P. 1
TGD

TGD

|Views: 179|Likes:
Published by frunzaroman

More info:

Published by: frunzaroman on May 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/08/2014

pdf

text

original

2. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine, ideologii. Aşadar, statul este o comunitate naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică care să-l organizeze şi să-l conducă. Astfel fiind văzute lucrurile, într-un sens restrâns, putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere. Prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale statului: poporul (naţiunea); teritoriul; autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea. 1. Poporul. Într-o definiţie simplă, poporul este văzut ca un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o entitate concretă care alcătuieşte un stat. În literatura de specialitate, acest element inerent al statului se întâlneşte şi sub denumirea de populaţie. Îl considerăm incorect deoarece, termenul populaţie poate deveni o sursă de ambiguităţi. Având un caracter elastic, el se poate atribui şi la o zonă, o regiune. În afară de aceasta din populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor are un înţeles concret şi se utilizează numai alături de noţiunea stat. Pentru a identifica poporul unui stat au fost elaborate anumite criterii care include: • un ansamblu de indivizi care se bucură de următoarele trăsături comune: o tradiţie istorică comună; identitate etnică; omogenitate culturală; unitate lingvistică; afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă economică comună; • ansamblu de indivizi trebuie să fie format dintr-un anumit număr de membri; • ansamblul de indivizi ca un întreg trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca popor sau conştiinţa de a fi popor. Poporul unui stat poate fi constituit şi dintr-o singură etnie dacă ea este singura care s-a asociat în stat. În realitate, în statele contemporane conveţuiesc alături de etnia de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu constituie poporul. Astfel, poporul Republicii Moldova îl constituie etnia de bază, românii (moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea de cetăţean al republicii. Criteriile de identificare a unui popor sunt specifice numai pentru etnia de bază care a decis asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice . De aici putem conchide că pe teritoriul unui stat nu pot exista două popoare, deoarece toate elementele constitutive ale statului se caracterizează prin unicitate, printr-o strânsă legătură politico-juridică cu profunde semnificaţii şi consecinţe. 1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezintă o parte a unei etnii de bază care sa asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi care în virtutea anumitor factori istorici sa-u desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, aşezându-se cu traiul compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor. Conform protocolului adiţional adoptat la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene, autonomia este definită ca instrument de protecţie al grupurilor etnice.

În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază trei forme de autonomie cum ar fi: Auton. terit. în cazurile în care gr. etnic este majorit. în zona în care trăieşte; Autonomie culturală, pentru cazurile în care grupul etnic nu este majoritar în zona în care trăieşti; Autoadmin. locală, p/u cazurile în care membr. gr/lor etnice locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt majoritar decât în unităţi administ. mai mici. Astfel, art. 111 din CRM, în care se stipulează că localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul Republicii, le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale, trebuie înţeles că este vorba de autonomii administrativ teritoriale şi nu politice. 2. Naţiunea. Definiţiile date naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori mergând chiar la negarea acesteia. Considerăm totuşi că naţiunea exprimă istoria, continuitatea, mai ales continuitatea spirituală şi materială. Două elemente esenţiale ale conceptului de naţiune sunt demne de a fi evidenţiate. Primul element este de ordin psihologic, înţelegându-se unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi de sentimente care alcătuieşte conştiinţa naţională. Al doilea element este limba. Astfel, naţiunea o putem defini ca o comunitate istorică de oameni, constituită pe parcursul formării comunităţii teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii literare comune, a trăsăturilor specifice ale culturii şi psihologiei naţionale. Teritoriul Al doilea element al statului, este constituit din teritoriul, prin care se înţelege o suprafaţă de pământ bună de locuit în raport permanent cu poporul. Această suprafaţă de pământ este formată din suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi coloana aeriană aflată de asupra acestora. Teritoriul este indisolubil legat de popor şi din aceste considerente este denumit şi teritoriu etnic.Fără acest element, un ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. Pentru o bună înţelegere a rolului teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: *3 Permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state; *4 Constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populaţiei; *5 Constituie simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale; *6 Sub aspect fizic şi în anumite limite determină întinderea şi prerogativelor publice, suveranitatea şi independenţa; *7 Asigură şi accentuează calitatea însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; Constituie un mijloc de acţiune al statului, întrucât autorităţile publice se pot manifesta eficient doar în anumite limite teritoriale . Constituţia Republicii Moldova în art.3 fixează teritoriul ca element constitutiv al statului, precizând că el este inalienabil ceea ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat. Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe teritoriul Republicii Moldova nu se pot autodetermina alte etnii nu pot constitui state sau altfel spus republica nu poate fi federalizată nici sub un aspect. 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3 din Constituţie prevede că frontierile ţării sunt consfinţite prin lege organică. Frontierele sunt necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa în spaţiu competenţa statală sau limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat. 2. Organizarea administrativteritorială.Cât priveşte organizarea administrativ teritorială a statului vom elucida unele probleme specifice. În literatura de specialitate se întâlnesc două opinii privind natura organizării administrativ-teritoriale. Unii consideră că are loc delimitarea teritoriului şi a populaţiei în unităţi administrative, alţii împărtăşesc opinia că are loc numai delimitarea teritoriului în unităţi administrative. Ne raliem ultimei opinei deoarece considerăm că în organizarea administrativă a teritoriului

*0 *1 *2

*8

elementul unic este teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat el devine obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o bază a organizării puterii, deoarece cum deja am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini şi apatrizii şi din aceste considerente nu poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul populaţiei în organizarea administrativteritorială, cum consideră cu bună dreptate Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul delimitării teritoriului, alături de criteriile: geografic, social, economic, climateric, căi de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea in consideraţie şi criteriul demografic, braţe de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea teritoriului este un factor fix, iar populaţia un factor mobil. În altă ordine de idei vom menţiona şi faptul că în statele contemporane, în care colectivităţilor locale li s-a garantat prin normă constituţională dreptul la administrarea autonomă a unor probleme de interes public local, unitatea administrativteritorială şi-a schimbat natura juridică. În cadrul ei alături de realizarea unitară a puterii de stat, în baza principiului descentralizării administrative, are loc şi administrarea autonomă a unor interese publice locale. Astfel fiind văzute lucrurile, putem afirma că delimitarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale are loc în scopul realizării unitare a puterii de stat şi realizării unor interese publice locale ale colectivităţilor integrate în unităţile respective. Cât priveşte organizarea administrativteritorială a Republicii Moldova, articolul 110 din Constituţie precizează caracterul organizării administrative a teritoriului şi cadrul juridic al localităţilor. Legea din 7.12.1994 privind organizarea administrativteritorială dezvoltă reglementările constituîionale, stabilind structura unităţilor administrativ-teritoriale sub forma: raioanelor, oraşelor şi satelor. Satul este unitatea administrativteritorială de bază. Un sat reprezintă populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singură unitate administrativ-teritorială, numită comună. Oraşul - este o unitate administrativ teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic şi social cultural. Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării, acordându-li-se, în anumite cazuri, statutul de municipiu. Autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociaţie umană organizată în el trebuie să existe o ordine juridică, o putere care sa-l organizeze şi să-l conducă. Autoritatea politică exclusivă, sau altfel spus puterea politică, aparţine celor care au constituit statul - poporului. Această putere, fiind o putere suverană, se deosebeşte de altele, având trăsături specifice, caractere care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc aparte în interiorul ansamblului formelor de putere socială. Puterea politică o definim ca putere a unei colectivităţi umane organizate în stat, având un caracter organizat şi instituţionalizat, supremă în raport cu alte puteri sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitată în numele poporului pentru realizarea liberă şi conformă voinţei sale a problemelor lui interne şi externe. Puterea politică se caracterizează prin unele trăsături esenţiale prin care ea se deosebeşte de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de aceasta, puterea politică se manifestă şi printr-un caracter instituţionalizat, impersonal, permanent şi prin supremaţie. Independenţa, elementul principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state.

3.Formele de guvernământ. În dreptul constituţional, un criteriu de clasificare a statelor îl constituie şi forma de guvernăţânt, sau modul în care se exercită puterea. Evident forma de guvernăţânt este independentă de structura de stat, deoarece aceiaşi formă de guvernământ poate exista în state cu diferite structuri. De exemplu, Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar, iar forma de guvernământ în ambele – monarhie constituţională. Forma de guvernământ a preocupat gânditorii politici încă din antichitate, cum ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica), Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în celebra lucrare Politica, spunea despre guvernământ, că acesta fiind puterea suverană a cetăţii trebuie, în chip necvondiţionat, să se compună ori dintr-un singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din această formulare, elementul principal care distinge formele de guvernământ îl constituie raportul dintre instituţiile care exercită puterea. În literatura de specialitate există mai multe viziuni privind determinarea formelor de guvernământ. Unii autori se conduc de o interpretare clasică, care porneşte de la Montesquieau, clasificând formele de guvernământ în monarhie şi republică. Alţii, le clasifică în: democraţie, monocraţie, oligarhie, forme mixte, forme specifice a statelor socialiste. Această clasificare, bineînţeles nu este lipsită de temei şi are dreptate Benoit Jeanneau când spune: în determinarea formelor de guvernământ trebue să ţinem cont de realitatea istorică, deoarece monarhiile sunt mai mult simbolice, aristocraţia aproape a dispărut, republica are cu totul altă semnificaţie decât cea originară, democraţia îmbracă forma sistemului reprezentativ, despotismul se înfăţişează în forme mai subtile decât tirania elementară, dictaturile sunt disimulate prin “conducerea colectivă” Însă , la o privire atentă a evoluţiilor istorice a statelor şi a formelor lor de guvernamânt vom observa că în anumite perioade au avut loc devieri de la formele clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că a avut loc, (Italia, Germania, URSS în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată ca formă tradiţională de guvernamânt, deoarece, mai devreme sau mai târziu, statele respective, au revenit la forma clasică republicană. În această ordine de idei putem afirma despotismul monocraţia etc. Sunt derivate de la formele clasice de guvernământ. 1. Monarhia. Într-o formulă simplă, monarhia se caracterizează prin guvernământul unei singure persoane, a monarhului însă, această definiţie este corectă pentru o perioadă anumită din evoluţia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute. Această formă specifică s-a menţinut în unele state până la începutul secolului XX (imperiul rus, imperiul otoman). Odată cu apariţia constituţiilor, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi : monarhia limitată (constituţională) în care puterea monarhului este limitată de constituţie; monarhie dualistă în care parlamentul şi monarhul au poziţii egale în exercitarea puterii. În perioada contemporană monarhul s-a păstrat sub formă de monarhie parlamentară, în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, având mai mult un caracter simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor respective. Oricum, monarhul a rămas şef de stat fiind atribuit de constituţii cu împuterniciri specifice funcţiei: semnarea legilor, numirea în funcţii, acreditarea deplomaţilor străini, dezolvarea parlamentului şi altele. 2.Republica. Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Dar pentru a pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea. Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe

sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în: prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare. Repub. Prezid..Ca formă de guvernământ, republ. prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului. Republ. semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană. În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului. Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură în faţa parlamentului pentru activitatea sa. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia. Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de ex.: participarea la diferite ceremonii etc..Forma de guvernământ a Republicii Moldova. Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1), forma de guvernământ a statului este republica. Art.77 din constituţie stabileşte că şeful statului este Preşedintele republicii care reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integităţii teritoriale. În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc că guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este alcătuită din prim-ministru, primvice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia că Republica Moldova forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială, în care există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţia specifice reprezentative, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale cu răspundere politică în faţa parlamentului.

4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE STAT Prin Structura de Stat în dreptul constituţional se înţelege organizarea puterii în raport cu teritoriul. Statul simplu sau unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice. Reântorcându-ne la elementele constitutive ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt caracteristicde numai câte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; câte un singur rând de oragne supreme ale puterii de stat. Normele juridice ale statului sunt edictate de la un singur centru cu validitate pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului unitar cetăţenii dispun de o singură cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează şi prin faptul că ele posedă calitatea de subiec al raporturilor de drept ionternaţional. Organizarea administrativ-teritorială a statelor unitare poate fi organizată două sau trei nivele, însă, organele de stat situate în unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform organelor centrale. În literatura de specialitate, statele unitare mai sunt calificate ca centralizate sau descentralizate. În statele contemporane există o delimitare strictă a competenţilor între centru şi periferie. Dacă, în baza descentralizării administrative, unele competenţe sunt transferate de la centru spre periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de state descentralizate. Statele în care acest transfer de competenşe nu este realizat (statele din sistemul socialist) suntem în prezenţa statelor centralizate. Repăublica Moldova, conform art.1 din Constituţie este declarat stat unitar şi indivizibil, iar în baza art.109 este considerat şi descentralizat. 2. Statul compus sau federativ. Statul federativ este compus din mai multe state, subiecţi ai federaţiei, care în ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaţional. Statele membre ale federaţiei, fiecare în parte, dispune de toate cele trei elemente constitutive pe care le deţine un stat, însă, în comun, ele constituie încă un rând de organe federale ale puterii, care execută toate cele trei funcţii juridice ale statului: legislativă, executivă, jurisdicţională. Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să aibă loc delimitarea de competenţe dintre organele federale ale puterii şi organele statelor membre. Delimitarea are loc în baza constituţiei frederale iar ceea ce le revine statelor membre se reglementează la fel de constituţiile proprii. Raporturile dintre subiecţii federaţiei sunt raporturi de drept intern, pe plan extern subiect al raporturilor este statul federal. Statul federal poate fi analizat în baza a două principii: a) princip iul participării: statele membre participă la formarea deciziilor statului federal. Astfel, parlamentele statelor federale sunt bicamerale, dintre care una din camere fiind cea care reprezintă statele membre. b) Princip iul autonomiei: statele membre dispun de propria constituţie, adoptă propriile legi, dispun de organe executive şi jurisdicţionale. O caracteristică a statului federal poate servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă legislaţia federală nu prevede altceva. Putem identifica următoarele elemente caracteristice unei federaţii: • două rânduri de organe supreme; • populaţia federaţiei poate deţine cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia comună, federală; • caliatea de de sub. unic al rap/ lor de dr. internaţ. aparţ. federaţiei; • parlamentul federaţiei este bicameral, o cameră reprezentând statele membre iar altă cameră întregul popor al federaţiei;

• dreptul constituie un “sistem integrat”, format din norme federale obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme ale statelor membre obligatorii numai pe teritoriul staelor respective;

• existenţa unor org. jurisdicţionale de drept comun sau specializate. 3. Uniunile de state. 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră uniunea personală care se caract. printr-un şef de stat comun pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a reginei Victoria etc. 2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caract. prin existenţa unor org. speciale comune, în deosebi în afacerile externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o etapă spre formarea statului unitar. Sunt cunoscute ca un. r. uniunea AustroUngară (1815-1905). Au constituit deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). 3. Confederaţia de state. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state în care statele membre îşi păstrează suveranitatea şi independenţă creând, în scopul realizării unor interese comune, organe speciale. Caracteristicile principale ale unei confederaţii sunt: • constituirea are loc printr-un tratat internaţional; • crearea unui organ comun cu un caracter consultativ; • păstrarea dr/lui de a denunţa tratat. de constit. şi părăsirea confederaţiei. Confederaţiile în prezent au un caracter istoric, la timpul lor fiind etape spre constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia Statelor Unite în 1787 s-a transformat în federaţie; Confederaţia germanică (18151871) a precedat formarea imperiului german în 1871 şi a federaţiei germane în 1949.În prezent această formă de uniune de state este rar folosită fiind mai efective unele noi forme de asociaţii de state. 4. Asociaţiile de state. 1. Commonwealth. Anglia, pentru a-şi menţine influenţa asupra fostelor colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanică de Naţiuni ce reprezenta o asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu Commonwealth of Nations pentru a sublinia caracterul unei asociaţii de state libere şi egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care: Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh etc. Din punct de vedere al dreptului internaţional toate statele membre ale Commonwealth-ului sunt subiecte depline, titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef al Commonwealth-ului. 2.Comunitatea franco-africană. Şi această asociaţie, care numără aproape 40 de state, a luat naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, anual dezbat aspecte social-economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză. 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. În 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul de a demonstra

entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire, apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor membre prin intermediul votului univers. UE dispune şi de un org. executiv numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre. Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice, amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile cooperării politice şi în special cerinţa de a acţiona în comun pentru a implimenta o politică externă europeană. Prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile interne a statelor membre. 4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova. Obiectivele majore ale CE sunt următoarele: • protejarea şi dezvoltarea democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului; • soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;

favorizarea dezvoltării culturii europene. Organele de conducerere ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale; Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au semnat un document fără precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic. Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să semneze Acordul menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.

6.Teoria separării (echilibrului) puterilor în stat.
Teoria separării puterilor în stat are o largă răspândire în statele democratice contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, de exemplu, Regele Lud. al XIV care este cunoscut şi prin celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. Aristotel în Politica a demonstrat că în orice stat sunt trei părţi de care leguitorul trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost dezvoltată de John Locke care vorbea şi el de trei funcţii distincte ale statului. În continuare, ideea a fost preluată şi dezvoltată de Montesquieau în celebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fără a face trimitere la Aristotel sau John Locke, de unde s-a creat falsa impresie că Montesquieau este fondatorul, părintele teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui Montesquieau în definitivarea teoriei este inestimabil, deoarece de la el încoace ea a început a fi aplicată în practică. Explicând conceptul de “separarea a puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat există teri puteri: puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În virtutea celei dintâi, principile sau autoritatea face legi. În virturea celei de-a doua, delară război sau încheie pace, trimite sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si simplu, putere executivă a statului. Primul care a observat disensiunile dintre teoria unicităţii puterii şi teoria separării puterilor a fost J.J.Rousseau care scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să împartă suveranitatea în principiu, o împart după obiectul ei, o împart în forţă şi în voinţă, în puterea leguitoare şi puterea executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de război, în administarţie interioară şi în puterea de a trata cu străinii, uneori ei confundă toate aceste părţi şi alte ori le separă… „ În concluzie, putem afirma că teoria separării puterilor trebuie înţeleasă ca o teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de frâne şi contrafrâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, stabilite de constituţie, în exercitarea atribuţiilor. Odată cu apariţia constituţiilor scrise, principiul separării, echilibrului puterilor în stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele constituţii principiul nu este înscris expres dar, modul în care sunt echilibr. puterile, vorb. de existenţa lui. De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 art.: acordă puterea legisl. federală congresului; puterea execut preşedintelui; iar puterea jud. tribunalelor. La fel şi constit. Spaniei, Belgiei denumeşte autorităţile statale ca puteri. Unele constituţii (Elveţia, Republica Moldova) prevăd expres principiul separării puterile în stat în legislativă, executivă şi jurisdicţională. Alte constituţii (România) nu diviz. Autorit. în puteri, nu folosesc termenul separarea puterilor, însă, realizează echilibrul autorităţilor care exercită puterea. Principiul separării, echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-àvis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi. 4. Separarea, echilibrul puterilor în în Republica Moldova. Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990. După 27 august 1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile

statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea trebuiesc corelate cu principiul enunţat. În RM, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul. 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Devine clar că, Parlamentul sau legislativul care exercită suveranitatea are investitură de la popor, naţiune, şi are puteri nelimitate deoarece el este competent de aşi stabili competenţa. Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul: • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; • aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; • aprobă doctrina militară a statului; • aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui; • alege şi numeşte persoane oficiale de stat;


exercită controlul parlamentar asupra puterii executive; suspendă activitatea organelor de APL, în cazurile prevăzute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive. Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă asupra legislativului. - după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat la funcţia de Prim-ministru(art.82); - poate lua patre la lucrările Parlam. adresându-i mesage (art.89); - poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură (art.85); - promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, sprre reexaminare (art.93). 2. Raporturile ParlamentGuvern. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM dispune de importante mecanisme de influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera: - acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului(art.98); - poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului (art.104); - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105); - retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi (art.106). Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total. 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului - autorităţile jurisdicţionale. Raporturile dintre legislativ, Şeful Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc apreciate în conformitate cu prevederile art.116 din Constituţie care fixează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Ori cum, Parl. este autoritatea care stabileşte pentru judecători competenţe, adoptând Coduri de procedură civilă, penală, jurisdicţie constituţională; Legea privind organizarea judecătorească; Legea cu privire

la statutul judecătorului etc. Din aceste considerente raporturile cu organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată create şi investite cu competenţă ele se bucură de o independenţă mai mare faţă de celelalte puteri şi o influenţă mai mică din partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii de judecători, şi deci la această etapă pot avea loc numiri dictate de interesele partidului de guvernământ sau majorităţii parlamentare sau a partidului care a câştigat alegerile prezidenţale. Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de către Parlament (art.116). Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior la Magistraturii (art.116). Însă, pentru a reduce la minium posibilitatea numirii în funcţii de judecători după alte principii decât profesionalism înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege art.116 din Constituţie prevede numirea pentru prima dată pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă . Constituţia nu califică Curtea Constituţională autoritate judecătorească, art.134 numind-o unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a garanta supremaţia constituţiei, asigurării realizării principiului separării puterilor în stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor Curtea Constituţională se compune din 6 judecători dintre care, 2 judecători numiţi de Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 de Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, componentă a forţei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi indivizi, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, drepturile subiective. Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latură a formei de stat prin care se defineşte sistemul metodelor şi pricipiilor de înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură cu situaţia drepturilqr si libertăţilor democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea lor de a determina sau influenţa politica statului, pe baza participării lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generală clasificare a regimurilor politice este clasificarea în a) regimuri autocratice;

b) regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate să determine sau să influenţeze politica internă şi externă a statului. Puterea de stat este exercitată în interesul unor grupuri de persoane, de o persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin negarea drepturilor şi libertăţilor individuale, în măsură în care acestea sînt prevăzute în legislaţia statului respectiv. Asemenea regimuri politice, sînt caracteristice statelor Orientului antic, dominaţiei despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice în perioada modernă, ca cele mai reacţionare sînt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale faăciste, profaşciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existenţa unor condiţii care să facă posibilă participarea maselor de cetăţeni la viaţa politică, influenţarea politicii interne şi externe a statului, exercitarea unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voinţa lor. Regimurile democratice, se pot împărţi după criteriul democraliei directe sau indirecte. În regimurile de democraţie directă, poporul exercită nemijlocit puterea de stat, în timp ce în regimurile politice de democraţie indirectă, conducerea de stat se realizează prin reprezentanţi, prin organele alese (democraţie reprezentativă). În concluzie putem menţiona că faptul că statul îmbracă diferite forme nu este întîmplător. Asupra formei statului au o influenţă determinantă anumiţi factori care condiţionează o anumită formă de stat; baza economică a societăţii respective, raportul de forţe pe plan internaţional şi, de asemenea, specificul naţional ca şi tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti factori nu acţionează izolat ci cumulativ, contribuind în comun la procesul general de structurare şi organizare a puterii de stat.

astăzi ea nu dipune de o constit. Procedurile formale stabilesc regulile şi modul în care are loc revizuire. şi funcţionării puteri publice. scrisă în sensul unui document integru. b) Statutul plebiscitar se întocmeste de catre seful statului si se supune spre aprobare poporului în mod global. În literatura de specialitate se face o deosebire între constitutiile flexibile si cele rigide în functie de modul în care acestea pot fi modificate. independent şi suveran al statului. Astfel este cunoscuta din perioada Romei antice denumirea de „constitutii imperiale”. Gusti scria ca scop. în scopul pastrarii cât mai neschimbate a acelor norme si principii stabilite initial. ea poate fi adoptată numai după modificarea de rigoare ăîn textul constituţiei. propriuzise ci repreze. e) Constitutia referendum consta în elaborarea si adoptarea proiectului de constitutie de catre o adunare constituanta si supunerea proiectului spre ratificare alegatorilor. Definiţia. Pers. Ex. unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale privind raporturile între guvernanti si guvernati care urmau sa prevaleze fata de cutumele existente. deci fara a necesita o procedura deosebita. constituţii cutumiare mai posedă Noua Zeelandă şi Israelul. a fost supus ratificării populare. al XVIII-lea. Pe masura consolidarii procesului de organizare politica. La fel Constitutia Greciei din 1975 prevede ca „nici o modificare a constitutiei nu este permisa în mai putin de 5 ani de la revizuire”. dacă într-un interval de trei luni din momentul publicării este făcută o cerere de 1/5bdin memrii unei camere sau de 500 mii alegători. legi prin care împaratul stabilea anumite reguli oblig. 1795. constituţia scrisă. constitutiile flexibile pot fi modificate si prin legi ordinare. cuvântul „constitutie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau statute. când s-a cristalizat notiunea de constitutie si s-a impus necesitatea materializarii ei. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca stabilesc o procedura greoaie care complica formele în care li se pot efectua modificari pe parcursul timpului cât se afla în vigoare. însă deoarece în lit-ra de specialitate adesea aceste calităţi se consideră forme. cutumiare este form. sau se mai poate vorbi tot din perioada antichitatii de constitutiile lui Solon si Licurg care însa la vremea aceea nu au fost constit. pentru ca o constitutie este prin ea însasi o reforma profunda. de asemenea constitutii sunt: cele franceze de la 1791. 143 din CRM este denumit”Legea privind modificarea constituţiei”. Constitutia franceza din anul 1791 prevedea o procedura potrivit careia nu putea fi modificata timp de 10 ani. st/lor atenian si spartan. Tinând seama de importanta politica si juridica a constitutiei. termen folosit cu predilectie pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forta juridica superioara. O dată cu dezvoltarea statelor constituţia va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai mărgineşte la limitarea puterilor şi garantarea drepturilor cetăţeneşti. Continutul constit. pact este rezultatul acordului ce se realizeaza între monarh si parlament. devenind frînă în calea progresului. puterea. competenţele acestora precum şi determină drepturile şi libertăţile guvernanţilor. practici care au ca trasat. dupa modul lor de adoptare. de asemenea constit. Constitutia Italiei de la 1848. iar mai târziu adunare constituanta care e/e formata din deputati alesi de catre cetaţ. În acest sens.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în rezultat sunt suprimate drept. în interes. formele şi trăsăturile caracteristice ale Constituţiei. Constitutii scrise Începând cu sec. ca poporul singur poate decide sica el este deasupra Parlamentului. constituţia rigidă şi suplă. 3. învestind-o cu calitatea supremaţiei. ce dă de înţeles că revizuirea are loc numai prin lege. adoptate şi modificate conform unor proceduri distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat. şi nici absolut rigide. Norvegia(1814). Sociologul român Dm. şi aceste legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. trebuie sa retinem ca dreptul de a revizui constitutia apartine aceluiasi organ care a adoptat-o. 2. C cut. asa cum precizeaza doctrina juridica. Asemenea interdictii au cuprins si Constitutia franceza din 5 octombrie 1958. Totuşi prima constituţie scrisă a apărut în SUA(1787). reg. cutumiar a fost considerat necorespunzator deoarece. În acest sens CRM prevede(art. modul de organizare si function. în baza cărora se exerc. 1. aproape în exclusivitate. constituţie provine de la „constitutio” din latină. legile de revizuire trebuie supuse referendmului. de la 1946. de exercit.În afară de Anglia. Este o emanatie a puterii absolute a monarhului care recunoaste anumite drepturi fundamentale cetatenilor sau unor categorii sociale si stabileste modul de exercitare a puterii de stat. vom îmbrăţişa si noi această idee. a celor care o exercită ci numai în interes general. unei constitutii este acela „de a formula politic si juridic în mod solemn psihologia sociala. . RM. Pe plan politic constitutia acordata stabileste un sistem intermediar între monarhia limitata si regimul parlamentar. Limitele tacite nu sunt prevăzute în constituţie. Apare o întrebare. Aceste prevederi urmaresc sa realizeze stabilitatea constitutiei. nu pot fi absolut suple p/u că pot aduce instabilitate politică. erau incerte. a fost preferat termenul de „lege fundamentala”. Constit. Cît priveşte continentul european . organizarea politica a diferitelor state s-a realizat prin cutume. d) Constitutia conventie se întocm. Constituie fundamentul de validitate a întregii ordini juridice. Acest tip de constitutie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranitatii nationale. prin acesta desemnându-se o lege fundamentala în care sunt înmanuncheate normele de baza ale organizarii statului si în plus o serie de drepturi si libertati. însemnînd „aşezare cu temei”. Constituţii suple. de asemenea constitutii sunt cele franceze din 1793. a stării de urgenţă şi de război. Procedurile materiale stabiliesc limitele materiale ale reviziurii.Constituie fundamentul legitimităţii sistemului de guvernare. formale. limite heteronome şi limite autonome. obiectul revizuirii poate fi orice aricol în dependenţă de necesitate. regulile cutumiare nu erau clar definite. Răspunsul este da. Spre deosebire de constitutiile rigide care asa cum am aratat instituie o procedura severa în vederea unor eventuale si ulterioare modificari.. a organismelor de guvernare. Prin plebiscit. În al treilea rând. incomplete si în continua miscare. Fundamentale ale cetăţ.scrisă a apărut în Franţa(1791). dreptul judiciar sau al precedentelor şi din dreptul cutumiar nescris. şi libert. adoptarea constitutiilor s-a realizat de catre parlamente. limite tactice. transmise din generatie în generatie. contemp. Constitutia Japoneza de la 1889 etc. Ex. 2. Constituţii rigide. sau putut impune sefului statului anumite conditii. 1. dr. acceptate de guvernanti si popor au fost adaptate noilor conditii istorice si codificate. Prin acest procedeu „suveranitatea populara nu este activa ci pasiva”. Constituţia Italiei prevededesfăşurarea referendumului.Constit. În virtutea celor expuse constituţia ar putea fi definită: legea fundamentală a statului constituită dintr-un anasmblu de norme juridice. de raporturile sociale. ea nu decide. comuna faptul ca sunt nescrise. ceea ce înseamnă că dacă o lege contravine prevederilor constituţiei. Cît priveşte procedurile revizuirii. justificînd puterea de decizie a guvernanţilor selectaţi de care dispun în baza copetenţelor atribuite. din obic. Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern. 4. în cazul în care textul integral al Constit. cu drept de vot. Extinderea referendumului. Grecia(1822). Termenul de constitutie cu sensul de lege fundamentala a intrat în vocabularul juridic în perioada revolutiilor economico-sociale de lamijlocul secolului al XVIII-lea. şi transm.. „fundament”. de la c/e nu se putea deroga. cum ar fi:constituţia cutumiară. Pâna în secolul al XVIII-lea. Asemenea constitutie a fost Constitutia franceza de la 1830. iar constitutia Statelor Unite ale Americii hotara ca nu poate fi adusa nici o modificare anumitor prevederi decât dupa scurgerea unui termen de 21 de ani de la data adoptarii ei. care nu se bucură de supremaţie. Limite heteronome prevăd revizuirile prevăzute de dreptul internaţional. 4. 8.. De la început vom menţiona că rigitatea şi suplevitatea sunt mai mult calităţi ale constituţiei decît forme. procedura de revizuire a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare . Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848. dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii”. De aceea întălnim diferite definitiidate constituţiei: . Conventia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat si comp etenta puterii constituante. care pot prin „da” sau „nu” sa hotarasca adoptarea sau respingerea proiectului. Organiz. Ex. Pactul s-a folosit atunci când. Limite exprese sunt cele prevăzute expres în textul constituţiei. ceea ce explică prin specificul dezvoltării sistemului de drept englez cuprins în dreptul statutar. Genoveva Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite exprese. În dreptul Constit. Cu toate că Anglia a fost prima care a adoptat unele acte juridice cu caracter guvernamental. sau de 5 consilieri regionali. ea accepta. constitutiile sunt de mai multe feluri si anume:. acestea pot fi divizate în două categorii: proceduri materiale şi proced. ori de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în functie de stadiul dezvoltarii economice. mai ales în tarile din estul Europei dupa discutarea publica a proiectului. în conditiile în care este dificil de a face altfel. Art. Dupa razboiul al doilea mondial. ca modalitate directa de participare a cetatenilor la guvernare. Au fost astfel adoptate Constitutia Frantei de la 1814. sunt: Constitutia anului al VIII-lea din Franta. Mai întâi. denumita la început conventie.legea fundamentală a statului carefixează modul desemnării guvernanţilor. precum si care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept. trad. constitutia rezultata aparând ca o conventie între toti membrii societatii. de unde a şi venit noţiunea de domnie a legii. Aceste constitutii erau de fapt un fel de acte de capitulare a monarhului fata de burghezie. c) Pactul sau constit. Olanda(1815). prima const. Enunţă princip. 2. a puterii în aşa fel ca să nu poată fi exercit. şi în afară de interdicţiile stabilite. de catre o adunare special aleasa în acest scop. data de Ludovic al XVIII-lea. raporturile dintre aceste organisme si dintre ele si cetateni. în loc de constitutie. profitându-se de o conjunctura favorabila. a) Constitutia acordata este o constitutie pe care monarhul o acorda supusilor sai în virtutea tezei ca regele detine plenitudinea puterilor iar autoritatea regala reprezenta o „delegare acordata de Providenta”. Sunt acceptate diverse forme de constituţii. precum si fata de comportamentul ulterior semnarii acestora al monarhilor. Funcţile 1. învestite cu forţă juridică supremă. În Evul Mediu. În Evul Mediu. a determinat folosirea si considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare a unei constitutii sau legi.142) precum că dispoziţile pprivind caracterul suveran . . starea economica. Constit. În acest context se impun unele precizari. sistemic. În lucrarile politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural. În al doilea rând. Cuv. autoritatea competenta sa revizuiasca constitutia difera dupa felul constitutiei. de locul ce îl ocupa în sistemul dreptului. Adoptarea constitutiei şi revizuirea Constitutiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi diferit de la un stat la altul. sociale si politice si de ideologia dominanta în momentul adoptarii constitutiei. 3. Astfel legii scrise i s-a dat superioritate faţă de cutumă. seturi de legi care priveau unele aspecte ale organiz. apoi Suedia(1809). fiecare în parte. suple se consideră cele cutumiare.7. este necesar de a sti cine are initiativa revizuirii sale. Sunt interzise revizuirile în perioada stării de asediu.norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la rapoartele de echilibru între diferitele puteri ale statului. În dreptul constitutional clasic. Revizuirea constitutiei. precum şi cele referitoare la neurtalitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. Spania (1812). regl. 1848 si 1875 si Constitutia germana de la 1919. Constitutia italiana din 1948. cetatenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau „nu” cu privire la întregul proiect de constitutie. obiceiurile si traditiile constitutionale.

durata mandatului. organizarea internă. Principii generale. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile expimate în exercitarea mandatului. Actele normative care reglementează cetăţenia în RM conţin principiile unanim recunoscute de comunitatea internaţională. 125 fiindu-i stabilită structura. termen prin care se desemneaza un complex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane. sistemului fiscal.141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii. stat de drept. 3.Pentru a putea fi numit juecător al Curţii . dezv.1995. Art. Pentru I dată această formă s-a realizat în SUA în 1803. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor. de mare şi nejustificat. Specială. cu forma de guvernământ republicană. Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional. Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art. Cel mai eficient control al constituţionaltăţii legilor este considerat cel efectuat de către organele juristdicţionale de competenţă comună sau e copet. pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza organizarea concreta a statului . din care fac parte ministerele. care este calificată de piaţă. Acest titlu este structurat în 6 capitole. libera iniţiativă economică. Tot aici sunt stabilite principii. 2. iar bogăţiile de orice natură a subsolului. Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate. Titlul V.2). Reglementarea juridică şi principiile cetăţeniei RM. unitar şi indivizibil. 7. în care demnitatea omului. Printre care: 11. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Considerăm acest număr excesiv 1.9. Dispoziţii finale şi tranzitorii. Procurorul General. Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească. În CRM normele definitorii ale cetăţeniei sunt cuprinse în art.3). pri care CSJ a argumentat obligaţia curţilor de a veghea respectarea constituţiei. În primul rând. deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizata organizatoric însasi puterea suverana a poporului si. Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice estinate de a asigura conformitatea regulilorde drept intern cu normele constituţionale. legiferează statutul deputaţilor din Parlament. Organul politic investit cu dreptul de a efectua controlul constituţionalităţii legilor poate fi parlamentul. independenţa. art 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. ea apare ca o situatie juridica (un statut). limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele. sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. 5. Aceasta a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional . Controlul anterior se aplică în faza de proiect a legii. 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. Guvernul. direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice. Art. pe de alta parte. de orientare socială.143 legea privind modificare constituţiei. durata mandatului de 4 ani. Jud. condiţiile pentru numire. de . raionale şi primarii aleşi prin vot universal. De la acestă perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi factori. eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Guvernul este reglementat în capitolul 6. sistemului financiar-creditar. 2 jud. Autorităţile publice. Titlul II. promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători. Economică. bugetului public naţional. Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor. Titlul VII.6 lege 6. apele şi pădurile folosite în interes public. statutul judecătorilor. Astfel. Tutlul III.1 declară RM stat suveran. la cererea organului care a pregătit proiectul sau la cererea parlamentului care trebuie să-l examineze şi aprobe. frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art. concurenţa loială ca factori de bază a economiei. puterea legislativă şi puterea judecăt. şeful statului şau guvernul.Cetăţenia unică este o consideraţie a statului unitar.6 fixează separarea şi colaborarea puterii legislative. prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul.Retragerea cetăţeniei RM unuia din soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a copiilor acestora(art23 din Lege) . Adunarea POPUARĂ a Găgăuziei. atribuţiile. culturale. Sunt numiţi de Parlam. Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv. adica până la 27. Organizarea statului se realizeaza în raport de teritoriu si populatie. 18 şi 19.bază de constituire a Parlamentului. 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din RM.08. secret. decent. Titlul I. În al doilea rând. autonomiei locale. atribuţiile precum şi mandatul procurorilor. iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an. în învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică. fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat. iar piaţa.. Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale. democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art. Drepturile.Capitolul 7. democratic.Astfel acest drept îl au:Preşedintele RM. căile de comunicaţie. Art. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare). organice şi ordinare. Constituţia recunoaşte şi garant. art. Prin urmare. independenţi şi se supun doar Constituţiei. libera dezvoltare a personalităţii umane. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental.9 declară proprietatea publică şi privată. teritoriul este inalienabil. 2 de Preşedinte şi 2 de CS al Magistraturii. Notiunea de cetatenie poate fi examinata în doua acceptiuni. în cadrul faimosului proces Marbuty versus Madison. să apere ţara. este atribuit unor mulţi subiecţi.) 4. proprietăţii.Unitatea cetăţeniei şi familiei(art. folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti. Art. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională. 12. În activitatea lor judecătorii sunt inamovabili pe durata mandatului.142 – limitele revizuirii şi art. Dreptul de sesizare a Curţii Consti. Cap. Titlul IV. Cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei. caracterul public al dezbaterilor judiciare. Conform prevederilor constituţionale este garantarea supremaţiei constituţiei. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale. Juridică. incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă. nu pot fi reţinuţi. realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat. art. notiunea de cetatenie este utilizata pentru a defini o institutie juridica. fracţiune parlamentară. deplasărilor. este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului. incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile. parl a adoptat legea cu privire la Curtea Constituţională. 7 titluri unele având capitole şi secţiuni.Obligaţiunea de a îndeplini unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă de ţară. dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări. Noţiunea de cetăţenie în sensul ei actual a fost utilizată I dată în Declaraţia Franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului din 1789. Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere. 18 lege). Ministerul Justiţiei. considerând cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei. precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice. şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale. normativ al Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole. cît şi de ordin extern. Controlul posterior este cel care se exercită după intrarea legii în vigoare şi se consideră cea mai veritabilă formă de control al constituţionaltăţii legilor. să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice etc.Obţinerea cetăţeniei ca efect al principiului jus sangvinus. validarea mandatului de către Curtea Constit. Conţinutul constituţiei RM.. taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului.66. prevăzut din impozite. Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create.5). executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin. 1994. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat. o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activit. percheziţionaţi. se vorbeste de „cetatenia” unei persoane. independent. bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă. adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice si stat. 17. Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art. formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie. Organizarae şi funcţionarea Curţii Constituţionale La 13 dec. candidaţii trebuie să îndeplinească unele condiţii: să aibă o pregătire juridică superioară.. structura. atît de ordin intern. În acest sens. CSJ. fără încuviinţarea Curţii.124. să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia. Curtea este compusă din 6 jud. drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea. prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular. Numiţi pentru un madat de 6 ani. asigurarea principiilor separării puterii în stat în puterea legislativă. deputatul în Parlament. 10. Economia naţională şi finanţele publice. orăşeneşti. lingvistice şi religioase. de „dobândirea si pierderea cetateniei”. Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei . cu excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă. stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare. Controlul constituţionalităţii legilor este o necesitate inerentă unui stat de drept ce permite constituţiei să se manifeste cu adevărat ca lege fundamentală cu forţă juridică supremă. stabilind sistemul organelor judecătoreşti. stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei.art. Controlul constituşionalităţii legilor. Tltlul VI. reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate: economiei.Dotarea cetăţenilor cu toate drepturile şi libertăţile necesre unui mod de viaţă liber. notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni . .art. şi garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. PENTRU A PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului. arestaţi. şi la exprimarea identităţii lor etnice. drepturile şi libertăţile lui. spaţiul aerian.

Dreptul de afi auzit. Obligativitatea deciziei. Dreptul administrativ are o serie de trasaturi proprii. Civilse determină prin faptul că normele procesului civil reglementează procedura administrativăîn cazurile soluţionării litigiilor de ordin admoinistr.6. întrucât. sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva. 3.). din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o . reprezentând „miezul normei juridice”. 3. Imparţialitatea. în general. Principiile materiale.adm şi cel financiar. raportul de drept administrativ are trei elemente componente: subiecte. controlul administrativ etc. Egalitatea în faţa legii. Ca orice raport juridic.1. Constituţional. prohibitive sau permise. Dispozitia normei de drept administrativ este. se identifica: a) norme cu caracter general. prin care se interzice o anumitaconduita subiectului de drept. lasându-se la aprecierea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite. O deosebită legătură există între dr. 1. care cad sub incidenta normei juridice. pot constitui obiect al raportului juridic administrativ anumite activitati. Principiul obiectivităţii. Însa. În doctrina se arata ca aceasta clasificare a normei de drept nu trebuie privita în mod dogmatic. de la economie la sanatate si de la armata la învatamânt. pusa în slujba cuiva. 2. traducându-se prin servitor. reglementeaza o diversitate de domenii. repartizarea. 5. Cu dr. sanctiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres. Sub aspect etimologic. facându-se trimitere la competenta legata.În doctrina franceza. „catre” si „minister”. Proporţionalitatea. nascute în urma unui act administrativ” sau „acea ramura a stiintei juridice care cerceteaza normele de drept care privesc organizarea sistemului administratiei publice. Principiile generale:1. ne aflam în prezenta ipotezei relative. Respectarea scopului şi obiectivelor trase de lege. prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept. Dreptul de afi ajutat sau asistat. Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte doua elemente. care nu desfasoara. 2. însa. „A administra”. Legalitatea. iar pe de alta parte. termenul de „administratie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel. d) principii. În literatura juridica. 3. Transparenţa. Dupa modul de determinare. f) explicarea semnificatiei unor termeni. . Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei publice. Pr. conducerea unui agent economic sau institutii social culturale.1. Principiile procesuale: 1. 6. care se refera la un organ determinat. . prestarea unor servicii publice. subordonata. persoane fizice sau juridice. „regulile dupa care statul exercita functia executiva. 2.). nu-l obliga. un compartiment din unitatile direct productive sau institutii socialculturale.Pr. b) norme speciale. În limbajul curent. Cele mai strînse legăruri dr. precum si acelea care guverneaza raporturile dintre stat si individ. În ceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrativ se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice. 7. imperativa. la comanda. formulile sau ideile călăuzitoare pe care se bazează organizarea şi activitatea sistemului AP. priorităţii şi garantării drepturilor persoanei private. ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata si poate sa se refere la: a) împrejurarile. Promptitudinea în executare. Într-o formulare restrânsa. O caracteristica a acestor raporturi. mai întâi în Statele Unite ale Americii si apoi în Franta. 3. este obligata sa actioneze într-un sens determinat. Clasificarea normelor de drept administrativ Acest spect este analizat de catre autorii contemporani1 din unghiuri diferite. Din punctul de vedere al întinderii sferei de aplicare. prin forta coercitiva a acelei puteri. persoana fizica sau juridica. fara posibilitatea de a alege” „Exista putere discretionara ori de câte ori o autoritate actioneaza liber. aplicabile tuturor autoritatilor publice. la origini. conform dictionarului limbii române. cuvântul „administratie” provine din limba latina. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozitii: a) dispozitii imperative. cuprinzând cele trei elemente: ipoteza. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale nascute din activitatea de organizare a executarii legii si de executare a acesteia. printro regula de drept c) dispozitii permisive. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului”. care se ocupa de „res romana” . Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. Prin obiectul său AP este strîns legată de cele trei puteri ale statului. amenda etc. precum si controlul exercitat de puterea judecatoreasca pentru asigurarea dreptul public. le are cu dr. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice. Dreptul administrativ a început sa se contureze ca ramura de drept de sine statatoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public.adm. fie ca aceste raporturi se stabilesc între organele administratiei publice. iar la nevoie. în comparatie cu dreptul civil sau penal. trebuie sa se faca distinctie între sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice. competenta legata este definita ca fiind „situatia când administratia este tinuta. Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public. Accesul la informaţiie. norma de drept administrativ are o structura trihotomica. întâlnind criterii de clasificare comune sau diferite. În situatia în care ipoteza nu este precis conturata. acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care administreaza o institutie sau o întreprindere. Legalităţii. Normele de drept administrativ Norma juridica reprezinta o regula de conduita instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice cuprinde fondul. 4. supus. sunt regulile. precum: executarea actelor juridice. mai exact a raspunderii juridice în dreptul administrativ. 7. 4. Principile dreptului adm. administratia publica se desfasoara în regim de putere publica. 5. Aceasta libertate de apreciere constituie ceea ce se cheama „puterea discretionara” a administratiei publice.viata statului si dreptul privat. nemijlocit o activitate direct productiva. Principiul suveranităţii poporului. are un pronuntat caracter de mobilitate. pot fi identificate urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ: sanctiuni administrativ – disciplinare sanctiuni administrativ – contraventionale (avertismentul. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor.. de obicei a statului. a carei aplicare este asigurata prin constiinta juridica. executarea unor lucrari publice. În literatura de specialitate se apreciaza ca ipoteza este absolut determinata când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispozitia. b) norme prohibitive – care interzic o anumita conduita. categorica. sanctiuni administrativpatrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna materiala ori morala). fara ca sa-i fie dictata dinainte conduita sa. prin administratie se poateîntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului. care au ca obiect procedura de concretizare a activitatii autoritatilor publice. Ca orice norma juridica.Dr Administr ca ram a sist de dr. Sanctiunea normei de drept administrativ Sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele care intervin în cazul nerespectarii normei juridice. însemnând „la”. dupa care pot fi identificate urmatoarele categorii de norme: a) norme de drept material. c) definitii. 5. b) subiectele de drept. obiect. ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata. Ce stabilesc principiile fundamental ede organizare şi funcţionarte a sistemului autorităţilor AP şi normelor ce determină principalele autorităţi ale AP. în sensul ca un izvor de drept va contine numai dispozitii imperative. Astfel. dispozitia si sanctiunea. Democraţiei. 3. continutul reglementarii. întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate necvesităţilor publice. prin aceasta notiune s-a avut în vedere o activit. cum ar fi: caracterul de disciplina relativ tânara. 4. 6. atunci când se prevede o anumita actiune. prin natura lor sunt extrem de numeroase si variate. o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular. fie între acestea si particulari. datorită numeroaselor norme consti. Legătura dreptului adm. Dretul adm. constând în faptul ca normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifica destul de repede dupa adoptare. Un prin criteriu îl constituie obiectul de reglementare. b) norme de drept procesual. b) dispozitii prohibitive. Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care. El a aparut la sfârsitul secolului al XVIII -lea. Ca si în cazul altor ramuri de drept (dreptul constitutional. înseamna: a conduce. suspendari etc. Având în vedere legislatia în vigoare. e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumiteactivitati. Principiul procedurii colective. fie un functionar public.masuri cu privire la actele juridice (anulari. iar pentru administratie. conditiile în care se aplica norma juridica. lasând posibilitatea administratiei sa aprecieze împrejurarile în care se aplica norma. c) norme permisive – care îngaduie o conduita determinata. Se poate aprecia ca. când autoritatea publica este tinuta de norma juridica. raporturile de drept administrativ se fundamenteaza pe principiul inegalitatii partilor. Pr. a gospodari.). de exemplu). Acesta din urmă cuprinde ansamblul normelor privind formerea. pe de o parte sa actioneze. Are ca obiect de studiu acele relaţii sociale şi valori care se referă la organizarea şi realizarea administraţiei publice. care vizeaza drepturile si obligatiile autoritatilor publice. care actioneaza pentru organizarea executarii si a executarii legii. 2. modalitatile juridice specifice prin care este realizata competenta cu care sunt investite organele administratiei publice. 4. fiind compus din prepozitia „ad”. Publuicităţii şi transparenţei. Proc. ea urmând a se deduce din continutul normei juridice. care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi. Dupa caracterul normelor identificam: a) norme imperative – care impun subiectelor de drept o anumita conduita. continut. Colegialităţii.masuri de executare silita (demolarea sau desfiintarea unor constructii etc. respectarii legii în activitatea organelor administratiei publice”.

pentru persoanele fizice sau juridice. obiceiul în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă independentă a dreptului cu rare excepţii. organele administratiei publice au un drept de apreciere asupra conditiilor în care se realizeaza dreptul beneficiarului la serviciul public. limbajul juridic . care este influenţat de ştiinţa juridică germană. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al dreptului romano-germanic. La început această preluare şi adaptare purta forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit. Luxemburgul. pe de o parte. el poate acţiona nu numai "în completarea legii" dar şi "pe lîngă lege". sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului. În linii generale se poate spune. ordinea activităţii organelor statale şi relaţiile individului cu statul. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei căi: formarea dreptului comun. aici poziţia doctrinei este destul de contradictorie. Raporturile de drept administrativ se grupeaza în doua categorii: a) Raporturi care se formeaza în cadrul sistemului administratiei publice. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizatii nestatale realizeaza activitati de interes public prin prestatii specifice organizatiei statale. cum ar fi acelea care privesc utilizarea mijloacelor de transport în comun. ceea ce. Legile reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale. că "principiile generale ale dreptului intemaţional" au prioritate în faţa legii. posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie "împotriva legii" . pentru ţările din familia juridică romano-germanică este caracteristică schema unică a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept. b) Raporturi care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. au servit drept model. Constituţia RFG din 1949 direct menţionează. Portugalia. că la dreptul public se referă acele ramuri şi instituţii. În anumite raporturi de drept administrativ. Reamintim. fondul de noţiuni. În general. legile speciale şi culegere de norme. la organizarea si functionarea administratiei publice. Sunt destul de numeroase cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se afla în raporturi de drept administrativ. Familia juridică de drept comun. practica judiciară poate fi referită la numărul izvoarelor auxiliare. A avut loc procesul cu denumirea "preluarea şi adaptarea dreptului roman". În cadrul raporturilor care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem se întâlnesc si raporturi de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la realizarea sarcinilor ce revin administratiei publice. deşi în cadru acestei scheme este posibilă o deplasare a accentelor. deoarece prestatiile înfaptuite de organele administratieipublice în favoarea acestora sunt prevazute de lege sau în actele normative emise pe baza si în executarea legii. Regimul juridic aplicabil în aceste cazuri este cel de drept civil si nu regimul de drept administrativ. însă. În cadrul raporturilor de colaborare. în care organele administratiei publice. subiectele participante se afla în cadrul unei ierarhii administrative. Beneficiarii acestor servicii pot intra în raporturi juridice cu administratia pe baza unor contracte civile. sistemul de izvoare ale dreptului. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică romano-germanică este caracterul lui codificat. doua ministere care emit împreuna norme juridice de interes comun. în ţări diferite nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri. parcurgînd "etapa de recurs". îşi găseşte reflectare într-o organizare şi competenţă a organelor justiţiei generale. Structura dreptului în familia juridică anglo-saxonă. dreptul la ocrotirea sanatatii etc. Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhica si de colaborare. iar la cel privat . Cum ar fi. a. completarea lui cu dreptul de echitate şi interpretarea statutelor. neobişnuită. însăşi concepţia dreptului. Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specifică. Cu toate acestea. tehnica juridică. de exemplu. Cum ar fi. însa în calitatea lor de servicii publice1. pot stabili în mod unilateral drepturi si obligatii. În toate aceste ţări există constituţii scrise. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhica. pe baza competentei pe care o au conform legii. canonice şi locale. diferă de grupul dreptului "germanic". Aşa dar. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate. care include de asemenea Austria. în principal. se studia fondul lui de noţiuni. Italia. 56. în RFG diviziunea între dreptul privat şi public este pronunţată mai puţin decît în Franţa. Apartenenţa dreptului diferitor ţări europene la familia romano. care determină statul. Această autoritate este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui control judiciar al constitualităţii legilor ordinare. Astfel. juridică romano- La familia juridică romano-germanică se referă sistemele ce au apărut în Europa continentală în baza tradiţiilor juridice romane. normele cărora au o autoritate juridică majoră. Însă. Sistemul legislaţiei curente este de asemenea destul de ramificat. acestia pot formula plângeri împotriva masurilor abuzive luate de administratia publica. Spania şi cel germanic. În dreptului englez lipseşte . În unele ţări convenţiile internaţionale au o putere juridică mai mare decît legile interne. Această divizare poartă un caracter general şi în ultimul timp şi-a pierdut însemnătatea de odinioară. Odată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele juridice naţionale dreptul internaţional. beneficiarii serviciului public au un drept subiectiv în temeiul caruia pot cere organelor administratiei publice sa presteze serviciul.obligatie legala a acestora si nu o facultate. Raporturile care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. organele administratiei publice pot recurge la masuri de constrângere. precum şi divizarea dreptului în ramuri. franceze şi germane. divizarea lui în public şi privat. care au întemeiat în sec. Constituţiile delimitează competenţa elaborării dreptului a diferitelor organe de stat şi în corespundere cu această competenţă înfăptuiesc diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului. penal. de procedură penală ş. Dreptul comun este un sistem. îndruma si controla subiectul subordonat. chiar şi o decizie judiciară "simplă" (bazată pe analogie sau pe principii generale). În primul rînd aceasta este legat de "precedentul de recurs". Pentru familia juridică romanogermanică sînt caracteristice: existenţa dreptului scris. Ele pot fi raporturi de subordonare. Cel care actioneaza ca autoritate ierarhic superioara are dreptul de a conduce. În majoritatea ţărilor continentale sînt adoptate şi acţionează codurile: civil. decretelor miniştrilor ş.în ce ordine ea trebuie corectată. În acest scop exista o serie de garantii legale care constau în mijloacele practice puse la dispozitia cetatenilor. subiectele active actioneaza tot pe baza si în executarea legii. unde intră Belgia. De exemplu. un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. Însa.germanică nu exclude anumite deosebiri între sistemele juridice naţionale. în Anglia . ajungând pâna la executarea silita a legii. circularelor administrative. că dreptul francez. Printre izvoarele dreptului romanogermanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor. Pe continent juriştii sînt interesaţi în primul rînd de faptul cum este reglementată situaţia dată. XII-XVI în baza culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă juridică pentru multe ţări europene. Familia genaanică. poate fi sesizată de către alte judecătorii la soluţionarea proceselor de aşa gen ca precedent real. numărul lor în fiecare ţară este mare. structura logica intemă. de exemplu.ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile indivizilor reciproce. În unele raporturi de drept administrativ. Deoarece curtea de casaţie este instanţa supremă. iar acestea au obligatia sa realizeze prestatia. Totodata. situatia de subordonare a subiectelor de drept nu exclude posibilitatea manifestarii de vointa a acestora în cadrul raporturilor juridice respective. iar această istorie pînă în sec. administrative şi constituţionale diferită de cea a Franţei. de exemplu. care poartă amprenta istoriei. în speţă. Este cazul raporturilor dintre Guvern si prefecti sau acela al raporturilor dintre ministru si conducatorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judete. 55. În fiecare din aceste două sfere. în baza căruia în interiorul familiei juridice romanogermanice se deosebesc două grupuri juridice: romanic. şi dreptul german. de procedură civilă. În toate ţările familiei romano-germanice este cunoscută divizarea dreptului în public şi privat. în deosebi în dreptul francez. care se reflectă. Elveţia şi alte ţări. aplicând sanctiuni în conditiile legii. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administratiei publice se refera. Ea s-a format în baza studierii dreptului roman la universităţile italiene. a domeniului public privat etc. subiectele participante sunt pe picior de egalitate si actioneaza împreuna pentru realizarea unui anumit scop. O pondere deosebita în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupa cele de utilizare a serviciilor publice. Obiectul acestor raporturi juridice consta în modelarea comportamentului subiectelor participante corespunzator exigentelor legale. pe de altă parte. Doctrina juridică romano-germanică şi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile. a. pentru a ajunge la o hotărîre judiciară corectă. dreptul la învatatura. În interiorul familiei juridice romanogermanice grupul dreptului "romanic". adică împărţirea lui în ramuri. Acelaşi lucru trebuie menţionat şi despre sistemul de drept.totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romanogermamce. Olanda.

