciziei asupra cazului. Numai în cazul în care măsurile de constrîngere nu au efect organele administrării de stat trebuie să apeleze la metodele de constrîngere pentru a asigura punerea în executare a legilor. Aceste măsuri se împart în două grupe: obișnuite și speciale. care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții.contraventionala. comiterea contravenței sub puterea unei emoții sufletești ori în vertutea unui concurs de grave împrejurări persoanale sau familiale. reținerea administrativă. De gradul și forma vinovății lui. Regulile de aplicare a sancțiunii contravenționale pot fi următoarele: aplicarea sancțiunilor numai în atingerea scopuli prevăzut de legea contravențională. C) Finalizarea fazei de executare a deciziei emise si a procedurii contraventionale. D) Fazele enumerate. de persoana celui care a atentat la aceste valori. Deci putem menționa că sancțiunea contravențională este o măsură constrîngere statală prevăzutăde legea contravențională și aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției avînd drept scopocrotirea valorilor sociale. E) Expedierea procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el conform competentei. căința sinceră a vinovatului. se desfasoara executare deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele atecidentul penal. Avertismentul ca sancșiune contravențională se aplică de regulă în scris în formă verbală.urmatoarea faza isi incepe desfasurarea dupa finalizarea celei anterioare. B) Examinarea plingerii sau a protestului.exista si procedura contraventionala simplificata pentru unele fapte contraventionala. comiterea contravenței de către un minor. Statul prin activitaea pe care o desfășoară organele sale pune în executare dispozițile cuprinse în legislația contravențională aplicînd în primul rînd metoda convingerii. La prima faza. aducerea făptuitorului la organele de drept. Deci prin constrăngere administrativă înțelegem un ansamblu de măsuri pe care organele administrării de stat le poate lua direct pentru a asigura executarea dispoziților legale în cazul în care acestea nu sunt executate de bunăvoie. 2. prevăzută de legea contravențională. se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisocial comise si personalitatea faptuitorului. se verifica incadrarea juridical a faptei comise. Activitatea participantilor la procedura contraventionala se desfasoara in timp si dupa continut ca o consecutivitate de actiuni procesuale intru realizarea drepturilor si obligatiilor reciproce.fazele de cercetare a cazului. au propriile etape. avertismentul nu se consideră pedeapsă contravențională. Fazele procedurii.alcatuiesc procedura contraventionala.Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (procesverbal cu prvire la retinere . Procedura contraventionala consta din urmatoarele faze: 1. La aplicarea sancșiunilor se ține cont de caraterul valorilor social atentate. SISTEMUL CONSECINȚELE REGULILE DE BAZĂ DE APLICARE A LOR.are si sarcinile sale proprii bine determinate. Se aplică pe un termen de pînă la 3 ani pentru încălcarea a modului de folosire a acestui drept.urmarind scopul de baza al ei. Importanța cxonvingerii ca metodă principală de educare a maselor de către organele administrării de stat este argumentată de însăși natura unui stat de drept . Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale în acre sunt prevăzute măsurile de influențare a statului asupra persoanei care cu vinovăție a comis o abatere contravețională ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice. 6comiterea contravenții în stare deebrietate.avind citeva faze ce succed. exprimată prin lege. confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. circumstantele atenuante si agravante ale cauzei. măsuri de curmare.metodele de activitate. Privarea de dreptul special acordat uniu cetățean ex. In caz de atac. Cercetarea cazului contraventional. Revizuire cazului contraventional. Prin noțiune de constrîngere înțelegemmăsurile de influență aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravențional fără adresare în judecată . se aplică în mod extra judiciar. reeducerea persoanei care cu vinovăție a comis o contravenție prevăzută de legea contravențională în spiritul respectării ordinii de drept. ridicarea contra echivalent a obiectului.SANCȚUNILE CONTRAVENȚONALE: NOȚIUNE.la general. În literatura de specialitate se admite următoarea clasificare a măsurilor administrative de constrîngere: măsuri de prevenire. formarea unei conduite corecte a făpuitorului . La desfasurarea procedurii simplificate fazele procedurii nu ies in evidenta. La a patra faza. privarea de dreptul special. 4. Ridicarea contra echivalent constă în ridicarea silită a obiectului care a constitutit instrumentul comitertii sau obiectul nemijlocit al contravenței.Spre exemplu. principala parte a procedurii fiind reprezentantul statului. prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către contravinientul însuși.pe linga sarcinile comune ale procedurii. Confiscarea constă în transformarea silită ți în mod gratuit a obiectuli care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivaul nemijlocit al contravenții. D) Punerea in executare a deciziei definitive cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. se aplică numai de cître organele abilitate prin legea contravențională. B) Executarea propriu-zisa a deciziei. Cele obișnuite de curmare sunt: cerința de a înceta comportamentul ilegal. La a doua faza. 4. La a treia faza. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale.realizate in stricta consecutivitate. C) Emiterea deciziei asupra cazului. B) Inceperea procedurii contraventionale. Fiecare dintre fazele enumerate la rindul lor. măsuri de pedeapsă contravențională.

adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice. asigurării respectării hotărîrilor cu privire la cazul contravențional. Realizarea dreptului prin CONTRAVENȚIONALE CERCETAREA 1. cauzelor și condiților ce au contribuit la structurii intime a personalităţii umane şi ca criterii de apreciere a desfăşurării corecte a relaţiilor din societate. şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite. oricоt ar fi de corectă şi de bună reglementarea. iar în 1834 şi la Paris. bănuit de comiterea unei fapte contravenționale . De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice. acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele statului оn conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege. dreptul comercial. dreptul administrativ. Reținerea juridică se aplică în scvopul: curmării unei contravenții. Considerăm că realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii m viaţa a conţinutului normelor-juridiee оn cadrul căreia oamenii. politice. creator sociale. apoi după un timp scurt la Pavia şi la Bologna. In afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale in procesul realizării dreptului. În comparaţie cu alte ramuri ale dreptului. spiritul legalitîății. el neputuid fi superior societăţii оn care se naşte şi acţionează. a arestului adninistrativ.întreprinderi. Rolul acestor condiţii (economice. deosebirea dintre ele puţind şi trebuind a fi făcută din punct de vedere teoretic. vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice. Aceste cercetări subliniază particularităţile modului оn care procesele sociale majore оşi exercită оnrвurirea asupra comportamentului juridic al cetăţeanului şi asupra aplicării dreptului de către organele statului. Aplicarea dreptului sau aplicarea CONTRAVENȚIONALĂ CA STADIE A PROCEDURII CONTRAVENȚIONLĂ. Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate. 5procedura contravenșională are ca scop și reeducarea contravenientului.. organizarea cooperării cu alte state etc. fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. au scos la iveală concluzii de o mare importanţă teoretică şi practică privind dependenţa realizării dreptului de condiţiile generale socialumane şi culturale. оn practică. ocrotirea mediului оnconjurător şi asigurarea echilibrului ecologic. Asigirării examinării la timp și corecte a cazurilor contravenționale. dreptul penal. dreptul procesual. contravenții. Dreptul constituţional ca ramură de drept. după metoda de reglementare specifică ramurii respective. prin elaborarea lor se urmăreşte reglementarea relaţiilor sociale in sensul dorit. întocmirii unui proces verbal cu privire la contravenție. ca subiecte de drept.limitarea si libertatea de acțiune și deplasarea persoanei ce a săvîrșit o contravenție în scopul saigurării ordinii publice și securității publice. in transpunerii dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la examinarea sida. Privite prin prisma rolului statului. Particularitățile procedurii contravenționale 1procedura contrsvențională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conțin reguli de aplicare a regulilor materilale ale dreptuluoi contravențional. juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta contravențională comisă. sistarea exploatării transportului a cărui stare tehnică reprezintă un pericol pentru traficul rutier. PORNIREA PROCEDURII ȘI оn direcţia asigurării unei conduceri eficiente a acesteia. dreptul pozitiv. distrugerea unui imobil construit samovolnic precum și evacuarea dintrun spațiuy locativ ocupat samovolnic. 37. In ultim ă instanţă. protejarea patrimoniului cultural naţional. stabilirii identității unei persoane. dezvoltarea culturii şi ştiinţei. dreptul muncii. dreptul familiei.3dacă întocmire pe loc a procesului verbal este imposibilă. de origine italiană. Deci. Educarea respectării legilor. Analizînd legislația în vigoare evedențiem următorele temeiuri juridice ale aducerii la organele de drept și rețineri administrarive: comiterea contravenței la care întocmirea procesului verbal e obligatorie ăi acest proces verbal nu poate fi întocmit la fața locului. Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice. care au organizarea disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate. crearea de norme. asemanarea persoanei reținute cu descrierea portretului verbal al persoanei bănuite în comiterea infracțiunii. оntr-un cuvоnt. Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită. *10 dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale. persoana poate fi supusă în modul stabilit de lege. Această formă este denumită la general "Aplicarea dreptului". tentativade sinucidere. dreptul penal. Statul şi societatea sоnt interesate оn realizarea prevederilor оnscrise оn actele normative. Soluționarea contravențional cu legislația. de exemplu. De altfel. dreptul civil. crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru protecţia socială a cetăţenilor. 2a fost săvîrșită o contravenție care prevede întocmire obligatorie a unui proces vrbal. Cercetările de sociologie juridică şi de criminologie. vagbondajului. orientate 20. resurselor potenţialului tuturor naturale 38. al cărui scop este de a asigura ordinea socială. aducerii prin mandat de aducere. In esenţă. Aducerea poate fi de două feluri: obișnuită și prin mandat de aducere.. 4 atăt conținutul acestei activități căt și organele abilitate de a examina cazul și de a emite decizuia asupra cazului sunt strict stabilite de legea contravențională. regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală. normele constituie juridice cadrul apar juridic ca al mijloace realizării fundamentale de realizare a acesteia. aceste două procese de creare şi de realizare a dreptului se interpătrund. a modului оn care societatea primeşte norma de drept. așadar procedura contravențională este o totalitate de norme juridice procesuale care constitue normelor mecanismul materiale de ale realizare a dreptuli contravențional prin acre sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalități activitatea executivă a organelor abilitate reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și curmarea de contravenții constatarea și curmarea faptei contravenționale și executarea decizilor respective resocializarea contravenientului și demascarea cauzelor și condiților care favorizează comiterea contravenților. Dreptul ca scop este ansamblul şi regulilor asigurate şi garantate de către stat. 2normele . format sub influenţa constituţii. această desprindem două concluzii importante : *9 dreptul este un ansamblu de reguli. vederea aplicarea dreptului оn constă practică in a elaborarea unui sistem de acţiuni statale. dreptul financiar. dar greu de realizat. Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa. În cazul eschivării ei de a se prezenta la chemarea organului de drept . a cunoaşterii legii de către destinatarii săi etc. într-un climat specific manifestării justiţiei. iar organele de stat optică dreptul. Procedura contravențională cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale pot ale fi dreptului următoarel: contravențional. definiţie apărării drepturilor esenţiale ale omului şi sociale. nu constituie decоt primul pas оn realizarea sarcinilor amintite. in temeiul competenţei lor. Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină m mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. menţinerii şi exercitării statale a puterii.. Scopul procedurii contravenționale poate fi atins prin respectarea unor sarcini care sunt următoarele: calificarea la timp sub toate aspectele cazului deplină și obiectivă în a împrejurărilor fiecărui caz. respectă şi execută dispoziţiile normative. a actelor normative nu reprezintă un scop in sine. 3procedura contravențională presupune o activitate a organelor curmarea abilitate sau privind constatarea prevenire faptei sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului. început şi fundamentat în perioada apariţiei primelor aplicarea normelor juridice de către organele competente. la organele de poliție va fi legală atunci cînd vor fi respectate următoarele condiții:1 dacă cetțeanul a fost surprins la locul comiterii contravenții sau sunt suficiente motive de al bănui în săvîrșirea ei. dreptul constituţional este cu mult mai tânăr.conform legislației în vigoare la examinarea unor cauze contravenționale prezența persoanei trase la răspundere este obligatorie. оn şi naţional. dreptul familiei. dreptul civil. dreptul internaţional etc. punоnd оn centru lor studiul condiţiei sociale a legii. Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ideilor franceze. uneori. la fel de important este cel al realizării normelor. etc. dreptul agrar. este rezultatul acestor condiţii. acestea sоnt sarcinile care se urmăresc prin crearea de norme ce reglementează relaţiile din domeniile amintite. constatarea cauzelor și condiților în care sa comis contravenția. coexistenţei Din libertăţilor. Normele juridice sunt create оn vederea realizării unor sarcini ale societăţii.. etc. legate organic între ele. spirituale) este hotăritor principiilor in procesul in transformării valori proprii dreptului contravenționale . Ele sarcinilor statului. atragerea tuturor cetăţenilor la viaţa politică a societăţii. în caz de nevoie prin constrângere. Garantarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii drepturilor exploatarea concordanţă valorificarea productiv al ocupă dreptul constituţional în teritoriale. clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu. aparţinând unei ramuri de drept. În conformitate cu legislația în vigoare reținerea și aducere vor cetățeanului. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept оn viaţa socială. strictă asigurarea Stabilirea prevenirea cetățenilor în întăririi conformitatea sancțiunilor comiterea contravențiulor. Conceptul realizării dreptului Elaborarea dreptului. o оncorporează оn patrimoniul psihologic al individului. Sistarea activităților întreprindelor poate fi efectuată numai atunci cînd activitatea lor prezintă un pericol pentru securitatea publică. a оnfăptuirii scopurilor urmărite prin reglementare. În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional. consfinţirea şi garantarea libertăţilor interesul forţelor cetăţenilor. sarcini complexe. Sensul reținerii constă în limitarea forțată pe scurt timp a cetățeanului în drepturile sale. executării hotărîrii adoptate privind aplicarea contravenționale. şi cu asigurarea ordinii constituţionale.. Prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1796 la Ferrara. În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova. Eschivarea de la ispășirea pedepsei penale.

) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei stabilească compatibilitatea acestuia оn raport cu o anumită situaţie de fapt. urmărind să acopere o diversitate de situaţii deschisă.exista atunci . organul de aplicare gaseste totusi norme juridice care se refera la o situatie asemanatoare. conceptul de aplicare a dreptului este folosit in literatura juridică intr-un sens specific.. lipsă (ex. O normă juridică ridică puţine probleme de interpretare atunci cоnd reglementările ce le cuprinde sоnt mai minuţioase. În sens direct lacună înseamnă loc liber.legislative. de exemplu. reiese. care se pot ivi оn aplicarea dreptului. judecătorul trebuie să constate fiecare speţă оn parte. 2) 39. concentrоnd la maximum conţinutul exprimat De aici rezultă. deci nefiind vorba de un act de sancţionare. dar cele mai multe sоnt ordine. toate situaţiile. necesitatea interpretării normelor juridice rezultă şi din faptul că legislatorul. Lacunile in drept au sens opus si se inteleg ca niste imperfectii a dreptului sau lipsa in el a ceva. sensul si continutul legislatiei in vigoare. nu sоnt acte de aplicare a dreptului la un caz concret. aprobă compoziţia guvernului. Pentru a judeca. administrativ să etc. obiectul nu poate fi acela. Desigur că Parlamentul оn primul rind face acte de elaborare a dreptului. In plus. instituţii dintre care unele au character normativ. Ele urmăresc să asigure.exista atunci cind lipsesc normele legii si normele actelor de subordonare. nici act subordonat legii. Atunci cind constatinduse lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat. ce trebuie sa corespunda cerintelor normative. el trebuie să rămоnă la un nivel de generalitate. care se refera la acea cauza dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care sa reglementeze cause asemanatoare. evidenţiază necesitatea interpretării normelor juridice. omisiune.cind lipseste complet o reflementare si cind sint neajunsuri in reglementarea existenta. sоnt acte de aplicare. după o anumită procedură. Lacuna in legislatieexista atunci cind lipseste o lege (un act a unui organ supreme al statului). ne exprimăm rezerve şi considerăm că оn aceste cazuri nu ne aflăm оn prezenţa unor acte de aplicare a dreptului. m. propriu. care sоnt acte normative. nefiind un act normativ. pentru organul de interpretare. Sint situatii in care organul de aplicare a dreptului fiind sesizat pentru solutionarea juridical a unei speţe. redactind normele.. pentru racordarea normei la situaţie. această aplicare se realizează intr-o formă oficială şi se concretizează printr-un act care este actul de aplicare. trebuie să se aplice unor situaţii concrete diverse. determinate de o norma juridical. Lacună în sens direct este o calitate esentială a unui obiect. Aplicarea dreptului este o activitate vastă pe care o desfăşoară organele de stat potrivit competenţei lor. nu sоnt manifestări de voinţă ale unui organ de stat оntr-un raport de drept individualizat Aceste măsuri juridice aparţin ordinii normative şi nu celei sub-normative. Asa dar .normelor de drept juridice presupune aplicare dat de un organ de stat constă.lacună” are două sensuri. Sоnt situaţii оn care dispoziţia actului de 40. nici obicei. deoarece el naşte. ci ele sоnt elaborate pentru executarea legilor. 1) Analogia legii . Domeniile оn care intervin organele statului оn procesul realizării dreptului sоnt determinate de competenţa acestor organe оn domeniul organizării şi conducerii sociale. оmpartă ale jurisdicţiei etc. Analogia nu poate fi aplicata in trei categorii de situatii: . de aceea el dă numeroase acte de aplicare. o activitate vastă pentru că toate organele de stat. adică a оncercării de a subsuma cazul dat unei norme generale existente. Istoria оndelungată a dreptului a impus o adevărată "metodă juridică". se exprimă concis. a. Deci prin natura lor. In primul rind. Cuvintul . de semnificaţiile realizare a momentelor sale succesive. De aceea . Lacunile in drept. rezolvarea problemei in afara sferei legislative. credem. este lacunară sau intunecată. pentru că este organul legiuitor. Lacuna in dreptul pozitiv. cadrul organizatoric.. interpretarea ei. demonstrind analogia cazului judecat cu cazul prevazut. judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o prevede . fapt care ne dă posibilitate de a dezvălui conţinutul bogat al normei juridice. lacuna in dreptul pozitiv este lipsa totala sau partiala a normelor juridice. care presupune o activitate concretă. De aici reese ca exista doua forme de lacune. Cu alte cuvinte. legislatorul nu poate avea оn vedere atunci cоnd elaborează normele juridice. acte de aplicare concrete prin dispoziţmVpe care le dau organelor subordonate prin ordine. Aşadar. şi marea diversitate de cazuri оn care se aplică.. solutia data are putere juridica numai in situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate. respectarea dreptului. care este el in realitate. Lacuna in lege. faptul că aplicarea dreptului este o f armă specifică de realizare a sa.aplicarea normativă. sau alte acte care intervin оn activitatea cotidiană. executive şi judecătoreşti -constatăm că toate fac acte de aplicare. instanţele judecătoreşti ca şi procuratura fac numai acte de aplicare. Nu trebuie confundat lacunele in legislatie intrebarea elaborarea cu asa cind normei. cu normele de drept ca şi cetăţenii de altfel. a. asa cum prevad sistemele de drept contemporane. Intrun text scris). De aceea. prin pierderea careia. Guvernul ca organ executiv face atоt acte normative cоt şi acte de aplicare. Elaborarea actelor de aplicare cunoaşte anumite faze. Ministerele şi organele locale fac. premeditate”. оn principiu. numita el se tacere de a lasă la legiuitorului. Şi organele poliţieneşti fac acte de aplicare. prin mijloace normative. Nu toate organele de stat elaborează acte normative.aplicarea individuală. Nu trebuie să se reducă actul de aplicare numai la actul de sancţionare. Ele nu pot fi оn nici un caz extra lege (cu atit mai mult contra legeei) şi nu dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete. juridice In Interpretarea procesul realizării normelor dreptului interpretarea normei juridice ce urmează a se aplica оn vederea soluţionării unei cauze printr-un act de aplicare reprezintă un moment de cea mai mare importanţă. Astfel se naşte nevoia interpretării. Ambele forme au nevoie de un apel fata de organelle legiuitoare referitor la elaborarea unei norme noi. intentionat abtine lăsind intervenţia unor organe competente.exista atunci cind relatiile supuse reglementarii sint incomplete reglementate. strоns legată de procesul traducerii оn viaţă a normelor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate de organele statutului. оn temeiul puterii de reglementare a guvernului. cu aplicarea dreptului. care reesa din natura lucrurilor si relatiilor. Trecоnd la instanţele judecătoreşti. De exemplu. După cum am arătat mai sus normele juridice au un caracter general şi impersonal care ne formează un model general de conduită. Despre asa lacune se vorbeste atunci cind legiuitorul a aminat rezolvarea problemei date pentru o perioada de timp. Actul de aplicare constituie un act deosebit de important. de realizare a unei norme juridice. dar şi el face acte de aplicare оn sensul că are şi anumite atribuţii pe care le realizează оn conformitate cu Constituţia sau alte legi. ei pornesc de la faptul că transmisa pentru rezolvare altor organe. In aceste cazuri se recurge la aplicarea dreptului prin analogie. numai că organele de stat lucrează оn numele puterii şi ele se manifestă prin acte concrete care au putere de lege оn traducerea lor оn viaţă. ca o modalitate a realizării dreptului. оnfiinţarea unei societăţi mixte. Aceste acte. formele şi metodele specifice interpretării. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că оn procesul aplicării dreptului organul de aplicare (judecătorul. deoarece оşi desfăşoară activitatea оn conformitate cu normele juridice. Aceste norme оnsă. al garantării exercitării libere autori a drepturilor să cetăţeneşti. Deci aplicarea dreptului se face de către organele oficiale оnsărcinate cu aplicarea unor acte normative. . organul juridice. existenta carora e determinata de dezvoltarea vietii sociale si necesitatilor practice de rezolvare a problemelor sociale. care constituie un proces unic deşi ele nu au aceeaşi succesiune оn timp. determinat prin trăsături ce nu-şi găsesc de flecare dată reflectarea exactă şi detaliată оn conţinutul normei). pe de altăparte. care impune. cunoscinduse in acest sens doua forme: hotăririlor elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse оn diferite legi. ca organ executiv. generează drepturile şi obligaţiile faţă de persoanele la care se referă. nici precedent judiciar. оn primul rоhd vine să execute actele normative existente. sоnt chemate să aplice dreptul. pe care le aplica. material etc. Analogia legii si anologia dreptului. ci este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului şi ale ministerelor. Оn majoritatea argumentarea guvernului acestei sоnt clasificări. penru că guvernul. . Aici functioneaza principiul incriminarii legitime si principiul legalitatii pedepsei dupa care nici o fapta nu poate fi pedepsita de cit daca ea a fost in mod expres. din care trebuie să selecţioneze pe cea care se aplică оn cazul concret (un caz particular şi individual. оncheierea unui contract ş. Unii autori evidentiază in drept asa zisele lacune . instrucţiuni transmise оn vederea realizării unor sarcini concrete.. nu gaseste o norma juridică in care sa se incadreze situatia de fapt pe care o constata. оn numirea оntr-o funcţie. Daca se au in vedere recunoasterea in calitate de izvoare a dreptului obiceele si precedentele judiciare atunci poate fi vorba despre lacune generale in dreptul pozitiv. Caracterul general al noimei. In linia celor expuse tună acum. Aplicarea dreptului este un concept mai restrоns. . interpretarea este оn orice caz o operaţie prin care se stabileşte o legătură logică оntre dreptul pozitiv şi aplicarea lui.exceptie .a pedepselor prevazute de codul penal.prezumtiilor legale absolute. nu trebuie confundată realizarea dreptului. In aceasta situatie . d. pe care legislatorul le poate prevedea la o norma juridical. In literatura juridică unii оncearcă aplicarea dreptului in: . stinge sau modifică raporturi juridice. vom consemna că acestea nu pot să dea acte normative prin natura lor. Dacă luăm cele trei categorii de organe de stat . organul de aplicare va asigura solutionarea juridical a cauzei date recurgind la principiile generale ale dreptului. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei la care se recurge atunci cind in solutionarea unei cauze se constata ca lipseste norma juridical. Lacuna in reglementarea normativ-juridica . Aici ponderea este alta. Judecătorul are оntotdeauna оn faţă un sistem de norme juridice cu caracter general şi impersonal. Pentru acest motiv. Procesul verbal de constatare a unei contravenţii. sau cu ocazia unei percheziţii. la toate categoriile de norme juridice. c ear servi ca parte componenta a lui. necesitatea dezvăluirii conţinutului real al normei şi a sferei situaţiilor avute оn vedere de legislator cu prilejul redactării normei. în sens indirect înseamnă eroare. de principiile fundamentale. Actul prin care aprobă compoziţia guvernului este un act de aplicare. оn primul rоnd. dar acte de elaborare nu fac decоt primele: Parlamentul şi apoi Guvernul. lacuna legii si necesitatea aplicarii normelor juridice existente. avertismentul sau sancţiunile pe care le aplică ş. pe de o parte. pentru o bună activitate de aplicare a legii de către toate organele оn subordine. modalitatea care presupune intervenţia unui organ competent ce elaborează un act juridic оn anumite forme specifice. activitate ce intra оn competenţa lor ca activitate concretizată оntr-un act oficial care este actul de aplicare. politica. sau a fost . Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional.cind nui lege. In al doilea rind.

Punctul slab al acestei doctrine după Mircea Djuvara constă în faptul că acestă teorie nu determină îndeajuns conştiinţa juridică carestă la baza elaborării dreptului.dar are un caracter etern.deaceea izvorul principal este cutuma. In acest sens este citat elveţianul De Vatel pentru care "in claris nonfat interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar). In sfоrşit.ci doar celei practice. şi Russo constată că dreptul constă de a-i da fiecăruia ceea ce îi aparţine. Dar ea există de fiecare dată.Conform doctrinelor filozofice a acestor autori dreptul este justiţia în cadrul colectivităţii umane.A.În ambele lucrări ne demonstrează că dreptul nu poate răspunde raţiunii pure. a scopului оn care au fost elaborate. trebuie să precizăm că privim interpretarea ca un moment al aplicării dreptului. Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpretării.Anume explicării originii acestui drept. prin acoperirea lacunelor legii.deaoarece statul este condiţia indisolubilă de existenţă a dreptului Şcoala sociologică sau pozitivistă a dreptuluŞc. оn această situaţie se impune interpretarea comparоndu-le dispoziţii legale. Aspectele enunţate.El este o oglindă a trecutului poporului.. Alteori aceasta constă оn determinarea exactă a cоmpului de aplicare a normei оn spaţiu. Interpretarea se referă la toate elementele normei.Însă adepţii aceştei şcoli se opuneau codificării. Оn aceste situaţii. prin stabilirea unor forme mai restrоnse de aplicare (care determină crearea unor excepţii de la regulile supuse interpretării). interpretarea poate fi necesară şi pentru determinarea naturii şi caracterului normei: este o normă imperativă sau dispozitivă. toate aceste obiective ale interpretării sоnt canalizate оn final оn scopul aplicării corecte şi unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul ţării.Dreptul este spiritul poporului. Ideea dreptului şi interesele statului sînt comune şi trebuiesă se însoţească permanent. a găsirii scopului urmărit de legislator prin reglementare. "de hotare".concrete. precizări asupra оnţelesului special al termenilor folosiţi оn redactarea actului normativ. 3. aceasta reprezintă o "contradicţie in subiecto" deoarece. deci.sociologică care îmbrăţişează dreptul. Comte clasifică ştiinţele în ştiinţele matematicii ştMecanicii. total sau parţial. după cum ştim. realizarea obiectivelor urmărite prin reglementare.”Pe acaestă cale ajunge să arăte că normele de drept limitează reciproc libertatea fiecăruia pentru a asigura liberatatea tuturor Kant dă următoarea definiţie a dreptului . de ale Plenului a de Judecătoriei Supreme. necesitatea interpretării derivă şi din problemele care se pot ivi оn legătură cu redactarea gramaticală a textului de lege. Abordоnd conceptul interpretării normelor juridice.În această ordine de idei şi Groţio. impune concretizarea lor sub mai multe aspecte: determinării persoanelor fizice şi juridice la care se teoretico-filozofică adesea оn operaţii logico-raţionale avоnd ca obiectiv clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea trăsăturilor esenţiale оn vederea оndepărtării celor neesenţiale.el se creează singur ca un fenomen natural. stabilirea exactă a situaţiei de fapt. Interpretarea normei juridice se face оn scopul оnţelegerii exacte a conţinutului ei.Cicero.el este imperfect. avоnd.Aristotel. se ştie că pe timpul cоt o normă este оn vigoare pot să apară fapte noi care. precum şi a sancţiunilor prevăzute pentru cazul nerespectării acestor drepturi. interpretare. оn alte cazuri.Dreptul e un fenomen istoric sub . Deci оncă odată se poate de subliniat că interpretarea normelor juridice.pe cînd dreptul natural reprezintă legislaţia absolută ideală. chiar оn cuprinsul unor legi.ideile căruia au fost dezvoltate de Platon. Ticluirea era considerată ca o artă (hermeneutică).Aici dreptul natural iarăşi se schimbă.it. Ca moment (fază) al aplicării normei juridice la cazuri concrete. оn diferite legi.Ei au fondat aşa numita „teoria evoluţionistă” a dreptului.dreptul s-a manifestat în societate sub 2 aspecte:1sub forma unui drept pozitiv-ca o creaţie a oamenilor care se ralizează în legi şi alte acte normative. оnsă. Istoricul. şi violentă chiar. оn particular. că nu este nevoie de interpretare atunci cоnd norma este clară. a conţinutului ei şi a voinţei exprimate оn normă.Există două categorii de imperative:ipotetic.Savigni susţine că dreptul este o operă a naturii. Orice normă trebuie interpretată. cu folosirea semnelor de punctuaţie.Imperativul categoric este un imperativ necondiţionat sub formă de lege a conştiinţei.În lucrarea sa susşine că toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică prin 3 stadii:teologic. prin dezvăluirea sensului normei. interpretarea este necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei. Realizarea normelor juridice.în curente de gîndire juridică succesive sau paralele în timp.Şcoala realistă a dreptului.Meritul acestei şcoli constă în faptul că ne demonstrează că nu poate exista dreptul decît pentru un popor.2sub forma unui drept natural.J Russo. cu alte studiindule "interpretare a normelor juridice" şi nu "interpretarea dreptului". care exprimă voinţa legislatorului.dezvoltate în evul mediu şi avînd o mare influienţă şi în ziua de azi.Dreptul pozitiv este legislaţia curentului. a momentului intrării ei оn vigoare.Ideile acestei şcoli au fost expuse în lucrările spiritul dreptului roman.b)să nu prejudicieză pe altcineva.Russo.juristul german Rudolf von Ihering.3)să dă-i fiecăruia ce este a lui.veşnic şi se impune dreptului pozitiv. a raportului cu alte norme. J. Sesizarea sensului contextual revine interpretării.lupta pentru drept şi scopul în drept.Potrivit teoriei dreptului natural. 5. ea trebuie necesarmente sa fie interpretată.: dacă vezi că cineva cade îl prinzi. putem reţine că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logică raţională care constă оn clarificarea sensului exact şi lămurirea conţinutului normelor juridice оn vederea realizării şi aplicării lor cоt mai eficiente şi оn mod echitabil f aţă de toţi cetăţenii Aplicarea normelor juridice. Această şcoală a apărut în urma revoluţiei franceze ce urmărea codificarea dreptului.2.dreprul nu trebuie creat.ideile. оn textele de lege sоnt folosite 4e multe ori termsni al căror sens este diferit de cel obişnuit.că toate acţiunile sînt subordonate unor imperative.precum:şcoala dreptului naturalrădăcinele dreptului natural le găsim în antichitate.Ideea principală dreptulul pozitiv trebuie întemeiat pe dreptul natural. cu o anumită poziţie a cuvintelor оn text. pentru a se stabili dacă o normă este clară. care au redat norma. deoarece acesta nu poate reda оntotdeauna cu maximă claritate determinările de conţinut. lor. oricоt ar părea de simplă şi de clară.dar această legiferare trebuie să fie secundară. Scopul interpretării este оntotdeauna identificarea voinţei legislatorului. normelor şi a juridice este. este оn conformitate cu normele cuprinse оn actele juridice normative superioare sau nuetc. sub aspectul determinării celor mai bune mijloace de realizare a prescripţiilor normei juridice.părintele acestei şcoli este filozoful german Immanuel Kant . interpretarea a depăşit acest rol de intermediar оn procesul aplicării. In sfirs.Hugo Groţius. In al patrulea rind. оndeosebi оn coduri şi-tratate internaţionale. deoarece norma generală e un rezultat al unor cazuri individuale preexistente şi deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale. este оntotdeauna o alterare care poate fi neоnsemnată оn unele cazuri. Exprimarea voinţei оn norma juridică. atunci cоnd această normă lasă organelor de aplicare libertatea unei astfel de determinări. prin completarea ei (realizată printr-o interpretare extensivă a textelor). Interpretarea. la rоndul său.şt. varietatea cazurilor оn care se aplică tot face necesară interpretarea ei.Epoca modernă Hugo Groţios. in timp şi asupra persoanelor. ale legalităţii şi echităţii. activitatea ei situоnduse la graniţa dintre interpretarea dreptului şi crearea lui. оn vederea realizării lor cu respectarea principiilor generale ale dreptului. Totuşi. "punerea in aplicare a normelor" prin "integrarea" 1.este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturor în conformitatecu o lege universală a libertăţii.Şcoala raţionalistă a dreptului.Realizarea acestor drepturi poate fi efectuată numai prin intermediul luptei. o normă mai veche.Această teorie îşi găseşte reflectarea în două lucrări a lui KANT:1. care asigură o analiză şi o explicare adecvată a termenului оn cauză.Kant formulează că imperativul categoric ca o normă universală care spune „poartă-te astfel încît maxima acţiunii tale să poată fi acceptată ca o lege universală. Dar uneori. ca un de moment al aplicării dreptului. la care se pot adăuga şi altele. cu cel mai оnalt grad de ţrecizie posibil. оn realitate. iar scopul său era acela de a determina lămurit sau a desluşi ideea de drept cuprinsă оn regulă. оn această situaţie trebuie să se recurgă la forme şi metode de interpretare a normelor juridice care să cuprindă concordanţa dintre voinţa reală a legiuitorului şi оnţelesul nemijlocit al termenilor оntrebuinţaţi.arta. legislatorul consideră uneori necesar să facă. оntrucоt nu existau оn momentul elaborării ei. Definind interpretarea dreptului. care nu poate fi niciodată perfect identic cu un altul.Întemeiatorul acestei şcoli e Socrate.critica raţiunii practice. Interpretarea normelor juridice. instanţa supremă a ajuns să aibă un anume rol creator de drept.care nu e o creaţie a oamenilor.iar statul este o uniune de oameni liberi uniţi cu scopul respectării dreptului şi binelui comun.Imperativul ipotetic îl mai numeşte imperativ ipotetic condiţionat şi este specific voinţei ce rîvneşte. permite aplicarea Procesul оncercare acesteia practic a al la cazuri aplicării concrete. ci voinţa lor aşa cum a fost exprimată (materializată) оn norma publicată. piatra de justeţei interpretării eficienţei normei.Reprezentanţii sînt Fridric Savigni.Kant arată.este o ordine ce este stabilită de Dumnezeu. cu plivire la cazul nou. conţinutul şi finalitatea voinţei legislatorului.Tomas Dacvino. pentru a defini cu toată precizia voinţa legislatorului. In al treilea rind. pentru acest utilizată noţiunea noilor şi acte normative. şi de tehnică legislativă. Aceasta duce la elaborarea unor noi norme.precum limba.el se naşte şi se dezvoltă sub acţiunea factoriloe exteriori ca rezultat a unei lupte permanente. 2. interpretarea jcоt mai exactă a conţinutului normelor ce urmează a fi aplicate situaţiei date. constituie o condiţie necesară a procesului de aplicare a dreptului.Ihering divizează dreptul în drept obiectiv şi subiectiv. Această voinţă ar fi putut să fie exprimată mai mult sau mai puţin corect.După părerea lor dreptul trebuie să cuprindă 3 idei fundamentale:a)să trăieşti onest. este principală sau subsidiară.opiniile despre drept sau constituit în şcoli. 3.În evul mediu aceste idei şi-au găsit reflectarea în lucrările Sfîntului Augustin şi Tomas Dacvino.Dar ei au dedus ideea dreptului nu din raţiunea divină. demonstrează necesitatea de a clarifica orice nuanţă semantică a limbajului juridic.XVIII.În concepţia lui Ihering dreptul este o realitate vie.Şcoli şi curente în gîndirea juridică cu privire la apariţia şi locul dreptului în societate. adică lămurirea sensului exact şi complet al normelor juridice.Întemeetorul acestei doctrine este psihologul. Precizări asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea оntr-o ramură de drept sau оntr-un domeniu se оhtilnesc. Un termen poate avea оnţelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite.critica raţiunii pure. оntre interpretarea şi crearea dreptului. nici n-au fost prevăzute оn mod direct.Alături de marile sisteme filosofice concepţiile.Şcoala istorică a dreptului-a apărut în Germania la sfîrşitul sec.pentru o epocă dată şi că el variază în funcţie de loc şi timp. Gustav Hugo. după cum am văzut din capitolul precedent este o problemă de tehnică juridică. cu autoritatea unui aforism juridic. formulează o regulă sau o excepţie de la regulă. un rol de completare a normelor оnţelesului "adоncire" aceasta activitatea оndrumare facоndu-ne să ne simţim оn prezenţa acelor "cazuri limită". Nu оntimplător оn literatura juridică mai veche interpretarea normei mai purta şi denumirea de ticluire sau explicare a normei. Din acest motiv. care intersectează^sfera de aplicare a celor déjà existente. Interpretarea normei juridice constă sub lor оn aspectul viaţă. Оn al cincilea rind. sub aspectul stabilirii cоt mai exacte a drepturilor şi obligaţiilor celor ce оncheie raporturi pe baza normelor interpretate. Vorbind motiv trebuie de.Astfel traducerea în viaţă a acestor norme se realizează doar prin intermediul luptei.metafizoc şi pozitiv. a sferei de aplicare. Interpretarea normei juridice nu are ca obiect identificarea voinţei interne a indivizilor.ci din raţiunea umană. referă. presupune efectuarea prealabilă a următoarelor operaţii: 1. Nu de puţine ori interpretarea apare ca necesară pentru a stabili dacă o normă nouă a abrogate sau nu.Ei spun că dreptul pozitiv este expresia voinţei umane şi se divizează în drept scris şi în drept nescris.J. elementul care ridică cele mai frecvente nevoi de interpretare este ipoteza. Interpretarea constă dintrun proces mintal оn care sоnt folosite variate metode şi principii de interpretare pentru a determina. cel puţin m privinţa deciziilor de оndrumare juridice.categoric.Dreptul creşte odată cu sufletul poporului şi oglindeşte întreaga istorie a poporului.J.Cu alte cuvinte în această teorie existau două legislaţii paralele: dreptul natural şi dreptul pozitiv.De ex. 2. Tematica interpretării оn acest caz nu are оn vedere un discurs filozofic care să pună оn valoare explicaţia temeiurilor principale ale poziţiei şi funcţionării dreptului оn societate a (interpretarea dreptului). Unii autori declară.Ei dezvoltă ideea că în afară de cutumă poate exista şi o legiferare. Sociologică a fost întemeiată de marele cugetător Auguste Comte. determinarea normelor juridice care o prevăd. оn general.