58 Caracteristica şi reprezentanşii şcolii dr.islam. discipolul lui Socrate. în direcţia opusă. Dreptul musulman. întemeietorul şcolii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 î. cit şi nescrisă.de procedură civilă. care a atins şi toate ţările islamice.idjima: acord atins de toată activitatea musulmană în problema obligaţiilor musulmanului. Şcoala normativistă a dreptului. care cuprinde atît norme juridice. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului. civile. Pe lîngă pedeapsa pentru infracţiunile enumerate. este şi legal. de fapt. dreptul este mai întîi de toate un drept al practicii judiciare. Pentrui ca proiectul să devină lege. primul şi cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar. Toate elementele psihologice sînt excluse conştient din examinare. Teoria psihologică a dreptului. la dezvoltarea raţionalului. de Aristotel şi de către stoici. în viziunea lui. judecătorul nici odată nu apelează la Coran sau Sună – legendă despre proroc. O formă de codificare deosebită în SUA a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri cu caracter unitar. A treia "rădăcină" . Şcoala istorică a dreptului. dar nu numai acelea care de obicei se referă la sfera de drept. ci este dat de natură. Capitolul urmează după capitol fără o delimitare logică a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau la cel penal. Pe parcursul dezvoltării ulterioare a învăţăturii în această schemă s-a introdus încă o modificare. unitatea conceptuală şi raţională a omului presupune cunoaşterea adevărului. cît şi norme nejuridice. că dreptul existent a venit de la Allah care întrun anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed. În condiţiile actuale unele ţări musulmane (Egiptul) au refuzat complet judecătoriile musulmane. Din numărul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal. ca şi în Anglia. în toate statele . a constituţiilor statelor ce au intrat în componenţa SUA. legislatorul trebuie să găsească punctul de care concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va asigura fericirea şi. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic.în state şi una federală. Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil şi specific tuturor. folosit activ de Curtea Supremă. importantă pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor Coranului. iar ca teorie cu pondere şi o influenţă majoră ea s-a manifestat în gîndirea filozofică şi politico-juridică din evul mediu. la rоndul său. ca şi justiţia. în unele . Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită jurisdicţia independent unul faţă de altul. Această comportare mai liberă cu precedentul capătă o deosebită importanţă în legătură cu competenţa judecătoriilor americane de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor. Influenţa izvoarelor de drept de tip european a devenit. Sistemele juridice ale acestor ţări au suferit schimbări considerabile în sensul că importanţa. Examinindosarul. rămîne o familie juridică independentă. sau dreptul musulman se împarte în 2 părţi: prima indică linia de comportament al musulmanului faţă de semenii săi (muamalat). În SUA. dreptul nu este un produs al voinţei. constituţii ale statelor. El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest. Pacea socială în stat se asigură. Astfel. În altele există sisteme paralele de judecătorii musulmane. cadi (judecătorul) putea. el trebuie să fie adoptat de state. Germenii acestei teorii au apărut în antichitate. Ramurile dreptului englez nu sînt atît de clar pronunţate ca în sistemele de drept continentale. sunite şi şiite. Dreptul lui Allah este dat omenirii odată şi pentru totdeauna. De la justiţia politică. totodată. natural Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. ceea ce 1-a făcut să afirme că omul este cea mai nobilă dintre toate fiinţele. În procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez şi cel american. Dreptatea nu este altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot ce este al său şi împlinirea chemării proprii. ca şi pentru unul englez. Fikhul. Numai unele state. în concepţia lui Platon. Normele elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sistemul de drept american numai după o aplicare şi interpretare a lor multiplă de către judecătorii numai cînd se va putea face o referire la hotărîrile judiciare care l-au aplîcat şi nu la norme nemijlocit.n.e. Echitatea. Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero. Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o competenţă destul de largă. Justiţia. dreptul judiciar şi dreptul familiei.a unui sistem întreg de constituţii: federală. aceeaşi divizare a dreptului. liniştea. La baza operelor sale este pusă ideea. toate judecătoriile au o jurisdicţie comună. De aici . şi cea mai lipsită de lege şi dreptate. după ce îl va găsi. care a rupt legăturile cu "trecutul său englez". Teoretic numai Dumnezeu are putere legislativă. curajul. multe din care sînt considerabile cu adevărat şi nu pot fi neglijate. este o parte integrantă a naturii în dubla accepţiune: ca parte a materiei şi ca fiinţă raţională. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. adică pot examina diferite categorii de dosare . În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglare social-normativă.e. a ideii idjima. întrebuinţarea băuturilor spirtoase. Pentru ca binele să domine pacea. cît şi interesul individual al cetăţenilor. iar însuşi dreptul . Un singur judecător examina dosare de diferite categorii. pînă în sec. că legislaţia în sistemul juridic al SUA are o pondere mare şi este mai importantă decît dreptul statutal în Anglia. fapt ce l-au considerat 2 factori: în primul rînd. Însă în majoritatea ţărilor arabe ele continuă să joace un rol destul de important în mecanismul de acţiune socială a dreptului. a fost un prim şi important pas pe această cale. Abordоnd problema politicii. iar cea unificată acţionează. organizarea. legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie just sau injust.). în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. mai întîi de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite şi discrete. Organizarea judiciară musulmană se deosebea prin simplitate. în orice timp şi în orice împrejurare . Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acţiunea puţin mai liberă a regulii precedentului. caracteristic omului. el cuprinde toate sferele vieţii sociale. în SUA s-a format un sistem dualist. dreptul SUA. identice. îşi . mai precis . dreptul englez s-a dezvoltat treptat. Există naţiuni şi grupuri etnice ce profesează islamul în calitate de religie. în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec. Omul. Singura sursă a cunoştinţelor necesarmente egale pentru toţi o constituie raţiunea umană ." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Posibilităţile mari ale influenţei judiciare asupra legislaţiei nu exclude faptul. să dobоndească mijloacele de a-i face să se rostească asupra binelui. conform ideilor sale. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. au stat două şcoli: şcoala Medina şi şcoala irachiană. aplicarea legii depinde de precedentele judiciare. judecătorilor li se înaintează cerinţe înalte de calificare în sensul pregătirii lor de drept religioase. după Socrate. Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea ramurilor de drept. care este înlocuită aici cu divizarea în drept comun şi dreptul echităţii. care cu timpul. sub dominaţia severă a dreptului. sunnă sau adjimă. Cu toate acestea. În cîteva state acţionează codurile civile.divizarea dreptului în privat şi public. şi diferite după vîrstă. Însă nu s-a petrecut o trecere a dreptului american în familia romanogermanică. XIX evoluţia concepţiei de drept musulman a decurs prioritar în comentarii juridice religioase şi culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradiţionalele principii şi legi ale şariatului. este o virtute care aduce fericirea şi armonia. de fapt. care a fost adoptat oficial în anul 1962. iar odată cu el . Dreptul controlului constituţional. Platon susţine că adevăratul stat trebuie să asigure un trai comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii toate virtuţile: înţelepciunea. în mod deosebit. precum şi obiceiuri. filozofia are în vedere natura universală. în interpretarea sa romanică veche şi occidentală. iar ceea ce este legal este şi just. Binele în politică este justiţia care îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altora. în primul rînd norme religioase. Aristotel caută dreptul în observarea raţională a naturii. în mod uniform. indiferent de faptul dacă va fi recunoscut sau nu. La baza tuturor şcolilor. însă. În dreptul statutal al SUA se întîlnesc numeroase coduri. ambele fiind.Existenţialismul juridic. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural este. Secolele următoare practic nu au adus nimic nou. care există deja 200 de ani şi joacă un rol important. să nu prejudiciezi pe altcineva. treptat s-au pomenit absorbite de "dreptul comun". penale. În general.a principiului precedentului şi altor semne caracteristice pentru "dreptul comun". După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ .50 . În ambele ţări există de fapt. sferă de acţiune şi ponderea dreptului musulman s-au micşorat. Printre codurile de acest gen. el identifică justiţia politică cu dreptul politic. Dreptul întruchipează în sine înţelepciunea umană. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul оşi are rădăcinile sale. constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe egale. În realitate. pe care. acuzare falsă de adulter. Pregătirca proiectelor acestor legi şi coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu Institutul American de drept şi Asociaţia Americană a avocaţilor. Revoluţia Americană a înaintat pe primul plan ideea dreptului american naţional independent. nu este altceva decît expresia cunoaşterii umane. adulter. Legea. Baza ştiinţei juridice musulmane o constituie metoda cazuistică sub denumirea "Ilm al furu". Se presupunea o respingere totală a dreptului englez. un proces ireversibil. Dar numai în general. ideile.(achid) şi dreptul (fikh). care nu sînt cunoscute dreptului englez. care a suportat numeroase influenţe străine. susţine întemeietorul şcolii. unica sursă a dreptului musulman sînt lucrările savanţilor jurişti. In concepţia socratică. Islamul pomeşte de la faptul. El se referă la autorul. În al doilea rînd. Justiţia înseamnă egalitate şi această egalitate a justiţiei are în vedere atit interesul general al statului. ce exprimă în formă religioasă în general. în concepţia lui Cicero. etc. La măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă pentru următoarele infracţiuni: omor. pe calea practicii judiciare şi a reformelor legislative în cazuri aparte. cumpătarea şi dreptatea. Din motive istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale dreptului musulman. în cadrul căreia ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de drept precedent. la Cant şi Hegel. autoritatea căruia este unanim recunoscută. comerciale. în general. Motivele şi intenţiile individului nici odată nu se iau în consideraţie. să dai fiecăruia ce este al lui. 57Dreptulmusulman (islamic) Dreptul musulman ca sistem de norme. Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah. Adoptarea Constituţiei federale scrise din 1787. în legătură cu aceasta se poate spune. Şcoala sociologică a dreptului. instanţele superioare judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a SUA nici odată n-au fost legate de propriile lor precedente.libertatea considerabilă şi capacitatea de manevrare în timpul procesului de adaptare a dreptului la condiţiile ce se schimbă. după aprecierea personală. de la Platon şi Aristotel. Una din aceste deosebiri considerabile este legată de structura federală a SUA. şi de aceea nu este neapărată condiţia de respectare a hotărtrii. Aristotel afirmă că statul întruchipează scopul binelui. unde recent a dominat dreptul musulman în toată originalitatea surselor sale. furt. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. unde acest lucru este deosebit de necesar. El. să pedepsească pentru oricare altă violare a legii. foste colonii franceze sau spaniole au adoptat codurile de tip roman.după forma sa exterioară . Aristotel îşi îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului fără de care politica nu-şi poate atinge scopurile. învăţăturile cărora sînt recunoscute. în 25 . Lucrările sale de prestigiu care tratează problema dreptului sunt Republica şi Legile. dreptul este ordinea comunităţii politice. Preocupat. Aceste vechi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic. se folosesc unele şi aceleaşi noţiuni şi interpretare a normelor de drept. corespunzătoare diferitor interpretări. că în SUA există 51 sisteme de drept . În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi concepţie a dreptului şi a rolului său. este orientată spre consolidarea normelor şi priricipiilor dreptului musulman. cum ea este determinată de şcolile de drept.De obicei. adică aplicarea la cazurile noi asemănătoare a regulilor stabilite de Coran. A patra şi ultima "rădăcină" . dar.n.de procedură penală. îl divizează în drept natural şi drept pozitiv..teologia sau principiile credinţei . Funcţia principală a "fikhului" constă în păstrarea legăturilor indisolubile. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim în lucrările Politica şi Etica.de drept public şi privat. a doua prescrie îndatoririle faţă de Allah (ibadat). neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. A doua "rădăcină" este sunna. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. contribuind. luate de judecătoria unui stat. ale cărui opţiuni cu referire la drept au fost influenţate de Platon.a asimilat cîte ceva din codificările europene. care acţionează asupra milioanelor de oameni. de problema făuririi unui stat ideal. Ceea ce este just. este considerată regulă. Şcoala raţionalistă a dreptului. scopul cărora este de a stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale dreptului. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. S-a creat învăţătura despre 4 "rădăcini" (izvoare) ale dreptului musulman. precum Şcoala dreptului natural. de interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciară. care a mărit considerabil importanţa ei practică: propunerea acceptată odată de către juriştii tuturor sau chiar a unei şcoli. ca temelie a dreptului. evident. în general. Dreptul penal musulman este bazat. Şcoala realistă a dreptului. Platon (427-347 î. Şariatul constă din 2 părţi . În unele ţări (în Sudan) sistemul de judecătorii musulmane a căpătat un caracter de mai multe trepte (mai multe instanţe). precum şi 3 şcoli şiite. stabilit pe teritoriile controlate de ei. în altul. Prin urmare. Pentru un jurist american. În Anglia nu există coduri de tip european.penale.analogia (chias). Prima "rădăcină" este coranul. Doctrina engleză nu cunoaşte discuţii despre diviziunile structurale ale dreptului. are o structură analogică cu structura dreptului comun. voinţa nobilimii musulmane religioase. Aceasta se datoreşte în primul rînd existenţei constituţiei scrise. VII-X şi este bazat pe religia musulmană . însă n-au acceptat dreptul musulman. jefuire armată şi revoltă. În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în drept public şi privat. оn acest mod. dintre legislaţia statului musulman şi sursele ei primare. iar justiţia este concepută drept criteriu de manifestare a legalităţii. Legislaţia familiei a ţărilor arabe. conceput ca un ansamblu de norme eterne şi imuabile existente atit în formă scrisă. asemănător celui englez: dreptul precedent în interacţiunea cu cel legislativ. considerată ca temelie a esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor fenomenelor ce se produc în lume. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. pentru concepţia de drept musulmană nu există. subliniază rolul puterii judiciare în sistemul american de guvemămînt. în gîndirea aristotelică. şi l-au adaptat la necesităţile credinţei noi.. Aceste două părţi alcătuiesc obiectul ştiinţei juridice sub aspectul.

iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an 60 Şcoala sociologică pozitivistă a dreptului sau 1. nemaiputînd crea forţe noi. care cuprinde realizările ştiinţifice ale juriştilor. care derivă din însăşi natura socială a omului şi are datoria de a garanta siguranţa oamenilor. Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a dreptului. În concepţia lui Hugo. porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor. în special.1861) şi Friedrich Puchta (1798-1846). Ea poate fi definită ca totalitate a cunoştinţelor despre drept şi stat acumulate de omenire pe parcursul întregii sale evoluţii. La etapa iniţială. Insă. al XX-lea. Şc. Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie deosebită de Teoria generală a dreptului ca disciplină de studiu. care nu se mai putea menţine. ştiinţa sociologică care. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. de la Platon şi Aristotel. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . conform ordinii stabilite de Dumnezeu. Este de reţinut că ea studiază dreptul în ansamblul său. al XEX-lea. în mod conştient. Şcoala raţionalistă a dreptului." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. trebuie să se conformeze normelor juridice. primele manifestări ale conştiinţei juridice iau naştere în familie. Societatea nu este în drept să suprime dreptul individului. oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau naştere din voinţa divină reflectată în voinţa poporului. în prima jumătate a acestuia. în mod succesiv. la rîndul ei. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (1798-1857).Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului poate fi conceput în deplinătate în urma studierii acestei discipline. pe care sociologia оl studiază. Avîd ca punct de reper legea celor trei stări Auguste Comte clasifică ştiinţele în şt. statul. mecanismul de stat etc. Izvorul său stă. оn baza căreia oamenii s-au asociat este voinţa generală. În RM "Teoria generală a dreptului". la Cant şi Hegel. expusă în cele mai accesibile forme în literatura de specialitate. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. luоnd naştere dreptul. evoluţia şi funcţionarea dreptului. a dreptului. al XVIII-lea şi începutul sec. TGD este o ştiinţă socială.cauze întemeindu-şi învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic. ideile. lege şi stat în lucrarea SummaTheologica. Principalii reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846). ci prin relaţiile cu alte persoane şi are la bază ideea „de a i se da fiecăruia ceea ce i se cuvine". Ca ştiinţă. a st-ui . generală a TGD. dar. în baza doctrinei sale filozofice. Şcoala normativistă a dreptului. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. perioada modera. filozofia are în vedere natura universală. Conform concepţiei lui Freidrich Puchta. şi anume cea de Dumnezeu. şi a sistemului de drept al ţării respective. îmbrăţişează dreptul. Baza metodologică şi obiectul de studiu Prin obiectul său de preocupare şi studiu. Un alt reprezentant al şcolii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (18591929). corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social. adică abordarea ştiinţifică a problemelor juridice. să o limităm numai la o explicaţie pozitivă. Toma din Aquino constată că dreptul este justiţia în cadrul comunităţii umane. constituiţi în societate de a promova binele în comun. etc. Ca parte componentă a ştiinţei în general Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. în baza unui ansamblu de teorii. fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate drepturile sale în favoarea întregii comunităţi.Metodologia este una dintre cele mai actuale şi complicate probleme ale ştiinţei juridice. matematicii. a tehnicii legislative. este împărţit în două categ. Teoria generală a dreptului face o analiză profundă a relaţiilor sociale. filozofia are în vedere natura universală.Teoria generală a dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice este de dată mai recentă.. în raport cu normele juridice 2. după Duguit. care constă în explicarea atît a părţilor componente ale dreptului. ştiinţele mecanicii. Friedrich Cari von Savigny (1779. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. influenţa socială. conform ideilor fondatorului. fiind deci pentru toţi adevărata libertate. Teoria psihologică a dreptului. Şcoala realistă a dreptului. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul îşi are rădăcinile sale. Friedrich Cari voa Savigny afirmă că dreptul ca produs al spiritului poporului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn concepte abstracte. Existenţialismul juridic. care dă consacrare juridică dreptului social. nu se manifestă prin relaţiile omului faţă de sine însuşi. precum Şc. la rîndul lor. în sec.de stat se aplică numai în baza şi în limitele prevăzute de normele juridice. el susţine că dreptul n~a luat naştere ca un imperativ al vieţii comunitare. şi Problemele teoriei dreptului. Atunci c-d între dr. Şcoala realistă a dreptului. 59 Fenomenul jurudic în lumina şcolii istorice e drept. fiindcă obligaţia de supunere are la baza un acord încheiat între oameni. ştiinţifică. culturii. legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia. şi anume: 1) o funcţie teoretică. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. nu este în drept a se confrunta cu colectivitatea şi alţi cetăţeni. toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică. iar mai pronunţat . trebuie să evităm orice explicaţie metafizică. Asemenea limbajului. cоt în perceperea vie a instituţiilor juridice. susţine reprezentantul teoriei dreptului natural. sub forma instituţiilor. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă generală despredrept şi stat. Şcoala istorică a dreptului. oamenilor. deoarece studiază dreptul (statul). este un bun al poporului. sociologică a dreptului. De unde reiese că atit raţiunea. Primele idei fundamentale ale şcolii istorice a dreptului sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii Gustav Hugo.după cel de-al doilea război mondial. iar puterea în stat nu este durabilă. tehnicii şi practicii dreptului. ca expresie a solidarităţii sociale. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. şi dreptul pozitiv. Atit statul. dreptul devine o ştiinţă aparte. Şc. iar acesta.: dr. Preocupat de problema apariţiei dreptului şi statului. politice şi de altă natură. afirmînd că acest fapt este imposibil din cauza numărului mare de oameni. El este un produs colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a unor individualităţi. în mod natural. din momentul în care guvernanţii au început a-şi impune propria voinţă guvernaţilor. Şcoala sociologică a dreptului. legea este o regulă sau o unitate de măsură a acţiunilor după care trebuie să se conducă sau să se abţină orişicine . în reducerea complexităţii fenomenului juridic prin intermediul unei abordări globalizante. atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în procesul de pregătire a specialiştilor în domeniul jurisprudenţei. Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv. funcţiile statului. într-o oarecare măsură. Ideea dreptăţii. Exponent al teoriei solidarităţii sociale. Contractul social reprezintă o formă socială de asociere care dă naştere unui corp moral şi colectiv оn care există un angajament reciproc al publicului cu particularii. dreptul exista sub forma dreptului natural. evoluţiei şi funcţionării dreptului. metafizic şi pozitiv. după Comte. privite în dinamica lor. la rîndul său. în perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltată de către Toma din Aquino . această funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge din viaţa socială şi impune indivizilor norme ce trebuie respectata în interesul întregii societăţi. Rousseau afirma că fiinţa umană a fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din starea primitivă. deoarece studiază problemele de bază ale ştiinţei politice Ea formulează categoriile politice ce vizează. politică şi juridică care studiază. prin trei stadii: teologic. etc. ideile.La momentul actual această disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale lumii sub diverse denumiri: Teoria generală a dreptului. în general.ordinea juridică în globalitatea sa. În doctrina sa. cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constr. Teoria generală a dreptului este şi o ştiinţă politică. care reflectă în legi realitatea existentă. Contractul social urmăreşte scopul asigurării libertăţii naturale. Reciprocitatea. ca fenomen social ce există într-o comunitate umană. Dreptul. In literatura juridică Teoria generală a dreptului a mai fost caracterizată ca fiind nucleul central al ştiinţei dreptului de la care pornesc practic toate ştiinţele juridice. Statul. In urma оncheierii contractului social. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse la conexiunea dintre drept şi filozofie „ . este pusă în pericol întreaga valoare fundamentală a solidarităţii sociale. instituţiile politice şi juridice. Astfel. autorul recunoaşte existenţa unei prime cauze eficiente. ci doar ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi. în această situaţie. Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania la sfîrşitui sec. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. Ea formulează şi defineşte conceptele fundamentale care constituie punctul de plecare pentru investigaţiile întregului sistem al ştiinţelor juridice. puterea şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt recunoscute ca fiind juste pentru un anumit interval de timp. Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. se apleacă cu interes asupra fenom. Această şcoală a apărut ca o reacţie la ideile revoluţiei franceze prin care se urmărea codificarea dreptului. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. întemeietorul şcolii contestă ideile dreptului natural privind apariţia statului pe calea unui contract social. natural. nu le rămоnea decît să se unească în vederea unui singur scop. În lucrarea sa Curs de filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu are dreptul să admită decît ceea ce se constaţi. unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai Scolasticii Abordează probleme referitoare la drept. dă naştere unei justiţii universale. care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc. Ist. ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. întemeiată pe date concrete. formele lor concretistorice. Dr. Introducere în studiul dreptului. autorul lucrărilor Contractul social şi Discursul asupra origina şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. 2) o funcţie de ameliorare a metodologiei. juridic. Şcoala raţionalistă a dreptului. o dată cu dezvoltarea poporului. manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale indivizilor. în adîncurile trecutului. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. ca o categorie etică.Prin urmare. Egalitatea presupune existenţa aceloraşi condiţii de supunere pentru toate persoanele. care se predă la începutul studiilor juridice. Teoria generală a dreptului este divizată în două discipline de învăţămînt: Teoria generală a dreptului. cît şi a întregului său. de la Platon şi Aristotel. Existenţialismul juridic. care dreptul оşi are rădăcinile sale. conştiinţa juridică se conturează оn relaţiile dintre membrii familiei.Caract. în concepţia sa. fapt ce a pus fundamentul contractului social. elaborat de stat. ca disciplină de studiu. economice. care. Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. Toate aceste caractere au fost dobоndite o dată cu intervenţia statului în viaţa societăţii şi. оn esenţă. a cărei existenţă poate fi probată prin raţiune. voinţa umană. El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile.. la stat. concepţii. mai ales. Şc. apare din necesitatea soluţionării a diferitelor litigii care iau naştere ca rezultat al dezvoltării sociale. adică tot ce este cunoscut pînă în prezent despre legităţile apariţiei. consideră Duguit. apărută оntre persoane. a noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate şi utilizate de dogmatica juridică.. este definită de către Cicero. Dreptul. cum sînt: puterea de stat. ci în baza de drepturi şi interese comune . Statul este un produs natural şi necesar în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor omeneşti.. Fiind parte componentă a ştiinţei dreptului. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. Astfel. modul în care instituţiile. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei."Dreptul este un fenomen istoric. cei mai mulţi oameni. noţiuni cu privire la drept şi. este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). unit nu prin întîmplare. social. Toţi oamenii trebuie să se supună prevederilor normelor juridice. ştiinţa dreptului studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului. cit şi indivizii. dreptul ia naştere şi se dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional al poporului respectiv. Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii sociale. normativistă a dreptului. pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre ceva ce este concret. Constr. în mod pozitiv. Teoria psihologică a dreptului. social şi cel edictat de stat apar discrepanţe.dr. care se predă la finele lor.găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal". sintetice. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. adică istorică. Justiţia. Pentru a apăra acest drept. Enciclopedia dreptului. Experienţa raţiunii umane. în viziunea savantului. . garanţii sau să aibă caracter punitiv. la Cant şi Hegel. ea cuprinde întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la obiectul de studiu.. nu trebuie să sancţioneze obligaţii. în generalitatea şi integritatea sa. ea selectează numai o parte din materia teoretică. Potrivit lui Toma din Aquino. precum Şcoala dreptului natural. aceasta are un caracter neconturat O dată cu dezvoltarea poporului. pe observaţie . independent de legislator. cît şi lucrurile trebuie să fie raportate acestei prime. Legislatorul este doar un organ al conştiinţei sociale. Cuvîntul Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. care le reglementează evidenţiem două funcţii de bază care îi revin Teoriei generale a dreptului. politico-juridice influenţează societatea şi în care suportă.

ideilor respective. fiind.Realit.Cantemir.din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia societăţii umane.În general. Marx şi F. în domeniul reglementării juridice cu caracter economic).ale suprastr. din fapte. juridice. Deci. de regulă se bazează pe conceptul egalităţii. dar ştiinţa contemporană notează că primele formaţiuni statale au apărut cu aprox.Aceste met.a sistemelor de drept trebuie de reieşit din următoarele:1 în primul rînd. 4. Metode prospective. Apariţia statului şi dreptului a fost 4.Hr.iar împreună cu ea şi dreptul-ca un proces neîntrerupt. constituirea dreptului ca o entitate conturată se poate spune că are loc odată cu apariţia primelor state atît în ţările Orientului Antic. iar pe de alta cu instituţiile corespunzătoare acestor idei.Regulile comparării:a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara. st. El suportă influenţe din partea componenţilor cadrului fizic înconjurător şi din parţea componenţilor sistemului social (economia.Normele sale intervin în procesul productiv. ca sistem de norme şi instituţii. au un caracter contradictoriu. deoarece puterea de stat.cînd personalitatea iese la suprafaţă. subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată.Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziţiile legale duce la crearea ordinii de drept. în special cu baza economică a societăţii. pentru că. private şi a scindării societăţii în clase şi gr.Drepturile omului nu pot prinde . Ea. Treptat s-a trecut de la principiul răzbunării sîngelui la sancţiunea expulzării din gintă sau din trib. ceea ce înseamnă "cale". de apariţie a statului şi dreptului în doctrina contemporană.trib. pe cînd societatea umană. Majoritatea cercetătorilor opiniază că istoria organizării statale a societăţii şi a constituirii sistemelor de drept nu cioncide cu istoria societăţii umane.O problemă destul de contraversată în Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. cît şi de evoluţia în timp a acestui sens.ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane.c )introducerea şi perfecţionarea programelor de calculator adecvate cercetării juridice.conţinutului şi necesităţii dreptului. nu l-a aşteptat pe legiuitor pentru a se constitui.Metoda experimentală poate fi utilizată atît în laborator (de exemplu. de-a lungul diferitelor orînduiri sociale3. pentru că ipoteticul exemplar uman presocial nu ar fi avut ce face cu ele. scindarea societăţii în clase. Este cert însă că drepturile nu au putut exista înainte de societate.ci în interdependenţa şi complementaritatea lor. viaţa în societate ar fi cu neputinţă. sunt elem. statul şi dr. precum şi cele filosofice.ca parte componentă a realităţii sociale. Apare necesitatea de astabili necesitatea de răzbunare. devenite cu timpul tabu-uri corespunzătoare a ceea ce s-a numit „totemismul de clan”. Momentul determinant al form.cănd relaţia de sînge pierde autoritateaCercetările efectuate de sociologi. în domeniul criminalisticii). de evoluţia treptată a structurii ei sociale. morale.Metoda logică. în baza aceloraşi temeiuri. Iar dreptul este voinţa deţinătorilor puterii de stat ridicată la rang de lege.valorizare şi valorificare finală prin normele dreptului. Metodele cantitative Esenţa acestor metode constă în operaţiile de verificare a ipotezelor ştiinţifice în cadrul strategiilor dezvoltării fenomenului juridic. Lentă a forţelor de producţie în cadrul primei orînduiri sociale – a orînduirii comunei primitive. religioase. grupuri sociale.El alcătuieşte miezul juridicului.Finalizind cu prezentarea succintă a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de menţionat că metodele nu trebuie înţelese izolat. cu idei politice. Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. cît si în antichitatea greco-romană.Dreptul ca fenomen normativ dă expresii cerinţelor structurilor sociale-conducătoare sau conduse-de mai bună organizare a raporturilor umane pentru ca să poată asigura climatul în care liberului arbitru şi violenţei să i se poată opune anumite standarte oficiale de comportament.jur. în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului. statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive. istorici. aceste elemente de influenţă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului. Sociale diferite şi chiar antagoniste. filosofice. ale oamenilor s-au născut din nevoile vieţii.Problemele tipologiei dreptului. Metoda sociologică.nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor. dintre diferite instituţii juridico-statale.Dreptul poate fi considerat ca un mod de existenţă a ordinii publice. Acest concept de egalitate se rezumă în aşa zisa lege a talionului.2.apărîndu-şi pe cale legală interesele şi drepturile.Conştiinţa juridică apare ca o premisă a dreptului.cele care probează eficienţa dreptului. are o sferă mai restrînsă decît juridicul. îl const.un real factor de calmare a conflictelor şi de menţinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese. Se poate de menţionat că n. K. ilustrat şi de anumite acte normative – adevărate monumente legislative intrate în istoria dreptului şi a culturii umane. fie. care se statornicesc în societate în funcţie de aceste idei. Relaţiile sociale din această perioadă sunt 6. se utilizează în fundamentarea adoptării unor noi acte normative. soc. Pînă în prezent nu e stabilită exact o perioadă în care au luat naştere aceste două enomene sociale. Originea şi istorică a statului dimensiunea Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni. La rîndul său însă. concret şi catgoric la întrebarea :cînd. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi-au găsit reflectare într-o serie de norme sociale.dreptul e o stare de conştiinţă. pentru că dreptul unui anumit popor are întotdeauna caractere specifice doar lui. O intensificare a activităţii de fixare în scris a dreptului a avut loc în timpul faraonului Ramses al II lea(se. politica. putem spune cu certitudine că procesul de constituire a astatului şi dr. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D.. Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor sociologice pentru studierea opiniei3. etc. a comunităţii umane.Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului constituie un ansamblu de metode de cercetare în domeniul ştiinţelor juridice:1.) contur. şi anume în rezultatul descompunerii orînduirii primitive.Realitatea componentele ei. modul de producţie al vieţii materiale determină concepţiile politice şi juridice.. Există însă şi opinia conform căreia statul şi dreptul au eistat veşnic. În orînduirile bazate pe proprietate privată asupra mijloacelor de producţie atît baza economică.evidenţalegislativă.evoluţie. Aplicarea ei în studierea problemelor dreptului este deosebit de utilă. est considerat nenatural incestul cu mama. sistematizarealegislaţiei. morală.urmînd un proces de evaluare. ca formă de organizare a întregii societăţi. ale sociatăţii respective. îndelungat în timp şi foarte variat la diferite popoare. alături de normele juridice.clan. ca şi instituţiile corespunzătoare acestora. Drepturile au putut să apară deci ca noţiune decît cu constituirea societăţii. forţelor de prod. etc. Conform acestor prevederi se interzice incestul dintre frate şi soră. respectiv un ansamblu corespunzător acesteia de idei politice. pregătită de o perioadă îndelungată de dezv. sistemul de organe statale. Dreptul este un produs complex al societăţii. sunt transformate în norme juridice.A doua componetă a realităţii juridice o constituie partea instituţională-dreptul. "drum".. Nu există un rsp. Pentru analiza ştiinţifică a tipologiei dreptului.Romanii au exprimat foarte clar şi lapidar această realitate prin adagiul:ubi societas. socială juridică a şi 7.conţinitul sau cadrul său substanţial de referinţă. dintr-unmoment dat componente ale suprastructurii acesteia.comparativă stabileşte similitudinile şi diferenţele dintre diferite sisteme de drept. pe temelia apariţiei propr. cum şi de ce au apărut statul şi dreptul? reglemenate de anumite reguli de conveţuire socială:obiceiuri.b)orientarea cercetărilor de informatică juridică în direcţii ca:-elaborarea legislaţiei.presiuni din partea forţelor sociologice creatoare ale dreptului şi realitatea normativă.. fără drepturi. care cere ca reacţiunea împotriva vătămării să se fgacă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului. Filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cînd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie. juridice. a relaţiilor de producţie şi aformelor de conducere socială din cadrul acestei orînduiri. prescripţii religioase. dreptul aparţine şi el acestei realităţi. politice teoria generală a dreptului. cît şi pe teren (de exemplu. 3 Premisele soc.3din faptul că procesul istoric de dezvoltare a dreptului conţine în sine elemente de continuitate. neavînd faţă de cine să le valorifice.dreptul. Aşadar.stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii.2din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia permanentă a esenţei. ca instrument de dominaţie şi constrîngere acaparat de cei care dominează economiceşte.repartişiei şi schimbului de produse şi activităţi. Atît statul cît şi dreptul se află într-o legătură determinantă cu modul de producţie. şi organiz. În Egiptul antic cel ami vechi legiuitor cunoscut este Menes. pe de o parte. Înainte de a fi o realitate normativă.cuprizind şi interpretarea pe care le vor da organele de aplicare . drepturile sub. cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon).relaţiile juridice. În concl. are determinaţii calitative ce ţin de esenţa socialului. XIII-lea î.dreptul internaţional privat.. Componentele juridicului sînt: conştiinţa juridică.juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică.corespun.c) comparatismul trebuie să ţină seama atît de sensul normei juridice la momentul apariţiei ei. generate de bază. politică şi jur.evolutiv capabil să parcurgă stări directe.stabilind drepturi şi obligaţii jur.ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic. dar nu cu pedeapsă prea mare. corelaţia dintre ele sînt stabilite în conformitate cu un model raţional. cercetează dreptul în evoluţia sa istorică. ibi ius."metodă" provine din grecescul methodos. b) se crează reguli de drept noi. Realitatea istorică arată că dreptul este un fenomen social inerent societăţii omeneşti. precum şi de insit. judiciare.În cadrul acestor raporturi oamenii participă în calitate de subiecte de drept. cu interese diametral opuse. În sensul arătat anterior. cutumiare şi dreptul scris. avînd specificul său la diferite popoare. În concluzie rezultă că dreptul. de relaţii ideol.continuu şi istoric.Unele viziuni noi cu privire la tipizarea dreptului..ele trec prin conştiinţa legiutorului.ordinea de drept etc.d)evidenţa şi sistematizarea reglementărilor uniforme şi a practicii în domenii precum dreptul comerţului internaţional. presupun:a)dezvoltarea informaţiei juridicepentru îmbunătăţirea procesului decizional prin folosirea calculatorului.ca sistem de normă şi imstituţie are o sferă mai restrînsă ca juridicul. cît şi suprastr.Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ. Legile lui Manu în India . Statul este suprastructura politică a unei baze economice. Susţinem ideea că dr. Aşadar.Dimensiunea dreptului.Engels au arătat că structura economică a societăţii.Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului. Ca moment istoric. pol.pentru că se interpune între aceşti stimuli care se înfăţişează de mai multe ori ca adevărate comandamente. Atunci apare. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoaştere a procesului istoric de evoluţie a dreptului. Legile lui Moise(Decalogul) la evrei. Conştiinţa juridică joacă rolul unei receptor şi al unui tampon. de particularităţile societăţii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică. ca parte componentă a realităţii sociale. Rudolf von Ihering remarca faptul că dr. morala etcJ.. şi econ..respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului.care îşi are regularităţile sale ce nu permit să urmeze orbeşte aceste presiuni. constă în deservirea societăţii. a fost unul complicat.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi. precum şi cea de aplicare a lui trebuie să aibă un caracter logic.Cea dea treia componenţă a juridicului sînt raporturile juridice şi situaţiile juridice.b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi plasaţi în contextul social-politic şi cultural în care îşi au sorgintea. etc.5000 de ani în urmă.cu cel puţin 40000 ani în urmă. dr.metoda istorică-constă în cercetarea ştiinţifică a fenomenului juridic care rezidă în analiza condiţiilor economice. Legile lui Dracon şi Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani.met. iar activitatea de elaborare a dreptului. În ansamblu. raportul intim cu fiica etc. edictate cu noua putere. ca urmare a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi sunt preluate şi adăugăndu-li-se elementul sancţionar. Iar dacă funcţia bazei rezidă în contribuţia pe care o aduce la dezv.Rezultă că dreptul. sociale.şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite. este indisolubil legat de evoluţia generală a sociatăţii. apare concomitent cu statul sau cu primele formaţiuni statale la o anumită treaptă de dezvolt.Realitatea juridică este o dimensiune enalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice deter. funcţia suprastr. constituie baza pe care se ridică o suprastr. se pedepseşte .şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale.totuşi dreptul aparţine şi el acestei realităţi.

Cadru social-politic.care păstrează puternice elemente tradiţionale religioase.Problemele esenţei conţinutului şi forma dreptului în ştiinţa contemporană.cutumiară şi jurisprudenţială alături de legile scrise.Dr modern. identifica legăturile inteme.etaloane de conduită..O puternică influienţă socială exercită grupurile de presiune. Greco-roman.după societatea holistică.rece.În drept rolul voinţei are o dublă semnificaţie:1.diferienţiază: dreptul epocii antice. Esenţa dreptului e voinţa generală. cu aşezarea.formele de proprietate structura societăţii în diferite clase sau categorii sociale şi profesionale.Aceşti factori sînt grupaţi în:cadru natural.asigurarea condiţiilor deviaţă ale societăţii”spunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering.social-politic.Factorul demografic deasemenea exercită influienţa asupra reglementărilor juridice.Factorul umanreprezintă zona centrală de interes pentru orice legislator.Omul acţionează într-un mediu social şi natural determinat.de pildă elementele specifice societăţii industriale şi postindustriale. într-o măsură mai mare sau mai mică.În dezvoltarea sa dreptul păstrează multe elemente de continuitate avînd constate prezente dea lungul mai multor epoci istorice.voinţa individuală.contemporan..Ce-a de a doua modalitate. cu privire la statutul persoanei ş.din fosta URSS ce au format lagărul socialist.concomitent cu cele specifice. de haina pe care o îmbracă ca legi.sub influienţa unor evoluţii specifice. de corelaţiile cu mediul natural şi social.au fost evidenţiate următoarele tipuri istorice de drept:drept sclavagist. că prin forma dreptului se are în vedere modul de exprimare a normelor juridice.E evident că asupra trăsăturilor generale.Numai prin cunoaşterea trăsăturilor general.Dreptul nu poate rămîne doar în stare de voinţă.socialist aflate în ţările unde se mai menţine sistemul socialist.calitatea sa esenţială.Dreptul şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale. implică efortul de subliniere a trăsăturilor şi determinărilor calitative fundamentale ale dreptului. hotărîri ş.iar în acest mediu.În aşa mod se fixsează periodizarea societăţii în ansamblu şi a dreptului.grupurile de presiune politică.tipice. cu comunitatea internaţională care influenţează de asemenea asupra dreptului.În baza criteriul apartenenţei la un bazin de civilizaţie sînt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice.Prima modalitate a fost diferenţierea formaţiunilor după criterii de natură social-economică. Aici se disting forma internă a dreptului dată de exprimarea sa în ramuri şi instituţii juridice şi forma extemă.Conţinutul socialcaută să explicede ce.între tipurile istorice de drept nu e o ruptură.hindus.”Dreptul e forma în care statul îşi organizează.Acţiunea factorilor naturali e mereu corelată unui interes social.Condiţiile fizice apar în faţa legislatorului ca obiect al reglementării"Legile.Multă vreme sa considerată că prin studierea tipurilor de drept devine posibilă cunoaşterea apariţiei şi evoluţiei dreptului.ceea ce presupune existenţa unor elemente individuale. cu întinderea sa.E necesar de a înţelege raportul dintre general şi particular în analiza tipologiei dreptului.se diferenţiază în mai multe grupe:dr.prezenţa minorităţilor etnice şi naţionale a populaţiei influienţează asupra dezvoltării dreptului.de piaţă.a agrupurilor sociale sau a întregii societăţi.cum e dreptul islamic.literatura juridică e cea care se referă la tipizarea dreptului.prin constrîngere. Ţărilor în curs de dezvoltare sau al lumii a treia.budist.Nici un tip de societate nu e omogen.Cadru natural –factor de configurare a dreptului.medievale.pentru că dreptul însuşi este un element de cultură.Cauzile acestei situaţii se află în faptul că diferiţi autori iau în consideraţie diferite criterii.tipice fiecărui sistem de drept.iar pe măsura dezvoltării istoruice.O altă clasificare a societăţii omeneşti distinge . Un alt factor este factorul internaţional. dată de felul cum sînt exprimate normele juridice.socialeconomic. precum şi efortul de sesizare a modalităţilor specifice de organizare internă şi externă a conţinutului.Ele acţionează pentru maximalizarea intereselor membrilor săi.imprimă dreptului trăsături de eficienţă mult mai pronunţate în comparaţie cu alte seturi normative. Antic. trebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării.Normativitatea juridică.dr.fiind întîlnite în orice sistem juridic.mediul geografic. Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esenţă.chinez.în raport cu sistemele de organizare socială. Dreptul este înainte de toate o regulă de conduită în raporturile dintre oameni. în organizarea sistemului politic.decrete.paritculare putem avea o imagine completă cu privire la sistemul de drept examinat şi ne putem explica influienţa pe care a avut-o asupra relaţiilor sociale dintr-o zonă sau alta. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiţionale.Omul parcurge un proces complex de socializare.Dreptul socialist.De exemplu: măsurile legislative pentru completarea poluării mediului. Întreaga problematică a formelor dreptului va fi analizată într-un capitol distinct al cursului.Conţinutul normativ relevă însăşi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice.Sînt cunoscute măsurile de limitare a creşterii demografice şi invers de stimulare.cît şi pe baza apartenenţei la un anumit bazin de civilizaţie. Francez.Analizînd tipurile de drept. competiţia politică pentru a determina adoptarea unor reglementări juridice în economie.chinez.Dr.arhaică.Conţinutul social al dreptului e dat de scopu.determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii statale.O primă concluzie ce se desprinde din această analiză priveşte existenţa unităţii generale din cadrul fiecăruii sistem de drept.Aceste caracteristice alcătuiesc substanţa dreptului.care exprimă voinţa şi interesele sociale.spaniol.oficializată-adică voinţa juridică exprimată în legi şi apărată de stat-care trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice. dreptul este unitatea unor laturi calitative şi cantitative.-care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăţii îşi găsesc exprimare în drept.epocii contemporane.particulare în cadrul aceluiaşi sistem.societăţilor democratice cu economii de piaţă în care se include şi dreptul din ţările foste socialiste.Între economie şi drept există o interdependenţă şi o influienţare reciprocă.fiind de regulă stabilit pe cale oficială sau desprins printr-o îndelungată convieţuire.De aici rezultă că atît în ţara noastră.în anumite condiţii sînt prevăzute anumite reglementări.Forma internă a dreptului e chiar interacţiunea ramurilor dreptului.după cum consideră majoritatea specialiştilor preocupaţi de tipizarea dreptului.o anumită limită de comportament.în societatea contemporană rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale sporeşte.adică ce drepturi şi obligaţii concrete au oamenii în anumite împrejurări.regimul juridic al spaţiului aerian şi al mării teritoriale etc..Un element component al cadrului social-politic este factorul economic care-şi impune autoritatea sa asupra celorlalte componente.Cît priveşta forma dreptului. în făurirea dreptului unei societăţi democratice. de voinţa şi interesele pe care dreptul le exprimă şi le consacră. 9.Prezentarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ca izvor material.în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întîlni elementele aparţinătoare altui tip.cercetările ştiinţifice scot la iveală faptul că studiul conţinutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.Grupurile de interese sînt acelea care prin mai multe atitudini comune transmit scopuri celorlaalte grupuri din societate în vederea stabilirii. decrete.etnic.medieval cu unele grupări prin care s-ar distinge dreptul european.bunăoară. Toţi aceşti factori îşi au felul lor.liberale.De pildă. caldă sau temperată cu calitatea solului.Dimensiunea umană a dreptului priveşte înainte de orice drepturile fundamentale ale individului.Coţinutul dreptului îl constituie o totalitate de elemente. Termenul normă este o categorie fundamentală pentru toate . a progresului juridic. a.care se manifestă în procesul aplicării dreptului.între care:familia sau sistemul de drept romano-germanic. a 10.Dr. raporturile cu vecinii.cu consecinţele sale influienţează asupra tuturor ramurilor dreptului şi mai ales asupra celui constituţional .Cercetarea actuală a conţinutului dreptului e puternic marcată de tendinţa explicării şi conceperii dreptului în sensul cuprinderei factorilor complecşi-normativi şi sociali.unde s-a încadrat sistemul islamic.rolul voinţei generale.îşi pun amprenta transformările social-economice din fiecare etapă istorică.numit şi anglosaxon-în care predomină forma necodificată. relativ stabilite care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi o fixează într-o clasă de fenomene înrudite.O altă concluzie priveşte necesitatea înţelegerii impactului evoluţiilor specifice asupra dezvoltării fiecărui sistem de drept.Voinţa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinţei juridice.familia sau sistemul common-law.cu unele grupări ca:dr.Forma exterioară poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului-izvoarele dreptului.Alături de partidele politice-institute specifice ale vieţii socialeaceste grupuri influienţează jocul politic.burghez şi socialist.industriale şi postindustriale.trei tipuri de societăţi:preindustriale.factorul internaţional. Ca orice fenomen.islamic.cum e dr.existenţa unei populaţii cu o structură etnică omogenă.Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social îl constituie caracterul lui normativ.naţional are în vedere condiţiile istorice şi particularităţile etniconaţionale ale populaţei.Pornindu-se de la criteriul evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după dreptul incipient din comuna primitivă:Dr.Cadru social-economic-este determinat de nivelul economiei.cultural-ideologic. Dezvoltarea puternică a relaților și a colaborării internaționale existența mijloacelor moderene de comunicații.c)după modalităţile de exprimare a normelor de drept în felurite acte ale organelor de stat-legi.b)după modalităţile de sistematizare a legislaţieicodificări. nota Montesquieu.care e motivul într-un stat. Cadru istoric.fiziologic. în învaţămînt. trăsăturilor şi raporturilor interne necesare.a. 11.Tot astfel.demografici-aceşti factori influienţează dreptul.german.factorii umani. Cercetarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ţine cont de toate caracteristicele participării omului la viaţa socială.E specific pentru Anglia.2. Ideea existenţei unor factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra dreptului s-a conturat în perspectiva admiterii caracterului evolutiv al dreptnlui. Deci.Cadru cultural-ideologic are o înrîurire semnificativă asupra reglementărilor juridice. care practic au anulatdistanțele pe Terra fac posibelă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept din toate țările existente pe glob cu atăt mai mult are loc o apropiere între sistemele de drept ale țărilor cuprinse în diferite forme de colaborae internațională care a dus la nașterea unui sistem propriu de drept numit dreptul comunitar. posibilităţile dezvoltării politiceDreptul nu poate să fie influienţat de acţiunea mediului fizic.Mediu geografic reprezintă un ansamblu de factori care influienţează viaţa socială.Conţinutul dreptului îl formează sistemul normelor juridice sau conţinutul normativ al dreptului. în elaborarea reglementărilor juridice.de tip feudal.întregul drept medieval e marcat de aspectul religios.Viaţa dreptului se desfăşoară într-um cadru social-uman. influienţează dreptul constituidu-se ca un factor de configurare cu o acţiune specifică. În general esenţa unui fenomen reflectă unitatea laturilor.în care oamenii urmăresc să-şi valorifice anumite interese şi drepturi.Sistemul politic este deasemenea un factor tot mai important de configurare a dreptului.dreptul are o formă internă şi una exterioară. A cerceta esenţa dreptului înseamnă a pătrunde înăuntrul său. conţinut şi formă.Presiunea legilor sociale determină o încorsetare a libertăţii absolute de manifestare a omului.tipice precum și unele particularități în cdrul fiecăruia din sistemele și familile de drept. Mijloacele de acţiune ale grupurilor de presiune sînt propaganda.Schimbarea sistemului politic.jocul de influienţă şi acţiunea directă(greva). Reglementînd comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii de raporturi sociale dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate.statornicindu-i anumite praguri.Asupra dreptului exercită influienţă şi structurile organizatorice ale societăţii cum ar fi grupurile de interese.putem distinge trăsăturile generale. în concluzie putem spune.oriental.sau continental-caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de exprimare predominantă în legi şi tendinţa de codificare. situaţia internaţională a ţării respective.dr.dreptul programează libertatea sa de acţiune.dezvoltatrea economică. Așa se explică preexistența în dreptul contemporan a unor categorii juridice aparute în dreptul roman sau influența puternică în dreptul islamic întro serie de țări afroasiatice.caracteristic instaurării economiei capitaliste. denuinite şi izvoare ale dreptului.Pentru descrierea procesului istoric şi a stării de dezvoltare a dreptului se evedenţiază 2 modalităţi principale de abordare a problemei.cît şi pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare socială la tipologia dreptului determinată de apartenenţa la un bazin de civilizaţie.Ca urmare.Dr. factorii biologici.epovii noi sau moderne.SUA.ne referim la 2 aspecte:conţinutul normativ şi conţinutul social.Vorbind de conţinut.istoric. cu clima .aflate în faza tranziţiei spre democratism. Semnificativă din acest punct de vedere este analiza diverşilor factori în elaborarea dreptului actual în Moldova.hotărîri etc.gruparea normelor juridice pe instituţii şi ramuri.menţinerii sau intesificării formelor de comportament care sînt implicate în atitudini comune.Raţiunea are legături cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază.în condiţiile unei diversităţi de norme. a sesiza legăturile intime caie-i conferă o relativă stabilitate.

cît şi dreptul şi care se relizează în viaţă sub forma de cunoaştere particulară a unor drepturi şi îndatoriri. dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor.3.cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale.Princip.dreptul şi valorile sociale.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.morală la un sistem de norme de legi. În viziunea filozofilor antici puterea de stat care recunoaște dreptul și îl limitează se consideră o statalitate echitabilă. 13. a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii. voltarie.presupune libertatea presei.Principiul democratismului. dreptul este considerat în axeiași structură cu democrațiea politică și cu societatea democratică el avînd menirea de a contribui la formarea unui astfel de socetîți.care să fie denunţat ca nedrept.fiind aplicată de organele special investite cu puterea de a judeca şi decide prin hotărîri care la nevoie se aduc la îndeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului.În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaş grad de adevăr.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.prezintă trăsături ce sînt comune tuturor normelor sociale. presiune.iar dreptul aparţine mede. Gînditorii antechității au încercat să evedențieze așa relații și interacțiuni dintre drept și puterea de stat care să asigure funcționarea armonioasă a altei epoci. a unor norme de conduită obligatorie.Princip. cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios.grupuri sociale.jurişti. montesquieu. de nepătruns. Ideile juridico statale și instituțile Romei antice și ale Grecei antice au influențat semnificativ apariția și dezvoltarea unor învățături progresiste cu privire la statul de drept.va cădea în desuetudine.von Wright constă că normele specifice acțiunelor umane se caracterizează părin următorele trăsături: 1 au caracter de obligații. separaţiei puterilor în stat. 3.existența diverselor domenii de activitate umană determină diversitatea normelor sociale.ele sînt adresate aceloraşi oameni. Esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea.Dar numai normele ce sunt ridicate la rangul de lege sînt norme juridice. Înacelași timp ea sa bazat pe viziunea filozofică despre drept ca o valoare supremă care dispune de un conținut propriu.iar dreptul o etică obiectivă .C.se întăresc în sistemul normelor juridice.3O altă deosebire survine din modul în care fiecare din ele se formează.Prin principii ale statului de drept înţelegem acele începuturi. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere. Dobrinescu consideră că dreptul şi morala au structură normativă identică şi aceasta se poate deduce din afirmaţia că dreptul e un minim de morală şi din constatare că nu există un enunţ moral.Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei.dreptul.La greci nu era o dilimitare clară între drept şi morală.Odată .încearcă o opunere a celor 2 domenii din perspectiva mediului la care ele se referă:morala aparţine mediului interior.pe cînd nerespectarea normei morale atrage după sine dezaprobarea şi alte forme de influienţă morală.politică. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.majoritatea juriştilor sînt de părerea că între drept şi morală există o corelaţie organică foarte strînsă.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.prin reprezentanţii săi Kelsen şi Walini consideră că dreptul e desprins de orice altă realitate şi că fiind o construcţie în sine se identifică doar cu statul.Efectuînd un studiu asupra rolului principiilor morale în formarea dreptului şi areleţiei dreptmorală.normele juridice indică un comportament esenţial.nu trebuie să ne formulăm întrebări dacă ea corespunde sau nu unui ideal moral.Pricipiile statului de drept.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii. şi nu conduita unei persoane. politică. Legitimitateaconformitatea normelor juridice cu norme.Cetăţenii sînt datori să respecte conduita prescrisă de drept.5.În doctrina juridică romană găsim o concepere independentă a dreptului faţă de morală. de neamestec atît din partea statului.ele fiind strict determinate.supremaţiei legii.moartea. 5 există subiecții ai normei.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice. 2 orice activitate umană poate fi supusă prescripței 3 există anumite condiții de aplicare a prescripției normate.realitatea sa este dată de necesitatea stabilirii unor reguli sociale.juridică etc) întemeiază norma.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.imaginațile omului despre stat ca o organizație care funcționează pe baza unor legi echitabile au început să se formeze în primele etape de dezvoltare a civilizației umane.anularea unui act ilegal.Reprezentînd nişte reguli de comportament.1.libertate şi dreptate.În realitate aceste 2 domenii nu pot fi absolut diferite. economice.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor. morală sau religie. idei fundamentale care stau la baza concepţiei statului de drept. valori şi principii extrajuridice. Sancţiunea ce se aplică în cazul încălcării dreptului îmbracă o formă specială.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie.H.aceeiaş valoare.deoarece conduita este subordonată voinţei lor. democraţia este un concept şi un fenomen ce aparţine statului de drept.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului. permiţînd individului să trăiască o viaţă demnă.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. Autorul G.Totuşi între drept şi morală există şi unele diferenţieri:în una şi aceiaşi societate pot exista mai multe categorii de reguli de conduită.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii. particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.Înmomentul în care ea nu mai este conformă cu principiile morale.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale. Există cîteva cîteva tendințe mai importante cu privire la plasarea dreptului în contextul relaților sociale: tendinșa de a considera dreptul ca element al structurii sociale de control alîturi de sistemul de guvenămînt.fiecare component se formulează precis. statul democratic și de drept este un idial specific un vis roz al omenirii al căror realizare ea tinde mii de ani.specifice-adevăr.Modul în care evoluiază dreptul e o trecere de la cutume.Obligativitatea dreptului este atît de puternică încît nimeni nu poate ignora normele de drept sub pretextul necunoaşterii lor.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.CONCEPTUL.etice cu aplicare în științele naturale tehnice și în producție. În peroada devreme a revoluților burgheze la elaborarea concepților pprogresiste despre statul de drept au contrebuit Spinoza. drept este o barbarie. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.Există unele sancţiuni juridice de pildă. interdicții. economice.se realizează în activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului. mergîndu-se de la o separaţie mai strictă pînă la o separaţie suplă.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.născut din cerinţe ale vieţii sociale. Legalitatea este definită ca fiind conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice.obligatorii.Fiodorov.Comportamentul uman întîlneşte 2 reglatori:morala şi dreptul. spre deosebire de legile naturii. 12.dezbat problema naturii şi rolului sancţiunii juridice.Pe de altă parte normele exprimă valori.Din această cauză el consideră morala ca fiind o etică subiectivă. la o anumită etapă de dezvoltare a ei.Particularităţile generale şi speciale ale dreptului.Înrt-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului şi dominaţia legii sînt supreme.care nu depind de voinţa oamenilor. kant. interdicții și permesiuni.I. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului.Astfel au loc azi ample dezbateri cu privire la scopul şi eficienţa sancţiunii capitale sau a celor privitoare la privaţiunea de libertate.după cum menționează Gr. sociologi. 6 este prezentă ocazia de aplicare.cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia.2.Perioadele de mai tîrziu au ca preocupare stabilirea specificului acestei diferenţe dintre drept şi morală.Cu alte cuvinte.Esenţa dreptului.științele juridice. echitatea socială care stau și astăzi la baza conceptului stat de drept.Separaţia puterilor constituie o trăsătură definitorie majoră a statului dedrept.Normele morale şi juridice se adresează conduitei individului şi roporturilor acestuia cu alţii.inclusiv cele juridice. Aristotel în lucrarea sa politica vorbește despre cele trei ideei de bază ale statului de drept: supremația legii. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale. dar forța fără 14.care pot fi aplicate fără a se recurge la constrîngere.lui exterir al omului.4.4.Obligativitatea dreptului.morală şi religie.Oamenii de ştiinţă din diferite domenii.Realizarea acestui principiu constituie protecţii minimale. Plecînd de la trăsăturile comune ale acțiunelor normative Kalinowski defenea norma ca un tip de relații între un subiect al acțiunii sau o mulțime de subiecți și o acțiune sau o mulțime de acțiuni.Particularităţile speciale ale dreptului.deşi uneori întîlnim enunţuri juridice în acord cu morala”.Particularităţile generale. Din această relație rezultă una dintre clasificările normelor: obligații.doctrina pozitivismului juridic şi a normativismului. dintre Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.pedagogi.Roubier în lucrarea saTGD. sociologice.dar în acelaşi timp posedă trăsături specifice ce le conferă individualitate şiun loc aparte în sistemul normelor sociale.Începînd dela I.Princip. cît şi din partea altcuiva. include aspectele eficacităţii şi legalităţii.Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale.Kant s-au pus bazele unei diferenţieri clare între morală şi drept.În pofida acestor deosebiri. constituind în jurul individului o sferă de inviolabilitate. Socrate considera că un stat bine construit este statul care este administrat de legi bune.2. prin care omul intervine în ordinea fenomenilor naturale și sociale.care apare ca o consecinţă a organizării indivizilor în societate. PROBLEMELE. Putem spune că pentru buna funcţionare a aparatului de stat este hotărîtoare asigurarea unui echilibru raţional al elementelor sale.Unautor spunea că „atîta timp cît legea e în vigoare. politice.Ca element al sistemului de norme sociale. Structura generală a normelor presupune elemente componente corelate: subiectul acțiunii și relația dintre subiectul acțiunii și acțiune.deoarece ele mereu se află în concordanţă.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.Problema raportului morală-drept a preocupat gîndirea umană încă din antichitate.În cazul normelor de drept.Coraportul drept. PRINCIPIILE STATULUI DE DREPT Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept.dar fiecare dintre ele îşi păstrează identitatea. echităţii sociale şi egalităţii în drepturi. Ele reglementează întreaga rețea de relații sociale. a tuturor massmedia.deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale.Valoarea(morală. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.deci el trbuie să aibă un conţinut moral. viaţa lui personală desem-nînd un fel de spaţiu sacru.2 Orice normă se referă la un comportament concret dintr-o relaţie socială dată.pături.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.determinate de traiul în comun şi de armonizarea acţiunilor umane. „acolo unde lipsește puterea legiii scria Aristotel acolo nu există nici o formă a orînduirii de stat. 4 există o autoritate care emite norma și garantează ca ea să fie în vigoare.psihologi.Autorul celor 3 Critici consideră că există o ideie care conduce atît morala.imperativul juridic este asigurat prin sancţiuniprevăzutea se aplica la nevoie cu ajutorul forţei de constrîngere a puterii publice. politice şi juridice ale societăţii.Contrar acestor păreri.Rezultă că normele juridice sînt în mare parte asemănătoare cu cele morale.obiceiuri.UN altautor.normele juridice au un caracter volitiv. morale de familie. ce sintetizează într-un tot unitar valorile morale. Modalitatea esențială de manifestare a existenței o constitue activitatea cere este act sau un sistem de acte. Eficacitatea este definită ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autorităţilor împuternicite cu aplicarea lor. separarea puterilor în stat. Dreptul reprezintă un fenomen de reglementare a conduitei omului în societate.deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului. Trăsăturile: presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului .iar nerespectarea unei norme de drept presupune pedeapsa.Fiind paret integrantă a normei sopciale adică a acelor norme care se referă la relațile interuumane normele juridice se adresează la condiției umane reprezintă un factor de structurare a relitîții sociale caracterizate relații.Dreptul şi morala apar împreună ca reglatori ai relaţiilor sociale. dreptul.

precum şi instanţele sociale cu atribuţii în domeniul realizării dreptului”.pe teren public. b)princip. testamente.deasemenea este necesar să existe separarea puterilor în stat.Norma juridică se raportează la principile dreptului în două sensuri: 1. dobîndind cînd un conţinut profund religios. sublinia valoarea unei justiţii sociale care urmăre îndreptarea legii acolo unde nu corespundea.Stemele juridice tradiţionale (hindus.Caracteristica funcţiilor dreptului ca direcţii ale acţiunii mecanismului juridic.corect şi incorect.apar la o anumită treaptă de dezvoltare istorică.Popa susţine că funcţiile dreptului”sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului.Principiul pesponsabilităţiiCuvîntul responsabilitate presupune obligaţia de a efectua un lucru.Altfel spus norma reprezintă în sine o idee despre un comportament permis în unele sau altele împrejurări.a apariţiei unor noi factori economici.:înmulţirea populaţiei..asigură coeziunea internă a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile.Acest scop este de a permite viaţa în societate.Esenţa f. dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale.Acest princip. ramurile în părţi ale sistemului.a dreptului cu religia.Pentru a înţelege ce este nj este necesar de a cunoaşte scopul ei.fundamentale.Profesorul Adam Popescu menţionează.Pentru drept „forul interior este interzis”.cînd un conţinut absolut ateist.apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii şi anume a ordinii constituţionale.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului.Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija.Caracteristica principiilor fundamentale ale dreptului. În baza ei se alcătuieşte întrgul labirint juridic.fundamentale stau la baza princip.În concepţia lui Aristotel .Ca normă şi spiritualitate.D) libertatea omului primeşte considerare pe trei planuri:1.fiind expresia concentrată.Unii consideră. formarea unor clase care nu participă la religia romană..Interacţiunea dreptului cu religia este multiformă.Responsabilitatea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de legi Principiul echităţii şi justiţiei .Suveranitatea nu va mai fi de drept divin.princip..a proprietăţii.b)monarhia de drept divin.reglementează anumite relaţii sociale.Ele sînt înscrise în coduri şi în alte legi.Într-un stat de drept.a celor mai imporatante relaţii economice.3 Declaraţia universală a dreptului omului).Alekseev susţine că în cadrul acestei funcţii sînt evidenţiate două aspecte.Prin intermediul normelor juridice e reglementată organizarea exercitării puterii şi divizarea puterii publice în legislativă.cuvîntului.normativă a dreptului exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială.determinate de relaţiile sociale.Pentru Cicero el este unul şi acelaşi lucru. Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principio ceea ce înseamnă început.faţă de societate. De aici rezultă că aceste trei grupuri de principii se întrepătrund.Popa afirmă că responsabilitatea a fost plasată pe terenul moralei.care se bucură de deplinitatea drepturilor politice şi civile în stat.În legătură cu acest principiu I.Academicianul rus S.de apărare.Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău.părţile în sisteme.conservare.Dogaru evidenţiază alte 4 funcţii principale ale dreptului.ci de drept popular.Religia este prima încercare de gîndire metafizică a omului.executivă şi judecătorească.Responsabi litatea e legată de drept.politice.calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.Profesorul S.a consolida. Cuvîntul normă în traducere din limba greacă presupune o regulă.cît şi pe cel privat.princip. 2. Funcţiile dreptului pot fi clasificate după două criterii: 1-extern-deosebeşte funcţiile sociale ale dreptului(politică. el vrea să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virtutea ideii de valoare.Principiul libertăţii şi egalităţii Libertatea înseamnă:a)posibilitatea unei persoane de acţiona după propria sa dorinţă.Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase.Deci. de a da socoteală.legalităşii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.între ele există o serie de diferenţe: 1.F.E)egalitatea este unul din fundamentele vieţii sociale care îşi găseşte reglementatea sub forma egalităşii tuturor în faţa legii.economică) şi 2 –internă:funcţia de reglementare. un model.interramurale.Norma juridică se grupează în instituţii de drept.de a răspunde.Ea tinde.De ex. Autorii români N.În concepţia Masquzlin n.Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a două sau mai multe lucruri legate între ele.dreptul se identifică cu religia.islamic)au incontestabilă origine religioasă.a dezvolta şi apromova raportul .influienţa dogmelor religioase asupra dogmelor de drept. conştiintizează consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor.în raport cu societatea.Ele se dezvoltă din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale de primă importanţă pentru unitatea organizată de stat.Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne.însă modalităţile de exprimare sînt diverse.Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate.Sociologul american F.B)libertatea-ca fundament al vieţii sociale şi ca dimensiune este determinată de puterea publică.2.Princip.încetează şi existenţa sa ca drept.Norma juridică e elementul primar al oricărui sistem de drept.situaţii.ramurale şi interramurale.asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială.sub forma libertăţilor individuale.În mod tradiţional.însă nu la toate..politici.În realizarea acestei funcţii o importanţă mare o are dreptul de proprietate.sub forma libertăţilor generale.Gogaru face următoarele precizări.dau naştere necesităţii unor acte şi proceduri de care să se poată servi cetăţenii şi care îşi pierd caracterul religios în materia de căsătorie.Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect.Vorbind despre nj acesta e caracterul general şi obligatoriu de natură statală.-guvernarea prin reprezentanţi ai divinităţii.a)Funcţia de reglementare constă în stabilirea unor reguli de comportare pozitivă.ci la toate formele responsabilităţii/politică.legalităţii sau asigurării bazelor legale de funcţionare a statului.publicităţii în dreptul procesual penal şi civil. 2.la siguranţa personală” (art. „Fiecare individ are dreptul la viaţă.la libertate.F.2.b) F.ce are drept centru fiinţa umană.Princip.am putea spune că dreptul e o tentativă de regularizare a raporturilor sociale.deoarece exprimă un act de angajare a individului în contextul relaţiilor sociale.b)starea unei persoane libere.instituţionalizare sau de formalizare juridică a organizării socialpolitice constă în aceea că întreg sistemul de legi şi alte acte juridice.separarea dreptului de religie. Conceptul de juridică şi trăsăturile caracteristice.Ex:principiul oralităţii.Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia integrativă.Profesorul român N.1.şi religia sînt norme de conduită.drepturile şi libertăţile cetăţenilor.după cum spune Alex Weill.ce încetează să mai fie moral.2. şi se realizează pe planul TGD.Ea presupune asumarea răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului. a valorilor promovate şi apărate de drept.între ordine şi viaţă.instituită . În concluzie. A)libertatea –ca fundament al vieţii sociale şi component al acestui principiu.Princip.libertatea omului în raport cu natura. Princip.d)drepturi cetăţeneşti .Îmbrăţişînd cele mai importante relaţii sociale.juridică.rînduiala socială favorabilă majorităţii.atît pe terenul dreptului public.naţionale etc.Prin studiul ei pătrundem în inima şi spiritul dreptului. este un fenomen natural şi obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate.Kamarov defineşte funcţiile dreptului ca fiind direcţiile principale de influienţă a mecanismului juridic care evidenţiază rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale .F.În literatura juridică există mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului.libertăţii contractuale etc.j.însă reeşind din faptul că ea e înţeleasă ca o dimensiune a agentului ce reglementează întregul său comportament nu poate fi redusă doar la nivelul moral.princip.de.este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faţă de alţii.cere o ordine de drept în care locul suprem îl constituie Constituţia.Responsabilitatea este un fenomen social.N.3.Princ ipii fundamentale se mai numesc şi constituţionale deoarece sînt reglementate în Constituţie.ansamblul legilor şi a instanţelor judecătoreşti..Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de drept.cel puţin în sens formal.Coraportul dintre drept şi religie.F.Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate. Justiţia e unul din principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale.princip.Princip.la perfecţionarea absolută a individului.dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie.sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană.Cuvîntul justiţie provine din latinescul „iustitiu” şi are mai multe semnificaţii: totalitatea organelor de juridicţie dintr-un stat..carte sfîntă a mahomedanilor.În formă .S.instituâiile în subramuri sau ramuri. 17.filosofice şi forţele reale. deoarece ea este un act de angajare a individului care îşi asumă consecinţele.libertatea şi egalitatea-ale vieţii sociale.fiind instrument al controlului social. religia se desparte de drept.de conducere a societăţii constă în faptul că anume dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale sau altfel spus prin drept statul îşi promovează atît politica internă cît şi cea externă.Însă există şi alte păreri conform cărora principiile se clasifică în trei grupuri:princip.exercitarea ei conform cerinţelor legalităţii. 3. normă ei 16. al cărei scop este de a asigura ordinea socială ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală.de apărare a dreptului reprezintă acea direcţie a reglemăntării juridice care este orientată spre apărarea valorilor generalumane.defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele ilicite.Popa defineşte nj drept regulă generală şi obligatorie de conduită.Prin principii ale dreptului înţelegem ideiile.Acţiunea principiului echităţii priveşte atît activitatea legiuitorului cît şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele de care aplică legile.Din această categorie fac parte princip.generală şi impersonală.tezele fundamentale care stau la baza întrgului sistem de drept.dinamice constă în aceea că dreptul acţionează asupra relaţiilor sociale care se află în permanentă mişcare. 15. îndeplinire.Astfel în Islam sursa primară de drept o reprezintă Coranul.Acest principiu constă în consacrarea în drepturi acelor două fundamente. princip.acordă o mare atenţie legăturii dreptului cu religia.însă spre deosebire de drept aceste norme sociale nu sînt neapărat unitare şi normele morale au un caracter spontan.reglementare statică constă în acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale prin întărirea normelor juridice în acte normative.C)libertatea este unică.o primă fază prezintă confuzia totală.individualizării pedepsei penale. dreptul are o poziţie specifică în ansamblul celorlalte forme normative bucurîndu-se de un tratament social specific.caracterizîndu-se printr-o pronunţată legătură logică între ele.Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că. dreptate şi cumpătate.generale ale dreptului se delimitează de norma juridică.dreptul previne dezorganizarea.iar Celsius defineşte dreptul ca artă a binelui şi echităţii. se găseşte difuzaată în ramurile dreptului sub două forme:1.A doua fază ne pune în prezenţa emancipării progresive a dreptului privat de religie.libertatea gîndirii.ramurale.rezultă că atît dreptul cît şi morala.deprindere.normativă se află într-o strînsă legătură cu celelalte funcţii. a drepturilor şi intereselor legitime ale statului.aceste se dovedeşte prin mai multe aspecte:identificarea preceptelor religioase cu cele juridice.în evoluţia raporturilor dintre drept şi religie s-a evidenţiat existenţa următoarelor faze:1.Ele sînt foarte mobile.Echitatea înseamnă nepărtinire.Nj este definită de conduită.că tratatele de teorie sau Enciclopedia dreptului din perioada comunistă şi postcomunistă.în raport cu sine însuşi.2.interramurale se referă la două sau mai multe ramuri de drept.El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului.b)principiul potrivit căruia oamenilor şi statelor li se recunosc aceleaşi drepturi.ramurale sînt principiile propri unei singure ramure de drept.2.N.J.faţă de sine însuşi. se completează şi se sprijină reciproc.Criterii de clasificare a principiilor dreptului.4.ramurale. pentru că dreptuilui îi revine rolul de a calma elementele de coflict.libertatea individuală-dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.3.Profesorul N.Faza a doua începe să apară ca urmare a evoluţiei istorice.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni.însă nu poate fi confundată cu răspundere.Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale.F.juridică.în organizarea relaţiilor sociale.Popa şi I.3.independent şi indeferent de religie.Cu revoluţia franceză intrăm în faza laicizării dreptului public.Morala este mai exigentă decît dreptul.Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitimă a puterii de stat.de.La romani aequitas are sens apropiat de drept.1.Prima fază se manifestă sub două forme:a)teocraţia-guvernarea directă a societăţii prin zei. Cuvîntul „funcţie” vine de la latinescul functio-care se traduce muncă.Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul).just şi injust. este una din categoriile centrale ale dreptului.sociali. libertatea de conştiinţă-dreptul persoanei de a avea opinie proprie.c)independenţa unui stat faţă de o putere străină. Justiţia se realizează prin asigurarea satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime pentru toţi oamenii.Normele juridice conţin şi descriu cele mai multe din principiile dreptului.dreptului îşi găsesc realizarea prin aplicarea practică a conduitei prescrise de n.ca ius civile(dreptul egal pentru toţi cetăţenii).Esenţa f.pe cînd cele juridice sînt rezultatul unei creaţii conştiente şi organizate.că principiile se clasifică în două mari grupuri: a)principii generale (fundamentale).Este prima filosofie.După Jean Dabin nj urmăreşte scopul de a apăra.Pentru ca puterea să fie exercitată potrivit cerinţelor legalităţii organele care exercită aceasttă putere trebuie să li se dee o perioadă scurtă de exerciţii.

M de alte state vecine.adică a încetării acţiunii nj. în principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .Sancţiunea-este acea parte componentă care prevede consecinţele sau urmările nerespectării nj. reglementate de normele juridice la acel timp în acel spațiu și pentru acele persoane.însă reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atît de mult de reglementările din actul vechi. NJ nu se adresează unor persoane concrete ci se aplică unui număr nedermiat de persoane.în conformitate cu legislaţia în vigoare sînt prevăzute următoarele excepţii:1. stabilirea exactă a limitilor acțiunii actelor normative permite a dermina cercul de relații sociale.22 al Constituţiei ne vorbeşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunea.STRUCTURA INTERNĂ MAI ESTE NUMITĂ STRUCTURA LOGICOJURIDICĂ A EI-se constată că nj are oraganizare logică independent de formularea ei în text. Prin acțiune juridică a actului normativ se înțelege posibilitatea și în cazurile stabilite . cetățenii străinii și apatrizi care locuesc pe teritoriul statului.Caracterul statal al nj rezultă din faptul că sînt elaborate de către stat prin procesul de legiferare. cu toate că se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți.fie prin stabilirea unui termen de la data publicării. dacă aceasta în momentul comiterii nu constituia un act delictuos. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei țări asupra tuturo persoanelor de pe teritoriul său sunt:1 imunitatea diplomatică.Principiul încetării acţiunii legii prin derogare sau ajungerea la termen cunoaşte şi el două excepţii de ultraactivitate.pe care nu o abrogă. normele juridice reglementează relațile sociale în anumite limite de timp.Aceasta se face prin menţionarea zilei. după cum se ştie.cînd prevederile actului normativ abrogat sau ajuns la termen pot fi totuşi ulterior aplicate.adică al intrării în vigoare a actului normativ.d) contractul normativ.stimulează).tipic şi inmpersonal şi permanent. c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice.Deaceea un principiu fundamental al acţiunii nj în timp este principiul neretroactivităţii.2. al altor instituții diplomatice în străinătate.În acest caz.b9legea prevede ea însăşi. o abatere sau o excepţie de la reglementarea existentă. În cazul în care între două state sînt legate între ele prin poduri .cînd actul normativ prevede în mod direct se aplică şi unor situaţii anterioare sau stabileşte o dată a intrării în vigoare anterioare datei adoptării lui. de exprimare a dreptului. 3.N. 2.NJ e o regulă de conduită tipică. Normele juridice internaționale reglementează relațile dintre state în conformitate cu principiul teritorialității. pot fi evidențiate mai multe criterii de clasificare.Nj nu putem să o cunoaştem numai ca idei.b) practica judecătorească şi precedentul judiciar.nici ultraactivă.De la această regulă generală.dacă sînt adoptate legi interpretative(a clarifica. lunii şi anul intrării în vigoare. Dacă actele normative adoptate de organile centrale ale statului acționează pe întreg teritoriul țării.păduri. apele interne și teritoriale. Noțiunea de străin desemnează persoana care aflatî pe teritoriul unui stat are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie.Numeroşi autori.impune o anumită conduită.Există diferite opinii la structura internă.Ştiind că alături de nj există un sistem întreg de sisteme sociale.sînt stabilite şi unele excepţii. DIMENSIUNEA SPAȚIALĂ DE ACtIUNE A NORMEI JURIDICE. acesta nu e nici retroactivă. iar pe plan vertical delimitează spațil aerian și subsolul statelor vecine.NJ are caracter impersonal-ea nu se adresează unui anumit subiect ci tuturor acelora. normele juridice pot fi divizate în două grupe mari: internaționale și interne . IZVOARELE MATERIALE ȘI IZVOARELE FORMALE.modul de legătură şi ordenea aranjării elementelor sale componente. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .e) actul normativ1.A doua situaţie de excepţie priveşte legea temporară.s-ar deschide calea arbitrariului.NJ are caracter prescriptiv –ea stabileşte o anumită comportare.1după cercul de subiecți ai raportului juridic normele pot fi: a) individuale . Potrivit regulii generale aceasta însamnă că normele juridice acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a unui sau altui act normativ.directă-atunci cînd noul act normativ prevede în mod direct ceea ce se abrogă.Deci.indirectă-atunci cînd noul act normativ se limitează să prevadă că se abrogă toate actele normative care contravin noii legi. se va aplica cel cu forță juridică superioară.2. e) norme juridice cu caracter individual care se aplică numai unei singure persoane. cele interne la rîndul lor pot fi divizate în: centrale și locale.este acea parte a nj care stabileşte condiţiile.3 regimul juridic al unor categorii de străini. cît și internațional. atît sub aspect intern.că nj acea regulă de conduită generală şi impersonală.după caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toți subiecții de drept. dispun de imunitate diplomatică care constă în exceptarea de la jurisdicția statului străin pe teritoriul cîruia se găsesc. În aer și în pămînt frontierele sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice în sus și în jos pînă ajung mijloacele tehnice.M. d) norme speciale care se aplică numai anumitor subiecți de drept. în măsura în care se acceptă cu respectarea principiului suveranității statului. aplicarea normelor juridice în spațiu este guvernată de principiul teritorialității. constînd dintr-o acţiune sau inacţiune în vederea realizării unui scop. c) persoanele fără cetățenie. PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII NORMELOR JURIDICE. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi . Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strîns legată cu acțiunea teritorială a actelor normative. ca persoană juridică .scoaterea sa din vigoare.instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta a cărei resăpectare obligatorie este asigurată la nevoie de forţa de constrîngere statală. CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT. particulari-tăţile nj în acest caz au fost divizate în două grupuri:particularităţi generale-nj se aplică unitar tuturor situaţiilor.2statutul juridic al consulilor.NJ este obligatorie-prescripţiile nj sînt obligatorii şi se bazează pe susţinerea forţei de constrîngere a statului. Frontierele de stat ca și teritoriul statului sunt inviolablile.tacită-are loc atunci cînd noul act normativ nu conţine nici o prevedere de reglementare. Acțiunea juridică înseamnă de asemenea funcționarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative. unele categorii de străinii.considerau că intrarea în vigoare a nj este nemijlocit legată de împrejurarea ca orice nouă reglementare adresîndu-se oamenilor. de exemplu legile care reglem entează răspunderea penală se răsfrîng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvîrșirii infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală potrivit normelor juridice ale statului străin. în unele raporturi juridice sunt limitați în drepturi. de conduită să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o anumită formă. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual.de echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raţiunea prezenţei normei în viaţa socială. subsolul.Popa.Întrucît nj se aplică faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea nj. se va aplica cel cu forță juridică superioară.încît ele nu se mai pot aplica.NJ are caracter permanent-se aplică constant pe toată durata existenţei sale. frontiera se stabilește la mijloc. corpul diplomatic și consular.menţionează N. Din acest punct de vedere. o regulă de conduită ce se formează . Clauza noțiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri bilaterale în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț considerat ca favorizat. Conceptul prin care se exprimă încetarea acţiunii actului normativ.Ea exprimă voinţa deţinătorilor de stat şi reglementează doar cele mai importante relaţii sociale.3.3.. 21.După M.juridică. Trebuie făcută o deosebire între abrogare şi derogare.NJ acţionează numai în prezent şi viitor. Această categorie de norme juridice sunt obligatorii și produc efecte juridice. iar regimul lor juridic se stabilește prin acte interne sau prin convenții internaționale îngeiate între țările limitrofe.Particularităţi speciale sînt caracteristice dar nj.permit e. spațiul aerian în limitele frontierilor de stat.J reprezintă şn sine structura ei internă. Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept.A. O altă formă de încetare a unui act normativ este căderea în desuetudine. regimul special constă în acordarea pentru străini a unor drepturi nominalizate în acorduri naționale și internaționale sau în legislații naționale.Popa. după statutul juridic al persoanerlor fizice se deosebesc: a) cetățenii statului propriu-zis.prin expirarea termenului pentru care a fost edictată şi prin căderea în desuetudine. Pentru ca o regulă de comportare. DIMENSIUNEA PERSONALĂ DE ACȚIUNE A NORMELOR JURIDICE.3. Regula generală este că actele normative centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului nostru cu toate că în anumite situații organele centrale pot să limiteze dacă este necesar acțiunea actelor normative emise de la o anumită parte a teritoriului statului.poartă denumirea de abrogare.În caz contrar s-ar produce serioase perturbări sociale.Ea se referă la form aexternă a conţinutului nj.Încetarea acţiunii nj are loc prin abrogare. 20.În concluzie am putea menţiona.împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită comduită.adică al încetării acţiunii actului normativ. 3. Dar sunt și unele excepții de la această regulă și anume: 1șefii statelor.Generalitatea nj rezultă din caracterul său abstract.care întrunind condiţiile prevăzute intră sub incidenţa normei. deaceea rămîne impersonală. bogățiele subpămîntene. a lămuri sensul unei legi). momentul intrării sale în vigoare. formele de exprimare a normelor juridice în literatura juridică au căpătat denimirea de izvoare ale dreptului.trebuie să fie cunoscută de către aceştea.De pildă.printre care şi N.După cum ştim fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal.Al doilea moment principal al acţiunii nj în timp este momentul final. Durata de timp în care o nj este în vigoare reprezintă şi intervalul în care ea produce efecte juridice.a cărei respectare obligatorie e asigurată la nevoie prin forţa de constrîngere a statului.Dispoziţiaeste acel element al nj care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date(drepturile şi obligaţiile subiecţiilor). PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII PRINCIPIULUI TERITORIALITĂȚII ÎN DREPTUL PUBLIC ȘI PRIVAT.2.Din momentul intrării sale în vigoare nj guvernează deplin realităţile sociale. b) cetățenii străini.individuale apărute în practica legislativă. atunci normele juridice locale au o acțiune limitată la unitatea administrativ –teritorială sau economică asupra căria se extinde autoritatea organului de stat respectiv sau la administrația întreprinderilor instituților și organizaților care funcționează pe această unitate administrativ –teritorială.c) doctrina. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului Izvoarele pot fi formale și materiale. 18. În R.ci şi prin structura lor.De aici rezultă şi trăsăturile ei specifice: caracterul statal.Structura N.care se aplică şi după înlocuirea ei cu o lege mai aspră.substanţa lor o constituie voinţa organului competent de a le elabora.Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare: 1. în ceia ce privește acțiunea normelor juridice asupra persoanelor .recomandă. 2.însă cea mai argumentată opinie este concepţia tradiţiona lă care susţine că nj este formată din trei elemente: 1-Ipoteza.Obiceiul este.Find elemente juridice relativ de sine stătătoare n.momentul final.ar dispărea orice siguranţă şi deci s-ar zdruncina încrederea subiectului în drept.într-un articol de regulă final.Structura externă se mai numeşte structura tehnico-juridică. Obiceiul juridic sau cutuma.Momentul iniţial.Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentul nj pe motiv că nu o cunoaşte.E cazul legii penale mai favorabile. Întregul sistem de norme juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu. sau să restrîngă acțiunea normelor juridice locale în limitele cometenței lor .j are două aspecte:intern şi extern.obligă.de puterea publică sau recunoscută de aceasta.Izvorul de drept este forma. Referitor la actele normative interne o mare importanță pentru valabilitatea lor o are forma orînduirii de stat.Derogarea reprezintă o reglementare diferită. se va aplica cel cu forță juridică superioară. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea actelor normative se va aplica actul normativ adoptat mai recent.ea îmracă haina articolului normativ. spațiu și cerc de persoane. care poartă denumirea de forță juridică .se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.acţiunea nj în timp prevede timpul ea produce efecte juridice.Referitor la aspectele nj în timp putem evedenţia două momente principale: 1.O regulă de conduită devine o rgulă de drept numai atunci cînd este recunoscută de stat. Cele formale sînt:a)obiceiul juridic. Deci limitele teritoriului sunt indicate prin frontierile de stat. este linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul R. Orice nj se aplică faptelor săvîrşite în perioada în care norma respectivă este în vigoare. Teritoriu al statului se consideră și teritoriul ambasadelor. ca persoană fizică sau în colectiv. Statele consacră străinilor diferite regimuri juridice diferite: regim național care constă în recunoașterea de către statul de reședință a acelorași drepturi de care se bucură cetățenii săi dar cu excepție că nu le sunt recuboscute drepturile politece ( dreptul de alege și de a fi ales).. Actul normativ întră în vigoare:a)la data publicării legii de exemplu în Monitorul Oficial. De aceea.j se deosebesc nu numai după esenţă.dacă e adoptată o lege penală mai blîndă.b) colective. necesitatea aplicării normelor juridice ca obligatorii. b) norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice. dar fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.Problematica acţiunii normei juridice în timp.prevederile căreia se aplică şi după îndeplinirea termenului ei de acţiune pentru infracţiunile săvîrşite în timpul cînd era în vigoare. un model de comportament pentru toate subiectele de drept.forma ei internă.Argumentele care impun principiul neretroactivităţii nj ţine de stabilirea ordinii de drept. Frontiera de stat a R.Acum ne vom referi la cele două momente principale indicate mai sus.Principiul neretroactivităţii normelor juridice.prescrie tipul conduitei(interzice.Dvoracec acest principiu stabileşte regula conform căreia legea este incidentă. unele acte normative.care cad sub incidenţa ei.M.Ea este numită să se aplice unui număr nelimitat de cazuri sînt caracteristice tuturor categoriilor de norme.Conform acestui principiu art.În acest caz este vorba de actele normative sau reglementări care au fost total depăşite de rezolvarea relaţiilor sociale. Drept teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră.2. 19.administrativă.Caracteul absttract al nj este rezultatul prelucrării cazurilor concrete. Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul de subiecți participanți la un raport juridic. conţinut şi însemnătate. asupra teritoriului și populației. datorită căria este adusă la cunoștință întregii socetăți.precum şi subiecţii la care se referă prevederile dispoziţiei.

Aceste hotărîri sînt emise cel mai des în scopul executării legilor. Categoria actelor normative nu include toate decretele prezidenţiale.Precedentul judiciar şi practica judiciară au avut un rol important ca izvoare de-a lungul istoriei. principiile fundamentale ale sistemului electoral). A doua categorie de legi sînt legile organice. sînt puse în situaţia de a preciza sensul legii cînd acesta este întunecat.Doctrina. financiar etc.Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor. conștiința juridică. De exemplu. Constituţia poate fi definită ca fiind Legea Fundamentală a statului. sînt actele emise de administraţia întreprinderilor. după criteriul forţei lor juridice. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare în ţară.denumirea de lege. speciale şi excepţionale31. .1. instituţiilor şi organizaţiilor. principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora..Cutuma a jucat şi continuă să aibă un rol important ca izvor al dreptului internaţional. mai ales cînd este dată de instanţele superioare. prin urmare. drepturile. Hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale sînt emise în raza unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează ca organe locale cu competenţă generală ale administraţiei de stat şi sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor şi pentru persoanele fizice şi juridice. acte cu caracter normativ. ele sînt izvoare de drept. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. ele au o procedură specială şi quorumul de adoptare (de exemplu. întrucît de ele legiuitorul nu poate să nu țină seama la elaborarea dreptului. CARACTERISTICA ACTULUI NORMATIV CA PRINCIPAL IZVOR DE DREPT. adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial sau unipersonal. se soluţionează problemele cetăţeniei. • acte normative subordonate legii. fiindcă el stabileşte norme juridice obligatorii. cu ocazia soluţionării unor cauze. izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare. Ne vom referi în continuare la cele mai importante din ele: 1. c) în cazul în care actul normativ contravine legii. Actul normativpoate fi defenit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoarității publice. numite izvoare locale de drept. se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice. . putem afirma că locul pe care fiecare îl ocupă pe scara ierarhică a izvoarelor de drept depinde de forţa lui juridică şi de autoritatea organului de stat care îl emite în cadrul sistemului autorităţilor publice. iar în unele cazuri chiar şi unele organizaţii. Ele reprezintă factorii ce dau conținut concret dreptului pozitiv. prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală. se acordă graţiere etc. de exemplu: reglementează relaţiile privind disciplina muncii.spontan ca urmare a aplicară ei repetate întro perioada de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. organizarea de stat (forma. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ.lege. instituţii nestatale adoptă. ci numai decretele care conţin norme juridice. Contractul normativ. însă. în limitele competenţei sale. interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic.după sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate. Toate acestea sigură conținutul concret al dreptului pozitiv. de exemplu.ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege. în afară de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament). Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. organul suprem al puterii de stat. Termenul "lege" în sens direct (stricto sensu) desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlament). departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii. Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică devin obiceiuri juridice cunoscute şi sub denumirea de cutume. la declararea mobilizării totale sau parţiale. În conâinutul acestor izvoare sunt incluse elementecare aparțin unor sfere diferite ale vieții sociale.ele trebuie să fie date în limitele competenţelor materiale şi teritoriale ale organului de la care emană. decret. 3. aceste acte îşi pierd efectul juridic. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat. la declararea războiului etc. Actele normative sînt destul de variate şi pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să nu conţină dispoziţii contrare legii. dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi. • Legile I. 3. organizarea şi desfăşurarea referendumului. reglementarea unor contravenţii etc. legea nu poate fi confirmată sau suspendată de nimeni în afară de organul suprem legislativ. în limitele competenţei lor. De asemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape exclusiv al dreptului nostru îl constitue legea . avînd precizat temeiul lor legal. dacă au fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. Decretele prezidenţiale sînt emise de Preşedintele Republicii Moldova (şeful statului) în situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi. nu are dreptul de a adopta. hotărîre ş. 2. precum sînt legile excepţionale. prin lege organică se reglementează sistemul electoral. 6. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. legile se împart în: 1) legi constituţionale. în cazul în care intră în dezacord cu legea.după criteriul reglementării juridice. . Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. în general. care se aplică întotdeauna prioritar. 2.ele trebuie să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare din ele. fiind subordonate acestora. ele se adoptă dacă au votat "pentru" cel puţin 2/3 din numărul total de deputaţi). sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. cît şi aplicativ. actele normative ale organizaţiilor obşteşti. concentrînd nevoile reale ale vieții și relevăndu-se legiuitorul sub forma unor comandamente sociale. Actul normativActele normative. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice. legile se diferenţiază în legi materiale şi legi procedurale.32 Cu toate că aceste acte normative sînt subordonate autorităţii legii şi se conformează prevederilor ei. De asemenea.sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entităţii organizate în stat. propriu societăţilor cu ritm lent de dezvoltare şi transformare. 2) legi organice. hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale etc. decretelor. Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului dat.ele trebuie să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în stat. Izvoarele materiale desemnează faptul social sau factorii de confgurare a dreptului. . Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. starea economică și izvoarele culturale. cînd asemenea împuterniciri lipsesc. intervenind doar secundum legem. şi relaţiile dintre ele. Luînd în considerare însemnătatea deosebită a acestei categorii de legi. Mai mult ca atît. are la bază următoarele argumente: a) nimeni. 3) legi ordinare.după criteriul conţinutului lor. administrativ. devine obligatorie în soluţionarea unor cauze similare viitoare. . regimul politic. legile pot fi (asemenea normelor juridice tratate) generale. După prezentarea succintă a izvoarelor de drept. în acelaşi timp. decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare. să se elaboreze şi să se aplice un act subordonat. În conținutul acestor izvoare intră: factorii de configurare a dreptului. ceea ce este specific pentru societăţile vechiB. distingem legi cu caracter civil. Această categorie de legi este nemijlocit indicată în Constituţie. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului . Referitor la această grupă de acte normative -ca izvor de drept în literatura juridică de asemenea nu există o părere unitară. 7. deoarece se află în vîrful piramidei întregului sistem de acte normative. se acordă grade militare supreme.D. ordinele. persoane fizice şi juridice. . sistemul organelor de stat. investigaţiile. conform legislaţiei noastre în vigoare. cuprinde analizele. ca Izvor de drept. decretelor. . 23. 1. hotărîrile şi ordonanţele Guvernului.. sau de a completa şi a suplini lipsa unor reglementări. decretele prezidenţiale. în genere. Legile care nu se referă la cele constituţionale şi organice sînt legi ordinare. care să impună un mod unitar de executare33. pentru a desemna actul normativ cu forţă juridică superioară. O grupă specială de acte normative. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative nu rezultă că lui i se recunoaşte şi calitatea de organ legislativ.). ele asigură exercitarea atribuţiilor de interes local ale autorităţilor menţionate. Emise în baza şi cu scopul aplicării legilor. Obiceiu juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementării. a. putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sncționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice.C. . dreptul natural. care reprezintă un sistem închegat de norme juridice învestite cu o forţă juridică superioară ce reglementează bazele orîn-duirii sociale şi ale politicii statului. Ele se mai adoptă în mod excepţional. în condiţiile democratizării societăţii o grupă aparte de acte normative o constituie actele normative sancţionate de stat.ele nu pot da reglementări primare. Exemple de astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgenţă. 4. cele temporare şi cele interpretative.Pornindu-se de la considerentul că instanţele de judecată.CARACTERISTICA IZVOARELOR DREPTULUI ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa contemporană putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate și sancționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. exponent al puterii suverane al poporului. Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. organizarea Guvernului etc.Doctrina sau ştiinţa juridică a avut un rol însemnat ca izvor de drept înspecial în antichitate şi epoca medievală. hotărîrilor şi a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare. este dată. şi folosită şi în doctrina juridică. Constituţia şi legile constituţionale sînt cele mai importante izvoare de drept. la nevoie este asigurată prin forța de constrîngere a statului. Practica judecătorească şi precedentul judiciar. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. De asemenea trebuie să menționăm că în general întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe mari: • legi. Primul concept defineşte toate f armele sub care apar normele juridice edictate de organele statului . Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noiacte normative juridice. Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară. a modifica sau a abroga legea. Ordinele. Decretele Preşedintelui sînt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa conteporană . reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept căpătînd un caracter predominant cu deosebire în epoca modernă şi contemporană. în virtutea conţinutului său. Nu sînt acte normative. protecţia muncii. penal. el trebuie să fie anulat şi adus în conformitate cu legea. Ea este ştiinţa juridică. ordinea interioară de muncă etc. Constituţia şi legile constituţionale sînt învestite cu o forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi şi acte normative. Acest criteriu principal de clasificare a actelor normative. în funcţie deforma de guvernămînt şi regimul politic al statului1. formmdu-se în felul acesta o anumită practică judiciară numită şi jurisprudenţă.Actele normative subordonate legii Alături de activitatea legislativă a Parlamentului. după forţa lor juridică. 22. de exemplu. structurile economice şi formele de proprietate. inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi forma în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială. ale colectivelor de muncă etc. modul de realizare a activităţilor economice şi financiare. adică emit acte cu caracter normativ. Potrivit Legii Fundamentale. De regulă. legislaţia în vigoare stabileşte o ierarhie a legilor. în afară de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii. consacrării și apărării relaților care sau format o dată cu începuturile vieții statale. Este potrivit să facem unele precizări terminologice privind categoria generală de act juridic normativ şi cea de lege. practic toate organele de stat înfăptuiesc o activitate normativă. b) toate celelalte acte normative trebuie să fie adoptate pe baza legii şi în corespundere cu legea. ele produc efecte în aceeaşi măsură obligatorii ca şi legea pentru subiectele la care se referă. Cele dintîi normează activitatea subiectelor de drept. Aceste categorii de legi se deosebesc după însemnătatea şi ordinea adoptării lor. cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament. Conform acestui criteriu. unii autori consideră că ele nu pot fi izvoare de drept.). d) ca act ce dispune de forţă juridică supremă în stat. 5. La ele se referă: hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. Obiceiul juridic ca izvor de drept este. exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului. Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private.E. în numeroase sisteme de drept se admite ca o hotărîre judecătorească. .