Referitor la efectele temporare ale interpretării.ai cărei reprezentanţi sînt Martin Heidegger şi Jean Paul Sartre. şi apele interioare. Totodată. Între forţa juridică a normei interpretative şi forţa juridică a normei interpretate există o echivalenţă. De aceea. de obicei.Dreptul după Duguit. a interesului protejat. după cum vedem. în legătură cu care se disting trei categorii de noţiuni: 1. literam). ea se bucură numai de o autoritate ştiinţifică şi nu juridică. procedează la interpretarea normei juridice selecţionate. în interesul soluţionării cauzei. minor. efectele sale nefiind obligatorii. incluzînd.Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec. copil. interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale.Dreptul pozitiv e edificat pe o autoritate străină. ascendent. descendent. Vom fi într-un asemenea caz în faţa unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative.după existenţialişti. Deci. generală se realizează prin acte normative aparţinînd legislativului sau executivului. pe lîngă sol şi subsol. opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc. pe cale normativă sau prin acte individuale. iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are forţă juridică a actului interpretat. noţiunile care au un înţeles deosebit în limbajul juridic cu toate că aparţin limbajului comun (de exemplu.A apărut în sec.Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale. Întrucît orice interpretare a unei norme juridire începe cu lectura textului.XX sub influienţa filosofiei existenţialiste. Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală.neobligativitatea ei pentru alte organe şi pentru împrejurări similare şi nici pentru aceeaşi autoritate într-o împrejurare identică. că între interpretarea general . Interpretarea neoficială a normelor juridice.care dă consacrare juridică dreptului social. Acestea pot interpreta legea. interpretarea legală. analiza cauzei pe care o reprezintă putînd fi luată In consideraţie de către organul de aplicare. o altă modalitate de interpretare neoficială a normelor juridice.Exponent al teoriei solidarităţii sociale.el poate fi dedus numai din normele juridice şi nu din faptele sociale. Metoda teleologică (interpretarea după scop. marea teritorială şi spaţiul aerian).aplicabilitate limitată doar la un raport juridic determinat. ordinile şi instrucţiunile cu caracter general al miniştrilor şi secretarilor de stat. . este doar un mijloc pentru soluţionarea unei cauze concrete.a avea posibilitatea de a alege. de interpretare. Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler.Teoria normativistă a dreptului. desemnînd în dreptul familiei soţii sau părinţii şi copiii lor minori. fie în cuprinsul actului normativ. are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. 41.reprezintă o regulă normativă. Toate organele administrative sînt părţi componente ale puterii executive.poate fi divizată în voinţă morală şi socială. Organul de stat şi le poate însuşi.forma instituţiilor. acte normative în temeiul şi pentru aplicarea legilor.Dreptul. Dacă textul spune că o faptă se pedepseşte cu închisoare de la.Cît despre cercetarea fenomenelor juridice. şefi ale unor instituţii centrale. Metoda gramaticală (interpretarea ad.Existenţialismul juridic. Interpretările provenind de la factorii amintiţi prezintă o anumită valoare pentru organele care elaborează sau aplică dreptul deoarece ele evidenţiază şi clasifică diferite sensuri ale reglementărilor în vigoare şi semnificaţia lor pentru cazul concret..Dreptul e definit ca reglementare coerentă.fiind dezvoltată în lucrările savantuluiPetrasycki.Ideea dreptului. Spre exemplu.elaborat de stat. iar în legislaţia civilă locativă. De exemplu. neputînd adopta acte normative prin care să dea interpretare general obligatorie legilor. obţinută în cercetarea riguroasă a instituţiilor juridice.Un alt reprezentant al şcolii sociologice eLeon Duguit. pe lîngă aceştea. nefiind condiţionată de necesitatea soluţionării concomitente a unei cauze concrete. metode de lucru şi principii generale. în practica organelor de aplicare a legii. Parlamentul poate interpreta oricînd atît Constituţia şi legile constituţionale.aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale.dreptul aparţine domeniului gîndirii şi e cunoscut ca voinţă. urmăreşte să pună în lumină scopul legii). Interpretarea. şi confiscarea averii. cît şi legile ordinare pe care le adoptă. denumite metode sau procedee de interpretare.În opinia autorului. a unui anumit caz sau speţă şi care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauză. etc.Dreptul e destinat să asigure indivizilor un minim de securitate socială faţă de „indivizii incertitudinii exestenţiale”. adică prin plasarea normei în cadrul sistemului de reglementare respectiv).în afara legăturilor cu politica. Metoda istorică (interpretarea istorică. Subiectele acestei interpretări sunt toate organele de stat care aplică dreptul.Indivizii sînt liberi în cadrul statului.Conţinutul dreptului. după cum s-a vorbit mai sus. În calitatea sa de şef el poate interpreta atît Constituţia şi legile constituţionale cît şi cele ordinare.e normativă şi are sarcina de a împărţi cuprinsul conştiinţai în funcţie de valoarea acesteia în „just şi injust”.comună. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv.conform ideilor lui Stammler.. va face corp comun cu actul interpretat (aplicîndu-se. interpretarea facultativă. cele care au înţelesul propriu limbajului şi care alcătuiesc fondul de bază al lexicului textelor normative (noţiuni precum soţ. Observăm faptul că acest gen de interpretare oficială nu se înscrie propriu zis în limitele procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplicării normei juridice). . cu alte cuvinte. rezultă din opiniile unor conducători de organe de autoritate publică. realizată de cetăţeni.ca fenomen al existenţei. b) interpretarea neoficială. cît priveşte conţinutul şi finalitatea normei juridice interpretate. fiind făcută de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluţionării unei cauze concrete.obligatorie şi cea cauzală există o deosebire principială. B. de fapt. că nu are legătură cu aplicarea. fie prin acte cu caracter individual. un act de interpretare. de exemplu. A. aici nu avem. Interpretarea neoficială cuprinde şi acea formă aparte care este interpretarea comună a dreptului. Indiferent de momentul la care este făcută. emit.Voinţa socială e menită să aibă rolul de mediator al vieţii în comun. Ce înseamnă o interpretare autentică? Atunci cînd organul emitent îşi interpretează propriul act această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică. este întemeiată pe argumente ştiinţifice. Teoria juridică este de multă vreme preocupată de stabilirea şi clasificarea metodelor de interpretare. care a edictat-o sau sancţionat-o (interpretarea autentică sau de autoritate) are forţa juridică a normei interpretate. Teoria psihologică adreptului. Interpretarea oficioasă. El este ales conform art.pe care sociologia îl studiază. Interpretarea oficioasă rezultă şi din opiniile unor jurişti (procurori.reprezentanţii acestui curent pornesc de la fiinţa umană.ci doar ca un instrument al înţelegerii conştiente dintre indivizi. Este înţeles că legea (stricto sensu) trebuie respectată în ambele forme de interpretare administrativă.A exista ca fiinţă umană. 3. sau putînd fi respinsă (atît acceptarea. În afară de legislativ. în redactarea actului de aplicare. scopului şi finalităţii unui act emis anterior. retroacti). la. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tunc) din momentul edictării. după ce stabileşte cu maximă atenţie circumstanţele cauzei. DEFINIŢIA Modalităţilor de interpretare constau în construcţii logice. pentru a emite un act de aplicare legal. interpretarea poate fi efectuată şi de alte organe ale statului. jurisconsulţi) asupra unor probleme de drept apărute în procesele judiciare la care participă. deşi nu se poate afirma că el este complet desprins de acest proces.care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc în mod conştient. în care aceasta a fost exprirnată. deoarece această activitate presupune întotdeauna lămurirea sensului normei juridice ce urmează a fi aplicată. califică juridic cauza şi în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărîre judecătorească sau un act administrativ). el intră în vigoare de la o dată ce prevede adoptarea sa şi care marchează perioade de timp pînă la data intrării în vigoare a actului interpretat. sînt reflectate şi în principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pură a dreptului. dimpotrivă interpretarea. sau sancţionării normei juridice. 2. doctrinală. se poate afirma că procesul de interpretare. fie prin acte normative inferioare. ' A.El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. iar actul normativ interpretativ. ci un act juridic de aplicare dat în temeiul unei norme juridice al cărei conţinut a putut fi dezvăluit în urma unui efort mai mult sau mai puţin complex. Felurile interpretării normelor juridice În teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasifică în: a) interpretarea oficială. cel puţin pentru moment. constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice prin faptul că dă explicaţie corectă înţelesului. E. Interpretarea generală sau legală este reclamată de situaţia în care o dispoziţie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclară sau confuză. În exercitarea funcţiilor sale. cît şi respingerea interpretării avocatului netrebuind a fi motivate de către judecător).obligativitatea ei numai în şi pentru situaţia soluţionată. De asemenea interpretarea poate fi concretă (cauzală sau judiciară).Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei. Organul de aplicare. Modalităţi de interpretare a normelor juridice În realizarea interpretării.un sistem de norme ce reglementează conduita umană. fără forţă juridică. Interpretarea oficială este obligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă juridică. că actul de interpretare are şi efect retroactiv. Valoarea acestei interpretări este în funcţie de puterea argumentelor ştiinţifice pe care se sprijină. ori de cîte ori aceasta este necesar pentru executarea funcţiilor sale. începe. oficioasă se găseşte în activitatea avocatului. deci. interpretarea dată unei norme juridice de către acelaşi organ. întrucît ea este cuprinsă. Metoda sistematică (interpretarea în sistem. cum ar fi hotărîrile guvernului. Ea corespunde nivelului culturii şi educaţiei juridice şi constă în opinii despre dreptul existent. numai Parlamentului. sensul exact al normei. În cadrul primei forme general obligatorii. Aşa. D. Organul de aplicare dă propria sa interpretare normei juridice..înseamnă a folosi libertatea. iar rezultatul interpretării este cuprins în conţinutul.Voinţa după Stammler.În concepţia lui. are în accepţiunea juridică a teritoriului naţional o sferă mai largă. în concepţia lui Stammler. Celelalte organe ale statului.O voinţă e justă. o anumita concluzie trage interpretul din faptul că în textul normei juridice legislatorul utilizează conjuncţia "şi". Între modalităţile interpretării neoficiale distingem următoarele genuri: . noţiunile care primesc sensiiri diferite de la o ramură de drept la altci (precum noţiunea de "familie").dar fiecare trebuie să nu încalce libertatea celorlalţi. în acest caz. în operele ştiinţifice (în doctrină). Interpretarea sa are un caracter autentic. asigurind astfel şi recunoaşterea juridică a interpretării oficioase. ori că o faptă se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală. Spre exemplu: definiţiile date unor termeni în Codul penal sînt interpretări ale normelor juridice cuprinse în acest cod.ce-şi găseşte expresie în actul normativ stabilind prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept. . deşi tot nu are efecte obligatorii. ale funcţionarilor şi deputaţilor sau ale altor persoane oficiale. noţiunea de "teritoriu". prin intermediul cărora el reuşeşte să stabilească. În interpretarea gramaticală organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a cuvintelor in propoziţii şi fraze precum şi sensul unor conjuncţii.Locul central în lucrarea sa îl ocupă norma juridică. trebuie încă o dată reţinut faptul.Dreptul conform ideilor lui Kelsen. Interpretarea legală a legilor revine numai parlamentului.e totalmente normativ. fie în procesul aplicării lui. B.. Metoda logică (interpretarea logică relevă raţio logis şi mens legis). avînd de soluţionat o cauză. În concluzie se poate de menţionat. Metoda gramaticală (interpretarea ad literam). sau prin raport la contextul istoric în care norma a fost adoptată).morala. o altă concluzie dacă legea foloseşte conjuncţia "sau". Interpretarea oficiala este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării dreptului. efectele şi scopul regulei.omul e o fiinţă identică şi finită.Voinţa morală sau voinţa individului izolat apare mereu sub forma gîndirii în sine. de mass-media. situaţiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dată între timp. Interpretarea dată are forţă juridică (este obligatorie) pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la această cauză. În general se admite existenţa următoarelor metode: A. oricît de complex ar fi el. fie într-un act normativ care va fi adoptat ulterior. de factorii politici etc.e împărţit în2 categorii:dreptul social.El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului avînd la bază viaţa lăuntrică a omului.Ideile teoriei normativiste.ordine raţională şi necesară activităţilor exteririzate ce atribuie drepturi şi obligaţii unor persoane libere.oficioasă . Metoda gramaticală.ştinţadreptului trebuie să se limiteze la cercetarea dreptului numai în stare pură.Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv. ca mijloace pentru identificarea voinţei legislatorului. În situaţia interpretării cauzale.În viziunea adepţilor.numai în cazul în care ea se conduce după o lege fundamentalăideia unei voinţe libere. 78 din Constituţia Republicii Moldova de către toţi cetăţenii ţării. această hotărîre (dacă este vorba de o hotărîre judecătorească) are putere de lucru judecat.XX. care au fost acceptate. organul de aplicare întrebuinţează o serie de metode.el susţine că dreptul nu a luat naştere ca un imperativ al vieţei comunitare. Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretării sau un organ ierarhic superior. Ele sînt de obicei.). actul de interpretare creează efecte şi pentru viitor. C. în funcţie de prerogativele sale.cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constrîngere a statului. avocaţi. şi persoanele care convieţuiesc ori se află în întreţinere sau îngrijire. despre aplicarea şi perfecţionarea sa 42. în Moldova Preşedintele este şeful puterii executive. poartă şi denumirea de interpretare facultativă.în doctrina lui Stammler. pe care le emit sau săvîrşesc cu ocazia aplicării normelor juridice la situaţii individuale. În Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparţine. desemnînd în limbajul obişnuit o suprafaţă a uscatului. în care norma este inclusă. De aici rezultă că interpretarea cauzală se caracterizează prin: . Interpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinară: ea este facultativă. Interpretarea doctrinară. însă. După cum am observat organul care a edictat sau sancţionat o normă juridică are prerogative de a o interpreta.ca un curent al pozitivismului juridic..doctrinară. .şi dreptul pozitiv. interpretarea capătă o valoare de sinestătătoare şi este făcută cu scopul de a lămuri sensul unei norme. Interpretarea gramaticală este angajată şi în clasificarea terminologiei juridice folosite.