Din aceste considerente şi apare foarte des întrebarea: care este obiectul concret şi nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului în general şi obiectele raporturilor juridice concrete. în măsura în care au caracter normativ. modificarea sau suspendarea acțiunilor normelor juridice. speciale şi excepţionale. Constituția și legile constituționale sunt investite cu o forță juidică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative. iar raportul juridic de constrîngere înseamnă relaţia în care se concretizează pedeapsa. ca raporturi de suprastructură. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. 2. Aceste premise sînt:1. comerciale etc. Subiecții raportului juridic sunt legații între ei prin drepturi și obligații care împreună formează conținutul raportului juridic. individuale 2. de asemenea. este nivelul de concretizare. faptele juridice. După scopurile interacţiunii. In lucrările de teorie a dreptului. La rîndul lor. Normele juridice şi raporturile juridice care apar în baza lor nu le cuprind pe toate. iar cel obligat trebuie să1 săvîrşească. legi ordinare. alţii purtînd obligaţii juridice.Norma juridică reprezintă premisa generală care conturează în abstract faptul juridic. şi compuse După numărul participanţilor. Faptul juridic este premisa minoră. CONCEPTUL. cît şi cu privire la faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică. acestea fiind puse în acţiune şi asigurate. luaţi ca indivizi singulari sau constituiţi în colectivităţi. în sensul că legea specială intervine cu o reglementare aparte. programele computerizate etc. orice raport juridic se stabileşte între subiecţi de drept (cel puţin doi)21. inclusiv a ţării noastre.). sectoare. de drept public şi de drept privat şi. funcţionarea şi structura diferitele organe ale statului. raporturile juridice se împart în: statice şi dinamice. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva. potrivit normelor juridice. raportul juridic are un dublu caracter volitional. actele normativ juridice își extind acțiunia nu asupra unui raport concret și nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. Aşadar. sînt de asemenea. 25. Indiferent de ramura de drept. Raportul juridic este un raport istoric. care alcătuiesc conținutul lor. Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două mari grupe: legi .16 Raportul juridic de conformare reprezintă adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept. Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute în dispoziţiile normei juridice. de norma care îl reglementează sau împre jurarea pe temeiul căreia se naşte. potrivit căreia acestea pot fi fenomene variate.). ca şi executarea lor. desemnează subiecţii raportului juridic. diplome. Orice raport juridic are întodeauna cel puțin doi subiecții: unul activ și unul pasiv. Raportul juridic este un raport social reglementat de o normă juridică. cinstea. altfel spus. TĂSĂTURILE ȘI TIPURILE RAPORTULUI JURIDIC. Acestea pot fi: licite şi ilicite.Prin fapte juridice se înţelege acele împrejurări prevăzute de normele juridice. prin forţa coercitivă a statului. Premisele apariţiei raportului juridic. şi voinţa subiecţilor". Distincţia între legea generală şi specială trebuie văzută în mod complex.În măsura în care o relaţie dintre oameni. în rezultatul cărora iau naştere. care exprimă specificul raportului juridic ca formă ideologică deosebită a relaţiilor sociale de fapt. produsele activităţii creative şi rezultatul creaţiei intelectuale (operele literare. sănătatea. izvoare de drept. particulară faţă de reglementările legii generale. ştiinţifice. Conţinutul juridic al raportului juridic îl constituie drepturile şi obligaţiile juridice subiective. B. Obiectul şi subiectul sînt două categorii perechi. încheierea raporturilor de drept. Aceasta înseamnă că raporturile de drept se stabilesc între oameni şi numai între ei. acţii. Legile ordinare se clasifică în: generale. produc efecte juridice. Întregul sistem de fapte juridice poate fi divizat în dependenţă de criteriul voliţional în: 1. hotărîri şi dispoziţii pe baza şi în vederea executării legilor. Raportul juridic este o realitate concretă care constă într-o legătură juridică între doi sau mai mulţi subiecţi. -hîrtiile de valoare şi documentele (bani.Guvernul ca organ al autorităţilor publice executive adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale. raportul juridic poartă pecetea epocii. Regula de drept reprezintă premisa generală. civile. 3. conţinutul. demnitatea etc. Un alt criteriu este după subiecţii raportului juridic: raporturi juridice concrete. -anumite valori personale nepatrimoniale (viaţa.în raporturi juridice constituţionale.Particularităţile raportului juridic A. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului.C.Hotărîrile organelor locale ale administraţiei publice. ele situîndu-se între Constituţie şi legile ordinare.Actele normative ale unor organizaţii nestatale au fost. adică lucrul (bunul) la care se referă raportul juridic.și actul normativ. drepturile şi obligaţiile pe care le cuprinde. dar numai anumite tipuri.conduita umană exteriorizată (acţiuni sau inacţiuni). precum şi practicii conducerii de stat. suportă influenţa tuturor raporturilor sociale Totodată. Faptele juridice săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice reprezinţi categoria cea mai numeroasă de acţiuni şi poartă denumirea de acte juridice. cuprinde conţinutul. variabilitatea acestor elemente constitutive putîndu-se constata cu uşurinţă de la o etapă la alta a dezvoltării sociale. subiecţii raportului juridic. de la o ţară la alta. care apar în rezultatul acţiunii lui. Ca produs al gîndirii şi al practicii comune a oamenilor. Ea reprezintă voinţa statală. care dau naştere la efecte juridice. care consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor. legi constituționale. Este întemeiată opinia. 2. Raportul juridic este un raport valoric. muzică. prin obiect putem înţelege aceea ce îi revine subiectului şi asupra căruia el îşi îndreaptă activitatea de cunoaştere şi altă activitate. raporturi juridice generale. precum și prescripții privind instituirea. Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general obligatorii. deosebită. care. În dependenţă de legătura genetică şi funcţională raporturile juridice se împart în: raporturi juridice materiale şi raporturi juridice procesuale Ultimele. Raportul juridic are un caracter volitional. spre deosebire de actele individual juridice actele normativ juridice sunt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relații. Sînt licite toate acţiunile săvîrşite în conformitate cu prevederile normelor juridice. Orice raport de drept tinde la un scop social. obiectul şi sancţiunea raportului juridic. 2. De asemenea legislația în vigoare stabilește o irarhie a legilor după criteriul forței lor juridice. printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii înconjurătoare care au o valoare din punct de vedere economic şi pot fi exprimate într-o formă bănească). sînt rezultatul voinţei participanţilor la aceste raporturi.În dreptul penal şi administrativ se vorbeşte. potrivit căreia "raportul juridic este terenul pe care se întîlnesc două voinţe: voinţa statală. Nu este lipsită de sens şi concepţia.Pe de altă parte. sub forma adoptării unei norme juridice care să reglementeze această relaţie. fie ei individuali sau colectivi. acte concrete. 2.ordinele şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei publice. Raportul juridic este un raport de suprastructură şi poartă un caracter ideologic. Clasificarea lor. o realitate foarte complicată şi compusă din multe elemente. anumite servicii.9 Aşa fiind. denumită în logică premisă majoră. de artă. Subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. la rîndul lor. aceste valori sînt sancţionate şi li se acordă putere normativă de către conştiinţa socială. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societăţii.4. obiectul general al reglementării juridice îl formează relaţiile sociale. adică conduita părţilor. sau absolute. O altă concepţie este cea a pluralităţii obiectelor raportului juridic. disting aşa numitele "legi organice". atît în ceea ce priveşte subiecţii de drept. Din punct de vedere filosofic. E. Normele juridice. Are un anumit conţinut ce reprezint. obiectul raporturilor juridice îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi. ele sunt acte ale activității de elaborare a dreptului de către stat și includ prescripții juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor și organizaților-norme juridice. în anumite perioade istorice. raporturile juridice se pot manifesta într-un grad de independenţă relativă faţă de raporturile materiale Clasificarea raporturilor juridice Ele se împart în raporturi juridice interne şi externe. Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:. legătura dintre subiecţii participanţi 26.2) în el sînt expuse voinţele participanţilor la aceste raporturi juridice. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale și asupra tipului de acțiuni ale oamenilor. deoarece a apărut şi a evoluat de-a lungul anilor. adică acele legi care iniţial se refereau la organizarea. Conţinutul material al raportului juridic reprezintă acel comportament de facto. Sînt ilicite faptele comise împotriva legii.b) acţiuni săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice 2. care sunt investite cu competențe normative. Subiecţii raportului juridic sînt legaţi între ei prin drepturi şi obligaţii care împreună formează conţinutul raportului juridic. în sfîrşit. 2. Sînt denumite factori şi se consideră a fi în număr de trei: normele juridice. Termenul „lege” în sens direct desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ. acte normative subordonate legii. ca modele valorice12.Î n raportul juridic subiecţii apar întotdeauna ca titulari de drepturi şi . Acest caracter are două surse. se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale participanţilor la aceste relaţii sociale (raporturi juridice). drepturile. acte ale şefului statului potrivit domeniilor în care sînt date. norma juridică în esenţă este de natură voliţională. Pe de o parte.obiectul juridic.).Acţiunile sînt fapte juridice săvîrşite în mod voluntar de subiecţi de drept. conform căreia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat. a căror aplicare este asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului. uneori. penale. fragmente. Astfel.Decretele. raporturile juridice. 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrîngerea de stat. Întradevăr. Raportul juridic este un raport social. pe care cel împuternicit poate. Dar aceste relaţii reprezintă. subiecții ai raportului juridic pot fi anumiți indivizi și organizații care în conformitate cu normele juridice sunt purtători ai drepturilor și ai obligaților juridice subiective. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică.. În raportul juridic poate fi evidenţiat un conţinut material şi altul juridic. -rezultatele activităţii participanţilor la raporturile juridice (de exemplu. prin intermediul statului şi al normelor instituite de acesta. pot fi divizate în raporturi juridice procesuale de reglementare şi raporturi juridice procesuale de apărare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este după conţinutul lor: raporturi juridice simple. adică acele fapte care sînt interzise de normele juridice. PREMISELE DE APARIȚIE. o dată cu apariţia statului şi dreptului.istorice respective. sau raporturile juridice care apar în rezultatul încheierii unui contract de antrepriză în construcţii capitale etc. Drepturile subective și obligațile juridice. D. CARACTERISTICA ELEMENTELOR DE STRUCTURA A RAPORTULUI JURIDIC. 24. ca parte componentă a dreptului. 3.Evenimentele sînt acele fapte care se produc independent de voinţa omului. ele sunt prealabil prevăzute în dispoziția regulii de drept. legi organice. Acţiunile săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice. -obiectul ideologic. adică voinţa părţilor. TGD şi practica unor ţări. care nu pot fi decît oamenii priviţi individual sau organizaţi în colectivităţi corespunzătoare. evident. de existenţa a două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict şi raporturi de conformare. Prin conţinutul ei. suferind aceleaşi intervenţii ca şi norma juridică în legătură cu schimbările care au avut loc în societate. Orice raport juridic se caracterizează prin următoarele:1) apare doar în baza unei norme juridice. Confor acestui criteriu legile se împart: 1. îşi găsesc concretizarea în raporturile juridice.3. la rîndul lor. orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva decît "acea acţiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. acţiunile se împart: a) acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice. sfere ale acestor relaţii sociale.Prin raport juridic se înţelege orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau care este reglementată de ea. cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat. în caz de necesitate. în raporturi juridice îşi găsesc concretizarea valorile esenţiale ale societăţii. unii participanţi la această relaţie avînd drepturi subiective. Legile care nu se referă la cele constituționale și organicesunt legile ordinare. (drepturile şi obligaţiile lor reciproce) şi obiectul la care se referă conţinutul (conduite umană). Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorităților publice . pe ramuri de drept . Actele normative subordonate legii:l.Conţinutul raportului juridic. legătura propriu-zisă dintre subiecţi şi care constă în drepturile şi obligaţiile reciproce ale acestora. structura raportului juridic priveşte subiecţii între care el se stabileşte (participanţii la raport). Astfel. sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat. atestate etc.obiectul material. sînt în principiu. Caracteristic pentru actele normativ juridice sunt următoarele trăsături juridice: 1. producînd prin aceasta efecte juridice. . ele se împart în: bilaterale şi multelaterale.). conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care se nasc dintro relație concretă . dar care pot cuprinde alte domenii şi care au o poziţie distinctă in ierarhia legislativă. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective. însă.Obligaţia. la forţa de constrîngere a statului. Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică. spre deosebire de acesta. Prin obligaţie.67O clasificare reţinută în dreptul constituţional este în: a) Drepturile private sînt reglementate de dreptul civil. dispunînd de independenţă patrimonială şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti. Persoana juridică prezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspîndire în circuitul juridic. de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane. Actele juridice neoficiale pot fi testamentul. În funcție de gradul de complexitate juridică de conținutul lor actele juridice pot fi acte juridice simple și acte juridice complexe. fără altă formalitate. modificarea sau stingerea unui raport juridic. După modul de formulare actele juridice pot fi consensuale. Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. b) După modul de formulare. cum ar fi dreptul de a alege şi de a fi ales. Dreptul subiectiv presupune trei posibilităţi cumulative: a) o anumită conduită. Persoanele fizice sînt fiinţe umane în măsura în care. să o îndeplinească prin forţa de constrîngere a statului. Termenul de act juridic desemnează atît manifestarea sau acordul de voință a participanților care a generat raportul juridic respectiv. Străinii. adică de a crea. Acul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice.b) Drepturile publice sînt drepturi al căror germene este în natura umană. Dar în dependență de conținutul economic al actelor juridice ele se clasifică în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale. Subiect de drept nu este numai omul izolat. actele juridice pot fi constitutive şi declarative. În funcție de modul de executare a actelor juridice acestea pot fi: acte de executare imediată și acte cu executare succesivă. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial. Persoana fizică. El reprezintă. stabilind raporturi de drept privat. absolut necesară pentru naşterea raportului juridic. proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi. independent de vreo legătură cu alte acte. d) Există şi alte criterii. Spre deosebire de persoana fizică persoana juridică este un colectiv de oameni cu o structură organizatorică bine determinată. actele tipice corespund uni anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative și care poartă o anumită denumir. La baza latei clasificări stă modul de închiere a actelor juridice conform căria se deosebesc acte juridice personale și prin reprezentare. adică atrage după sine naşterea. poate să apară în afara faptului juridic". Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite. sub condiţia să se nască viabilă. Numai oamenii sînt persoane fizice. Actul juridic constitue principalul izvor al vieții reglementat de norma juridică. în sens juridic. a face. adică voinței interne. iar celălalt numai titular de obligaţii. dacă este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și dacă nu este viciat. Din punct de vedere al efectelor actele juridice pot fi constituitive și declarative. unele organe de stat apar în circuitul juridic ca persoane juridice. Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine defenit concordant cu legea și ocrotit de ea. unităţile sale administrativ-teritoriale. Actele juridice pentru cauză de moarte constitue actele care au drept scop să producă efecte juridce numai după încetarea din viață a celui care lea săvîrșit. B. Actele juridice între vii sunt acelea care în intenția părților trebuie să producă efecte juridice în timul vieții lor. Condițile de valabilitate a actelor juridice pot fi: condițile legate de consințămîntul persoanei. cît și înscrisul în acre este consemnat acordul sau manifestarea de voință. La fel le mai putem distinge acte juridice oficiale și acte juridice neoficiale . Statul suveran şi organizaţiile internaţionale. Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene. Ele sînt în prealabil prevăzute în dispoziţia regulii de drept."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept. sau a nu face ceva. manifestarea de voință trebuie să corespundă voinție reale. și de dispoziție. erau lipsiţi de personalitate în vechiul drept. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. CONCEPTUL. Noţiunea de drept subiectiv reprezintă puterea. Obligaţia reprezintă opusul dreptului subiectiv şi constă în satisfacerea sau. Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept. dezvoltate. Pentru valabilitate consențămîntului. la rîndul lor. în cunoştinţă de cauză. la nevoie. D. Actul juridic bilateral este manifestarea de vionță concordantă a două părți. formale şi chiar solemne. actele juridice se împart în acte unilaterale. Se mai pot distinge acte juridice cu titlu gratuit și acte juridece cu titlu oneros. diferitele organizaţii politice. Întreaga gamă de raporturi juridice din cadrul activităţilor fundamentale ale statului: legislativă. În lumea antică. bilaterale. b) Acţiunile. c) Drepturi politice propriu-zise sînt drepturile care asigură participarea la puterea publică. Actul juridic sancționat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. altele apar ca urmare a existenţei acesteia. Actele juridice sunt consensuale cînd se nasc prin simplul acord al părților. concordant cu legea şi ocrotit de ea. depinzînd de un alt act. prin a da. fundaţiile. Acte antipice sunt actele care nu se încadrează în vriun tip abstract de act prevăzut de lege . de drept comercial. fără altă formalitate. Persoana juridic ă. în funcție natura interesului ocrotit.general sau indivdual. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor. a modifica sau a stinge un raport juridic. Deci consințămîntul este manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un acte juridic. ordonat sau permis de lege. prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit. fiind încheiat de părți potrivit voinții și intereselor lor. în temeiul și în limitele stabilite de lege. bilaterale şi multilaterale. astfel încît acesta poate fi constrîns. Altfel spus. de două voinţe şi de multiple voinţe. în limbajul dreptului. în cele din urmă. condițile legate de forma actului juridic. de dreptul comercial sau de dreptul familiei. Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un bun parimonial fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. are personalitate.în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros . se înţelege îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească şi pe care cealaltă parte să o pretindă pe baza normelor juridice. adică este subiect de drept. adică de a crea. Partidele politice.în dreptul civil . Subiecţii raportului juridic și clasificarea lor. 27. Act juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. sau reale. Criterile de clasificare a nulității actelor juridice pot fi următoarele: 1. Persoana juridică este subiect colectiv de drept civil.76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. cum ar fi recunoaşterea unei datori. Actele juridice accesorii sunt actele care nu au o existență de sine stătătoare. în dreptul internaţional public. în afară de persoanele fizice şi persoanele juridice subiecţi ai raportului juridic sînt organele de stat în calitatea lor de purtătoare ale autorităţii publice. Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru a obține în schimb un alt folos patrimoanial. c) Din punctul de vedere al efectelor. persoana este un subiect de drepturi şi obligaţii care trăieşte viaţa juridică. Referitor la nulitatea actelor putem spune că este o sancțiune care intervine în cadrul închierii unor acte juridice cu nerespectarea condiților de valabilitate impuse de lege. ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu 29. cultele religioase se organizează şi funcţionează pe baza personalităţii juridice. realizată la concret. B. nu aveau personalitate. în ştiinţele de ramură. Astfel dacă avem în vedere autorii lor putem distinge acte juridece unilaterale. Acte juridice principale sunt acele care au o existență de sine stătătoare. după cel de-al doilea război mondial. actele juridice se împart în tipice și antipice . şi tipurile Clasificarea A. ea nu este o simplă prerogativă. se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice. care constitue substanța catului juridic și dă naștere raportului juridic. Conceptul faptelor juridice. Actu juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a uni drept sau grevarea cu sarcinireale a unui bun. sau morală. El este valabil dacă provine de la o persoană cu descernămînt. din contra. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi. cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective . considerat în planul dreptului ca persoană fizică.Tot după cel de-al doilea război mondial li s-a recunoscut o personalitate internaţională popoarelor care luptă pentru independenţă. dar care au nevoie pentru dezvoltarea şi manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puţin dezvoltată. îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret. actele juridice oficiale emană de la un organ de stat sau sunt recunoscute de către un organ de stat sau o organizație obștească. O altă clasificare a actelor juridice sunt de conservare. aşa cum am amintit mai sus. formale și chiar solemne sau reale. multilaterale. C. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturi şi obligaţii care se nasc într-o relaţie concretă. oameni.obligaţii şi se comportă potrivit cu poziţia specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligaţiei. are consecinţe juridice. Acestea sînt subiecţi de drept internaţional public "limitaţi şi tranzitorii" în drumul spre constituirea lor într-un stat propriu. Organele de stat. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii (subiecţi colectivi). a modifica sau a stinge un raport juridic. A. în temeiul şi în limitele stabilite de lege. Acţiunile. după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă. La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură. încă din antichitate şi mult timp în viaţa juridică internaţională statul a fost unicul subiect de drept în secolul al XX-lea. care devine subiect de drept internaţional deplin. sclavii. Actele juridice concepute ca o varietate a faptelor juridice pot fi grupate în mai multe categorii. administrativ. de care norma de drept leagă consecinţe juridice. un număr considerabil de 28. Altă clasificare a actelor este în cauzală și abstracte. executivă şi judecătorească se realizează prin participarea organelor de stat. de dreptul muncii etc. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă. luate individual. CONDIȚILE DE VALABILITATE ȘI NULITATE A ACTELOR JURIDICE. Actul juridic unilateral este manfestarea de voință a unei singure părți. obligaţia este un element corelativ dreptului subiectiv. care să asigure realizarea primei conduite. Actele juridice înre vii și acte juridice pentru cauză de moarte. In dreptul contemporan orice fiinţă umană este persoană fizică. împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică. b) să pretindă o conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecţilor obligaţi. care. "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi şi obligaţii". de asemenea. fără a fi nevoie de un fapt juridic. după caz. de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale ființei umane. Un alt criteru de clasificare a actelor juridice în dependență de corelația dintre ele pot fi principale și accesorii.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică. jurisprudenţa internaţională şi diferite acte internaţionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaţiilor internaţionale guvernamentale. titularul ei fiind ţinut de ea. actele juridice pot fi consensuale. Statul însuşi.de către dispoziția legală .. TRĂSĂTURILE ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE. posibilitatea de a acţiona într-un anume fel. Drepturile subiective şi clasificarea lor. în calitatea lor de subiecţi de drept. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară. precum dreptul civil. în ipoteza ei. După conținutul lor esnțial care este sau nu reglamentat în mod expres de lege. Actul juridic ultilateral este manifestarea de voință a trei sau a mai multor părți. principalul subiect al relaţiilor juridice internaţionale este statul. În orice raport juridic. comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante. acestea sînt subiecţi de drept. în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă. de administrare. sînt fapte voluntare ale omului. faptelor juridice. prin reţinerea lor în ipoteza ei. c) să recurgă.

Tehnica juridică este un concept complex. Dispoziţiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a reglementărilor din actul normativ. Legalitatea constă în faptul că stabilirea conținutului și încetarea sunt stabilite de lege. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să transmită subiecţilor de drept cui sînt destinate un mesaj înţeles şi clar. Inalienabilitatea exprimă ideea că nu poate face obiect de renunțare. unde se arată consideraţiile sociale. în dependenţă de proiectul 33. TEHNICA LEGISLATIVĂ Şi TEHNÎCA JURIDICĂ. economice. Generalitatea exprimă caracterul abstract și autocuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații. Competenţa este pentru organele de stat ceea ce este capacitatea civilă pentru persoanele fizice şi persoanele juridice. C. iustinian este cel care a desăvîrșit opera de sistematizare a dreptului roman. Ea este un atribut al organului de stat sau al funcţionarului public. O altă formă a capacităţii juridice este competenţa. capacitatea de exerciţiu care reprezintă posibilitatea persoanei "de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. trebuie să fie scurt şi concis şi să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective. Totodată. ÎNCORPORAREA ȘI CODIFICAREA. ele se împart în subdiviziuni (capitole. clare. Iniţierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotărîrii despre necesitatea elaborării proiectului actului normativ. procedee. inclusiv de aplicare şi de sistematizare a acestora . după modul cu consacrare legislativă deosebim: nulitate expresă și nulitate virtuală. CONCEPT UL DE TEHNICĂ JURIDICĂ. 32. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă. prin lege. Iniţierea adoptării aparţine celor care au dreptul de iniţiativă legislativă . politice. PRINCIPILE. autorizare prealabilă sau asistare. scopul. La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a acestuia.Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi. definită ca "totalitate de artificii ori procedee prin care cerinţele sociale. • Preambulul actului nonnativ. fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ. care desemnează anumite reguli.61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).Competenţa. politice Preambulul ajută la înţelegerea actului normativ. dar şi după modul de adoptare. atît la etapa de elaborare a normelor juridice. operaţii folosite pentru elaborarea. 6. sau elementul de identificare a actului normativ. ci un act prin care. precum şi a unor principii care să răspundă cît mai precis unei reglementări ştiinţifice. Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul-o dispoziţie de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai multe alineate. nu are forţă juridică. pe întreg parcursul vieţii. c) dezbaterea proiectului. de la naştere. realizarea. O problemă fundamentală care face parte din obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este tehnica elaborării actelor normative. Majoritatea autorilor includ în act normativ următoarele părţi componente: • Titlul actului normativ. intrarea sa în vigoare. 3. pe de altă parte. nulitatea este de două tipuri: nulitate de find și nulitate de formă. ETAPELE ȘI BAZA JURIDICĂ. definirea unor noţiuni. el reclamă respectarea unor principii.atît în parte. consacrarea sub forma normei juridice". Promulgarea. Titlul actului normativ este elementul său de identificare. de regulă. După dezbatere se trece la votarea şi. cît şi în ansamblu. ACTIVITATEA NORMATIVĂ. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei activităţi normative să stea datele ştiinţei contemporane. N Popa menţionează că tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice. îl însoţeşte pe om. Aici sînt instituţionalizate normele de competenţă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. El presupune. Adoptarea actelor normative are loc în dependenţă de categoria acestora. persoana juridică se bucură de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu.Principiul respectării unităţii de sistem a dreptului. El cere ca fiecare lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept. el nu conţine norme juridice. V e. Capacitatea juridică este o noţiune care. 2. Sistematizarea actelor normative are ca rezultat elaborarea unor colecţii. procedeelor. în cazul persoanei juridice ea se dobîndeşte. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a actelor normative. după felul conduitei de validitate nesocotite cu ocazia închierii actului juridic.Principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului. e) îmbunătăţirea proiectului. Dezbaterea pe articole în cazul proiectului de lege începe cu o expunere de motive şi cu raportul comisiei permanente care a analizat proiectul. • Dispoziţii sau principii generale. iar. de capacitatea reglementată în mod special în cadrul anumitor ramuri ale dreptului. Deosebim trei categorii de legi: constituţionale. capacitatea persoanei juridice are un caracter special. intangibilitatea. O problemă importantă în determinarea conceptului tehnicii juridice constă în stabilirea raportului ei cu ştiinţa 30.încălcată cu ocazia închierii actului juridic distingem nulitate absolută și nulitate relativă. • Dispoziţii finale şi tranzitorii.(Guvernul şi membrilor Parlamentului). relaţiile economice. sfera relaţiilor ce se reglementează. întreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor procedee şi metode. artificiilor prin care necesităţile pe care le înfăţişează viaţa socială capătă formă juridică şi se realizează apoi în procesul convieţuirii umane". Dezbaterea proiectelor actelor normative are loc în formele stabilite de Constituţie şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a organului legiuitor. conform unor criterii obiective şi subiective. 5. 2. la adoptarea lui. în literatura de specialitate întîlnim în această privinţă doi termeni: tehnica juridică şi tehnica legislativă. Acțiunea de sistematizare a legislației este cunoscută încă din dreptul roman. Actele normative pot cuprinde şi Anexe. decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege. la întruchiparea raționalității și moralității dreptului. relaţiile cu reglementările preexistente etc. în virtutea căreia persoana poate fi subiect în raporturile de drept civil. iar profesorul Mrejeru consideră că ea poate fi definită ca fiind "un ansamblu de metode şi procedee folosite în activitatea de elaborare a proiectelor de legi şi a altor acte normative. de aplicare şi de interpretare a dreptului. așa cum se exprimă M. în înţelesul textului ce o reglementează (art. Egalitatea se bazează pe principiul egalității în fața legii. TEHNICA SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE. a) Capacitatea de folosinţă. îndeosebi la nivel legislativ.1. Activitatea normativă a organelor statului se desfăşoară în conformitate cu atributele. djuvara . nu delimitează capacitatea. Legea se publică în Monitorul Oficial al ţării şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. precum şi ale Guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi. se dă dispoziţie ca legea să fie publicată în Monitorul oficial. voința individuală a omoului neavînd nici un rol. Prima culegere oficială de constituțiuni este denumită codul lui Theodosian sec. • Formula introductivă. cît și practic.19. Etapele procesului de elaborare a actelor normative 1. pe de o parte. d) coordonarea proiectului. Este alcătuită dintr-un complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestit organul sau funcţionarul de stat. Aceste principii. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării. care ajută la determinarea unor soluţii legislative judicios alese. b) Spre deosebire de capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. Persoana juridică nu poate avea decît acele scopuri care sînt stabilite prin actul de înfiinţare sau prin statut. o dată cu capacitatea de folosinţă. CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ ȘI DE EXERCIȚIU.PĂRŢILE CONSTITUTIVE Şl STRUCTURA l INTERNĂ A ACTELOR NORMATIVE. Capacitatea juridică poate fi definită pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectivităţi de a fi titulară de drepturi şi obligaţii şi de a le exercita.6 Anita Naschitz înţelege prin tehnică legislativă ''totalitatea procedeelor şi a artificiilor prin care soluţiile de fond dobîndesc practicabilitate. a) în comparaţie cu capacitatea persoanei fizice. metode şi proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative formează tehnica legislativă. Promulgarea nu este un vot nou.Capacitatea juridică (civilă). în tot sau în parte și nici obiect de înstrăinare. o face Preşedintele ţării.60. Ca şi persoana fizică. se recunoaşte că acesta este conţinutul autentic al textului care a fost votat de către Parlament. 31. Dispoziţiile de conţinut formează conţinutul propriu-zis al actului normativ. apoi şi în alte legi. 2. considerăm că tehnica juridică ţine de procesele de elaborare. Caractere juridice ale capacității de folosință și a capacității de exercițiu a persoanei fizice sunt următoarele: legalitatea. care diferă între ele nu numai după însemnătatea lor.18. Problema sistematizări dreptului prezintă un interes deosebit atît din punct de vedre teoretic. Aici sînt stabilite anumite dispoziţii cu caracter general. Formula introductivă cuprinde temeiul constituţional sau legal al reglementării juridice respective.Principiul planificării legislative-activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare ale Parlamentului. adică a activităţii de elaborare a actelor normative. organice şi ordinare. procedeelor şi a regulilor în vederea executării operaţiunilor juridice. principii. într-un sistem de drept.NOȚIUNE DE CAPACITATE JURIDICĂ. În continuare ne vom referi la unele din ele. cîtși la etapa de realizare a dreptului Are drept obiect o anumită aranjare a actelor normative în vigoare. Adoptarea actului normativ: a) iniţierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a actului nonnativ. ca aptitudine generală şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii. actului normativ care urmează a fi elaborat. iar conţinuturile sociale se inserează în ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice. care este generală. practic.la modul de exprimare al acestora în texte corespunzător redactate"? Conţinutul normativităţii juridice îl asigură izvoarele materiale ale dreptului: viaţa socială. metode. care se dobîndeşte mai tîrziu decît capacitatea de folosinţă şi în mod treptat. Capacitatea persoanelor juridice (morale). în raport de întinderea efectelor sale nulitatea este de două feluri: nulitate totală și nulitate parțială. Ele pot lua uneori forma şi denumirea de "principii generale". Dacă legea este votată. 4. inalienabilitatea. El presupune că legea se bucură de forţă juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept contemporan. Dispoziţiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul. Articolele se numerotează cu cifre arabe. Prin tehnică juridică înţelegem totalitatea metodelor. b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului normativ.reprezintă o succintă introducere. Noţiunea de capacitate juridică include: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii.Principiul supremaţiei legii. capacitate de inserare în viaţa socială". generalitatea. • Dispoziţii de conţinut propriu-zise.în vremae sa erau în uz texte legislative care în bună parte nu mai . b) elaborarea proiectului. d) promulgarea şi publicarea actului normativ. culegeri de acte normative sau a codurilor. Preambulul actului normativ. COORAPORTUL DINTRE NORMA JURIDICĂ ȘI ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. competenţele pe care acestea le au şi care sînt stabilite în primul rînd în Constituţie. că la elaborarea actelor normative alături de specialişti jurişti participă şi specialişti din alte domenii. 3. şi deopotrivă .n. tendinţele de organizare şi schimbare dezirabilă îşi primesc. potrivit cerinţei sociale. Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității persoanei fizice de a nu i se aduce limitări sau îngrădiri. c) adoptarea actului normativ. de realizare. 34. egalitatea și unuversalitatea. paragrafe). N Popa propune următoare definiţie:"Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor.Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă. de a le garanta securitatea şi siguranţa juridică. b) Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita ea însăşi. ea este adoptată. drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. coerente. 4. secţiuni. A. B. de familie. aplicarea şi interpretarea normelor juridice. noţiunea de capacitate juridică reprezintă condiţia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept şi este aplicabilă în toate ramurile dreptului.

interacţionînd activ reciproc ambele (relaţiile sociale şi ramurile de drept) joacă un rol important în instituirea sistemului de drept. de interesul statal etc. acest criteriu de divizare a sistemului de drept poartă mai mult un caracter subiectiv decît unul obiectiv. 35. subramuri de drept şi instituţii juridice. In literatura de specialitate întîlnim că unitatea şi integritatea sistemului de drept este determinată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi. influenţează asupra proceselor sociale ce au loc: a) stabileşte hotarele relaţiilor reglementate care. ci şi o componentă a activităţii de elaborare a dreptului. Unii autori au distins: metoda egalităţii juridice a subiecţilor sau metoda reglementării autonome. cantitativă de norme. 2) să fie necesare şi importante. Sistemul dreptului este existenţa obiectivă a structurii interne a dreptului. în acelaşi timp. nu dau naştere automat ramurilor sale de drept. dreptul privat şi dreptul internaţional. iar cel de-al doilea . permit să ne formăm o închipuire despre aceea cum statul. Ele reprezintă. Unele ramuri de drept mai complexe se clădesc pe sub-ramuri. Vorbind despre ramuri vechi se are în vedere divizarea în drept public şi drept privat.Codificarea-cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept. împărţirea lui în ramuri. pe cînd metoda . Al XIX sa ridicat Școala istorică a dreptului din Germania. d) stabileşte măsurile de răspundere (constrîngere) în cazul încălcării acestor prevederi. metoda autonomiei şi egalităţii părţilor. în prelucrarea şi alcătuirea unui singur act normativ nou. În literatura juridică sistematizarea poate fi cronologicăactele normative se publică într-o colecţie în ordinea datei apariţiei lor. stări de fapt care se impun legiuitorului şi de care acesta trebuie să ţină cont. 3) relaţiile nou-apărute şi raporturile juridice pe care ele le-au generat nu pot fi reglementate cu ajutorul normelor juridice ale altor ramuri de drept. nefiind însă lipsit de sens. o totalitate de relaţii sociale calitativ omogene. Primul recomandă observarea normelor. Vorbind despre metoda de reglementare. pur juridic. drept determinator şi drept sancţionator. Savantul german N. şi anume: după originea şi sancţiunea pe care o prevedea şi conţinutul regulilor de drept. Această teorie nu a fost confirmată nici de practica legislativă germană redactarea codurilor sa dovedit a fi o operă preogresivă. în principal. folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi complex de metode. metoda de reglementare juridică reprezintă un ansamblu de posibilităţi juridice cu ajutorul cărora puterea de stat influenţează asupra relaţiilor sociale cu scopul de a le da o dezvoltare dorită. De una singură metoda nu prezintă interes. Reprezentantul ei de seamă Svigny consideră că legea scrisă este portivinică progresului socetății datorită rigității sale iar codificarea ar fi o operă arbitrară și falsă fiindcă conține todeauna idei sistematice incompatibile cu dezvoltarea progresivă a dreptului. Ramurile de drept nu sînt izolate unele de altele. nu îşi pot realiza scopul fiind aplicate doar izolat unele de altele. Din punctul nostru de vedere. d) faptele sociale (evenimente. dar împreună cu obiectul de reglementare permite o divizare mai reuşită a sistemului de drept în instituţii juridice şi ramuri de drept. la baza divizării sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice stau două criterii: obiectul şi metoda de reglementare juridică. ierarhie. toda de recomandare etc. divizare susţinută de Şcolile dreptului natural şi ale dreptului pozitiv. ci ca o unitate de diversitate. b) comportamentul lor. . care include elemente de sinestătătoare unite în acest tot prin divere relații și legături comune. În compoziţia unui cod intră patru grupe de factori: politici. prin anumite principii şi metode comune. Profesorul Ion Dogaru menţionează că: structura internă a dreptului într-un stat. cel de-al doilea de la oameni. c) înzestrează participanţii la aceste relaţii sociale (persoane fizice şi persoane juridice) cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. sociale. economici. metoda autoritară.drept represiv şi drept restrictiv. în vîrful căreia se află normele juridice constituţionale. cu ajutorul dreptului. care pot fi individuale şi colective. metoda egalităţii juridice a subiecţilor este caracteristică dreptului civil. într-un cuvînt. Instituţiile juridice Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă unitară) de relaţii sociale. Primul se referă la mijloacele de aplicare a sancţiunilor. ansamblul actelor normative care sînt în vigoare într-un stat. găsim divizare în: . Majoritatea autorilor consideră că acestea sînt. în epoca modernă..alcătuirea de colecţii de acte normative este făcută de un organ de stat şi neoficială. cel mai bine este apărat de către stat dreptul privat. în ramuri de drept şi instituţii juridice. interzic sau admit un anume comportament al oamenilor. SISTEM JURIDIC ȘI SISTEM LA LEGISLAȚIEI. în cadrul acestei unităţi a dreptului normele se împart. prin care se realizează unitatea normelor juridice și guparea lor în anumite părți interdependente – ramuri de drept și instituții juridice. legate organic între ele. Un alt criteriu de divizare a sistemului dreptului. ci un ansamblu imanent structurat. regulament care are valoarea unei legi. Condiţiile calitative ale unui cod sînt: claritate. structură chemată să asigure înfăptuirea unităţii normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependent. Scopul acțiunii lui iustinian a fost ca din despozițile izolate adoptate de împărați de înaintea lui precum și din înscrierile jurisconților din timul principatului să aleagă ce era mai bunși să pună întro anumită ordine acest material. Normele juridice.de realităţi. dar şi funcţionarea lui efectivă. împotriva acțiunii vaste de codificare întreprinsă în Franța la începutul sec. ci se găsesc într-o strînsă interdependenţă. Dreptul public se referă la interesele generale. factorii obiectivi-acele condiţii economice. procedeele de interacţiune a normelor de drept care stabilesc sau determină caracterul relaţiilor sociale. împrejurări). este divizarea sistemului de drept în drept public şi drept privat. Iar sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. ideologici şi juridici. drept divin şi drept omenesc (lumesc).corespundeau nevoilor economico sociale. în funcţie de care orice normă se defineşte prin raportare la între. dreptul a fost structurat după anumite criterii. În literatura de specialitate cuvîntul "sistem" are trei categorii juridice :1) sistemul juridic caracterizează întreaga realitate juridică a societăţii . cunoscute la majoritatea autorilor sub denumirea de instituţii juridice şi de ramuri de drept.). Sistemul de drept stă la baza sistematizării legislaţiei sub ambele sale forme: codificarea şi încorporarea. Un alt criteriu de sistematizare îl constituie obiectul reglementării juridice pe ramuri de drept şi instituţii juridice . organică şi un echilibru dinamic. CRITERILE DE GRUPARE ȘI DE DEFRENȚIERE A NORMELOR JURIDICE.caracterizează structura dreptului. In general. logică. politice care determină nu numai apariţia şi însăşi existenţa sistemului de drept. următoarele: obiectul reglementării juridice şi metoda de reglementare.la interesele particu-lare. prin care se realizează unitatea normelor juridice şi gruparea lor în anumite părţi interdependente . Codificarea este o formă nu numai a sistematizării actelor normative. 3) sistemul dreptului . Încorporarea pote fi și: oficială.Dogaru. care stabilesc drepturile şi obligaţiile subiecţilor. divizarea sistemului de drept pe subsisteme (pe ramuri de drept) se face în baza unor criterii care. o anumită unitate. iar dreptul privat . Vorbind despre sistemul de drept. a legiferării. regulamente etc. 2) sistemul legislaţiei . De asemenea. obiectul de reglementare este tot ce nimereşte în stare de acţiune a normei juridice. Structura obiectului de reglementare înregistrează următoarele elemente: a) subiectele. de necesităţile economice şi de alt ordin.ramuri de drept şi instituţii juridice. integralitate în expunere. în ansamblul lor. ca cele mai mici şi mai importante elemente ale sistemului dreptului. sau este sfera de relaţii sociale asupra căreia se răsfrînge dreptul şi care nimereşte sub jurisdicţia lui. părţi componente ale dreptului sînt dreptul public. denumit cod. care apar în calitate de cauze nemijlocite pentru apariţia sau stingerea relaţiilor corespunzătoare. depind de un şir de factori de ordin obiectiv şi subiectiv (de caracterul acestor relaţii. Amintim că obiectul este criteriul de bază. Instituţia juridică formează sfera cea mai restrînsă a .este înfăptuită de alte organizaţii sau de persoane particulare. Totodată.cel facultativ. O problemă fundamentală pentru studiul sistemului dreptului constă în stabilirea criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului în părţi interdependente. la rîndul lor. precizie. Astfel. de exemplu: dreptul locativ sau dreptul maritim sînt subramuri ale dreptului civil. * Ramurile de drept Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice. avînd o coerenţă 36. Pentru formarea unei ramuri de drept noi sînt necesare şi au importanţă următoarele condiţii: 1) noile categorii de relaţii sociale să aibă caracter specific. me-. menţionăm că unitatea sistemului nu poate fi privită ca una absolută. compusă dintr-un ansamblu de elemente care se află în interdependenţă.Warnkonig propune să divizăm sistemul dreptului în părţi componente în dependenţă de nivelul la care acestea sînt protejate de stat. sînt considerate criterii fundamentale şi criterii auxiliare. Realitatea este că structurarea normelor juridice înăuntrul sistemului de drept este determinată atît de criterii ce au caracter obiectiv . Toţi juriştii divizează sistematizarea în două grupe mari: încorporarea şi codificarea. COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE DREPT. metoda subordonării. după diferite criterii. considerăm că el reprezintă o piramidă compusă din norme juridice aranjate într-o anumită ordine. Analizînd sistemul de drept de pe poziţiile evoluţiei istorice şi din punctul de vedere al corelaţiei şi interacţiunii elementelor sale componente de bază. După originea şi sancţiunea pe care o prevedea. după criterii diferite. consideră acest autor. mai puţin apărat este dreptul public şi mult mai puţin -dreptul internaţional.cudificarea ca o acțiune științificăși temeinic motivată apare din nevoia depășirii unei simple practici cutumiare și reprezintă o adevărată revoluție legislativă . Subramura constă dintr-o grupare de instituţii juridice ce formează obiectul unor reglementări juridice distincte sub formă de coduri. Genoveva Vrabie şi Sofia Popescu menţionează că sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice între care există relaţii relativ stabile şi durabile. care sînt reglementate de norme juridice ce se referă la o ramură de drept sau alta. Metoda de reglementare include şi ea anumite componente care.cuprinde totalitatea. care a ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri (încă din Roma Antică). loan Humă remarcă că sistemul dreptului nu reprezintă o totalitate aditivă. Printre metodele concrete de reglementare juridică putem evidenţia următoarele: metodele imperativă şi dispozitivă. cît şi de criterii ce au un caracter subiectiv. c) obiectele lumii înconjurătoare în legătură cu care oamenii întră în diferite raporturi unii cu alţii şi fată de care îşi manifestă interesul lor. Lazarev defineşte sistemul dreptului ca o structură integră. el fiind independent de primul. caracter practic.ramuri vechi şi ramuri de formare recentă. De aceea. Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e considerat un produs al raţiunii omeneşti ce nu este sancţionat. dreptul a fost divizat în: drept natural şi drept pozitiv. Diferitele categorii de relaţii sociale încă nu creează de la sine sisteme de drept. frumuseţea stilului. Sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. care le permite să intre în diferite raporturi juridice. clasificarea normelor în ramuri numai conform acestui criteriu nu ar fi cea mai potrivită. diferite acţiuni sau inacţiuni. factorii subiectivi tendinţa şi eforturile legiuitorului de a crea şi a dezvolta un asemenea sistem de drept. se are în vedere modul în care statul acţionează asupra unor relaţii sociale. care interzic şi admit un anumit comportament în societate. 4) noile relaţii sociale necesită metode specifice de reglementare. trebuie de precizat că aceeaşi metodă de reglementare poate fi folosită de mai multe ramuri de drept sau aceeaşi ramură de drept poate folosi mai multe metode. cel de-al doilea prevede sancţiuni în cazul nerespectării normelor juridice. generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice. Deci. pe cînd dreptul pozitiv este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului şi atrage sancţiuni materiale. ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice strîns legate între ele prin obiectul lor. După cum am menţionat anterior. în grupe distincte. pe cînd metoda autoritară este caracteristică dreptului penal. în opinia lui I. După conţinutul normelor de drept. primul fiind considerat de bază. Prin metoda reglementării juridice se înţelege căile. metoda recomandării. După părerea lui. ansamblu care se prezintă ca un invariant calitativ. şi anume —pe ramuri de drept şi instituţii juridice". în ansamblul lor. Cea mai simplă formă de sistematizare este considerată încorporareaactele normative se grupează în diverse colecţii sau culegeri. care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific i relaţii sociale omogene).la căile de recuperare a prejudiciului. cel de-al doilea secundar.CARACTERISTICA NOŢIUNILOR DE SISTEM DE DREPT. Astfel. Primul emană de la divinitate. b) creează acte normative corespunzătoare. Obiectul reglementării juridice reprezintă un ansamblu. Prin sistem se înțelege un întreg comus și organizat. după importanţa lor.

nascut pe teritoriul R. . Libertatea opiniei si a exprimarii(art.daca domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul R. redobindire.M se dobindeste prin: nastere. are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta. libertatea si demnitatea cetatenilor.in pofida garantiei.persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia. cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala.drepturi culturale. .Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul persoanei de a fi informata promt.Mnu a incheiat un acord care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state. . Viata intima.M prin infiere.38) . Nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara. conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala. cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R. al altor trimiteripostale. sau 2. -este cetatean al unui stat cu care R. trebuie sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care . cunoaste si respecta prevederile Constitutiei.domiciliul sau resedinta sint inviolabile. Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi cu copiii din casatorie. Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a incalcat unele obligatii prevazute de lege.desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului. are surse legale de existenta. partea din decretul Presedintelui R.A.acest drept are o semnificatie complexa. la renuntare benevola.a dobindit cetatenia R. .sociala cultural. 6.a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului. actuale si legale. ori garantia dobindirii unei alte cetatenii.M. Modalitatile de dobindire a cetateniei R.M timp de 5 ani inaintea implinirii virstei de 18 ani. . Extiorizarea gindurilor si opiniilor. .M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid.drepturi civile. precum si: 4.M.M prin nastere. siguranta publica. Acest drept interzice arestarea. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei. de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu. Fiecare ramură dispune. instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector.Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune. Prin urmare. naturalizare. care au ca obiect de reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza: Libertatea constiintei (art. Secretul corespondentei(art. Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art.libera dezvoltare a personalitatii umane.M poate interveni in trei cazuri: 1. sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii (inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R. în concluzie. in familia sa.persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R.s-a inrolat benevol in fortele armate straine.M.34) . dar care au o autonomie relativă. cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile internationale la care R. iar celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R. a informatiilor si ideilor se face in forma orala.Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale.M persoanei care: . nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante.M copilul: . nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar. la momentul nasterii copilului.. Cu toate acestea. Dobindirea cetateniei prin naturalizare.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R. recunoastere. militare sau crime impotriva umanitatii. bunastarea economica a tarii. accentuăm asupra faptului că instituţiile juridice sînt reglementate de mai multe norme juridice.M. dovedite de instant de judecata. Inviolabilitatea domiciliului (art.M nu a incheiat acord asupra dublei cetatenii. renuntarii la cetatenia R.Mnu poate fi acordata persoanelor care: . Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. ales sau numit din oficiu. se stabilesc prin lege organic. atunci cind sunt inculcate drepturile si libertatile lor.M daca renunuta la cetatenia statului strain. . garantate de ea si legi.M este parte. Libertatea individuala si siguranta persoanei (art. cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta.M prin redobindire. Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani.legatura politica si juridica permanenta. 15.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care: 1. prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata.M incepind cu 28 iunie 1940.aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului apatrid sau copilului cucetatenie straina. retinerea sau perchezitionarea. . . Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept. Principiul acesta priveste valori ca: viata. Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R. .acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent. Drepturile civile sunt: Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art.drepturi economice si sociale.M o poate redobindi la cerere daca intruneste conditiile prevazute de lege. Prin urmare. iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda cetatenie. Dobindirea cetateniei R.M.M. 3. familial si private. Conditiile de incheiere.familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire din partea societatii si statului.analizind documentele internationale in materie. infiere. informatii si idei prin orice mijloc de exprimare. atunci instituţia juridică reprezintă deja prima colectivitate de norme.nascut din parinti. de mai multe instituţii juridice. un fragment.orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare.M din parinti apatrizi. insa cu conditia respectarii legii. Cetatenia R.29) .32) . de a primi si de a raspindi.Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga in modul stabilit.M. nici persoanele nu pot. Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si cetatenia altui stat.a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R.Modalitatile de pierdere a cetateniei R. domiciliaza legal si obisnuit aici cel putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. 5. Dacă norma juridică este elementul iniţial şi cea mai mică particulă a sistemului de drept. . legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe care statul le garanteaza.M sau persoanele unul dintre ai caror parinti sau bunei sau nascut pe teritoriul numit.au fost implicate in activitateterorista.53) . pentru prevenirea raspindirii unor epidemii. al convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare.M Pierderea cetateniei R. dar prin mijloace legitime.M.nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat. si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R.26) . perchezitii.persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului. Familia(art. sub nici o forma. fara consideratii de frontier. in societatea democratica.drepturi politice. constatam ca orice fiinta umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile.M persoanele care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare. . într-un sistem de norme juridice şi că norma juridică este elementul de bază al sistemului de drept. Dobindirea cetateniei R. Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului.28) 14.copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R. protejarea sanatatii sau a moralei. Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula. . .M si indeplinesc conditiile stabilite de lege. fara invoirea acesteia pentru executarea unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti.M. nu va dobindi cetatenia unui alt stat. Cetatenia R.31) . personalitatea cetateanului. in Nordul Bucovinei. sa aduca atingere acestor valori.legăturii de conţinut între mai multe norme juridice.persoana care a avut anterior cetatenia R.copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R. atit in mod public cit si privat. De asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat.M in mod fraudulos. Particularitatea drepturi esentiale pentru cetatreni dovedeste ca nu toate drepturile cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale.24) . ambii sau unul dintre care. anularea actului si repararea pagubei.25) . Cetatenia R. luarea unor masuri in legatura cu libertatea individuala ca: retineri.M se consacra ca . sanatatea si moralitatea populatiei. că ramurile dreptului se constituie.S.M nu mai putin de 8 ani. dintre persoane fizice si stat. integritatea fizica sau bunurile unei persoane.acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public(stiintifica si tehnica. apararea ordinii si prevenirea faptelor penale. .M Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective. Pentru intelegerea. Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R.ori protejarea drepturilor si libertatilor altora. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat.Acest drept a fost consacrat atit de documentele international cit si de legile fundamentale ale statelor. fiecare. este necesara pentru securitatea nationala. Libertatea de manifestare se poate exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si indeplinirea de ritualuri.Meste parte.M. familiala si privata (art. 2. sportiva). Dobindirea cetateniei R.Msi anume: . Astfel. . Dreptul la aparare (art.nascut pe teritoriul R. esentiale pentru viata. in tot cursul procesului. sub sanctiunea prevazuta de lege. telegramelor. Aceasta inseamna ca nici autoritatile publice. precum inlaturarea unei primejdii privind viata. .persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica.S.in Constitutia R. tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana. deoarece vizează in cerc de probleme de sine stătătoare.dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului nasterii.M prin recunoastere.In acest caz persoana careia I s-a aprobat renuntarea la cetatenia R. dar care si-au exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R. sau 3. Cetatenia. Dreptul la informatie (art. individual sau colectiv. 13. este cetatean al R. correct si clar cu privire la masurile preconizate si luate de autoritatile publice. conform porevederilor legii nationale. directe. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. Dar aceste masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca nici o persoana sa nu victim unor abuzuri sau ilegalitati.M prin infiere daca infietorii (infietorul) sunt cetateni ai R. in temeiul acordurilor la care R. scrisa. ordinea publica. un bloc de relaţii sociale dintr-o ramură de drept.48) . . Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor se clasifica in: .au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire penala. libertatea. .a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu military in termen sau de alternative.M privind aprobarea . dovedite de instanta de judecata nu o mai poate redobindi.30) Statul asigura secretul scrisorilor. este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat. Dreptul la viata al oricarei personae este protejat prin lege. care sunt stabilite de Constitutie. necesare pentru . 7. Nimeni nu poate fi supus torturii. Astfel se patrunde in domiciliu ori in resedinta unei persoane. Autoritatile publice sunt obligate sa respecte sis a ocroteasca viata intima. Cetatenia R.M de cel putin 3 ani. printr-un act administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri. nelimitata in timp si spatiu. daca o are. precum si urmasii lor. Oproblema care se ridica este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie fundamentale si altele nu.persoanele nascute pe teritoriul R.se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta dorinta de a obtine cetatenia R. nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie. la retragere.arestari. la rîndul său. .au savirsit crime internationale.adica va devein apatrida. este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins. posibilitatea persoanei de a reception direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune. in tinutul Herta si in R. obligatia autoritatilor guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie. Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale. Dobindirea cetateniei R. Se considera cetatean al R.cu exceptia cazului in care: . cu exceptia cazurilor prevazute de lege.urmasii lor.