care este compus din părţile ei constitutive (ipoteza. întrucît textul corespunde conţinutului normei. asupra conţinutului. mai restrîns decît sfera relaţiilor sociale reglementate. conduce la concluzii contrare legii. sesizări. voinţei legislatorului.Acestea toate reprezintă atitudinea statului faţă de necesitatea aranjării unor realţii sociale care să fie reglementate cu ajutorul normelor juridice. care se neagă una pe alta. care. Lui nu-i este îngăduit să facă distincţii acolo unde legea nu distinge. aceasta este raportată nu numai la alte norme juridice concrete aparţinînd aceleiaşi ramuri sau diviziuni a dreptului. de rînd cu conştiinţa filosofică. Metoda teleologică este foarte aproape de metoda istorică. care au determinat adoptarea unui act rnormativ şi. De conştiinţa politică a maselor. constă în stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. formulare dovedită ca fiind prea largă. sau dimpotrivă. Diferenţa principală constă în aceea că. Necesitatea aplicării procedeelor sistematice de interpretare decurge din legătura indisolubilă. experienţei de viaţă persoanlă şi studiilor juridice. Abuzul de drept şi frauda de lege Pe bună dreptate în literatura de specialitate se utilizează 2 noţiuni-abuzul de drept şi frauda de lege.a contrario" se bazează pe legea logică a terţiului exclus (terţium non datur). Cu alte cuvinte norma interpretată s-ar putea dovedi a avea. În acest caz interpretul demonstrează că orice altă interpretare dată textului normei juridice. prin care 45. a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gîndirii. C)Ea este o componentă a suprastructurii societăţii. Ea a fost edictată sau. spirit. . c) Interpretarea restrictivă este acel rezultat al interpretării care restrînge conţinutul real al normei în raport cu formularea textului ei. Ea cere ca norma să fie interpretată în intregul context al ramurii de drept căreia îi aparţine sau chiar a întregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv. structura şi funcţiile conştiinţei juridice ca element structural al realităţii juridice Cuvîntul conştiinţă are mai multe sensuri:A)forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii. denumit contraînscris. 43 Interpretarea normelor juridice din punct de vedere al rezultatelor ei. din contra. iar ea la rîndul său serveşte drept călăuză în viaţa politică a statului. cealaltă este falsă. prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii. Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretării normelor juridice. nu se realizează scopul. interpretarea istorică are în vedere realitatea dată în momentul edictării sau sancţionării normei juridice. denumit contract simulant. Ea nu se pronunţă nemijlocit asupra valorii de adevăr şi. modificarea frauduloasă a unor împrejurări de fapt pentru a determina aplicarea legii străine mai favorabile. Frauda legii-constă într-o acţiune sau inacţiune ilegală făcută cu scopul de a evita aplicarea normelor juridice care sînt în mod normal aplicabile pentru a promova în mod ilicit unele interese. Particularităţile conştiinţei ca fenomen de sine stătător: A)este o formă a conştiinţei sociale. indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite. E)Această categorie atinge nu toate fenomenele existente în societate. a organelor lui. interpretarea poate fi: a) literală. simţuri. care îşi capătă conţinutul deplin numai prin adăugarea realizată pe calea interpretării. Distingem următoarele reguli de principiu. În acest fel. este de presupus că în marea majoritate a cazurilor. -elemente de comportament. C. urmărinduse ca taxarea fiscală să se facă asupra preţului mai mic. dar şi tendinţa de dezvoltare a relaţiilor sociale.întotdeauna. În aceste cazuri se realizează o interpretare extensivă (interpretatio extensiva) sau o interpretaţie restrictivă (interpretatio restrictiva). Uneori informaţiile necesare pentru stabilirea cauzelor şi scopurilor elaborării unui act normativ sunt descrise în partea introductivă a actului normativ.argumentul "a fortiori" constă în aceea că raţiunea aplicării unei norme este şi mai putemică într-o altă ipoteză decît acea indicată expres în norma respectivă.argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate şi mai puţin). dispoziţia şi sancţiunea) dar şi finalitate sau scop. accesbile populaţiei. . etc. F)Ea este o categorie relativ independentă. prin referire la sfera relaţiilor sociale pe care le vizează conţinutul reglementator al normei. convingerile. Aplicarea metodei istorice reclamă studiul izvoarelor documentare. un conţinut mai restrîns decît acela pe care-l putea sugera limbajul general. retrăiri. la apariţia unor norme juridice noi. pe cînd interpretarea teleologică are în vedere obiectivele urmărite de legiuitor. b) Interpretarea extensivă lărgeşte conţinutul normei în raport cu formularea ei textuală. deoarece ea reflectă viaţa socială. dar şi la principiile generale ale acelei ramuri sau diviziuni. adică a normelor de trimitere. ideile despre necesitatea elaborării normelor juridice respective. Metoda logică nu este o metodă adăugată celorlalte. morală. produs al creierului uman. Aşa bunăoară folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu. E. tradiţii.Conştiinţa juridică cuprinde întregul proces de creare a normelor juridice. apărută pe baza procesului muncii. D)Poartă un caracter politic-doarece întreaga activitate de stat şi reglementare juridică după esenţa lor poartă acest caracter. B)faptul de a-şi da seama. iluzii. emoţii. pentru atingerea unor obiective politice. La elementele ideologice se referă cunoştinţele juridice. noţiunile. În ambele sale forme (extensivă şi restrictivă) interpretarea ne dovedeşte existenţa unei relative nepotriviri între textul normei juridice şi conţinutul său. organelor de stat sau altor subiecte de drept. a profita de reglementări juridice mai favirabile. cum s-a mai arătat. elemente şi structuri moderne ale aparatului de stat. deci. religioase. D. B)Ea include în sine noţiuni. dar şi spiritul său. dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice sau intentarea unor procese în justiţie cu scopul evident de a şicana persoana reclamată constituie exemple de exercitare abuzivă a dreptului referitor la accesul liber la justiţie. -Ştiinţifică-se formează pe baza unor cunoştinţe. asupra coerenţei formale a gîndirii care stă la baza actului normativ. inclusiv în domeniul comerţului internaţional. Elementele ideologice constituie . a materialelor pregătitoare ale adoptării actului normativ. orînduirea de stat existentă. litera sa. poate să contribuie la modificarea şi chiar la abrogarea unor reglementări juridice învechite. finalitatea urmărită de legiuitor.Conştiinţă socialăansamblu de reprezentări. titluri de valoare. O asemenea conduită este reţinută în principiul: ubi lex non distinguit. parte componentă a ei. interpretarea normelor juridice este redusă la acest procedeu de interpretare. persoanl sau prin mijlocitor. Acest argument pleacă de la premise că în cazul noţiunilor contradictorii. Metoda logică Metoda logică de interpretare constă în utilizarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumente pe care se sprijină pentru stabilirea înţelesului unei norme. încălcîndu-se astfel spiritul legii. fiscale şi a altor taxe şi impozite. D)Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. o a treia posibilitate nu există (qui dicit de uno negat de altero). Scopul ei este altul. 44 Litera şi spiritul legii. care sunt legate de relaţia dintre spiritul legii şi litera legii. în funcţie de aceste condiţii. doar una poate fi adevărată. socialpolitice.argumentul "per . normele ramurilor de drept de normele constituţionale etc. cît şi în cea colectivă. în care este indicat un preţ mai mic. alte bunuri sau avantaje. bunăstarea maselor. care a fost folosit în redactarea ei). idei. cunoştinţe. dar numai acele care sunt legate. Structura conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are următoarea structură: -Obişnuită-apare haotic. sistematică dintre elementele componente ale dreptului dintrun stat. . Norma juridică are nu numai un conţinut. ea stabileşte că voinţa legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinzător în raport cu acela intervăzut în libertatea primară a normei în cauză. Mai mult. reprezentări. şi altul secret. organul de aplicare neavînd decît sarcina s-o aplice. cu interpretarea ad literam. în materiadreptuluiinternaţional: înregistrarea unei nave sub un pavilion străin cu scopul de a eluda anumite norme referitoare la impozite. care reflectă condiţiile obiective de existenţă ale acesteia. şi în special. care depinde de baza social-economică şi se află într-o strînsă legătură cu celelalte forme ale conştiinţei sociale şi elemente ale suprastructurii. concepţii. sub influenţa condiţiilor concrete de viaţă. pentru sine sau pentru o altă persoană.Conştiinţă de clasă-parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. legităţi şi cercetări speciale ale realităţii social-juridice. nu constituie o simplă însumare de norme. în realitate. ci asupra corectitudinii logice a desfăşurării argumentaţiei. ceea ce în matematică se numeşte "reducerea la absurd" şi implică efecţuarea a două operaţii: . prin care se atentează la drepturile şi interesele legitime ale oricărui subiect de drept.Ea presupune nu numai cunoaşterea legilor.presupunerea că teza (soluţia) contrară ar fi adevărată. ibi idem jus). Metoda sistematică Această metodă de interpretare nu se rezumă la examinarea normei juridice numai în contextul actului normativ în care este cuprinsă. respectiv. a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin. a) Interpretarea literală ("ad literam sau interpretaţio declarativa") se realizează atunci cînd organul de aplicare constată că textul normei juridice coincide deplin conţinutului raporturilor sociale pe care le reglementează. Precum şi atitudinea statului. în special atunci cînd juriştii nu participă la acest proces. B. ar putea identifica. săvîrşită intenţionat de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public. faţă de cerinţele legalităţii. În acest caz se spune că legea este limpede. de aici. proprie omului. organul de aplicare poate ajunge însă şi la concluzia că textul normei juridice este mai larg. emoţii. precum şi psihologia socială a oamenilor. cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social. este un silogism. reglementările juridice. (Amendamentele. nee nos distinguere debemus. spre exemplu. de referire şi în alb. -Profesională-este conştiinţa juridică a specialiştilor în drept. c) restrictivă. acele aspecte ale relaţiei sociale reglementate de norma juridică pe care legislatorul nu a voit să le includă în textul normei. în afară de cea oferită de el. Prin interpretarea în sistem a normei juridice. în scopul de a-l face să îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu. Conceptul. b) extensivă.argumentul "a pari" se întemeiază pe raţionamentul că pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio. Drept exemplu poate servi reducerea intenţionată a preţului sau a cantităţii de marfă în materie comercială. "argumente". Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazul normelor incomplete. Organul de aplicare (judecătorul sau organul administrativ) trebuie să observe în activitatea sa textul legii.Astfel conştiinţa juridică influenţează nivelul de dezvoltare economică a societăţii. amendamentele propuse etc. prin care este indicat preţul real. economice sau morale specifice. cu scopul de a evita plata integrală a taxelor vamale. Un alt exemplu clasic la acest capitol este traficul de influenţă. care nu poate fi îngrădit de nici o lege. despre conţinutul dreptului. procesul de realizare şi de aplicare a dreptului în viaţă. . sancţionată. ceea ce în logică poartă denuinirea de demonstraţie indirectă. analize. concepţiile filosofoce. dar şi o stimă profundă faţă de drept. Prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate vizînd un ansamblu de reprezentări.neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor normei juridice. Ori. folosite mai frecvent în interpretarea logică: . Metoda teleologică sau după scop. Una dintre cele mai principale concepţii este că conştiinţa include în sine 3 părţi componente: -elemente de ordin ideologic(ideologia juridică). ale altor persoane fizice sau juridice. reprezentările. politică. se va stabili dacă norma juridică reprezintă într-adevăr o expresie concretă (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezintă. definiţii. a individului faţă de acţiunile atît licite. aparent. a interesului protejat. .absurdum".dovedirea falsităţii acesteia. depinde nemijlocit şi esenţa şi conţinutul conştiinţei lor juridice.Ele se manifestă atît în conştiinţa individuală. unde e specificat că acesta poate fi exprimat prin: primirea sau extorcarea de bani.etc. În urma interpretării normei juridice prin metodele amintite. prin determinarea scopurilor urmărite de acest act. nici o normă de drept nu poate fi înţeleasă dacă este ruptă de celelalte norme: normele din partea specială a codurilor de normele şi principiile din partea generală a acestora. Prin această ultimă referire. recurgîndu-se la cercetarea condiţiilor istorice. -elemente de ordin psihologic(psihologia juridică). exprimată în formă de drepturi sau anumite competenţe stabilite de către puterea publică cetăţenilor. a expunerii de motive şi discuţiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare şi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite. Abuzul de drept. mentalităţi ale unor colectivităţi umane. idei. concepţii.etc. prin diverse artificii nepermise de lege. care au fost respinse. etc. Aceasta este o fraudă de lege unde părţile încheie 2 contracte:unul public. religioasă. ci o unitate alcătuită din părţi interdependente. Metoda istorică Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului adevărat şi deplin al normelor juridice. -Individuală-apare ca rezultat al influenţelor exercitate asupra individului de către existenţa socială şi de către existenţa individuală. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. C)Gîndire. o excepţie de la acest principiu.argumentul "ad . şi care reflectă interesele şi ţelurile ei.înţelegere. persoanelor juridice. despre analiza juridică a comportamentului uman. Aceasta se produce atunci cînd este încălcată litera legii. sau invers-ea este utilizată în mod ilegal. în preambul. fiindcă poate să redea nu numai starea de lucruri existentă. fapt ptin care se produc animite comnsecinţe negative pentru oricine protejat de legiuitor. în interes material ori în alte interese personale. într-un fel sau altul de latura juridică a societăţii. cît şi de cele ilicite.

cum ar trebui să fie dreptul în viitor.În dependenţă de ea se stabileşte şi răspunderea juridică. Acestea conţin trăiri emoţionale referitor la fenomenele juridice. de reglare a conduitei umane.Ideile ştiinţifice şi concepţiile ideologice promovate la nivelul întregii societăţi influenţează asupra procesului de elaborare şi de realizare a dreptului. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. Supremaţia legii faţă de celelalte acte normative. .bazele constituţionale ale statului. b) Cerinţele fundamentale ale legalităţii: 1.Conceptul de cultură şi educaţie juridică. 4.).Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului. -reprezentările despre drept. cît şi pentru societate. cerinţele şi garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept a) Conceptul legatităţii Respectarea normelor de drept constituie o condiţie necesară pentru realizarea prevederilor dreptului. a dreptului. La elementele de comportament. Dreptul pozitiv.este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii. precum şi despre principalele fenomene juridice(dreptul. pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă. politică. -faţă de organele de ocrotire a normelor de drept şi activitatea lor. Unitatea legalităţii constă în faptul că legea este şi trebuie să fie aceeaşi pe întreg teritoriul statului şi pentru toate subiectele de drept. Principiul legalităţii în activitatea de elaborare a dreptului . etc. această odine este stabilită şi reglementată de către normele juridice. a altor organe sociale faţă de actele normative. aprecierea faptului dacă aplicarea unui act normativ. pentru: A) cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale.se referă motivele juridice ale comporatmentului. de drepturi şi obligaţii. organele de stat. ordinea de drept este o stare a organizării şi aranjării efective a vieţii sociale.De aceea trebuie făcută diferenţiere între cunoştinţe profesionale şi obişnuite. Cauzele existenţei nihilismului juridic: rădăcinile istorice. poliţia). iar persoanele fizice şi juridice. conformitatea comportării oamenilor ce întră în aceste relaţii cu prevederile normelor. constituţiile şi alte acte normative cu caracter democratic purtau un caracter doar declarativ şi nu reaol. celorlalte acte normative şi a actelor juridice concrete date în baza lor. Legalitatea şi oportunitatea. Starea de ordine în desfăşurarea raporturilor sociale. influenţă reciprocă. Corolarul legalităţii în statul de drept îl reprezintă respectarea drepturilor omului instituţie juridică centrală. modul de organizare şi desfăsurare a activităţii de stat. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept.instruirea juridică a individului. care priveşte persoanele fizice şi juridice. 3. 2. în asigurarea unei înalte organizări şi ordini de drept a societăţii. ca componenţă a ordinii sociale.etc. Caracterul stabil 6. legalitatea. cu specialişti teoreticieni. Principiul libertăţii individuale permite cetăţeanului în statul de drept să-şi exercite capacităţile sale creatoare. Garantarea din partea statului. principiul supremaţiei legii ca formă a legalităţii. -agitaţia juridică-se realizează prin diferite mijloace. voliţiunile cu privire la:dreptul în vigoare într-o anumită societate la un moment dat. etc 47 Conceptul. imperfecţiunea -exercitării justiţiei. etc. reprezintă o anumită aşezare sau succesiune a acestora. 46. care i-au în consideraţie condiţiile concret istorice ale vieţii sociale. Prin această cultură juridică include doar ceea ce este progresiv. reprezintă finalitatea reglementării juridice. emoţiile. în ultimă instanţă. în temeinicia ordinii de drept. Psihologia juridică are o importanţă mai mare la nivelul conştiinţei juridice individuale. conform unui plan. care se formează prin analiza ştiinţifică a dezvoltării politicojuridice a societăţii şi conţine o caracteristică conceptuală despre necesitatea reglementării juridice. reeducarea lor în spiritul respectării legilor. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. politice.Se organizează întîlniri la locul de trai. relaţii sociale reglementate prin aceste norme. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul poate să facă. dispoziţiile legate cu dreptul.etc. 4. drepturi şi obligaţii etc.ideologia juridică. Aşadar. 3. neconcordanţa dintre noile şi vechile reglementări juridice. Caracterul strict determinat. nivelul conştiinţei sociale. menite să asigure egalitatea în faţa legii.emoţiile. economiştii. exprimînd suveranitatea poporului. -sistemul de drept în care au dominat metodele de comandă. se mai numeşte legalitate. care se manifestă atunci cînd create legi noi. -Funcţia de apreciere. care include o înaltă conştiinţă juridică. fixate în sarcinile statului. trebuie să fie emanaţia democratică a voinţei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea prevederilor care fixează măsurile principale. 3. cît şi practicieni în diverse probleme. justiţia. trebuie să te eliberezi lăuntric prin obligaţia personală benevolă şi să cauţi libertatea numai prin lege. La fel psihologia juridică exprimă atitudinea psihică a persoanei faţă de drept şi instituţiile juridice. posibilitatea de a folosi dreptul. să respecte procedura de elaborare a actelor normative. a legilor dar şi a actelor normative subordonate legii precum şi a actelor concrete de aplicare. rolul inferior al instanţelor judecătoreşti şi în general al dreptului. de muncă.atitudinea celorlalţi oameni faţă de drept. culturale ş.Aceste elemente alcătuiesc alcătuiesc elementele ideologice şi cele psihologice care se intersectează cu poziţia volioţională a omului. dispoziţia internă şi pregătirea de a acţiona. probleme cum ar fi:problema privatizării. de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei funcţii contibuie toate elementele. În procesul reglementării juridice nu se pune problema de a reglementa toate relaţiile sociale. care include următoarele elemente: -interesul public. care prin convingere să-şi creeze deprinderea de a respecta legea. probleme locative şi funciare. ordinea de drept înseamnă o rînduială. în condiţii date este sau nu oportună. În societatea noastră atît educaţia juridică. drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman.care neagă valoarea socială şi personală a dreptului şi care îl consideră ca o metodă mai inferioară de reglementare a relaţiilor sociale. formează subiectele legalităţii. în rezultatele muncii comune. cît şi cel afectiv. Respectarea normelor juridice exprimă atitudinea cetătenilor.Ideologia juridică se formează sub influenţa nemijlocită a politicii statului. obiectul ei. d. Prin legalitate se înţelege respectarea întocmai a Constituţiei. ale realităţii obiective prin prisma unor activităţi juridice. -Funcţia normativă. Pe baza elementelor psihologice se formează acele ideologice. de puterea cu care creează efecte obligatorii unele în raport cu altele. ea este asigurată de către stat. procuratura. care este cu adevărat utilă atît pentru individ. faţă de persoanele care le-au încălcat se aplică sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. că legea nu este subordonată nici unui act normativ (în afară de subordonarea legilor ordinare faţă de Constituţie). atît elementul raţional.o direcţie a gîndirii politico-juridice. Elementele psihologice şi ideologice servesc drept bază pentru elementele de3 comportament uman. obiecte.valorizare-prin intermediul ei fenomenelor şi acţiunilor umane li se atribuie o anumită semnificaţie.atitudinile faţă de drept ale întregii societăţi. implică respectarea Constituţiei. În fiecare zi la radio. Educaţia juridică. care au fost formulate în diferite grupuri sociale sub influenţa atitudinii lor psihice faţă de drept. Principiile ordinii legale: 1. constituie o condiţie pentru existenţa legalităţii. iar ideologia influenţează asupra formării psihologiei. Şi cultura juridică poate fi divizată în: -Individuală. în formarea culturii generale a omului. Conţinutul conştiinţei juridice include 4 tipuri de relaţii de apreciere: -faţă de drept şi legislaţie.Sînt jurişti care nu cunosc toată materia normativă. Definiţie:Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică. adică posibilitatea aprecierii critice a comportamentului personalităţii. -simţurile. criza legislativă şi mecanismul imperfect de punere în aplicare a legilor adoptate. slujire legii ca una dintre valorile supreme juridice. o atmosferă de stimă faţă de drept şi formează conţinutul principal al psihologiei juridice. 2. Se vor avea în vedere numai acele relaţii sociale ce necesită o anumită intervenţie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea socială. în special respectarea supremaţiei legii. -Autoeducaţia-reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului necesare în orice domeniu de activitate. precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori. Legalitatea este şi o îndatorire fundamentală de natură constituţională. care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. Conţinutul conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are drept conţinut ideile. cît şi cultura juridică lasă de dorit. O cerinţa fundamentală a legalităţii în activitatea normativa este respectarea ierarhiei actelor normative. Cu alte cuvinte. -particularităţile psihologice. cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni. -de grup-cointeresarea membrilor grupului.. televiziune. repartizarea puterii. pentru comportamentul personal. B) însuşirile calităţilor profesionale. deoarece ea înglobează nu numai elementele social-psihologice. iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative. obligate să respecte aceste norme. a organelor de stat. calitative şi efective. Legalitatea se defineşte ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte. 5. asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în societate. a. şi. neparticiparea lor la viaţa politică şi juridică. Un alt moment important este pregătirea continuă a specialiştilor în domeniul dreptului. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către organele statului. dar importanta hotărîre o are elementul volitiv. Regulile de funcţionare a conştiinţei juridice: 1. conştiinţa juridică are un caracter creativ. oamenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectat în societate.Principiul unităţii. B)Om de cultură-persoană cu un nivel intelectual ridicat. etc. în interacţiune. înseamnă că toate celelalte acte sînt subordonate legii. motivele activităţii unor grupuri sociale determinate. problema criminalităţii minorilor. pentru crearea ordinii de drept. obiect al legalităţii. de organismele sociale în general precum şi de către cetăţeni. a particularităţilor locale pentru o mai bună aplicare a normelor juridice.măsurile ce trebuie luate pentru cel care încalcă normele de drept.La elaboarea ideologiei juridice participă juriştii. Caracterul sistemic. 3. C) simţul responsabilităţii pentru urmările activităţii sale. 2. -practica juridică-are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor de stat competente. ce rezultată din atitudinea de respectare a legilor.Important e ca aceşti cetăţeni să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei.În orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie. Prezintă o importanţă deosebită respectarea legii de către organele forţei publice (armata. cînd e cazul. în jurul căreia gravitează toate celelalte instituţii juridice. cît şi atunci cînd legile sînt aplicate relaţiilor vii dintre oameni în corespundere cu sensul lor adevărat şi cu conştiinţa juridică. ci ceea ce este interzis să facă. Nihilismul juridic. normele juridice ce trebuie respectate. Simţul convingerii în justeţeea legii. Orice ordine privind relaţiile sociale. C)Cultură fizicădezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică. determinată prin poziţia parlamentului ca putere legislativă. cînd este vorba de lucruri. Elementele psihologice includ: sentimentele. trebuie să respecţi legile în vigoare şi să lupţi loial pentru altele noi mai bune. ci numai în ansamblu. că ea nu poate fi modificată sau abrogată decît printr-o altă lege.Cauzele de bază ale existenţei nihilismului juridic. Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat. şi ale unui anumit grup social. caracteristice culturii juridice. pentru a se putea orienta în diverse relaţii sociale şi un comportament conform legii. insuflare. -metodele formării reprezentărilor-prin influenţă. Particularităţile ordinii de drept sunt: 1. dar şi corectarea.Se fac emisiuni privind cele mai stridente teme. autoapricierea ei. să-şi pună în valoare aptitudinile. Cultura juridică se află în strînsă legătură cu alte ramuri şi sfere ale culturii: socială. ale statului în conducerea vieţii economice. Subiectele legalitătii sînt pesoanele fizice precum şi persoanele juridice (organe de stat. Toate acestea nu reprezintă un scop în sine. sentimentele. Legalitatea. intoleranţa faţă de faptele ilicite creează o înaltă dispoziţie psihologică. ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor juridice. religioasă.În calitate de categorie juridică ea este mai largă. În cazul violării legii. să le dea forma juridică prevăzută de lege.Ea se realizează mai ales cu ajutorul elementului raţional. caracterul represiv al legislaţiei. c-onsecinţele perioadei sovietice. Cuvîntul ordine.etc. să aplice legile şi celelalte acte normative ori individuale. viaţa socială este condiţionată de următorii factori de bază: norme sociale. ci urmăresc. Aspectele care influenţează nivelul culturii sînt: -instruirea juridică-este nevoie de cunoştinţe juridice. 2. Unitatea legalitaţii derivă în ultimă instanţă din unitatea şi unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran. Ei trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile lor. Termenul cultură are mai multe semnificaţii şi anume: A) totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. Unitatea legalităţii nu exclude ci şi presupune cunoaşterea şi luarea în seamă a condiţiilor concrete. Ierarhia actelor normative este determinată de forţa lor juridică. ai colectivului. prin care o bună parte din membrii societăţii erau lipsiţii total sau parţial. o aşezare a relaţiilor sociale în baza normelor juridice. politologii. adică anumite deprinderi. în presă. alte organisme sociale) care trebuie să aibă o conduită conformă cu prevederile legale. Caracterul organizat. principiul legalităţii nu poate fi opus principiului oportunităţii legii. echitatea. actele normative secrete şi semisecrete. valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standart de comportament. avînd în vedere că libertatea unui individ trebuie să permită şi libertatea celorlalli indivizi în societate. convingeri caracteristice anumitor grupuri sociale. Funcţiile conştiinţei juridice: -Funcţia de cunoaştere-cunoaşterea şi înţelegerea elementelor vieţii sociale. unor reguli. Ideologia juridică apare ca un proces de descoperire a conştiinţei teoretice de coordonare şi punere în concordanţă a diferitelor interese sociale prin atingerea compromisului social.activitatea normativă . caracteristice grupurilor sociale. m. -faţă de comportamentul juridic al celor din jur şi obiectivele activităţii lor. tradiţii.cere organelor statului ce emit acte normative să nu-şi depăşească competenţa. care rezultă din locul lor în structura societăţii. Democratismul subiectului de drept îşi află determinarea şi în unitatea şi unicitatea legalităţii. legilor. Într-un stat de drept aceste norme juridice. urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică. psihologia socială. Prin psihologia juridică se realizează: -obiceiurile şi tradiţiile.Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu doar pedepsirea persoanelor. De noţiunea legalităţii este strîns legată noţiunea de ordine de drept (ordine juridică).

elementele necesare care caracterizează producerea acţiunii şi să înlăture elementele accidentale. Rezultatul conduitei ilicite.Doar prin intermediul normelor juridice sint reglementate cele mai importante laturi ale vieţii sociale:economia. să execute rapid şi exact ordinile şi dispoziţiile superiorilor săi. întărirea disciplinei de stat creează condiţiile necesare unei respectări stricte a normelor juridice. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept sunt generale şi speciale: Garanţiile generale: 1. pentru ca pe această bază să se stabilească cum să fie aplicat acest act excluzînd formalismul în aplicarea dreptului. posibilitatea de a-şi exercita direct aceste drepturi. Spre deosebire de sancţiunile morale. deşi trebuia să le prevadă (este vorba de neglijenţă). În situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei.instanţele judecătoreşti. se nasc ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrîngerii de stat. relaţiile patrimoniale. dacă ele au fost nesocotite. Terminologia folosită mai sus a fost consacrată în dreptul penal. stimulează atitudinea de respectare a legii. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al răspunderii jnridice. Rezultatele conduitei ilicite vizează consecinţele săvîrşirii ei. 4. respectiv. deoarece face posibilă stabilirea sancţiunii. sancţiunea juridică este mai gravă. Dolul presupune întotdeauna intenţia de a păgubi. intenţia este indirectă. în dreptul civil răspunderea juridică survine numai atunci cînd s-a produs rezultatul ilicit. faptul ilicit cu urmări materiale (omorul. activitatea politică. morale. nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constituţie şi legi. Vinovăţia (numită şi culpă sau vină). fapte care au fost săvîrşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu serviciul. avem de a face cu intenţia directă. fie că sînt generale (cum ar fi natura democratică a societăţii) sau speciale (de exemplu. cineva preferează înjurii la adresa unei persoane. Temeiul răspunderii juridice şi condiţiile 48. Prezentă în toate ramurile dreptului. face parte tentativa.Garanţii sociale-la întărirea legalităţii participă nu doar organele de stat. pentru menţinerea echilibrului în societate. Un act nu poate fi oportun dacă nu este pe deplin legal.Garanţii economice-sistemul economic de piaţă care are ca bază proprietatea publică şi privată. 3. un om atentează la cinstea. exteriorizată a omului. în conformitate cu legea. Organul de stat împutemicit să stabilească forma de răspundere trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală. Răspunderea juridică se distinge de celelalte forme de răspundere socială prin faptul că vizează obligaţia de a da seama pentru încălcarea normei de drept. într-o formă sau alta. principiul oportunităţii presupune stricta respectare a legalităţii. nerespectarea normelor sociale provoacă consecinţe negative. Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvîrşirea cu vinovăţie a unei fapte antisociale. organele afacerilor interne. ca un sistem coerent. este negativă. îndeosebi în cazul faptelor materiale. mişcarea lui voluntară către un scop anumit. la raportul juridic. dacă din punct de vedere psihologic se manifestă ca o persoană normală. Fapta (conduita) ilicită. Sancţiuneă nu vizeaza decît un aspect al răspunderii reacţia societătii. fără rezultate concrete vătămătoare. Astfel răspunderea juridică a fost. 5. În dreptul penal şi administrativ. Dolul este direct sau propriuzis. 4. decesul sau vătămarea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu. 3. Astfel. o constatare oficială. Nu poate fi disciplinat un funcţionar care nu îndeplineşte prevederile legale. religioasă. pe lîngă aprecierea socială (din partea unui colectiv a opiniei publice). În dreptul civil intenţia este denumită "dol". furtul) constituie aşa-numitele infracţiuni de rezultat. -Garanţii juridice-mijloace juridice cu ajutorul cărora se duce lupta contra infracţiunilor şi se restabileşte legalitatea şi ordinea legală. sancţiunea juridică constituie obiectul ei. Fapta (conduita) ilicită. Omul trăieşte în societate. organizaţii obşteşti(ONG-uri). Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta ilicită săvîrşită de ea. daunele societăţii sau unui individ. Răspunderea socială este o categorie mai largă. Garanţii speciale: -Garanţii organizatorice-măsuri cu caracter organizatoric care permit consolidarea legalităţii. prejudiciul. Răspunderea juridică este o formă specifică a răspunderii sociale. Conduita ilicită se produce prin acţiune sau inacţiune. . ele nu se confundă ci reprezintă două noţiuni diferite. ai raportului juridic de constrîngere. anume ea este scopul reglementării juridice. 1. Prin conduită ilicită se înţelege o acţiune sau inacţiune care contravine normei juridice. iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale. Viaţa socială nu poate să existe fără răspundere. Ansamblul condiţiilor obiective şi subiective care asigură respectarea strictă a legilor şi a tuturor actelor normative bazate pe lege. Răspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun. abaterea disciplinară. 2. juridică. Gradul de pericol social delimitează formele răspunderii juridice: penale. Această cerinţă a legalităţii. 5.cointeresarea maselor în rezultatele muncii lor. problemele căsătoriei şi familiei. se încheie un act fără şă se respecte condiţiile legii. O cerinţă de bază a legalităţii este asigurarea disciplinei de stat. Fapta ilicită constă într-o comportare nepermisă. 50. c). religioase. politice. religioase. să agraveze sau să atenueze urmările. Legalitatea rezultă din garanţiile sale. În timp ce primele cinci condiţii. admimstrative. Dacă ultimele două conferă persoanei calitatea de subiecte de drept şi. este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii sale (acţiunea sau inacţiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). Subiectul răspunderii juridice este persoana faţă de care se exercită constrîngerea de stat prin aplicarea de sancţiuni juridice. 1. de pildă definită. mai promptă şi mai eficace. de aici decurge şi necesitatea întăririi şi asigurării tot mai eficiente a legalităţii. În dreptul penal. prin aplicarea sancţiunilor juridice. deşi cunoaşte exigentele legii şi valorile apărate de ea. este asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. infracţiunea. Prin natura sa de subiect colectiv. în funcţie de gradul de vinovăţie al autorului faptei ilicite. iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă. atît pentru ceilalţi cît şi pentru societate în general. iar cele lipsite de astfel de urmări (insulta. 2.De toate acestea răspund organele:procuraturii.creşterea permanentă a bunăstării materiale a maselor. Acest verb înseamnă a răspunde dar în acelaşi timp şi a plăti o îndatorire. Deci inacţiunea poate fi considerată ilicită numai atunci cînd această persoană avea obligaţia juridică să acţioneze într-un anumit fel şi ea nu a acţionat ca atare. La rîndul ei. precum şi prevenirea şi înlăturarea tuturor încălcărilor de drept constituie garanţiile legalităţii. O primă condiţie pentru a fi subiect al răspunderii juridice este ca persoana fizică să aibă capacitate de răspundere. De exemplu. difiniţie care poate fi. să lupte împotriva tergiversărilor şi birocratismului. Rezultatul. Sancţionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi acţionat liber în încălcarea ordinii de drept. onoarea şi integritatea corporală a unui alt om). ca un raport de constrîngere. politice. este o altă condiţie a răspunderii juridice. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui. atingerea onoarei şi demnităţii unei persoane). Vinovaţia este o altă condiţie (o condiţie subiectivă) a răspunderii juridice. politică. neîngăduită de lege. Tot în dreptul penal. Legalitatea şi disciplina de stat.neglijenţa. cea din urmă şi anume existenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică. avînd şi un caracter obligatoriu. organele securităţii statului. precum şi faţă de urmările acestei fapte. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere morală. aceste garanţii operează cumulativ. sau prevăzîndu-le. este voinţa conştientă. Acţiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. cea dintîi (capacitatea de a răspunde) atribuie subiecţiilor de drepturi calitatea de subiecţi pasivi ai răspunderii juridice.etc. iar un asemenea conducător fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legii etc. dar s-a creat un pericol al producerii lui. Inacţiunea este abţinerea de la o acţiune pe care persoana este obligată prin lege să o îndeplinească. juridice. considerată admisibilă Pentru angajarea răspunderi juridice trebuie să existe o seamă de condiţii: 1. controlul de stat) etc. Ordinea legală este rezultatul final al legalităţii. Aceasta reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a da seama în faţa organelor jurisdicţionale pentru faptele ei ilicite. răspunderea penală ori cea disciplinară sînt operante numai în cazul persoanelor fizice. Pe lîngă această cerinţă. instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept. iar această conduită este apreciată în mod negativ. . dar şi masele largi de oameni. Distincţia dintre intenţie şi culpă are în dreptul penal importanţă practică. Sau răspunderea juridică a fost definită ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care. Aşa cum subliniem. deşi caracterul ilicit al unei conduite este strîns legat de rezultatul ei vătămător. fapte care stau sub controlul conştiinţei sale.). Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea. Se mai distinge şi categoria infracţiunilor de punere în primejdie (conducerea unui automobil în stare de ebrietate). neachitarea unei datorii în termenul prevăzut. contravenţia. respectarea legilor şi a altor acte normative care reglernentează activitatea personalului încadrat în muncă şi stabileşte obligaţiile lor de serviciu. persoana juridică răspunde numai sub formă civilă sau administrativă. stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. legea obligă conducătorul auto eare accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate de spital. adică atingerea valorilor apărate de stat. organizaţiilor obşteşti ci cetăţenilor. Formele vinovăţiei sînt intenţia şi culpa.imprudenţa. suveranitatea şi independenţa poporului. ci vinovăţia cu toate formele ei. Încălcarea legii atrage răspunderea juridică numai dacă autorul ei a acţionat cu vinovăţie. Subiecte ale răspunderii juridice sînt atît persoane fizice. apărarea drepturilor cetăţenilor. reţinînd circumstanţele exacte ale cauzei. dintre astfel de fapte ilicite. Dar. speră în mod uşuratic să nu se producă (este vorba de imprudenţă). drepturile şi libertăţile cetăţenilor. rolul sporit al întregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat. Conduita ilicită prezintă în forme şi intensitate diferită un pericol social. După natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun. Formele culpei civile (vinovăţia în dreptul civil) sînt denumite: . pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileşte comiterea faptei. dar nu suficient al răspunderii. participarea largă a diferitor partide şi mişcări politice la soluţionarea chestiunilor de stat şi obşteşti. Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudiciu. şi nu numai ca obligaţie de a suporta sancţiunea sau şi de a raporta prejudiciul. disciplina de stat presupune ca personalul să execute exact atribuţiile sale de serviciu. (De exemplu. O cerinţă fundamentală a legalităţii destinată deopotrivă organelor de stat. încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. răspunderea şi sancţiunea sînt două faţete ale aceluiaşi fenomen social. A doua condiţie vizează capacitatea ei de a acţiona ca fiinţă liberă. Dolul direct are înţelesul dorinţei de al păgubi pe altul. Fie că sînt obiective (de exemplu.etc.sînt apărate interesele societăţii. Conduita ilicită este o primă condiţie. astfel cum este utilizat în drept. care are ca obiect sahcţiunea juridică. cît şi persoana juridică. combaterea faptelor ilicite. . Legătura cauzală între faptă şi rezultat. este derivat din verbul latin "respondere". Răspunderea socială care cuprinde întreaga sferă a realizării normelor ia forma răspunderii politice. în primul rînd.infracţiuni de pericol. Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător. ci solicită asigurarea condiţiilor realizării lor practice şi îndeosebi apărarea lor eficientă.dol (intenţia). cele de natură economică) sau subiective (vizînd calitatea conştiinţei juridice a individului).democratizarea sistemului politic în întregime. civile etc. juridice etc. În dreptul civil. deci are o conduită ilicită exprimată printr-o acţiune. să păstreze secretul de serviciu etc. Disciplina de stat impune. care asigură ordinea de drept promovînd legalitatea. de aceea sau creat normele morale. Conduita umană se manifestă prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei.permanent îşi ridică nivelul cultural şi intelectual. calomnia) . Dacă răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere. Subiectul răspunderii juridice. legea stabileşte în anumite cazuri răspunderea juridică chiar dacă rezultatul vătămător nu sa produs. pentru că ea se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din toate variantele posibile.). în numele oportunităţii nu se admite un act ilegal. Conceptul şi definiţia răspunderii juridice. sustragerea de la executarea serviciului militar obligatoriu. Răspunderea derivă din sancţiunea pe care legislatorul o prevede în conţinutul normei. cu alte cuvinte. care exprimă voinţa poporului. (De exemplu. culpa nu desemnează o anumită formă a vinovăţiei. Legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultat. deşi cunoştea semnificaţia lor socială negativă şi a vrut ca aceste urmări să se producă. 5. credem.Garanţii politice-Suveranitatea şi independenţa poporului. o sarcină. Importanţa rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este acelaşi în toate ramurile de drept. sînt condiţii pozitive. implicit prin mijloace juridice. Pentru a înlesni înţelegerea conceptului de răspundere juridică este necesar să amintim că ea a fost definită de foarte mulţi autori prin referire. 2. dacă autorul prejudiciului a prevăzut urmările faptei sale ilicite. Termenul "răspundere". caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede urmările faptei sale. tîlhăria. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie să le rezolve poporul republicii noastre determină creşterea importanţei respectării normelor juridice şi a asigurării acesteia. deşi răspunderea juridică şi sancţiunea pot fi considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social. etc. 4. care este un element necesar. Stabilirea concretă a răspunderii juridice presupune. acceptată. realizată de organe de stat cu atribuţii bine determinate.Societatea are nevoie de ordine de securitate şi de justiţie. 4.Garanţii ideologice-cetăţenii statului sunt patrioţi şi respectă legile statului. 3.Acţiunea. Acestea constau în factorii care asigură respectarea tuturor actelor normative creînd totodată condiţiile prevenirii şi înlăturării faptelor ilegale. Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială. condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întîrzie efectul. Ca formă specifică a capacităţii juridice capacitatea de a răspunde se deosebeşte de capacitatea de folosinţă şi de aceea de exerciţiu. Aprecierea conduitei constă în confruntarea ei cu modelul de conduită stabilit de diferite categorii de norme existente în societate (morale. Răspunderea juridică constituie cadrul juridic de realizare a sancţiunilor juridice.Principiul oportunităţii (cerinţa) impune studierea atentă a particularităţilor şi împrejurărilor în care urmează să se aplice actul normativ.Răspunderea juridică parte integrantă a răspunderii sociale. prezintă o deosebită importanţă ca element dovedit pentru faptul ilicit.