în care se aleg 101 deputati.cuprinzind hrana. votarea se consideră suspendată pe un termen ce nu va depăşi 2 săptămîni. Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean. precum şi membrii familiilor lor. se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective. În aceste cazuri. listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele. 5. Dreptul la petitionare (art.M. . la momentul întocmirii listelor. de calamităţi naturale. urmarindu-se satisfacerea cererilor privitoare la salarii si conditii de munca.Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice. a paşaportului sau a unui alt act de identitate. Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare.M. ligi. Persoanele cu drept de vot care.00.M are loc prin intermediul alegerilor. Protectia familiei si copiilor orfani. cel tîrziu la 1 martie. constituie o obligatie a fiecarui cetatean. anul naşterii. şi-au schimbat locul de şedere sînt în drept. sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in pericol viata. Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R. să retragă întreaga listă de candidaţi.39) . iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată. Libertatea intrunirilor(art. . Drepturile culturale. propuneri si cereri privind interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării. Dreptul la ocrotirea sanatatii(art. de invatamint.Condiţiile speciale pentru listele de subscripţiePentru a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală. Decizia privind retragerea candidaturii sau a listei de candidaţi se adoptă de persoana sau de formaţiunea care a desemnat-o. profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice. în care se indică numele. toate preocuparile de intretinere.instruire. la libera alegere a ei. 6. După ce au fost întocmite. candidatul independent nu este înregistrat.persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos. precum şi membrii familiilor lor.copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale. în două exemplare.45) . direct.00 şi 21. indicîndu-se numele şi prenumele. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art.(2).Candidatul poate fi înlocuit înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaţilor.procesiuni pentru a-si exprima gindurile. se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. cu cel puţin 55 de zile înainte de efectuarea lor. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R. Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia mediului inconjurator. cu cel puţin 50 de zile înainte de alegeri. Biroul electoral al secţiei de votare aduce la cunoştinţă publică timpul şi locul votării cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor. Dreptul la asistenta si protective sociala. precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi. Apararea patriei.La momentul validării mandatului de deputat. la verificare. este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare. sediul secţiei de votare la care ei vor vota. persoana specificată la alin. listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova. Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental. prin acelaşi decret al Preşedintelui Republicii Moldova. persoana care deţine cetăţenia altui stat declară. în listele de subscripţie se depistează semnături false sau semnături repetate în mai multe liste.Devotamentul fata de tara. Parlamentul se alege prin vot universal. în urma excluderii semnăturilor nevalabile. asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate de profesia sau calificarea acestora. copiilor si tinerilor . biroul electoral al secţiei de votare. Cu 7 zile înainte de ziua alegerilor.36) .Orice persoana are dreptul la munca. sanatatea. egal. sa le incalce pe ale altora. sanatos.În listele electorale se înscriu alegătorii. apare necesitatea unor organe representative.Candidaţi la funcţia de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit. în lista electorală de la secţia de votare în a cărei rază teritorială acesta îşi are reşedinţa. au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod. credintele. plus doi candidaţi supleanţi.VotareaVotarea se efectuează în ziua alegerilor între orele 07.În cazul dizolvării Parlamentului. prezintă informaţia respectivă Comisiei Electorale Centrale.Dacă.M si unica autoritate legislative a statului. Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale. se constată că nu este prezentat numărul necesar de semnături sau. în cazul în care procesul de votare suspendat conform alin. La începutul perioadei electorale. în fiecare an (după 1 ianuarie).În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă. de alte circumstanţe neprevăzute. educatie a copiilor orfani si celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. reclamatii. Dreptul la administrare(art. obiecte de uz casnic inofensive. prevăzut de Constituţie.În cazul în care. şi reşedinţă este înscris. Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia.acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei.27) .Verificarea listelor electoraleListele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. Listele actualizate se trimit de îndată Comisiei Electorale Centrale. listele electorale se întocmesc pe baza propriei declaraţii de şedere ori a datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate. Un exemplar al listei se păstrează la primărie.cetatenii R. se stabileşte data alegerii noului Parlament. procedura de actualizare a listelor electorale încetează. secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. .fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare. să anuleze decizia privind includerea în listă a unui candidat anume. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R. de instruire si de integrare in societate a handicapatilor. domiciliază în raza acestora. ingrijirea medicala. Respectarea constitutiei si a legilor. de readaptare. imbracamintea. cel mai tîrziu cu 20 zile înainte de ziua alegerilor.Listele electoraleListele electorale se întocmesc de către primărie.Autorităţile administraţiei publice locale. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională. în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau includere în listă. îi eliberează un certificat pentru drept de vot.Data alegerilor Parlamentului se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor.dar nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor. înştiinţînd despre acest fapt alegătorii. Condiţiile votăriiÎn timpul rezervat votării se interzice de a închide localul de votare şi de a suspenda votarea. Fidelitatea fata de tara este sacra. în perioada valabilităţii reşedinţei. cu excepţia cazurilor de dezordine în masă. Alegerile anticipate vor avea loc în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a decretului. 3. precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri.statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai decent.52) . de pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R. rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate. deţin cetăţenia Republicii Moldova. Formarea Parlamentului R. Protectia persoanelor handicapate. care îi pun pe alegători în pericol sau fac imposibilă efectuarea votării. 1. cel tîrziu cu 45 de zile înainte de următoarele alegeri.Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective. În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova. Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. Invatamintul(elementar general) este gratuity la si 16.41) .cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii socialpolitice. de a examina. pe proprie răspundere. la rugămintea acestuia şi pe baza buletinului de identitate. Dreptul la invatatura. Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei. a tuturor celor care se simt “ai acestui popor si ai acestui pamint”. Dreptul la libera circulatie (art. Luind in considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct suveranitatea. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore. Aceasta presupune loialitate fata de tara. după ultima participare la alegeri. domiciliul. la verificarea de către Comisia Electorală Centrală. numărul lor s-a redus faţă de plafonul minim prevăzut la alin. comunicîndu-i-se hotărîrea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare. În scopuri de organizare şi efectuare a alegerilor. 2.greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei societati sau sectoare din cadrul acesteia. prenumele şi se scriu cuvintele "Candidat independent".suveranitatea nationala apartine poporului.Modificarea listelor de candidaţiConcurenţii electorali au dreptul să-şi retragă candidatura. ca:uniuni. precum si prin reprezentantii lor.Nu se admite depunerea unor liste de subscripţie suplimentare după ce Comisia Electorală Centrală a primit şi a înregistrat în registru setul de documente prevăzut la art. Indatorirea la contributii financiare. se înscriu în listele electorale de la domiciliu.Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte forme. 4.Campani electorală pentru alegerile ParlamentuluiBuletinele de votCandidatul independent se înscrie în buletin într-un patrulater aparte. Libertatea creatiei . nu este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale.locuinta.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat. alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare. . în dreptul numelui său. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului.este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice. de tratament. candidatul independent prezintă liste de subscripţie care conţin semnăturile a cel puţin 2000 şi cel mult 2500 de susţinători cu drept de vot. unitatilor economice si altor organizatii cu sesizari. 18. Înregistrarea noului candidat se aduce la cunoştinţă publică de către Comisia Electorală Centrală. opiniile. prin impozite si print taxe la cheltuielile publice. si de aici rezulta dreptul de a allege si de a fi ales.(9) În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor.M si in afara teritoriului ei. circumscripţii electorale administrative.44. Alegătorilor li se comunică.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit(accesul la o functie publica).Condiţiile speciale pentru înregistrarea listelor de candidaţiNumărul de candidaţi incluşi în liste la data înregistrării nu poate fi mai mic de 51 de persoane şi nici mai mare decît numărul de deputaţi în Parlament. Contestaţiile se examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore. Circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare în modul corespunzător. se prezintă Comisiei Electorale Centrale şi se aduce la cunoştinţă publică de către aceasta. să-şi declare locul nou de şedere la organul administrării publice locale. ajutor medical in caz de boala. după procedura stabilită. . demonstratii. inclusiv în ziua alegerilor.La secţiile de votare se formează birouri electorale ale acestora. precum si la ocrotirea impotriva somajului. în spitale şi alte instituţii curative staţionare. şi. misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute. vîrsta de 18 ani.Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor.Organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare.statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire. Respectarea drepturilor si a libertatilor. . care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective. în termen de 3 . Ocrotirea mamei. Dreptul la munca si la protectia muncii. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea. Comisia Electorală Centrală formează. Cetatenii au obligatia sa contribuie. timp în care va aduce localul secţiei de votare în starea corespunzătoare sau va găsi un alt local. iar Comisia Electorală Centrală.La alegerile locale.orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat.orice persoana are dreptul invatatura. Dreptul la greva(art. seria şi numărul actului de identitate al acestora.proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusive si absolut. semnăturile respective se exclud.40) Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri.(1) nu poate fi reluat în timp de 2 ore. La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat. deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat. pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii. pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care. Alegătorul care are şi domiciliu.Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale. Cu alte cuvinte.

legalitatea alegerilor. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană. dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie. a mijloacelor de transport de folosinţă proprie. înmînarea buletinelor şi introducerea lor în urnele de vot.Asigurarea securităţii procesului de votare În ziua alegerilor. 4. la ora 07.Votarea se efectuează în baza următoarelor acte de identitate: a) buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova. va lua act de raportul comisiei si va declara mandatul vacant. deputatii sint in serviciul poporului. se înscriu şi alegătorii care au venit la secţia de votare cu certificatul pentru drept de vot. în caz de necesitate. conform listei electorale. pentru secretul exprimării voinţei alegătorilor. Biroul electoral al secţiei de votare înmînează alegătorului buletinul de vot. e) paşaportul pentru intrare .Organizarea votăriiVotarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot.Candidaţii care au fost incluşi în listă. domiciliul titularului. printr-un aviz. excluzîndu-se numărul ce aparţine candidatului respectiv şi incluzîndu-se următorul număr din şir.Alegătorul introduce în urna de vot buletinul de vot cu ştampila "Votat". membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. o singură dată.Procedura de completare a buletinului de votBuletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret. înlocuindu-se cu numerele în descreştere ale celorlalţi concurenţi electorali. completarea vacanţei se efectuează prin restabilirea de către Comisia Electorală Centrală a şirului descrescător.Alegătorii din raza secţiei de votare care nu sînt înscrişi în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secţiei de votare în cauză.Buletinele de vot se păstrează întrun loc sigur din interiorul secţiei de votare.În cazul în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare autorizează scoaterea din localul secţiei de votare a unei urne de vot mobile. c) observatorii locali. livretul eliberat de Centrul Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativă). Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat urmator de pe lista partidului. O copie a actelor menţionate şi listele candidaţilor supleanţi confirmate se transmit Comisiei Electorale Centrale. Votarea la locul aflării alegătorului se efectuează conform listei de alegători. verifică urnele de vot.Membrii biroului electoral al secţiei de votare. va adopta o hotărîre privind data reluării votării suspendate. ştampilelor şi întocmeşte un proces-verbal în două exemplare.ieşire din ţară. Parlamentul.Confirmarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatelor de către Curtea ConstituţionalăComisia Electorală Centrală. au dreptul să asiste:a) membrii şi reprezentanţii organelor electorale ierarhic superioare . în termen de 48 de ore după totalizarea rezultatelor alegerilor. cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare. Comisia Electorală Centrală îl atribuie prin tragere la sorţi. persoanele condamnate la privaţiune de libertate a căror sentinţă nu este definitivă şi cele care execută o sancţiune contravenţională sub formă de arest votează în conformitate cu alineatul (4). un mandat de deputat aparţinînd partidului. Cererea de demisie se prezinta Presedintelui Parlam. In exercitarea mandatului.. de altă organizaţie social-politică. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare. Candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. numai la prezentarea actului de identitate. În aceeaşi listă suplimentară.Dacă ultimul mandat neatribuit are mai mulţi pretendenţi cu acelaşi număr de voturi. va lua act de cererea de demisie a deputatului si va declara mandatul vacant. începînd de la intrare. Certificatul pentru dreptul de vot rămîne la biroul secţiei de votare şi se anexează la lista suplimentară. alegătorul semnează în lista electorală în dreptul numelui.În cazul în care alegerile sînt declarate legale. întocmite de biroul electoral al secţiei de votare în baza cererilor acestora. la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor şi referendumurilor. pentru amenajarea localurilor şi pentru menţinerea în ele a ordinii cuvenite o poartă biroul electoral al secţiei de votare. Deputatii intra in exercitarea mandatului din momentul alegerii cu conditia validarii lui ulterioare. le sigilează. cu excepţia candidaţilor independenţi. la operaţiile în legătură cu listele electorale. naţionali. preşedintele notează comentariile şi obiecţiile expuse de aceştia în privinţa procedurii votării într-un act care se anexează la procesele-verbale ale biroului electoral al secţiei de votare. b) data şi locul naşterii. după înscrierea lor în lista suplimentară în baza certificatului pentru drept de vot. Răspunderea pentru asigurarea în ziua alegerilor a ordinii în localul de votare şi pe teritoriul din preajmă. pe urmă spre cabinele de vot secret şi urnele de vot. altă organizaţie social-politică. în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii biroului. Persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării.În termen de 10 zile după primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală. organizatiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al carui mandat a fost declarat vacant. Concomitent. Un alegător poate vota numai pentru un singur concurent electoral.Numărarea mandatelor obţinute de concurentul electoral Numărul de mandate obţinut de concurenţii electorali se calculează de către Comisia Electorală Centrală prin împărţirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral. spre mesele la care se eliberează buletinele. La primirea buletinului. c) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fără număr de identificare de stat (IDNP) cu menţiunile: “valabil pe un termen nelimitat”. La toate şedinţele organelor electorale. concurentul electoral care şi-a înaintat lista de candidaţi nu are candidaţi supleanţi. Curtea Constituţională confirmă sau infirmă. cu fişa de însoţire în care se indică domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare. Orice mandat imperativ este nul.Numărarea voturilor şi totalizarea rezultatelor alegerilor. inclusiv identificarea alegătorului. faptul acesta. care vor conţine: a) numele şi prenumele alegătorului. atîtea mandate i se atribuie. oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoţi urna de vot mobilă cu folosirea. obţinut de fiecare partid.Secţia de votare trebuie să fie amenajată astfel încît să permită membrilor biroului electoral al secţiei de votare şi altor persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale. pentru numiri si imunitati a Parlamentului va intocmi un raport. iar dacă este necesar. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale.Secţia de votare se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale cu cabine. la cererea lui. prin hotarirea sa. Comisia juridica. Persoanele deţinute pe baza unui mandat de arestare pоnă la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. certificatele pentru drept de vot. Localul secţiei de votare trebuie să fie dotat cu un număr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraţia. din anumite motive. numărarea voturilor şi întocmirea proceselor-verbale. Comisia Electorală Centrală eliberează legitimaţii deputaţilor aleşi. Deciziile luate în acest scop sînt executorii pentru toţi. organizaţiei socialpolitice. urne de vot şi celelalte materiale necesare. 2. biroul electoral al secţiei de votare desemnează. membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi persoanele autorizate să asiste la operaţiile electorale sînt obligaţi să poarte ecusoane de identitate vizibile.00. Alegătorul aplică ştampila cu inscripţia "Votat" în interiorul cercului unui singur patrulater din buletinul de vot. d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova. cîte mandate urmează să fie distribuite. ceea ce înseamnă că a votat pentru concurentul electoral corespunzător. 3. toate aspectele procesului de votare. De cîte numere din acest şir descrescător dispune partidul. cel puţin doi membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă şi cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze. pînă la cifra ce corespunde numărului de mandate stabilit pentru Parlament.Dacă un partid.Este strict interzis a intra în localul de votare cu arme de foc sau cu arme albe. cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot. numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi înregistrarea la domiciliu..zile. precum şi lista de alegători care au solicitat votarea la locul aflării sînt aduse la cunoştinţa membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. In caz de demisie sau de deces. în cazul alegerilor Parlamentare sau în cazul referendumului naţional. un nou buletin de vot. biroul electoral al secţiei de votare anulează acest buletin şi îi eliberează imediat. în pachete legate a cîte 100 de bucăţi. însoţit de avizul Curţii Constituţionale prin care se confirmă legalitatea alegerilor şi hotărîrea privind validarea a cel puţin 2/3 din numărul de mandate de deputat. să supravegheze. sau a oricărui alegător. după care preşedintele declară votarea deschisă. pentru a stabili dacă aceştia au atins pragul minim de reprezentare. Curtea Constituţională validează mandatele deputaţilor aleşi şi confirmă listele candidaţilor supleanţi. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales.În cazul în care mandatul de deputat obţinut de candidatul independent devine vacant. d) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă. şi se distribuie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare.60 şi listele deputaţilor aleşi şi candidaţilor supleanţi. cetăţenia Republicii Moldova şi înregistrarea la domiciliu pentru persoanele care au renunţat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase. buletinelor de vot. prin hotarirea sa. in caz de demisie sau de deces. c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova. Parlam.Stabilirea pragului de reprezentare După primirea proceselorverbale ale consiliilor electorale de circumscripţie în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripţiile electorale. pentru a se apropia de ele.Preşedintele biroului electoral al secţie i de votare duce evidenţa evenimentelor importante ce au avut loc în timpul votării şi pe parcursul numărării voturilor. în secţiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova. pe care îl reprezintă devine vacant. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul. Candidatul supleant va fi declarat ales de către Curtea Constituţională dacă. In cazul in care devine vacant mandatul de deputat obtinut de un candidat independent.Comisia Electorală Centrală dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor în termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituţională.persoanele care au dreptul să asiste la votare nu pot fi obligate să părăsească localul secţiei de votare în timpul suspendării votării. Trasaturile si continutul mandatului parlamentar Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii legislative supreme. se transmite Parlamentului în termen de 2 zile. prezintă Curţii Constituţionale actele menţionate la art. în rază de 100 de metri de la localul votării. o poartă preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate. începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării şi pînă la ora 15. verifică existenţa listelor electorale.Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat pentru vot. Persoanelor care intră în localul secţiilor de votare li se interzice să poarte şi să arate ecusoane. la cererea orală sau scrisă a acestuia.Atribuirea mandatelorMandatele se atribuie concurenţilor electorali de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste. să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret.00 în ziua votării. conform şirului descrescător format la atribuirea mandatelor.Dacă alegătorul a completat greşit buletinul. Votarea în locul altor persoane nu se admite. Procesul de votare se reia în aceleaşi condiţii juridice.Nici o altă persoană nu poate rămîne în incinta secţiei de votare mai mult timp decît este necesar pentru votare. În lista electorală. Acest termen poate fi prelungit in conditiile prevazute de Constitutie.b) membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali în organele electorale. mandatele vacante trec la următorii concurenţi electorali. o altă organizaţie social-politică obţine un număr de mandate mai mare decît numărul candidaţilor incluşi în listă. Preşedintele şi membrii biroului electoral al secţiei de votare votează în secţia unde îşi desfăşoară activitatea.etc.. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie să rămînă curate. insigne sau alte însemne de agitaţie electorală.Efectuarea votăriiFiecare alegător votează personal. membrilor biroului pentru a fi eliberate alegătorilor în măsura necesităţii.Din rezultatele tuturor împărţirilor şi din numărul de voturi valabil exprimate pentru candidaţii independenţi se iau în descreştere atîtea numere.buletinele de vot. În cazul în care alegătorul. completarea vacantei in cauza se efectueaza . nu poate veni în localul de votare. în dreptul numelui persoanei respective se face menţiunea "Votat la locul aflării". depunînd o declaraţie la Curtea Constituţională.(5) Responsabilitatea pentru organizarea votării. precum şi la numărarea şi totalizarea voturilor. b) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu menţiunea privind cetăţenia Republicii Moldova. Alegătorii care nu au fost înscrişi în listele electorale întocmite la secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova pot fi înscrişi în listele suplimentare. din motive de sănătate sau din alte motive temeinice. In caz de deces. străini şi internaţionali acreditaţi de către organele respective. Acest caz va fi menţionat în procesulverbal cu privire la votare şi în lista electorală. 19. Reprezentantul forţelor de ordine poate intra în secţia de votare numai în cazul cînd este invitat de preşedintele biroului electoral să ajute la restabilirea ordinii de drept. întocmind un proces-verbal asupra acestui fapt. la 1. surplusul de numere din lanţul descrescător al formaţiunii respective se elimină. intervine vacanta mandatului de deputat.Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secţia de votare şi evitarea aglomeraţiei. f) livretul militar pentru ostaşii în termen. Durata mandatului de deputat este de 4 ani. Procesul-verbal este semnat de toţi membrii prezenţi ai biroului electoral şi un exemplar se introduce în urna de vot.Atestarea rezultatelor alegerilor de către Comisia Electorală CentralăProcesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor. dar nu au fost aleşi sînt declaraţi supleanţi. Candidatul supleant poate refuza mandatul de deputat.Dacă în urma desfăşurării alegerilor şi atribuirii mandatelor. Cererile pot fi făcute în scris sau oral. în mod continuu. livretul de marinar. biroul electoral al secţiei de votare stabileşte un traseu pentru alegători.

in termen de 30 de zile de la declararea vacantei mandatului de deputat.aprobarea bugetuliui statului. Comisia juridica. atributiile Presedintelui Parlamentului. organizeaza controlul declaratiilor deputatilor despre veniturile lor. Curtea Constitutionala. ca rezultat al controlului. sesiunea de primavera (incepe in luna februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie) si sesiunea de toamna (incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfirsitul lunii decembrie). din functia incompatibila cu mandatul de deputat. Deputatul va depune. -toate proiectele de legi si propunerile legislative venite in Parlament de la subiectii care poseda dreptul initiativei legislative se inregistreaza de catre Biroul permanent in ordinea prezentarii lor si se aduc la cunostinta Parlamentului in prima sedinta a saptaminii de lucru .presedintele Parlamentului.functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R.aprobarea doctrinei militare. d) exercitarea oricarei alte functii remunerate. Ele se infiinteza in scopul rezolvarii unor chestiuni ce tin de legislatia in vigoare si care la solutionarea problemei se desfiinteaza.Mse compune din:1. declaratie cu privire la venituri si proprietate. 7. Functiile si competentele Presedintelui R.Functiile si atributiile Parlamentului. La fel se va proceda si in cazul aparitiei situatiei de incompatibilitate in conditiile art.Activitatea Parlamentului consta in exprimarea vointei generale prin legi sau. cu cel putin o luna inainte de expirarea mandatului.destinatia Parlamentului consta in realizarea functiei legislative. pe durata mandatului 22. urmat de aceasta calitate a sa.Materialele respective se trimit in mod obligatoriu si Guvernului spre avizare. in termenul mentionat cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat.Functia guvernamentala. Fractiunile parlamentare constituie un element organizatoric al Parlamentului. . Presedintele Parlamentului indeplineste functia de conducere aParlamentului. . 4.deoarece . Functionarea Parlamentului. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti.M. .aprobarea directiilor principale ale politicii interne si externe a statului.forma de control pe care o poseda Presedintele este specifica si diferita de formele traditionale de control. Presedintelui Parlamentului sau cel putin 1/3 din numarul de deputati sunt numite extraordinare sau speciale.4.Persoanele insarcinate de Parlament cu misiuni temporare in organele centrale ale administratiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni. 2. formarii comisiilor specialesi de ancheta. .adoptarea proiectului. care poarta denumirea de sesiuni ordinare.M. in conditiile legii.Parlam.Pot fi sesizate si alte comisii pentru a-si prezenta avize separate.suspenda activitatea organelor administratiei publice locale.Parlamentul exercita controlul asupra activitatii Guvernului si asupra altor autoritati publice prin rezolvarea petitiilor cetatenilor. 5.Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona.astfel spus. informatii . pe baza de alternative.60 care stabileste ca Parlamentul este unica autoritate legislativa a statului. Se formeaza in 10 zile de la ziua constituirii legale a Parlamentului. Art.Examinarea si avizarea proiectului 23.fractiunile parlamentare. ele avizeaza proiectele de legi si propunerile legislative.declara mobilizarea partial sau generala. La inceputul fiecarei legislaturi.inconfundabila cu alta functie. .In cazul in care Guvernul nu va prezenta avizul sau in termen de 15 zile Biroul permanent va decide inscrierea lui pe ordinea de zi fara avizul respectiv. 3. pentru numiri si imunitati examineaza declaratiile deputatilor sub aspectul incompatibilitatii activitatii.Controlul este efectuat prin intermediul intrebarilor si interpelarilor.Mandatul de deputat este incompatibil cu: a) functia de Presedinte al Republicii Moldova. Biroul permanent al Parlamentului se alege la prima sedinta a Parlamentului si reprezinta organul de lucru al acestuia. Schimbarile survenite in activitatea deputatului in timpul exercitarii mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent in cel mult 10 zile de la data aparitiei lor.M. intocmeste un raport.poate fi considerate ca un program de activitate ce ofera posibilitatea desfasurarii sedintelor in mod ordonat cu o fundamentare prealabila a tot ce urmeaza a fi examinat si dezbatut. Vicepresedintii se aleg la propunerea Presedintelui Parlamentului. .Comisiile permanente care se considera competente pentru a pregati un aviz asupra proiectului . . inclusive semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. Poate fi revocat inainte de termen la cererea fractiunii parlamentare care l-a propus sau a1/3 din numarul deputatilor alesi.(1) La inceputul fiecarei legislaturi. c) functia de avocat parlamentar. ele se aleg pe intraga durata a legislaturii.Dreptul de initiative legislative apartine deputatilor din Parlament. pentru numiri si imunitati.Presedintelui republicii si Guvernului. -dupa inregistrare Presedintele Parlamentului sau vicepresedintii inainteaza proiectul de lrgi sau propunerea legislativa spre dezbatere si avizare comisiei permanente sesizate in fond. 5. Sedintele Parlamentului sunt deliberative cu participarea majoritatii deputatilor alesi. excluzindu-se numarul ce corespunde candidatului respectiv si incluzindu-se urmatorul numar din sir. si. 2.Asupra proiectului poate fi luata una dintre cele trei decizii :respingerea . Promulgarea legilor este un mecanism politico.7. de lege in comisiile Parlamentare.asupra fiecarei probleme litigioase . suspenda si anuleaza actiunea tratatelor internationale incheiate de R. Din el fac parte presedintele Parlamentului si vicepresedintii. propun candidature in diferite organe ale Parlamentului.Votul este actul care permite. -legea adoptata se semneaza in termen de 20 de zile de la adoptarea de catre Presedintele Parlamentului sau a unuia dintre vicepresedinti. -comisia sesizata in fond prezinta Biroului permanent toate materialele privind proiectul de lege. Parlamentul functioneaza in baza legistraturii si a sesiunii. .exercitarea controlului asupra acordarii imprumutului de stat. este format tinindu-se seama de reprezentarea proportional a fractiunilor parlamentare. Ordinea de zi a sedintelor.in dependenta de informatia primita.functie proprie si obligatorie. de catre Comisia juridica. Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern . se va intocmi un raport. La sesizarea Comisiei juridice.Este interzisa utilizarea numelui deputatului. va valida urmatorul mandat. Fazele procesului legislativ sunt: 1. dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului.ratifica.in sensul regulei democratice . care isi duce activitatea in directia unei probleme concrete si care difera de problemele avute in competent comisiilor. asupra ajutorului economiei si de alta natura acordat unor state straine.Initiativa legislativa -declanseaza toate celalte etape.M reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale.in lipsa acestuia. In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus. in orice actiune publicitara privitoare la o unitate financiara. pentru numiri si imunitati impreuna cu organele fiscale si. raspund in fata Parlamentului si ii sunt subordinate . b) functia de membru al Guvernului.M se intruneste in doua sesiuni pe an.Biroul permanent va multiplica si transmite toate materialele primite de la comisia sesizata in fond deputatilor si autorilor proiectului de lege. El este comandantul supreme al fortelor armate. . Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc in modul stabilit de Presedinte. ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi. 6.informeaza Biroul permanent despre intentia prezentarii avizului. este ales la prima sedinta a parlamentului prin vot secret.rapoarte ale sefului statului.(proiectul in cadrul sesiunii respective nu se mai discuta ). permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare . .juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra vutilitatii si legalitatii lor. depuse cu 3 luni inainte de expirarea mandatului.M. dupa consultarea fractiunilor parlamentare.vicepresedintii Parlamentului. -alege si numeste personae oficiale de stat. majiritar. Parlamentul isi desfasoara activitatea in plen si in sedinte ale comisilor permanente.Prezentarea si inregistrarea proiectului de lege. Numarul de membri ai biroului permanent se stabileste rin hotarire a Parlamentului. Comisiile de ancheta pot fi formate la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati. -constituie activitatea finala a deputatilor si ii acorda proiectului calitatea de lege. -proiectele de legi avizate se supun dezbaterii in cel putin doua. . Parlamentul va hotari infiintarea lor cu votul majoritatii deputatilor prezenti.Msunt: .Includerea proiectului de lege in ordinea de zi.Dezbaterea proiectului de lege in sedinta Parlamentului.legea semnata se trimite spre promulgare Presedintelui republicii.anuleaza opinia minoritatii si se impune fata de toti. care se impoziteaza conform Codului fiscal. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti.Functia de control.Biroul permanent al Parlamentului.audiind mesaje.intoarcerea proiectului spre prelucrare (se intoarce comisiile permanente spre o noua examinare). 3. impreuna cu organele fiscale. .prin anuntarea titlului si autorul proiectului sau propunerii. Comisiile speciale constituie un organ provizoriu format la initiativa unei fractiuni parlamentare.Semnarea proiectului de lege si trimiterea lui spre promulgare. Parlamentului. efectuiaza anchete parlamentare. pentru numiri si imunitati. asupra incheierii acordurilor privind imprumuturile si creditele de stat din surse straine. la rugamintea sau in absenta acestuia. Parlamentul R. 1.comisiile permanente.Proiectele de legi se prezinta in limba de stat impreuna cu traducerea lor in limba rusa. Legislatura – termenul sau perioada de timp in decursul caruia parlamentul isi exercita mandatul. 20.functia de control. -controlul parlamentar este efectuat prin mijloace proprii care poate fi exercitat de Parlament in intregime.sa se degajeze o majoritate a carei opinia.prin restabilirea sirului descrescator. vor fi controlate.alte intrebari cu character politic. prin vot deschis cu votul majoritatii deputatilor alesi.Votarea proiectului de lege.de competenta careia tine proiectul sau propunerea respectiva. 2.examinind informatii ale Guvernului.Functia legislativa sau de edictare a legilor -este determinata de art. Sesiunea – o forma de lucru care constituie desfasurarea permanenta a lucrarilor Parlamentului in decursul unei perioade de timp. industriala sau comerciala. In decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfasoare. Sesiunile convocate la initiative Presedintelui R. deputatilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente si informatii. Declaratiile deputatilor despre veniturile lor. in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului. al unitatii si integritatii teritoriale a tarii.ea poate genera si alte forme de control. in termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaratiilor. De asemenea . cit sip e cel extern. Functiile presedintelui R. In termen de 25 de zile de lucru.Organizarea interna si functionarea Parlamentului R.iar in cazurile prevazute de lege si in a treia lectura . inclusiv a functiei acordate de un stat strain sau organizatie internationala. 3. cu exceptia activitatii didactice si stiintifice desfasurate in afara programului stabilit de Regulamentul. infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului. 4. Ele reflecta spectrul politic al Parlamentului. . Parlamentul R. Comisia juridica. Comisiile Parlamentului sunt organe de lucru ale Parlamentului.Aceasta forma de control este foarte importanta . care se impoziteaza conform Codului fiscal. Sedintele . dupa expirarea acestui termen este suspendat de drept din functia incompatibila. deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate este obligat sa faca ca incompatibilitatea sa inceteze.precum si prin dreptul 21.

vointa asupra problemelor de interes national. La infaptuirea justitiei judecatorii sunt independent si se supun numai legii.etc.acorda ranguri diplomatice. 6.M candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi. Caracteristicile proprii puterii judiciare. -atributii in domeniul apararii. 3.M Desemnarea sefului de stat este o problema direct legata de forma de guvernamint. suboordonare.iar litigiul in cauza nu poate fi reinceput printr-o noua actiune in justitie inaintata de persoana respectiva. Reguli si proceduri privind alegerea Presedintelui R. Dreptul la aparare este garantat. În cazul în care aceste date lipsesc. . la propunerea Prim-ministrului. . sediu si de alte circumstante. incheie tratate international. Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent. d) să respingă cererea. 4.Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat. precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală. pe unii membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei. Primind cererea spre examinare. prin referendum.deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinire a legilor. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele R.Astfel se urmareste restabilirea echilibrului social tulburat si determinarea celorlalti cetateni sa se abtina de la un comportament illicit. precum si al egalitatii tuturor organizatiilor. indicîndu-se numele. -puterea judecatoreasca nu se poate exercita de obicei din oficiu de catre organul competent. Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar. Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi. cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei. apartenenta 28. indiferent de tipul de proprietate.Pentru ca solutionarea litigiului sa duca la restabilirea efectiva a echilibrului social tulburat hotaririi date trebuie sa I se confere o stabilitate mai mare decit actelor administrative.desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea fractiunilor parlamentare.la perfectionarea legislatiei ce tine de domeniul apararii drepturilor omului . În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. nationalitate.poate declara. Pe cale ereditara. Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau de activitate . înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată. . au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale. Justitia se infaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor. Drepturile avocatului parlamentar După primirea cererii. organizaţiilor şi întreprinderilor. legislaţia de procedură civilă.Avocatii parlamentari Activitatea avocatului parlamentar este menita sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute de lege se pedepseste. declara razboi. domiciliu. -acorda gratierea individuala. -asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare.Independenta judecatorilor. serviciu.96 din Constitutie . 3. . independent de cetatenie.Dreptul la aparare. .indiferent de tipul de proprietate . indicînd motivele refuzului şi explicîndui modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale.legalitatii.institutii. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocet. indifferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica. -acorda grade militare supreme prevazute de lege. .confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura. Conform art. acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai R. Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului.deoarece orice litigiu juridic este o consecinta a unei incalcari reale sau presupuse a legii. Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. 4. luînd.Avocatii parlamentari contribuie la repunera in drepturi a cetatenilor .asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. ia masuri de respingere a agresiunii. -se calauzeste de Constitutia republicii. avocatul parlamentar este în drept: a) să accepte cererea spre examinare. domiciliul acestuia. religie.Prezumtia nevinovatiei.organizatii si intreprinderi .Inamovibilitatea judecatorilor.legile la care are obiectii. Principiile de baza ale activitatii Guvernului. Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare. 24. denumiţi în continuare petiţionari. în termen de 10 zile. ales sau numit din oficiu. -obiectul specific al activitatii jurisdictionale il formeaza solutionarea litigiilor juridice prin intermediul unor acte ce se bucura de o stabilitate mai mare. c) cu consimţămîntul peţionarului să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare.Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale. O persoana poate indeplini functia de Presedinte alR. intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur2. -sulutioneaza problemele cetateniei R.poate cere poporului sa-si exprime . cererea se consideră anonimă şi nu se examinează. cererile remise de către deputaţii Parlamentului. cu aprobarea prealabila aParlamentului. -datorita faptului ca activitatea judecatoreasca intervine dup ace s-a produs incalcarea unor dispozitii legale. Alegerea de catre parlament.protectia drepturilor legitime ale cetatenilor.ci numai pe baza unei sesizari din partea persoanei interesate sau a altor organe de stat. . .echitatii sociale s. Desemnarea are loc in unul din urmatoarele moduri: 1. Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore. decretele Preşedintelui Republicii Moldova. prenumele (prenumele şi patronimicul).Infaptuirea justitiei in numele legii. sunt: . legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii.Principiile constitutionale de infaptuire a justitiei 1.Rolul autoritatilor judecatoresti in exercitarea puterii Puterea judiciara .acceptat de Parlament. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al R. origine etnica. . de asemenea. in cadrul caruia I s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. măsurile corespunzătoare.numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.atributii in domeniul politicii externepoarta tratative si ia parte la negocieri. Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal. origine sociala. judecatorii.ea consta in luarea unor masuri insotite de constringerea de stat prin care persoana cu comportament illegal este obligata sa restabileasca situatia anterioara acestei incalcari prin repararea prejudiciului cauzat.a. Competentele Presedintelui R. -Guvernul reprezinta componentul de baza al puterii executive. se organizeaza alegeri repetate.Mnu va fi ales.asupra carora de regula organele pot reveni daca considera ca ele nu mai corespund imprejurarilor reale. Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive.Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. în limitele competenţei sale.de legile constitutionale. si ordinare adoptate de Parlament. Puterea judecatoreasca este separate de puterea legislative si de cea executive si se exercita in conformitate cu Constitutia R. b) să restituie petiţionarului cererea.M si acorda azil politic. -se subordoneaza principiilor :democratiei. opinie.participa la sidintele ParlamentuluiPresedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului. loc de nastere.precum si de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. .revoca si numeste. Justitia se infaptuieste in numele legii numai de instantele judecatoresti. . instituţiilor.organice 27. limba. Avocaţii parlamentari examinează. la incalcarea drepturilor si libertatilor sale. Stabilitatea sporita a actelor jurisdictionale este o necesitate sociala. ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova. în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor.desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Primministrului de a-si exercita atributiile. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi. politica. avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă.M pentru cel mult doua mandate consecutive.un compartiment al puterii de stat care reprezinta dreptul unei societati organizate in stat de a asigura dreptatea si echitarea sociala. In cazul in care nici unul dintre candidate nu a intrunit numarul necesar de voturi. explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile.Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului. Presedintele exercita contolul si prin petitiile cetatenilor. 25.Aceasta stabilitate se datoreaza faptului ca o data ce o hotarire a istantei judiciare a fost pronuntata se considera ca solutia data exprima adevarul si nu poate fi modificata sau anulata decit prin intermediul cailor de atac prevazute de lege. avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în .M.Egalitatea lor in fata legii. mobilizarea partial sau generala. rasa. -dizolva Parlamentul.tine seama de experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica. Avocatul parlamentar.M este validat de Curtea Constitutionala. deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele problem ale natiunii.M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Orice imixtiune in activitatea de judecata este inadmisibila si atrage raspunderea prevazuta de lege. în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare. 26. Alegerea de catre un colegiu electoral. -asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in procesul elaborarii. Este declarat ales Presedinte al R.la instruirea juridica a populatiei. 5.colegialitatii.adoptarii si realizarii hotarirelor. fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea petitiilor. conform opiniei petiţionarului. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului.de decretele Presedintelui republicii. sde organizeaza al doilea tur de scrutin. Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova. 2. 2. sex. in cursul unui process judiciar public. Alegerea prin vot universal.indeplineste si alte atributii ca: -confera decoratii si titluri de onoare.prin mijloace legitime.M si alte legi. asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care. avere.

Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului. organelle administratiei publice locale se aleg cu concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal . Ordonanţele se emit în condiţiile art. instrucţiuni. Guvernul suspendă sau abrogă. după părerea sa. Obligatiile avocatului parlamentar Avocatul parlamentar este obligat: a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii. ce nu corespund legilor. precum şi de caracterul . 4. organizaţiilor şi întreprinderilor. Activitatea autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si a celor de nivelul al doilea este supusa controlului administrativ in temeiul Constitutiei. pentru organizarea executării legilor. În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului. după caz. În exercitarea atribuţiilor sale. necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia. actelor. instrucţiuni. În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative. Controlul administrativ include controlul legalitatii si al oportunitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii.Autonomiei locale. c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale. regulamentele. intrare în vigoare sau denunţare. Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin. 3. regulile şi alte acte normative se aprobă prin ordine. avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului. precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre. al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului. b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale. reguli. în condiţiile legii. -autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrativeteritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile Constitutiei si altor acte normative in vigoare. al prezentei legi si al altor acte legislative.secret si liber exprimat. Controlul administrativ se efectueaza din oficiu sau la cerere. penitenciare. f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova.Descentralizarii. dar nu mai rar decît de trei ori pe lună. conform unui grafic aprobat. unităţi militare. regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor. hotărîri. -tinind cont de specificul socialdemografic si geografic acest principiu presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a gestiona. de regulă. f) actele emise in exercitarea unei atributii delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale.Legalitatii. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei. d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului. în cel mult 10 zile de la data solicitării. aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale. Avocatul parlamentar. Controlul obligatoriu Controlului obligatoriu sint supuse urmatoarele acte ale autoritatilor administratiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelul intii si ale celor de nivelul al doilea. Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău. 4. din proprie iniţiativă.Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. Corelaţia actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente. -conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu vina in contradictie cu politica promovata la nivel national. dacă în solicitare nu se prevede un alt termen.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii.alte acte normative in vigoare si In stricta conformitate cu competent sa. c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare. Ordinele cu caracter normativ. face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile. prezentei legi si altor acte normative atit de autoritatile administratiei publice locale de nivelul intii si de nivelul al doilea.000 lei in unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii si de cel putin 300. pînă la data de 20 ianuarie. legilor. completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior. inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora. e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii şi efectuării controlului. subiectii. (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează. prin prezenta lege şi prin alte acte normative. documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii şi efectuarea controlului. instituţiilor. instrucţiunile. Organ al administratiei publice locale. tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. Actele normative ale Guvernului Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern. c) actele privind organizarea licitatiilor si actele de atribuire de terenuri. continutul.egal. Subiecte ale controlului de oportunitate sint: Cancelaria de Stat. Controlul asupra activitatii organelor administratiei publice: formele. Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de catre autoritati de nivel superior se admite doar in partea ce se refera la atributiile delegate de catre stat autoritatilor administratiei publice locale. statute. 2. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe. d) actele de angajare si actele de eliberare a personalului administratiei publice locale. el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz. sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere. ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale Autorităţile administraţiei publice centrale.in conditiile legii.sub proprie raspundere si in favoarea lor.Actele autoritatilor publice si forta lor juridica Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite.direct. Categoriile de acte normative În sensul prezentei legi. d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou. avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale. b) să aibă acces liber la instituţii. La începutul fiecărui an. actele miniştrilor. de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile. sub formă de proiecte de regulamente. cit si de functionarii acestora.organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere.-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in stricta conformitate cu constitutia. f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei. c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale. Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de: a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit. decizii. c) să nu divulge informaţiile confidenţiale.1062 din Constituţia Republicii Moldova.000 lei in unitatea de nivelul al doilea. ale presedintelui raionului si ale pretorului. pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor. hotărîri sau decizii. organele administratiei publice centrale de specialitate. precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor. care efectuează urmărirea penală. precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate. indiferent de tipul de proprietate. Principiile administratiei publice locale. -acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor colectivitatilor respective in probleme de interes comunal. regulamente. În preambulul actelor mentionate mai sus se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază. instrucţiunile. să asiste la şedinţele lor. oricare altă informaţie. e) dispozitiile care implica cheltuieli sau angajamente financiare de cel putin 30.Eligibilitatii -fiind organe reprezentative. b) actele normative ale primarului. exercitat de structurile proprii sau prin intermediul oficiilor teritoriale din subordine. În cazul in care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constit uţionale ale omului. Accesul avocatului parlamentar la autoritati . în alte municipii şi oraşe. b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege. organizaţii şi întreprinderi. adoptare. încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. avocatul parlamentar este în drept: a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale. precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. e) act de interpretare a unei norme din actul normativ. În condiţiile legii. elaborare. la solicitarea părţilor. catre oficiul 30. Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei. care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern.o parte din treburile publice. completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează. Controlul administrativ vizeaza in principal legalitatea activitatii autoritatilor administratiei publice locale. b) act privind modificarea. indiferent de tipul de proprietate. reguli. ale organelor de drept. Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale. conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova. alte autoritati administrative.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale vizeaza respectarea Constitutiei. autorităţile şi instituţiile publice autonome. Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău. 8. din contul emitentului. 29. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse. asociaţii obşteşti. Actele normative de executare a legilor. Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi. unităţilor militare şi penitenciarelor. ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special. Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative.Principii constitutionale in organizarea si functionarea autoritatilor publice locale. se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzătorr Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea. 1. precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte. Cancelaria de Stat este responsabila de organizarea controlului administrativ al legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale.În procesul examinării cererii şi controlului. hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun. asociaţiilor obşteşti. acceptarea. Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova. O copie de pe actul mentionat se remite obligatoriu. Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate. fiind mediator . dispoziţii şi alte asemenea acte). împuternicirile de modificare. care actioneaza inclusiv prin intermediul serviciilor desconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale potrivit competentelor ce revin acestora in conditiile legii. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale (departamentale). avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni). prin Legea cu privire la Guvern. actele normative structurate ierarhic sînt: a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. ale conducătorilor altor organe din subordine. Regulamentele. acte normative (ordine cu caracter normativ.

se intelege ”acea forma a raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere.organul imputernicit sa resolve cazul poate sa-l absolveasca pe faptuitor de raspundere contraventionala si sa se limiteze la o observatie verbala. iar in cazul contraventiei continue. aducerea faptuitorului la organelle de drept. In ea se indica prevederile legislatiei ce se considera a fi incalcate. In cazul in care considera ca decizia consiliului local este ilegala.75.aplicarea sanctiunilor contraventionale.chemati la concentrare.prin raspundere contraventionala .in cazul in care contraventia este neinsemnata. 2.raspunderea Contraventionala cuprinde un asamblu de norne juridice care reglementeaza implementarea dreptului contraventional prin constringere. adica realizarea competentei jurisdictionale se face de catre organelle executive imputernicite. si anume pentru contraventie. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. primarul. consecintele Activitatea efectiva privind combaterea contraventionalitatii nu poate avea loc fara a apela la o asa masura de constringere statala cum este raspunderea juridical. care se aplica in mod extrajudiciar. instituind mai multe cause care exclud aplicarea sanctiunii contraventionale si anume: Prescriptia aplicata sanctiunii contraventionale.continut si sfirsit.37.este o activitate cu un continut concret-realizarea prevederilor normelor materiale ale dreptului contraventional.latura subiectiva).In cazul refuzului de a porni urmarirea penala sau in cazul clasarii 16. 15. Acest fapt determina si consecintele juridice diferite ale lor. Ea exclude raspunderea contraventionala datorita nerealizarii acesteia in termenele stabilite de lege. ca si toate masurile de constringere. de asemenea.nu mai tirziu de 3 luni de la descoperirea ei.expresia raspunderea contraventionala este susceptibila de patru acceptiuni . Raspunderea contraventionala se caracterizeaza ca o reactive a statului pentru o categorie de delicate.continue-nu mai tirziu de trei luni de la descoperirea ei. 4Impacarea partii vatamate cu persoana care a comis contraventiile prevazute in articolele 47/1-47/3 ale CCA.38. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii. Responsabil de aceasta obligatie este secretarul consiliului.sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de trei luni de adaptarea hotaririi cu privire la refuzul de a intenta urmarirea penala sau clasarea cazului. 2Examinarea cazului si emiterea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale de catre organul (persoanele cu functii de raspundere)imputernicit (art. Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate proceda la controlul legalitatii oricarui act care nu constituie obiectul unui control obligatoriu in termen de 30 de zile de la data primirii listei mentionate la alin. Aceasta raspundere juridical reese in mod obiectiv din savirsirea unei fapte ilicite. pe cind aplicarea masurilor raspunderii penale si de drept civil se face numai in limirtele jurisdictiei judiciare.daca in actiunile sau in inactiunile persoanei exista indici ai contraventiei .primelor de asigurare si disciplinei financiare.In caz de emitere de catre Parlament a unui asemenea act.Prescriptia executarii deciziilor cu privire la aplicarea sanctiunilor contraventionale(art. Decedarea persoanei fata de care s-a inceput procedura contraventionala.Hotca.289 CCA) inseamna ca nu poate fi executata decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. intelegerea necesitatii de a o realize. 5.Aceasta caracteristica se refera la toate categoriile de baza ale raspunderii juridice : penale.Stadiile (trepele) procedurii contraventionale.55CP). 5Aplicarea pedepsei numai in limitele sanctiunii prevazute de norma materiala incalcata .a delictului patrimonial. O singura exceptie de la regula generala este cea a posibilitatii aplicarii raspunderiicontraventionale in cazurile prevazute de legislatia penala(art.a delictului disciplinar (de serviciu).raspunderea contraventionala este personala si nu se transmite pe cale de succesiune.taxelor.Moartea faptuitorului face imposibila aplicarea sanctiunii contraventionale deoarece. pentru raspunderea contraventionala este characteristic temeiul special. Raspunderea contraventionala este o varietate a raspunderii juridice care apare in toate cazurile de comportament illegal al persoanei si se manifesta prin aplicarea fata de ea a sanctiunilor juridice corespunzatoare in ordinea stabilita de legislatia contraventionala. 14. adica aplicarea fata de el a masurilor de constringere statala.ea are inceput. de regula pe cale extrajudiciara.al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica sanctiunea contravenientului si obligatia corelativa a acestuia de a suporta sanctiunea. nu numai pentru comiterea contraventiei. 3Aplicarea numai acelor sanctiuni contraventionale care sint prevazute de lege(art. Cererea de efectuare a controlului legalitatii se depune in termen de 30 de zile de la data publicarii sau comunicarii actului. In cazul contraventiilor din domeniul ipozitelor – nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei.75.raport juridic de constringere.Ca orice alta modalitate de activitate. aplica masura disciplinara corespunzatoare. Prin sanctiune se intelege masura de actiune juridica aplicata de stat si societate asupra unui comportament.204-231 CCA). in al doilea rind. Raspunderea juridica.daca ea nu a fost pusa in executare in decurs de trei luni din ziua pronuntarii ei. deoarece acesta nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila si care este prevazuta de legea contraventionala.Se stie ca incalcarile de legislatie se deosebesc dupa obiect . dar si pentru o infractiune care nu prezinta un mare pericol social.Pericolul redus al faptei contraventionale.teritorial al Cancelariei de Stat in termen de 5 zile de la semnarea actului.ca institutie juridica a dreptului contraventional . In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.Din aceasta definitie reiese ca aplicarea raspunderii contraventionale va fi considerata legitima numai atunci cind vor fi respectate integral urmatoarele conditii: 1Existenta continutului juridic al contraventiei:(obiectul. presedintele raionului sau secretarul pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalitatii. 6Abrogarea actului care stabileste raspunderea contraventionala . 6Respectarea regulilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de lege. aducerea prin mandate de aducere). se aplica.22-23 CCA.in limitele sanctiunii contraventiei comise. Procedura contraventionala. reprezentind o stare de drept deosebita ce presupune prezenta obligatiei fixate in lege.209 CCA) masurile raspunderii contraventionale se aplica de instantele de judecata. Controlul la solicitarea persoanelor vatamate Orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau de catre o autoritate a administratiei publice locale printr-un act administrativ poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat controlul legalitatii actului.emiterea unui act de amnistie daca el suprima aplicarea sanctiunii administrative. se considera neinsemnata contraventia care. Controlul solicitat de autoritatea administratiei publice locale Consiliul local de nivelul intii si consiliul local de nivelul al doilea pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sa verifice legalitatea oricarui act adoptat de autoritatea executiva in cazul in care considera ca acesta este ilegal.latura pasiva a raportului contraventional de constringere . cu indicarea prevederilor legislatiei ce se considera a fi incalcate. retinerea contraventionala.Aceasta decizie se extinde si asupra persoanei care a comis o contraventie si careia timp de trei luni nu i-a fost adusa la cunostinta hotarirea privind aplicarea sanctiunii contraventionale. Legea contraventionala prevede ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de 3 luni de la comiterea contraventiei. In special nu sunt considerate drept raspundere contraventionala masurile de prevenire ( controlul documentelor de identitate. In cazurile special prevazute de legea contraventionala (art. aprecierea sociala negativa a comportamentului illegal.iar faptuitorul este eliberat de raspunderea contraventionala. Raspunderea contraventionala:notiune . care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea normei juridice inculcate si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise.potrivit caruia restabilirea ordinei sociale si repararea pagubei pricinuite ca urmare a savirsirii unei contraventii este un effect neevitat.procedura contraventionala inceteaza. controlul corp[oral sau al bagajelor. In baza celor mentionate .prin urmare persoana nu poate fit rasa la raspundere contraventionala. administrative si de drept civil (patrimoniale). In acest caz. ce incalca prevederile normelor de drept. este o varietate a constingerii juridice. In al treilea rind modul extrajudiciar de aplicare a raspunderii contaventionale.cit si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea.atrage dupa sine in calitate de sanctiuni aplicate unui avertisment sau a unei amenzi in marime de pina la doua unitati conventionale.a analizei diversilor opinii pe aceasta problema am putea mentiona ca raspunderea contraventionala este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenii stabiliti de lege .Din punctual de vedere al dreptului procesual .dupa continut . Cererea de efectuare a controlului legalitatii este depusa in termen de 30 de zile de la data emiterii actului.Inlocuirea raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativ-disciplinara se efectueaza in cazul si in modul stabilit de legea contraventionala . disciplinare.institutie fundamental. Decesul contravenientului este una din cauzele ce determina stingerea raportului de represiune contraventionala.circumstantele ce exclude pornirea procedurii contraventionale si aplicarea sanctiunii contraventionale Unul din principiile raspunderii contraventionale este principiul inevitabilitatii acesteia. iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei inculcate si a pericolului social al faptei.latura obiectiva. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. Orice incalcare a normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridical a persoanei care a savirsit-o cu vinovatie.stabilit intre stat si contravenient .continutul raportului de constringere.). actiunea prin constringera asupra contravenientului. precum si posibilitatea survenirii consecintelor nefavorabile (aplicarea sanctiunilor) in cazul incalcarii acestei obligatii. Raspunderea contraventionala are particularitatile sale care se manifesta clar din compunerea ie cu alte categorii ale raspunderii juridice. subiectului investit cu dreptul de control procesul-verbal al fiecarei sedinte a consiliului in termen de 15 zile de la sedinta.A. Aceasta activitate revine diferitilor participanti la procedura . Pentru raspunderea disciplinara e characteristic faptul ca ea e atestata in cadrul relatiilor de suboordonare a persoanei ce comite delictul disciplinar raportat la persoana cu functii de raspundere care. In sens larg.Legea contraventionala prevede ca. Astfel raspunderea penala survine in cazul savirsirii unei infractiuni. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. particularitati. In literatura de specialitate nu exista o opinie unica a specialistilor in ceea ce priveste existenta raspunderii contraventionale ca o modalitate a raspunderii juridice si definitia ei.Conform legii mentionate.Daca partile s-au impacat si procedura contraventionala devine irevocabila . daca se constata ca corectarea sau reducarea persoanei e posibila fara aplicarea pedepsei penale. inclusive cea contraventionala. cea de drept civil. solicitantul nu este lipsit de dreptul de a sesiza direct instanta de contencios administrativ.spre deosebire de alte forme de raspundere juridica.in virtutea caracterului sau.(1). Sustinem opinia savantului romin Mihai Adrian Hotca ca. Controlul facultativ Pina la data de 10 a fiecarei luni.executarea deciziilor cu privire la aplicarea pedepsei contraventionale. Ca institutie juridical fundamentala a dreptului contraventional . urmaririi penale.precum si fata de persoanele din efectivul de soldati si din personalul de comanda al Organelor Afacelor interne. Insa legea contraventionala prevede unele imprejurari a caror aparitie face ca principiul inevitabilitatii raspunderii contraventionale sa fie stirbit. In al doilea rind. In primul rind.atunci actiunea contraventionala si cea civila se sting din oficiu cu clasarea procedurii. Raspunderea contraventionala se deosebeste essential de raspunderea disciplinara. 4Respectarea termenilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale (art. Ea presupune imbinarea organica a doua momente: in primul rind. direct de organelle statale imputernicite ( de persoanele de raspundere ale acestora). Aplicarea masurilor de constringere contraventionala este una din formele cele mai illustrative ale manifestarii jurisdictiei contaventionale. 7.In cazul contraventiilor din domeniul impozitelor.dupa M.moartea faptuitorului este cauza de stingere a actiunii contraventionale .289 CCA).subiectul. continutul juridic.care se aplica fata de militari si supusii serviciului militari. b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. Anume ea constituie singurul temei juridic al raspunderii contraventionale. Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este o cauza ce stinge raportul juridic contraventional de conflict. dispunind de putere disciplinara. secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al Cancelariei de Stat lista actelor adoptate de primar sau de presedintele raionului pentru luna precedenta.dar actiunea civila va fi solutionata. raspunderea contraventionala. dar nu in scopul realizarii justitiei ci pentru respectarea jurisdictiei contraventionale. care transmite. cea disciplinara. 3.sanctiunea se aplica nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei . ceea ce nu inseamna ca toate cazurile de aplicare a constringerii contraventionale pot fi calificate in acest fel ca raspundere contraventionala.

Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra : A) Pregatirea pentru examinarea cazului.la general. aducerea făptuitorului la organele de drept. discutarea. a cărui prezență e obligatorie pentru examinarea unui dosar cu privire la contravenția comisă sau a altei persoane care se eschivează de la chemarea legitămă în organele de drept. La a patra faza.contraventionala. mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale. Actualul cod CCA prevede următoarele sancțiuni contravenționale: avertismentul. Cele obișnuite de curmare sunt: cerința de a înceta comportamentul ilegal. 18.metodele de activitate. fazele si etapele procedurii contraventionale pot fi prezentate ca: 1. E) Expedierea procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el conform competentei.are si sarcinile sale proprii bine determinate. Dreptul de a conduce mijloace de transport. 5.comiterea contravenței de către un grup de persoane. se verifica incadrarea juridical a faptei comise.realizindu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediare asupra cazului.urmatoarea faza isi incepe desfasurarea dupa finalizarea celei anterioare.exista si procedura contraventionala simplificata pentru unele fapte contraventionala. se aplică numai de cître organele abilitate prin legea contravențională. care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. ridicarea contra echivalent a obiectului.deciziile emise etc. comiterea contravenței sub puterea unei emoții sufletești ori în vertutea unui concurs de grave împrejurări persoanale sau familiale. exprimată prin lege. 4. insuflarea ca metode de acțiune asupra conștiinței voinței și comportamentului obicților administrării. In caz de atac. B) Executarea propriu-zisa a deciziei.la comiterea unei contraventii pentru care nu se intocmeste un proces – verbal cu privire la contraventie si amenda se achita la fata locului .de rind cu procedura contraventionala obisnuita. circumstantele atenuante si agravante ale cauzei. Activitatea participantilor la procedura contraventionala se desfasoara in timp si dupa continut ca o consecutivitate de actiuni procesuale intru realizarea drepturilor si obligatiilor reciproce. avertismentul nu se consideră pedeapsă contravențională. Importanța cxonvingerii ca metodă principală de educare a maselor de către organele administrării de stat este argumentată de însăși natura unui stat de drept . C) Adoptarea si pronuntarea deciziei in recurs asupra cazului contraventional. prevenirea săvîrșirii unor fapte antisociale atît de contravenient cît și de către alte persoane. Confiscarea este asemănătoare după conținut cu ridicarea contra echivalient. amenda. Aplicarea sancțiunii nuami în strictă confornitate CCA. Cercetarea cazului contraventional: A) Constatarea faptei antisocial comise. arestul administrativ. C) Finalizarea fazei de executare a deciziei emise si a procedurii contraventionale. se constata fapta contraventionala. formarea unei conduite corecte a făpuitorului . Privarea de dreptul special acordat uniu cetățean ex.se deosebesc una de alta prin:continutul sau. 2. 4.pe linga sarcinile comune ale procedurii. tendințele și pricipile organizării și funcționării aparatului de stat coincid cu interesele de bază ale cetățenilor. C) Emiterea deciziei asupra cazului. B) Examinarea plingerii sau a protestului. Avertismentul ca sancșiune contravențională se aplică de regulă în scris în formă verbală. 17. consultarea. E de mentionat ca. Se aplică pe un termen de pînă la 3 ani pentru încălcarea a modului de folosire a acestui drept. La a treia faza.realizate in stricta consecutivitate. în proprietatea statuli. atragerea în contravenție a unui minor. De gradul și forma vinovății lui. Sistemul de sancțiun i contravenționale poate fi stabilit expres de către legea contravențională. 19 Măsurile administrative de curmare: sistemul conținutul metodele de aplicare. 2 comiterea de două ori în decursul unui an a unei contravenții similare.3. confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții. B) Inceperea procedurii contraventionale. repararea benivolă a prejudiciuluisau înlăturare daunei pricinuite. prevenirea de către contravenient a următoarelor daune ale contravenției. privarea de dreptul special.procesverbal cu privire la controlul corporal etc).precum si executarea acesteia se contopesc. Unul din elementele constituitive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise prevăzute de lege. Măsurile administrative de curmare se aplică în cazurile cînd e necesară curmarea prin constrîngere a acțiunilor ilegale și prevenirea urmărilor dăunătoare. 6comiterea contravenții în stare deebrietate. Aplicarea pedepsei contravenționale numai în limitele sancțiunii contravenții comise. se aplică numai în cazul comiteree cu vinovîție a unei fapte antisociale prevăzută de CCA. Procedura contraventionala consta din urmatoarele faze: 1. D) Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului. de persoana celui care a atentat la aceste valori. In literatura de specialitate exista mai multe opinii privind definitia de treapta a procedurii contraventionale . Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale: A) Verificarea procedurii de punere a deciziei emise in executare. Prin noțiune de constrîngere înțelegemmăsurile de influență aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravențional fără adresare în judecată . 4. D) Punerea in executare a deciziei definitive cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale.Spre exemplu. Fazele procedurii sint organic legate intre ele. 3. D) Anuntarea deciziei asupra cazului si punerea ei in executare.urmarind scopul de baza al ei. In mod schematic. Constrîngerea administrativă constă în aceia că organul corespunzător al administrării de stat sau persoana cu funcții de răspundere conducînduse de împuternicirele sale obligă cetățeanul să înfăptuească anumi9te acțiuni sau să înceteze unele acțiuni cu posibilitatea aplicării măsurilor de constrîngere administrativă. analiza juridical a faptei comise.participantii la procedura. Măsurile de convingere are unele forme pe care le putem evedinția: expliucarea.De regula.3. Fazele procedurii. Faza procedurii contraventionale va fi interpretata ca acea parte a procedurii contraventionale care. Fiecare dintre fazele enumerate la rindul lor. Circumstanțele care agravează răspunderea contravențională pot fi următoarele: continuarea comportării ilicite. Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale în acre sunt prevăzute măsurile de influențare a statului asupra persoanei care cu vinovăție a comis o abatere contravețională ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice. La prima faza.examinarea lui si emiterea deciziei. Încadrînduse în caracteristica sancțiunilor juridice sancțiunia contravențională dispune de aumite trăsături caracteristice: este o formă de constrîngere statală. delicventul. comiterea contravenței de către o femeie gravidă sau de către o femeie care are un copii de vîrstă de pînă la un an. CONVINGEREA ȘI CONSTRÎNGEREA CA METODE DE ADMINISTRARE ÎN DOMENIUL COMBATERII CONTRAVENȚIONALITĂȚII. căința sinceră a vinovatului. Deci prin constrăngere administrativă înțelegem un ansamblu de măsuri pe care organele administrării de stat le poate lua direct pentru a asigura executarea dispoziților legale în cazul în care acestea nu sunt executate de bunăvoie. În literatura de specialitate se admite următoarea clasificare a măsurilor administrative de constrîngere: măsuri de prevenire. Cercetarea cazului contraventional. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. Formele de convingere se exprimă prin aplicarea unui sistem de măsuri de stimulare morală sau materială. precum si procurorul sunt in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional. partea vatamata sau reprezentantii legali ail or. Regulile de aplicare a sancțiunii contravenționale pot fi următoarele: aplicarea sancțiunilor numai în atingerea scopuli prevăzut de legea contravențională. B) Examinarea cazului contraventional. Expulzarea constă în îndreptarea silită de pe teritorilu RM a cetățenilor străini sau a apatrixilor care au încățcat regulile de ședere în RM. 4. se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisocial comise si personalitatea faptuitorului. prevăzută de legea contravențională. Ridicarea contra echivalent constă în ridicarea silită a obiectului care a constitutit instrumentul comitertii sau obiectul nemijlocit al contravenței.avind citeva faze ce succed. reeducerea persoanei care cu vinovăție a comis o contravenție prevăzută de legea contravențională în spiritul respectării ordinii de drept. precum și pentru a preveni producerea unor fapte care ar periclita ordinea publică drepturile și interesele statului sau ale cetățenilor. metoda educării și explicării necesității de a traduce în viață voința majorității membrilor societății.Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (procesverbal cu prvire la retinere . au propriile etape.fazele de cercetare a cazului.opinii care nu se deosebesc esential.SANCȚUNILE CONTRAVENȚONALE: NOȚIUNE. executarea deciziei se suspendeaza si se efectuiaza revizuirea cazului de catre instant de judecata. se aplică în mod extra judiciar. D) Fazele enumerate. se emite decizia asupra cazului. Metodele de convingere trebuie săfie de bază în administrarea de stat ceea ce constitue o realizare a principilor unui stat democratic și ea poate fi aplicată cu succes întrun stat democratic înrucît organele administării de stat prin activitatea pe care o desfășoară urmăresc în permanent satisfacerea drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor a necesităților lor materiale și spirituale. 2. Circumstanțele care atenuează răspunderea pentru contravenția comisă se consideră următoarele 1. La aplicarea sancșiunilor se ține cont de caraterul valorilor social atentate. Din defeniția sanacțiunii contravenționale rezultă caracterul triplu al ei: măsura de constrîngere statală. 3. acordat cetățeanului respectiv. sistarea activității unei . care se adduce la cunostinta partilor procedurii. temeiu aplicării măsurilor de constrîngere este delictul contravențional. se analizeaza documentele procesuale prezentate. Revizuirea cazului conttraventional : A) Atacarea deciziei asupra cazului. aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele atecidentul penal. expulzarea. La a doua faza. Confiscarea constă în transformarea silită ți în mod gratuit a obiectuli care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivaul nemijlocit al contravenții. Aducerea prin mandt a făptuitorului. C) Colectare si administrarea probelor.alcatuiesc procedura contraventionala. Revizuire cazului contraventional. Numai în cazul în care măsurile de constrîngere nu au efect organele administrării de stat trebuie să apeleze la metodele de constrîngere pentru a asigura punerea în executare a legilor. principala parte a procedurii fiind reprezentantul statului. Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop: ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale. măsuri de curmare. cît și de către alte persoane. Aceste măsuri se împart în două grupe: obișnuite și speciale. Amenda constă în varsarea unei sume de bani în benificiul statului. SISTEMUL CONSECINȚELE REGULILE DE BAZĂ DE APLICARE A LOR. Statul prin activitaea pe care o desfășoară organele sale pune în executare dispozițile cuprinse în legislația contravențională aplicînd în primul rînd metoda convingerii. măsuri de pedeapsă contravențională. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra cazului. Deci putem defeni convingerea ca pe o influență psiopedagogică ce se aplică față de individ apelarea la conțtiința lui în scopul respectării de către el a legislaței în vigoare și a îndeplenirii atribuților sale constituționale. se desfasoara executare deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. 5comiterea unei contravenții în condițile unei calanității naturale sau alte împrejurări excepționale. comiterea contravenței de către un minor. reținerea administrativă. scopurile. Deci putem menționa că sancțiunea contravențională este o măsură constrîngere statală prevăzutăde legea contravențională și aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției avînd drept scopocrotirea valorilor sociale. prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către contravinientul însuși. La desfasurarea procedurii simplificate fazele procedurii nu ies in evidenta. 2.

3procedura contravențională presupune o activitate a organelor curmarea abilitate sau privind constatarea prevenire faptei sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului. menţinerii şi exercitării statale a puterii. iar organele de stat optică dreptul. şi cu asigurarea ordinii constituţionale. este rezultatul acestor condiţii. au scos la iveală concluzii de o mare importanţă teoretică şi practică privind dependenţa realizării dreptului de condiţiile generale socialumane şi culturale. Ele sarcinilor statului. normele constituie juridice cadrul apar juridic ca al mijloace realizării fundamentale de realizare a acesteia. așadar procedura contravențională este o totalitate de norme juridice procesuale care constitue normelor mecanismul materiale de ale realizare a dreptuli contravențional prin acre sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalități activitatea executivă a organelor abilitate reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și curmarea de contravenții constatarea și curmarea faptei contravenționale și executarea decizilor respective resocializarea contravenientului și demascarea cauzelor și condiților care favorizează comiterea contravenților. dreptul familiei. a modului оn care societatea primeşte norma de drept. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept оn viaţa socială.întreprinderi. Asigirării examinării la timp și corecte a cazurilor contravenționale.. respectă şi execută dispoziţiile normative. el neputuid fi superior societăţii оn care se naşte şi acţionează. vederea aplicarea dreptului оn constă practică in a elaborarea unui sistem de acţiuni statale. după metoda de reglementare specifică ramurii respective. oricоt ar fi de corectă şi de bună reglementarea. Dreptul constituţional ca ramură de drept. punоnd оn centru lor studiul condiţiei sociale a legii. Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ideilor franceze. dreptul civil. Aplicarea dreptului sau aplicarea CONTRAVENȚIONALĂ CA STADIE A PROCEDURII CONTRAVENȚIONLĂ. juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta contravențională comisă. Conceptul realizării dreptului Elaborarea dreptului. într-un climat specific manifestării justiţiei. 2a fost săvîrșită o contravenție care prevede întocmire obligatorie a unui proces vrbal. Reținerea juridică se aplică în scvopul: curmării unei contravenții..conform legislației în vigoare la examinarea unor cauze contravenționale prezența persoanei trase la răspundere este obligatorie.limitarea si libertatea de acțiune și deplasarea persoanei ce a săvîrșit o contravenție în scopul saigurării ordinii publice și securității publice. sistarea exploatării transportului a cărui stare tehnică reprezintă un pericol pentru traficul rutier. crearea de norme. Educarea respectării legilor. a оnfăptuirii scopurilor urmărite prin reglementare. în caz de nevoie prin constrângere. ocrotirea mediului оnconjurător şi asigurarea echilibrului ecologic. Rolul acestor condiţii (economice. dreptul agrar. strictă asigurarea Stabilirea prevenirea cetățenilor în întăririi conformitatea sancțiunilor comiterea contravențiulor. dreptul penal. Eschivarea de la ispășirea pedepsei penale. regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală.. definiţie apărării drepturilor esenţiale ale omului şi sociale. etc. Aceste cercetări subliniază particularităţile modului оn care procesele sociale majore оşi exercită оnrвurirea asupra comportamentului juridic al cetăţeanului şi asupra aplicării dreptului de către organele statului. protejarea patrimoniului cultural naţional. Scopul procedurii contravenționale poate fi atins prin respectarea unor sarcini care sunt următoarele: calificarea la timp sub toate aspectele cazului deplină și obiectivă în a împrejurărilor fiecărui caz. In ultim ă instanţă. Această formă este denumită la general "Aplicarea dreptului". 37. organizarea cooperării cu alte state etc. cauzelor și condiților ce au contribuit la structurii intime a personalităţii umane şi ca criterii de apreciere a desfăşurării corecte a relaţiilor din societate. În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova. dreptul penal. in temeiul competenţei lor. asigurării respectării hotărîrilor cu privire la cazul contravențional. nu constituie decоt primul pas оn realizarea sarcinilor amintite. оn şi naţional. la fel de important este cel al realizării normelor. dezvoltarea culturii şi ştiinţei. dreptul familiei. format sub influenţa constituţii. stabilirii identității unei persoane. crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru protecţia socială a cetăţenilor. dreptul administrativ. această desprindem două concluzii importante : *9 dreptul este un ansamblu de reguli. politice. Sensul reținerii constă în limitarea forțată pe scurt timp a cetățeanului în drepturile sale. acestea sоnt sarcinile care se urmăresc prin crearea de norme ce reglementează relaţiile din domeniile amintite. In esenţă. *10 dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale. Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa. deosebirea dintre ele puţind şi trebuind a fi făcută din punct de vedere teoretic. prin elaborarea lor se urmăreşte reglementarea relaţiilor sociale in sensul dorit. distrugerea unui imobil construit samovolnic precum și evacuarea dintrun spațiuy locativ ocupat samovolnic. Procedura contravențională cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale pot ale fi dreptului următoarel: contravențional. vagbondajului. legate organic între ele. de exemplu. Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină m mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. Cercetările de sociologie juridică şi de criminologie. 5procedura contravenșională are ca scop și reeducarea contravenientului. creator sociale. Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice. Soluționarea contravențional cu legislația. dreptul financiar.. dreptul procesual. 4 atăt conținutul acestei activități căt și organele abilitate de a examina cazul și de a emite decizuia asupra cazului sunt strict stabilite de legea contravențională. Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită. executării hotărîrii adoptate privind aplicarea contravenționale. care au organizarea disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate. şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite. dreptul pozitiv. eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la examinarea sida. constatarea cauzelor și condiților în care sa comis contravenția. a actelor normative nu reprezintă un scop in sine. spirituale) este hotăritor principiilor in procesul in transformării valori proprii dreptului contravenționale . etc. la organele de poliție va fi legală atunci cînd vor fi respectate următoarele condiții:1 dacă cetțeanul a fost surprins la locul comiterii contravenții sau sunt suficiente motive de al bănui în săvîrșirea ei. De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice. coexistenţei Din libertăţilor. Prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1796 la Ferrara. Garantarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii drepturilor exploatarea concordanţă valorificarea productiv al ocupă dreptul constituţional în teritoriale. Analizînd legislația în vigoare evedențiem următorele temeiuri juridice ale aducerii la organele de drept și rețineri administrarive: comiterea contravenței la care întocmirea procesului verbal e obligatorie ăi acest proces verbal nu poate fi întocmit la fața locului. apoi după un timp scurt la Pavia şi la Bologna. În cazul eschivării ei de a se prezenta la chemarea organului de drept . De altfel. Sistarea activităților întreprindelor poate fi efectuată numai atunci cînd activitatea lor prezintă un pericol pentru securitatea publică. Considerăm că realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii m viaţa a conţinutului normelor-juridiee оn cadrul căreia oamenii. In afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale in procesul realizării dreptului. fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. consfinţirea şi garantarea libertăţilor interesul forţelor cetăţenilor. o оncorporează оn patrimoniul psihologic al individului.. Aducerea poate fi de două feluri: obișnuită și prin mandat de aducere. ca subiecte de drept. Privite prin prisma rolului statului. aparţinând unei ramuri de drept. a arestului adninistrativ.3dacă întocmire pe loc a procesului verbal este imposibilă. contravenții. asemanarea persoanei reținute cu descrierea portretului verbal al persoanei bănuite în comiterea infracțiunii. Statul şi societatea sоnt interesate оn realizarea prevederilor оnscrise оn actele normative. a cunoaşterii legii de către destinatarii săi etc. in transpunerii dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. 2normele . început şi fundamentat în perioada apariţiei primelor aplicarea normelor juridice de către organele competente. dreptul constituţional este cu mult mai tânăr. orientate 20. întocmirii unui proces verbal cu privire la contravenție. al cărui scop este de a asigura ordinea socială. Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate. Realizarea dreptului prin CONTRAVENȚIONALE CERCETAREA 1. aceste două procese de creare şi de realizare a dreptului se interpătrund. dreptul muncii. acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele statului оn conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege. sarcini complexe. tentativade sinucidere. dreptul comercial. оntr-un cuvоnt. vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice. persoana poate fi supusă în modul stabilit de lege. dreptul internaţional etc. spiritul legalitîății. Deci. Dreptul ca scop este ansamblul şi regulilor asigurate şi garantate de către stat. iar în 1834 şi la Paris. Particularitățile procedurii contravenționale 1procedura contrsvențională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conțin reguli de aplicare a regulilor materilale ale dreptuluoi contravențional. atragerea tuturor cetăţenilor la viaţa politică a societăţii. Normele juridice sunt create оn vederea realizării unor sarcini ale societăţii. dreptul civil. clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu. În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional. În comparaţie cu alte ramuri ale dreptului. PORNIREA PROCEDURII ȘI оn direcţia asigurării unei conduceri eficiente a acesteia. dar greu de realizat. bănuit de comiterea unei fapte contravenționale . оn practică. adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice. resurselor potenţialului tuturor naturale 38. uneori. aducerii prin mandat de aducere. În conformitate cu legislația în vigoare reținerea și aducere vor cetățeanului. de origine italiană.

modalitatea care presupune intervenţia unui organ competent ce elaborează un act juridic оn anumite forme specifice. instituţii dintre care unele au character normativ. necesitatea dezvăluirii conţinutului real al normei şi a sferei situaţiilor avute оn vedere de legislator cu prilejul redactării normei.cind lipseste complet o reflementare si cind sint neajunsuri in reglementarea existenta.. faptul că aplicarea dreptului este o f armă specifică de realizare a sa.lacună” are două sensuri. nu sоnt manifestări de voinţă ale unui organ de stat оntr-un raport de drept individualizat Aceste măsuri juridice aparţin ordinii normative şi nu celei sub-normative. se exprimă concis. In linia celor expuse tună acum. lipsă (ex. pentru o bună activitate de aplicare a legii de către toate organele оn subordine. pe de o parte. nici precedent judiciar. acte de aplicare concrete prin dispoziţmVpe care le dau organelor subordonate prin ordine. pentru racordarea normei la situaţie. Aceste acte. In aceste cazuri se recurge la aplicarea dreptului prin analogie. juridice In Interpretarea procesul realizării normelor dreptului interpretarea normei juridice ce urmează a se aplica оn vederea soluţionării unei cauze printr-un act de aplicare reprezintă un moment de cea mai mare importanţă. lacuna legii si necesitatea aplicarii normelor juridice existente. este lacunară sau intunecată. sau a fost . deoarece el naşte. In primul rind. Lacuna in dreptul pozitiv. Aplicarea dreptului este un concept mai restrоns. Elaborarea actelor de aplicare cunoaşte anumite faze.normelor de drept juridice presupune aplicare dat de un organ de stat constă. оn principiu.. după o anumită procedură. activitate ce intra оn competenţa lor ca activitate concretizată оntr-un act oficial care este actul de aplicare. determinate de o norma juridical. determinat prin trăsături ce nu-şi găsesc de flecare dată reflectarea exactă şi detaliată оn conţinutul normei).legislative. obiectul nu poate fi acela. De aici reese ca exista doua forme de lacune. dar acte de elaborare nu fac decоt primele: Parlamentul şi apoi Guvernul. premeditate”. generează drepturile şi obligaţiile faţă de persoanele la care se referă. în sens indirect înseamnă eroare. Astfel se naşte nevoia interpretării. In aceasta situatie . Pentru acest motiv. Istoria оndelungată a dreptului a impus o adevărată "metodă juridică". urmărind să acopere o diversitate de situaţii deschisă. Оn majoritatea argumentarea guvernului acestei sоnt clasificări. Nu toate organele de stat elaborează acte normative. Daca se au in vedere recunoasterea in calitate de izvoare a dreptului obiceele si precedentele judiciare atunci poate fi vorba despre lacune generale in dreptul pozitiv. şi marea diversitate de cazuri оn care se aplică.exista atunci . organul juridice. sau alte acte care intervin оn activitatea cotidiană. din care trebuie să selecţioneze pe cea care se aplică оn cazul concret (un caz particular şi individual. ci ele sоnt elaborate pentru executarea legilor.exceptie .aplicarea individuală. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că оn procesul aplicării dreptului organul de aplicare (judecătorul. sоnt acte de aplicare. оn temeiul puterii de reglementare a guvernului. Analogia nu poate fi aplicata in trei categorii de situatii: . Ambele forme au nevoie de un apel fata de organelle legiuitoare referitor la elaborarea unei norme noi. Şi organele poliţieneşti fac acte de aplicare. care presupune o activitate concretă. numita el se tacere de a lasă la legiuitorului. care se pot ivi оn aplicarea dreptului. administrativ să etc. оn primul rоhd vine să execute actele normative existente. pentru organul de interpretare. conceptul de aplicare a dreptului este folosit in literatura juridică intr-un sens specific. concentrоnd la maximum conţinutul exprimat De aici rezultă. vom consemna că acestea nu pot să dea acte normative prin natura lor. deoarece оşi desfăşoară activitatea оn conformitate cu normele juridice. legislatorul nu poate avea оn vedere atunci cоnd elaborează normele juridice. care se refera la acea cauza dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care sa reglementeze cause asemanatoare. cu normele de drept ca şi cetăţenii de altfel. prin pierderea careia. O normă juridică ridică puţine probleme de interpretare atunci cоnd reglementările ce le cuprinde sоnt mai minuţioase. Ministerele şi organele locale fac. După cum am arătat mai sus normele juridice au un caracter general şi impersonal care ne formează un model general de conduită. care sоnt acte normative. ci este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului şi ale ministerelor. In plus. d. cu aplicarea dreptului. la toate categoriile de norme juridice. Aşadar. In literatura juridică unii оncearcă aplicarea dreptului in: . el trebuie să rămоnă la un nivel de generalitate. Ele nu pot fi оn nici un caz extra lege (cu atit mai mult contra legeei) şi nu dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete. credem.) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei stabilească compatibilitatea acestuia оn raport cu o anumită situaţie de fapt. cunoscinduse in acest sens doua forme: hotăririlor elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse оn diferite legi. avertismentul sau sancţiunile pe care le aplică ş. ce trebuie sa corespunda cerintelor normative. lacuna in dreptul pozitiv este lipsa totala sau partiala a normelor juridice. Deci prin natura lor. care reesa din natura lucrurilor si relatiilor. ca o modalitate a realizării dreptului. Analogia legii si anologia dreptului. toate situaţiile. De aceea . nu sоnt acte de aplicare a dreptului la un caz concret. necesitatea interpretării normelor juridice rezultă şi din faptul că legislatorul. În sens direct lacună înseamnă loc liber. nu gaseste o norma juridică in care sa se incadreze situatia de fapt pe care o constata. Domeniile оn care intervin organele statului оn procesul realizării dreptului sоnt determinate de competenţa acestor organe оn domeniul organizării şi conducerii sociale. solutia data are putere juridica numai in situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate.. Lacună în sens direct este o calitate esentială a unui obiect. stinge sau modifică raporturi juridice. In al doilea rind. Cuvintul . redactind normele. al garantării exercitării libere autori a drepturilor să cetăţeneşti. Pentru a judeca. nu trebuie confundată realizarea dreptului. Cu alte cuvinte. a. Nu trebuie confundat lacunele in legislatie intrebarea elaborarea cu asa cind normei. organul de aplicare gaseste totusi norme juridice care se refera la o situatie asemanatoare. numai că organele de stat lucrează оn numele puterii şi ele se manifestă prin acte concrete care au putere de lege оn traducerea lor оn viaţă. . Aici functioneaza principiul incriminarii legitime si principiul legalitatii pedepsei dupa care nici o fapta nu poate fi pedepsita de cit daca ea a fost in mod expres. ne exprimăm rezerve şi considerăm că оn aceste cazuri nu ne aflăm оn prezenţa unor acte de aplicare a dreptului. propriu. sоnt chemate să aplice dreptul. adică a оncercării de a subsuma cazul dat unei norme generale existente. Caracterul general al noimei. ei pornesc de la faptul că transmisa pentru rezolvare altor organe. dar şi el face acte de aplicare оn sensul că are şi anumite atribuţii pe care le realizează оn conformitate cu Constituţia sau alte legi. omisiune. . executive şi judecătoreşti -constatăm că toate fac acte de aplicare. оn primul rоnd. a. ca organ executiv. оncheierea unui contract ş. evidenţiază necesitatea interpretării normelor juridice. prin mijloace normative. Intrun text scris). оmpartă ale jurisdicţiei etc. dar cele mai multe sоnt ordine. Guvernul ca organ executiv face atоt acte normative cоt şi acte de aplicare. Desigur că Parlamentul оn primul rind face acte de elaborare a dreptului. De exemplu. penru că guvernul. aprobă compoziţia guvernului. Unii autori evidentiază in drept asa zisele lacune . Judecătorul are оntotdeauna оn faţă un sistem de norme juridice cu caracter general şi impersonal. judecătorul trebuie să constate fiecare speţă оn parte. m. 2) 39. această aplicare se realizează intr-o formă oficială şi se concretizează printr-un act care este actul de aplicare. Sint situatii in care organul de aplicare a dreptului fiind sesizat pentru solutionarea juridical a unei speţe. Procesul verbal de constatare a unei contravenţii. Lacunile in drept au sens opus si se inteleg ca niste imperfectii a dreptului sau lipsa in el a ceva. оn numirea оntr-o funcţie. nici act subordonat legii. Lacuna in legislatieexista atunci cind lipseste o lege (un act a unui organ supreme al statului). care impune. nici obicei. instrucţiuni transmise оn vederea realizării unor sarcini concrete. trebuie să se aplice unor situaţii concrete diverse. care este el in realitate. pe de altăparte. Atunci cind constatinduse lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat. interpretarea ei. fapt care ne dă posibilitate de a dezvălui conţinutul bogat al normei juridice. Lacuna in lege. pe care legislatorul le poate prevedea la o norma juridical. Sоnt situaţii оn care dispoziţia actului de 40. Nu trebuie să se reducă actul de aplicare numai la actul de sancţionare. formele şi metodele specifice interpretării.exista atunci cind relatiile supuse reglementarii sint incomplete reglementate. Lacuna in reglementarea normativ-juridica . rezolvarea problemei in afara sferei legislative.prezumtiilor legale absolute. nefiind un act normativ. Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional. cadrul organizatoric. de semnificaţiile realizare a momentelor sale succesive. pentru că este organul legiuitor. sau cu ocazia unei percheziţii.cind nui lege. respectarea dreptului. pe care le aplica. de exemplu. politica. c ear servi ca parte componenta a lui. Aici ponderea este alta.. asa cum prevad sistemele de drept contemporane. sensul si continutul legislatiei in vigoare. Asa dar . De aceea. Actul de aplicare constituie un act deosebit de important. care constituie un proces unic deşi ele nu au aceeaşi succesiune оn timp. judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o prevede . strоns legată de procesul traducerii оn viaţă a normelor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate de organele statutului. Aplicarea dreptului este o activitate vastă pe care o desfăşoară organele de stat potrivit competenţei lor. оnfiinţarea unei societăţi mixte. Trecоnd la instanţele judecătoreşti. organul de aplicare va asigura solutionarea juridical a cauzei date recurgind la principiile generale ale dreptului.exista atunci cind lipsesc normele legii si normele actelor de subordonare.. interpretarea este оn orice caz o operaţie prin care se stabileşte o legătură logică оntre dreptul pozitiv şi aplicarea lui. deci nefiind vorba de un act de sancţionare. Actul prin care aprobă compoziţia guvernului este un act de aplicare. Dacă luăm cele trei categorii de organe de stat . Ele urmăresc să asigure. o activitate vastă pentru că toate organele de stat. 1) Analogia legii . Lacunile in drept.a pedepselor prevazute de codul penal. reiese. Despre asa lacune se vorbeste atunci cind legiuitorul a aminat rezolvarea problemei date pentru o perioada de timp. material etc. de aceea el dă numeroase acte de aplicare. .aplicarea normativă. intentionat abtine lăsind intervenţia unor organe competente. existenta carora e determinata de dezvoltarea vietii sociale si necesitatilor practice de rezolvare a problemelor sociale. demonstrind analogia cazului judecat cu cazul prevazut. instanţele judecătoreşti ca şi procuratura fac numai acte de aplicare. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei la care se recurge atunci cind in solutionarea unei cauze se constata ca lipseste norma juridical. Deci aplicarea dreptului se face de către organele oficiale оnsărcinate cu aplicarea unor acte normative. de principiile fundamentale. de realizare a unei norme juridice. Aceste norme оnsă.

toate aceste obiective ale interpretării sоnt canalizate оn final оn scopul aplicării corecte şi unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul ţării.Şcoala istorică a dreptului-a apărut în Germania la sfîrşitul sec. care au redat norma. ale legalităţii şi echităţii.3)să dă-i fiecăruia ce este a lui.Dreptul este spiritul poporului. Unii autori declară. Sociologică a fost întemeiată de marele cugetător Auguste Comte. este оn conformitate cu normele cuprinse оn actele juridice normative superioare sau nuetc. оntre interpretarea şi crearea dreptului. trebuie să precizăm că privim interpretarea ca un moment al aplicării dreptului.În concepţia lui Ihering dreptul este o realitate vie. 2. Оn aceste situaţii. instanţa supremă a ajuns să aibă un anume rol creator de drept. activitatea ei situоnduse la graniţa dintre interpretarea dreptului şi crearea lui.dreprul nu trebuie creat.sociologică care îmbrăţişează dreptul. Definind interpretarea dreptului. Exprimarea voinţei оn norma juridică. interpretarea a depăşit acest rol de intermediar оn procesul aplicării.ideile. aceasta reprezintă o "contradicţie in subiecto" deoarece. lor. la rоndul său. Aceasta duce la elaborarea unor noi norme.Şcoli şi curente în gîndirea juridică cu privire la apariţia şi locul dreptului în societate. determinarea normelor juridice care o prevăd. In sfirs. cu alte studiindule "interpretare a normelor juridice" şi nu "interpretarea dreptului".Această teorie îşi găseşte reflectarea în două lucrări a lui KANT:1. Interpretarea.Realizarea acestor drepturi poate fi efectuată numai prin intermediul luptei.Ideile acestei şcoli au fost expuse în lucrările spiritul dreptului roman. normelor şi a juridice este.A. J. 3.ci doar celei practice. constituie o condiţie necesară a procesului de aplicare a dreptului.Hugo Groţius. a sferei de aplicare. un rol de completare a normelor оnţelesului "adоncire" aceasta activitatea оndrumare facоndu-ne să ne simţim оn prezenţa acelor "cazuri limită". sub aspectul stabilirii cоt mai exacte a drepturilor şi obligaţiilor celor ce оncheie raporturi pe baza normelor interpretate. referă.Există două categorii de imperative:ipotetic. a conţinutului ei şi a voinţei exprimate оn normă. Gustav Hugo. Оn al cincilea rind. pentru a se stabili dacă o normă este clară. avоnd.Kant formulează că imperativul categoric ca o normă universală care spune „poartă-te astfel încît maxima acţiunii tale să poată fi acceptată ca o lege universală. stabilirea exactă a situaţiei de fapt.precum limba.Aristotel.Ideea principală dreptulul pozitiv trebuie întemeiat pe dreptul natural.Epoca modernă Hugo Groţios. sub aspectul determinării celor mai bune mijloace de realizare a prescripţiilor normei juridice. care exprimă voinţa legislatorului. In al treilea rind. conţinutul şi finalitatea voinţei legislatorului.După părerea lor dreptul trebuie să cuprindă 3 idei fundamentale:a)să trăieşti onest. cel puţin m privinţa deciziilor de оndrumare juridice.Cicero. cu o anumită poziţie a cuvintelor оn text. elementul care ridică cele mai frecvente nevoi de interpretare este ipoteza. demonstrează necesitatea de a clarifica orice nuanţă semantică a limbajului juridic. оn diferite legi. Interpretarea constă dintrun proces mintal оn care sоnt folosite variate metode şi principii de interpretare pentru a determina. putem reţine că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logică raţională care constă оn clarificarea sensului exact şi lămurirea conţinutului normelor juridice оn vederea realizării şi aplicării lor cоt mai eficiente şi оn mod echitabil f aţă de toţi cetăţenii Aplicarea normelor juridice.Aici dreptul natural iarăşi se schimbă.it.Însă adepţii aceştei şcoli se opuneau codificării.care nu e o creaţie a oamenilor. Totuşi. Comte clasifică ştiinţele în ştiinţele matematicii ştMecanicii. şi Russo constată că dreptul constă de a-i da fiecăruia ceea ce îi aparţine. nici n-au fost prevăzute оn mod direct.Ei spun că dreptul pozitiv este expresia voinţei umane şi se divizează în drept scris şi în drept nescris. Această voinţă ar fi putut să fie exprimată mai mult sau mai puţin corect.că toate acţiunile sînt subordonate unor imperative.Întemeiatorul acestei şcoli e Socrate. că nu este nevoie de interpretare atunci cоnd norma este clară. Precizări asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea оntr-o ramură de drept sau оntr-un domeniu se оhtilnesc.Ei au fondat aşa numita „teoria evoluţionistă” a dreptului. interpretarea este necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei. Alteori aceasta constă оn determinarea exactă a cоmpului de aplicare a normei оn spaţiu.Punctul slab al acestei doctrine după Mircea Djuvara constă în faptul că acestă teorie nu determină îndeajuns conştiinţa juridică carestă la baza elaborării dreptului.iar statul este o uniune de oameni liberi uniţi cu scopul respectării dreptului şi binelui comun. prin dezvăluirea sensului normei. Dar ea există de fiecare dată. Tematica interpretării оn acest caz nu are оn vedere un discurs filozofic care să pună оn valoare explicaţia temeiurilor principale ale poziţiei şi funcţionării dreptului оn societate a (interpretarea dreptului). Orice normă trebuie interpretată. Interpretarea normei juridice nu are ca obiect identificarea voinţei interne a indivizilor. Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpretării. оn general.2.dreptul s-a manifestat în societate sub 2 aspecte:1sub forma unui drept pozitiv-ca o creaţie a oamenilor care se ralizează în legi şi alte acte normative. precizări asupra оnţelesului special al termenilor folosiţi оn redactarea actului normativ.concrete.Dreptul e un fenomen istoric sub .Potrivit teoriei dreptului natural. оn particular. a găsirii scopului urmărit de legislator prin reglementare.Imperativul categoric este un imperativ necondiţionat sub formă de lege a conştiinţei.şt.Tomas Dacvino. la care se pot adăuga şi altele.opiniile despre drept sau constituit în şcoli. оn textele de lege sоnt folosite 4e multe ori termsni al căror sens este diferit de cel obişnuit. interpretarea jcоt mai exactă a conţinutului normelor ce urmează a fi aplicate situaţiei date. prin completarea ei (realizată printr-o interpretare extensivă a textelor).el se naşte şi se dezvoltă sub acţiunea factoriloe exteriori ca rezultat a unei lupte permanente. оn această situaţie se impune interpretarea comparоndu-le dispoziţii legale. Interpretarea normei juridice se face оn scopul оnţelegerii exacte a conţinutului ei.deaoarece statul este condiţia indisolubilă de existenţă a dreptului Şcoala sociologică sau pozitivistă a dreptuluŞc. ca un de moment al aplicării dreptului. оn această situaţie trebuie să se recurgă la forme şi metode de interpretare a normelor juridice care să cuprindă concordanţa dintre voinţa reală a legiuitorului şi оnţelesul nemijlocit al termenilor оntrebuinţaţi.În evul mediu aceste idei şi-au găsit reflectarea în lucrările Sfîntului Augustin şi Tomas Dacvino. Dar uneori. este principală sau subsidiară.deaceea izvorul principal este cutuma. este оntotdeauna o alterare care poate fi neоnsemnată оn unele cazuri.juristul german Rudolf von Ihering. cu autoritatea unui aforism juridic. şi violentă chiar. a scopului оn care au fost elaborate.În această ordine de idei şi Groţio. Vorbind motiv trebuie de. In sfоrşit. impune concretizarea lor sub mai multe aspecte: determinării persoanelor fizice şi juridice la care se teoretico-filozofică adesea оn operaţii logico-raţionale avоnd ca obiectiv clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea trăsăturilor esenţiale оn vederea оndepărtării celor neesenţiale.J. 2.Meritul acestei şcoli constă în faptul că ne demonstrează că nu poate exista dreptul decît pentru un popor.veşnic şi se impune dreptului pozitiv.2sub forma unui drept natural.Şcoala raţionalistă a dreptului. 5. Sesizarea sensului contextual revine interpretării.Dreptul creşte odată cu sufletul poporului şi oglindeşte întreaga istorie a poporului. оn realitate. de ale Plenului a de Judecătoriei Supreme.Conform doctrinelor filozofice a acestor autori dreptul este justiţia în cadrul colectivităţii umane.metafizoc şi pozitiv.lupta pentru drept şi scopul în drept. precum şi a sancţiunilor prevăzute pentru cazul nerespectării acestor drepturi. legislatorul consideră uneori necesar să facă. оntrucоt nu existau оn momentul elaborării ei.El este o oglindă a trecutului poporului. Deci оncă odată se poate de subliniat că interpretarea normelor juridice. Ca moment (fază) al aplicării normei juridice la cazuri concrete. permite aplicarea Procesul оncercare acesteia practic a al la cazuri aplicării concrete. Istoricul.: dacă vezi că cineva cade îl prinzi. oricоt ar părea de simplă şi de clară. Aspectele enunţate.este o ordine ce este stabilită de Dumnezeu. formulează o regulă sau o excepţie de la regulă. Abordоnd conceptul interpretării normelor juridice. a momentului intrării ei оn vigoare. prin acoperirea lacunelor legii.Astfel traducerea în viaţă a acestor norme se realizează doar prin intermediul luptei.Imperativul ipotetic îl mai numeşte imperativ ipotetic condiţionat şi este specific voinţei ce rîvneşte. cu cel mai оnalt grad de ţrecizie posibil. Nu оntimplător оn literatura juridică mai veche interpretarea normei mai purta şi denumirea de ticluire sau explicare a normei. interpretarea poate fi necesară şi pentru determinarea naturii şi caracterului normei: este o normă imperativă sau dispozitivă. Din acest motiv..ci din raţiunea umană. interpretare. 3. adică lămurirea sensului exact şi complet al normelor juridice.Dreptul pozitiv este legislaţia curentului. Realizarea normelor juridice. care nu poate fi niciodată perfect identic cu un altul.pe cînd dreptul natural reprezintă legislaţia absolută ideală.dezvoltate în evul mediu şi avînd o mare influienţă şi în ziua de azi. оnsă.în curente de gîndire juridică succesive sau paralele în timp. in timp şi asupra persoanelor.precum:şcoala dreptului naturalrădăcinele dreptului natural le găsim în antichitate. In acest sens este citat elveţianul De Vatel pentru care "in claris nonfat interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar). varietatea cazurilor оn care se aplică tot face necesară interpretarea ei. după cum ştim.De ex. ci voinţa lor aşa cum a fost exprimată (materializată) оn norma publicată. ea trebuie necesarmente sa fie interpretată. şi de tehnică legislativă. necesitatea interpretării derivă şi din problemele care se pot ivi оn legătură cu redactarea gramaticală a textului de lege.Kant arată. deoarece norma generală e un rezultat al unor cazuri individuale preexistente şi deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale. piatra de justeţei interpretării eficienţei normei. In al patrulea rind.arta.Ihering divizează dreptul în drept obiectiv şi subiectiv.critica raţiunii practice.b)să nu prejudicieză pe altcineva. deci. a raportului cu alte norme.dar are un caracter etern. realizarea obiectivelor urmărite prin reglementare.Alături de marile sisteme filosofice concepţiile.”Pe acaestă cale ajunge să arăte că normele de drept limitează reciproc libertatea fiecăruia pentru a asigura liberatatea tuturor Kant dă următoarea definiţie a dreptului . Ticluirea era considerată ca o artă (hermeneutică). Această şcoală a apărut în urma revoluţiei franceze ce urmărea codificarea dreptului. după cum am văzut din capitolul precedent este o problemă de tehnică juridică. care asigură o analiză şi o explicare adecvată a termenului оn cauză.J Russo.ideile căruia au fost dezvoltate de Platon. Interpretarea normei juridice constă sub lor оn aspectul viaţă. se ştie că pe timpul cоt o normă este оn vigoare pot să apară fapte noi care.Ei dezvoltă ideea că în afară de cutumă poate exista şi o legiferare. оndeosebi оn coduri şi-tratate internaţionale.În lucrarea sa susşine că toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică prin 3 stadii:teologic.categoric. iar scopul său era acela de a determina lămurit sau a desluşi ideea de drept cuprinsă оn regulă.el este imperfect. chiar оn cuprinsul unor legi. оn alte cazuri. o normă mai veche.În ambele lucrări ne demonstrează că dreptul nu poate răspunde raţiunii pure.Dar ei au dedus ideea dreptului nu din raţiunea divină.părintele acestei şcoli este filozoful german Immanuel Kant .Anume explicării originii acestui drept. Interpretarea normelor juridice. cu folosirea semnelor de punctuaţie. prin stabilirea unor forme mai restrоnse de aplicare (care determină crearea unor excepţii de la regulile supuse interpretării).el se creează singur ca un fenomen natural. Ideea dreptului şi interesele statului sînt comune şi trebuiesă se însoţească permanent. care intersectează^sfera de aplicare a celor déjà existente.Reprezentanţii sînt Fridric Savigni.Şcoala realistă a dreptului. presupune efectuarea prealabilă a următoarelor operaţii: 1.Întemeetorul acestei doctrine este psihologul. Un termen poate avea оnţelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite.XVIII.dar această legiferare trebuie să fie secundară. pentru acest utilizată noţiunea noilor şi acte normative.pentru o epocă dată şi că el variază în funcţie de loc şi timp. total sau parţial. Interpretarea se referă la toate elementele normei. Scopul interpretării este оntotdeauna identificarea voinţei legislatorului.critica raţiunii pure.Cu alte cuvinte în această teorie existau două legislaţii paralele: dreptul natural şi dreptul pozitiv. оn vederea realizării lor cu respectarea principiilor generale ale dreptului.Savigni susţine că dreptul este o operă a naturii.este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturor în conformitatecu o lege universală a libertăţii.J. "punerea in aplicare a normelor" prin "integrarea" 1. Nu de puţine ori interpretarea apare ca necesară pentru a stabili dacă o normă nouă a abrogate sau nu. "de hotare". cu plivire la cazul nou. atunci cоnd această normă lasă organelor de aplicare libertatea unei astfel de determinări.Russo. pentru a defini cu toată precizia voinţa legislatorului. deoarece acesta nu poate reda оntotdeauna cu maximă claritate determinările de conţinut.

După cum am observat organul care a edictat sau sancţionat o normă juridică are prerogative de a o interpreta. avînd de soluţionat o cauză. sînt reflectate şi în principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pură a dreptului. iar actul normativ interpretativ. efectele şi scopul regulei. În afară de legislativ. în Moldova Preşedintele este şeful puterii executive. Metoda sistematică (interpretarea în sistem. De exemplu.el susţine că dreptul nu a luat naştere ca un imperativ al vieţei comunitare. Deci. ale funcţionarilor şi deputaţilor sau ale altor persoane oficiale. ori de cîte ori aceasta este necesar pentru executarea funcţiilor sale. procedează la interpretarea normei juridice selecţionate.elaborat de stat. Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretării sau un organ ierarhic superior. Referitor la efectele temporare ale interpretării..O voinţă e justă. poartă şi denumirea de interpretare facultativă. Vom fi într-un asemenea caz în faţa unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative. Interpretarea gramaticală este angajată şi în clasificarea terminologiei juridice folosite. că nu are legătură cu aplicarea. interpretarea legală. Observăm faptul că acest gen de interpretare oficială nu se înscrie propriu zis în limitele procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplicării normei juridice).. califică juridic cauza şi în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărîre judecătorească sau un act administrativ). rezultă din opiniile unor conducători de organe de autoritate publică. fie în cuprinsul actului normativ. şi confiscarea averii. 78 din Constituţia Republicii Moldova de către toţi cetăţenii ţării. Metoda teleologică (interpretarea după scop. pe lîngă aceştea.morala.ca fenomen al existenţei. în operele ştiinţifice (în doctrină).care dă consacrare juridică dreptului social.obligatorie şi cea cauzală există o deosebire principială.pe care sociologia îl studiază.XX sub influienţa filosofiei existenţialiste. se poate afirma că procesul de interpretare. efectele sale nefiind obligatorii. Interpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinară: ea este facultativă.ai cărei reprezentanţi sînt Martin Heidegger şi Jean Paul Sartre.omul e o fiinţă identică şi finită.În concepţia lui. interpretarea dată unei norme juridice de către acelaşi organ.Cît despre cercetarea fenomenelor juridice. Celelalte organe ale statului.). aici nu avem. oficioasă se găseşte în activitatea avocatului. marea teritorială şi spaţiul aerian).dreptul aparţine domeniului gîndirii şi e cunoscut ca voinţă. DEFINIŢIA Modalităţilor de interpretare constau în construcţii logice. neputînd adopta acte normative prin care să dea interpretare general obligatorie legilor. sensul exact al normei. întrucît ea este cuprinsă. asigurind astfel şi recunoaşterea juridică a interpretării oficioase.obligativitatea ei numai în şi pentru situaţia soluţionată. Interpretarea oficială este obligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă juridică. Interpretarea neoficială cuprinde şi acea formă aparte care este interpretarea comună a dreptului. Organul de aplicare dă propria sa interpretare normei juridice. Spre exemplu. De asemenea interpretarea poate fi concretă (cauzală sau judiciară). cu alte cuvinte.Teoria normativistă a dreptului.ştinţadreptului trebuie să se limiteze la cercetarea dreptului numai în stare pură.ordine raţională şi necesară activităţilor exteririzate ce atribuie drepturi şi obligaţii unor persoane libere.Un alt reprezentant al şcolii sociologice eLeon Duguit. un act de interpretare. pe lîngă sol şi subsol. ' A. numai Parlamentului.forma instituţiilor. urmăreşte să pună în lumină scopul legii). este doar un mijloc pentru soluţionarea unei cauze concrete.A exista ca fiinţă umană. în practica organelor de aplicare a legii. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tunc) din momentul edictării. ascendent. în redactarea actului de aplicare.aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale.Dreptul conform ideilor lui Kelsen. ori că o faptă se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală. În exercitarea funcţiilor sale. după cum vedem.Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei.Conţinutul dreptului.ci doar ca un instrument al înţelegerii conştiente dintre indivizi. Dacă textul spune că o faptă se pedepseşte cu închisoare de la... Interpretările provenind de la factorii amintiţi prezintă o anumită valoare pentru organele care elaborează sau aplică dreptul deoarece ele evidenţiază şi clasifică diferite sensuri ale reglementărilor în vigoare şi semnificaţia lor pentru cazul concret. Toate organele administrative sînt părţi componente ale puterii executive. Metoda gramaticală. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. fiind făcută de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluţionării unei cauze concrete. . Interpretarea oficioasă. a unui anumit caz sau speţă şi care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauză.el poate fi dedus numai din normele juridice şi nu din faptele sociale. pentru a emite un act de aplicare legal. în care aceasta a fost exprirnată. Interpretarea doctrinară.Ideile teoriei normativiste. Metoda gramaticală (interpretarea ad. Parlamentul poate interpreta oricînd atît Constituţia şi legile constituţionale. că între interpretarea general . Între forţa juridică a normei interpretative şi forţa juridică a normei interpretate există o echivalenţă. sau prin raport la contextul istoric în care norma a fost adoptată). în care norma este inclusă.numai în cazul în care ea se conduce după o lege fundamentalăideia unei voinţe libere. analiza cauzei pe care o reprezintă putînd fi luată In consideraţie de către organul de aplicare.e totalmente normativ.Dreptul pozitiv e edificat pe o autoritate străină. .Dreptul după Duguit. de obicei. în concepţia lui Stammler.un sistem de norme ce reglementează conduita umană. Organul de stat şi le poate însuşi. că actul de interpretare are şi efect retroactiv. Între modalităţile interpretării neoficiale distingem următoarele genuri: .în doctrina lui Stammler. opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc.Voinţa morală sau voinţa individului izolat apare mereu sub forma gîndirii în sine.a avea posibilitatea de a alege. dimpotrivă interpretarea.e normativă şi are sarcina de a împărţi cuprinsul conştiinţai în funcţie de valoarea acesteia în „just şi injust”. Aşa. pe cale normativă sau prin acte individuale.şi dreptul pozitiv. A.cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constrîngere a statului. doctrinală. Valoarea acestei interpretări este în funcţie de puterea argumentelor ştiinţifice pe care se sprijină. B. În general se admite existenţa următoarelor metode: A. 2.El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. realizată de cetăţeni. În Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparţine. şi apele interioare.doctrinară. fie într-un act normativ care va fi adoptat ulterior.. deşi tot nu are efecte obligatorii. B. În situaţia interpretării cauzale.conform ideilor lui Stammler. de mass-media.Ideea dreptului.XX. în legătură cu care se disting trei categorii de noţiuni: 1. Interpretarea oficiala este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării dreptului. interpretarea facultativă.Dreptul e definit ca reglementare coerentă. 41. Ce înseamnă o interpretare autentică? Atunci cînd organul emitent îşi interpretează propriul act această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică.dar fiecare trebuie să nu încalce libertatea celorlalţi. cît şi legile ordinare pe care le adoptă. va face corp comun cu actul interpretat (aplicîndu-se. adică prin plasarea normei în cadrul sistemului de reglementare respectiv).Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec. fie prin acte cu caracter individual. b) interpretarea neoficială. Teoria psihologică adreptului. În concluzie se poate de menţionat. deoarece această activitate presupune întotdeauna lămurirea sensului normei juridice ce urmează a fi aplicată.Dreptul.El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului avînd la bază viaţa lăuntrică a omului. C. actul de interpretare creează efecte şi pentru viitor. Interpretarea legală a legilor revine numai parlamentului. descendent.poate fi divizată în voinţă morală şi socială. incluzînd. Interpretarea generală sau legală este reclamată de situaţia în care o dispoziţie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclară sau confuză. cum ar fi hotărîrile guvernului. Este înţeles că legea (stricto sensu) trebuie respectată în ambele forme de interpretare administrativă.În opinia autorului. jurisconsulţi) asupra unor probleme de drept apărute în procesele judiciare la care participă.Dreptul e destinat să asigure indivizilor un minim de securitate socială faţă de „indivizii incertitudinii exestenţiale”. . El este ales conform art. denumite metode sau procedee de interpretare. ca mijloace pentru identificarea voinţei legislatorului. prin intermediul cărora el reuşeşte să stabilească. sau sancţionării normei juridice.Locul central în lucrarea sa îl ocupă norma juridică. o altă modalitate de interpretare neoficială a normelor juridice. retroacti). Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală. 3.Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv.în afara legăturilor cu politica. metode de lucru şi principii generale.Existenţialismul juridic.reprezintă o regulă normativă.care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc în mod conştient. despre aplicarea şi perfecţionarea sa 42. acte normative în temeiul şi pentru aplicarea legilor. În cadrul primei forme general obligatorii. Subiectele acestei interpretări sunt toate organele de stat care aplică dreptul. de factorii politici etc. interpretarea capătă o valoare de sinestătătoare şi este făcută cu scopul de a lămuri sensul unei norme. Acestea pot interpreta legea. de exemplu. după ce stabileşte cu maximă atenţie circumstanţele cauzei. o altă concluzie dacă legea foloseşte conjuncţia "sau". însă. Totodată. Metoda istorică (interpretarea istorică. iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are forţă juridică a actului interpretat. această hotărîre (dacă este vorba de o hotărîre judecătorească) are putere de lucru judecat. scopului şi finalităţii unui act emis anterior. în interesul soluţionării cauzei. are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. Metoda logică (interpretarea logică relevă raţio logis şi mens legis). ea se bucură numai de o autoritate ştiinţifică şi nu juridică. Interpretarea oficioasă rezultă şi din opiniile unor jurişti (procurori.ce-şi găseşte expresie în actul normativ stabilind prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept.fiind dezvoltată în lucrările savantuluiPetrasycki. şefi ale unor instituţii centrale. Modalităţi de interpretare a normelor juridice În realizarea interpretării.În viziunea adepţilor. şi persoanele care convieţuiesc ori se află în întreţinere sau îngrijire. interpretarea poate fi efectuată şi de alte organe ale statului. ci un act juridic de aplicare dat în temeiul unei norme juridice al cărei conţinut a putut fi dezvăluit în urma unui efort mai mult sau mai puţin complex.ca un curent al pozitivismului juridic. ordinile şi instrucţiunile cu caracter general al miniştrilor şi secretarilor de stat.aplicabilitate limitată doar la un raport juridic determinat. noţiunea de "teritoriu". de interpretare. D. Organul de aplicare. care a edictat-o sau sancţionat-o (interpretarea autentică sau de autoritate) are forţa juridică a normei interpretate. Interpretarea neoficială a normelor juridice. De aici rezultă că interpretarea cauzală se caracterizează prin: .Indivizii sînt liberi în cadrul statului. Interpretarea.înseamnă a folosi libertatea. de fapt. iar rezultatul interpretării este cuprins în conţinutul. E.neobligativitatea ei pentru alte organe şi pentru împrejurări similare şi nici pentru aceeaşi autoritate într-o împrejurare identică. Ea corespunde nivelului culturii şi educaţiei juridice şi constă în opinii despre dreptul existent. începe.e împărţit în2 categorii:dreptul social. oricît de complex ar fi el. are în accepţiunea juridică a teritoriului naţional o sferă mai largă. deci. minor. în funcţie de prerogativele sale. nefiind condiţionată de necesitatea soluţionării concomitente a unei cauze concrete. . noţiunile care primesc sensiiri diferite de la o ramură de drept la altci (precum noţiunea de "familie").reprezentanţii acestui curent pornesc de la fiinţa umană.Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale. Metoda gramaticală (interpretarea ad literam). literam).Voinţa socială e menită să aibă rolul de mediator al vieţii în comun. a interesului protejat.oficioasă . Felurile interpretării normelor juridice În teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasifică în: a) interpretarea oficială. fie în procesul aplicării lui. etc. obţinută în cercetarea riguroasă a instituţiilor juridice. pe care le emit sau săvîrşesc cu ocazia aplicării normelor juridice la situaţii individuale.comună. Indiferent de momentul la care este făcută. sau putînd fi respinsă (atît acceptarea. cît şi respingerea interpretării avocatului netrebuind a fi motivate de către judecător). cît priveşte conţinutul şi finalitatea normei juridice interpretate.A apărut în sec. fie prin acte normative inferioare. la. organul de aplicare întrebuinţează o serie de metode. el intră în vigoare de la o dată ce prevede adoptarea sa şi care marchează perioade de timp pînă la data intrării în vigoare a actului interpretat.Voinţa după Stammler. Spre exemplu: definiţiile date unor termeni în Codul penal sînt interpretări ale normelor juridice cuprinse în acest cod.după existenţialişti. În interpretarea gramaticală organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a cuvintelor in propoziţii şi fraze precum şi sensul unor conjuncţii. care au fost acceptate. situaţiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dată între timp. Ele sînt de obicei. în acest caz. desemnînd în limbajul obişnuit o suprafaţă a uscatului. Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler. generală se realizează prin acte normative aparţinînd legislativului sau executivului.Exponent al teoriei solidarităţii sociale. este întemeiată pe argumente ştiinţifice. trebuie încă o dată reţinut faptul. cele care au înţelesul propriu limbajului şi care alcătuiesc fondul de bază al lexicului textelor normative (noţiuni precum soţ. avocaţi. noţiunile care au un înţeles deosebit în limbajul juridic cu toate că aparţin limbajului comun (de exemplu. desemnînd în dreptul familiei soţii sau părinţii şi copiii lor minori. De aceea. Interpretarea dată are forţă juridică (este obligatorie) pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la această cauză. Teoria juridică este de multă vreme preocupată de stabilirea şi clasificarea metodelor de interpretare. fără forţă juridică. cel puţin pentru moment. după cum s-a vorbit mai sus. Interpretarea sa are un caracter autentic. o anumita concluzie trage interpretul din faptul că în textul normei juridice legislatorul utilizează conjuncţia "şi". deşi nu se poate afirma că el este complet desprins de acest proces. constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice prin faptul că dă explicaţie corectă înţelesului. Întrucît orice interpretare a unei norme juridire începe cu lectura textului. iar în legislaţia civilă locativă. emit. copil. interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale. În calitatea sa de şef el poate interpreta atît Constituţia şi legile constituţionale cît şi cele ordinare.

care îşi capătă conţinutul deplin numai prin adăugarea realizată pe calea interpretării. Una dintre cele mai principale concepţii este că conştiinţa include în sine 3 părţi componente: -elemente de ordin ideologic(ideologia juridică). sau invers-ea este utilizată în mod ilegal. despre analiza juridică a comportamentului uman. retrăiri. socialpolitice. Structura conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are următoarea structură: -Obişnuită-apare haotic. depinde nemijlocit şi esenţa şi conţinutul conştiinţei lor juridice. încălcîndu-se astfel spiritul legii. Distingem următoarele reguli de principiu. analize. sau dimpotrivă. fiindcă poate să redea nu numai starea de lucruri existentă. modificarea frauduloasă a unor împrejurări de fapt pentru a determina aplicarea legii străine mai favorabile.înţelegere.etc. un conţinut mai restrîns decît acela pe care-l putea sugera limbajul general. cunoştinţe. Ea cere ca norma să fie interpretată în intregul context al ramurii de drept căreia îi aparţine sau chiar a întregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv. simţuri.argumentul "ad . D)Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. politică. Prin această ultimă referire. accesbile populaţiei. În acest caz interpretul demonstrează că orice altă interpretare dată textului normei juridice. pentru sine sau pentru o altă persoană. interpretarea poate fi: a) literală. religioasă. Abuzul de drept. amendamentele propuse etc. a interesului protejat. organul de aplicare poate ajunge însă şi la concluzia că textul normei juridice este mai larg. folosite mai frecvent în interpretarea logică: . Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazul normelor incomplete. cît şi în cea colectivă. legităţi şi cercetări speciale ale realităţii social-juridice. Precum şi atitudinea statului. ceea ce în matematică se numeşte "reducerea la absurd" şi implică efecţuarea a două operaţii: . F)Ea este o categorie relativ independentă. respectiv. proprie omului. Drept exemplu poate servi reducerea intenţionată a preţului sau a cantităţii de marfă în materie comercială. Acest argument pleacă de la premise că în cazul noţiunilor contradictorii.dovedirea falsităţii acesteia. B)faptul de a-şi da seama. care au determinat adoptarea unui act rnormativ şi. care au fost respinse. economice sau morale specifice. care se neagă una pe alta. litera sa.argumentul "a fortiori" constă în aceea că raţiunea aplicării unei norme este şi mai putemică într-o altă ipoteză decît acea indicată expres în norma respectivă. prin care se atentează la drepturile şi interesele legitime ale oricărui subiect de drept.argumentul "a pari" se întemeiază pe raţionamentul că pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio. inclusiv în domeniul comerţului internaţional. definiţii. poate să contribuie la modificarea şi chiar la abrogarea unor reglementări juridice învechite. Metoda teleologică este foarte aproape de metoda istorică. etc. prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare şi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite. b) extensivă. Aceasta este o fraudă de lege unde părţile încheie 2 contracte:unul public. despre conţinutul dreptului. dar şi spiritul său. ale altor persoane fizice sau juridice. Organul de aplicare (judecătorul sau organul administrativ) trebuie să observe în activitatea sa textul legii. adică a normelor de trimitere. bunăstarea maselor. procesul de realizare şi de aplicare a dreptului în viaţă. . Aşa bunăoară folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu. voinţei legislatorului.Ea presupune nu numai cunoaşterea legilor. a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin. Scopul ei este altul. Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretării normelor juridice. care reflectă condiţiile obiective de existenţă ale acesteia.Acestea toate reprezintă atitudinea statului faţă de necesitatea aranjării unor realţii sociale care să fie reglementate cu ajutorul normelor juridice. a expunerii de motive şi discuţiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. -elemente de comportament. Conceptul. persoanelor juridice. 44 Litera şi spiritul legii. unde e specificat că acesta poate fi exprimat prin: primirea sau extorcarea de bani. deoarece ea reflectă viaţa socială. Cu alte cuvinte norma interpretată s-ar putea dovedi a avea. idei. într-un fel sau altul de latura juridică a societăţii. O asemenea conduită este reţinută în principiul: ubi lex non distinguit. prin referire la sfera relaţiilor sociale pe care le vizează conţinutul reglementator al normei. faţă de cerinţele legalităţii. cu interpretarea ad literam. 43 Interpretarea normelor juridice din punct de vedere al rezultatelor ei. în interes material ori în alte interese personale. titluri de valoare. nu constituie o simplă însumare de norme. Lui nu-i este îngăduit să facă distincţii acolo unde legea nu distinge. a individului faţă de acţiunile atît licite. concepţiile filosofoce. dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice sau intentarea unor procese în justiţie cu scopul evident de a şicana persoana reclamată constituie exemple de exercitare abuzivă a dreptului referitor la accesul liber la justiţie. de aici. spirit. prin care este indicat preţul real. cu scopul de a evita plata integrală a taxelor vamale. de referire şi în alb. în realitate. mai restrîns decît sfera relaţiilor sociale reglementate. c) Interpretarea restrictivă este acel rezultat al interpretării care restrînge conţinutul real al normei în raport cu formularea textului ei. mentalităţi ale unor colectivităţi umane. emoţii. finalitatea urmărită de legiuitor. Metoda logică nu este o metodă adăugată celorlalte. apărută pe baza procesului muncii. parte componentă a ei. În urma interpretării normei juridice prin metodele amintite.Conştiinţă socialăansamblu de reprezentări. emoţii. În aceste cazuri se realizează o interpretare extensivă (interpretatio extensiva) sau o interpretaţie restrictivă (interpretatio restrictiva). asupra coerenţei formale a gîndirii care stă la baza actului normativ. În acest fel.Astfel conştiinţa juridică influenţează nivelul de dezvoltare economică a societăţii. c) restrictivă. Abuzul de drept şi frauda de lege Pe bună dreptate în literatura de specialitate se utilizează 2 noţiuni-abuzul de drept şi frauda de lege. conduce la concluzii contrare legii.etc. nee nos distinguere debemus.absurdum". urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. idei. în special atunci cînd juriştii nu participă la acest proces. E.Ele se manifestă atît în conştiinţa individuală. care. care este compus din părţile ei constitutive (ipoteza. nici o normă de drept nu poate fi înţeleasă dacă este ruptă de celelalte norme: normele din partea specială a codurilor de normele şi principiile din partea generală a acestora. interpretarea istorică are în vedere realitatea dată în momentul edictării sau sancţionării normei juridice. sesizări. dar şi o stimă profundă faţă de drept. noţiunile. Aplicarea metodei istorice reclamă studiul izvoarelor documentare. ea stabileşte că voinţa legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinzător în raport cu acela intervăzut în libertatea primară a normei în cauză. Un alt exemplu clasic la acest capitol este traficul de influenţă. . întrucît textul corespunde conţinutului normei. concepţii. alte bunuri sau avantaje. deci. urmărinduse ca taxarea fiscală să se facă asupra preţului mai mic. elemente şi structuri moderne ale aparatului de stat. la apariţia unor norme juridice noi. prin care 45. orînduirea de stat existentă. din contra. a organelor lui. C)Ea este o componentă a suprastructurii societăţii. Elementele ideologice constituie . tradiţii.a contrario" se bazează pe legea logică a terţiului exclus (terţium non datur). a) Interpretarea literală ("ad literam sau interpretaţio declarativa") se realizează atunci cînd organul de aplicare constată că textul normei juridice coincide deplin conţinutului raporturilor sociale pe care le reglementează. iluzii. religioase. constă în stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. Ea a fost edictată sau. prin determinarea scopurilor urmărite de acest act.Conştiinţă de clasă-parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. ceea ce în logică poartă denuinirea de demonstraţie indirectă. Mai mult. în afară de cea oferită de el. dar şi tendinţa de dezvoltare a relaţiilor sociale. organul de aplicare neavînd decît sarcina s-o aplice. a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gîndirii. -Ştiinţifică-se formează pe baza unor cunoştinţe. Metoda teleologică sau după scop. care depinde de baza social-economică şi se află într-o strînsă legătură cu celelalte forme ale conştiinţei sociale şi elemente ale suprastructurii. dar numai acele care sunt legate. Ea nu se pronunţă nemijlocit asupra valorii de adevăr şi. -Individuală-apare ca rezultat al influenţelor exercitate asupra individului de către existenţa socială şi de către existenţa individuală.argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate şi mai puţin). de rînd cu conştiinţa filosofică. sancţionată. este de presupus că în marea majoritate a cazurilor. B. .întotdeauna. aparent. Metoda istorică Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului adevărat şi deplin al normelor juridice. a profita de reglementări juridice mai favirabile. sistematică dintre elementele componente ale dreptului dintrun stat. spre exemplu. produs al creierului uman. pentru atingerea unor obiective politice. denumit contraînscris. aceasta este raportată nu numai la alte norme juridice concrete aparţinînd aceleiaşi ramuri sau diviziuni a dreptului. B)Ea include în sine noţiuni. prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii. cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social. iar ea la rîndul său serveşte drept călăuză în viaţa politică a statului. -elemente de ordin psihologic(psihologia juridică). nu se realizează scopul. recurgîndu-se la cercetarea condiţiilor istorice. sub influenţa condiţiilor concrete de viaţă. structura şi funcţiile conştiinţei juridice ca element structural al realităţii juridice Cuvîntul conştiinţă are mai multe sensuri:A)forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii. Necesitatea aplicării procedeelor sistematice de interpretare decurge din legătura indisolubilă. prin diverse artificii nepermise de lege. În acest caz se spune că legea este limpede. "argumente". interpretarea normelor juridice este redusă la acest procedeu de interpretare. D. pe cînd interpretarea teleologică are în vedere obiectivele urmărite de legiuitor. precum şi psihologia socială a oamenilor.neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor normei juridice. În ambele sale forme (extensivă şi restrictivă) interpretarea ne dovedeşte existenţa unei relative nepotriviri între textul normei juridice şi conţinutul său. şi care reflectă interesele şi ţelurile ei. cît şi de cele ilicite. Diferenţa principală constă în aceea că. în materiadreptuluiinternaţional: înregistrarea unei nave sub un pavilion străin cu scopul de a eluda anumite norme referitoare la impozite. C. (Amendamentele. fiscale şi a altor taxe şi impozite. experienţei de viaţă persoanlă şi studiilor juridice. reprezentări. este un silogism. denumit contract simulant. cum s-a mai arătat. care nu poate fi îngrădit de nici o lege. Norma juridică are nu numai un conţinut. acele aspecte ale relaţiei sociale reglementate de norma juridică pe care legislatorul nu a voit să le includă în textul normei. normele ramurilor de drept de normele constituţionale etc. Ori. exprimată în formă de drepturi sau anumite competenţe stabilite de către puterea publică cetăţenilor. Uneori informaţiile necesare pentru stabilirea cauzelor şi scopurilor elaborării unui act normativ sunt descrise în partea introductivă a actului normativ. cealaltă este falsă. reglementările juridice. Particularităţile conştiinţei ca fenomen de sine stătător: A)este o formă a conştiinţei sociale. Frauda legii-constă într-o acţiune sau inacţiune ilegală făcută cu scopul de a evita aplicarea normelor juridice care sînt în mod normal aplicabile pentru a promova în mod ilicit unele interese. care sunt legate de relaţia dintre spiritul legii şi litera legii. săvîrşită intenţionat de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public. care a fost folosit în redactarea ei). C)Gîndire. convingerile. Metoda sistematică Această metodă de interpretare nu se rezumă la examinarea normei juridice numai în contextul actului normativ în care este cuprinsă. dar şi la principiile generale ale acelei ramuri sau diviziuni. La elementele ideologice se referă cunoştinţele juridice. în preambul. indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite. în funcţie de aceste condiţii. etc. în care este indicat un preţ mai mic.presupunerea că teza (soluţia) contrară ar fi adevărată. E)Această categorie atinge nu toate fenomenele existente în societate. D)Poartă un caracter politic-doarece întreaga activitate de stat şi reglementare juridică după esenţa lor poartă acest caracter. o excepţie de la acest principiu. morală. a materialelor pregătitoare ale adoptării actului normativ. şi altul secret. asupra conţinutului. se va stabili dacă norma juridică reprezintă într-adevăr o expresie concretă (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezintă. concepţii. doar una poate fi adevărată. ibi idem jus). Prin interpretarea în sistem a normei juridice. reprezentările. ci o unitate alcătuită din părţi interdependente. De conştiinţa politică a maselor. dispoziţia şi sancţiunea) dar şi finalitate sau scop. organelor de stat sau altor subiecte de drept. . fapt ptin care se produc animite comnsecinţe negative pentru oricine protejat de legiuitor. ci asupra corectitudinii logice a desfăşurării argumentaţiei. Aceasta se produce atunci cînd este încălcată litera legii. şi în special.Conştiinţa juridică cuprinde întregul proces de creare a normelor juridice. . b) Interpretarea extensivă lărgeşte conţinutul normei în raport cu formularea ei textuală. Prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate vizînd un ansamblu de reprezentări. formulare dovedită ca fiind prea largă. o a treia posibilitate nu există (qui dicit de uno negat de altero). -Profesională-este conştiinţa juridică a specialiştilor în drept. în scopul de a-l face să îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu.argumentul "per . ar putea identifica. ideile despre necesitatea elaborării normelor juridice respective. Metoda logică Metoda logică de interpretare constă în utilizarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumente pe care se sprijină pentru stabilirea înţelesului unei norme. persoanl sau prin mijlocitor.

Educaţia juridică. calitative şi efective. -sistemul de drept în care au dominat metodele de comandă. normele juridice ce trebuie respectate. Principiul libertăţii individuale permite cetăţeanului în statul de drept să-şi exercite capacităţile sale creatoare.este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii. cît şi cel afectiv. oamenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectat în societate. de organismele sociale în general precum şi de către cetăţeni. ea este asigurată de către stat. Unitatea legalităţii constă în faptul că legea este şi trebuie să fie aceeaşi pe întreg teritoriul statului şi pentru toate subiectele de drept. În cazul violării legii. şi. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea prevederilor care fixează măsurile principale.În orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie.etc. alte organisme sociale) care trebuie să aibă o conduită conformă cu prevederile legale. de muncă. Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat. Democratismul subiectului de drept îşi află determinarea şi în unitatea şi unicitatea legalităţii. ordinea de drept înseamnă o rînduială. a legilor dar şi a actelor normative subordonate legii precum şi a actelor concrete de aplicare. voliţiunile cu privire la:dreptul în vigoare într-o anumită societate la un moment dat. a particularităţilor locale pentru o mai bună aplicare a normelor juridice. avînd în vedere că libertatea unui individ trebuie să permită şi libertatea celorlalli indivizi în societate. obiect al legalităţii. în ultimă instanţă. această odine este stabilită şi reglementată de către normele juridice. principiul supremaţiei legii ca formă a legalităţii. -metodele formării reprezentărilor-prin influenţă. c-onsecinţele perioadei sovietice. pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă. 2. -practica juridică-are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor de stat competente. 3. să aplice legile şi celelalte acte normative ori individuale. problema criminalităţii minorilor. obiectul ei. care include următoarele elemente: -interesul public.bazele constituţionale ale statului. Prin psihologia juridică se realizează: -obiceiurile şi tradiţiile. 3. -Funcţia de apreciere.În dependenţă de ea se stabileşte şi răspunderea juridică. O cerinţa fundamentală a legalităţii în activitatea normativa este respectarea ierarhiei actelor normative. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. reeducarea lor în spiritul respectării legilor. Se vor avea în vedere numai acele relaţii sociale ce necesită o anumită intervenţie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea socială. şi ale unui anumit grup social. Caracterul strict determinat. a. care se manifestă atunci cînd create legi noi. -de grup-cointeresarea membrilor grupului. de puterea cu care creează efecte obligatorii unele în raport cu altele. deoarece ea înglobează nu numai elementele social-psihologice. aprecierea faptului dacă aplicarea unui act normativ. faţă de persoanele care le-au încălcat se aplică sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. Caracterul organizat. că ea nu poate fi modificată sau abrogată decît printr-o altă lege. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. în condiţii date este sau nu oportună. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către organele statului. precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori. Conţinutul conştiinţei juridice include 4 tipuri de relaţii de apreciere: -faţă de drept şi legislaţie. Cu alte cuvinte. nivelul conştiinţei sociale. principiul legalităţii nu poate fi opus principiului oportunităţii legii. Respectarea normelor juridice exprimă atitudinea cetătenilor. ca componenţă a ordinii sociale. prin care o bună parte din membrii societăţii erau lipsiţii total sau parţial. cît şi pentru societate. conştiinţa juridică are un caracter creativ. Garantarea din partea statului. etc. cînd e cazul. Conţinutul conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are drept conţinut ideile. Legalitatea şi oportunitatea. ci numai în ansamblu.emoţiile. Ideologia juridică apare ca un proces de descoperire a conştiinţei teoretice de coordonare şi punere în concordanţă a diferitelor interese sociale prin atingerea compromisului social.De aceea trebuie făcută diferenţiere între cunoştinţe profesionale şi obişnuite. Prin legalitate se înţelege respectarea întocmai a Constituţiei. justiţia. neparticiparea lor la viaţa politică şi juridică. ci urmăresc. pentru a se putea orienta în diverse relaţii sociale şi un comportament conform legii.se referă motivele juridice ale comporatmentului.etc. Într-un stat de drept aceste norme juridice. emoţiile. exprimînd suveranitatea poporului. asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în societate. insuflare. imperfecţiunea -exercitării justiţiei. Unitatea legalităţii nu exclude ci şi presupune cunoaşterea şi luarea în seamă a condiţiilor concrete. în interacţiune. Orice ordine privind relaţiile sociale. politice. care este cu adevărat utilă atît pentru individ. În societatea noastră atît educaţia juridică.Se organizează întîlniri la locul de trai. Nihilismul juridic. . în special respectarea supremaţiei legii. o atmosferă de stimă faţă de drept şi formează conţinutul principal al psihologiei juridice. religioasă. adică anumite deprinderi. iar persoanele fizice şi juridice. actele normative secrete şi semisecrete. ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman.Cauzele de bază ale existenţei nihilismului juridic. rolul inferior al instanţelor judecătoreşti şi în general al dreptului.. să-şi pună în valoare aptitudinile. Cuvîntul ordine.Important e ca aceşti cetăţeni să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei. politologii. B)Om de cultură-persoană cu un nivel intelectual ridicat. care au fost formulate în diferite grupuri sociale sub influenţa atitudinii lor psihice faţă de drept. iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative. determinată prin poziţia parlamentului ca putere legislativă. 2. 2. relaţii sociale reglementate prin aceste norme.Se fac emisiuni privind cele mai stridente teme. În fiecare zi la radio. Dreptul pozitiv. Elementele psihologice şi ideologice servesc drept bază pentru elementele de3 comportament uman. etc 47 Conceptul. formează subiectele legalităţii. influenţă reciprocă. b) Cerinţele fundamentale ale legalităţii: 1. în formarea culturii generale a omului. care se formează prin analiza ştiinţifică a dezvoltării politicojuridice a societăţii şi conţine o caracteristică conceptuală despre necesitatea reglementării juridice. motivele activităţii unor grupuri sociale determinate. Prin această cultură juridică include doar ceea ce este progresiv. Aşadar.atitudinea celorlalţi oameni faţă de drept. televiziune. menite să asigure egalitatea în faţa legii. B) însuşirile calităţilor profesionale. -particularităţile psihologice. pentru comportamentul personal. iar ideologia influenţează asupra formării psihologiei. implică respectarea Constituţiei. culturale ş. ce rezultată din atitudinea de respectare a legilor. celorlalte acte normative şi a actelor juridice concrete date în baza lor. cerinţele şi garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept a) Conceptul legatităţii Respectarea normelor de drept constituie o condiţie necesară pentru realizarea prevederilor dreptului. Prezintă o importanţă deosebită respectarea legii de către organele forţei publice (armata. sentimentele. tradiţii. 46. adică posibilitatea aprecierii critice a comportamentului personalităţii. Principiul legalităţii în activitatea de elaborare a dreptului . -agitaţia juridică-se realizează prin diferite mijloace. cît şi atunci cînd legile sînt aplicate relaţiilor vii dintre oameni în corespundere cu sensul lor adevărat şi cu conştiinţa juridică. 4. politică. care rezultă din locul lor în structura societăţii. Unitatea legalitaţii derivă în ultimă instanţă din unitatea şi unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran. în presă. 2. Pe baza elementelor psihologice se formează acele ideologice. Ierarhia actelor normative este determinată de forţa lor juridică. în temeinicia ordinii de drept. Caracterul sistemic.La elaboarea ideologiei juridice participă juriştii. ordinea de drept este o stare a organizării şi aranjării efective a vieţii sociale. De noţiunea legalităţii este strîns legată noţiunea de ordine de drept (ordine juridică). în jurul căreia gravitează toate celelalte instituţii juridice. neconcordanţa dintre noile şi vechile reglementări juridice. care i-au în consideraţie condiţiile concret istorice ale vieţii sociale.Ideile ştiinţifice şi concepţiile ideologice promovate la nivelul întregii societăţi influenţează asupra procesului de elaborare şi de realizare a dreptului. obligate să respecte aceste norme. etc. dispoziţia internă şi pregătirea de a acţiona. legilor. dispoziţiile legate cu dreptul.Conceptul de cultură şi educaţie juridică. dar importanta hotărîre o are elementul volitiv.măsurile ce trebuie luate pentru cel care încalcă normele de drept.etc. pentru: A) cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale. Toate acestea nu reprezintă un scop în sine. slujire legii ca una dintre valorile supreme juridice. cînd este vorba de lucruri. a dreptului. etc. ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor juridice. 3. care priveşte persoanele fizice şi juridice. Subiectele legalitătii sînt pesoanele fizice precum şi persoanele juridice (organe de stat. Supremaţia legii faţă de celelalte acte normative. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul poate să facă. caracteristice grupurilor sociale. reprezintă finalitatea reglementării juridice.Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului. care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice.Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu doar pedepsirea persoanelor. echitatea. caracterul represiv al legislaţiei. constituţiile şi alte acte normative cu caracter democratic purtau un caracter doar declarativ şi nu reaol. legalitatea. -faţă de comportamentul juridic al celor din jur şi obiectivele activităţii lor.Aceste elemente alcătuiesc alcătuiesc elementele ideologice şi cele psihologice care se intersectează cu poziţia volioţională a omului. economiştii. care include o înaltă conştiinţă juridică. psihologia socială. ale realităţii obiective prin prisma unor activităţi juridice. Elementele psihologice includ: sentimentele. Corolarul legalităţii în statul de drept îl reprezintă respectarea drepturilor omului instituţie juridică centrală. o aşezare a relaţiilor sociale în baza normelor juridice. trebuie să te eliberezi lăuntric prin obligaţia personală benevolă şi să cauţi libertatea numai prin lege.Principiul unităţii. reprezintă o anumită aşezare sau succesiune a acestora. Un alt moment important este pregătirea continuă a specialiştilor în domeniul dreptului. Psihologia juridică are o importanţă mai mare la nivelul conştiinţei juridice individuale. constituie o condiţie pentru existenţa legalităţii. cît şi cultura juridică lasă de dorit. Termenul cultură are mai multe semnificaţii şi anume: A) totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. să respecte procedura de elaborare a actelor normative. unor reguli. obiecte.cere organelor statului ce emit acte normative să nu-şi depăşească competenţa.cum ar trebui să fie dreptul în viitor. Cultura juridică se află în strînsă legătură cu alte ramuri şi sfere ale culturii: socială.În calitate de categorie juridică ea este mai largă. C) simţul responsabilităţii pentru urmările activităţii sale. de reglare a conduitei umane. Legalitatea. care prin convingere să-şi creeze deprinderea de a respecta legea. Simţul convingerii în justeţeea legii. de drepturi şi obligaţii. intoleranţa faţă de faptele ilicite creează o înaltă dispoziţie psihologică. 4. Cauzele existenţei nihilismului juridic: rădăcinile istorice. că legea nu este subordonată nici unui act normativ (în afară de subordonarea legilor ordinare faţă de Constituţie). drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. Şi cultura juridică poate fi divizată în: -Individuală. procuratura. modul de organizare şi desfăsurare a activităţii de stat. atît elementul raţional. Particularităţile ordinii de drept sunt: 1. pentru crearea ordinii de drept. ale statului în conducerea vieţii economice.instruirea juridică a individului. repartizarea puterii.). Definiţie:Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică. La fel psihologia juridică exprimă atitudinea psihică a persoanei faţă de drept şi instituţiile juridice. Funcţiile conştiinţei juridice: -Funcţia de cunoaştere-cunoaşterea şi înţelegerea elementelor vieţii sociale.o direcţie a gîndirii politico-juridice. Aspectele care influenţează nivelul culturii sînt: -instruirea juridică-este nevoie de cunoştinţe juridice. probleme cum ar fi:problema privatizării. fixate în sarcinile statului. dar şi corectarea. -simţurile. conform unui plan. valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standart de comportament. -reprezentările despre drept. 5. Legalitatea se defineşte ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte.Ea se realizează mai ales cu ajutorul elementului raţional. urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică. poliţia). se mai numeşte legalitate. precum şi despre principalele fenomene juridice(dreptul. Starea de ordine în desfăşurarea raporturilor sociale. drepturi şi obligaţii etc. organele de stat. trebuie să fie emanaţia democratică a voinţei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite. Ei trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile lor. C)Cultură fizicădezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică.Ideologia juridică se formează sub influenţa nemijlocită a politicii statului. a organelor de stat. autoapricierea ei. în asigurarea unei înalte organizări şi ordini de drept a societăţii. trebuie să respecţi legile în vigoare şi să lupţi loial pentru altele noi mai bune. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. înseamnă că toate celelalte acte sînt subordonate legii.activitatea normativă . posibilitatea de a folosi dreptul. cu specialişti teoreticieni. cît şi practicieni în diverse probleme. -Funcţia normativă. -faţă de organele de ocrotire a normelor de drept şi activitatea lor. criza legislativă şi mecanismul imperfect de punere în aplicare a legilor adoptate. În procesul reglementării juridice nu se pune problema de a reglementa toate relaţiile sociale. caracteristice culturii juridice. La elementele de comportament. probleme locative şi funciare. cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni. să le dea forma juridică prevăzută de lege.Sînt jurişti care nu cunosc toată materia normativă.care neagă valoarea socială şi personală a dreptului şi care îl consideră ca o metodă mai inferioară de reglementare a relaţiilor sociale. d. -Autoeducaţia-reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului necesare în orice domeniu de activitate. m.valorizare-prin intermediul ei fenomenelor şi acţiunilor umane li se atribuie o anumită semnificaţie. convingeri caracteristice anumitor grupuri sociale. Regulile de funcţionare a conştiinţei juridice: 1. Principiile ordinii legale: 1. în rezultatele muncii comune. Caracterul stabil 6. conformitatea comportării oamenilor ce întră în aceste relaţii cu prevederile normelor. Acestea conţin trăiri emoţionale referitor la fenomenele juridice. ci ceea ce este interzis să facă.ideologia juridică. de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei funcţii contibuie toate elementele. 3. a altor organe sociale faţă de actele normative. viaţa socială este condiţionată de următorii factori de bază: norme sociale.atitudinile faţă de drept ale întregii societăţi. Legalitatea este şi o îndatorire fundamentală de natură constituţională. ai colectivului.

Termenul "răspundere". Stabilirea concretă a răspunderii juridice presupune. care asigură ordinea de drept promovînd legalitatea. care este un element necesar.creşterea permanentă a bunăstării materiale a maselor. deşi trebuia să le prevadă (este vorba de neglijenţă).Acţiunea. deoarece face posibilă stabilirea sancţiunii. Deci inacţiunea poate fi considerată ilicită numai atunci cînd această persoană avea obligaţia juridică să acţioneze într-un anumit fel şi ea nu a acţionat ca atare.democratizarea sistemului politic în întregime. este negativă.sînt apărate interesele societăţii. sancţiunea juridică constituie obiectul ei. cele de natură economică) sau subiective (vizînd calitatea conştiinţei juridice a individului). ca un raport de constrîngere. nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constituţie şi legi. elementele necesare care caracterizează producerea acţiunii şi să înlăture elementele accidentale. abaterea disciplinară. atingerea onoarei şi demnităţii unei persoane). Legalitatea şi disciplina de stat. stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. 5.Principiul oportunităţii (cerinţa) impune studierea atentă a particularităţilor şi împrejurărilor în care urmează să se aplice actul normativ.instanţele judecătoreşti. 1. În dreptul civil. c).Garanţii politice-Suveranitatea şi independenţa poporului. să agraveze sau să atenueze urmările.Răspunderea juridică parte integrantă a răspunderii sociale.Garanţii sociale-la întărirea legalităţii participă nu doar organele de stat. întărirea disciplinei de stat creează condiţiile necesare unei respectări stricte a normelor juridice. Se mai distinge şi categoria infracţiunilor de punere în primejdie (conducerea unui automobil în stare de ebrietate). Acestea constau în factorii care asigură respectarea tuturor actelor normative creînd totodată condiţiile prevenirii şi înlăturării faptelor ilegale. Conduita ilicită este o primă condiţie. Inacţiunea este abţinerea de la o acţiune pe care persoana este obligată prin lege să o îndeplinească. politice. un om atentează la cinstea. 4. ci solicită asigurarea condiţiilor realizării lor practice şi îndeosebi apărarea lor eficientă. cea din urmă şi anume existenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică.permanent îşi ridică nivelul cultural şi intelectual. civile etc. neachitarea unei datorii în termenul prevăzut. ca un sistem coerent. dacă ele au fost nesocotite. Această cerinţă a legalităţii. exteriorizată a omului. realizată de organe de stat cu atribuţii bine determinate.Doar prin intermediul normelor juridice sint reglementate cele mai importante laturi ale vieţii sociale:economia. suveranitatea şi independenţa poporului. O cerinţă de bază a legalităţii este asigurarea disciplinei de stat. la raportul juridic. disciplina de stat presupune ca personalul să execute exact atribuţiile sale de serviciu. Subiectul răspunderii juridice este persoana faţă de care se exercită constrîngerea de stat prin aplicarea de sancţiuni juridice. Omul trăieşte în societate. mişcarea lui voluntară către un scop anumit. daunele societăţii sau unui individ. Conduita ilicită prezintă în forme şi intensitate diferită un pericol social. Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. Dolul este direct sau propriuzis. religioase.imprudenţa. cu alte cuvinte. reţinînd circumstanţele exacte ale cauzei. Garanţii speciale: -Garanţii organizatorice-măsuri cu caracter organizatoric care permit consolidarea legalităţii. să păstreze secretul de serviciu etc. Distincţia dintre intenţie şi culpă are în dreptul penal importanţă practică. O primă condiţie pentru a fi subiect al răspunderii juridice este ca persoana fizică să aibă capacitate de răspundere. participarea largă a diferitor partide şi mişcări politice la soluţionarea chestiunilor de stat şi obşteşti. fără rezultate concrete vătămătoare. care are ca obiect sahcţiunea juridică. Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea. Fapta (conduita) ilicită. Răspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun. Fapta ilicită constă într-o comportare nepermisă. organele securităţii statului.De toate acestea răspund organele:procuraturii. anume ea este scopul reglementării juridice. . este o altă condiţie a răspunderii juridice. caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede urmările faptei sale. Astfel răspunderea juridică a fost. juridică. Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvîrşirea cu vinovăţie a unei fapte antisociale. Subiecte ale răspunderii juridice sînt atît persoane fizice. 3. nerespectarea normelor sociale provoacă consecinţe negative. Vinovaţia este o altă condiţie (o condiţie subiectivă) a răspunderii juridice. în numele oportunităţii nu se admite un act ilegal. Subiectul răspunderii juridice. răspunderea penală ori cea disciplinară sînt operante numai în cazul persoanelor fizice. Importanţa rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este acelaşi în toate ramurile de drept.). În timp ce primele cinci condiţii. organizaţii obşteşti(ONG-uri). rolul sporit al întregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat. de aceea sau creat normele morale. legea stabileşte în anumite cazuri răspunderea juridică chiar dacă rezultatul vătămător nu sa produs.Garanţii ideologice-cetăţenii statului sunt patrioţi şi respectă legile statului. combaterea faptelor ilicite.infracţiuni de pericol. Prin natura sa de subiect colectiv. Organul de stat împutemicit să stabilească forma de răspundere trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală. ci vinovăţia cu toate formele ei. 5. religioase. decesul sau vătămarea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu. ai raportului juridic de constrîngere. de aici decurge şi necesitatea întăririi şi asigurării tot mai eficiente a legalităţii. prin aplicarea sancţiunilor juridice. Legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultat. dar s-a creat un pericol al producerii lui. respectiv. Dolul direct are înţelesul dorinţei de al păgubi pe altul. Fapta (conduita) ilicită. relaţiile patrimoniale. Răspunderea socială care cuprinde întreaga sferă a realizării normelor ia forma răspunderii politice. fapte care stau sub controlul conştiinţei sale. de pildă definită. în primul rînd. 3. Viaţa socială nu poate să existe fără răspundere. iar această conduită este apreciată în mod negativ. este derivat din verbul latin "respondere". În situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei. intenţia este indirectă. organele afacerilor interne. deşi răspunderea juridică şi sancţiunea pot fi considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social. legea obligă conducătorul auto eare accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate de spital. avînd şi un caracter obligatoriu. Formele culpei civile (vinovăţia în dreptul civil) sînt denumite: . După natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun. activitatea politică. Conduita umană se manifestă prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei. calomnia) .Societatea are nevoie de ordine de securitate şi de justiţie. problemele căsătoriei şi familiei. drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Răspunderea juridică este o formă specifică a răspunderii sociale. Conceptul şi definiţia răspunderii juridice. speră în mod uşuratic să nu se producă (este vorba de imprudenţă). 3. mai promptă şi mai eficace. atît pentru ceilalţi cît şi pentru societate în general. Ca formă specifică a capacităţii juridice capacitatea de a răspunde se deosebeşte de capacitatea de folosinţă şi de aceea de exerciţiu. iar un asemenea conducător fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legii etc. Răspunderea derivă din sancţiunea pe care legislatorul o prevede în conţinutul normei. Sau răspunderea juridică a fost definită ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care.cointeresarea maselor în rezultatele muncii lor. furtul) constituie aşa-numitele infracţiuni de rezultat. prezintă o deosebită importanţă ca element dovedit pentru faptul ilicit. deşi cunoaşte exigentele legii şi valorile apărate de ea. care exprimă voinţa poporului. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie să le rezolve poporul republicii noastre determină creşterea importanţei respectării normelor juridice şi a asigurării acesteia. implicit prin mijloace juridice.neglijenţa. Gradul de pericol social delimitează formele răspunderii juridice: penale. Tot în dreptul penal. cineva preferează înjurii la adresa unei persoane. Ordinea legală este rezultatul final al legalităţii. Legalitatea rezultă din garanţiile sale. se nasc ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrîngerii de stat. dar nu suficient al răspunderii. Prin conduită ilicită se înţelege o acţiune sau inacţiune care contravine normei juridice. faptul ilicit cu urmări materiale (omorul. 2. cît şi persoana juridică. Răspunderea juridică se distinge de celelalte forme de răspundere socială prin faptul că vizează obligaţia de a da seama pentru încălcarea normei de drept. Disciplina de stat impune. încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. Pe lîngă această cerinţă. sancţiunea juridică este mai gravă. 2. Acţiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. adică atingerea valorilor apărate de stat. considerată admisibilă Pentru angajarea răspunderi juridice trebuie să existe o seamă de condiţii: 1. 1. iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale. iar cele lipsite de astfel de urmări (insulta. pentru menţinerea echilibrului în societate. În dreptul civil intenţia este denumită "dol". Răspunderea socială este o categorie mai largă. respectarea legilor şi a altor acte normative care reglernentează activitatea personalului încadrat în muncă şi stabileşte obligaţiile lor de serviciu. se încheie un act fără şă se respecte condiţiile legii. tîlhăria. Vinovăţia (numită şi culpă sau vină). 5. face parte tentativa. Sancţionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi acţionat liber în încălcarea ordinii de drept. neîngăduită de lege. Nu poate fi disciplinat un funcţionar care nu îndeplineşte prevederile legale.etc. apărarea drepturilor cetăţenilor. Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător. -Garanţii juridice-mijloace juridice cu ajutorul cărora se duce lupta contra infracţiunilor şi se restabileşte legalitatea şi ordinea legală. deci are o conduită ilicită exprimată printr-o acţiune. condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întîrzie efectul. Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta ilicită săvîrşită de ea. posibilitatea de a-şi exercita direct aceste drepturi. într-o formă sau alta. juridice. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al răspunderii jnridice. în conformitate cu legea. avem de a face cu intenţia directă. 2. aceste garanţii operează cumulativ. credem. acceptată. iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă. sînt condiţii pozitive. Conduita ilicită se produce prin acţiune sau inacţiune. Un act nu poate fi oportun dacă nu este pe deplin legal. Sancţiuneă nu vizeaza decît un aspect al răspunderii reacţia societătii. prejudiciul. dintre astfel de fapte ilicite. organizaţiilor obşteşti ci cetăţenilor. Acest verb înseamnă a răspunde dar în acelaşi timp şi a plăti o îndatorire. De exemplu. Rezultatul. 4.Garanţii economice-sistemul economic de piaţă care are ca bază proprietatea publică şi privată. este asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. În dreptul penal şi administrativ. precum şi faţă de urmările acestei fapte. să execute rapid şi exact ordinile şi dispoziţiile superiorilor săi. o sarcină. dar şi masele largi de oameni. este voinţa conştientă. 50. sustragerea de la executarea serviciului militar obligatoriu. fie că sînt generale (cum ar fi natura democratică a societăţii) sau speciale (de exemplu. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială. morale. Rezultatele conduitei ilicite vizează consecinţele săvîrşirii ei. ele nu se confundă ci reprezintă două noţiuni diferite. . dacă autorul prejudiciului a prevăzut urmările faptei sale ilicite. dacă din punct de vedere psihologic se manifestă ca o persoană normală. pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileşte comiterea faptei. Rezultatul conduitei ilicite. O cerinţă fundamentală a legalităţii destinată deopotrivă organelor de stat. în dreptul civil răspunderea juridică survine numai atunci cînd s-a produs rezultatul ilicit. Dacă ultimele două conferă persoanei calitatea de subiecte de drept şi. stimulează atitudinea de respectare a legii. Pentru a înlesni înţelegerea conceptului de răspundere juridică este necesar să amintim că ea a fost definită de foarte mulţi autori prin referire. contravenţia. culpa nu desemnează o anumită formă a vinovăţiei. controlul de stat) etc.dol (intenţia). o constatare oficială. Dar. difiniţie care poate fi. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere morală. infracţiunea. 4. politice. politică. Astfel. Formele vinovăţiei sînt intenţia şi culpa. pentru ca pe această bază să se stabilească cum să fie aplicat acest act excluzînd formalismul în aplicarea dreptului. principiul oportunităţii presupune stricta respectare a legalităţii. să lupte împotriva tergiversărilor şi birocratismului. astfel cum este utilizat în drept. şi nu numai ca obligaţie de a suporta sancţiunea sau şi de a raporta prejudiciul. pe lîngă aprecierea socială (din partea unui colectiv a opiniei publice). Încălcarea legii atrage răspunderea juridică numai dacă autorul ei a acţionat cu vinovăţie.etc. În dreptul penal. Aşa cum subliniem. Aceasta reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a da seama în faţa organelor jurisdicţionale pentru faptele ei ilicite. precum şi prevenirea şi înlăturarea tuturor încălcărilor de drept constituie garanţiile legalităţii. deşi cunoştea semnificaţia lor socială negativă şi a vrut ca aceste urmări să se producă. (De exemplu. deşi caracterul ilicit al unei conduite este strîns legat de rezultatul ei vătămător. Temeiul răspunderii juridice şi condiţiile 48. sau prevăzîndu-le. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept sunt generale şi speciale: Garanţiile generale: 1. persoana juridică răspunde numai sub formă civilă sau administrativă. onoarea şi integritatea corporală a unui alt om). Aprecierea conduitei constă în confruntarea ei cu modelul de conduită stabilit de diferite categorii de norme existente în societate (morale. La rîndul ei. (De exemplu.). Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudiciu. juridice etc. îndeosebi în cazul faptelor materiale. Fie că sînt obiective (de exemplu. Legătura cauzală între faptă şi rezultat. Dolul presupune întotdeauna intenţia de a păgubi. etc. religioasă. Răspunderea juridică constituie cadrul juridic de realizare a sancţiunilor juridice. fapte care au fost săvîrşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu serviciul. instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept. Spre deosebire de sancţiunile morale. Prezentă în toate ramurile dreptului. cea dintîi (capacitatea de a răspunde) atribuie subiecţiilor de drepturi calitatea de subiecţi pasivi ai răspunderii juridice. 4. în funcţie de gradul de vinovăţie al autorului faptei ilicite. este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii sale (acţiunea sau inacţiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). Dacă răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere. pentru că ea se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din toate variantele posibile. . A doua condiţie vizează capacitatea ei de a acţiona ca fiinţă liberă. răspunderea şi sancţiunea sînt două faţete ale aceluiaşi fenomen social. admimstrative. Terminologia folosită mai sus a fost consacrată în dreptul penal. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui. Ansamblul condiţiilor obiective şi subiective care asigură respectarea strictă a legilor şi a tuturor actelor normative bazate pe lege.

Principiile răspunderii juridice. 2. ce conţin anumite reguli de implimentare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. Nu va fi trasă la răspundere nici persoana care la momentul săvîrşirii faptei ilicite se afla în stare de responsabilitate. H. Pagubele provocate unei organizaţii. deoarece. d) Răspunderea disciplinară. în limitele cîştigului mediu lunar sau ale salariatului de funcţie pentru trei luni. dispare şi efectul educativ al răspunderii juridice. De aici distingem în dreptul civil răspunderea cu caracter reparator (sancţiuni reparatorii). încălcarea îndatoririlor profesionale de către acele persoane cărora le revin anumite atribuţii şi obligaţii în cadrul producţiei. Penală. Riscul nu este întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul provocării unui dezastru ecologic sau social. 5. . I. . alienaţie mintală.autorul nu cunoaşte anumite împrejurări de care depinde caracterul ilicit al faptei. Chiar şi atunci. . 2.decăderea din drepturile părinteşti. Fapte ilicite civile care constau în neîndeplinirea unor obligaţii ce derivă din contract. Se aplică asemenea răspundere pentru: prejudiciul cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de amenunţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere.Răsp. un fundament. . interzicerea unor drepturi. de interes major atît pentru individ. cînd în funcţie de situaţie. o singură încălcare a normei de drept nu trebuie să determine decît o singură sancţiune juridică. al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a atrage la răspundere pe infractor. comune pentru toate formele de răspundere juridică. Aceste principii vor fi elucidate în cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului. amendă. Criteriile de clasificare a formelor răspunderii juridice în doctrina contemporană Compararea şi delimitarea formelor răspunderii juridice prezintă importanţă teoretică. antrenează răspunderea materială. Forţa majoră. cît şi pentru societate. destituirea din funcţie. nu poate să-şi dea seama de consecinţele faptelor pe care le săvîrşeşte. Constituţională. există şi principii care sînt proprii unei anumite forme de răspundere. de a-i aplica sancţiunea prevazută de legea penală şi de al constrînge să o execute. Eroare de fapt. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi a se supune sancţiunii. stabilirea naturii juridice a răspunderii în fiecare caz concret priveşte calificarea juridică a situaţiei de fapt. în momentul săvîrşirii ei. e)Răspunderea constituţionalărăspunderea Guvernului în faţa Parlamentului. A. pentru a se evita situaţia că. a) Răspunderea civilă survine în urma încălcărilor normelor dreptului civil.Răsp. societăţi sau instituţii de către propriul personal sau membrii acestora. Legitima apărare. Administrativă. Principiul operativităţii răspunderii juridice-aplicarea sancţiunii reprezintă reacţia societăţii prin forţa de constrîngere a statului faţă de faptele ilicite.Răsp. Cu toate că acest principiu este formulat în materia dreptului penal. Răspunderea reparatorie este şi materială. în repararea prejudiţiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite.. a altei persoane ori un interes public de la un pericol emitent care nu poate fi înlăturat altfel.Răsp. . confiscare etc. Problema dacă persoana respectivă este vinovată cu sau fără intenţie. narcotică. organizaţii. -răspunderea disciplinară. ştie sau trebuie să ştie care sunt consecinţele negative nu are importanţă. Civilă. născut ca urmare a săvîrşirii acţiunii. Există şi răspundere materială a unităţii faţă de salariat.o singură violare a normei. 52 Caracteristicile răspunderii juridice principiilor Răspunderea juridică. nu o încalcă nici aplicarea sancţiunilor cumulative în cadrul aceleeaşi forme de răspundere juridică (de exemplu: închisoarea şi amenda. Nu este în stare de extremă necesiatate persoana care în momentul săvîrşirii faptei îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. sau sănătatea sa. salariatul a cauzat prejudiciu angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privaţiune de libertate). În afară de principiile generale ale răspunderii juridice. încălcarea de către unitate a dreptului salariatului la ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii personale. Cauzele care exclud şi cauzele care înlătură răspunderea juridică Există anumite împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică.răspunderea penală. reprezintă răspunderea disciplinară. . neîntemeiată de preîntîmpinare a rezultatului păgubitor. Asemenea fapte se cheamă abateri şi se sancţionează cu: mustrare. nişte idei călăuzitoare. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social. Legitima apărare-în stare de legitimă apărare se află persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. Principiul justiţiei sancţiunii. confiscări etc. avertisment.cînd fapta are loc datorită unor împrejurări străine şi neaşteptate. sau principiul proporţionalizării sancţiunii în raport cu gravitatea faptei. f) Răspunderea familială.Răsp. care cuprind o sferă vastă de fapte ilicite civile. 54. g) Răspunderea materială-este un model de răspundere reglementat de normele dreptului muncii pentru comiterea unui prejudiciu material cauzat prin comportarea ilicită de către o parte a raportului juridic de muncă celeilalte părţi în procesul de muncă la întreprinderi. sarcini Procedura contravenţională cuprinde totaliatea normelor juridice procesuale. răspunderea reiese şi din fapta altuia ori din acea produsă în comun cu altul. pagube produse din vina şi în cadrul activităţii profesionale. Formele răspunderii juridice. decît dacă este vinovat şi numai în limitele vinovăţiei sale. F. 6. Fapte ilicite civile. Cînd e vorba de o constrîngere psihică. Patrimoniaşlă a membrilor cooperatori. pentru trecerea timpului să nu mai existe posibilitatea tragerii la răspundere. Se consideră că aplică legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea. Neglijenţa înseamnă neprevederea rezultatului păgubitor. al altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav dreptul celui atacat sau interesul public. ea se circumscrie numai pentru ceea ce a săvîrşit autorul. imediat. apare în urma încălcării normelor dreptului administrativ. Principiul justiţiei sancţiunii înseamnă totdeauna individualizarea corectă şi aplicarea adecvată a sancţiunilor prescrise de norma de drept. Răspunderea reparatorie vizează anularea consecinţelor prejudenciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea făptuitorului la acţiunea de a da sau a face în beneficiul păgubitorului. Constrîngerea fizică sau psihică. indiferent de particularităţile fiecăreia dintre ele. reprezintă sancţiuni cumulative care se aplică în cadrul răspunderii juridice penale).Imprudenţa înseamnă prevederea rezultatului păgubitor al faptei ilicite cît şi speranţa uşuratică. Acestea sunt: 1. De asemenea. Aceste fapte ilicite constituie temeiul răspunderii contractuale. -răspunderea administrativă. De respectarea acestui principiu depinde şi efectul educativ al răspunderii juridice. suspendări din funcţie. în forma legalităţii incriminării şi sancţionării "Nullum crimen sine lege" şi "Nulla poena sine lege”este valabil pentru toate formele răspunderii juridice. Starea de extremă necesitate-este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa. a deputaţilor. material şi real. dispune de un şir de principii. . a activităţii didactice. retrogradări. valabile pentru toate aceste forme. . aplicată în vederea restabilirii ordinii de drept. c)Răspunderea administrativă. săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. ci prin săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daună). în condiţiile în care există posibilitatea şi obligaţia prevederii. D. Realizarea funcţiei fireşti de protecţie administrative-juridică a valorilor sociale prin intermediul normei materiale de drept .Răsp. Fapta săvîrşită cu vinovăţie. scop. instituţii. de regulă. Familială. Dacă aplicarea sancţiunilor. transfer disciplinar. Principiul celebrităţii tragerii la răspundere juridica. Desconsiderarea conduitei prescrise şi alegerea conduitei care nu ţine cont de interesul şi valorile ocrotite de lege atrag răspunderea juridică. amenda penală. Comercială.Răsp. Acest principiu necesită o corectă alegere a normei juridice sub a cărei incidenţă intră fapta ilicită.răspunderea civilă. dacă o persoană a fost acuzată pe nedrept.Răspunderea deplină-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material în volum integral. Principial raspunderii pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept. Iresponsabilitatea. răspunderea Preşedintelui Republicii Moldova. nici cu societatea. o singura răspundere.Răspunderea limitată-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material cauzat de el. Persoana poate fi trasă la răspundere numai în cazul că i-a fost dovedită vinovăţia. Răspunderea penală este definită ca un raport juridic de constrîngere. care nu sînt legate de obligaţii contractuale. Orice răspundere juridică are un temei. Discilpinară. În esenţă.Răsp. amenda sau închisoarea şi confiscarea averii. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii.răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituţională a Parlamentului). denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc. toxică. şi din cauza unor boli psihice cronice. Un moment important este ca persoana să nu întreacă limitele legitimei apărări. care poate fi limitată şi totală. ci doar constrîngerea căreia nu i-a putut rezista. . Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infracţiune îl constituie pericolul social pe care îl prezintă. vîrsta fragedă. dar mai ales practică. Constrîngerea fizică sau psihică-Nu orice constrînjere exclude responsabilitatea persoanei. Riscul întemeiat. 7. care pot aplica sancţiuni administrative: avertisment. Aplicarea acestui principiu implică tragerea la răspundere la timpul potrivit. acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe sancţiuni care prin natura lor sînt identice. Principiul prezumţiei de nevinovăţie în stabilirea răspanderii juridice. nu conduce cu acţiunile ori inacţiunile sale. tot aici. Cumulul difentor forme de raspundere juridică faţă de aceeaşi persoană şi cu privire la aceeaşi faptă nu încalcă această regulă. Tărăgănarea răspunderii poate provoca o neîncredere în capacitatea statului de a lua măsurile respective faţă de răufăcători. Principiul legalităţii răspunderii juridice. B. Formele de sancţionare în cazul săvîrşirii infracţiunii pot fi privarea de libertate. o daună unei persoane). Eroare de fapt. . 53. care se numesc infracţiuni. integritatea corporală. După acest principiu nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta sa. nici o persoană nu poate răspunde pentru fapta ilicită a altuia. C. etc. dar cu un pericol social mai redus în raport cu infracţiunea se numeşte contravenţie. Scopul tragerii la răspundere civilă constă. De aceea există mai multe feluri (forme) de răspundere juridică. din intenţie. G. 8. reduceri de salarii. Reţinerea infractorului-Nu constituie o faptă ilicită acţiunea persoanei. Reţinerea infractorului. din neglijenţă sau imprudenţă. Iresponsabilitatea-starea psihică a unei persoane care nu înţelege.care se aplică pentru concedierea neligitimă din muncă. reţinerea eliberării carnetului de muncă. 12. În cazul contravenţiilor. Conform acestui principiu se presupune că ceva fără să fi fost dovedit există cu adevărat. realizată prin forţa de constrîngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine. . E. Principiul răspunderii personale care cere ca răspunderea juridică să fie strict legată de persoana care a produs fapta ilicită. 4. Riscul întemeiat-Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. Principiul răspunderii personale implică şi regula că autoul faptei ilicite nu poate fi sancţionat decît o singura dată pentru aceeaşi faptă (non bis in idem). ca şi principiile generale ale dreptului joacă un rol călăuzitor pentru instituţia de răspundere juridică. fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. În principiu. raport ce se stabileşte între stat şi infractor. militare etc. Starea de extremă necesitate. iar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile şi inacţiunile sale de a le dirija. . Materială. Forţa majoră. b) Răspunderea penala survine în urma încălcării dreptului penal. care pot fi împărţite în două categorii: 1. Esenţa acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor răspunderii juridice.Principiul . atunci nu se mai obţin efectele dorite nici în raport cu persoana ce a încălcat legea. în afară de formele concrete pe care le cunoaşte. 3. răspunderea este stabilită de organele administraţiei de stat sau de judecată. Procedura contravenţională:noţiune. este necesar ca autorul sau o altă persoană să fie ameninţată cu un pericol grav care nu poate fi înlăturat. a unei tulburări psihice temporare sau patologice. Alţi autori consideră că răspunderea juridică se clasifică în: . Recuperarea prejudiciului depinde de modalitatea de răspundere materială. îndreptat împotriva sa.Răsp. clasificare făcută de Nicolae Popa: . ca fază a aplicării dreptului. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fără stabilirea răspunderii juridice care îi revine.

Noi susţinem că procedura de executare a deciziilor cu privire la sancţionarea contravenţională este cuprinsă de procedura cu privire la contravenţiile administrative. persoana cu statut de militar.. împrejurările în care se comit unele contravenţii. emiterea deciziei asupra cazului.etc. de aplicare a stimulărilor. trebuie să întrunească şi. putem deosebi următoarele particularităţi: 1) procedura contravenţională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conţin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. Dreptul subiectiv este . deosebind astfel tipuri de procedure ca:procedura de soluţionare a propunerilor. privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale. IV Latura subiectivă. motivimpulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi pe cale de consecinţă punerea în aplicare a deciziei. direcţia teritorială control administrativ a Ministerului administraţiei Publice Locale. care sînt vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. Componenţa juridică a contravenţiei: Conţinutul contravenţiei-este prevăzut de norma incriminatoare şi poate fi definit ca o totalitate de condiţii prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional. Există subiect activ-este persoană fizică care săvîrşeşte o faptă contravenţională prevăzută de legea contravenţională. de soluţionare a abaterilor disciplinare. în condiţiile aplicării regimului juridic administrative. . Obiect juridic nemijlocit-valoarea socială ocrotită de o normă contravenţională şi relaţiile generale generate de aceasta. resocializarea contravenientului şi demascarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor.lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea unei fapte cu pericol social şi se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin starea de pericol. 5) procedura contravenţională are ca scop şi reeducarea contravenientului. care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere este prevăzută de lege pedeapsa contravenţională. de un pericol social mai redus decît Infracţiunea. de determinare sau de complicitate. procedura cu privire la contravenţii administrative. recunoscut de lege. timpul.” V. Asigurarea executării hotărîrii adoptatepentru a realize această sarcină trebuie :anunţarea la timp a deciziei. Subiectul active este: genera l. dacă ea n-a fost pusă în executare timp de 3 luni din ziua pronunţării. A) Elementul materialfapta ca pericol social ce se manifestă prin acţiune sau inacţiune.nemijlocit. poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrîngere a statului. modalitatea sesizării. Ea constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a consecinţelor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori. de a aplica sancţiuni administrative”. iar caracteristicile procesului administrative-ca un process de aplicare a normelor juridico-administrative şi ca un process de activitate a organelor executive şi de dispoziţie.să dispună de statut de persoană sancţionată.curmarea. revizuirea cazului. şi de asemenea ca o activitate de aplicare a măsurilor de constrîngere administrativă. 2) normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariţie a raporturilor juridice generate de fapta contravenţională comisă. dintre care unul este principal. atacarea deciziei. prevăzute de lege. B) Ilicitul-contravenţiile au un character dăunător şi sînt interzise de actele juridice. soluţionarea completă şi obiectivă a actului contravenţional. procedura contravenţională este o totalitate de norme juridic procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional prin care sînt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii. Contravenţia are 4 elemente 9. Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei. subdiviziunile autorităţilor publice. pentru că numai acestea produc efecte juridice. care la nevoie.procesul administrative este o procedură de aplicare a normelor de drept administrativ. prin acte de executare. plîngerilor. Deci. În sens formal. în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. instituţia contenciosului administrative relevă caracterul prctic de organizare a rezolvării litigiilor juridice dintre administraţia de stat şi administraţi. iar celelalte sînt secundare. prin refuzul de a rezolva sau nerezolvarea în termenii prescrişi de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. acesta e folosit de legiuitor ca criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială.procesul administrativ este o activitate reglementată de normele administrati-procesuale ai unor subiecţi ai raporturilor administrativprocesuale special împuterniciţi pentru a soluţiona unele litigii concrete din domeniul administrării de stat”. libertate de voinţă şi acţiune.atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele acesteia. producătoare de efecte juridice ce emană de la o autoritate administrativă. procesul administrative este activitatea unor organe statale şi obşteşti. legislatorul a prevăzut un mechanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de constrîngere statală.Inacţiunea este o comportare pasivă prin care nu se îndeplineşte o obligaţiune impusă de legea contravenţională. inclusiv funcţionarul public. prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al contravenţiei. Obiectul juridic general-totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional.trebuie să aibă 16 ani împliniţi. respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale ţinînd cont de faptul că nu poate fi executată decizia cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale. cererilor. Bahrah consideră că . obiectul sesizării. prin care se stabileşte o nouă formă de răspundere administrativărăspundere suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei personae într-un drept al său recunoscut de lege. B) Elaborarea unui cod administrativeprocesual.. I Noţiune de contensios administrative: Instituţia contenciosului administrative reprezintă forma democratică de reparare încălcărilor legii de către organelle şi autorităţile administrative.General. procesul administrative ear definit ca . pentru că numai un astfel de de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane. Obiectul juridic generic-valoarea socială protejată de mai multe norme contravenţionale. etc. Anume acest mechanism constituie conţinutul de bază al procedurii contravenţionale.vinovăţia făptuitorului. B) Guvernul. susţinea că . reglementată de legislaţia în vigoare privind prevenirea şi curmarea de contravenţii. prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane sau al unui terţ emise de:autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora. examinarea şi emiterea deciziilor privind cazul contravenţional în limitele dreptului administrative. nu produc efecte juridice. Sarcinile procedurii contravenţionale: 1) clarificarea la timp. în temeiul căreia acesta este în măsură. Alţii considerau că . specialpe lîngă condiţiile obligatorii pe care trebuie să le aibă ca la subiectul active general. constatarea şi examinarea faptei contravenţionale. III Subiecţii contravenţiei....să aibă o anumită calitate(să fie persoană cu funcţie de răspundere). activitatea executivă a organelor abilitate. fie de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. de o autoritate publică. . B) Obiect material. special împuternicite pentru a efectua cercetarea administrativă. C) Culpabilitatea. . alte părţi ale procedurii contravenţionale sînt strict stabilite de legislaţia contravenţională. Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ. Astfel. de limitare a puterii arbitrare a acestora. executarea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale. născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.puterea garantată de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic. Actul atacat trebuie să fie un act administrativ. Scopul procedurii contravenţionaleelaborarea unui mechanism bine chibzuit. 2) soluţionarea cazului contravenţional conform legii. scopulobiectul urmărit de contravenient. Popova. 3) asigurarea executării hotărîrii adoptate.educarea cetăţenilor în spiritual respectării legilor. II Latura obiectivăconţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului. adică o manifestare de voinţă. Subiectul pasiv este victima acesteia sau persoana vătămată.Părţile componente ale laturii obiective sînt: administrative: noţiune de contencios administrativ. Trăsăturile contravenţiei: A) Caracter antisocialcontravenţia se săvîrşeşte prin acţiune şi inacţiune. legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală. Ministerul Administraţiei Publice Locale. III Subiecţii sesizării în contenciosul administrativ sînt: A) Persoana . plîngerilor. o modalitate de activitate a organelor executive şi de dispoziţie a organelor judecătoreşti”. În anii 60 în fosta URSS. 4) stabilirae cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea contravenţiilor. responsabil.constatar ea faptei contravenţionale.o activitate de soluţionare a litigiilor apărute între părţile raporturilor administrative-juridice. bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. În doctrina juridică există conţinut juridic-condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea şi conţinut consitutiv-totalitatea de condiţii necesare exiostenţei contravenţiei şi care le realizează făptuitorul.. D) Locul.examinarea cazului contravenţional. print-un act administrativ illegal. constatarea cauzelor şi condiţiilor în care s-a comis contravenţia. Se apelează la contenciosul administrativ atunci cînd este vătămat un drept prin actul administrativ. deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. de către o autoritate publică. 5) prevenirea contravenţiilor. care ar cuprinde toate tipurile de procedure administrative este imposibil. Cotiurghin. Obiectul contravenţiei se divizează în: A) Obiect juridic: . În sens material contenciosul administrativ. priveşte litigiile juridice. militarul. Majoritatea savanţilor consideră că: A) Procesul administrative este o totalitate de procedure separate: procedura de soluţionare a propunerilor. relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională. 4) atît conţinutul acestei activităţi cît şi organelle abilitate de a examina cazul şi de a emite decizia asupra cazului. Pornind de la noţiunile date mai sus. de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor. Ca instituţie juridică contenciosul administrative este un ansamblu de norme de drept administrative. săvîrşită cu vinovăţie. întăririi legalităţii. în vederea valorificării unui interes personal direct. 11 Fapta contravenţională şi componenţa juridică a contravenţiei Contravenţia este o faptă contravenţională ilicită. punînd un accent deosebit pe procedura administrativă.este alt subiect al răspunderii contravenţionale sau nu.să aibă statut de military.complex. C) Procesul administrativ nu este o ramură autonomă în sistemul de drept. Subiect pasiv-persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenţie. subiecţii sesizării. Elementele laturii subiective sînt:vinovăţia. asupra Controlul judecătoresc legalităţii actelor . II Obiectul sesizării: Obiectul sesizării-actele administrative cu caracter normativ şi individual.contravenţional ar fi practice irealizabilă fără instituirea unui mechanism procesul. generat fie de un act administrative. relaţii sociale.Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă norma prohibitivă ce interzice o anumită activitate. şi în caz de necessitate. aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective. B) Rezultatul social periculos. Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu pot face obiect al unei asemenea acţiuni într-ucît prin ele însele. funcţionarii din aceste structuri. susţine că . a conflictelor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate a administraşiei publice. preşedintele raionuli şi primarul. a organelor special împuternicite de a soluţiona cazurile cu privire la contravenţiile administrative. să fie posesor de permis de conducere auto sau armă individuală. Vătămarea unui drept subiectiv este posibilă doar în cazul în care intervine un act administrativ individual. Obiectul juridic complex-cuprinde 2 sau mai multe obiecte juridice nemijlocite reunite. în dependenţă de tipul concret de procedură. Obiectul material al contravenţieientitatea fizică împotriva căruia este orientat elemental material al contravenţiei.procedura cu privire la contravenţiile administrative este activitatea. de aceea în unele ţări sa purces la elaborarea mai multor coduri. de soluţionare a abaterilor disciplinare şi procedura cu privire la contravenţiile administrative. de aplicare a stimulărilor.etc. cererilor. În sensul de sistem de instanţe specializate contenciosul administrative presupune acel mechanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-un drept al său legitim.Generic. care se consideră vătămată într-un drept al său. Deci numai actele administrative pot fi obiect al acţiunii de contencios administrativ. 3) procedura contravenţională presupune o activitate a organelor abilitate privind:prevenirea.sînt persoanele trase la răspundere contravenţională. Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor înseamnă că trebuie stabilită norma materială a dreptului contravenţional care a fost încălcată sau nu. inclusive a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor despre aplicarea pedepsei contravenţionale. reglementată de normele procesuale administrative-juridice. D) Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional. să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului o anumită comportare. constitutive: I Obiectul contravenţiei-valorile. un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ. C) Raportul de cauzalitate-legătura de cauză şi effect între faptă şi rezultatul social periculos al acesteia.

XX e depozitarul celor mai multe analize. timp de 30 zile de la data cînd reclamantul a primit de la organul emitent al actului administrativ contestat sau de la organul ierarhic superior refuzul în satisfacerea cererii.în baza unei legi universale a libertăţii.definiţia marxistă a dreptului îl reprezintă ca fiind voinţa clasei sau a claselor dominante ridicată la rang de lege. judecă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termen legal a cererilor şi verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale. poate hotărî.Obiceiul a constituit şi constituie şi astăzi um izvor de drept. apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii.Începutul sec.atunci nu ar mai avea libertate.sursa principală de inspiraţie a dreptului.ci şi altor ramuri a ştiinţelor sociale:eticii. iar în materie de despăgubire sarcina probaţiunii este pusă pe seama ambelor părţi. Preşedintelui RM. care se consideră vătămată într-un dret recunoscut de lege.constituia însuşi dreptul. Scopul contenciosului administrativ este de a contracara abuzurile şi excesele de putere ale autorităţilor publice. el o poate ataca cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărîrii integrale. care atacă actele emise de autorităţile publice.Definirea dreptului din punct de vedere formal. 3) Actele administrative referitoare la securitatea naşională a RM. Dacă în urma admiterii acţiunii.Cuvîntul „drept” derivă de la latinescul „directum-directus”.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.. capacitate de exerciţiu şi capacitate procesuală.Problematica dreptului poate fi abordată sub mai multe aspecte.e ansamblul regulilor obligatorii de conduită dintr-o societate. acest termen începe să curgă de la: A) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege. Competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: A) judecătoriile.TGD sudiind fenomenul dreptului.cercetarea izvoarelor dreptului.În statele Europei prioritate în constituirea dreptului o au legile. comuneisau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţii locale.el îşi pune amprenta asupra realităţilor sociale. 7) Actele de gestiune încheiate de autoritatea publică în calitate de persoană juridică. 6) Instanţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ.din punct de vedere al conţinutului.3defineşte dreptul după forma pe care o îmbracă normele juridice.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.etc.Definirea normativistă a dreptului.Deşi toate izvoarele formale fixau un cdru al libertăţii. de o autoritate publică.inclusiv cele juridice. Kant definea dreptul ca pe un concept general ce include condiţiile în care facultatea de a se dezvolta a fiecăruia 2) Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are ca obiect exclusiv actele de putere producătoare de efecte juridice provenind de la o autoritate administrativă-actul care poate fi atact prin acţiune în anulare trebuie să fie un act administrativ.în acest caz se urmăreşte exprimarea stării de legalitate specifică periadei postrevoluţionare franceze. sau să revoce actul administrativ emis cu acordul său.În ceea ce priveşte noţiunea dreptului. Preşedintele RM. Obiectiv o recunoaşte unui individ şi de care acesta se poate prevala în raporturile sale cu alţi oameni sub protecţia puterii publice.studii şi definiţii asupra conceptului de drept care se întemeiază pe baza termenilor de libertate şi egalitate.direct. care prestează servicii publice.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. 3 ştiinţa dreptului-are ca obiect cercetarea normelor şi raporturilor juridice.O asemenea definiţie trebuie să cuprindă:esenţa. municipiului. la cerere şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termen a cererii. verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului superior al Magistraturii.Noţiuni terminologice şi trăsăturile fundamentale ale dreptului. împuternicite să efectueze controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative. de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv.Particularităţile generale.funcţii. Dacă reclamantul nu este mulţumit de hotărîrea instanţei de contencios administrativ.originea. Guvern.Profesorul Goricar spune că”scopul fundamental al ştiinţelor juridice constă în a cerceta cum trăieşte dreptul în mediul social.Gradul lui de influienţă in formarea dreptului nu e acelaşi în toate zonile de pe glob.Im. asigurarea ordinii de drept.care investighează un anumit domeniu al realităţii. C) Curtea Supremă de Justiţie.Definiţia lui Kant are în vedere aspectul egalităţii a dreptului.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr. persoanele fizice trebuie să aibă capacitate de folosinţă.Potrivit primului criteriu.înseamnă ceea ce e conform cu regula.în care arată că acesta înseamnă:atrăi în mod cinstit. dacă organul emitent are un organ ierarhic superior.Dreptul fiind o ştiinţă. Actele administrative exceptate de la controlul administrativ: 1) Actele politice ale Parlamentului. de regulă.a căror respectare e asigurată.Directus de la dirigo.Deci în definirea dreptuluidupă izvoare trebuie să se ţină seama de toateizvoarele şi nu numai de lege.a nu face rău nimănui şi a atribui fiecăruia ce e a lui. printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat.Toma d Aquino înţelegea dreptul ca pe o reprezentare „a proproţiei între 2 lucruri”. să înlăture încălcările pe care le-a comis. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate. o adeverinţă sau orice alt înscris în executarea hotărîrii irevocabile se va face în termenul prevăzut de dispozitivul ei.Reprezentînd nişte reguli de comportament.dreptate.care era izvorul suprem. incendiilor.În limba latină cuvîntul care corespunde substantivului „drept” era „ius”-drept.În doctrina juridică.iar dacă un cetaţian ar putea să facă ceea ce ele interzic. revocarea. autonome constituite de autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe.situaţie pe care nu o întîlnim în M.Oserie de autori clasifică definiţiile dreptului după 4 criterii:1 defineşte dreptuldupă ideea de drept sau just. Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate sau emise de Parlament.a ridicat şi ridică în continuare problema celui mai important element al său-al libertăţii. sau orice alt înscris.controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit de cît se armonizează cu facultatea de a se dezvolta a aproapelui. B) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru rezolvarea acesteia.Formal inseamnă nu numai forma de exprimare a dreptului. 6) Actele de comandament cu caracter militar. atunci legea prevede că poate să se adreseze la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. atacă actele administrative. să oblige pîrîtul să emită un alt act administrativ. etc. să respingă cererea ca neîntemeiată sau depusă peste termen. Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de lege. 8. Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor edministrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului.se realizează în .definind dreptul pe baza ideii de just.romanii au dat o definiţie dreptului. sub forma recursului graţios sau ierarhic. Instanţa de judecată judecă cererea în contencios administrativ cu participarea reclamantului şi pîrîtului.Mulţi autori defineau dreptul ca o „totolitate de legi”. B) curţile de apel. soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentăreclamantul înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ pentru a cere instanţei anularea actului administrativ. autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ.Codul civil a lui Napolion era considerat perfect şi complet.El spune că „libertatea e de aface tot ceea ce legile permit.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale. În ceea ce priveşte definirea dreptului în conformitate cu izvoarele sale. etc. Dacă reclamantul nu are domiciliu în Republica Moldova. etc.mai mult sau mai puţin organizată.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1 Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduită care într-o societate organizată guvernează raporturile dintre oameni şi sînt impuse în caz de necesitate cu ajutorul forţei de constrîngere. 2.drept. ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege. Pentru a avea calitate de reclamant în instanţa de contencios administrativ. prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice. 5) Actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi de acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede altă procedură judiciară.Britanie.Problemele definiţiei dreptului.Dreptul e un fenomen dinamic.definiţiile normativiste se aseamănă cu definiţiile dreptului după criteriul formal.cuvîntul e întîlnit în alte limbi cu aceeaşi semnificaţie:droit-la francezi.are sarcina majoră să prezinte definiţia dreptului. epidemiilor.Mult mai programatică e definiţia libertăţii axată de montesquieu pe ideea de drept. Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitate de a sta în justiţie.trăsăturile caracteristice ale dreptului.universal valabil tuturor comunităţilor umane în evoluţiile lor istorice. dacă legea nu prevede altfel. iar sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.cum îl influenţează societatea şi cum ea contribuie la menţinerea şi perfecţionarea lui. să elibereze un certificat. o adeverinţă.Definirea dreptului pe baza ideii de drept. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.4dreptul după caracterul normativist. Preşedintele RM. Cererea poate fi depusă la instanţa de contencios administrativ. trebuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.care înseamnă drept-orizontal sau vertical. 2) Actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a RM. în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc. 3) Controlul judecăroresc al legalităţii actelor administrative este un control de plină jurisdicţie.specifice-adevăr.ci şi trăsăturile şi elementele acestuiantr-o definiţie se arată că dreptul după criteriul normativist.2 defineşte dreptul după izvoare.rightenglezi..de-a dreptul.Definirea fenomenului dreptului din acest punct de vedere e o mare dificultate deoarece realitatea social-istorică ne oferă un sistem de drept general. să o admită. unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale. ori să elibereze un certificat. sînt instanţe de drept comun în materie de contencios administrativ. sau anulareaîn tot sau în parte a acestuia.se punea accentul pe lege. sau s-o anuleze.libertate şi dreptate.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii. pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă.aplicarea şi cercetarea dreptului. la instanţa de la domiciliul reclamantului. iar în lipsa unui astfel de termen-în cel mult 30 zile de la data devenirii irevocabile.influenţate de religia creştină. 5) Controlul judecătoresc are un caracter complementar. Soluţionînd acţiunea instanţa de judecată poate: să satisfacă cererea şi să anuleze în tot sau în parte actul administrativ. de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în autoritatea administrativ-teritorială respectivă.Dreptul aparţine nu numai ştiinţelor juridice. Cererea prealabilă se soluţionează timp de 30 zile de la data înregisrării acesteia de către organul emitent sau de organul ierarhic superior. sau să oblica organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana vătămată.În Evul mediu apar noi concepţii despre drept.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale. Cererea de chemare în judecată precum şi refuzul în primirea acesteia se soluţionează de către judecător în termen de 3 zile de la data depunerii.C) Procurorul. Particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.la nevoie prin forţa de constrîngere astatului.stabilind drepturi şi obligaţii juridice. actele administrative cu caracter individual emise de Parlament.reguli care reglementează raporturile sociale. ea va solicita autoritatea emitentă ca timp de 30 zile de la data comunicării actului.îl asociază cu principiile libertăţii şi egalităţii.Toate şcolile şi curentele gîndirii juridice.Dreptul în sens etimologic al termenului. D) Avocatul parlamentar. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea. B) procedura în faţa instanţei de contencios administrativ. care la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său. Caracteristicile contenciosului administrativ sunt: 1) El constă în verificarea legalităţii dar nu şi a oportunităţii actelor administrative.. Modalitatea sesizării: Procedura contenciosului administrativ trebuie privită sub forma a 2 faze: A) procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentă.ştiinţa dreptului îşi are particularităţile sale. după ce s-a încercat restabilirea legalităţii pe cale administrativă a reclamaţiei. Deci se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană.pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”.dar şi al libertăţii.respectarea obligatorie a cărora ela nevoie e asigurată de forţa coercitivă a statului. ordonarea activităţii autorităţilor publice.ca oricare alte ştiinţe particulare. Judecătoriile judecă litigiile care ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului. E) Instanţele de drept comun şi cele specializate. C) data comunicării actului în cazul cînd nu este prevăzută procedura prealabilă. epizootiilor. 4) Actele administrative referitoare la aplicarea legii privind regimul stării excepţionale şi măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice pentru combaterea calamităţilor naturale.se întăresc în sistemul normelor juridice. Guvernului. 4) Controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile.elaborarea. pentru administrarea domeniului său privat.

a soţiei.Ele conţin în sine anumite reguli de conduită.determinat.normele juridice au un caracter volitiv.Persoana cu funcţie de răspundere ce prezintă organul în împuternicit.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.co nţinut.Art.A sfera unilaterală sînt cu caracter normativ sau individual adresate conduse.b)determinării obligaţiunilor.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.fiecare om are dreptul să reacţioneze independent.A.3 analogic poate fi trasată o linie între A.3 în procesul aplicării unor măsuri de constrîngere statală trebuie să fie respectate limitele acesteia.La contravenţionale şi la examinarea cazului organele împuternicite sînt independente şi se supun numai legii.examinează cazul numai măsurilor de constrîngere statală.Organul examineze cazul pentru sfera de acţiune a normelor dreptului civil.P.origine sau element fundamental.clasificare.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor. pornirii procedurii.obligatorii. telor contravenţionale.în caz de încălcare a drepturilor şi intereselor sale.P.religie.în care se desfăşoară dosarului participa procedura pe la cazul contravenţională.A sînt emise în baza şi în scopul îndeplinirii legii.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.drepturilor şi responsabilităţii participanţilor la acest proces.Aceasta e forma juridică de bază a activităţii executive.3 Conţinutul acestei expresii de voinţă e compus părţilor de din prescrierea A.P.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.de rasă naţionalitate.statal sau internaţional. 6Actul administrativ:noţiune. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.orice parte a procedurii contravenţionale are dreptul să fie asistată de un apărător din momentul .P. principiu latinescul principium şi are sensul de obîrşie.4.Principiile contravenţionale instituţionale-sînt sînt nişte caracteristice legii.Cu ajutorul a se A.contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale legalităţi şi şi şi cele generale.liberării procedurii contravenţionale. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.cerinţele înaintate faţă de el. sancţiunii aplicate proporţionalităţii procesului de executare a legii.În art. spre deosebire de legile naturii.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.c)stabilirea restricţiilor şi interdicţiilor determinate de specificul relaţiilor de conducere.Concluzionăm că A.activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare pentru apărare.formulînd nişte reguli de aplicare a lor.A.Din punct de vedere e unul organizaţional din mijloacele actul de individual pedepseşte prin lege.A după criteriile:trăsături juridice.amestecul care în activitatea apărarea se persoanelor exercită şi contravenţional nu se manifestă în favorea făptuitorului şi nici a persoanei vătămate şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.a organelor de constatare a cazului contravenţional.În lit.A sînt nişte variante juridice ale hotărîrilor de conducere.ultimile răspîndit alA.Esenţa A. Contravenţional faptelor contravenţionale ca sarcină de bază contravenţionalenu pot fi realizate fără aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi de asigurare a a procedurii investit de contravenţionale.Criteriul principal de clasificare e proprietatea juridică.Organele competente sînt obligate să asigure părţilor în procedura contravenţională.A relaţiilor celei acţiunea sociale mai în de de pe sfera sarcinilor reglementare administrare reguli de pericolului social al faptei comise.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.adică prescrierile care reiese de la subiectul administrării şi sînt obligatorii pentru executare de către obiectele conduse care determină scopurile şi acţiunele corespunzătoare necesare pentru atingerea lor.ele contractuale se de A.După conţinut ele sînt acte directive.adică ele organizează organele de combatere a contravenţionalităţii măsurile constrîngere statală.chestiunele activităţii.definite unice. şi nu conduita unei persoane.P.folosirii limbii materne prevede că cetăţenii care aparţin minorităţii naţionale.A de sînt:1prin formele unilateralitatea expresiei de voinţă exprimate deosebesc activitate caracteristice împotriva sa.A se deosebesc de actele juridice prin faptul că ultemele sînt mereu acte jurisdicţionale.Ele sînt acte de aplicare a dreptului în sensul direct al cuvîntului.P.Toţi sînt egali în faţa legii.A.adică care ordonează întregul drept pozitiv ce axistă pe un arial geografic.moartea.Procedura contravenţională e un gen de activitate executivă şi de dispoziţie a organelor abilitate în domeniul combaterii procedurii principii contravenţionalităţii.2 aplicarea măsurilor de constrîngere statală trebuie să se facă cu prevenirea persoanei faţă de care ea va fi aplicată.normele juridice indică un comportament esenţial.Actele normative sînt individuale.contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura împuternicit să contravenţională. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale.au contravenţional.acţiunea în spaţiu.Principiile Termenul de bază vine de a la bază în realizarea uneia din sarcinile procedurii contravenţionale-clarificarea la timp.P.logodnicului vinovăţiia.g)concretizarea obază pentru normelor emiterea sînt tipul interpret.2 A.care nu depind de voinţa oamenilor.A ca acte juridice se juridică superioară.Nimeni nu poate fi silit sau împuternicite numai să mărturisească împotriva sa ori a să-şi să recunoască organelor cazul faptei examineze constatarea rudelor sale.de examinare şi emitere a deciziei asupra cazului.proporţionalităţii presupune că felul şi asprimea pedepsei aplicate să reiasă din gradul pericolului social al faptei contravenţionale comise.garanţiei dreptului la apărare.limbă.de revizuire a cazului şi de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contravenţionale.2.alte împrejurări. de specialitate cea mai răspîndită e clasificarea A. egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.adică ele sînt sublegislative.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.Prevenirea a dr.Legiuitorul cu dreptul de a aplica baza legii şi propriei convingeri bazate pe probile colectate şi în condiţiile care exclud orice presiune asupra legii.început.Particularităţile speciale ale dreptului.A sînt emise în corespundere relaţiilor cu competenţa sociale de organelor administrării publice în scopul reglementării administrare de acelaşi tip.P.după titlu.3.f)formarea principalelor linii de interacţiune între diferite elemente ale sistemului organelor administrării cu de forţă actelor cel mai stat.hotărăsc adevărului obiectiv.A se împare în 2 grupe:A.E una din formele de relizare a prezumţiei nevinovăţiei.A după conţinutul lor sînt cu predilecţie activitatea pozitive.A şi actele supravegherii din partea procurorului.A e forma de exprimare a voinţei de drept şi de putere a împuternicirilor organelor puterii de stat.Principiul aflării caracterizează prin:1 Emitînd în limitele copetenţei administrării sale de actul apărute juridic.actele normative conţin programe de administrare.ele fiind strict determinate.A.2 A.sub toate aspectele.Acest principiu e una din formele de manifestare a individualizării răspunderii contravenţionale care prevede că fiecare individ răspunde personal pentru fapta săvîrşită.Părţile au drepturi egale fiind investite de normele procesuale în ale raport dreptului cugradul contravenţional.examinării publice a cazului stipulează că contravenţia se examinează în mod public.La rîndul său A.ce privesc în primul rînd cazul individual.fără deosebire de originea lor.deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz.precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc stat.4asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor cărora li se aplică măsurile de constrîngere statală etc.Princip.Aceste reguli sînt:1măsurile de constrîngere pot fi aplicate numai de organele abilitate în limitele competenţei lor.d)acordarea în caz de necesitate a anumitor obligaţiuni specifice.adică în ele sînt mereu exprimate recomandări juridice ale puterii de stat.E un instrument de 13.organele în baza în procesul stat.În dependenţă de acesr criteriu toateA.Locul central în activitatea organelor administrării de stat îl ocupă emiterea actelor administrative(A.pe tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat.studii.starea socială şi materială.4 în mijloace importante de creare şi asigurare regimului legalitate administrării publice.la locul de învăţătură a făptuitorului.Trăsăturile înA.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.P.schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi derective.prin mijloace legitime.Examinarea cazului cu privire la comiterea contravenţiei se efectuiază pe baza principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a organului care examinează cazul.sex.A e prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit bazată pe legee orientată la stabilirea normelor de drept sau apariţia.e)efectuarea ocrotirii ordinii stabilite în sfera administrării de stat şi creearea garanţiilor ei juridice.de-a cazului prin dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele soluţionarea efectuiază calea:a)determinării generale conduită administrării.a soţului. aplicării stoparea procedurii contravenţional şi supunerea acestora legii.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.Principiile dreptului sînt acele norme sociale cărora li se supune un sistem juridic.A).independenţei uneia sau mai multor instituţii juridice ale dr.5.aceste hotărîri determină legăturile dintre subiecţii administrării şi obiectele conduse.fără al reduce numai la aplicarea sancţiunilor.26 din Constituţie RM se arată că dreptul la apărare al fiecărui cetăţean e garantat de Constituţie.legat de realizarea practică a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi de dispoziţie.236CCA prevede că în scopul sporirii rolului educativ şi preventiv al procedurii contravenţionale poate fi examinat in cadrul colectivelor de muncă.În procedura contravenţională e obligatorie aflarea adevărului despre împrejurările în care s-a comis contravenţia şi despre persoana pasibilă de răspunderea de mărturii contravenţională.Respectarea contravenţiile cerinţelor comise e legislaţiei asigurată la prin aplicarea măsurilor de influienţă pentru controlul sistematic din partea organelor ierarhic superioare şi a persoanelor cu funcţie de răspundere.

consultative-organul emitent are obligaţia să ceară avizul altui organ.exigenţile faţă de pregătirea lor profesională.respectarea formei stabilite pentru ele.dar nu e obligat să se conformeze acestuia.Guvern şi alte organe publice centrale sau locale în limitele competenţei lor stabilite de Constituţie şi alte legi.2acte a unică.denumită şi faza deliberării.În aceste cazuri se utilizează statistici pentru a se vedea frecvenţa anumitor fenomene.A.Procedura de elaborare a actelor administrative (A.O mare importanţă o are denumirea A.calificată-2/3 din membrii organului colegial.individualereprezintă o operaţiune importantă pentru a stabili competenţa organului ce trebuie să emită actul respectiv.motivarea.În concluzie am puteaspune că actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.funcţionarii de execuţie din acesteautoritţi şi funcţionarii de conducere din autoritaţile administraţiei publice locale.2de importanţă raională.funcţia publică şi statutul instituie Pralament.Statistica-se foloseşte la emiterea actelor cu caracter normativ.fiecare subiect al activităţii împuterniciri de a emite asemenea acte.Expertizele speciale compuse individual tehnic şi se fac de către servicii .caracterului ocuparea funcţiei prealabil.Procesile verbale constată anumite situaţii dările de de drept sau cuprind de şi fapt.A de un alt organ. superioare şi centrale.Dintre condiţiile procedurale concomitente o deosebită importanţă prezintă cvorumulreprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru adoptarea actului.Avizul e o opinie a unei autorităţi a administraaţiei publice.posterior.A.Ministerile hotărîri.soluţionare executive şi operativă derective a e chestiunilor dotat cu tehnicieni.Toate satisfacerii intereselor publică generale conform societăţii.cu caracter normativ sau individual.folosite îndeosebi la emiterea actelor au din un juridice caracter specialişti importante.Referatele.rapoartele.În statutul juridica funcţiei publice sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile şi responsabilitatea persoanei ce va ocupa această funcţie.Etapa pregătirii deciziei se încheie cu elaborarea variantelor de rezolvare a problemei.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.a unei autorităţi pubţice.În lit.exigenţile faţă de pregătirea lui profesională.A de importanţă republicană.concomitent.Verificările.Propunerile-prin ele un organ al administreaţiei publice sesizează organul competent să emită actul în vederia luării acestei măsuri.Preşedintele RM.Preşedintele RM emite decrete.Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatoric-o juridic al autorităţii publice care angajiază funcţionarul potrivit locului şi rolului acestei funcţii în structura şi autorităţii nivelului de publice.care fiind utilizate conduc la relizarea eficientă a scopului trasat de A.A).Ele curente.economiei.cercetările şi anchetile-se efectuiază în vederea emiterii A.Studiile-sînt operaţiuni de administraţie.Etapa a 2 e cea adoptării sau emiterii propriu-zise a actului.executivă.A procedura de elaborare a acestuia poate fi de la cea mai simplă pînă la cea mai complicată.absolută-jumătate din membrii aleşi.La pregătiria emiterii deciziei se efectuiază o serie de operaţiuni tehnico-materiale pe care le întreprind funcţionarii publici ai organului emitent.hotărîri.conformeare obligaţia de asolicita şi de-a se conforma acestor avize.concordanţa cu părţile interesate.menite să asigure o fundamentare în fapt a acestora.soluţionate cu ajutorul lor.Potrivit juridic al ei legii de Serviciului Public.A.A.În esenţă. 7.interamurale. Conform constituţiei RM organele celor 3 verigi a puterii au datoria de a exercita aceste o funcţii se anumită exercită în funcţie scopul ale legii legislativă.precum şi pentru a asigura celelalte condiţii de legalitate ale actului.A.El poate fiprealabil.precum şi la cunoştinţa celor interesaţi.solicitate de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui A.drepturile art.aprecieri şi uneori propuneri.schimbarea sau încetarea relaţiilor administrativ juridice.Următoarea etapă constă în etapă e cea posterioară adoptării saa emiteriiA.dat pentru emiterea A.După acest criteriu deosebim:1A.Acordul constituie consemţămîntul unui organ administrativ.volumul chestiunilor de conducere.competenţa.3de importanţă locală.Consiliul raionalcorespundă următoarelor cerinţe înaintate faţă de el:legalitate.motivarea juridică.majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului-poate fi simplă-jumătate din numărul prezenţi.Astfel de operaţiuni sînt:evidenţa actelor juridice.directive regulamente.judecătorească.A.Această aducerea la cunoştinţa generală a actelor normative.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete. de specialitate există diferite opinii privind clasificarea funcţiilor publice.Fiecare tip de organ al administrării publice emite în corespundere cu competenţa sa anumite acte normative şi individuale.A de importanţă generală.activităţi concomitente emiterii actului şi activităţi posterioare emiterii actului. Actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.2 funcţia de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale.A competenţă profesională care se cere pentru respective.În dependenţă de forma şi caracterul A.Funcţia Serviciului Public înseamnă unitatea primară a autorităţii publice care determină locul şi rolul cetăţianului în munca socială în sistemul serviciului public.Asupra proporţiei acţiunelor organelor cracterul competenţei organelor corespunzătoare.3 include ceilalţi funcţionarii din aparatul administraţiei publice locale.hotărîri.În acest sens se deosebesc A. se 7 al şi obligaţiile.Ea cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul.emise ale se de organele de corespunzătoare de administrare administrărăă răsfrînge 5 Funcţiile de bază ale diferite date.Primarii-derective.Din punct de vedere juridic actele individuale sînt fapte juridice de care e legată apariţia.ramurală.Toate aceste activităţi pot fi raportate la 3 faze:activităţi ale fazei pregătitoare.dintre anterioare sînt avizul operaţiunele actului acordul şi procedurale administrativ emiterii administraţăei publice.normative.guvernulşi emit trebuie să ordonanţe.conducătorii din autorităţile publice a unităţii teritoriale autonome cu statut social”Găgăuzia.A.a unei autorităţi pubţice.dispoziţii.În legia serviciului public e dată următoarea conducere clasificare:1funcţia din autorităţile de publice ordine.După modul de emitere a deciziei deosebim:1actele organelor organelor de colegiale conducere ale administrării(hotărîrea guvernului).Expertizele şi unele proceseverbale.cu caracter normativ sau individual. stat.Avizele pot fi:facultative-atunci cînd organul emitent are dreptul de a hotărî să ceară sau nu părerea altui organ.instrucţiuni.A pot fi clasificate în dependenţă de statutul de drept a organului emitent ce determină acţiunele spaţiale ale actelor.informările seamă.în cazul celor individuale.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->