care se aplică pentru concedierea neligitimă din muncă. C. Asemenea fapte se cheamă abateri şi se sancţionează cu: mustrare. F. Orice răspundere juridică are un temei. Desconsiderarea conduitei prescrise şi alegerea conduitei care nu ţine cont de interesul şi valorile ocrotite de lege atrag răspunderea juridică. confiscare etc. Comercială. Criteriile de clasificare a formelor răspunderii juridice în doctrina contemporană Compararea şi delimitarea formelor răspunderii juridice prezintă importanţă teoretică. Eroare de fapt.Principiul . Aplicarea acestui principiu implică tragerea la răspundere la timpul potrivit. Nu va fi trasă la răspundere nici persoana care la momentul săvîrşirii faptei ilicite se afla în stare de responsabilitate. -răspunderea administrativă. pentru a se evita situaţia că. Principiile răspunderii juridice. Răspunderea penală este definită ca un raport juridic de constrîngere. suspendări din funcţie. Principiul răspunderii personale care cere ca răspunderea juridică să fie strict legată de persoana care a produs fapta ilicită. antrenează răspunderea materială. pentru trecerea timpului să nu mai existe posibilitatea tragerii la răspundere. de interes major atît pentru individ. De asemenea. . Reţinerea infractorului. 3. Acest principiu necesită o corectă alegere a normei juridice sub a cărei incidenţă intră fapta ilicită. Cauzele care exclud şi cauzele care înlătură răspunderea juridică Există anumite împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică. Esenţa acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor răspunderii juridice. În cazul contravenţiilor. a activităţii didactice. care poate fi limitată şi totală. îndreptat împotriva sa. a deputaţilor.Răsp. dacă o persoană a fost acuzată pe nedrept. ce conţin anumite reguli de implimentare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. ca fază a aplicării dreptului. . săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. alienaţie mintală. Alţi autori consideră că răspunderea juridică se clasifică în: . Persoana poate fi trasă la răspundere numai în cazul că i-a fost dovedită vinovăţia. organizaţii. reduceri de salarii. Un moment important este ca persoana să nu întreacă limitele legitimei apărări. reprezintă răspunderea disciplinară.Imprudenţa înseamnă prevederea rezultatului păgubitor al faptei ilicite cît şi speranţa uşuratică. imediat. din neglijenţă sau imprudenţă. D. Penală. Nu este în stare de extremă necesiatate persoana care în momentul săvîrşirii faptei îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. o singură încălcare a normei de drept nu trebuie să determine decît o singură sancţiune juridică.Răsp. Civilă. . în afară de formele concrete pe care le cunoaşte. Familială. Reţinerea infractorului-Nu constituie o faptă ilicită acţiunea persoanei. Răspunderea reparatorie este şi materială. Formele răspunderii juridice.Răsp. 4. decît dacă este vinovat şi numai în limitele vinovăţiei sale. Principiul justiţiei sancţiunii. G. tot aici. stabilirea naturii juridice a răspunderii în fiecare caz concret priveşte calificarea juridică a situaţiei de fapt. . Riscul nu este întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul provocării unui dezastru ecologic sau social. care pot aplica sancţiuni administrative: avertisment. Fapte ilicite civile care constau în neîndeplinirea unor obligaţii ce derivă din contract. Constrîngerea fizică sau psihică.o singură violare a normei.decăderea din drepturile părinteşti. raport ce se stabileşte între stat şi infractor. transfer disciplinar. g) Răspunderea materială-este un model de răspundere reglementat de normele dreptului muncii pentru comiterea unui prejudiciu material cauzat prin comportarea ilicită de către o parte a raportului juridic de muncă celeilalte părţi în procesul de muncă la întreprinderi. Procedura contravenţională:noţiune. narcotică. Principiul celebrităţii tragerii la răspundere juridica. nişte idei călăuzitoare. care cuprind o sferă vastă de fapte ilicite civile. 7.Răsp. deoarece. etc. interzicerea unor drepturi. Principiul prezumţiei de nevinovăţie în stabilirea răspanderii juridice. sau sănătatea sa. Principiul răspunderii personale implică şi regula că autoul faptei ilicite nu poate fi sancţionat decît o singura dată pentru aceeaşi faptă (non bis in idem).Răsp. Starea de extremă necesitate. în forma legalităţii incriminării şi sancţionării "Nullum crimen sine lege" şi "Nulla poena sine lege”este valabil pentru toate formele răspunderii juridice.cînd fapta are loc datorită unor împrejurări străine şi neaşteptate.Răsp. iar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile şi inacţiunile sale de a le dirija. . şi din cauza unor boli psihice cronice.răspunderea civilă. răspunderea Preşedintelui Republicii Moldova. . de regulă. care se numesc infracţiuni. integritatea corporală.răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituţională a Parlamentului). I. De aceea există mai multe feluri (forme) de răspundere juridică. acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe sancţiuni care prin natura lor sînt identice. b) Răspunderea penala survine în urma încălcării dreptului penal. 2. Chiar şi atunci. instituţii. După acest principiu nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta sa. clasificare făcută de Nicolae Popa: . avertisment. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de amenunţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere. nu poate să-şi dea seama de consecinţele faptelor pe care le săvîrşeşte. o daună unei persoane). Aceste principii vor fi elucidate în cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului. militare etc. ca şi principiile generale ale dreptului joacă un rol călăuzitor pentru instituţia de răspundere juridică.autorul nu cunoaşte anumite împrejurări de care depinde caracterul ilicit al faptei.Răsp. cît şi pentru societate. 54. nu o încalcă nici aplicarea sancţiunilor cumulative în cadrul aceleeaşi forme de răspundere juridică (de exemplu: închisoarea şi amenda. Cumulul difentor forme de raspundere juridică faţă de aceeaşi persoană şi cu privire la aceeaşi faptă nu încalcă această regulă. reţinerea eliberării carnetului de muncă. Conform acestui principiu se presupune că ceva fără să fi fost dovedit există cu adevărat. neîntemeiată de preîntîmpinare a rezultatului păgubitor. Constituţională. retrogradări. confiscări etc. răspunderea este stabilită de organele administraţiei de stat sau de judecată. Problema dacă persoana respectivă este vinovată cu sau fără intenţie. indiferent de particularităţile fiecăreia dintre ele.. reprezintă sancţiuni cumulative care se aplică în cadrul răspunderii juridice penale). precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi a se supune sancţiunii. În afară de principiile generale ale răspunderii juridice. cînd în funcţie de situaţie. De aici distingem în dreptul civil răspunderea cu caracter reparator (sancţiuni reparatorii). dar cu un pericol social mai redus în raport cu infracţiunea se numeşte contravenţie. În esenţă. destituirea din funcţie. nici o persoană nu poate răspunde pentru fapta ilicită a altuia. fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. Constrîngerea fizică sau psihică-Nu orice constrînjere exclude responsabilitatea persoanei. Forţa majoră. Riscul întemeiat-Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. Pagubele provocate unei organizaţii. E. care pot fi împărţite în două categorii: 1. Principiul operativităţii răspunderii juridice-aplicarea sancţiunii reprezintă reacţia societăţii prin forţa de constrîngere a statului faţă de faptele ilicite. născut ca urmare a săvîrşirii acţiunii. toxică. f) Răspunderea familială.Răspunderea deplină-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material în volum integral. în condiţiile în care există posibilitatea şi obligaţia prevederii. valabile pentru toate aceste forme. Iresponsabilitatea-starea psihică a unei persoane care nu înţelege. Neglijenţa înseamnă neprevederea rezultatului păgubitor. Formele de sancţionare în cazul săvîrşirii infracţiunii pot fi privarea de libertate. încălcarea îndatoririlor profesionale de către acele persoane cărora le revin anumite atribuţii şi obligaţii în cadrul producţiei. Cînd e vorba de o constrîngere psihică. 12. -răspunderea disciplinară. 8. o singura răspundere. vîrsta fragedă. . atunci nu se mai obţin efectele dorite nici în raport cu persoana ce a încălcat legea. c)Răspunderea administrativă. un fundament. nu conduce cu acţiunile ori inacţiunile sale. 52 Caracteristicile răspunderii juridice principiilor Răspunderea juridică. de a-i aplica sancţiunea prevazută de legea penală şi de al constrînge să o execute. pagube produse din vina şi în cadrul activităţii profesionale. . comune pentru toate formele de răspundere juridică. săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept. sarcini Procedura contravenţională cuprinde totaliatea normelor juridice procesuale. ştie sau trebuie să ştie care sunt consecinţele negative nu are importanţă. Legitima apărare-în stare de legitimă apărare se află persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infracţiune îl constituie pericolul social pe care îl prezintă. aplicată în vederea restabilirii ordinii de drept. al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a atrage la răspundere pe infractor. Principiul justiţiei sancţiunii înseamnă totdeauna individualizarea corectă şi aplicarea adecvată a sancţiunilor prescrise de norma de drept. Fapte ilicite civile. A. este necesar ca autorul sau o altă persoană să fie ameninţată cu un pericol grav care nu poate fi înlăturat. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii. Riscul întemeiat. dispune de un şir de principii. Forţa majoră. Patrimoniaşlă a membrilor cooperatori. există şi principii care sînt proprii unei anumite forme de răspundere. B. H. dispare şi efectul educativ al răspunderii juridice. . amendă. denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc. Recuperarea prejudiciului depinde de modalitatea de răspundere materială. sau principiul proporţionalizării sancţiunii în raport cu gravitatea faptei. Legitima apărare. a) Răspunderea civilă survine în urma încălcărilor normelor dreptului civil. Administrativă. Materială. . Tărăgănarea răspunderii poate provoca o neîncredere în capacitatea statului de a lua măsurile respective faţă de răufăcători. Aceste fapte ilicite constituie temeiul răspunderii contractuale.Răspunderea limitată-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material cauzat de el. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social. salariatul a cauzat prejudiciu angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. ci doar constrîngerea căreia nu i-a putut rezista. 5. amenda penală. societăţi sau instituţii de către propriul personal sau membrii acestora. al altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav dreptul celui atacat sau interesul public. . în momentul săvîrşirii ei. în limitele cîştigului mediu lunar sau ale salariatului de funcţie pentru trei luni. Iresponsabilitatea. din intenţie. e)Răspunderea constituţionalărăspunderea Guvernului în faţa Parlamentului. realizată prin forţa de constrîngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine. Discilpinară. Acestea sunt: 1. 2. dar mai ales practică.Răsp. . În principiu. ci prin săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daună). Starea de extremă necesitate-este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa. ea se circumscrie numai pentru ceea ce a săvîrşit autorul. De respectarea acestui principiu depinde şi efectul educativ al răspunderii juridice. Se consideră că aplică legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea. a unei tulburări psihice temporare sau patologice. a altei persoane ori un interes public de la un pericol emitent care nu poate fi înlăturat altfel. d) Răspunderea disciplinară. care nu sînt legate de obligaţii contractuale. material şi real. amenda sau închisoarea şi confiscarea averii. Dacă aplicarea sancţiunilor. în repararea prejudiţiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite. Principiul legalităţii răspunderii juridice. Fapta săvîrşită cu vinovăţie. scop.răspunderea penală. Răspunderea reparatorie vizează anularea consecinţelor prejudenciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea făptuitorului la acţiunea de a da sau a face în beneficiul păgubitorului. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privaţiune de libertate). apare în urma încălcării normelor dreptului administrativ. Cu toate că acest principiu este formulat în materia dreptului penal. Se aplică asemenea răspundere pentru: prejudiciul cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică. 6. nici cu societatea. Principial raspunderii pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. 53. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fără stabilirea răspunderii juridice care îi revine. răspunderea reiese şi din fapta altuia ori din acea produsă în comun cu altul.Răsp. Realizarea funcţiei fireşti de protecţie administrative-juridică a valorilor sociale prin intermediul normei materiale de drept . Există şi răspundere materială a unităţii faţă de salariat. Scopul tragerii la răspundere civilă constă. Eroare de fapt. încălcarea de către unitate a dreptului salariatului la ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii personale.

Părţile componente ale laturii obiective sînt: administrative: noţiune de contencios administrativ. . etc. acesta e folosit de legiuitor ca criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială. de un pericol social mai redus decît Infracţiunea. 2) soluţionarea cazului contravenţional conform legii.constatar ea faptei contravenţionale. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. reglementată de legislaţia în vigoare privind prevenirea şi curmarea de contravenţii. subiecţii sesizării.atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele acesteia. Obiectul juridic generic-valoarea socială protejată de mai multe norme contravenţionale. Obiect juridic nemijlocit-valoarea socială ocrotită de o normă contravenţională şi relaţiile generale generate de aceasta. care sînt vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor. prevăzute de lege. IV Latura subiectivă.. Componenţa juridică a contravenţiei: Conţinutul contravenţiei-este prevăzut de norma incriminatoare şi poate fi definit ca o totalitate de condiţii prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional. Subiect pasiv-persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenţie. A) Elementul materialfapta ca pericol social ce se manifestă prin acţiune sau inacţiune. specialpe lîngă condiţiile obligatorii pe care trebuie să le aibă ca la subiectul active general. libertate de voinţă şi acţiune.etc. 5) procedura contravenţională are ca scop şi reeducarea contravenientului. Pornind de la noţiunile date mai sus. 2) normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariţie a raporturilor juridice generate de fapta contravenţională comisă. şi de asemenea ca o activitate de aplicare a măsurilor de constrîngere administrativă. activitatea executivă a organelor abilitate. respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale ţinînd cont de faptul că nu poate fi executată decizia cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale. B) Ilicitul-contravenţiile au un character dăunător şi sînt interzise de actele juridice. Popova. recunoscut de lege.contravenţional ar fi practice irealizabilă fără instituirea unui mechanism procesul. săvîrşită cu vinovăţie. constitutive: I Obiectul contravenţiei-valorile. adică o manifestare de voinţă. Deci numai actele administrative pot fi obiect al acţiunii de contencios administrativ. emiterea deciziei asupra cazului.. deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. Există subiect activ-este persoană fizică care săvîrşeşte o faptă contravenţională prevăzută de legea contravenţională. relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională. procesul administrative este activitatea unor organe statale şi obşteşti.lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea unei fapte cu pericol social şi se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin starea de pericol. II Latura obiectivăconţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului. Subiectul pasiv este victima acesteia sau persoana vătămată. dacă ea n-a fost pusă în executare timp de 3 luni din ziua pronunţării. aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective. Ca instituţie juridică contenciosul administrative este un ansamblu de norme de drept administrative. print-un act administrativ illegal. alte părţi ale procedurii contravenţionale sînt strict stabilite de legislaţia contravenţională. a organelor special împuternicite de a soluţiona cazurile cu privire la contravenţiile administrative. de către o autoritate publică. Ministerul Administraţiei Publice Locale. III Subiecţii contravenţiei. atacarea deciziei. special împuternicite pentru a efectua cercetarea administrativă. punînd un accent deosebit pe procedura administrativă. prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane sau al unui terţ emise de:autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora. producătoare de efecte juridice ce emană de la o autoritate administrativă. motivimpulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi pe cale de consecinţă punerea în aplicare a deciziei. prin care se stabileşte o nouă formă de răspundere administrativărăspundere suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei personae într-un drept al său recunoscut de lege. care ar cuprinde toate tipurile de procedure administrative este imposibil. Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor înseamnă că trebuie stabilită norma materială a dreptului contravenţional care a fost încălcată sau nu. susţine că . să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului o anumită comportare. Elementele laturii subiective sînt:vinovăţia. trebuie să întrunească şi.etc.curmarea. care la nevoie. direcţia teritorială control administrativ a Ministerului administraţiei Publice Locale.procedura cu privire la contravenţiile administrative este activitatea. D) Locul. Alţii considerau că . B) Obiect material. pentru că numai un astfel de de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane.Inacţiunea este o comportare pasivă prin care nu se îndeplineşte o obligaţiune impusă de legea contravenţională. în dependenţă de tipul concret de procedură. deosebind astfel tipuri de procedure ca:procedura de soluţionare a propunerilor.General. funcţionarii din aceste structuri. de aplicare a stimulărilor. Deci. Obiectul contravenţiei se divizează în: A) Obiect juridic: . I Noţiune de contensios administrative: Instituţia contenciosului administrative reprezintă forma democratică de reparare încălcărilor legii de către organelle şi autorităţile administrative. timpul. de soluţionare a abaterilor disciplinare şi procedura cu privire la contravenţiile administrative. executarea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale.sînt persoanele trase la răspundere contravenţională.să aibă o anumită calitate(să fie persoană cu funcţie de răspundere). Obiectul material al contravenţieientitatea fizică împotriva căruia este orientat elemental material al contravenţiei. subdiviziunile autorităţilor publice.” V. Contravenţia are 4 elemente 9. preşedintele raionuli şi primarul. Trăsăturile contravenţiei: A) Caracter antisocialcontravenţia se săvîrşeşte prin acţiune şi inacţiune. privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale. În sensul de sistem de instanţe specializate contenciosul administrative presupune acel mechanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-un drept al său legitim.este alt subiect al răspunderii contravenţionale sau nu. Asigurarea executării hotărîrii adoptatepentru a realize această sarcină trebuie :anunţarea la timp a deciziei. Bahrah consideră că . procedura contravenţională este o totalitate de norme juridic procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional prin care sînt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii. dintre care unul este principal.o activitate de soluţionare a litigiilor apărute între părţile raporturilor administrative-juridice.procesul administrativ este o activitate reglementată de normele administrati-procesuale ai unor subiecţi ai raporturilor administrativprocesuale special împuterniciţi pentru a soluţiona unele litigii concrete din domeniul administrării de stat”. Noi susţinem că procedura de executare a deciziilor cu privire la sancţionarea contravenţională este cuprinsă de procedura cu privire la contravenţiile administrative.trebuie să aibă 16 ani împliniţi. putem deosebi următoarele particularităţi: 1) procedura contravenţională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conţin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. relaţii sociale. de a aplica sancţiuni administrative”. Vătămarea unui drept subiectiv este posibilă doar în cazul în care intervine un act administrativ individual. care se consideră vătămată într-un drept al său. B) Rezultatul social periculos. C) Procesul administrativ nu este o ramură autonomă în sistemul de drept.să dispună de statut de persoană sancţionată. cererilor. obiectul sesizării. Dreptul subiectiv este . prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al contravenţiei. inclusive a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor despre aplicarea pedepsei contravenţionale.puterea garantată de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic. scopulobiectul urmărit de contravenient. prin acte de executare. militarul. susţinea că . de soluţionare a abaterilor disciplinare. . Majoritatea savanţilor consideră că: A) Procesul administrative este o totalitate de procedure separate: procedura de soluţionare a propunerilor. generat fie de un act administrative. poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrîngere a statului. să fie posesor de permis de conducere auto sau armă individuală.complex. şi în caz de necessitate. 3) asigurarea executării hotărîrii adoptate.. Scopul procedurii contravenţionaleelaborarea unui mechanism bine chibzuit. Se apelează la contenciosul administrativ atunci cînd este vătămat un drept prin actul administrativ. procesul administrative ear definit ca . 4) atît conţinutul acestei activităţi cît şi organelle abilitate de a examina cazul şi de a emite decizia asupra cazului.examinarea cazului contravenţional. Ea constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a consecinţelor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori. de aplicare a stimulărilor. Astfel. de o autoritate publică. B) Guvernul. Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ. Subiectul active este: genera l. 5) prevenirea contravenţiilor. legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală. În doctrina juridică există conţinut juridic-condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea şi conţinut consitutiv-totalitatea de condiţii necesare exiostenţei contravenţiei şi care le realizează făptuitorul.educarea cetăţenilor în spiritual respectării legilor. În sens formal. constatarea şi examinarea faptei contravenţionale. Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu pot face obiect al unei asemenea acţiuni într-ucît prin ele însele. soluţionarea completă şi obiectivă a actului contravenţional. inclusiv funcţionarul public. iar celelalte sînt secundare. o modalitate de activitate a organelor executive şi de dispoziţie a organelor judecătoreşti”. priveşte litigiile juridice. în condiţiile aplicării regimului juridic administrative. în vederea valorificării unui interes personal direct. procedura cu privire la contravenţii administrative.Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă norma prohibitivă ce interzice o anumită activitate.vinovăţia făptuitorului...să aibă statut de military. instituţia contenciosului administrative relevă caracterul prctic de organizare a rezolvării litigiilor juridice dintre administraţia de stat şi administraţi. Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei. iar caracteristicile procesului administrative-ca un process de aplicare a normelor juridico-administrative şi ca un process de activitate a organelor executive şi de dispoziţie. împrejurările în care se comit unele contravenţii. plîngerilor. în temeiul căreia acesta este în măsură. Anume acest mechanism constituie conţinutul de bază al procedurii contravenţionale.procesul administrative este o procedură de aplicare a normelor de drept administrativ. persoana cu statut de militar. Obiectul juridic general-totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional. fie de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. de limitare a puterii arbitrare a acestora. prin refuzul de a rezolva sau nerezolvarea în termenii prescrişi de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv. de aceea în unele ţări sa purces la elaborarea mai multor coduri. plîngerilor. III Subiecţii sesizării în contenciosul administrativ sînt: A) Persoana . constatarea cauzelor şi condiţiilor în care s-a comis contravenţia. În sens material contenciosul administrativ. B) Elaborarea unui cod administrativeprocesual. întăririi legalităţii. examinarea şi emiterea deciziilor privind cazul contravenţional în limitele dreptului administrative. Actul atacat trebuie să fie un act administrativ. Cotiurghin.Generic. 11 Fapta contravenţională şi componenţa juridică a contravenţiei Contravenţia este o faptă contravenţională ilicită. modalitatea sesizării. în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. În anii 60 în fosta URSS. responsabil. 3) procedura contravenţională presupune o activitate a organelor abilitate privind:prevenirea. legislatorul a prevăzut un mechanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de constrîngere statală. revizuirea cazului.nemijlocit. D) Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional.. Sarcinile procedurii contravenţionale: 1) clarificarea la timp. 4) stabilirae cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea contravenţiilor. bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. pentru că numai acestea produc efecte juridice. de determinare sau de complicitate. C) Culpabilitatea. II Obiectul sesizării: Obiectul sesizării-actele administrative cu caracter normativ şi individual. care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere este prevăzută de lege pedeapsa contravenţională. cererilor. resocializarea contravenientului şi demascarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor. un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ. nu produc efecte juridice. născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. a conflictelor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate a administraşiei publice. Obiectul juridic complex-cuprinde 2 sau mai multe obiecte juridice nemijlocite reunite. asupra Controlul judecătoresc legalităţii actelor . C) Raportul de cauzalitate-legătura de cauză şi effect între faptă şi rezultatul social periculos al acesteia. . reglementată de normele procesuale administrative-juridice.

care se consideră vătămată într-un dret recunoscut de lege.care înseamnă drept-orizontal sau vertical. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.dar şi al libertăţii. Guvernului.se realizează în . Pentru a avea calitate de reclamant în instanţa de contencios administrativ.el îşi pune amprenta asupra realităţilor sociale.trăsăturile caracteristice ale dreptului.de-a dreptul.stabilind drepturi şi obligaţii juridice. 4) Controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile.cum îl influenţează societatea şi cum ea contribuie la menţinerea şi perfecţionarea lui. Modalitatea sesizării: Procedura contenciosului administrativ trebuie privită sub forma a 2 faze: A) procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentă. 6) Instanţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ. poate hotărî.aplicarea şi cercetarea dreptului.Problematica dreptului poate fi abordată sub mai multe aspecte. persoanele fizice trebuie să aibă capacitate de folosinţă. el o poate ataca cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărîrii integrale.respectarea obligatorie a cărora ela nevoie e asigurată de forţa coercitivă a statului.a nu face rău nimănui şi a atribui fiecăruia ce e a lui.Noţiuni terminologice şi trăsăturile fundamentale ale dreptului.Dreptul aparţine nu numai ştiinţelor juridice. E) Instanţele de drept comun şi cele specializate. 6) Actele de comandament cu caracter militar. unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale.2 defineşte dreptul după izvoare.El spune că „libertatea e de aface tot ceea ce legile permit.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1 Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduită care într-o societate organizată guvernează raporturile dintre oameni şi sînt impuse în caz de necesitate cu ajutorul forţei de constrîngere. dacă legea nu prevede altfel. sub forma recursului graţios sau ierarhic.a ridicat şi ridică în continuare problema celui mai important element al său-al libertăţii. atunci legea prevede că poate să se adreseze la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.definiţiile normativiste se aseamănă cu definiţiile dreptului după criteriul formal.Dreptul e un fenomen dinamic. Obiectiv o recunoaşte unui individ şi de care acesta se poate prevala în raporturile sale cu alţi oameni sub protecţia puterii publice.Definirea dreptului din punct de vedere formal. incendiilor.rightenglezi.Im.ştiinţa dreptului îşi are particularităţile sale.Deşi toate izvoarele formale fixau un cdru al libertăţii. Actele administrative exceptate de la controlul administrativ: 1) Actele politice ale Parlamentului.înseamnă ceea ce e conform cu regula. iar sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.libertate şi dreptate. XX e depozitarul celor mai multe analize.are sarcina majoră să prezinte definiţia dreptului.. sau să oblica organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana vătămată.În Evul mediu apar noi concepţii despre drept. Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate sau emise de Parlament. epidemiilor.În limba latină cuvîntul care corespunde substantivului „drept” era „ius”-drept.pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”.În doctrina juridică. B) procedura în faţa instanţei de contencios administrativ.Definirea dreptului pe baza ideii de drept. 8. în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc.originea. Cererea prealabilă se soluţionează timp de 30 zile de la data înregisrării acesteia de către organul emitent sau de organul ierarhic superior. Competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: A) judecătoriile.studii şi definiţii asupra conceptului de drept care se întemeiază pe baza termenilor de libertate şi egalitate.Formal inseamnă nu numai forma de exprimare a dreptului.inclusiv cele juridice.etc.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr.Obiceiul a constituit şi constituie şi astăzi um izvor de drept. autonome constituite de autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe. printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.în acest caz se urmăreşte exprimarea stării de legalitate specifică periadei postrevoluţionare franceze. o adeverinţă.atunci nu ar mai avea libertate. asigurarea ordinii de drept.care era izvorul suprem. soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional. ea va solicita autoritatea emitentă ca timp de 30 zile de la data comunicării actului.ci şi altor ramuri a ştiinţelor sociale:eticii.la nevoie prin forţa de constrîngere astatului. 3) Actele administrative referitoare la securitatea naşională a RM. să o admită.Directus de la dirigo. Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitate de a sta în justiţie.care investighează un anumit domeniu al realităţii.Particularităţile generale. B) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru rezolvarea acesteia.Începutul sec.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.Britanie. sau s-o anuleze. epizootiilor.reguli care reglementează raporturile sociale.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective.Definirea normativistă a dreptului. revocarea.Deci în definirea dreptuluidupă izvoare trebuie să se ţină seama de toateizvoarele şi nu numai de lege.În statele Europei prioritate în constituirea dreptului o au legile. 5) Actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi de acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede altă procedură judiciară. Preşedintele RM.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.se întăresc în sistemul normelor juridice. B) curţile de apel.din punct de vedere al conţinutului. Cererea poate fi depusă la instanţa de contencios administrativ.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea. Preşedintelui RM. Judecătoriile judecă litigiile care ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului.universal valabil tuturor comunităţilor umane în evoluţiile lor istorice. de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv.cuvîntul e întîlnit în alte limbi cu aceeaşi semnificaţie:droit-la francezi. 2) Actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a RM. la cerere şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termen a cererii.Dreptul fiind o ştiinţă. atacă actele administrative. de regulă. o adeverinţă sau orice alt înscris în executarea hotărîrii irevocabile se va face în termenul prevăzut de dispozitivul ei.Reprezentînd nişte reguli de comportament.sursa principală de inspiraţie a dreptului.funcţii.C) Procurorul. de o autoritate publică.iar dacă un cetaţian ar putea să facă ceea ce ele interzic. Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de lege.în care arată că acesta înseamnă:atrăi în mod cinstit.Cuvîntul „drept” derivă de la latinescul „directum-directus”. capacitate de exerciţiu şi capacitate procesuală.4dreptul după caracterul normativist. împuternicite să efectueze controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative.Toma d Aquino înţelegea dreptul ca pe o reprezentare „a proproţiei între 2 lucruri”. municipiului.specifice-adevăr. să înlăture încălcările pe care le-a comis.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice.situaţie pe care nu o întîlnim în M. pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă.Toate şcolile şi curentele gîndirii juridice. să elibereze un certificat. Caracteristicile contenciosului administrativ sunt: 1) El constă în verificarea legalităţii dar nu şi a oportunităţii actelor administrative. acest termen începe să curgă de la: A) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege. Particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale. la instanţa de la domiciliul reclamantului.Dreptul în sens etimologic al termenului. Dacă reclamantul nu are domiciliu în Republica Moldova.Codul civil a lui Napolion era considerat perfect şi complet. 3 ştiinţa dreptului-are ca obiect cercetarea normelor şi raporturilor juridice. 4) Actele administrative referitoare la aplicarea legii privind regimul stării excepţionale şi măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice pentru combaterea calamităţilor naturale.în baza unei legi universale a libertăţii.controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit de cît se armonizează cu facultatea de a se dezvolta a aproapelui.se punea accentul pe lege.mai mult sau mai puţin organizată. timp de 30 zile de la data cînd reclamantul a primit de la organul emitent al actului administrativ contestat sau de la organul ierarhic superior refuzul în satisfacerea cererii. verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului superior al Magistraturii.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii. Soluţionînd acţiunea instanţa de judecată poate: să satisfacă cererea şi să anuleze în tot sau în parte actul administrativ. sau orice alt înscris.Potrivit primului criteriu. trebuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul.a căror respectare e asigurată.ca oricare alte ştiinţe particulare.Problemele definiţiei dreptului. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea. actele administrative cu caracter individual emise de Parlament. judecă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termen legal a cererilor şi verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale. C) Curtea Supremă de Justiţie.3defineşte dreptul după forma pe care o îmbracă normele juridice. 3) Controlul judecăroresc al legalităţii actelor administrative este un control de plină jurisdicţie. sau anulareaîn tot sau în parte a acestuia. Cererea de chemare în judecată precum şi refuzul în primirea acesteia se soluţionează de către judecător în termen de 3 zile de la data depunerii.Gradul lui de influienţă in formarea dreptului nu e acelaşi în toate zonile de pe glob.definiţia marxistă a dreptului îl reprezintă ca fiind voinţa clasei sau a claselor dominante ridicată la rang de lege. să respingă cererea ca neîntemeiată sau depusă peste termen.elaborarea. ordonarea activităţii autorităţilor publice.drept. dacă organul emitent are un organ ierarhic superior. pentru administrarea domeniului său privat. după ce s-a încercat restabilirea legalităţii pe cale administrativă a reclamaţiei. iar în materie de despăgubire sarcina probaţiunii este pusă pe seama ambelor părţi.. Scopul contenciosului administrativ este de a contracara abuzurile şi excesele de putere ale autorităţilor publice. D) Avocatul parlamentar.dreptate. etc. C) data comunicării actului în cazul cînd nu este prevăzută procedura prealabilă.Mult mai programatică e definiţia libertăţii axată de montesquieu pe ideea de drept. Dacă reclamantul nu este mulţumit de hotărîrea instanţei de contencios administrativ. ori să elibereze un certificat.cercetarea izvoarelor dreptului.definind dreptul pe baza ideii de just. În ceea ce priveşte definirea dreptului în conformitate cu izvoarele sale. comuneisau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţii locale. Guvern. iar în lipsa unui astfel de termen-în cel mult 30 zile de la data devenirii irevocabile.Mulţi autori defineau dreptul ca o „totolitate de legi”.ci şi trăsăturile şi elementele acestuiantr-o definiţie se arată că dreptul după criteriul normativist. Instanţa de judecată judecă cererea în contencios administrativ cu participarea reclamantului şi pîrîtului. sînt instanţe de drept comun în materie de contencios administrativ. Deci se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană. prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice. să oblige pîrîtul să emită un alt act administrativ. 2. autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ. sau să revoce actul administrativ emis cu acordul său.Oserie de autori clasifică definiţiile dreptului după 4 criterii:1 defineşte dreptuldupă ideea de drept sau just. 5) Controlul judecătoresc are un caracter complementar. etc.influenţate de religia creştină.În ceea ce priveşte noţiunea dreptului. 7) Actele de gestiune încheiate de autoritatea publică în calitate de persoană juridică. care la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său. apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii. de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în autoritatea administrativ-teritorială respectivă. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate. Kant definea dreptul ca pe un concept general ce include condiţiile în care facultatea de a se dezvolta a fiecăruia 2) Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are ca obiect exclusiv actele de putere producătoare de efecte juridice provenind de la o autoritate administrativă-actul care poate fi atact prin acţiune în anulare trebuie să fie un act administrativ.e ansamblul regulilor obligatorii de conduită dintr-o societate.O asemenea definiţie trebuie să cuprindă:esenţa.Definirea fenomenului dreptului din acest punct de vedere e o mare dificultate deoarece realitatea social-istorică ne oferă un sistem de drept general. care prestează servicii publice..TGD sudiind fenomenul dreptului. Dacă în urma admiterii acţiunii. Preşedintele RM. care atacă actele emise de autorităţile publice. Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor edministrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului. ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege. etc. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentăreclamantul înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ pentru a cere instanţei anularea actului administrativ.îl asociază cu principiile libertăţii şi egalităţii.Profesorul Goricar spune că”scopul fundamental al ştiinţelor juridice constă în a cerceta cum trăieşte dreptul în mediul social.constituia însuşi dreptul.Definiţia lui Kant are în vedere aspectul egalităţii a dreptului.romanii au dat o definiţie dreptului.direct.

chestiunele activităţii.3 Conţinutul acestei expresii de voinţă e compus părţilor de din prescrierea A.P.definite unice.a organelor de constatare a cazului contravenţional. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.2. principiu latinescul principium şi are sensul de obîrşie.g)concretizarea obază pentru normelor emiterea sînt tipul interpret.pe tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat.P. de specialitate cea mai răspîndită e clasificarea A.Esenţa A.amestecul care în activitatea apărarea se persoanelor exercită şi contravenţional nu se manifestă în favorea făptuitorului şi nici a persoanei vătămate şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.după titlu.Organele competente sînt obligate să asigure părţilor în procedura contravenţională.P.orice parte a procedurii contravenţionale are dreptul să fie asistată de un apărător din momentul .care nu depind de voinţa oamenilor.După conţinut ele sînt acte directive.Aceasta e forma juridică de bază a activităţii executive.2 A. telor contravenţionale.A după criteriile:trăsături juridice.contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale legalităţi şi şi şi cele generale.actele normative conţin programe de administrare.schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi derective.5. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.Principiile Termenul de bază vine de a la bază în realizarea uneia din sarcinile procedurii contravenţionale-clarificarea la timp. şi nu conduita unei persoane.Ele conţin în sine anumite reguli de conduită.normele juridice indică un comportament esenţial.fiecare om are dreptul să reacţioneze independent. aplicării stoparea procedurii contravenţional şi supunerea acestora legii.f)formarea principalelor linii de interacţiune între diferite elemente ale sistemului organelor administrării cu de forţă actelor cel mai stat.la locul de învăţătură a făptuitorului.Examinarea cazului cu privire la comiterea contravenţiei se efectuiază pe baza principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a organului care examinează cazul.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.origine sau element fundamental. sancţiunii aplicate proporţionalităţii procesului de executare a legii.drepturilor şi responsabilităţii participanţilor la acest proces.2 A.adică ele sînt sublegislative.A sfera unilaterală sînt cu caracter normativ sau individual adresate conduse.adică în ele sînt mereu exprimate recomandări juridice ale puterii de stat.A.Concluzionăm că A.26 din Constituţie RM se arată că dreptul la apărare al fiecărui cetăţean e garantat de Constituţie.sex.La rîndul său A.precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc stat.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.adică prescrierile care reiese de la subiectul administrării şi sînt obligatorii pentru executare de către obiectele conduse care determină scopurile şi acţiunele corespunzătoare necesare pentru atingerea lor.a soţiei.în care se desfăşoară dosarului participa procedura pe la cazul contravenţională.A de sînt:1prin formele unilateralitatea expresiei de voinţă exprimate deosebesc activitate caracteristice împotriva sa.A e forma de exprimare a voinţei de drept şi de putere a împuternicirilor organelor puterii de stat.formulînd nişte reguli de aplicare a lor.236CCA prevede că în scopul sporirii rolului educativ şi preventiv al procedurii contravenţionale poate fi examinat in cadrul colectivelor de muncă.contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura împuternicit să contravenţională.folosirii limbii materne prevede că cetăţenii care aparţin minorităţii naţionale.Trăsăturile înA.de-a cazului prin dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele soluţionarea efectuiază calea:a)determinării generale conduită administrării.Principiile contravenţionale instituţionale-sînt sînt nişte caracteristice legii.statal sau internaţional. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.religie.proporţionalităţii presupune că felul şi asprimea pedepsei aplicate să reiasă din gradul pericolului social al faptei contravenţionale comise.b)determinării obligaţiunilor.A sînt emise în baza şi în scopul îndeplinirii legii.ce privesc în primul rînd cazul individual. 6Actul administrativ:noţiune.A şi actele supravegherii din partea procurorului.A ca acte juridice se juridică superioară.Aceste reguli sînt:1măsurile de constrîngere pot fi aplicate numai de organele abilitate în limitele competenţei lor.Cu ajutorul a se A.sub toate aspectele.Respectarea contravenţiile cerinţelor comise e legislaţiei asigurată la prin aplicarea măsurilor de influienţă pentru controlul sistematic din partea organelor ierarhic superioare şi a persoanelor cu funcţie de răspundere.A).Ele sînt acte de aplicare a dreptului în sensul direct al cuvîntului.În dependenţă de acesr criteriu toateA.Legiuitorul cu dreptul de a aplica baza legii şi propriei convingeri bazate pe probile colectate şi în condiţiile care exclud orice presiune asupra legii.c)stabilirea restricţiilor şi interdicţiilor determinate de specificul relaţiilor de conducere.3 în procesul aplicării unor măsuri de constrîngere statală trebuie să fie respectate limitele acesteia.adică ele organizează organele de combatere a contravenţionalităţii măsurile constrîngere statală.Locul central în activitatea organelor administrării de stat îl ocupă emiterea actelor administrative(A. pornirii procedurii.a soţului.adică care ordonează întregul drept pozitiv ce axistă pe un arial geografic.Particularităţile speciale ale dreptului.Actele normative sînt individuale.clasificare.Organul examineze cazul pentru sfera de acţiune a normelor dreptului civil.Toţi sînt egali în faţa legii.A.d)acordarea în caz de necesitate a anumitor obligaţiuni specifice.fără deosebire de originea lor.Părţile au drepturi egale fiind investite de normele procesuale în ale raport dreptului cugradul contravenţional.activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.hotărăsc adevărului obiectiv.Persoana cu funcţie de răspundere ce prezintă organul în împuternicit.liberării procedurii contravenţionale.independenţei uneia sau mai multor instituţii juridice ale dr.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.Art.Nimeni nu poate fi silit sau împuternicite numai să mărturisească împotriva sa ori a să-şi să recunoască organelor cazul faptei examineze constatarea rudelor sale.P.organele în baza în procesul stat.legat de realizarea practică a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi de dispoziţie.4.Acest principiu e una din formele de manifestare a individualizării răspunderii contravenţionale care prevede că fiecare individ răspunde personal pentru fapta săvîrşită.A se împare în 2 grupe:A.Principiul aflării caracterizează prin:1 Emitînd în limitele copetenţei administrării sale de actul apărute juridic.E un instrument de 13.În procedura contravenţională e obligatorie aflarea adevărului despre împrejurările în care s-a comis contravenţia şi despre persoana pasibilă de răspunderea de mărturii contravenţională.3.Din punct de vedere e unul organizaţional din mijloacele actul de individual pedepseşte prin lege.deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz.aceste hotărîri determină legăturile dintre subiecţii administrării şi obiectele conduse.ele fiind strict determinate.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.fără al reduce numai la aplicarea sancţiunilor.au contravenţional.Princip.studii.A.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.A după conţinutul lor sînt cu predilecţie activitatea pozitive.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.P.în caz de încălcare a drepturilor şi intereselor sale.alte împrejurări.prin mijloace legitime.4asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor cărora li se aplică măsurile de constrîngere statală etc.P.Criteriul principal de clasificare e proprietatea juridică.e)efectuarea ocrotirii ordinii stabilite în sfera administrării de stat şi creearea garanţiilor ei juridice.început. spre deosebire de legile naturii.ele contractuale se de A.A sînt nişte variante juridice ale hotărîrilor de conducere.Prevenirea a dr. egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.cerinţele înaintate faţă de el.A.co nţinut.A sînt emise în corespundere relaţiilor cu competenţa sociale de organelor administrării publice în scopul reglementării administrare de acelaşi tip.Principiile dreptului sînt acele norme sociale cărora li se supune un sistem juridic.În art.Procedura contravenţională e un gen de activitate executivă şi de dispoziţie a organelor abilitate în domeniul combaterii procedurii principii contravenţionalităţii.obligatorii.A se deosebesc de actele juridice prin faptul că ultemele sînt mereu acte jurisdicţionale.La contravenţionale şi la examinarea cazului organele împuternicite sînt independente şi se supun numai legii.starea socială şi materială.P.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.examinează cazul numai măsurilor de constrîngere statală.limbă. Contravenţional faptelor contravenţionale ca sarcină de bază contravenţionalenu pot fi realizate fără aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi de asigurare a a procedurii investit de contravenţionale.deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare pentru apărare.3 analogic poate fi trasată o linie între A.de revizuire a cazului şi de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contravenţionale.2 aplicarea măsurilor de constrîngere statală trebuie să se facă cu prevenirea persoanei faţă de care ea va fi aplicată.de examinare şi emitere a deciziei asupra cazului.moartea.A relaţiilor celei acţiunea sociale mai în de de pe sfera sarcinilor reglementare administrare reguli de pericolului social al faptei comise.P.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.4 în mijloace importante de creare şi asigurare regimului legalitate administrării publice.În lit.acţiunea în spaţiu.determinat.normele juridice au un caracter volitiv.P.garanţiei dreptului la apărare.E una din formele de relizare a prezumţiei nevinovăţiei.logodnicului vinovăţiia.ultimile răspîndit alA.A e prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit bazată pe legee orientată la stabilirea normelor de drept sau apariţia.de rasă naţionalitate.examinării publice a cazului stipulează că contravenţia se examinează în mod public.

rapoartele. Actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.A de importanţă republicană.Din punct de vedere juridic actele individuale sînt fapte juridice de care e legată apariţia.judecătorească.concomitent.A.În statutul juridica funcţiei publice sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile şi responsabilitatea persoanei ce va ocupa această funcţie.posterior.A.2de importanţă raională.în cazul celor individuale.A.dintre anterioare sînt avizul operaţiunele actului acordul şi procedurale administrativ emiterii administraţăei publice.volumul chestiunilor de conducere.drepturile art.Următoarea etapă constă în etapă e cea posterioară adoptării saa emiteriiA.conformeare obligaţia de asolicita şi de-a se conforma acestor avize.În acest sens se deosebesc A.guvernulşi emit trebuie să ordonanţe.3de importanţă locală.3 include ceilalţi funcţionarii din aparatul administraţiei publice locale. superioare şi centrale.2 funcţia de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale.funcţionarii de execuţie din acesteautoritţi şi funcţionarii de conducere din autoritaţile administraţiei publice locale.executivă.dispoziţii.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.emise ale se de organele de corespunzătoare de administrare administrărăă răsfrînge 5 Funcţiile de bază ale diferite date.economiei.Acordul constituie consemţămîntul unui organ administrativ.Referatele.funcţia publică şi statutul instituie Pralament. stat.Propunerile-prin ele un organ al administreaţiei publice sesizează organul competent să emită actul în vederia luării acestei măsuri.Ele curente.Consiliul raionalcorespundă următoarelor cerinţe înaintate faţă de el:legalitate.Dintre condiţiile procedurale concomitente o deosebită importanţă prezintă cvorumulreprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru adoptarea actului.Avizele pot fi:facultative-atunci cînd organul emitent are dreptul de a hotărî să ceară sau nu părerea altui organ.individualereprezintă o operaţiune importantă pentru a stabili competenţa organului ce trebuie să emită actul respectiv.menite să asigure o fundamentare în fapt a acestora.dar nu e obligat să se conformeze acestuia.competenţa.ramurală.Expertizele speciale compuse individual tehnic şi se fac de către servicii .consultative-organul emitent are obligaţia să ceară avizul altui organ.Asupra proporţiei acţiunelor organelor cracterul competenţei organelor corespunzătoare.Ea cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul.motivarea. Conform constituţiei RM organele celor 3 verigi a puterii au datoria de a exercita aceste o funcţii se anumită exercită în funcţie scopul ale legii legislativă.soluţionare executive şi operativă derective a e chestiunilor dotat cu tehnicieni.O mare importanţă o are denumirea A.Avizul e o opinie a unei autorităţi a administraaţiei publice.A.directive regulamente.informările seamă.cu caracter normativ sau individual.caracterului ocuparea funcţiei prealabil.Această aducerea la cunoştinţa generală a actelor normative.Expertizele şi unele proceseverbale.A.Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatoric-o juridic al autorităţii publice care angajiază funcţionarul potrivit locului şi rolului acestei funcţii în structura şi autorităţii nivelului de publice. 7.a unei autorităţi pubţice.Statistica-se foloseşte la emiterea actelor cu caracter normativ.După acest criteriu deosebim:1A.majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului-poate fi simplă-jumătate din numărul prezenţi.concordanţa cu părţile interesate.exigenţile faţă de pregătirea lui profesională.Preşedintele RM emite decrete.Funcţia Serviciului Public înseamnă unitatea primară a autorităţii publice care determină locul şi rolul cetăţianului în munca socială în sistemul serviciului public.A de un alt organ.precum şi la cunoştinţa celor interesaţi.conducătorii din autorităţile publice a unităţii teritoriale autonome cu statut social”Găgăuzia.normative.După modul de emitere a deciziei deosebim:1actele organelor organelor de colegiale conducere ale administrării(hotărîrea guvernului).El poate fiprealabil.aprecieri şi uneori propuneri.respectarea formei stabilite pentru ele.A.În lit.folosite îndeosebi la emiterea actelor au din un juridice caracter specialişti importante.În dependenţă de forma şi caracterul A.A).Guvern şi alte organe publice centrale sau locale în limitele competenţei lor stabilite de Constituţie şi alte legi.Etapa a 2 e cea adoptării sau emiterii propriu-zise a actului.motivarea juridică.hotărîri.absolută-jumătate din membrii aleşi.În esenţă.Astfel de operaţiuni sînt:evidenţa actelor juridice.Verificările.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.Toate satisfacerii intereselor publică generale conform societăţii.În concluzie am puteaspune că actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.2acte a unică.A pot fi clasificate în dependenţă de statutul de drept a organului emitent ce determină acţiunele spaţiale ale actelor.A.cercetările şi anchetile-se efectuiază în vederea emiterii A.exigenţile faţă de pregătirea lor profesională.Primarii-derective.schimbarea sau încetarea relaţiilor administrativ juridice.a unei autorităţi pubţice.activităţi concomitente emiterii actului şi activităţi posterioare emiterii actului.Ministerile hotărîri.solicitate de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui A.Studiile-sînt operaţiuni de administraţie.denumită şi faza deliberării.Toate aceste activităţi pot fi raportate la 3 faze:activităţi ale fazei pregătitoare.hotărîri.fiecare subiect al activităţii împuterniciri de a emite asemenea acte.Preşedintele RM.Etapa pregătirii deciziei se încheie cu elaborarea variantelor de rezolvare a problemei.care fiind utilizate conduc la relizarea eficientă a scopului trasat de A.La pregătiria emiterii deciziei se efectuiază o serie de operaţiuni tehnico-materiale pe care le întreprind funcţionarii publici ai organului emitent.În legia serviciului public e dată următoarea conducere clasificare:1funcţia din autorităţile de publice ordine. de specialitate există diferite opinii privind clasificarea funcţiilor publice.Procedura de elaborare a actelor administrative (A.dat pentru emiterea A.precum şi pentru a asigura celelalte condiţii de legalitate ale actului.cu caracter normativ sau individual.Fiecare tip de organ al administrării publice emite în corespundere cu competenţa sa anumite acte normative şi individuale. se 7 al şi obligaţiile.În aceste cazuri se utilizează statistici pentru a se vedea frecvenţa anumitor fenomene.interamurale.soluţionate cu ajutorul lor.A procedura de elaborare a acestuia poate fi de la cea mai simplă pînă la cea mai complicată.Potrivit juridic al ei legii de Serviciului Public.instrucţiuni.Procesile verbale constată anumite situaţii dările de de drept sau cuprind de şi fapt.A de importanţă generală.calificată-2/3 din membrii organului colegial.A competenţă profesională care se cere pentru respective.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful