2. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). În definirea statului există mai multe opinii influenţate de diferite doctrine, ideologii. Aşadar, statul este o comunitate naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică care să-l organizeze şi să-l conducă. Astfel fiind văzute lucrurile, într-un sens restrâns, putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere. Prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale statului: poporul (naţiunea); teritoriul; autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea. 1. Poporul. Într-o definiţie simplă, poporul este văzut ca un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o entitate concretă care alcătuieşte un stat. În literatura de specialitate, acest element inerent al statului se întâlneşte şi sub denumirea de populaţie. Îl considerăm incorect deoarece, termenul populaţie poate deveni o sursă de ambiguităţi. Având un caracter elastic, el se poate atribui şi la o zonă, o regiune. În afară de aceasta din populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor are un înţeles concret şi se utilizează numai alături de noţiunea stat. Pentru a identifica poporul unui stat au fost elaborate anumite criterii care include: • un ansamblu de indivizi care se bucură de următoarele trăsături comune: o tradiţie istorică comună; identitate etnică; omogenitate culturală; unitate lingvistică; afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă economică comună; • ansamblu de indivizi trebuie să fie format dintr-un anumit număr de membri; • ansamblul de indivizi ca un întreg trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca popor sau conştiinţa de a fi popor. Poporul unui stat poate fi constituit şi dintr-o singură etnie dacă ea este singura care s-a asociat în stat. În realitate, în statele contemporane conveţuiesc alături de etnia de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu constituie poporul. Astfel, poporul Republicii Moldova îl constituie etnia de bază, românii (moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea de cetăţean al republicii. Criteriile de identificare a unui popor sunt specifice numai pentru etnia de bază care a decis asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice . De aici putem conchide că pe teritoriul unui stat nu pot exista două popoare, deoarece toate elementele constitutive ale statului se caracterizează prin unicitate, printr-o strânsă legătură politico-juridică cu profunde semnificaţii şi consecinţe. 1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezintă o parte a unei etnii de bază care sa asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi care în virtutea anumitor factori istorici sa-u desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, aşezându-se cu traiul compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor. Conform protocolului adiţional adoptat la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene, autonomia este definită ca instrument de protecţie al grupurilor etnice.

În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază trei forme de autonomie cum ar fi: Auton. terit. în cazurile în care gr. etnic este majorit. în zona în care trăieşte; Autonomie culturală, pentru cazurile în care grupul etnic nu este majoritar în zona în care trăieşti; Autoadmin. locală, p/u cazurile în care membr. gr/lor etnice locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt majoritar decât în unităţi administ. mai mici. Astfel, art. 111 din CRM, în care se stipulează că localităţilor din stânga Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul Republicii, le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale, trebuie înţeles că este vorba de autonomii administrativ teritoriale şi nu politice. 2. Naţiunea. Definiţiile date naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori mergând chiar la negarea acesteia. Considerăm totuşi că naţiunea exprimă istoria, continuitatea, mai ales continuitatea spirituală şi materială. Două elemente esenţiale ale conceptului de naţiune sunt demne de a fi evidenţiate. Primul element este de ordin psihologic, înţelegându-se unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi de sentimente care alcătuieşte conştiinţa naţională. Al doilea element este limba. Astfel, naţiunea o putem defini ca o comunitate istorică de oameni, constituită pe parcursul formării comunităţii teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii literare comune, a trăsăturilor specifice ale culturii şi psihologiei naţionale. Teritoriul Al doilea element al statului, este constituit din teritoriul, prin care se înţelege o suprafaţă de pământ bună de locuit în raport permanent cu poporul. Această suprafaţă de pământ este formată din suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi coloana aeriană aflată de asupra acestora. Teritoriul este indisolubil legat de popor şi din aceste considerente este denumit şi teritoriu etnic.Fără acest element, un ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. Pentru o bună înţelegere a rolului teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: *3 Permite situarea statului în spaţiu şi delimitarea lui de alte state; *4 Constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populaţiei; *5 Constituie simbolul şi factorul de protecţie al ideii naţionale; *6 Sub aspect fizic şi în anumite limite determină întinderea şi prerogativelor publice, suveranitatea şi independenţa; *7 Asigură şi accentuează calitatea însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; Constituie un mijloc de acţiune al statului, întrucât autorităţile publice se pot manifesta eficient doar în anumite limite teritoriale . Constituţia Republicii Moldova în art.3 fixează teritoriul ca element constitutiv al statului, precizând că el este inalienabil ceea ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat. Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe teritoriul Republicii Moldova nu se pot autodetermina alte etnii nu pot constitui state sau altfel spus republica nu poate fi federalizată nici sub un aspect. 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3 din Constituţie prevede că frontierile ţării sunt consfinţite prin lege organică. Frontierele sunt necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa în spaţiu competenţa statală sau limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat. 2. Organizarea administrativteritorială.Cât priveşte organizarea administrativ teritorială a statului vom elucida unele probleme specifice. În literatura de specialitate se întâlnesc două opinii privind natura organizării administrativ-teritoriale. Unii consideră că are loc delimitarea teritoriului şi a populaţiei în unităţi administrative, alţii împărtăşesc opinia că are loc numai delimitarea teritoriului în unităţi administrative. Ne raliem ultimei opinei deoarece considerăm că în organizarea administrativă a teritoriului

*0 *1 *2

*8

elementul unic este teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat el devine obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o bază a organizării puterii, deoarece cum deja am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini şi apatrizii şi din aceste considerente nu poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul populaţiei în organizarea administrativteritorială, cum consideră cu bună dreptate Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul delimitării teritoriului, alături de criteriile: geografic, social, economic, climateric, căi de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea in consideraţie şi criteriul demografic, braţe de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea teritoriului este un factor fix, iar populaţia un factor mobil. În altă ordine de idei vom menţiona şi faptul că în statele contemporane, în care colectivităţilor locale li s-a garantat prin normă constituţională dreptul la administrarea autonomă a unor probleme de interes public local, unitatea administrativteritorială şi-a schimbat natura juridică. În cadrul ei alături de realizarea unitară a puterii de stat, în baza principiului descentralizării administrative, are loc şi administrarea autonomă a unor interese publice locale. Astfel fiind văzute lucrurile, putem afirma că delimitarea teritoriului statului în unităţi administrativ-teritoriale are loc în scopul realizării unitare a puterii de stat şi realizării unor interese publice locale ale colectivităţilor integrate în unităţile respective. Cât priveşte organizarea administrativteritorială a Republicii Moldova, articolul 110 din Constituţie precizează caracterul organizării administrative a teritoriului şi cadrul juridic al localităţilor. Legea din 7.12.1994 privind organizarea administrativteritorială dezvoltă reglementările constituîionale, stabilind structura unităţilor administrativ-teritoriale sub forma: raioanelor, oraşelor şi satelor. Satul este unitatea administrativteritorială de bază. Un sat reprezintă populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singură unitate administrativ-teritorială, numită comună. Oraşul - este o unitate administrativ teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic şi social cultural. Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării, acordându-li-se, în anumite cazuri, statutul de municipiu. Autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociaţie umană organizată în el trebuie să existe o ordine juridică, o putere care sa-l organizeze şi să-l conducă. Autoritatea politică exclusivă, sau altfel spus puterea politică, aparţine celor care au constituit statul - poporului. Această putere, fiind o putere suverană, se deosebeşte de altele, având trăsături specifice, caractere care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc aparte în interiorul ansamblului formelor de putere socială. Puterea politică o definim ca putere a unei colectivităţi umane organizate în stat, având un caracter organizat şi instituţionalizat, supremă în raport cu alte puteri sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitată în numele poporului pentru realizarea liberă şi conformă voinţei sale a problemelor lui interne şi externe. Puterea politică se caracterizează prin unele trăsături esenţiale prin care ea se deosebeşte de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de aceasta, puterea politică se manifestă şi printr-un caracter instituţionalizat, impersonal, permanent şi prin supremaţie. Independenţa, elementul principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state.

3.Formele de guvernământ. În dreptul constituţional, un criteriu de clasificare a statelor îl constituie şi forma de guvernăţânt, sau modul în care se exercită puterea. Evident forma de guvernăţânt este independentă de structura de stat, deoarece aceiaşi formă de guvernământ poate exista în state cu diferite structuri. De exemplu, Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar, iar forma de guvernământ în ambele – monarhie constituţională. Forma de guvernământ a preocupat gânditorii politici încă din antichitate, cum ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica), Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în celebra lucrare Politica, spunea despre guvernământ, că acesta fiind puterea suverană a cetăţii trebuie, în chip necvondiţionat, să se compună ori dintr-un singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din această formulare, elementul principal care distinge formele de guvernământ îl constituie raportul dintre instituţiile care exercită puterea. În literatura de specialitate există mai multe viziuni privind determinarea formelor de guvernământ. Unii autori se conduc de o interpretare clasică, care porneşte de la Montesquieau, clasificând formele de guvernământ în monarhie şi republică. Alţii, le clasifică în: democraţie, monocraţie, oligarhie, forme mixte, forme specifice a statelor socialiste. Această clasificare, bineînţeles nu este lipsită de temei şi are dreptate Benoit Jeanneau când spune: în determinarea formelor de guvernământ trebue să ţinem cont de realitatea istorică, deoarece monarhiile sunt mai mult simbolice, aristocraţia aproape a dispărut, republica are cu totul altă semnificaţie decât cea originară, democraţia îmbracă forma sistemului reprezentativ, despotismul se înfăţişează în forme mai subtile decât tirania elementară, dictaturile sunt disimulate prin “conducerea colectivă” Însă , la o privire atentă a evoluţiilor istorice a statelor şi a formelor lor de guvernamânt vom observa că în anumite perioade au avut loc devieri de la formele clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că a avut loc, (Italia, Germania, URSS în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată ca formă tradiţională de guvernamânt, deoarece, mai devreme sau mai târziu, statele respective, au revenit la forma clasică republicană. În această ordine de idei putem afirma despotismul monocraţia etc. Sunt derivate de la formele clasice de guvernământ. 1. Monarhia. Într-o formulă simplă, monarhia se caracterizează prin guvernământul unei singure persoane, a monarhului însă, această definiţie este corectă pentru o perioadă anumită din evoluţia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute. Această formă specifică s-a menţinut în unele state până la începutul secolului XX (imperiul rus, imperiul otoman). Odată cu apariţia constituţiilor, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi : monarhia limitată (constituţională) în care puterea monarhului este limitată de constituţie; monarhie dualistă în care parlamentul şi monarhul au poziţii egale în exercitarea puterii. În perioada contemporană monarhul s-a păstrat sub formă de monarhie parlamentară, în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, având mai mult un caracter simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor respective. Oricum, monarhul a rămas şef de stat fiind atribuit de constituţii cu împuterniciri specifice funcţiei: semnarea legilor, numirea în funcţii, acreditarea deplomaţilor străini, dezolvarea parlamentului şi altele. 2.Republica. Latinescul «respublica» înseamnă un astfel de regim politic în care putere este «un lucru public». Dar pentru a pentru a realiza puterea politică poporul îşi alege organul care v-a exercita în numele lui puterea. Deci, în republică guvernarea are loc prin reprezentaţi aleşi de către popor după anumite proceduri electorale (alegeri directe

sau indirecte). După felul în care se alege organele supreme ale statului în special şeful de stat, republica se clasifică în: prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară şi regim special de adunare. Repub. Prezid..Ca formă de guvernământ, republ. prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui prin vot universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului. Republ. semiprezidenţială. Acestă formă de guvernare este o derivată de la regimul prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal, îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este numită după anumite proceduri, o altă persoană. În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului. Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către parlament (Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând după o anumită procedură în faţa parlamentului pentru activitatea sa. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim este Elveţia. Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de Consiliul Federal compus din membrii numiţi de Adunarea Federală pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de ex.: participarea la diferite ceremonii etc..Forma de guvernământ a Republicii Moldova. Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1), forma de guvernământ a statului este republica. Art.77 din constituţie stabileşte că şeful statului este Preşedintele republicii care reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integităţii teritoriale. În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc că guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului, exercită conducerea generală a administraţiei publice şi este alcătuită din prim-ministru, primvice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia că Republica Moldova forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială, în care există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţia specifice reprezentative, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale cu răspundere politică în faţa parlamentului.

4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE STAT Prin Structura de Stat în dreptul constituţional se înţelege organizarea puterii în raport cu teritoriul. Statul simplu sau unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice. Reântorcându-ne la elementele constitutive ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt caracteristicde numai câte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; câte un singur rând de oragne supreme ale puterii de stat. Normele juridice ale statului sunt edictate de la un singur centru cu validitate pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului unitar cetăţenii dispun de o singură cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează şi prin faptul că ele posedă calitatea de subiec al raporturilor de drept ionternaţional. Organizarea administrativ-teritorială a statelor unitare poate fi organizată două sau trei nivele, însă, organele de stat situate în unităţile administrativ-teritoriale se subordonează uniform organelor centrale. În literatura de specialitate, statele unitare mai sunt calificate ca centralizate sau descentralizate. În statele contemporane există o delimitare strictă a competenţilor între centru şi periferie. Dacă, în baza descentralizării administrative, unele competenţe sunt transferate de la centru spre periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de state descentralizate. Statele în care acest transfer de competenşe nu este realizat (statele din sistemul socialist) suntem în prezenţa statelor centralizate. Repăublica Moldova, conform art.1 din Constituţie este declarat stat unitar şi indivizibil, iar în baza art.109 este considerat şi descentralizat. 2. Statul compus sau federativ. Statul federativ este compus din mai multe state, subiecţi ai federaţiei, care în ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaţional. Statele membre ale federaţiei, fiecare în parte, dispune de toate cele trei elemente constitutive pe care le deţine un stat, însă, în comun, ele constituie încă un rând de organe federale ale puterii, care execută toate cele trei funcţii juridice ale statului: legislativă, executivă, jurisdicţională. Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să aibă loc delimitarea de competenţe dintre organele federale ale puterii şi organele statelor membre. Delimitarea are loc în baza constituţiei frederale iar ceea ce le revine statelor membre se reglementează la fel de constituţiile proprii. Raporturile dintre subiecţii federaţiei sunt raporturi de drept intern, pe plan extern subiect al raporturilor este statul federal. Statul federal poate fi analizat în baza a două principii: a) princip iul participării: statele membre participă la formarea deciziilor statului federal. Astfel, parlamentele statelor federale sunt bicamerale, dintre care una din camere fiind cea care reprezintă statele membre. b) Princip iul autonomiei: statele membre dispun de propria constituţie, adoptă propriile legi, dispun de organe executive şi jurisdicţionale. O caracteristică a statului federal poate servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă legislaţia federală nu prevede altceva. Putem identifica următoarele elemente caracteristice unei federaţii: • două rânduri de organe supreme; • populaţia federaţiei poate deţine cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia comună, federală; • caliatea de de sub. unic al rap/ lor de dr. internaţ. aparţ. federaţiei; • parlamentul federaţiei este bicameral, o cameră reprezentând statele membre iar altă cameră întregul popor al federaţiei;

• dreptul constituie un “sistem integrat”, format din norme federale obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme ale statelor membre obligatorii numai pe teritoriul staelor respective;

• existenţa unor org. jurisdicţionale de drept comun sau specializate. 3. Uniunile de state. 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră uniunea personală care se caract. printr-un şef de stat comun pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a reginei Victoria etc. 2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caract. prin existenţa unor org. speciale comune, în deosebi în afacerile externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o etapă spre formarea statului unitar. Sunt cunoscute ca un. r. uniunea AustroUngară (1815-1905). Au constituit deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). 3. Confederaţia de state. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state în care statele membre îşi păstrează suveranitatea şi independenţă creând, în scopul realizării unor interese comune, organe speciale. Caracteristicile principale ale unei confederaţii sunt: • constituirea are loc printr-un tratat internaţional; • crearea unui organ comun cu un caracter consultativ; • păstrarea dr/lui de a denunţa tratat. de constit. şi părăsirea confederaţiei. Confederaţiile în prezent au un caracter istoric, la timpul lor fiind etape spre constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia Statelor Unite în 1787 s-a transformat în federaţie; Confederaţia germanică (18151871) a precedat formarea imperiului german în 1871 şi a federaţiei germane în 1949.În prezent această formă de uniune de state este rar folosită fiind mai efective unele noi forme de asociaţii de state. 4. Asociaţiile de state. 1. Commonwealth. Anglia, pentru a-şi menţine influenţa asupra fostelor colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanică de Naţiuni ce reprezenta o asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu Commonwealth of Nations pentru a sublinia caracterul unei asociaţii de state libere şi egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care: Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh etc. Din punct de vedere al dreptului internaţional toate statele membre ale Commonwealth-ului sunt subiecte depline, titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef al Commonwealth-ului. 2.Comunitatea franco-africană. Şi această asociaţie, care numără aproape 40 de state, a luat naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, anual dezbat aspecte social-economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză. 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. În 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul de a demonstra

entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire, apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor membre prin intermediul votului univers. UE dispune şi de un org. executiv numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre. Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice, amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile cooperării politice şi în special cerinţa de a acţiona în comun pentru a implimenta o politică externă europeană. Prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile interne a statelor membre. 4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova. Obiectivele majore ale CE sunt următoarele: • protejarea şi dezvoltarea democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului; • soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;

favorizarea dezvoltării culturii europene. Organele de conducerere ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale; Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au semnat un document fără precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic. Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să semneze Acordul menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.

6.Teoria separării (echilibrului) puterilor în stat.
Teoria separării puterilor în stat are o largă răspândire în statele democratice contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, de exemplu, Regele Lud. al XIV care este cunoscut şi prin celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. Aristotel în Politica a demonstrat că în orice stat sunt trei părţi de care leguitorul trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost dezvoltată de John Locke care vorbea şi el de trei funcţii distincte ale statului. În continuare, ideea a fost preluată şi dezvoltată de Montesquieau în celebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fără a face trimitere la Aristotel sau John Locke, de unde s-a creat falsa impresie că Montesquieau este fondatorul, părintele teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui Montesquieau în definitivarea teoriei este inestimabil, deoarece de la el încoace ea a început a fi aplicată în practică. Explicând conceptul de “separarea a puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat există teri puteri: puterea legislativă, puterea executivă privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În virtutea celei dintâi, principile sau autoritatea face legi. În virturea celei de-a doua, delară război sau încheie pace, trimite sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si simplu, putere executivă a statului. Primul care a observat disensiunile dintre teoria unicităţii puterii şi teoria separării puterilor a fost J.J.Rousseau care scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să împartă suveranitatea în principiu, o împart după obiectul ei, o împart în forţă şi în voinţă, în puterea leguitoare şi puterea executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de război, în administarţie interioară şi în puterea de a trata cu străinii, uneori ei confundă toate aceste părţi şi alte ori le separă… „ În concluzie, putem afirma că teoria separării puterilor trebuie înţeleasă ca o teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de frâne şi contrafrâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, stabilite de constituţie, în exercitarea atribuţiilor. Odată cu apariţia constituţiilor scrise, principiul separării, echilibrului puterilor în stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele constituţii principiul nu este înscris expres dar, modul în care sunt echilibr. puterile, vorb. de existenţa lui. De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 art.: acordă puterea legisl. federală congresului; puterea execut preşedintelui; iar puterea jud. tribunalelor. La fel şi constit. Spaniei, Belgiei denumeşte autorităţile statale ca puteri. Unele constituţii (Elveţia, Republica Moldova) prevăd expres principiul separării puterile în stat în legislativă, executivă şi jurisdicţională. Alte constituţii (România) nu diviz. Autorit. în puteri, nu folosesc termenul separarea puterilor, însă, realizează echilibrul autorităţilor care exercită puterea. Principiul separării, echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-àvis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi. 4. Separarea, echilibrul puterilor în în Republica Moldova. Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990. După 27 august 1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile

statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea trebuiesc corelate cu principiul enunţat. În RM, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul. 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Devine clar că, Parlamentul sau legislativul care exercită suveranitatea are investitură de la popor, naţiune, şi are puteri nelimitate deoarece el este competent de aşi stabili competenţa. Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul: • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; • aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; • aprobă doctrina militară a statului; • aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui; • alege şi numeşte persoane oficiale de stat;


exercită controlul parlamentar asupra puterii executive; suspendă activitatea organelor de APL, în cazurile prevăzute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive. Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă asupra legislativului. - după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat la funcţia de Prim-ministru(art.82); - poate lua patre la lucrările Parlam. adresându-i mesage (art.89); - poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură (art.85); - promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, sprre reexaminare (art.93). 2. Raporturile ParlamentGuvern. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM dispune de importante mecanisme de influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera: - acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului(art.98); - poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului (art.104); - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105); - retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi (art.106). Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total. 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului - autorităţile jurisdicţionale. Raporturile dintre legislativ, Şeful Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc apreciate în conformitate cu prevederile art.116 din Constituţie care fixează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili. Ori cum, Parl. este autoritatea care stabileşte pentru judecători competenţe, adoptând Coduri de procedură civilă, penală, jurisdicţie constituţională; Legea privind organizarea judecătorească; Legea cu privire

la statutul judecătorului etc. Din aceste considerente raporturile cu organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată create şi investite cu competenţă ele se bucură de o independenţă mai mare faţă de celelalte puteri şi o influenţă mai mică din partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii de judecători, şi deci la această etapă pot avea loc numiri dictate de interesele partidului de guvernământ sau majorităţii parlamentare sau a partidului care a câştigat alegerile prezidenţale. Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de către Parlament (art.116). Judecătorii celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior la Magistraturii (art.116). Însă, pentru a reduce la minium posibilitatea numirii în funcţii de judecători după alte principii decât profesionalism înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege art.116 din Constituţie prevede numirea pentru prima dată pe un termen de 5 ani, apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă . Constituţia nu califică Curtea Constituţională autoritate judecătorească, art.134 numind-o unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică şi se supune numai constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a garanta supremaţia constituţiei, asigurării realizării principiului separării puterilor în stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor Curtea Constituţională se compune din 6 judecători dintre care, 2 judecători numiţi de Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 de Consiliul Superior al Magistraturii.

5. Regimul politic al statului
Regimul politic, a treia parte, componentă a forţei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi indivizi, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, drepturile subiective. Cu alte cuvinte, regimul politic este acea latură a formei de stat prin care se defineşte sistemul metodelor şi pricipiilor de înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură cu situaţia drepturilqr si libertăţilor democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea lor de a determina sau influenţa politica statului, pe baza participării lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generală clasificare a regimurilor politice este clasificarea în a) regimuri autocratice;

b) regimuri democratice. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate să determine sau să influenţeze politica internă şi externă a statului. Puterea de stat este exercitată în interesul unor grupuri de persoane, de o persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin negarea drepturilor şi libertăţilor individuale, în măsură în care acestea sînt prevăzute în legislaţia statului respectiv. Asemenea regimuri politice, sînt caracteristice statelor Orientului antic, dominaţiei despotismului oriental. Asemenea regimuri politice erau cunoscute şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice în perioada modernă, ca cele mai reacţionare sînt cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale faăciste, profaşciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existenţa unor condiţii care să facă posibilă participarea maselor de cetăţeni la viaţa politică, influenţarea politicii interne şi externe a statului, exercitarea unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voinţa lor. Regimurile democratice, se pot împărţi după criteriul democraliei directe sau indirecte. În regimurile de democraţie directă, poporul exercită nemijlocit puterea de stat, în timp ce în regimurile politice de democraţie indirectă, conducerea de stat se realizează prin reprezentanţi, prin organele alese (democraţie reprezentativă). În concluzie putem menţiona că faptul că statul îmbracă diferite forme nu este întîmplător. Asupra formei statului au o influenţă determinantă anumiţi factori care condiţionează o anumită formă de stat; baza economică a societăţii respective, raportul de forţe pe plan internaţional şi, de asemenea, specificul naţional ca şi tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti factori nu acţionează izolat ci cumulativ, contribuind în comun la procesul general de structurare şi organizare a puterii de stat.

constituţii cutumiare mai posedă Noua Zeelandă şi Israelul. şi aceste legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile etnice ale natiunii”. Definiţia. dacă într-un interval de trei luni din momentul publicării este făcută o cerere de 1/5bdin memrii unei camere sau de 500 mii alegători. În al doilea rând. Ex. regl. Constitutii scrise Începând cu sec. Limite heteronome prevăd revizuirile prevăzute de dreptul internaţional. de la 1946. justificînd puterea de decizie a guvernanţilor selectaţi de care dispun în baza copetenţelor atribuite. 1795. starea economica. de asemenea constit. 143 din CRM este denumit”Legea privind modificarea constituţiei”. acestea pot fi divizate în două categorii: proceduri materiale şi proced. deci fara a necesita o procedura deosebita. Sociologul român Dm. erau incerte. Olanda(1815). ea accepta. de catre o adunare special aleasa în acest scop. ori de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în functie de stadiul dezvoltarii economice. Organiz. şi în afară de interdicţiile stabilite. contemp. trad. ca poporul singur poate decide sica el este deasupra Parlamentului. asa cum precizeaza doctrina juridica. iar mai târziu adunare constituanta care e/e formata din deputati alesi de catre cetaţ.norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului şi la rapoartele de echilibru între diferitele puteri ale statului. a) Constitutia acordata este o constitutie pe care monarhul o acorda supusilor sai în virtutea tezei ca regele detine plenitudinea puterilor iar autoritatea regala reprezenta o „delegare acordata de Providenta”. prima const. Constit. de locul ce îl ocupa în sistemul dreptului. Prin plebiscit. ceea ce înseamnă că dacă o lege contravine prevederilor constituţiei. constitutiile sunt de mai multe feluri si anume:. în interes. cutumiar a fost considerat necorespunzator deoarece. 1. astăzi ea nu dipune de o constit. de asemenea constitutii sunt cele franceze din 1793. ea nu decide. Spania (1812). 1848 si 1875 si Constitutia germana de la 1919. b) Statutul plebiscitar se întocmeste de catre seful statului si se supune spre aprobare poporului în mod global. Continutul constit. Prin acest procedeu „suveranitatea populara nu este activa ci pasiva”. Astfel este cunoscuta din perioada Romei antice denumirea de „constitutii imperiale”. sociale si politice si de ideologia dominanta în momentul adoptarii constitutiei. ce dă de înţeles că revizuirea are loc numai prin lege. În acest sens. pentru ca o constitutie este prin ea însasi o reforma profunda. În virtutea celor expuse constituţia ar putea fi definită: legea fundamentală a statului constituită dintr-un anasmblu de norme juridice. 2. Pers. fiecare în parte. Constitutia italiana din 1948. Pe masura consolidarii procesului de organizare politica. Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern. acceptate de guvernanti si popor au fost adaptate noilor conditii istorice si codificate. Mai întâi. învestite cu forţă juridică supremă. limite tactice. Enunţă princip. formale. Dupa razboiul al doilea mondial. de raporturile sociale.În afară de Anglia. Cît priveşte continentul european . însă deoarece în lit-ra de specialitate adesea aceste calităţi se consideră forme. Revizuirea constitutiei. scrisă în sensul unui document integru. al XVIII-lea. a celor care o exercită ci numai în interes general. denumita la început conventie. nu pot fi absolut suple p/u că pot aduce instabilitate politică. Funcţile 1. vom îmbrăţişa si noi această idee. procedura de revizuire a constitutiei este de principiu asemanatoare celei de adoptare . este necesar de a sti cine are initiativa revizuirii sale. învestind-o cu calitatea supremaţiei.. unei constitutii este acela „de a formula politic si juridic în mod solemn psihologia sociala. Aceste constitutii erau de fapt un fel de acte de capitulare a monarhului fata de burghezie. adoptate şi modificate conform unor proceduri distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat. reg. aproape în exclusivitate. În dreptul Constit. dr. pact este rezultatul acordului ce se realizeaza între monarh si parlament. Termenul de constitutie cu sensul de lege fundamentala a intrat în vocabularul juridic în perioada revolutiilor economico-sociale de lamijlocul secolului al XVIII-lea. Astfel legii scrise i s-a dat superioritate faţă de cutumă.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în rezultat sunt suprimate drept. modul de organizare si function. incomplete si în continua miscare. suple se consideră cele cutumiare. cetatenii cu drept de vot nu pot spune decât „da” sau „nu” cu privire la întregul proiect de constitutie. constituţia rigidă şi suplă. sunt: Constitutia anului al VIII-lea din Franta. transmise din generatie în generatie. în conditiile în care este dificil de a face altfel. . 3. sistemic. Constituie fundamentul de validitate a întregii ordini juridice. Asemenea interdictii au cuprins si Constitutia franceza din 5 octombrie 1958. termen folosit cu predilectie pentru a desemna acte ale puterii statale cu o forta juridica superioara. Genoveva Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite exprese. în scopul pastrarii cât mai neschimbate a acelor norme si principii stabilite initial.. Norvegia(1814). Constitutia Italiei de la 1848. cutumiare este form. Constituţii rigide. legi prin care împaratul stabilea anumite reguli oblig. apoi Suedia(1809). seturi de legi care priveau unele aspecte ale organiz.Constit. În Evul Mediu. Procedurile formale stabilesc regulile şi modul în care are loc revizuire. raporturile dintre aceste organisme si dintre ele si cetateni. 3. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca stabilesc o procedura greoaie care complica formele în care li se pot efectua modificari pe parcursul timpului cât se afla în vigoare. cum ar fi:constituţia cutumiară. Art. Pe plan politic constitutia acordata stabileste un sistem intermediar între monarhia limitata si regimul parlamentar. d) Constitutia conventie se întocm. data de Ludovic al XVIII-lea. 4. obiectul revizuirii poate fi orice aricol în dependenţă de necesitate. Pâna în secolul al XVIII-lea. Spre deosebire de constitutiile rigide care asa cum am aratat instituie o procedura severa în vederea unor eventuale si ulterioare modificari. Au fost astfel adoptate Constitutia Frantei de la 1814. 2. Fundamentale ale cetăţ.7. În Evul Mediu. profitându-se de o conjunctura favorabila. 8. De aceea întălnim diferite definitiidate constituţiei: . iar constitutia Statelor Unite ale Americii hotara ca nu poate fi adusa nici o modificare anumitor prevederi decât dupa scurgerea unui termen de 21 de ani de la data adoptarii ei. La fel Constitutia Greciei din 1975 prevede ca „nici o modificare a constitutiei nu este permisa în mai putin de 5 ani de la revizuire”. a stării de urgenţă şi de război. constitutia rezultata aparând ca o conventie între toti membrii societatii. Ex. Gusti scria ca scop. şi funcţionării puteri publice.Constituie fundamentul legitimităţii sistemului de guvernare. de exercit. obiceiurile si traditiile constitutionale. şi transm. O dată cu dezvoltarea statelor constituţia va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai mărgineşte la limitarea puterilor şi garantarea drepturilor cetăţeneşti. comuna faptul ca sunt nescrise. cu drept de vot. care pot prin „da” sau „nu” sa hotarasca adoptarea sau respingerea proiectului. În acest sens CRM prevede(art. „fundament”. În al treilea rând. a fost preferat termenul de „lege fundamentala”.. Acest tip de constitutie a fost considerat un mijloc pentru manifestarea suveranitatii nationale. Adoptarea constitutiei şi revizuirea Constitutiile se deosebesc de legile ordinare prin modul lor de adoptare care poate fi diferit de la un stat la altul. Aceste prevederi urmaresc sa realizeze stabilitatea constitutiei. în baza cărora se exerc. precum şi cele referitoare la neurtalitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum. a fost supus ratificării populare. puterea. Asemenea constitutie a fost Constitutia franceza de la 1830. Procedurile materiale stabiliesc limitele materiale ale reviziurii. precum si care este procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are acest drept. De la început vom menţiona că rigitatea şi suplevitatea sunt mai mult calităţi ale constituţiei decît forme. constituţie provine de la „constitutio” din latină. şi nici absolut rigide. Constit. însemnînd „aşezare cu temei”. ea poate fi adoptată numai după modificarea de rigoare ăîn textul constituţiei. Constitutia Japoneza de la 1889 etc. Tinând seama de importanta politica si juridica a constitutiei. dupa modul lor de adoptare. şi libert. Cu toate că Anglia a fost prima care a adoptat unele acte juridice cu caracter guvernamental. ca modalitate directa de participare a cetatenilor la guvernare. mai ales în tarile din estul Europei dupa discutarea publica a proiectului. a determinat folosirea si considerarea sa ca cel mai democratic mijloc de adoptare a unei constitutii sau legi. 1. În literatura de specialitate se face o deosebire între constitutiile flexibile si cele rigide în functie de modul în care acestea pot fi modificate. cuvântul „constitutie” era folosit în unele state pentru a o delimita de simple legi sau statute. Grecia(1822). în cazul în care textul integral al Constit. RM. e) Constitutia referendum consta în elaborarea si adoptarea proiectului de constitutie de catre o adunare constituanta si supunerea proiectului spre ratificare alegatorilor. Ex. legile de revizuire trebuie supuse referendmului. Conventia avea dreptul de a stabili puterile delegate în stat si comp etenta puterii constituante. 2. Totuşi prima constituţie scrisă a apărut în SUA(1787). regulile cutumiare nu erau clar definite. Pactul s-a folosit atunci când. Constituţia Italiei prevededesfăşurarea referendumului. ceea ce explică prin specificul dezvoltării sistemului de drept englez cuprins în dreptul statutar. Constitutia franceza din anul 1791 prevedea o procedura potrivit careia nu putea fi modificata timp de 10 ani. când s-a cristalizat notiunea de constitutie si s-a impus necesitatea materializarii ei. Sunt acceptate diverse forme de constituţii. Constitutia Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848. din obic. care nu se bucură de supremaţie.scrisă a apărut în Franţa(1791). În acest context se impun unele precizari. organizarea politica a diferitelor state s-a realizat prin cutume. limite heteronome şi limite autonome. prin acesta desemnându-se o lege fundamentala în care sunt înmanuncheate normele de baza ale organizarii statului si în plus o serie de drepturi si libertati. precum si fata de comportamentul ulterior semnarii acestora al monarhilor. sau se mai poate vorbi tot din perioada antichitatii de constitutiile lui Solon si Licurg care însa la vremea aceea nu au fost constit. Extinderea referendumului. În dreptul constitutional clasic. unele state au inclus în documente scrise anumite reguli fundamentale privind raporturile între guvernanti si guvernati care urmau sa prevaleze fata de cutumele existente. Constituţii suple. de unde a şi venit noţiunea de domnie a legii. practici care au ca trasat. independent şi suveran al statului. formele şi trăsăturile caracteristice ale Constituţiei. devenind frînă în calea progresului. a organismelor de guvernare. competenţele acestora precum şi determină drepturile şi libertăţile guvernanţilor. C cut. Apare o întrebare. de asemenea constitutii sunt: cele franceze de la 1791. Cît priveşte procedurile revizuirii. Este o emanatie a puterii absolute a monarhului care recunoaste anumite drepturi fundamentale cetatenilor sau unor categorii sociale si stabileste modul de exercitare a puterii de stat. de la c/e nu se putea deroga. constituţia scrisă. Limitele tacite nu sunt prevăzute în constituţie. sau putut impune sefului statului anumite conditii. Sunt interzise revizuirile în perioada stării de asediu. trebuie sa retinem ca dreptul de a revizui constitutia apartine aceluiasi organ care a adoptat-o. Limite exprese sunt cele prevăzute expres în textul constituţiei. în loc de constitutie. a puterii în aşa fel ca să nu poată fi exercit. Cuv. c) Pactul sau constit. sau de 5 consilieri regionali. propriuzise ci repreze. dreptul judiciar sau al precedentelor şi din dreptul cutumiar nescris. În lucrarile politice sau juridice inspirate de principiile dreptului natural. constitutiile flexibile pot fi modificate si prin legi ordinare. . 4.legea fundamentală a statului carefixează modul desemnării guvernanţilor. Răspunsul este da.142) precum că dispoziţile pprivind caracterul suveran . adoptarea constitutiilor s-a realizat de catre parlamente. autoritatea competenta sa revizuiasca constitutia difera dupa felul constitutiei. st/lor atenian si spartan.

din care fac parte ministerele. 125 fiindu-i stabilită structura.art.9. Cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei. executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin. Titlul V. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat. În acest sens.Obligaţiunea de a îndeplini unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă de ţară. democratic. Acest titlu este structurat în 6 capitole.Capitolul 7. iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an. Conţinutul constituţiei RM. se vorbeste de „cetatenia” unei persoane. raionale şi primarii aleşi prin vot universal. independenţa. reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art. 12. pri care CSJ a argumentat obligaţia curţilor de a veghea respectarea constituţiei. şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale. de orientare socială.66. CSJ.bază de constituire a Parlamentului. 3. Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere.124. Titlul IV. incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă. libera dezvoltare a personalităţii umane. drepturile şi libertăţile lui. limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele. deplasărilor. Printre care: 11. Pentru I dată această formă s-a realizat în SUA în 1803. bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă. adica până la 27. notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni . Procurorul General. Astfel.9 declară proprietatea publică şi privată. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare). Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create.. stabilind sistemul organelor judecătoreşti. 1994. teritoriul este inalienabil.) 4. în cadrul faimosului proces Marbuty versus Madison. pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza organizarea concreta a statului . şi la exprimarea identităţii lor etnice. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională. direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice. Titlul I. cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale. 10. 18 lege).6 lege 6. Organizarea statului se realizeaza în raport de teritoriu si populatie. iar piaţa.Cetăţenia unică este o consideraţie a statului unitar. puterea legislativă şi puterea judecăt. de „dobândirea si pierderea cetateniei”.. asigurarea principiilor separării puterii în stat în puterea legislativă. 7. taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului. la cererea organului care a pregătit proiectul sau la cererea parlamentului care trebuie să-l examineze şi aprobe. realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat. În activitatea lor judecătorii sunt inamovabili pe durata mandatului. să apere ţara. cît şi de ordin extern. adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice si stat. în învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică. proprietăţii. în care demnitatea omului.5). şeful statului şau guvernul. Titlul VII. Tutlul III. statutul judecătorilor. candidaţii trebuie să îndeplinească unele condiţii: să aibă o pregătire juridică superioară. ea apare ca o situatie juridica (un statut). În CRM normele definitorii ale cetăţeniei sunt cuprinse în art. Art. şi garantarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului.Retragerea cetăţeniei RM unuia din soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a copiilor acestora(art23 din Lege) . bugetului public naţional. folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti. Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv. Curtea este compusă din 6 jud. Specială. stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare. promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători. atît de ordin intern. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles. căile de comunicaţie. Constituţia recunoaşte şi garant.1 declară RM stat suveran. Organul politic investit cu dreptul de a efectua controlul constituţionalităţii legilor poate fi parlamentul. fără încuviinţarea Curţii. Controlul constituşionalităţii legilor. În primul rând. pe de alta parte. Reglementarea juridică şi principiile cetăţeniei RM. Sunt numiţi de Parlam. Considerăm acest număr excesiv 1. Controlul posterior este cel care se exercită după intrarea legii în vigoare şi se consideră cea mai veritabilă formă de control al constituţionaltăţii legilor. incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile. dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări. unitar şi indivizibil. democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art. caracterul public al dezbaterilor judiciare. de mare şi nejustificat. 18 şi 19.143 legea privind modificare constituţiei.art. În al doilea rând. Cap. 2. 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din RM. fracţiune parlamentară. sistemului financiar-creditar. Tltlul VI. art 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. prevăzut din impozite. Notiunea de cetatenie poate fi examinata în doua acceptiuni. lingvistice şi religioase. Art.1995. durata mandatului de 4 ani.6 fixează separarea şi colaborarea puterii legislative. care este calificată de piaţă. 5. formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie. Juridică. stat de drept. Dispoziţii finale şi tranzitorii. Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art. atribuţiile. frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art. nu pot fi reţinuţi. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Art. sistemului fiscal.141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii.2). Cel mai eficient control al constituţionaltăţii legilor este considerat cel efectuat de către organele juristdicţionale de competenţă comună sau e copet. 7 titluri unele având capitole şi secţiuni.Pentru a putea fi numit juecător al Curţii . Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei . durata mandatului. Controlul anterior se aplică în faza de proiect a legii. arestaţi. termen prin care se desemneaza un complex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane. Noţiunea de cetăţenie în sensul ei actual a fost utilizată I dată în Declaraţia Franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului din 1789. Economia naţională şi finanţele publice. Organizarae şi funcţionarea Curţii Constituţionale La 13 dec.. Guvernul este reglementat în capitolul 6. să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice etc. cu excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă. Autorităţile publice. Titlul II. Guvernul. normativ al Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole. De la acestă perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi factori. considerând cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei. validarea mandatului de către Curtea Constit. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. art. . Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor. Adunarea POPUARĂ a Găgăuziei. libertăţile şi îndatoririle fundamentale.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei.Obţinerea cetăţeniei ca efect al principiului jus sangvinus. secret. Actele normative care reglementează cetăţenia în RM conţin principiile unanim recunoscute de comunitatea internaţională. independenţi şi se supun doar Constituţiei.Astfel acest drept îl au:Preşedintele RM. Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional. o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activit. Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească. Dreptul de sesizare a Curţii Consti. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile expimate în exercitarea mandatului. condiţiile pentru numire. Numiţi pentru un madat de 6 ani. legiferează statutul deputaţilor din Parlament. percheziţionaţi. 2 de Preşedinte şi 2 de CS al Magistraturii. organizarea internă. este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului. dezv. Conform prevederilor constituţionale este garantarea supremaţiei constituţiei. deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument în care este concretizata organizatoric însasi puterea suverana a poporului si. Art. Prin urmare.3). deputatul în Parlament. prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul. stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare. drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea. de . prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular. culturale. cu forma de guvernământ republicană. independent. Drepturile. Principii generale. precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice. Ministerul Justiţiei. atribuţiile precum şi mandatul procurorilor. Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice estinate de a asigura conformitatea regulilorde drept intern cu normele constituţionale. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. spaţiul aerian. concurenţa loială ca factori de bază a economiei. apele şi pădurile folosite în interes public. fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat.Dotarea cetăţenilor cu toate drepturile şi libertăţile necesre unui mod de viaţă liber. notiunea de cetatenie este utilizata pentru a defini o institutie juridica. iar bogăţiile de orice natură a subsolului. decent. parl a adoptat legea cu privire la Curtea Constituţională. 17. structura.08.Unitatea cetăţeniei şi familiei(art. Tot aici sunt stabilite principii. 2 jud. eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. este atribuit unor mulţi subiecţi. orăşeneşti. Aceasta a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional . 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate: economiei. Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale. Jud. Controlul constituţionalităţii legilor este o necesitate inerentă unui stat de drept ce permite constituţiei să se manifeste cu adevărat ca lege fundamentală cu forţă juridică supremă. PENTRU A PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat. autonomiei locale. libera iniţiativă economică.142 – limitele revizuirii şi art. Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate. Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art. art. Economică. sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească. organice şi ordinare.

Principiile procesuale: 1. care cad sub incidenta normei juridice. Ca orice raport juridic. conducerea unui agent economic sau institutii social culturale. cum ar fi: caracterul de disciplina relativ tânara. 5. 6. de la economie la sanatate si de la armata la învatamânt. c) norme permisive – care îngaduie o conduita determinata. ne aflam în prezenta ipotezei relative.Dr Administr ca ram a sist de dr. fie ca aceste raporturi se stabilesc între organele administratiei publice. întrebuinţarea fondurilor băneşti destinate necvesităţilor publice. a carei aplicare este asigurata prin constiinta juridica. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului”. „catre” si „minister”. Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care. de obicei a statului. care vizeaza drepturile si obligatiile autoritatilor publice.adm. În doctrina se arata ca aceasta clasificare a normei de drept nu trebuie privita în mod dogmatic. Dupa modul de determinare. printro regula de drept c) dispozitii permisive. le are cu dr. În situatia în care ipoteza nu este precis conturata. constând în faptul ca normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifica destul de repede dupa adoptare. sanctiuni administrativpatrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs printr-o dauna materiala ori morala). termenul de „administratie” este utilizat în mai multe sensuri: astfel.În doctrina franceza. Dreptul de afi auzit. persoana fizica sau juridica. conform dictionarului limbii române. la origini. continut. prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept. Sanctiunea normei de drept administrativ Sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele care intervin în cazul nerespectarii normei juridice. precum si acelea care guverneaza raporturile dintre stat si individ. la comanda. trebuie sa se faca distinctie între sanctiune ca element al structurii logico-juridice si sanctiune ca element al raspunderii juridice. Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. Principiile generale:1.). formulile sau ideile călăuzitoare pe care se bazează organizarea şi activitatea sistemului AP. precum: executarea actelor juridice. pot fi identificate urmatoarele forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ: sanctiuni administrativ – disciplinare sanctiuni administrativ – contraventionale (avertismentul. prestarea unor servicii publice. priorităţii şi garantării drepturilor persoanei private. f) explicarea semnificatiei unor termeni. însa. Se poate aprecia ca. O deosebită legătură există între dr. suspendari etc. Legalităţii. Colegialităţii. Dispozitia normei de drept administrativ este. b) dispozitii prohibitive. Transparenţa. în comparatie cu dreptul civil sau penal. Având în vedere legislatia în vigoare. facându-se trimitere la competenta legata. prin administratie se poateîntelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului. Acesta din urmă cuprinde ansamblul normelor privind formerea. Accesul la informaţiie. cuvântul „administratie” provine din limba latina. „A administra”. pe de o parte sa actioneze. raporturile de drept administrativ se fundamenteaza pe principiul inegalitatii partilor. În literatura juridica. Normele de drept administrativ Norma juridica reprezinta o regula de conduita instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale nascute din activitatea de organizare a executarii legii si de executare a acesteia. o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular. Principiile materiale. pot constitui obiect al raportului juridic administrativ anumite activitati. Obligativitatea deciziei.). În limbajul curent. Promptitudinea în executare. precum si controlul exercitat de puterea judecatoreasca pentru asigurarea dreptul public. Imparţialitatea.masuri cu privire la actele juridice (anulari. datorită numeroaselor norme consti. b) norme prohibitive – care interzic o anumita conduita. mai exact a raspunderii juridice în dreptul administrativ. 5. Însa. b) norme de drept procesual.). subordonata. Ce stabilesc principiile fundamental ede organizare şi funcţionarte a sistemului autorităţilor AP şi normelor ce determină principalele autorităţi ale AP. lasând posibilitatea administratiei sa aprecieze împrejurarile în care se aplica norma. Sub aspect etimologic. Pr. . care nu desfasoara. iar pentru administratie. 3. c) definitii. În literatura de specialitate se apreciaza ca ipoteza este absolut determinata când sunt conturate cu exactitate împrejurarile în care se va aplica dispozitia. repartizarea. Clasificarea normelor de drept administrativ Acest spect este analizat de catre autorii contemporani1 din unghiuri diferite. Principile dreptului adm. iar la nevoie. Democraţiei. pusa în slujba cuiva. Cu dr. 2. raportul de drept administrativ are trei elemente componente: subiecte. 1. e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumiteactivitati. când autoritatea publica este tinuta de norma juridica. Dretul adm. lasându-se la aprecierea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite. Egalitatea în faţa legii. Ca si în cazul altor ramuri de drept (dreptul constitutional. Celalalt subiect de drept administrativ poate fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public. ipoteza poate fi absolut determinata si relativ determinata. Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice cuprinde fondul. modalitatile juridice specifice prin care este realizata competenta cu care sunt investite organele administratiei publice. care se ocupa de „res romana” . 2. iar pe de alta parte. Principiul procedurii colective. Pr. prin aceasta notiune s-a avut în vedere o activit. administratia publica se desfasoara în regim de putere publica. 5. O caracteristica a acestor raporturi. Civilse determină prin faptul că normele procesului civil reglementează procedura administrativăîn cazurile soluţionării litigiilor de ordin admoinistr. prin forta coercitiva a acelei puteri. d) principii. 2. cuprinzând cele trei elemente: ipoteza. El a aparut la sfârsitul secolului al XVIII -lea. 3. categorica. obiect. însemnând „la”. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. Publuicităţii şi transparenţei. din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor administratiei publice este o . reprezentând „miezul normei juridice”. care se refera la un organ determinat. mai întâi în Statele Unite ale Americii si apoi în Franta. Respectarea scopului şi obiectivelor trase de lege. ea urmând a se deduce din continutul normei juridice. b) subiectele de drept. 3. Ipoteza normei de drept administrativ Spre deosebire de celelalte doua elemente. fiind compus din prepozitia „ad”. controlul administrativ etc. sanctiunea normei de drept administrativ nu apare întotdeauna în mod expres. care au ca obiect procedura de concretizare a activitatii autoritatilor publice. 7. „regulile dupa care statul exercita functia executiva. Dreptul administrativ are o serie de trasaturi proprii. traducându-se prin servitor. amenda etc. Principiul obiectivităţii. Proc. se identifica: a) norme cu caracter general..1. înseamna: a conduce. este obligata sa actioneze într-un sens determinat. care actioneaza pentru organizarea executarii si a executarii legii. 4. Un prin criteriu îl constituie obiectul de reglementare. reglementeaza o diversitate de domenii. fie între acestea si particulari. executarea unor lucrari publice. aplicabile tuturor autoritatilor publice. un compartiment din unitatile direct productive sau institutii socialculturale. .masuri de executare silita (demolarea sau desfiintarea unor constructii etc. 2. Dreptul administrativ a început sa se contureze ca ramura de drept de sine statatoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. Din punctul de vedere al întinderii sferei de aplicare. dispozitia si sanctiunea. Prin obiectul său AP este strîns legată de cele trei puteri ale statului. continutul reglementarii. Constituţional. acelasi dictionar retine: totalitatea organelor care administreaza o institutie sau o întreprindere.6. 3.adm şi cel financiar.Pr. prin natura lor sunt extrem de numeroase si variate. Cele mai strînse legăruri dr. Ca orice norma juridica. Legalitatea. 4. de exemplu). 4. 4. a gospodari. 6. prohibitive sau permise. Dreptul de afi ajutat sau asistat. Principiul suveranităţii poporului. imperativa. fara ca sa-i fie dictata dinainte conduita sa. În cadrul normei de drept administrativ se întâlnesc trei categorii de dispozitii: a) dispozitii imperative. nemijlocit o activitate direct productiva. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi juridice. competenta legata este definita ca fiind „situatia când administratia este tinuta. norma de drept administrativ are o structura trihotomica. nascute în urma unui act administrativ” sau „acea ramura a stiintei juridice care cerceteaza normele de drept care privesc organizarea sistemului administratiei publice. ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata si poate sa se refere la: a) împrejurarile. sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva. b) norme speciale. atunci când se prevede o anumita actiune. Aceasta libertate de apreciere constituie ceea ce se cheama „puterea discretionara” a administratiei publice.viata statului si dreptul privat. În ceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrativ se cuvine a mentiona ca unul dintre ele este fie o autoritate a administratiei publice. Raporturile de drept administrativ Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei publice. în sensul ca un izvor de drept va contine numai dispozitii imperative. supus.1. Astfel. conditiile în care se aplica norma juridica. nu-l obliga. are un pronuntat caracter de mobilitate. Are ca obiect de studiu acele relaţii sociale şi valori care se referă la organizarea şi realizarea administraţiei publice. în general. prin care se interzice o anumitaconduita subiectului de drept. 3. respectarii legii în activitatea organelor administratiei publice”. Dupa caracterul normelor identificam: a) norme imperative – care impun subiectelor de drept o anumita conduita. fara posibilitatea de a alege” „Exista putere discretionara ori de câte ori o autoritate actioneaza liber. întrucât. fie un functionar public. Legătura dreptului adm. întâlnind criterii de clasificare comune sau diferite. dupa care pot fi identificate urmatoarele categorii de norme: a) norme de drept material. Într-o formulare restrânsa. persoane fizice sau juridice. sunt regulile. care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi. 7. Proporţionalitatea.

55. pot stabili în mod unilateral drepturi si obligatii.germanică nu exclude anumite deosebiri între sistemele juridice naţionale. Portugalia. Printre izvoarele dreptului romanogermanic este important rolul actelor normative subordonate legii: regulamentelor. adică împărţirea lui în ramuri. În majoritatea ţărilor continentale sînt adoptate şi acţionează codurile: civil. numărul lor în fiecare ţară este mare. În cadrul raporturilor de colaborare. Cum ar fi. Sistemul legislaţiei curente este de asemenea destul de ramificat. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al dreptului romano-germanic. În anumite raporturi de drept administrativ. completarea lui cu dreptul de echitate şi interpretarea statutelor. el poate acţiona nu numai "în completarea legii" dar şi "pe lîngă lege". canonice şi locale. deoarece prestatiile înfaptuite de organele administratieipublice în favoarea acestora sunt prevazute de lege sau în actele normative emise pe baza si în executarea legii.obligatie legala a acestora si nu o facultate. parcurgînd "etapa de recurs". tehnica juridică. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică romano-germanică este caracterul lui codificat. situatia de subordonare a subiectelor de drept nu exclude posibilitatea manifestarii de vointa a acestora în cadrul raporturilor juridice respective. Aşa dar. În cadrul raporturilor de subordonare ierarhica. de exemplu. iar acestea au obligatia sa realizeze prestatia. ordinea activităţii organelor statale şi relaţiile individului cu statul. Apartenenţa dreptului diferitor ţări europene la familia romano. decretelor miniştrilor ş. care poartă amprenta istoriei. A avut loc procesul cu denumirea "preluarea şi adaptarea dreptului roman". în Anglia . În interiorul familiei juridice romanogermanice grupul dreptului "romanic". în baza căruia în interiorul familiei juridice romanogermanice se deosebesc două grupuri juridice: romanic. Familia juridică de drept comun. de exemplu. Această autoritate este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui control judiciar al constitualităţii legilor ordinare. Cel care actioneaza ca autoritate ierarhic superioara are dreptul de a conduce. 56. divizarea lui în public şi privat. aici poziţia doctrinei este destul de contradictorie. a domeniului public privat etc. Ele pot fi raporturi de subordonare. Spania şi cel germanic. diferă de grupul dreptului "germanic". organele administratiei publice pot recurge la masuri de constrângere. juridică romano- La familia juridică romano-germanică se referă sistemele ce au apărut în Europa continentală în baza tradiţiilor juridice romane. Obiectul acestor raporturi juridice consta în modelarea comportamentului subiectelor participante corespunzator exigentelor legale. care se reflectă. în principal. ceea ce. şi dreptul german. dreptul la ocrotirea sanatatii etc. sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului. în deosebi în dreptul francez. Constituţia RFG din 1949 direct menţionează. pe de altă parte. un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. Această divizare poartă un caracter general şi în ultimul timp şi-a pierdut însemnătatea de odinioară. Pentru familia juridică romanogermanică sînt caracteristice: existenţa dreptului scris. însă. aplicând sanctiuni în conditiile legii. În general. Doctrina juridică romano-germanică şi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile. Olanda. de exemplu. de procedură civilă. care determină statul. În linii generale se poate spune. În cadrul raporturilor care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem se întâlnesc si raporturi de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la realizarea sarcinilor ce revin administratiei publice. subiectele participante sunt pe picior de egalitate si actioneaza împreuna pentru realizarea unui anumit scop. practica judiciară poate fi referită la numărul izvoarelor auxiliare. deşi în cadru acestei scheme este posibilă o deplasare a accentelor. Regimul juridic aplicabil în aceste cazuri este cel de drept civil si nu regimul de drept administrativ. pe de o parte. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate. Structura dreptului în familia juridică anglo-saxonă. circularelor administrative. Pe continent juriştii sînt interesaţi în primul rînd de faptul cum este reglementată situaţia dată. la organizarea si functionarea administratiei publice. Pot fi amintite acele raporturi juridice în care anumite organizatii nestatale realizeaza activitati de interes public prin prestatii specifice organizatiei statale. Cu toate acestea. a. În primul rînd aceasta este legat de "precedentul de recurs".în ce ordine ea trebuie corectată. pe baza competentei pe care o au conform legii. că la dreptul public se referă acele ramuri şi instituţii. Sunt destul de numeroase cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se afla în raporturi de drept administrativ. pentru a ajunge la o hotărîre judiciară corectă. în ţări diferite nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri. O pondere deosebita în cadrul categoriei de raporturi analizate o ocupa cele de utilizare a serviciilor publice. au servit drept model. neobişnuită. sistemul de izvoare ale dreptului. că "principiile generale ale dreptului intemaţional" au prioritate în faţa legii. unde intră Belgia. în care organele administratiei publice. care include de asemenea Austria. însa în calitatea lor de servicii publice1. cum ar fi acelea care privesc utilizarea mijloacelor de transport în comun. Totodata. Beneficiarii acestor servicii pot intra în raporturi juridice cu administratia pe baza unor contracte civile. structura logica intemă. Luxemburgul. Raporturile care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem sunt extrem de variate. limbajul juridic . penal. Însă. doua ministere care emit împreuna norme juridice de interes comun. în RFG diviziunea între dreptul privat şi public este pronunţată mai puţin decît în Franţa. franceze şi germane. beneficiarii serviciului public au un drept subiectiv în temeiul caruia pot cere organelor administratiei publice sa presteze serviciul. Raporturile ce se constituie în cadrul sistemului administratiei publice se refera. că dreptul francez. se studia fondul lui de noţiuni. Astfel. normele cărora au o autoritate juridică majoră. dreptul la învatatura. Reamintim. Acelaşi lucru trebuie menţionat şi despre sistemul de drept. a. Legile reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale. În acest scop exista o serie de garantii legale care constau în mijloacele practice puse la dispozitia cetatenilor. Constituţiile delimitează competenţa elaborării dreptului a diferitelor organe de stat şi în corespundere cu această competenţă înfăptuiesc diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului. În unele raporturi de drept administrativ. în speţă. pentru ţările din familia juridică romano-germanică este caracteristică schema unică a sistemului ierarhic al izvoarelor de drept. care este influenţat de ştiinţa juridică germană. La început această preluare şi adaptare purta forme doctrinare: dreptul roman nu se aplica nemijlocit. În toate ţările familiei romano-germanice este cunoscută divizarea dreptului în public şi privat. care au întemeiat în sec. Familia genaanică. îndruma si controla subiectul subordonat. obiceiul în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă independentă a dreptului cu rare excepţii. Odată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele juridice naţionale dreptul internaţional. iar această istorie pînă în sec. În unele ţări convenţiile internaţionale au o putere juridică mai mare decît legile interne. de procedură penală ş.totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romanogermamce. posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie "împotriva legii" . b) Raporturi care se formeaza între un subiect ce apartine administratiei publice si unul din afara acestui sistem. administrative şi constituţionale diferită de cea a Franţei. În toate aceste ţări există constituţii scrise. Italia. subiectele active actioneaza tot pe baza si în executarea legii. chiar şi o decizie judiciară "simplă" (bazată pe analogie sau pe principii generale). Ea s-a format în baza studierii dreptului roman la universităţile italiene. poate fi sesizată de către alte judecătorii la soluţionarea proceselor de aşa gen ca precedent real. precum şi divizarea dreptului în ramuri. acestia pot formula plângeri împotriva masurilor abuzive luate de administratia publica. Însa. îşi găseşte reflectare într-o organizare şi competenţă a organelor justiţiei generale. În dreptului englez lipseşte . Ele se împart în raporturi de subordonare ierarhica si de colaborare. organele administratiei publice au un drept de apreciere asupra conditiilor în care se realizeaza dreptul beneficiarului la serviciul public. Dreptul comun este un sistem. Deoarece curtea de casaţie este instanţa supremă. iar la cel privat . legile speciale şi culegere de norme. subiectele participante se afla în cadrul unei ierarhii administrative. însăşi concepţia dreptului. În fiecare din aceste două sfere. XII-XVI în baza culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă juridică pentru multe ţări europene. XVIII este o istorie exclusiv a dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei căi: formarea dreptului comun.ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile indivizilor reciproce. Cum ar fi. fondul de noţiuni. De exemplu. Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare al dreptului romano-germanic este specifică. pentru persoanele fizice sau juridice. Raporturile de drept administrativ se grupeaza în doua categorii: a) Raporturi care se formeaza în cadrul sistemului administratiei publice. ajungând pâna la executarea silita a legii. Elveţia şi alte ţări. Este cazul raporturilor dintre Guvern si prefecti sau acela al raporturilor dintre ministru si conducatorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor în judete.

Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. Numai unele state. Sistemele juridice ale acestor ţări au suferit schimbări considerabile în sensul că importanţa. ca şi justiţia. foste colonii franceze sau spaniole au adoptat codurile de tip roman. Teoretic numai Dumnezeu are putere legislativă. In concepţia socratică. iar însuşi dreptul . Revoluţia Americană a înaintat pe primul plan ideea dreptului american naţional independent. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . pe care. în baza sa s-a format în Califatul Arab în sec. în primul rînd norme religioase. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul оşi are rădăcinile sale. Capitolul urmează după capitol fără o delimitare logică a problemelor care ar trebui referite la dreptul privat sau la cel penal. sau dreptul musulman se împarte în 2 părţi: prima indică linia de comportament al musulmanului faţă de semenii săi (muamalat). dreptul SUA. care a rupt legăturile cu "trecutul său englez". iar justiţia este concepută drept criteriu de manifestare a legalităţii.teologia sau principiile credinţei . este o virtute care aduce fericirea şi armonia.n. Astfel. Secolele următoare practic nu au adus nimic nou. ambele fiind." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. iar odată cu el . Şcoala realistă a dreptului. care acţionează asupra milioanelor de oameni. 57Dreptulmusulman (islamic) Dreptul musulman ca sistem de norme. se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic. în direcţia opusă. adulter. Platon (427-347 î. şi diferite după vîrstă. A doua "rădăcină" este sunna. susţine întemeietorul şcolii. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. Aceste două părţi alcătuiesc obiectul ştiinţei juridice sub aspectul. corespunzătoare diferitor interpretări. mai precis . şi cea mai lipsită de lege şi dreptate. Însă nu s-a petrecut o trecere a dreptului american în familia romanogermanică. civile. în concepţia lui Platon. a doua prescrie îndatoririle faţă de Allah (ibadat). sub dominaţia severă a dreptului. Un singur judecător examina dosare de diferite categorii. sunite şi şiite. în mod deosebit. Legea. Şariatul constă din 2 părţi . precum şi obiceiuri. Dreptul lui Allah este dat omenirii odată şi pentru totdeauna.de procedură civilă. Din numărul principalelor ramuri ale dreptului musulman fac parte dreptul penal. ce exprimă în formă religioasă în general. El. iar ceea ce este legal este şi just. Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea ramurilor de drept. el trebuie să fie adoptat de state. aceeaşi divizare a dreptului. aplicarea legii depinde de precedentele judiciare. legislatorul trebuie să găsească punctul de care concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va asigura fericirea şi. Preocupat.. În acest sens el este un sistem islamic unitar de reglare social-normativă. primul şi cel mai cunoscut este Codul comercial Unitar. în 25 . totodată. după aprecierea personală. De aici . cît şi norme nejuridice. Dreptul natural este caracterizat ca fiind imuabil şi specific tuturor. în general. În dreptul statutal al SUA se întîlnesc numeroase coduri. O formă de codificare deosebită în SUA a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri cu caracter unitar. conceput ca un ansamblu de norme eterne şi imuabile existente atit în formă scrisă. considerată ca temelie a esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor fenomenelor ce se produc în lume. treptat s-au pomenit absorbite de "dreptul comun". Binele în politică este justiţia care îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altora. ceea ce 1-a făcut să afirme că omul este cea mai nobilă dintre toate fiinţele. Există naţiuni şi grupuri etnice ce profesează islamul în calitate de religie. Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o competenţă destul de largă. Şcoala istorică a dreptului. a constituţiilor statelor ce au intrat în componenţa SUA. îl divizează în drept natural şi drept pozitiv. Fikhul. să nu prejudiciezi pe altcineva. subliniază rolul puterii judiciare în sistemul american de guvemămînt.penale. multe din care sînt considerabile cu adevărat şi nu pot fi neglijate.Existenţialismul juridic. Examinindosarul. dar nu numai acelea care de obicei se referă la sfera de drept. de la Platon şi Aristotel. La măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă pentru următoarele infracţiuni: omor. A patra şi ultima "rădăcină" . Printre codurile de acest gen. în SUA s-a format un sistem dualist. Pe lîngă pedeapsa pentru infracţiunile enumerate. Însă în majoritatea ţărilor arabe ele continuă să joace un rol destul de important în mecanismul de acţiune socială a dreptului. să pedepsească pentru oricare altă violare a legii. să dai fiecăruia ce este al lui. În realitate. voinţa nobilimii musulmane religioase. dreptul judiciar şi dreptul familiei. Şcoala raţionalistă a dreptului. neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. care a mărit considerabil importanţa ei practică: propunerea acceptată odată de către juriştii tuturor sau chiar a unei şcoli. Motivele şi intenţiile individului nici odată nu se iau în consideraţie. precum Şcoala dreptului natural. în gîndirea aristotelică. Pentrui ca proiectul să devină lege. 58 Caracteristica şi reprezentanşii şcolii dr. Pe parcursul dezvoltării ulterioare a învăţăturii în această schemă s-a introdus încă o modificare. Omul.idjima: acord atins de toată activitatea musulmană în problema obligaţiilor musulmanului. comerciale.(achid) şi dreptul (fikh). că în SUA există 51 sisteme de drept . au stat două şcoli: şcoala Medina şi şcoala irachiană.e. care este înlocuită aici cu divizarea în drept comun şi dreptul echităţii. însă. Dreptul controlului constituţional. unica sursă a dreptului musulman sînt lucrările savanţilor jurişti. legea este principalul mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie just sau injust. Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită jurisdicţia independent unul faţă de altul.a unui sistem întreg de constituţii: federală. Abordоnd problema politicii. La baza operelor sale este pusă ideea. Prima "rădăcină" este coranul. şi l-au adaptat la necesităţile credinţei noi. În unele ţări (în Sudan) sistemul de judecătorii musulmane a căpătat un caracter de mai multe trepte (mai multe instanţe). în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest. discipolul lui Socrate. Normele elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sistemul de drept american numai după o aplicare şi interpretare a lor multiplă de către judecătorii numai cînd se va putea face o referire la hotărîrile judiciare care l-au aplîcat şi nu la norme nemijlocit. care nu sînt cunoscute dreptului englez. Funcţia principală a "fikhului" constă în păstrarea legăturilor indisolubile. întrebuinţarea băuturilor spirtoase. la dezvoltarea raţionalului. Baza ştiinţei juridice musulmane o constituie metoda cazuistică sub denumirea "Ilm al furu". Această comportare mai liberă cu precedentul capătă o deosebită importanţă în legătură cu competenţa judecătoriilor americane de a exercita controlul asupra constituţionalităţii legilor. Deaceea pentru un jurist englez dreptul este omogen. nu este altceva decît expresia cunoaşterii umane. identice. în cadrul căreia ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de drept precedent. Pentru un jurist american. instanţele superioare judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a SUA nici odată n-au fost legate de propriile lor precedente. conform ideilor sale. are o structură analogică cu structura dreptului comun. În ambele ţări există de fapt. pentru concepţia de drept musulmană nu există. dreptul nu este un produs al voinţei. Ramurile dreptului englez nu sînt atît de clar pronunţate ca în sistemele de drept continentale. În SUA.libertatea considerabilă şi capacitatea de manevrare în timpul procesului de adaptare a dreptului la condiţiile ce se schimbă.după forma sa exterioară . opiniile despre drept sau constituit în şcoli. Cu toate acestea. Posibilităţile mari ale influenţei judiciare asupra legislaţiei nu exclude faptul. Influenţa izvoarelor de drept de tip european a devenit. însă n-au acceptat dreptul musulman. care există deja 200 de ani şi joacă un rol important. filozofia are în vedere natura universală. constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe egale. El se referă la autorul. Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acţiunea puţin mai liberă a regulii precedentului. că dreptul existent a venit de la Allah care întrun anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul său Muhamed. Organizarea judiciară musulmană se deosebea prin simplitate. Un alt exponent al teoriei dreptului natural este Marcus Tullius Cicero. Islamul pomeşte de la faptul. de Aristotel şi de către stoici. ale cărui opţiuni cu referire la drept au fost influenţate de Platon. ideile. adică aplicarea la cazurile noi asemănătoare a regulilor stabilite de Coran. dreptul este ordinea comunităţii politice. la rоndul său. a ideii idjima. de problema făuririi unui stat ideal. Platon susţine că adevăratul stat trebuie să asigure un trai comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii toate virtuţile: înţelepciunea. mai întîi de toate pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite şi discrete. Aristotel caută dreptul în observarea raţională a naturii. întemeietorul şcolii dreptului natural este considerat filozoful grec Socrate (469-399 î. ci este dat de natură. Legislaţia familiei a ţărilor arabe. folosit activ de Curtea Supremă. organizarea. luate de judecătoria unui stat. ca şi în Anglia. în altul. de fapt. în concepţia lui Cicero. În general. care a fost adoptat oficial în anul 1962. este şi legal. În al doilea rînd. Se presupunea o respingere totală a dreptului englez. după ce îl va găsi. de fapt. Deoarece dreptul musulman reflectă voinţa lui Allah. Adoptarea Constituţiei federale scrise din 1787. este considerată regulă. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural este. În altele există sisteme paralele de judecătorii musulmane. contribuind. în legătură cu aceasta se poate spune. Justiţia. şi de aceea nu este neapărată condiţia de respectare a hotărtrii. cit şi nescrisă.analogia (chias). a fost un prim şi important pas pe această cale. Din motive istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale dreptului musulman. importantă pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor Coranului. stabilit pe teritoriile controlate de ei. Pacea socială în stat se asigură. Germenii acestei teorii au apărut în antichitate. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. A treia "rădăcină" . că legislaţia în sistemul juridic al SUA are o pondere mare şi este mai importantă decît dreptul statutal în Anglia. Justiţia înseamnă egalitate şi această egalitate a justiţiei are în vedere atit interesul general al statului.în state şi una federală. toate judecătoriile au o jurisdicţie comună. un proces ireversibil. Echitatea. Aceasta se datoreşte în primul rînd existenţei constituţiei scrise. etc.n. Teoria psihologică a dreptului.e. jefuire armată şi revoltă. adică pot examina diferite categorii de dosare .a asimilat cîte ceva din codificările europene. în interpretarea sa romanică veche şi occidentală. acuzare falsă de adulter. pe calea practicii judiciare şi a reformelor legislative în cazuri aparte.divizarea dreptului în privat şi public. XIX evoluţia concepţiei de drept musulman a decurs prioritar în comentarii juridice religioase şi culegeri de "fetre" care interpretau pe nou tradiţionalele principii şi legi ale şariatului. iar cea unificată acţionează. de interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile sau codurile unitare vor fi interpretate peste tot la fel de practica judiciară. оn acest mod. el cuprinde toate sferele vieţii sociale. Prin urmare. furt.De obicei.islam. precum şi 3 şcoli şiite. după Socrate. Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format în primele două secole ale existenţei islamului. sferă de acţiune şi ponderea dreptului musulman s-au micşorat. În Anglia nu există coduri de tip european. Dreptul penal musulman este bazat. la Cant şi Hegel. fapt ce l-au considerat 2 factori: în primul rînd. cadi (judecătorul) putea. Şcoala sociologică a dreptului. Lucrările sale de prestigiu care tratează problema dreptului sunt Republica şi Legile. pînă în sec.). curajul. care cu timpul. Şcoala normativistă a dreptului. în unele . Aristotel afirmă că statul întruchipează scopul binelui. rămîne o familie juridică independentă. el identifică justiţia politică cu dreptul politic. În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi concepţie a dreptului şi a rolului său. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. dintre legislaţia statului musulman şi sursele ei primare. în orice timp şi în orice împrejurare . cumpătarea şi dreptatea. scopul cărora este de a stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale dreptului. Aceste vechi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic.50 . judecătorilor li se înaintează cerinţe înalte de calificare în sensul pregătirii lor de drept religioase. iar ca teorie cu pondere şi o influenţă majoră ea s-a manifestat în gîndirea filozofică şi politico-juridică din evul mediu. În condiţiile actuale unele ţări musulmane (Egiptul) au refuzat complet judecătoriile musulmane. Una din aceste deosebiri considerabile este legată de structura federală a SUA. caracteristic omului.. unde acest lucru este deosebit de necesar. VII-X şi este bazat pe religia musulmană . S-a creat învăţătura despre 4 "rădăcini" (izvoare) ale dreptului musulman. natural Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. judecătorul nici odată nu apelează la Coran sau Sună – legendă despre proroc. care cuprinde atît norme juridice. În cadrul dreptului musulman lipseşte divizarea clasică în drept public şi privat. Ceea ce este just. dar. dreptul este mai întîi de toate un drept al practicii judiciare. Pentru ca binele să domine pacea. unitatea conceptuală şi raţională a omului presupune cunoaşterea adevărului. penale. în toate statele . cum ea este determinată de şcolile de drept.de procedură penală. liniştea. evident. Dar numai în general. ca şi pentru unul englez. De la justiţia politică. În procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul englez şi cel american. învăţăturile cărora sînt recunoscute. indiferent de faptul dacă va fi recunoscut sau nu.de drept public şi privat. La baza tuturor şcolilor. să dobоndească mijloacele de a-i face să se rostească asupra binelui. care a suportat numeroase influenţe străine. Dreptatea nu este altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot ce este al său şi împlinirea chemării proprii. unde recent a dominat dreptul musulman în toată originalitatea surselor sale. Dreptul musulman. Dreptul întruchipează în sine înţelepciunea umană. asemănător celui englez: dreptul precedent în interacţiunea cu cel legislativ.a principiului precedentului şi altor semne caracteristice pentru "dreptul comun". Toate elementele psihologice sînt excluse conştient din examinare. în mod uniform. constituţii ale statelor. se folosesc unele şi aceleaşi noţiuni şi interpretare a normelor de drept. autoritatea căruia este unanim recunoscută. este o parte integrantă a naturii în dubla accepţiune: ca parte a materiei şi ca fiinţă raţională. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim în lucrările Politica şi Etica. sunnă sau adjimă. în viziunea lui. ca temelie a dreptului. Pregătirca proiectelor acestor legi şi coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu Institutul American de drept şi Asociaţia Americană a avocaţilor. cît şi interesul individual al cetăţenilor. care a atins şi toate ţările islamice. îşi . Singura sursă a cunoştinţelor necesarmente egale pentru toţi o constituie raţiunea umană . este orientată spre consolidarea normelor şi priricipiilor dreptului musulman. În cîteva state acţionează codurile civile. Aristotel îşi îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului fără de care politica nu-şi poate atinge scopurile. în general. Doctrina engleză nu cunoaşte discuţii despre diviziunile structurale ale dreptului. dreptul englez s-a dezvoltat treptat.

ideile. оn esenţă. Teoria psihologică a dreptului. este pusă în pericol întreaga valoare fundamentală a solidarităţii sociale. oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau naştere din voinţa divină reflectată în voinţa poporului. autorul lucrărilor Contractul social şi Discursul asupra origina şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. Şc. concepţii. a dreptului. la rîndul ei. etc. În RM "Teoria generală a dreptului". deoarece studiază dreptul (statul)." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. îmbrăţişează dreptul. în concepţia sa. şi Problemele teoriei dreptului.după cel de-al doilea război mondial. influenţa socială. iar mai pronunţat . şi dreptul pozitiv.Teoria generală a dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice este de dată mai recentă. în general. iar acesta. în mod natural. fiindcă obligaţia de supunere are la baza un acord încheiat între oameni. TGD este o ştiinţă socială. Este de reţinut că ea studiază dreptul în ansamblul său. lege şi stat în lucrarea SummaTheologica. această funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge din viaţa socială şi impune indivizilor norme ce trebuie respectata în interesul întregii societăţi. ci în baza de drepturi şi interese comune . unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai Scolasticii Abordează probleme referitoare la drept. a cărei existenţă poate fi probată prin raţiune. cît şi lucrurile trebuie să fie raportate acestei prime. care dă consacrare juridică dreptului social. El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. matematicii. trebuie să se conformeze normelor juridice.Prin urmare. care cuprinde realizările ştiinţifice ale juriştilor. In urma оncheierii contractului social. Egalitatea presupune existenţa aceloraşi condiţii de supunere pentru toate persoanele. din momentul în care guvernanţii au început a-şi impune propria voinţă guvernaţilor. El este un produs colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a unor individualităţi. în perioada evului mediu teoria dreptului natural a fost dezvoltată de către Toma din Aquino .Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului poate fi conceput în deplinătate în urma studierii acestei discipline. în sec. Asemenea limbajului. Pentru a apăra acest drept. în generalitatea şi integritatea sa. Justiţia. noţiuni cu privire la drept şi. de la Platon şi Aristotel. cît şi a întregului său. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an 60 Şcoala sociologică pozitivistă a dreptului sau 1. ea cuprinde întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la obiectul de studiu. . economice. şi a sistemului de drept al ţării respective. Primele idei fundamentale ale şcolii istorice a dreptului sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii Gustav Hugo. în această situaţie. a st-ui . puterea şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt recunoscute ca fiind juste pentru un anumit interval de timp.: dr. Toţi oamenii trebuie să se supună prevederilor normelor juridice. unit nu prin întîmplare. a tehnicii legislative. legea este o regulă sau o unitate de măsură a acţiunilor după care trebuie să se conducă sau să se abţină orişicine .. cum sînt: puterea de stat. tehnicii şi practicii dreptului. întemeietorul şcolii contestă ideile dreptului natural privind apariţia statului pe calea unui contract social. Şcoala istorică a dreptului. el susţine că dreptul n~a luat naştere ca un imperativ al vieţii comunitare. care. luоnd naştere dreptul. al XEX-lea. în prima jumătate a acestuia. fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate drepturile sale în favoarea întregii comunităţi.. ştiinţa sociologică care. se apleacă cu interes asupra fenom. sociologică a dreptului. nu se manifestă prin relaţiile omului faţă de sine însuşi. modul în care instituţiile. 2) o funcţie de ameliorare a metodologiei. sintetice. după Comte. în baza unui ansamblu de teorii. Conform concepţiei lui Freidrich Puchta. Şcoala raţionalistă a dreptului.dr. corelaţia cu celelalte componente ale sistemului social.. adică abordarea ştiinţifică a problemelor juridice. pe observaţie . ci doar ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi. Atit statul. Statul este un produs natural şi necesar în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor omeneşti. consideră Duguit. în mod succesiv. în reducerea complexităţii fenomenului juridic prin intermediul unei abordări globalizante. Fiind parte componentă a ştiinţei dreptului. De unde reiese că atit raţiunea. Ca ştiinţă. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. al XVIII-lea şi începutul sec. prin trei stadii: teologic. Statul. Experienţa raţiunii umane. La etapa iniţială. Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. cit şi indivizii. privite în dinamica lor. Şcoala realistă a dreptului. adică istorică. dreptul devine o ştiinţă aparte. este un bun al poporului. toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică. Dreptul. Avîd ca punct de reper legea celor trei stări Auguste Comte clasifică ştiinţele în şt. normativistă a dreptului. Baza metodologică şi obiectul de studiu Prin obiectul său de preocupare şi studiu. afirmînd că acest fapt este imposibil din cauza numărului mare de oameni. culturii.La momentul actual această disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale lumii sub diverse denumiri: Teoria generală a dreptului. ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc. conştiinţa juridică se conturează оn relaţiile dintre membrii familiei. care nu se mai putea menţine. cei mai mulţi oameni. care le reglementează evidenţiem două funcţii de bază care îi revin Teoriei generale a dreptului. deoarece studiază problemele de bază ale ştiinţei politice Ea formulează categoriile politice ce vizează. de la Platon şi Aristotel. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. Potrivit lui Toma din Aquino. în mod pozitiv.găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal". care reflectă în legi realitatea existentă. ea selectează numai o parte din materia teoretică. dreptul exista sub forma dreptului natural. nu trebuie să sancţioneze obligaţii. Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a dreptului. conform ideilor fondatorului. în raport cu normele juridice 2. Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. care dreptul оşi are rădăcinile sale. In literatura juridică Teoria generală a dreptului a mai fost caracterizată ca fiind nucleul central al ştiinţei dreptului de la care pornesc practic toate ştiinţele juridice. elaborat de stat. Rousseau afirma că fiinţa umană a fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din starea primitivă. Legislatorul este doar un organ al conştiinţei sociale. ca o categorie etică. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. Enciclopedia dreptului. dă naştere unei justiţii universale. Această şcoală a apărut ca o reacţie la ideile revoluţiei franceze prin care se urmărea codificarea dreptului. întemeiată pe date concrete. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea Auguste Comte (1798-1857). şi anume cea de Dumnezeu. În concepţia lui Hugo. social. evoluţia şi funcţionarea dreptului. ca fenomen social ce există într-o comunitate umană. nu este în drept a se confrunta cu colectivitatea şi alţi cetăţeni. instituţiile politice şi juridice. oamenilor. Şc. ştiinţifică. Astfel. precum Şcoala dreptului natural. evoluţiei şi funcţionării dreptului. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. ca disciplină de studiu. filozofia are în vedere natura universală.. politico-juridice influenţează societatea şi în care suportă. este Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii sociale. şi anume: 1) o funcţie teoretică. Dr. 59 Fenomenul jurudic în lumina şcolii istorice e drept. Astfel. conform ordinii stabilite de Dumnezeu. precum Şc. Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie deosebită de Teoria generală a dreptului ca disciplină de studiu. o dată cu dezvoltarea poporului. este definită de către Cicero. social şi cel edictat de stat apar discrepanţe. Ea poate fi definită ca totalitate a cunoştinţelor despre drept şi stat acumulate de omenire pe parcursul întregii sale evoluţii. într-o oarecare măsură. оn baza căreia oamenii s-au asociat este voinţa generală. Insă. Atunci c-d între dr. mecanismul de stat etc. a noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate şi utilizate de dogmatica juridică. filozofii merg înaintea juriştilor şi le luminează calea. Un alt reprezentant al şcolii sociologice sau pozitiviste este Leon Duguit (18591929). se apleacă cu interes asupra fenomenului juridic.. statul. porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor. Toma din Aquino constată că dreptul este justiţia în cadrul comunităţii umane. metafizic şi pozitiv. dar. ideile.1861) şi Friedrich Puchta (1798-1846). Contractul social reprezintă o formă socială de asociere care dă naştere unui corp moral şi colectiv оn care există un angajament reciproc al publicului cu particularii. ştiinţele mecanicii. aceasta are un caracter neconturat O dată cu dezvoltarea poporului. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse la conexiunea dintre drept şi filozofie „ . să o limităm numai la o explicaţie pozitivă.Metodologia este una dintre cele mai actuale şi complicate probleme ale ştiinţei juridice. Preocupat de problema apariţiei dreptului şi statului. este împărţit în două categ. fapt ce a pus fundamentul contractului social. mai ales. Ideea dreptăţii. pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre ceva ce este concret. independent de legislator. juridic. care derivă din însăşi natura socială a omului şi are datoria de a garanta siguranţa oamenilor. Alături de marile sisteme filozofice concepţiile. Reciprocitatea. adică tot ce este cunoscut pînă în prezent despre legităţile apariţiei. Constr. la stat. Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania la sfîrşitui sec. Teoria generală a dreptului este divizată în două discipline de învăţămînt: Teoria generală a dreptului. natural. Principalii reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846). în special. Şcoala normativistă a dreptului. în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp. ci prin relaţiile cu alte persoane şi are la bază ideea „de a i se da fiecăruia ceea ce i se cuvine". Ea formulează şi defineşte conceptele fundamentale care constituie punctul de plecare pentru investigaţiile întregului sistem al ştiinţelor juridice. Manual de drept natural sau Filozofia dreptului pozitiv. expusă în cele mai accesibile forme în literatura de specialitate. Şc." Nu există existenţă omenească fără un anumit sistem de drept. Cuvîntul Din îndepărtata antichitate şi pînă în zilele noastre toate marile sisteme filozofice. generală a TGD. Contractul social urmăreşte scopul asigurării libertăţii naturale.de stat se aplică numai în baza şi în limitele prevăzute de normele juridice. Introducere în studiul dreptului. care se predă la finele lor. voinţa umană. Izvorul său stă. nu le rămоnea decît să se unească în vederea unui singur scop. Teoria generală a dreptului face o analiză profundă a relaţiilor sociale. Existenţialismul juridic. la Cant şi Hegel.cauze întemeindu-şi învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic. ştiinţa dreptului studiază legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului. apărută оntre persoane. filozofia are în vedere natura universală.Caract. care constă în explicarea atît a părţilor componente ale dreptului. apare din necesitatea soluţionării a diferitelor litigii care iau naştere ca rezultat al dezvoltării sociale. etc. perioada modera. Societatea nu este în drept să suprime dreptul individului. în mod conştient. iar puterea în stat nu este durabilă. legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia. susţine reprezentantul teoriei dreptului natural. manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale indivizilor. garanţii sau să aibă caracter punitiv. la rîndul său. Şcoala raţionalistă a dreptului. Teoria psihologică a dreptului. atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în procesul de pregătire a specialiştilor în domeniul jurisprudenţei."Dreptul este un fenomen istoric. În lucrarea sa Curs de filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu are dreptul să admită decît ceea ce se constaţi. cоt în perceperea vie a instituţiilor juridice. formele lor concretistorice. în baza doctrinei sale filozofice. Friedrich Cari von Savigny (1779. Dacă ştiinţa dreptului are în vedere natura lui particulară. politică şi juridică care studiază. dreptul ia naştere şi se dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional al poporului respectiv. pe care sociologia оl studiază. Exponent al teoriei solidarităţii sociale.ordinea juridică în globalitatea sa. iar marele număr de asemănări şi analogii ce unesc sistemele juridice ale tuturor popoarelor confirmă idintitatea fundamentală a naturii umane an care dreptul îşi are rădăcinile sale. la rîndul lor. trebuie să evităm orice explicaţie metafizică. tocmai pentru importanţa acestuia în viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul filozofiei. opiniile despre drept sau constituit în şcoli. în viziunea savantului. al XX-lea. funcţiile statului. fiind deci pentru toţi adevărata libertate. Friedrich Cari voa Savigny afirmă că dreptul ca produs al spiritului poporului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn concepte abstracte. la Cant şi Hegel. Dreptul. În doctrina sa. în adîncurile trecutului. care se predă la începutul studiilor juridice. După cum spunea un mare gînditor al neamului românesc Constantin Stere referinduse laconexiunea dintre drept şi filozofie „ . nemaiputînd crea forţe noi. Un alt reprezentant al şcolii dreptului natural. politice şi de altă natură. ca expresie a solidarităţii sociale. primele manifestări ale conştiinţei juridice iau naştere în familie. Şcoala sociologică a dreptului. autorul recunoaşte existenţa unei prime cauze eficiente. sub forma instituţiilor. Toate aceste caractere au fost dobоndite o dată cu intervenţia statului în viaţa societăţii şi. după Duguit. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă generală despredrept şi stat. Teoria generală a dreptului este şi o ştiinţă politică. Existenţialismul juridic. Ist. Ca parte componentă a ştiinţei în general Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială. cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constr. Şcoala realistă a dreptului. constituiţi în societate de a promova binele în comun.

totuşi dreptul aparţine şi el acestei realităţi.Regulile comparării:a) este supus comparării numai ceea ce se poate compara. Iar dreptul este voinţa deţinătorilor puterii de stat ridicată la rang de lege.conţinutului şi necesităţii dreptului. K.2din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia permanentă a esenţei. constă în deservirea societăţii. funcţia suprastr. Legile lui Dracon şi Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani. În concluzie rezultă că dreptul. Momentul determinant al form.c) comparatismul trebuie să ţină seama atît de sensul normei juridice la momentul apariţiei ei.Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie alcătuiesc coordonatele care marchează decesiv dimensiunea socială a dreptului. pentru că dreptul unui anumit popor are întotdeauna caractere specifice doar lui. cu interese diametral opuse.cele care probează eficienţa dreptului.şi este înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite. de evoluţia treptată a structurii ei sociale.Metoda logică. ale oamenilor s-au născut din nevoile vieţii. a relaţiilor de producţie şi aformelor de conducere socială din cadrul acestei orînduiri.care îşi are regularităţile sale ce nu permit să urmeze orbeşte aceste presiuni..comparativă stabileşte similitudinile şi diferenţele dintre diferite sisteme de drept.A doua componetă a realităţii juridice o constituie partea instituţională-dreptul. Iar dacă funcţia bazei rezidă în contribuţia pe care o aduce la dezv.clan. constituie baza pe care se ridică o suprastr.Drepturile omului nu pot prinde . Aşadar.stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii. etc. cercetează dreptul în evoluţia sa istorică. statul şi dr.3din faptul că procesul istoric de dezvoltare a dreptului conţine în sine elemente de continuitate. statul s-a constituit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive. care cere ca reacţiunea împotriva vătămării să se fgacă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului.cuprizind şi interpretarea pe care le vor da organele de aplicare .ale suprastr. scindarea societăţii în clase. Susţinem ideea că dr.valorizare şi valorificare finală prin normele dreptului. de-a lungul diferitelor orînduiri sociale3.Metoda experimentală poate fi utilizată atît în laborator (de exemplu. 4. se utilizează în fundamentarea adoptării unor noi acte normative. Acest concept de egalitate se rezumă în aşa zisa lege a talionului.jur.a sistemelor de drept trebuie de reieşit din următoarele:1 în primul rînd. Înainte de a fi o realitate normativă. Se poate de menţionat că n. are o sferă mai restrînsă decît juridicul. Conştiinţa juridică joacă rolul unei receptor şi al unui tampon. Atunci apare. Sociale diferite şi chiar antagoniste. deoarece puterea de stat. se pedepseşte .trib.Dimensiunea dreptului. ideilor respective. morala etcJ. constituirea dreptului ca o entitate conturată se poate spune că are loc odată cu apariţia primelor state atît în ţările Orientului Antic.corespun. cît şi de evoluţia în timp a acestui sens. Ca moment istoric. în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului. forţelor de prod. modul de producţie al vieţii materiale determină concepţiile politice şi juridice. politica... cum şi de ce au apărut statul şi dreptul? reglemenate de anumite reguli de conveţuire socială:obiceiuri. apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi sunt preluate şi adăugăndu-li-se elementul sancţionar. Metode prospective."metodă" provine din grecescul methodos. iar activitatea de elaborare a dreptului. Aşadar. ca şi instituţiile corespunzătoare acestora. generate de bază.Romanii au exprimat foarte clar şi lapidar această realitate prin adagiul:ubi societas. „Legile sînt matca şi mama noastră”-afirmă D.nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni bazate pe coexistenţa libertăţilor. sunt elem. Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoaştere a procesului istoric de evoluţie a dreptului. precum şi cea de aplicare a lui trebuie să aibă un caracter logic. ale sociatăţii respective. Originea şi istorică a statului dimensiunea Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni. fiind. pentru că ipoteticul exemplar uman presocial nu ar fi avut ce face cu ele. est considerat nenatural incestul cu mama. nu l-a aşteptat pe legiuitor pentru a se constitui. ceea ce înseamnă "cale". cît şi suprastr.Problemele tipologiei dreptului. socială juridică a şi 7.Unele viziuni noi cu privire la tipizarea dreptului.stabilind drepturi şi obligaţii jur.. judiciare. prescripţii religioase.dreptul internaţional privat. juridice. Filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cînd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie.evidenţalegislativă. O intensificare a activităţii de fixare în scris a dreptului a avut loc în timpul faraonului Ramses al II lea(se. b) se crează reguli de drept noi.b) termenii supuşi comparării trebuie priviţi în dimensiunile şi conexiunile lor reale şi plasaţi în contextul social-politic şi cultural în care îşi au sorgintea.d)evidenţa şi sistematizarea reglementărilor uniforme şi a practicii în domenii precum dreptul comerţului internaţional. Legile lui Moise(Decalogul) la evrei. raportul intim cu fiica etc. morală. dar ştiinţa contemporană notează că primele formaţiuni statale au apărut cu aprox.. apare concomitent cu statul sau cu primele formaţiuni statale la o anumită treaptă de dezvolt. şi anume în rezultatul descompunerii orînduirii primitive.repartişiei şi schimbului de produse şi activităţi. edictate cu noua putere.evolutiv capabil să parcurgă stări directe. pol.din faptul că acest proces e nimijlocit legat de evoluţia societăţii umane. etc. juridice. dr. îl const. şi econ.2. Aplicarea ei în studierea problemelor dreptului este deosebit de utilă.evoluţie. Atît statul cît şi dreptul se află într-o legătură determinantă cu modul de producţie.urmînd un proces de evaluare. corelaţia dintre ele sînt stabilite în conformitate cu un model raţional.ci în interdependenţa şi complementaritatea lor.Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziţiile legale duce la crearea ordinii de drept.ca nucleu al ordinii sociale şi condiţiei a bunei derulări a raporturilor umane. Legile lui Manu în India . de regulă se bazează pe conceptul egalităţii. au un caracter contradictoriu. XIII-lea î. etc.Cea dea treia componenţă a juridicului sînt raporturile juridice şi situaţiile juridice. Există însă şi opinia conform căreia statul şi dreptul au eistat veşnic.ca parte componentă a realităţii sociale. Nu există un rsp. fără drepturi. Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi-au găsit reflectare într-o serie de norme sociale.În cadrul acestor raporturi oamenii participă în calitate de subiecte de drept. respectiv un ansamblu corespunzător acesteia de idei politice. pe de o parte.Cantemir. Pînă în prezent nu e stabilită exact o perioadă în care au luat naştere aceste două enomene sociale.dreptul. filosofice. dreptul aparţine şi el acestei realităţi. Lentă a forţelor de producţie în cadrul primei orînduiri sociale – a orînduirii comunei primitive. pe temelia apariţiei propr. ilustrat şi de anumite acte normative – adevărate monumente legislative intrate în istoria dreptului şi a culturii umane.dreptul e o stare de conştiinţă. În sensul arătat anterior. subliniid prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată. de apariţie a statului şi dreptului în doctrina contemporană. Esenţa acestei metode constă în folosirea cercetărilor sociologice pentru studierea opiniei3. fie. dar nu cu pedeapsă prea mare.continuu şi istoric.ca sistem de normă şi imstituţie are o sferă mai restrînsă ca juridicul.ele trec prin conştiinţa legiutorului. Pentru analiza ştiinţifică a tipologiei dreptului.Dreptul poate fi considerat ca un mod de existenţă a ordinii publice.Engels au arătat că structura economică a societăţii.Conştiinţa juridică apare ca o premisă a dreptului.. şi organiz. precum şi de insit.metoda istorică-constă în cercetarea ştiinţifică a fenomenului juridic care rezidă în analiza condiţiilor economice. sunt transformate în norme juridice.ordinea de drept etc.Realitatea componentele ei. Statul este suprastructura politică a unei baze economice. grupuri sociale.conţinitul sau cadrul său substanţial de referinţă. iar pe de alta cu instituţiile corespunzătoare acestor idei. Treptat s-a trecut de la principiul răzbunării sîngelui la sancţiunea expulzării din gintă sau din trib. ca formă de organizare a întregii societăţi. Apare necesitatea de astabili necesitatea de răzbunare. politică şi jur. care se statornicesc în societate în funcţie de aceste idei. În orînduirile bazate pe proprietate privată asupra mijloacelor de producţie atît baza economică. Drepturile au putut să apară deci ca noţiune decît cu constituirea societăţii. soc. Apariţia statului şi dreptului a fost 4.El alcătuieşte miezul juridicului. El suportă influenţe din partea componenţilor cadrului fizic înconjurător şi din parţea componenţilor sistemului social (economia. Majoritatea cercetătorilor opiniază că istoria organizării statale a societăţii şi a constituirii sistemelor de drept nu cioncide cu istoria societăţii umane. private şi a scindării societăţii în clase şi gr. religioase.Realitatea juridică este o dimensiune enalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice deter.apărîndu-şi pe cale legală interesele şi drepturile. istorici. 3 Premisele soc. sistematizarealegislaţiei. Ea. ibi ius. Metodele cantitative Esenţa acestor metode constă în operaţiile de verificare a ipotezelor ştiinţifice în cadrul strategiilor dezvoltării fenomenului juridic.c )introducerea şi perfecţionarea programelor de calculator adecvate cercetării juridice.cînd personalitatea iese la suprafaţă. cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon). a fost unul complicat. este indisolubil legat de evoluţia generală a sociatăţii. cît şi pe teren (de exemplu. pregătită de o perioadă îndelungată de dezv. Conform acestor prevederi se interzice incestul dintre frate şi soră. morale. "drum". devenite cu timpul tabu-uri corespunzătoare a ceea ce s-a numit „totemismul de clan”. viaţa în societate ar fi cu neputinţă. În Egiptul antic cel ami vechi legiuitor cunoscut este Menes. de relaţii ideol. dintr-unmoment dat componente ale suprastructurii acesteia. a comunităţii umane.şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semenii a unor drepturi şi interese personale.Normele sale intervin în procesul productiv. Este cert însă că drepturile nu au putut exista înainte de societate. din fapte.Rezultă că dreptul.cănd relaţia de sînge pierde autoritateaCercetările efectuate de sociologi. st. Rudolf von Ihering remarca faptul că dr.5000 de ani în urmă. ca instrument de dominaţie şi constrîngere acaparat de cei care dominează economiceşte. ca urmare a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie.În general. avînd specificul său la diferite popoare. în special cu baza economică a societăţii.met.ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic. cutumiare şi dreptul scris.un real factor de calmare a conflictelor şi de menţinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese.cu cel puţin 40000 ani în urmă. Deci. concret şi catgoric la întrebarea :cînd. În concl. sistemul de organe statale.relaţiile juridice.O problemă destul de contraversată în Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective. pe cînd societatea umană. sociale.. Realitatea istorică arată că dreptul este un fenomen social inerent societăţii omeneşti.juridică sau juridicul este uneori denumită sistem juridic sau suprastructură juridică.Finalizind cu prezentarea succintă a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de menţionat că metodele nu trebuie înţelese izolat. putem spune cu certitudine că procesul de constituire a astatului şi dr. în domeniul criminalisticii).iar împreună cu ea şi dreptul-ca un proces neîntrerupt. Relaţiile sociale din această perioadă sunt 6. presupun:a)dezvoltarea informaţiei juridicepentru îmbunătăţirea procesului decizional prin folosirea calculatorului.Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului constituie un ansamblu de metode de cercetare în domeniul ştiinţelor juridice:1. are determinaţii calitative ce ţin de esenţa socialului. Dreptul este un produs complex al societăţii.presiuni din partea forţelor sociologice creatoare ale dreptului şi realitatea normativă. politice teoria generală a dreptului. cu idei politice. dintre diferite instituţii juridico-statale.Realit. La rîndul său însă. drepturile sub. de particularităţile societăţii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică. în domeniul reglementării juridice cu caracter economic). În ansamblu. Marx şi F. cît si în antichitatea greco-romană. ca parte componentă a realităţii sociale.respectarea obligatorie a cărora este asigurată de forţa de constrîngere a statului.Dreptul ca fenomen normativ dă expresii cerinţelor structurilor sociale-conducătoare sau conduse-de mai bună organizare a raporturilor umane pentru ca să poată asigura climatul în care liberului arbitru şi violenţei să i se poată opune anumite standarte oficiale de comportament. ca sistem de norme şi instituţii. îndelungat în timp şi foarte variat la diferite popoare. în baza aceloraşi temeiuri. Metoda sociologică.Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu se stîngeneşte libertatea celorlalţi.b)orientarea cercetărilor de informatică juridică în direcţii ca:-elaborarea legislaţiei.Hr. neavînd faţă de cine să le valorifice. pentru că. Componentele juridicului sînt: conştiinţa juridică. alături de normele juridice.pentru că se interpune între aceşti stimuli care se înfăţişează de mai multe ori ca adevărate comandamente.Aceste met..Realitatea juridică are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ. aceste elemente de influenţă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului.) contur. precum şi cele filosofice.

O primă concluzie ce se desprinde din această analiză priveşte existenţa unităţii generale din cadrul fiecăruii sistem de drept.formele de proprietate structura societăţii în diferite clase sau categorii sociale şi profesionale. Ţărilor în curs de dezvoltare sau al lumii a treia.iar în acest mediu.arhaică. În general esenţa unui fenomen reflectă unitatea laturilor.cum e dr.care se manifestă în procesul aplicării dreptului.Pentru descrierea procesului istoric şi a stării de dezvoltare a dreptului se evedenţiază 2 modalităţi principale de abordare a problemei.2. A cerceta esenţa dreptului înseamnă a pătrunde înăuntrul său.budist.”Dreptul e forma în care statul îşi organizează.O altă concluzie priveşte necesitatea înţelegerii impactului evoluţiilor specifice asupra dezvoltării fiecărui sistem de drept.Ce-a de a doua modalitate.cu consecinţele sale influienţează asupra tuturor ramurilor dreptului şi mai ales asupra celui constituţional . Francez. hotărîri ş. factorii biologici.se diferenţiază în mai multe grupe:dr.cît şi pe baza apartenenţei la un anumit bazin de civilizaţie.iar pe măsura dezvoltării istoruice. Termenul normă este o categorie fundamentală pentru toate .tipice.hindus.Nici un tip de societate nu e omogen. Aici se disting forma internă a dreptului dată de exprimarea sa în ramuri şi instituţii juridice şi forma extemă.etnic.factorul internaţional.Coţinutul dreptului îl constituie o totalitate de elemente. Antic.cultural-ideologic. situaţia internaţională a ţării respective.în anumite condiţii sînt prevăzute anumite reglementări. a.rece.imprimă dreptului trăsături de eficienţă mult mai pronunţate în comparaţie cu alte seturi normative.Ele acţionează pentru maximalizarea intereselor membrilor săi.De aici rezultă că atît în ţara noastră.german.Dr.b)după modalităţile de sistematizare a legislaţieicodificări. în învaţămînt.chinez.menţinerii sau intesificării formelor de comportament care sînt implicate în atitudini comune.industriale şi postindustriale.literatura juridică e cea care se referă la tipizarea dreptului. Mijloacele de acţiune ale grupurilor de presiune sînt propaganda. influienţează dreptul constituidu-se ca un factor de configurare cu o acţiune specifică. dată de felul cum sînt exprimate normele juridice.diferienţiază: dreptul epocii antice.Factorul demografic deasemenea exercită influienţa asupra reglementărilor juridice.Omul parcurge un proces complex de socializare.Conţinutul socialcaută să explicede ce.spaniol.Vorbind de conţinut.regimul juridic al spaţiului aerian şi al mării teritoriale etc. Ca orice fenomen. de voinţa şi interesele pe care dreptul le exprimă şi le consacră.În drept rolul voinţei are o dublă semnificaţie:1.Dr.Sistemul politic este deasemenea un factor tot mai important de configurare a dreptului.dreptul programează libertatea sa de acţiune.dezvoltatrea economică.etaloane de conduită.Numai prin cunoaşterea trăsăturilor general.Cadru social-economic-este determinat de nivelul economiei.Prima modalitate a fost diferenţierea formaţiunilor după criterii de natură social-economică.Cît priveşta forma dreptului.Mediu geografic reprezintă un ansamblu de factori care influienţează viaţa socială. a progresului juridic.sau continental-caracterizat prin descendenţa sa romană şi forma de exprimare predominantă în legi şi tendinţa de codificare. de haina pe care o îmbracă ca legi. într-o măsură mai mare sau mai mică.Cadru social-politic.cît şi pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare socială la tipologia dreptului determinată de apartenenţa la un bazin de civilizaţie.în condiţiile unei diversităţi de norme.cutumiară şi jurisprudenţială alături de legile scrise.prin constrîngere. Semnificativă din acest punct de vedere este analiza diverşilor factori în elaborarea dreptului actual în Moldova.Aceşti factori sînt grupaţi în:cadru natural. cu clima .Forma internă a dreptului e chiar interacţiunea ramurilor dreptului.Forma exterioară poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului-izvoarele dreptului.adică ce drepturi şi obligaţii concrete au oamenii în anumite împrejurări. cu aşezarea.În dezvoltarea sa dreptul păstrează multe elemente de continuitate avînd constate prezente dea lungul mai multor epoci istorice.calitatea sa esenţială.Acţiunea factorilor naturali e mereu corelată unui interes social.Ca urmare.cu unele grupări ca:dr.o anumită limită de comportament.epovii noi sau moderne.dr. posibilităţile dezvoltării politiceDreptul nu poate să fie influienţat de acţiunea mediului fizic.în societatea contemporană rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale sporeşte.a. Esenţa dreptului e voinţa generală. cu întinderea sa.care e motivul într-un stat.Între economie şi drept există o interdependenţă şi o influienţare reciprocă.epocii contemporane.Viaţa dreptului se desfăşoară într-um cadru social-uman. conţinut şi formă.Omul acţionează într-un mediu social şi natural determinat.social-politic.socialeconomic. Ideea existenţei unor factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra dreptului s-a conturat în perspectiva admiterii caracterului evolutiv al dreptnlui.fiind de regulă stabilit pe cale oficială sau desprins printr-o îndelungată convieţuire.Un element component al cadrului social-politic este factorul economic care-şi impune autoritatea sa asupra celorlalte componente. Un alt factor este factorul internaţional.asigurarea condiţiilor deviaţă ale societăţii”spunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering. de corelaţiile cu mediul natural şi social. Determinarea conceptului dreptului prin prisma categoriilor filozofice de esenţă.liberale.tipice fiecărui sistem de drept.grupurile de presiune politică.fiziologic.unde s-a încadrat sistemul islamic.între care:familia sau sistemul de drept romano-germanic. 9. că prin forma dreptului se are în vedere modul de exprimare a normelor juridice. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiţionale.existenţa unei populaţii cu o structură etnică omogenă. Cercetarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ţine cont de toate caracteristicele participării omului la viaţa socială.În baza criteriul apartenenţei la un bazin de civilizaţie sînt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice.E specific pentru Anglia..au fost evidenţiate următoarele tipuri istorice de drept:drept sclavagist.De exemplu: măsurile legislative pentru completarea poluării mediului. a 10.îşi pun amprenta transformările social-economice din fiecare etapă istorică.Schimbarea sistemului politic.islamic.în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întîlni elementele aparţinătoare altui tip.chinez.de piaţă.c)după modalităţile de exprimare a normelor de drept în felurite acte ale organelor de stat-legi.factorii umani.familia sau sistemul common-law.demografici-aceşti factori influienţează dreptul.decrete. raporturile cu vecinii. competiţia politică pentru a determina adoptarea unor reglementări juridice în economie.E evident că asupra trăsăturilor generale. Dreptul este înainte de toate o regulă de conduită în raporturile dintre oameni.dreptul are o formă internă şi una exterioară.Dreptul nu poate rămîne doar în stare de voinţă. identifica legăturile inteme. denuinite şi izvoare ale dreptului.medievale.Tot astfel.Specificul cel mai elocvent al dreptului ca fenomen social îl constituie caracterul lui normativ.În aşa mod se fixsează periodizarea societăţii în ansamblu şi a dreptului.paritculare putem avea o imagine completă cu privire la sistemul de drept examinat şi ne putem explica influienţa pe care a avut-o asupra relaţiilor sociale dintr-o zonă sau alta.Prezentarea analitică a factorilor de configurare a dreptului ca izvor material.Multă vreme sa considerată că prin studierea tipurilor de drept devine posibilă cunoaşterea apariţiei şi evoluţiei dreptului. 11.Dimensiunea umană a dreptului priveşte înainte de orice drepturile fundamentale ale individului.fiind întîlnite în orice sistem juridic. Cadru istoric. cu comunitatea internaţională care influenţează de asemenea asupra dreptului.-care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăţii îşi găsesc exprimare în drept. relativ stabilite care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi o fixează într-o clasă de fenomene înrudite. precum şi efortul de sesizare a modalităţilor specifice de organizare internă şi externă a conţinutului.oficializată-adică voinţa juridică exprimată în legi şi apărată de stat-care trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice.jocul de influienţă şi acţiunea directă(greva). nota Montesquieu.din fosta URSS ce au format lagărul socialist. care practic au anulatdistanțele pe Terra fac posibelă și necesară apropierea și influența reciprocă a sistemelor de drept din toate țările existente pe glob cu atăt mai mult are loc o apropiere între sistemele de drept ale țărilor cuprinse în diferite forme de colaborae internațională care a dus la nașterea unui sistem propriu de drept numit dreptul comunitar.oriental.naţional are în vedere condiţiile istorice şi particularităţile etniconaţionale ale populaţei.Aceste caracteristice alcătuiesc substanţa dreptului.aflate în faza tranziţiei spre democratism.Dreptul socialist.numit şi anglosaxon-în care predomină forma necodificată.în care oamenii urmăresc să-şi valorifice anumite interese şi drepturi.Presiunea legilor sociale determină o încorsetare a libertăţii absolute de manifestare a omului.cercetările ştiinţifice scot la iveală faptul că studiul conţinutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.O puternică influienţă socială exercită grupurile de presiune. cu privire la statutul persoanei ş.voinţa individuală.întregul drept medieval e marcat de aspectul religios.gruparea normelor juridice pe instituţii şi ramuri.prezenţa minorităţilor etnice şi naţionale a populaţiei influienţează asupra dezvoltării dreptului.particulare în cadrul aceluiaşi sistem.socialist aflate în ţările unde se mai menţine sistemul socialist. dreptul este unitatea unor laturi calitative şi cantitative.Condiţiile fizice apar în faţa legislatorului ca obiect al reglementării"Legile.Cadru natural –factor de configurare a dreptului. Dezvoltarea puternică a relaților și a colaborării internaționale existența mijloacelor moderene de comunicații.ceea ce presupune existenţa unor elemente individuale.concomitent cu cele specifice. caldă sau temperată cu calitatea solului. în făurirea dreptului unei societăţi democratice. Deci.Conţinutul social al dreptului e dat de scopu.Pornindu-se de la criteriul evoluţiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept după dreptul incipient din comuna primitivă:Dr.statornicindu-i anumite praguri.Dr modern. trebuie să fie potrivite cu condiţiile fizice ale ţării.a agrupurilor sociale sau a întregii societăţi.Cadru cultural-ideologic are o înrîurire semnificativă asupra reglementărilor juridice.Asupra dreptului exercită influienţă şi structurile organizatorice ale societăţii cum ar fi grupurile de interese.O altă clasificare a societăţii omeneşti distinge .tipice precum și unele particularități în cdrul fiecăruia din sistemele și familile de drept.mediul geografic.Dr.putem distinge trăsăturile generale..Grupurile de interese sînt acelea care prin mai multe atitudini comune transmit scopuri celorlaalte grupuri din societate în vederea stabilirii.pentru că dreptul însuşi este un element de cultură.Factorul umanreprezintă zona centrală de interes pentru orice legislator.societăţilor democratice cu economii de piaţă în care se include şi dreptul din ţările foste socialiste.medieval cu unele grupări prin care s-ar distinge dreptul european.Conţinutul normativ relevă însăşi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice.care exprimă voinţa şi interesele sociale. în concluzie putem spune.Analizînd tipurile de drept.de tip feudal.E necesar de a înţelege raportul dintre general şi particular în analiza tipologiei dreptului.între tipurile istorice de drept nu e o ruptură.după societatea holistică.burghez şi socialist.determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităţii statale.Alături de partidele politice-institute specifice ale vieţii socialeaceste grupuri influienţează jocul politic.Cauzile acestei situaţii se află în faptul că diferiţi autori iau în consideraţie diferite criterii.caracteristic instaurării economiei capitaliste. Întreaga problematică a formelor dreptului va fi analizată într-un capitol distinct al cursului.după cum consideră majoritatea specialiştilor preocupaţi de tipizarea dreptului.Voinţa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinţei juridice.rolul voinţei generale.Raţiunea are legături cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază.. trăsăturilor şi raporturilor interne necesare.contemporan. în elaborarea reglementărilor juridice.Cercetarea actuală a conţinutului dreptului e puternic marcată de tendinţa explicării şi conceperii dreptului în sensul cuprinderei factorilor complecşi-normativi şi sociali. decrete.de pildă elementele specifice societăţii industriale şi postindustriale.în raport cu sistemele de organizare socială.istoric. Greco-roman. Reglementînd comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii de raporturi sociale dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate. a sesiza legăturile intime caie-i conferă o relativă stabilitate.cum e dreptul islamic.Problemele esenţei conţinutului şi forma dreptului în ştiinţa contemporană.De pildă.care păstrează puternice elemente tradiţionale religioase.hotărîri etc.Sînt cunoscute măsurile de limitare a creşterii demografice şi invers de stimulare.ne referim la 2 aspecte:conţinutul normativ şi conţinutul social.Normativitatea juridică.trei tipuri de societăţi:preindustriale.sub influienţa unor evoluţii specifice.dr.SUA. implică efortul de subliniere a trăsăturilor şi determinărilor calitative fundamentale ale dreptului.bunăoară.Conţinutul dreptului îl formează sistemul normelor juridice sau conţinutul normativ al dreptului.Dreptul şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale. Toţi aceşti factori îşi au felul lor. Așa se explică preexistența în dreptul contemporan a unor categorii juridice aparute în dreptul roman sau influența puternică în dreptul islamic întro serie de țări afroasiatice. în organizarea sistemului politic.

Problema raportului morală-drept a preocupat gîndirea umană încă din antichitate. politică. interdicții și permesiuni.Rezultă că normele juridice sînt în mare parte asemănătoare cu cele morale. Autorul G.anularea unui act ilegal.după cum menționează Gr. Structura generală a normelor presupune elemente componente corelate: subiectul acțiunii și relația dintre subiectul acțiunii și acțiune.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului.obiceiuri. separaţiei puterilor în stat.Modul în care evoluiază dreptul e o trecere de la cutume.Fiind paret integrantă a normei sopciale adică a acelor norme care se referă la relațile interuumane normele juridice se adresează la condiției umane reprezintă un factor de structurare a relitîții sociale caracterizate relații.Esenţa dreptului. În peroada devreme a revoluților burgheze la elaborarea concepților pprogresiste despre statul de drept au contrebuit Spinoza.grupuri sociale. 12. PRINCIPIILE STATULUI DE DREPT Statul de drept poate fi înţeles ca un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernă-mînt din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept.iar dreptul aparţine mede.Contrar acestor păreri. 4 există o autoritate care emite norma și garantează ca ea să fie în vigoare. Există cîteva cîteva tendințe mai importante cu privire la plasarea dreptului în contextul relaților sociale: tendinșa de a considera dreptul ca element al structurii sociale de control alîturi de sistemul de guvenămînt.cum ar fi de exemplu organizarea şi perfecţionarea vieţii sociale.Dreptul nu poate fi conceput în afara moralei. morale de familie.Dreptul şi morala apar împreună ca reglatori ai relaţiilor sociale.4.care apare ca o consecinţă a organizării indivizilor în societate.Din această cauză el consideră morala ca fiind o etică subiectivă.Dreptul apare ca un instrument pentru statornicirea în societate a unor reguli în conformitate cu anumite valori sociale.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.Oamenii de ştiinţă din diferite domenii.Kant s-au pus bazele unei diferenţieri clare între morală şi drept.Totuşi între drept şi morală există şi unele diferenţieri:în una şi aceiaşi societate pot exista mai multe categorii de reguli de conduită.În pofida acestor deosebiri.jurişti. de neamestec atît din partea statului. Plecînd de la trăsăturile comune ale acțiunelor normative Kalinowski defenea norma ca un tip de relații între un subiect al acțiunii sau o mulțime de subiecți și o acțiune sau o mulțime de acțiuni. 13. montesquieu. dintre putere şi lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor. a libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii.deci el trbuie să aibă un conţinut moral.Astfel au loc azi ample dezbateri cu privire la scopul şi eficienţa sancţiunii capitale sau a celor privitoare la privaţiunea de libertate.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.Obligativitatea dreptului este atît de puternică încît nimeni nu poate ignora normele de drept sub pretextul necunoaşterii lor.determinate de traiul în comun şi de armonizarea acţiunilor umane.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale.supremaţiei legii.C.dreptul şi valorile sociale. Legitimitateaconformitatea normelor juridice cu norme. Ideea statului de drept întodeauna sa sprijinit pe dualismul statului și dreptului.Normele morale şi juridice se adresează conduitei individului şi roporturilor acestuia cu alţii.va cădea în desuetudine. echităţii sociale şi egalităţii în drepturi.științele juridice. Ele reglementează întreaga rețea de relații sociale.morală la un sistem de norme de legi.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.Obligativitatea dreptului.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane.Înrt-o societate cu regim democratic autoritatea dreptului şi dominaţia legii sînt supreme.Particularităţile speciale ale dreptului. a tuturor massmedia.Realizarea acestui principiu constituie protecţii minimale.Cu alte cuvinte.Unautor spunea că „atîta timp cît legea e în vigoare.3. permiţînd individului să trăiască o viaţă demnă.3O altă deosebire survine din modul în care fiecare din ele se formează. dintre Normele sociale nu pot ca să nu existe într-o societate. 6 este prezentă ocazia de aplicare.În concepţia lui Georgio del Vecchio „relaţiile dintre morală şi drept sînt aşa de strînse încît ambele categorii au esenţial acelaş grad de adevăr. a unor norme de conduită obligatorie.Înmomentul în care ea nu mai este conformă cu principiile morale. Esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea.H.Coraportul drept.dreptul.Există unele sancţiuni juridice de pildă. sociologice.normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.deşi uneori întîlnim enunţuri juridice în acord cu morala”.Dar numai normele ce sunt ridicate la rangul de lege sînt norme juridice.Tocmai caracterul moral şi conferă dreptului vitalitatea de care are nevoie. economice.ele fiind strict determinate. Socrate considera că un stat bine construit este statul care este administrat de legi bune. sociologi.libertate şi dreptate.normele juridice au un caracter volitiv.5.Prin principii ale statului de drept înţelegem acele începuturi.Pe de altă parte normele exprimă valori. „acolo unde lipsește puterea legiii scria Aristotel acolo nu există nici o formă a orînduirii de stat.juridică etc) întemeiază norma.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaţiilor sociale.deoarece ele mereu se află în concordanţă. Dreptul reprezintă un fenomen de reglementare a conduitei omului în societate.Particularităţile generale. interdicții.Reprezentînd nişte reguli de comportament. Ideile juridico statale și instituțile Romei antice și ale Grecei antice au influențat semnificativ apariția și dezvoltarea unor învățături progresiste cu privire la statul de drept. Înacelași timp ea sa bazat pe viziunea filozofică despre drept ca o valoare supremă care dispune de un conținut propriu.În doctrina juridică romană găsim o concepere independentă a dreptului faţă de morală. În viziunea filozofilor antici puterea de stat care recunoaște dreptul și îl limitează se consideră o statalitate echitabilă.Fiodorov.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice. mergîndu-se de la o separaţie mai strictă pînă la o separaţie suplă. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.UN altautor.2 Orice normă se referă la un comportament concret dintr-o relaţie socială dată.Particularităţile generale şi speciale ale dreptului.morală şi religie. politice şi juridice ale societăţii.iar nerespectarea unei norme de drept presupune pedeapsa.psihologi.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice. spre deosebire de legile naturii.Începînd dela I. 5 există subiecții ai normei.încearcă o opunere a celor 2 domenii din perspectiva mediului la care ele se referă:morala aparţine mediului interior. economice.care nu depind de voinţa oamenilor.2. democraţia este un concept şi un fenomen ce aparţine statului de drept.prin reprezentanţii săi Kelsen şi Walini consideră că dreptul e desprins de orice altă realitate şi că fiind o construcţie în sine se identifică doar cu statul.dar în acelaşi timp posedă trăsături specifice ce le conferă individualitate şiun loc aparte în sistemul normelor sociale. cealaltă cu cea de frînare ți ordonare relevînd această independență Leon Duguit spunea dreptul fără forță este neputencios.pături. politice. presiune. particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale.deoarece ele urmăresc realizarea sarcinilor şi scopurilor statului.obligatorii. echitatea socială care stau și astăzi la baza conceptului stat de drept. idei fundamentale care stau la baza concepţiei statului de drept.care pot fi aplicate fără a se recurge la constrîngere.lui exterir al omului.Ca element al sistemului de norme sociale.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului. morală sau religie.aceeiaş valoare.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă. prin care omul intervine în ordinea fenomenilor naturale și sociale.etice cu aplicare în științele naturale tehnice și în producție.dar fiecare dintre ele îşi păstrează identitatea. Aristotel în lucrarea sa politica vorbește despre cele trei ideei de bază ale statului de drept: supremația legii.Valoarea(morală.se întăresc în sistemul normelor juridice.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.imaginațile omului despre stat ca o organizație care funcționează pe baza unor legi echitabile au început să se formeze în primele etape de dezvoltare a civilizației umane.Princip. la o anumită etapă de dezvoltare a ei. separarea puterilor în stat. PROBLEMELE.moartea. statul democratic și de drept este un idial specific un vis roz al omenirii al căror realizare ea tinde mii de ani. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale. de nepătruns. Eficacitatea este definită ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autorităţilor împuternicite cu aplicarea lor. Trăsăturile: presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului . Dobrinescu consideră că dreptul şi morala au structură normativă identică şi aceasta se poate deduce din afirmaţia că dreptul e un minim de morală şi din constatare că nu există un enunţ moral. Legalitatea este definită ca fiind conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiţii de procedură privind edictarea normelor juridice.Princip.care să fie denunţat ca nedrept.imperativul juridic este asigurat prin sancţiuniprevăzutea se aplica la nevoie cu ajutorul forţei de constrîngere a puterii publice. Putem spune că pentru buna funcţionare a aparatului de stat este hotărîtoare asigurarea unui echilibru raţional al elementelor sale. include aspectele eficacităţii şi legalităţii.CONCEPTUL. valori şi principii extrajuridice.doctrina pozitivismului juridic şi a normativismului.Roubier în lucrarea saTGD.nu trebuie să ne formulăm întrebări dacă ea corespunde sau nu unui ideal moral. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.dezbat problema naturii şi rolului sancţiunii juridice.iar dreptul o etică obiectivă .Principiul democratismului.fiind aplicată de organele special investite cu puterea de a judeca şi decide prin hotărîri care la nevoie se aduc la îndeplinire prin forţa aparatului coercitiv al statului. dreptul este considerat în axeiași structură cu democrațiea politică și cu societatea democratică el avînd menirea de a contribui la formarea unui astfel de socetîți.Efectuînd un studiu asupra rolului principiilor morale în formarea dreptului şi areleţiei dreptmorală.pedagogi.Pricipiile statului de drept.I.presupune libertatea presei.2.născut din cerinţe ale vieţii sociale.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.ele sînt adresate aceloraşi oameni.1.fiecare component se formulează precis.von Wright constă că normele specifice acțiunelor umane se caracterizează părin următorele trăsături: 1 au caracter de obligații.cît şi dreptul şi care se relizează în viaţă sub forma de cunoaştere particulară a unor drepturi şi îndatoriri. dreptul.Comportamentul uman întîlneşte 2 reglatori:morala şi dreptul. kant. ce sintetizează într-un tot unitar valorile morale. viaţa lui personală desem-nînd un fel de spaţiu sacru.Vorbind despre coraportul dintre drept şi morală putem spune că dreptul s-a născut din morală.prezintă trăsături ce sînt comune tuturor normelor sociale. Gînditorii antechității au încercat să evedențieze așa relații și interacțiuni dintre drept și puterea de stat care să asigure funcționarea armonioasă a altei epoci.Cetăţenii sînt datori să respecte conduita prescrisă de drept.Separaţia puterilor constituie o trăsătură definitorie majoră a statului dedrept.pe cînd nerespectarea normei morale atrage după sine dezaprobarea şi alte forme de influienţă morală. constituind în jurul individului o sferă de inviolabilitate.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1. şi nu conduita unei persoane.se realizează în activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului. voltarie.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii. Modalitatea esențială de manifestare a existenței o constitue activitatea cere este act sau un sistem de acte. 2 orice activitate umană poate fi supusă prescripței 3 există anumite condiții de aplicare a prescripției normate.În realitate aceste 2 domenii nu pot fi absolut diferite. cît şi din partea altcuiva. drept este o barbarie.normele juridice indică un comportament esenţial.4.La greci nu era o dilimitare clară între drept şi morală.cere o ordine de drept în care locul suprem îl ocupă Constituţia.politică.Odată .inclusiv cele juridice. dar forța fără 14. Sancţiunea ce se aplică în cazul încălcării dreptului îmbracă o formă specială.Princip. 3.Perioadele de mai tîrziu au ca preocupare stabilirea specificului acestei diferenţe dintre drept şi morală.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale. Din această relație rezultă una dintre clasificările normelor: obligații.În cazul normelor de drept. Statul de drept reflectă coexistența celor două etnității sociale distincte totodată indisolubil legate între ele care sunt statul și dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relații dintre putere și normativitate prima cu tendințe spre dominare și supunere.specifice-adevăr.existența diverselor domenii de activitate umană determină diversitatea normelor sociale.realitatea sa este dată de necesitatea stabilirii unor reguli sociale.Autorul celor 3 Critici consideră că există o ideie care conduce atît morala.majoritatea juriştilor sînt de părerea că între drept şi morală există o corelaţie organică foarte strînsă.

Ea tinde. Funcţiile dreptului pot fi clasificate după două criterii: 1-extern-deosebeşte funcţiile sociale ale dreptului(politică.libertăţii contractuale etc.Norma juridică se grupează în instituţii de drept.iar Celsius defineşte dreptul ca artă a binelui şi echităţii.apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii şi anume a ordinii constituţionale.În concepţia Masquzlin n.4.Princip.Profesorul S.şi religia sînt norme de conduită. testamente.libertatea gîndirii.exercitarea ei conform cerinţelor legalităţii.cît şi pe cel privat.El are la îndemînă forţa de consrtîngere a statului.Însă cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru că.între ele există o serie de diferenţe: 1.În formă .Alekseev susţine că în cadrul acestei funcţii sînt evidenţiate două aspecte.Caracteristica funcţiilor dreptului ca direcţii ale acţiunii mecanismului juridic.F.faţă de sine însuşi.fundamentale stau la baza princip. Princip.F.Acest princip.Popa susţine că funcţiile dreptului”sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului.princip.ce are drept centru fiinţa umană.Este prima filosofie.Esenţa f. se găseşte difuzaată în ramurile dreptului sub două forme:1.încetează şi existenţa sa ca drept. În baza ei se alcătuieşte întrgul labirint juridic.Faza a doua începe să apară ca urmare a evoluţiei istorice. 2.Vorbind despre nj acesta e caracterul general şi obligatoriu de natură statală. 15.Acest scop este de a permite viaţa în societate.La romani aequitas are sens apropiat de drept.este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faţă de alţii.Ele se dezvoltă din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale de primă importanţă pentru unitatea organizată de stat.dreptului îşi găsesc realizarea prin aplicarea practică a conduitei prescrise de n.Acest principiu stă la baza unui stat democratic şi de drept.Morala îşi extinde sfera pînă la gîndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia şi dirija.3 Declaraţia universală a dreptului omului).Popa defineşte nj drept regulă generală şi obligatorie de conduită.separarea dreptului de religie.defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele ilicite.influienţa dogmelor religioase asupra dogmelor de drept.între ordine şi viaţă.1.pe cînd cele juridice sînt rezultatul unei creaţii conştiente şi organizate.Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitimă a puterii de stat..reglementare statică constă în acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale prin întărirea normelor juridice în acte normative.În mod tradiţional.în evoluţia raporturilor dintre drept şi religie s-a evidenţiat existenţa următoarelor faze:1.Dogaru evidenţiază alte 4 funcţii principale ale dreptului.Cu revoluţia franceză intrăm în faza laicizării dreptului public.b) F. religia se desparte de drept.libertatea omului în raport cu natura.Responsabi litatea e legată de drept.B)libertatea-ca fundament al vieţii sociale şi ca dimensiune este determinată de puterea publică. A)libertatea –ca fundament al vieţii sociale şi component al acestui principiu.2.Suveranitatea nu va mai fi de drept divin.ramurale.Princ ipii fundamentale se mai numesc şi constituţionale deoarece sînt reglementate în Constituţie.Morala şi dreptul nu aceleaşi sancţiuni. normă ei 16.Dreptul nu reglementează decît conduita oamenilor în măsura în care trăiesc în societate.b)starea unei persoane libere.În concepţia lui Aristotel . îndeplinire.dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie.Morala este mai exigentă decît dreptul.Coraportul dintre drept şi religie.Ea presupune asumarea răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului.Îmbrăţişînd cele mai importante relaţii sociale.Principiul pesponsabilităţiiCuvîntul responsabilitate presupune obligaţia de a efectua un lucru.F.Profesorul Adam Popescu menţionează.reglementează anumite relaţii sociale.conservare. se completează şi se sprijină reciproc.libertatea şi egalitatea-ale vieţii sociale. sublinia valoarea unei justiţii sociale care urmăre îndreptarea legii acolo unde nu corespundea.Pentru ca puterea să fie exercitată potrivit cerinţelor legalităţii organele care exercită aceasttă putere trebuie să li se dee o perioadă scurtă de exerciţii.Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia integrativă.legalităţii sau asigurării bazelor legale de funcţionare a statului.În legătură cu acest principiu I.însă nu la toate.Stemele juridice tradiţionale (hindus.Norma juridică e elementul primar al oricărui sistem de drept. libertatea de conştiinţă-dreptul persoanei de a avea opinie proprie..la siguranţa personală” (art.la libertate.sînt discipline cu caracter normativ care pretind în mod egal să stabilească un ansamblu de precepte destinate să regleze activitatea umană.d)drepturi cetăţeneşti .ramurale şi interramurale.generale ale dreptului se delimitează de norma juridică.C)libertatea este unică.libertatea individuală-dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.că tratatele de teorie sau Enciclopedia dreptului din perioada comunistă şi postcomunistă.asigură cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială.Interacţiunea dreptului cu religia este multiformă.J.a apariţiei unor noi factori economici.ce încetează să mai fie moral.caracterizîndu-se printr-o pronunţată legătură logică între ele.Prima fază se manifestă sub două forme:a)teocraţia-guvernarea directă a societăţii prin zei.acordă o mare atenţie legăturii dreptului cu religia.situaţii.însă reeşind din faptul că ea e înţeleasă ca o dimensiune a agentului ce reglementează întregul său comportament nu poate fi redusă doar la nivelul moral.b)principiul potrivit căruia oamenilor şi statelor li se recunosc aceleaşi drepturi.deprindere.precum şi instanţele sociale cu atribuţii în domeniul realizării dreptului”.Caracteristica principiilor fundamentale ale dreptului.interramurale. un model.Princip.Deci.Pentru a înţelege ce este nj este necesar de a cunoaşte scopul ei.S.ci de drept popular.princip.Ele sînt foarte mobile.a)Funcţia de reglementare constă în stabilirea unor reguli de comportare pozitivă.atît pe terenul dreptului public. el vrea să stabilească în avalanşa de interese o armonie în virtutea ideii de valoare. b)princip.Egalitatea deasemenea are mai multe sensuri: a)starea a două sau mai multe lucruri legate între ele.ci la toate formele responsabilităţii/politică.c)independenţa unui stat faţă de o putere străină.După Jean Dabin nj urmăreşte scopul de a apăra.Popa şi I.Echitatea înseamnă nepărtinire.islamic)au incontestabilă origine religioasă. al cărei scop este de a asigura ordinea socială ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală.Normele juridice conţin şi descriu cele mai multe din principiile dreptului.-guvernarea prin reprezentanţi ai divinităţii.însă nu poate fi confundată cu răspundere.Din această categorie fac parte princip.:înmulţirea populaţiei.aceste se dovedeşte prin mai multe aspecte:identificarea preceptelor religioase cu cele juridice.dreptul se identifică cu religia.de apărare a dreptului reprezintă acea direcţie a reglemăntării juridice care este orientată spre apărarea valorilor generalumane. formarea unor clase care nu participă la religia romană.a dezvolta şi apromova raportul . princip. dreptul îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale. conştiintizează consecinţele acţiunilor şi inacţiunilor..părţile în sisteme.independent şi indeferent de religie.drepturile şi libertăţile cetăţenilor.just şi injust.Profesorul N.3.generală şi impersonală.F.. 2.economică) şi 2 –internă:funcţia de reglementare.Responsabilitatea este un fenomen social.cel puţin în sens formal.cuvîntului.sub forma libertăţilor generale. deoarece ea este un act de angajare a individului care îşi asumă consecinţele.Astfel în Islam sursa primară de drept o reprezintă Coranul.dinamice constă în aceea că dreptul acţionează asupra relaţiilor sociale care se află în permanentă mişcare.ansamblul legilor şi a instanţelor judecătoreşti.În literatura juridică există mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului. ramurile în părţi ale sistemului.3.3.normativă se află într-o strînsă legătură cu celelalte funcţii.pe teren public. Justiţia se realizează prin asigurarea satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime pentru toţi oamenii.faţă de societate.instituită .de.după cum spune Alex Weill.Profesorul român N.calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.naţionale etc.instituâiile în subramuri sau ramuri. de a da socoteală.instituţionalizare sau de formalizare juridică a organizării socialpolitice constă în aceea că întreg sistemul de legi şi alte acte juridice. a drepturilor şi intereselor legitime ale statului.Norma juridică se raportează la principile dreptului în două sensuri: 1.individualizării pedepsei penale.de apărare.Gogaru face următoarele precizări.am putea spune că dreptul e o tentativă de regularizare a raporturilor sociale.Popa afirmă că responsabilitatea a fost plasată pe terenul moralei.Kamarov defineşte funcţiile dreptului ca fiind direcţiile principale de influienţă a mecanismului juridic care evidenţiază rolul dreptului în reglementarea relaţiilor sociale .Pentru drept „forul interior este interzis”. este un fenomen natural şi obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate.politici.determinate de relaţiile sociale.a proprietăţii.Sociologul american F.În realizarea acestei funcţii o importanţă mare o are dreptul de proprietate..apar la o anumită treaptă de dezvoltare istorică.Academicianul rus S. „Fiecare individ are dreptul la viaţă.deasemenea este necesar să existe separarea puterilor în stat.carte sfîntă a mahomedanilor.corect şi incorect.în raport cu sine însuşi.Ea este un sistem raţional de norme pentru conduita individuală ce se bazaează pe conştiinţa personală şi convingerea intimă a fiecărui subiect.j.de a răspunde. Conceptul de juridică şi trăsăturile caracteristice.politice.2.fundamentale.Responsabilitatea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de legi Principiul echităţii şi justiţiei .juridică.Pentru Cicero el este unul şi acelaşi lucru.executivă şi judecătorească.cere o ordine de drept în care locul suprem îl constituie Constituţia. dreptul are o poziţie specifică în ansamblul celorlalte forme normative bucurîndu-se de un tratament social specific. Justiţia e unul din principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale.A doua fază ne pune în prezenţa emancipării progresive a dreptului privat de religie. 3.juridică.Într-un stat de drept.fiind instrument al controlului social.Însă există şi alte păreri conform cărora principiile se clasifică în trei grupuri:princip.Nucleul moral este datoria individului faţă de sine însuşi şi faţă de societate.D) libertatea omului primeşte considerare pe trei planuri:1.Cuvîntul justiţie provine din latinescul „iustitiu” şi are mai multe semnificaţii: totalitatea organelor de juridicţie dintr-un stat.legalităşii presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului.rînduiala socială favorabilă majorităţii.a consolida.a celor mai imporatante relaţii economice.dau naştere necesităţii unor acte şi proceduri de care să se poată servi cetăţenii şi care îşi pierd caracterul religios în materia de căsătorie.fiind expresia concentrată.publicităţii în dreptul procesual penal şi civil.însă spre deosebire de drept aceste norme sociale nu sînt neapărat unitare şi normele morale au un caracter spontan.Dacă morala este mai exigentă şi sancţiunea înfrîngerii ei se descoperă în conştiinţa individului(regretul).Prin principii ale dreptului înţelegem ideiile.2. pentru că dreptuilui îi revine rolul de a calma elementele de coflict.Unii consideră.la perfecţionarea absolută a individului. şi se realizează pe planul TGD.1.F.că principiile se clasifică în două mari grupuri: a)principii generale (fundamentale).rezultă că atît dreptul cît şi morala.N.cînd un conţinut absolut ateist.Princip.normativă a dreptului exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială.Criterii de clasificare a principiilor dreptului.princip.Esenţa f.Princip. De aici rezultă că aceste trei grupuri de principii se întrepătrund.Acţiunea principiului echităţii priveşte atît activitatea legiuitorului cît şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele de care aplică legile.2.Prin intermediul normelor juridice e reglementată organizarea exercitării puterii şi divizarea puterii publice în legislativă. dreptate şi cumpătate.filosofice şi forţele reale.Ca normă şi spiritualitate.de.însă modalităţile de exprimare sînt diverse.ramurale sînt principiile propri unei singure ramure de drept. a valorilor promovate şi apărate de drept.Altfel spus norma reprezintă în sine o idee despre un comportament permis în unele sau altele împrejurări.dreptul previne dezorganizarea.o primă fază prezintă confuzia totală.Ex:principiul oralităţii.în raport cu societatea.tezele fundamentale care stau la baza întrgului sistem de drept.b)monarhia de drept divin.ca ius civile(dreptul egal pentru toţi cetăţenii). Cuvîntul „principiu” vine de la latinescul principio ceea ce înseamnă început.care se bucură de deplinitatea drepturilor politice şi civile în stat.N.Prin studiul ei pătrundem în inima şi spiritul dreptului. Cuvîntul „funcţie” vine de la latinescul functio-care se traduce muncă.Şi unul şi altul sînt produse ale vieţii sociale. este una din categoriile centrale ale dreptului.Nj este definită de conduită.E)egalitatea este unul din fundamentele vieţii sociale care îşi găseşte reglementatea sub forma egalităşii tuturor în faţa legii.în organizarea relaţiilor sociale.a dreptului cu religia.de conducere a societăţii constă în faptul că anume dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale sau altfel spus prin drept statul îşi promovează atît politica internă cît şi cea externă.deoarece exprimă un act de angajare a individului în contextul relaţiilor sociale.princip.Acest principiu constă în consacrarea în drepturi acelor două fundamente.sociali.Principiul libertăţii şi egalităţii Libertatea înseamnă:a)posibilitatea unei persoane de acţiona după propria sa dorinţă.Ne cere cont de gîndurile noastre cele mai interne.Religia este prima încercare de gîndire metafizică a omului.Ele sînt înscrise în coduri şi în alte legi..ramurale.De ex.domeniul moralei este mult mai vast decît cel al dreptului. În concluzie. dobîndind cînd un conţinut profund religios.interramurale se referă la două sau mai multe ramuri de drept.2. Autorii români N.sub forma libertăţilor individuale.asigură coeziunea internă a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile.Punctele de contact dintre drept şi morală sînt numerioase. 17.Morala reprezintă un ansamblu de idei cu privire la bine şi la rău. Cuvîntul normă în traducere din limba greacă presupune o regulă.

Deaceea un principiu fundamental al acţiunii nj în timp este principiul neretroactivităţii. ca persoană juridică . Pentru ca o regulă de comportare.2.Dispoziţiaeste acel element al nj care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date(drepturile şi obligaţiile subiecţiilor).printre care şi N. dar fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp. Noțiunea de străin desemnează persoana care aflatî pe teritoriul unui stat are cetățenia altui stat sau este lipsită de cetățenie.Ea exprimă voinţa deţinătorilor de stat şi reglementează doar cele mai importante relaţii sociale. Întregul sistem de norme juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu.împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită comduită.2.adică al intrării în vigoare a actului normativ.Obiceiul este. Orice nj se aplică faptelor săvîrşite în perioada în care norma respectivă este în vigoare. bogățiele subpămîntene.adică a încetării acţiunii nj.Al doilea moment principal al acţiunii nj în timp este momentul final.A doua situaţie de excepţie priveşte legea temporară. iar pe plan vertical delimitează spațil aerian și subsolul statelor vecine.acţiunea nj în timp prevede timpul ea produce efecte juridice.Problematica acţiunii normei juridice în timp. Statele consacră străinilor diferite regimuri juridice diferite: regim național care constă în recunoașterea de către statul de reședință a acelorași drepturi de care se bucură cetățenii săi dar cu excepție că nu le sunt recuboscute drepturile politece ( dreptul de alege și de a fi ales). Drept teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră.dacă sînt adoptate legi interpretative(a clarifica. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei țări asupra tuturo persoanelor de pe teritoriul său sunt:1 imunitatea diplomatică.momentul final.după caracterul normelor juridice se disting: a) norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toți subiecții de drept. cele interne la rîndul lor pot fi divizate în: centrale și locale. CONCEPTUL IZVORULUI DE DREPT. Deci limitele teritoriului sunt indicate prin frontierile de stat. în principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare: 1. spațiu și cerc de persoane. acesta nu e nici retroactivă.Există diferite opinii la structura internă.Find elemente juridice relativ de sine stătătoare n.j are două aspecte:intern şi extern. Acțiunea actelor normative asupra persoanelor este strîns legată cu acțiunea teritorială a actelor normative. după statutul juridic al persoanerlor fizice se deosebesc: a) cetățenii statului propriu-zis.În concluzie am putea menţiona.Din momentul intrării sale în vigoare nj guvernează deplin realităţile sociale. IZVOARELE MATERIALE ȘI IZVOARELE FORMALE. c) persoanele fără cetățenie. un model de comportament pentru toate subiectele de drept. Dacă actele normative adoptate de organile centrale ale statului acționează pe întreg teritoriul țării.de echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raţiunea prezenţei normei în viaţa socială. conţinut şi însemnătate. frontiera se stabilește la mijloc.scoaterea sa din vigoare.NJ are caracter prescriptiv –ea stabileşte o anumită comportare.păduri.Argumentele care impun principiul neretroactivităţii nj ţine de stabilirea ordinii de drept.După cum ştim fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal.3 regimul juridic al unor categorii de străini. c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice.fie prin stabilirea unui termen de la data publicării. DIMENSIUNEA SPAȚIALĂ DE ACtIUNE A NORMEI JURIDICE.poartă denumirea de abrogare.Derogarea reprezintă o reglementare diferită. Teritoriu al statului se consideră și teritoriul ambasadelor.Referitor la aspectele nj în timp putem evedenţia două momente principale: 1. Această categorie de norme juridice sunt obligatorii și produc efecte juridice.Conform acestui principiu art.După M.b) practica judecătorească şi precedentul judiciar.juridică.De pildă.NJ este obligatorie-prescripţiile nj sînt obligatorii şi se bazează pe susţinerea forţei de constrîngere a statului.ci şi prin structura lor. Dar sunt și unele excepții de la această regulă și anume: 1șefii statelor. DIMENSIUNEA PERSONALĂ DE ACȚIUNE A NORMELOR JURIDICE. normele juridice reglementează relațile sociale în anumite limite de timp.Sancţiunea-este acea parte componentă care prevede consecinţele sau urmările nerespectării nj.nici ultraactivă.2. în măsura în care se acceptă cu respectarea principiului suveranității statului.cînd prevederile actului normativ abrogat sau ajuns la termen pot fi totuşi ulterior aplicate.În acest caz.NJ acţionează numai în prezent şi viitor. Acțiunea juridică înseamnă de asemenea funcționarea reală a normelor juridice exprimate în actele normative. de exprimare a dreptului.Ştiind că alături de nj există un sistem întreg de sisteme sociale.Aceasta se face prin menţionarea zilei.2. atunci normele juridice locale au o acțiune limitată la unitatea administrativ –teritorială sau economică asupra căria se extinde autoritatea organului de stat respectiv sau la administrația întreprinderilor instituților și organizaților care funcționează pe această unitate administrativ –teritorială. Actul normativ întră în vigoare:a)la data publicării legii de exemplu în Monitorul Oficial. corpul diplomatic și consular.De la această regulă generală.Izvorul de drept este forma.Deci.precum şi subiecţii la care se referă prevederile dispoziţiei.încît ele nu se mai pot aplica. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi . asupra teritoriului și populației.Particularităţi speciale sînt caracteristice dar nj.Caracterul statal al nj rezultă din faptul că sînt elaborate de către stat prin procesul de legiferare.Dvoracec acest principiu stabileşte regula conform căreia legea este incidentă. stabilirea exactă a limitilor acțiunii actelor normative permite a dermina cercul de relații sociale.Momentul iniţial. de conduită să devină o normă juridică este necesar ca ea să capete o anumită formă. dispun de imunitate diplomatică care constă în exceptarea de la jurisdicția statului străin pe teritoriul cîruia se găsesc. Din acest punct de vedere.directă-atunci cînd noul act normativ prevede în mod direct ceea ce se abrogă. particulari-tăţile nj în acest caz au fost divizate în două grupuri:particularităţi generale-nj se aplică unitar tuturor situaţiilor.Nj nu putem să o cunoaştem numai ca idei. se va aplica cel cu forță juridică superioară.impune o anumită conduită.N.în conformitate cu legislaţia în vigoare sînt prevăzute următoarele excepţii:1. d) norme speciale care se aplică numai anumitor subiecți de drept.3.M. ca persoană fizică sau în colectiv.permit e. De aceea. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea n principiu dacă la un moment în același cadru teritorial al statului coexistă mai multe acte normative cu incidență asupra aceliași materi .ar dispărea orice siguranţă şi deci s-ar zdruncina încrederea subiectului în drept. care poartă denumirea de forță juridică . necesitatea aplicării normelor juridice ca obligatorii. se va aplica cel cu forță juridică superioară.însă cea mai argumentată opinie este concepţia tradiţiona lă care susţine că nj este formată din trei elemente: 1-Ipoteza.Întrucît nj se aplică faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea nj.d) contractul normativ. după cum se ştie. Referitor la actele normative interne o mare importanță pentru valabilitatea lor o are forma orînduirii de stat. 18.recomandă.3.NJ e o regulă de conduită tipică.cînd actul normativ prevede în mod direct se aplică şi unor situaţii anterioare sau stabileşte o dată a intrării în vigoare anterioare datei adoptării lui.O regulă de conduită devine o rgulă de drept numai atunci cînd este recunoscută de stat.2statutul juridic al consulilor. aplicarea normelor juridice în spațiu este guvernată de principiul teritorialității.STRUCTURA INTERNĂ MAI ESTE NUMITĂ STRUCTURA LOGICOJURIDICĂ A EI-se constată că nj are oraganizare logică independent de formularea ei în text.de puterea publică sau recunoscută de aceasta.substanţa lor o constituie voinţa organului competent de a le elabora. o regulă de conduită ce se formează . NJ nu se adresează unor persoane concrete ci se aplică unui număr nedermiat de persoane.1după cercul de subiecți ai raportului juridic normele pot fi: a) individuale .În acest caz este vorba de actele normative sau reglementări care au fost total depăşite de rezolvarea relaţiilor sociale. este linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul R. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual. O altă formă de încetare a unui act normativ este căderea în desuetudine. momentul intrării sale în vigoare.ea îmracă haina articolului normativ.Acum ne vom referi la cele două momente principale indicate mai sus.e) actul normativ1.modul de legătură şi ordenea aranjării elementelor sale componente..Principiul încetării acţiunii legii prin derogare sau ajungerea la termen cunoaşte şi el două excepţii de ultraactivitate. Frontierele de stat ca și teritoriul statului sunt inviolablile.tacită-are loc atunci cînd noul act normativ nu conţine nici o prevedere de reglementare. regimul special constă în acordarea pentru străini a unor drepturi nominalizate în acorduri naționale și internaționale sau în legislații naționale. Potrivit regulii generale aceasta însamnă că normele juridice acționează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acțiune a unui sau altui act normativ. Conceptul prin care se exprimă încetarea acţiunii actului normativ.Popa.care întrunind condiţiile prevăzute intră sub incidenţa normei.22 al Constituţiei ne vorbeşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunea.NJ are caracter permanent-se aplică constant pe toată durata existenţei sale.Structura N. normele juridice pot fi divizate în două grupe mari: internaționale și interne . 21. 3. pot fi evidențiate mai multe criterii de clasificare. constînd dintr-o acţiune sau inacţiune în vederea realizării unui scop.indirectă-atunci cînd noul act normativ se limitează să prevadă că se abrogă toate actele normative care contravin noii legi. Regula generală este că actele normative centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul statului nostru cu toate că în anumite situații organele centrale pot să limiteze dacă este necesar acțiunea actelor normative emise de la o anumită parte a teritoriului statului. PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII NORMELOR JURIDICE. 19.Popa. În R.obligă. cît și internațional. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului Izvoarele pot fi formale și materiale.care se aplică şi după înlocuirea ei cu o lege mai aspră. Fiind exprimate după forma lor exterioară în acte normative ale statului sau alte izvoare de drept. Frontiera de stat a R.dacă e adoptată o lege penală mai blîndă. 2. b) cetățenii străini. b) norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice.3. 2.prescrie tipul conduitei(interzice.Ea este numită să se aplice unui număr nelimitat de cazuri sînt caracteristice tuturor categoriilor de norme. în ceia ce privește acțiunea normelor juridice asupra persoanelor .c) doctrina.stimulează).prevederile căreia se aplică şi după îndeplinirea termenului ei de acţiune pentru infracţiunile săvîrşite în timpul cînd era în vigoare.b9legea prevede ea însăşi.considerau că intrarea în vigoare a nj este nemijlocit legată de împrejurarea ca orice nouă reglementare adresîndu-se oamenilor. În cazul în care între două state sînt legate între ele prin poduri .Structura externă se mai numeşte structura tehnico-juridică. o abatere sau o excepţie de la reglementarea existentă. cetățenii străinii și apatrizi care locuesc pe teritoriul statului. iar dacă sunt echivalente ca pozițăe în irarhiea actelor normative se va aplica actul normativ adoptat mai recent. Cele formale sînt:a)obiceiul juridic. subsolul.individuale apărute în practica legislativă. deaceea rămîne impersonală.J reprezintă şn sine structura ei internă. al altor instituții diplomatice în străinătate.Generalitatea nj rezultă din caracterul său abstract.NJ are caracter impersonal-ea nu se adresează unui anumit subiect ci tuturor acelora.De aici rezultă şi trăsăturile ei specifice: caracterul statal. unele acte normative.într-un articol de regulă final. formele de exprimare a normelor juridice în literatura juridică au căpătat denimirea de izvoare ale dreptului. 20.A. în unele raporturi juridice sunt limitați în drepturi. Obiceiul juridic sau cutuma.adică al încetării acţiunii actului normativ.prin expirarea termenului pentru care a fost edictată şi prin căderea în desuetudine.Încetarea acţiunii nj are loc prin abrogare.M de alte state vecine.administrativă.Caracteul absttract al nj este rezultatul prelucrării cazurilor concrete. 3. Acțiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cercul de subiecți participanți la un raport juridic. unele categorii de străinii.Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentul nj pe motiv că nu o cunoaşte. sau să restrîngă acțiunea normelor juridice locale în limitele cometenței lor . Prin acțiune juridică a actului normativ se înțelege posibilitatea și în cazurile stabilite .că nj acea regulă de conduită generală şi impersonală. de exemplu legile care reglem entează răspunderea penală se răsfrîng asupra persoanelor fizice indiferent de locul săvîrșirii infracțiunii sau de faptul dacă au fost deja trase la răspundere penală potrivit normelor juridice ale statului străin.trebuie să fie cunoscută de către aceştea..menţionează N. Normele juridice internaționale reglementează relațile dintre state în conformitate cu principiul teritorialității. Durata de timp în care o nj este în vigoare reprezintă şi intervalul în care ea produce efecte juridice. iar regimul lor juridic se stabilește prin acte interne sau prin convenții internaționale îngeiate între țările limitrofe. În aer și în pămînt frontierele sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice în sus și în jos pînă ajung mijloacele tehnice.instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta a cărei resăpectare obligatorie este asigurată la nevoie de forţa de constrîngere statală.însă reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atît de mult de reglementările din actul vechi.a cărei respectare obligatorie e asigurată la nevoie prin forţa de constrîngere a statului.sînt stabilite şi unele excepţii.tipic şi inmpersonal şi permanent. Trebuie făcută o deosebire între abrogare şi derogare. datorită căria este adusă la cunoștință întregii socetăți. lunii şi anul intrării în vigoare.forma ei internă. apele interne și teritoriale.Ea se referă la form aexternă a conţinutului nj. dacă aceasta în momentul comiterii nu constituia un act delictuos.Principiul neretroactivităţii normelor juridice.M.Numeroşi autori.E cazul legii penale mai favorabile.se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.s-ar deschide calea arbitrariului. spațiul aerian în limitele frontierilor de stat. se va aplica cel cu forță juridică superioară.În caz contrar s-ar produce serioase perturbări sociale. cu toate că se bucură de un cerc larg de drepturi și libertăți.b) colective.pe care nu o abrogă. reglementate de normele juridice la acel timp în acel spațiu și pentru acele persoane. Clauza noțiunii celei mai favorizate este un regim consacrat în acorduri bilaterale în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetățenilor unui stat terț considerat ca favorizat.j se deosebesc nu numai după esenţă. e) norme juridice cu caracter individual care se aplică numai unei singure persoane.care cad sub incidenţa ei. PARTICULARITĂȚILE APLICĂRII PRINCIPIULUI TERITORIALITĂȚII ÎN DREPTUL PUBLIC ȘI PRIVAT. a lămuri sensul unei legi). atît sub aspect intern.este acea parte a nj care stabileşte condiţiile.

. sînt acte de aplicare a normelor juridice şi.ele trebuie să fie date în limitele competenţelor materiale şi teritoriale ale organului de la care emană. în afară de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament). Constituţia poate fi definită ca fiind Legea Fundamentală a statului. adică emit acte cu caracter normativ. Conform acestui criteriu. însă. formmdu-se în felul acesta o anumită practică judiciară numită şi jurisprudenţă. dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere. • Legile I. Ele reprezintă factorii ce dau conținut concret dreptului pozitiv. Acest criteriu principal de clasificare a actelor normative. la nevoie este asigurată prin forța de constrîngere a statului. În conținutul acestor izvoare intră: factorii de configurare a dreptului. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative nu rezultă că lui i se recunoaşte şi calitatea de organ legislativ. dacă au fost înregistrate cu acordul preventiv al statului sau după aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. este dată. O grupă specială de acte normative. dreptul natural. Obiceiul juridic ca izvor de drept este. d) ca act ce dispune de forţă juridică supremă în stat. devine obligatorie în soluţionarea unor cauze similare viitoare. hotărîrilor şi a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare. administrativ. deoarece se află în vîrful piramidei întregului sistem de acte normative. Luînd în considerare însemnătatea deosebită a acestei categorii de legi. Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. Obiceiu juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementării. de exemplu. organul suprem al puterii de stat. adoptat de organul suprem al puterii de stat fie el colegial sau unipersonal. de exemplu. precum sînt legile excepţionale.D. 3. După prezentarea succintă a izvoarelor de drept. ordinele. Legea este actul normativ cu valoare juridică superioară. prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală. în numeroase sisteme de drept se admite ca o hotărîre judecătorească. Contractul normativ. hotărîre ş. decret. 7. decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. c) în cazul în care actul normativ contravine legii. Cele dintîi normează activitatea subiectelor de drept. sau de a completa şi a suplini lipsa unor reglementări. . organizarea de stat (forma. conștiința juridică. prin lege organică se reglementează sistemul electoral. fiindcă el stabileşte norme juridice obligatorii. Este potrivit să facem unele precizări terminologice privind categoria generală de act juridic normativ şi cea de lege. distingem legi cu caracter civil. hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. .lege. speciale şi excepţionale31. Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private. legile se diferenţiază în legi materiale şi legi procedurale. ele sînt izvoare de drept. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare în ţară. decretelor. în cazul în care intră în dezacord cu legea. Aceste hotărîri sînt emise cel mai des în scopul executării legilor. Primul concept defineşte toate f armele sub care apar normele juridice edictate de organele statului . A doua categorie de legi sînt legile organice. 6. structurile economice şi formele de proprietate.E.după criteriul reglementării juridice. concentrînd nevoile reale ale vieții și relevăndu-se legiuitorul sub forma unor comandamente sociale. cele temporare şi cele interpretative.ele trebuie să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în stat. Izvoarele materiale desemnează faptul social sau factorii de confgurare a dreptului. starea economică și izvoarele culturale. instituţiilor şi organizaţiilor. organizarea Guvernului etc. Termenul "lege" în sens direct (stricto sensu) desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlament). consacrării și apărării relaților care sau format o dată cu începuturile vieții statale. la declararea războiului etc. actele normative ale organizaţiilor obşteşti. De asemenea.Precedentul judiciar şi practica judiciară au avut un rol important ca izvoare de-a lungul istoriei. în condiţiile democratizării societăţii o grupă aparte de acte normative o constituie actele normative sancţionate de stat. avînd precizat temeiul lor legal. . întrucît de ele legiuitorul nu poate să nu țină seama la elaborarea dreptului. numite izvoare locale de drept. Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică devin obiceiuri juridice cunoscute şi sub denumirea de cutume. cît şi aplicativ. mai ales cînd este dată de instanţele superioare. Actele normative sînt destul de variate şi pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să nu conţină dispoziţii contrare legii.). ordinea interioară de muncă etc. ca Izvor de drept. principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora. ale colectivelor de muncă etc. decretelor. se acordă grade militare supreme. Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noiacte normative juridice. Ordinele. CARACTERISTICA ACTULUI NORMATIV CA PRINCIPAL IZVOR DE DREPT. ceea ce este specific pentru societăţile vechiB. exponent al puterii suverane al poporului. ele asigură exercitarea atribuţiilor de interes local ale autorităţilor menţionate. Potrivit Legii Fundamentale. Nu sînt acte normative. Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. penal. b) toate celelalte acte normative trebuie să fie adoptate pe baza legii şi în corespundere cu legea. Constituţia şi legile constituţionale sînt învestite cu o forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi şi acte normative. în afară de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii. se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa conteporană . Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului dat. reglementarea unor contravenţii etc. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului . De exemplu. inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi forma în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială. în virtutea conţinutului său. să se elaboreze şi să se aplice un act subordonat. protecţia muncii. a modifica sau a abroga legea. 2) legi organice.Doctrina.Actele normative subordonate legii Alături de activitatea legislativă a Parlamentului.CARACTERISTICA IZVOARELOR DREPTULUI ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ. care reprezintă un sistem închegat de norme juridice învestite cu o forţă juridică superioară ce reglementează bazele orîn-duirii sociale şi ale politicii statului. interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. . sînt puse în situaţia de a preciza sensul legii cînd acesta este întunecat.. ele au o procedură specială şi quorumul de adoptare (de exemplu. cel mai important izvor al dreptului ce emană de la Parlament. şi relaţiile dintre ele. În conâinutul acestor izvoare sunt incluse elementecare aparțin unor sfere diferite ale vieții sociale.C. după forţa lor juridică. 1. principiile fundamentale ale sistemului electoral). 3) legi ordinare. Ea este ştiinţa juridică. modul de realizare a activităţilor economice şi financiare. pentru a desemna actul normativ cu forţă juridică superioară. Actul normativpoate fi defenit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoarității publice. • acte normative subordonate legii. exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului.după criteriul conţinutului lor. legile pot fi (asemenea normelor juridice tratate) generale. . Categoria actelor normative nu include toate decretele prezidenţiale. legea nu poate fi confirmată sau suspendată de nimeni în afară de organul suprem legislativ. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii. financiar etc. Actul normativActele normative. Exemple de astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgenţă. . în genere. La ele se referă: hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. 2. Hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale sînt emise în raza unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează ca organe locale cu competenţă generală ale administraţiei de stat şi sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor şi pentru persoanele fizice şi juridice.sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entităţii organizate în stat. 22. a. cînd asemenea împuterniciri lipsesc. conform legislaţiei noastre în vigoare. Decretele Preşedintelui sînt obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Dacă e să defenim izvoarele dreptului la etapa contemporană putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate și sancționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi. la declararea mobilizării totale sau parţiale. legislaţia în vigoare stabileşte o ierarhie a legilor. decretele prezidenţiale. drepturile. . regimul politic.ele nu pot da reglementări primare. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. organizarea şi desfăşurarea referendumului. reprezintă categoria foarte importantă a izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept căpătînd un caracter predominant cu deosebire în epoca modernă şi contemporană.). Mai mult ca atît. de exemplu: reglementează relaţiile privind disciplina muncii. De regulă. în limitele competenţei sale. Toate acestea sigură conținutul concret al dreptului pozitiv. fiind subordonate acestora. ele produc efecte în aceeaşi măsură obligatorii ca şi legea pentru subiectele la care se referă.Cutuma a jucat şi continuă să aibă un rol important ca izvor al dreptului internaţional. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ. el trebuie să fie anulat şi adus în conformitate cu legea.1. iar în unele cazuri chiar şi unele organizaţii. se acordă graţiere etc. De asemenea trebuie să menționăm că în general întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe mari: • legi. cuprinde analizele. care să impună un mod unitar de executare33. propriu societăţilor cu ritm lent de dezvoltare şi transformare. 2. 3. putem spune că ele reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sncționate de puterea de stat în care sunt exprimate normele juridice. acte cu caracter normativ.denumirea de lege.. în funcţie deforma de guvernămînt şi regimul politic al statului1. în limitele competenţei lor. legile se împart în: 1) legi constituţionale.Doctrina sau ştiinţa juridică a avut un rol însemnat ca izvor de drept înspecial în antichitate şi epoca medievală. Ne vom referi în continuare la cele mai importante din ele: 1. unii autori consideră că ele nu pot fi izvoare de drept. 5. ci numai decretele care conţin norme juridice. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice. hotărîrile şi dispoziţiile organelor administraţiei publice locale etc. după criteriul forţei lor juridice. sînt actele emise de administraţia întreprinderilor. nu are dreptul de a adopta. persoane fizice şi juridice. Practica judecătorească şi precedentul judiciar. intervenind doar secundum legem. în acelaşi timp. practic toate organele de stat înfăptuiesc o activitate normativă.spontan ca urmare a aplicară ei repetate întro perioada de timp relativ îndelungată într-o colectivitate umană. Referitor la această grupă de acte normative -ca izvor de drept în literatura juridică de asemenea nu există o părere unitară. Constituţia şi legile constituţionale sînt cele mai importante izvoare de drept. şi folosită şi în doctrina juridică.Pornindu-se de la considerentul că instanţele de judecată.după sfera de cuprindere a relaţiilor sociale reglementate.ele trebuie să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare din ele. 4. Această categorie de legi este nemijlocit indicată în Constituţie. Aceste categorii de legi se deosebesc după însemnătatea şi ordinea adoptării lor. . Legile care nu se referă la cele constituţionale şi organice sînt legi ordinare. Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. prin urmare. are la bază următoarele argumente: a) nimeni. Emise în baza şi cu scopul aplicării legilor. instrucţiunile şi regulamentele ministerelor. aceste acte îşi pierd efectul juridic.32 Cu toate că aceste acte normative sînt subordonate autorităţii legii şi se conformează prevederilor ei.ele nu pot interveni în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin lege. Decretele prezidenţiale sînt emise de Preşedintele Republicii Moldova (şeful statului) în situaţiile prevăzute de Constituţie şi legi. cu ocazia soluţionării unor cauze. izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare. instituţii nestatale adoptă. în general. departamentelor şi ale altor organe centrale ale administraţiei de stat. care se aplică întotdeauna prioritar. se soluţionează problemele cetăţeniei.Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor. ele se adoptă dacă au votat "pentru" cel puţin 2/3 din numărul total de deputaţi). 23. Ele se mai adoptă în mod excepţional. De asemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape exclusiv al dreptului nostru îl constitue legea . sistemul organelor de stat. putem afirma că locul pe care fiecare îl ocupă pe scara ierarhică a izvoarelor de drept depinde de forţa lui juridică şi de autoritatea organului de stat care îl emite în cadrul sistemului autorităţilor publice. investigaţiile.

). care. evident. Prin conţinutul ei.). acţii. alţii purtînd obligaţii juridice.Actele normative ale unor organizaţii nestatale au fost. ştiinţifice. în sensul că legea specială intervine cu o reglementare aparte. Subiectul pasiv este acela care poartă obligația corespunzătoare pretenției. o dată cu apariţia statului şi dreptului. adică acele legi care iniţial se refereau la organizarea. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale și asupra tipului de acțiuni ale oamenilor. Raportul juridic este un raport social reglementat de o normă juridică. Întregul sistem de fapte juridice poate fi divizat în dependenţă de criteriul voliţional în: 1. fragmente. care dau naştere la efecte juridice. Raportul juridic este un raport de suprastructură şi poartă un caracter ideologic. Obiectul şi subiectul sînt două categorii perechi. ele sunt prealabil prevăzute în dispoziția regulii de drept. Întradevăr. de norma care îl reglementează sau împre jurarea pe temeiul căreia se naşte. producînd prin aceasta efecte juridice. comerciale etc. potrivit căreia "raportul juridic este terenul pe care se întîlnesc două voinţe: voinţa statală. In lucrările de teorie a dreptului. care exprimă specificul raportului juridic ca formă ideologică deosebită a relaţiilor sociale de fapt. Legile ordinare se clasifică în: generale. ele sunt acte ale activității de elaborare a dreptului de către stat și includ prescripții juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor și organizaților-norme juridice. în rezultatul cărora iau naştere. Din punct de vedere filosofic. 3. Are un anumit conţinut ce reprezint. produsele activităţii creative şi rezultatul creaţiei intelectuale (operele literare. Subiectul activ este acela care are facultatea de a pretinde ceva. ca modele valorice12. Conţinutul juridic al raportului juridic îl constituie drepturile şi obligaţiile juridice subiective. printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii înconjurătoare care au o valoare din punct de vedere economic şi pot fi exprimate într-o formă bănească). sînt rezultatul voinţei participanţilor la aceste raporturi. Indiferent de ramura de drept.Conţinutul raportului juridic. în măsura în care au caracter normativ. Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat. orice raport juridic se stabileşte între subiecţi de drept (cel puţin doi)21. iar raportul juridic de constrîngere înseamnă relaţia în care se concretizează pedeapsa. Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două mari grupe: legi . sub forma adoptării unei norme juridice care să reglementeze această relaţie. sau absolute. anumite servicii. cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. 2. şi voinţa subiecţilor".). D.Prin fapte juridice se înţelege acele împrejurări prevăzute de normele juridice. produc efecte juridice. Distincţia între legea generală şi specială trebuie văzută în mod complex. în anumite perioade istorice. deoarece a apărut şi a evoluat de-a lungul anilor. precum și prescripții privind instituirea. pe ramuri de drept . denumită în logică premisă majoră. 2. variabilitatea acestor elemente constitutive putîndu-se constata cu uşurinţă de la o etapă la alta a dezvoltării sociale. O altă concepţie este cea a pluralităţii obiectelor raportului juridic. particulară faţă de reglementările legii generale.b) acţiuni săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice 2. diplome.Guvernul ca organ al autorităţilor publice executive adoptă în îndeplinirea atribuţiilor sale. Un alt criteriu este după subiecţii raportului juridic: raporturi juridice concrete.Î n raportul juridic subiecţii apar întotdeauna ca titulari de drepturi şi . dar numai anumite tipuri. 2. iar cel obligat trebuie să1 săvîrşească. Subiecţii raportului juridic sînt legaţi între ei prin drepturi şi obligaţii care împreună formează conţinutul raportului juridic. Raportul juridic este un raport social.istorice respective. acţiunile se împart: a) acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice. o realitate foarte complicată şi compusă din multe elemente. raporturile juridice se împart în: statice şi dinamice. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică. Este întemeiată opinia. Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:. şi compuse După numărul participanţilor. pe care cel împuternicit poate. uneori.Decretele. Aceasta înseamnă că raporturile de drept se stabilesc între oameni şi numai între ei. Unii autori consideră că numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. raporturile juridice se pot manifesta într-un grad de independenţă relativă faţă de raporturile materiale Clasificarea raporturilor juridice Ele se împart în raporturi juridice interne şi externe. Orice raport de drept tinde la un scop social. Raportul juridic este un raport istoric.Pe de altă parte. De asemenea legislația în vigoare stabilește o irarhie a legilor după criteriul forței lor juridice.2) în el sînt expuse voinţele participanţilor la aceste raporturi juridice. demnitatea etc.Norma juridică reprezintă premisa generală care conturează în abstract faptul juridic. Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute în dispoziţiile normei juridice. Acţiunile săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice. Subiecții raportului juridic sunt legații între ei prin drepturi și obligații care împreună formează conținutul raportului juridic. CARACTERISTICA ELEMENTELOR DE STRUCTURA A RAPORTULUI JURIDIC. -hîrtiile de valoare şi documentele (bani. Clasificarea lor. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. -obiectul ideologic.Hotărîrile organelor locale ale administraţiei publice. Legile care nu se referă la cele constituționale și organicesunt legile ordinare. spre deosebire de actele individual juridice actele normativ juridice sunt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relații. funcţionarea şi structura diferitele organe ale statului. subiecții ai raportului juridic pot fi anumiți indivizi și organizații care în conformitate cu normele juridice sunt purtători ai drepturilor și ai obligaților juridice subiective. obiectul raporturilor juridice îl formează anumite acţiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi. Confor acestui criteriu legile se împart: 1. atît în ceea ce priveşte subiecţii de drept. -rezultatele activităţii participanţilor la raporturile juridice (de exemplu. legi organice.obiectul juridic. în sfîrşit. suportă influenţa tuturor raporturilor sociale Totodată. penale. orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva decît "acea acţiune sau acea conduită asupra căreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. ca parte componentă a dreptului. sectoare. drepturile şi obligaţiile pe care le cuprinde. adică voinţa părţilor. Normele juridice şi raporturile juridice care apar în baza lor nu le cuprind pe toate. Normele juridice. potrivit normelor juridice. atestate etc. ca şi executarea lor. îşi găsesc concretizarea în raporturile juridice. încheierea raporturilor de drept. -anumite valori personale nepatrimoniale (viaţa. După scopurile interacţiunii. raporturile juridice. Pe de o parte. luaţi ca indivizi singulari sau constituiţi în colectivităţi. actele normativ juridice își extind acțiunia nu asupra unui raport concret și nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. prin intermediul statului şi al normelor instituite de acesta. care sunt investite cu competențe normative. sînt în principiu.obiectul material. Faptele juridice săvîrşite cu intenţia de a produce efecte juridice reprezinţi categoria cea mai numeroasă de acţiuni şi poartă denumirea de acte juridice. de artă. care consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor.Particularităţile raportului juridic A. Raportul juridic are un caracter volitional. Raportul juridic este un raport valoric. de existenţa a două categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict şi raporturi de conformare. Premisele apariţiei raportului juridic. conținutul raportului juridic este alcătuit din drepturi și obligații care se nasc dintro relație concretă . cuprinde conţinutul.. obiectul general al reglementării juridice îl formează relaţiile sociale. acestea fiind puse în acţiune şi asigurate. . sau raporturile juridice care apar în rezultatul încheierii unui contract de antrepriză în construcţii capitale etc. TĂSĂTURILE ȘI TIPURILE RAPORTULUI JURIDIC.9 Aşa fiind. TGD şi practica unor ţări. La rîndul lor. obiectul şi sancţiunea raportului juridic.Evenimentele sînt acele fapte care se produc independent de voinţa omului. Faptul juridic este premisa minoră. desemnează subiecţii raportului juridic. precum şi practicii conducerii de stat. ele se împart în: bilaterale şi multelaterale.în raporturi juridice constituţionale. faptele juridice. individuale 2.Prin raport juridic se înţelege orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau care este reglementată de ea. civile. modificarea sau suspendarea acțiunilor normelor juridice. Termenul „lege” în sens direct desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ. conţinutul. la rîndul lor. Aşadar. Sînt denumite factori şi se consideră a fi în număr de trei: normele juridice. În raportul juridic poate fi evidenţiat un conţinut material şi altul juridic. adică conduita părţilor. programele computerizate etc. aceste valori sînt sancţionate şi li se acordă putere normativă de către conştiinţa socială. sfere ale acestor relaţii sociale. E. Ca produs al gîndirii şi al practicii comune a oamenilor. fie ei individuali sau colectivi. adică acele fapte care sînt interzise de normele juridice. muzică. disting aşa numitele "legi organice". Regula de drept reprezintă premisa generală. acte concrete. prin forţa coercitivă a statului. se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale participanţilor la aceste relaţii sociale (raporturi juridice). PREMISELE DE APARIȚIE. Astfel. în raporturi juridice îşi găsesc concretizarea valorile esenţiale ale societăţii. acte ale şefului statului potrivit domeniilor în care sînt date. 24. Acest caracter are două surse. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului.3. Caracteristic pentru actele normativ juridice sunt următoarele trăsături juridice: 1.ordinele şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei publice. Orice raport juridic se caracterizează prin următoarele:1) apare doar în baza unei norme juridice. 3. dar care pot cuprinde alte domenii şi care au o poziţie distinctă in ierarhia legislativă. structura raportului juridic priveşte subiecţii între care el se stabileşte (participanţii la raport). care alcătuiesc conținutul lor. norma juridică în esenţă este de natură voliţională. ca raporturi de suprastructură. sănătatea.4. cît şi cu privire la faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică. subiecţii raportului juridic. raportul juridic poartă pecetea epocii. 2. suferind aceleaşi intervenţii ca şi norma juridică în legătură cu schimbările care au avut loc în societate. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societăţii. legi ordinare.și actul normativ. deosebită. Acestea pot fi: licite şi ilicite. care nu pot fi decît oamenii priviţi individual sau organizaţi în colectivităţi corespunzătoare. ele situîndu-se între Constituţie şi legile ordinare. legătura propriu-zisă dintre subiecţi şi care constă în drepturile şi obligaţiile reciproce ale acestora. raportul juridic are un dublu caracter volitional. raporturi juridice generale. pot fi divizate în raporturi juridice procesuale de reglementare şi raporturi juridice procesuale de apărare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este după conţinutul lor: raporturi juridice simple. Aceste premise sînt:1. 25. Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorităților publice . inclusiv a ţării noastre. de asemenea. adică lucrul (bunul) la care se referă raportul juridic.conduita umană exteriorizată (acţiuni sau inacţiuni). de drept public şi de drept privat şi. Ea reprezintă voinţa statală. Constituția și legile constituționale sunt investite cu o forță juidică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative. B. sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat.C. Raportul juridic este o realitate concretă care constă într-o legătură juridică între doi sau mai mulţi subiecţi. care apar în rezultatul acţiunii lui. este nivelul de concretizare. speciale şi excepţionale. Drepturile subective și obligațile juridice. prin obiect putem înţelege aceea ce îi revine subiectului şi asupra căruia el îşi îndreaptă activitatea de cunoaştere şi altă activitate. legătura dintre subiecţii participanţi 26. izvoare de drept. Din aceste considerente şi apare foarte des întrebarea: care este obiectul concret şi nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului în general şi obiectele raporturilor juridice concrete. Conţinutul material al raportului juridic reprezintă acel comportament de facto.16 Raportul juridic de conformare reprezintă adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept. 2. Nu este lipsită de sens şi concepţia. drepturile. sînt de asemenea. legi constituționale. Dar aceste relaţii reprezintă. (drepturile şi obligaţiile lor reciproce) şi obiectul la care se referă conţinutul (conduite umană).În măsura în care o relaţie dintre oameni. potrivit căreia acestea pot fi fenomene variate. Sînt ilicite faptele comise împotriva legii.În dreptul penal şi administrativ se vorbeşte. unii participanţi la această relaţie avînd drepturi subiective. a căror aplicare este asigurată la nevoie prin forța de constrîngere a statului. la rîndul lor. Orice raport juridic are întodeauna cel puțin doi subiecții: unul activ și unul pasiv. acte normative subordonate legii. CONCEPTUL. de la o ţară la alta. Astfel.Acţiunile sînt fapte juridice săvîrşite în mod voluntar de subiecţi de drept. conform căreia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat. În dependenţă de legătura genetică şi funcţională raporturile juridice se împart în: raporturi juridice materiale şi raporturi juridice procesuale Ultimele. altfel spus. hotărîri şi dispoziţii pe baza şi în vederea executării legilor. Actele normative subordonate legii:l. cinstea.). Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general obligatorii. în caz de necesitate. 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrîngerea de stat. Sînt licite toate acţiunile săvîrşite în conformitate cu prevederile normelor juridice.

îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret. C. Actele juridice între vii sunt acelea care în intenția părților trebuie să producă efecte juridice în timul vieții lor. ceea ce este în afara discuţiei este faptul că în orice caz raportul juridic nu 29. adică este subiect de drept. de natură să satisfacă nevoile materiale și spirituale ale ființei umane. b) Acţiunile. În orice raport juridic. cum ar fi recunoaşterea unei datori. concordant cu legea şi ocrotit de ea. în temeiul şi în limitele stabilite de lege. executivă şi judecătorească se realizează prin participarea organelor de stat. Actele juridice pentru cauză de moarte constitue actele care au drept scop să producă efecte juridce numai după încetarea din viață a celui care lea săvîrșit. A. sînt fapte voluntare ale omului. dezvoltate. unele organe de stat apar în circuitul juridic ca persoane juridice. are consecinţe juridice. poate să apară în afara faptului juridic".Obligaţia. Actul juridic bilateral este manifestarea de vionță concordantă a două părți. Străinii. Actul juridic de administrare este actul prin care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. diferitele organizaţii politice. CONDIȚILE DE VALABILITATE ȘI NULITATE A ACTELOR JURIDICE. cum ar fi: acte-regulă şi acte subiective . "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi şi obligaţii".b) Drepturile publice sînt drepturi al căror germene este în natura umană. oameni. de două voinţe şi de multiple voinţe. actele juridice pot fi constitutive şi declarative. astfel încît acesta poate fi constrîns. fără altă formalitate. Dar în dependență de conținutul economic al actelor juridice ele se clasifică în acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale. în cunoştinţă de cauză. Subiecţii raportului juridic și clasificarea lor. fără a fi nevoie de un fapt juridic. şi tipurile Clasificarea A. de administrare. Acţiunile se mai clasifică în licite şi ilicite. în sfera în care se circumscrie activitatea umană conştientă. Numai oamenii sînt persoane fizice. Se mai pot distinge acte juridice cu titlu gratuit și acte juridece cu titlu oneros. Actu juridic de dispoziție este actul care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a uni drept sau grevarea cu sarcinireale a unui bun. Spre deosebire de persoana fizică persoana juridică este un colectiv de oameni cu o structură organizatorică bine determinată. altele apar ca urmare a existenţei acesteia. Conceptul faptelor juridice. adică atrage după sine naşterea. b) După modul de formulare. depinzînd de un alt act. principalul subiect al relaţiilor juridice internaţionale este statul.general sau indivdual. cultele religioase se organizează şi funcţionează pe baza personalităţii juridice. din contra. de dreptul comercial sau de dreptul familiei. sau morală. care devine subiect de drept internaţional deplin. are personalitate. b) să pretindă o conduită corespunzătoare din partea subiectului sau subiecţilor obligaţi. fiind încheiat de părți potrivit voinții și intereselor lor. Astfel dacă avem în vedere autorii lor putem distinge acte juridece unilaterale. în ipoteza ei. Altă clasificare a actelor este în cauzală și abstracte. obligaţia este un element corelativ dreptului subiectiv. El reprezintă. jurisprudenţa internaţională şi diferite acte internaţionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaţiilor internaţionale guvernamentale. Într-o primă opinie faptul juridic reprezintă o premisă concretă. de care norma de drept leagă consecinţe juridice. condițile legate de forma actului juridic. În lumea antică. Pentru valabilitate consențămîntului. Unul şi acelaşi fapt poate fi în acelaşi timp acţiune şi eveniment. adică de a crea. care să asigure realizarea primei conduite. Actele juridice neoficiale pot fi testamentul. în funcție natura interesului ocrotit.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi. Acte antipice sunt actele care nu se încadrează în vriun tip abstract de act prevăzut de lege . ordonat sau permis de lege. În funcție de modul de executare a actelor juridice acestea pot fi: acte de executare imediată și acte cu executare succesivă. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi organizaţii (subiecţi colectivi). c) Drepturi politice propriu-zise sînt drepturile care asigură participarea la puterea publică. actele juridice pot fi consensuale. c) Din punctul de vedere al efectelor. Actul juridic unilateral este manfestarea de voință a unei singure părți. Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică. sau a nu face ceva.Tot după cel de-al doilea război mondial li s-a recunoscut o personalitate internaţională popoarelor care luptă pentru independenţă. adică de a crea. Acul juridic este manifestarea de voință în scopul de a produce efecte juridice. Un alt criteru de clasificare a actelor juridice în dependență de corelația dintre ele pot fi principale și accesorii. formale și chiar solemne sau reale. prin reţinerea lor în ipoteza ei. bilaterale. în cele din urmă. Subiect de drept nu este numai omul izolat. posibilitatea de a acţiona într-un anume fel. unităţile sale administrativ-teritoriale. Din punct de vedere al efectelor actele juridice pot fi constituitive și declarative. Deci consințămîntul este manifestarea exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un acte juridic. încă din antichitate şi mult timp în viaţa juridică internaţională statul a fost unicul subiect de drept în secolul al XX-lea. un număr considerabil de 28. persoana este un subiect de drepturi şi obligaţii care trăieşte viaţa juridică. care constitue substanța catului juridic și dă naștere raportului juridic. Acţiunile. Termenul de act juridic desemnează atît manifestarea sau acordul de voință a participanților care a generat raportul juridic respectiv. a modifica sau a stinge un raport juridic. Criterile de clasificare a nulității actelor juridice pot fi următoarele: 1. In dreptul contemporan orice fiinţă umană este persoană fizică.în dreptul administrativ acte cu titlu gratuit şi act cu titlu oneros . Act juridic de conservare este actul prin care se urmărește preîntîmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. B. precum dreptul civil. actele juridice oficiale emană de la un organ de stat sau sunt recunoscute de către un organ de stat sau o organizație obștească. multilaterale. Persoanele fizice sînt fiinţe umane în măsura în care. stabilind raporturi de drept privat. Actele juridice accesorii sunt actele care nu au o existență de sine stătătoare. și de dispoziție. actele juridice se împart în acte unilaterale. proiectarea voinţei omului în domeniul dreptului. adică voinței interne. prin a da. D. se înţelege îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie să o îndeplinească şi pe care cealaltă parte să o pretindă pe baza normelor juridice. Întreaga gamă de raporturi juridice din cadrul activităţilor fundamentale ale statului: legislativă. în afară de persoanele fizice şi persoanele juridice subiecţi ai raportului juridic sînt organele de stat în calitatea lor de purtătoare ale autorităţii publice.în dreptul civil . Actul juridic constituie principalul izvor al vieţii reglementate de norma de drept.76 Norma juridică decide calificarea unei împrejurări din societate sau din natură ca fapt juridic. Persoana juridică este subiect colectiv de drept civil. dar care au nevoie pentru dezvoltarea şi manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puţin dezvoltată. Statul suveran şi organizaţiile internaţionale. Cea mai mare parte a actelor juridice sînt constitutive de drepturi. în temeiul și în limitele stabilite de lege. în ştiinţele de ramură. Actele juridice sunt consensuale cînd se nasc prin simplul acord al părților. Persoana fizică. a modifica sau a stinge un raport juridic. prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine definit. Referitor la nulitatea actelor putem spune că este o sancțiune care intervine în cadrul închierii unor acte juridice cu nerespectarea condiților de valabilitate impuse de lege. de drept comercial. Dar există acte juridice al căror scop este numai de a constata existenţa unei situaţii juridice. actele tipice corespund uni anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative și care poartă o anumită denumir. După conținutul lor esnțial care este sau nu reglamentat în mod expres de lege. sclavii."Este adevărat că unele împrejurări preced normei de drept. în limbajul dreptului. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturi şi obligaţii care se nasc într-o relaţie concretă. El este valabil dacă provine de la o persoană cu descernămînt. d) Există şi alte criterii. Persoana juridic ă. Actele constitutive de drepturi creează o situaţie juridică nouă modificînd situaţia anterioară. Statul însuşi. actele juridice se împart în tipice și antipice . B. spre deosebire de acesta. administrativ. Clasificarea faptelor juridice sînt: a) Evenimentele sînt acele fenomene. independent de vreo legătură cu alte acte. de asemenea. Acestea sînt subiecţi de drept internaţional public "limitaţi şi tranzitorii" în drumul spre constituirea lor într-un stat propriu. se împart în acţiuni săvîrşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvîrşite cu intenţia anume de a produce efecte juridice. de natură să satisfacă nevoile materiale şi spirituale ale fiinţei umane. a face. 27. la forţa de constrîngere a statului. Persoana juridică prezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspîndire în circuitul juridic. Prin actul juridic oamenii se orientează către un scop bine defenit concordant cu legea și ocrotit de ea. aşa cum am amintit mai sus. În funcție de gradul de complexitate juridică de conținutul lor actele juridice pot fi acte juridice simple și acte juridice complexe. Organele de stat. în calitatea lor de subiecţi de drept. comercial: a) Din punctul de vedere al voinţelor participante. Actul juridic sancționat cu nulitate este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. după caz. sub condiţia să se nască viabilă. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care se procură unei părți un folos patrimonial pentru a obține în schimb un alt folos patrimoanial. sau reale. la nevoie. Sînt consensuale cînd se nasc prin simplul acord de voinţă al părţilor. absolut necesară pentru naşterea raportului juridic. erau lipsiţi de personalitate în vechiul drept. La baza clasificării actelor juridice stau diferite criterii şi sînt analizate detaliat în ştiinţele de ramură. Partidele politice. Drepturile subiective şi clasificarea lor. în dreptul internaţional public. Condițile de valabilitate a actelor juridice pot fi: condițile legate de consințămîntul persoanei. fără altă formalitate. Prin obligaţie. nu aveau personalitate. Actele juridice concepute ca o varietate a faptelor juridice pot fi grupate în mai multe categorii. ea nu este o simplă prerogativă. titularul ei fiind ţinut de ea. împrejurări care se petrec independent de voinţa oamenilor şi cărora norma de drept le dă o semnificaţie juridică. TRĂSĂTURILE ȘI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE. Actele juridice înre vii și acte juridice pentru cauză de moarte. O altă clasificare a actelor juridice sunt de conservare. Actul juridic constitue principalul izvor al vieții reglementat de norma juridică.. faptelor juridice. să o îndeplinească prin forţa de constrîngere a statului. considerat în planul dreptului ca persoană fizică. acestea sînt subiecţi de drept. dacă este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și dacă nu este viciat. realizată la concret. Dreptul subiectiv presupune trei posibilităţi cumulative: a) o anumită conduită. formale şi chiar solemne. luate individual. Noţiunea de drept subiectiv reprezintă puterea. după cum constituirea lor este determinată de o singură voinţă. manifestarea de voință trebuie să corespundă voinție reale. bilaterale şi multilaterale. care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective. la rîndul lor.obligaţii şi se comportă potrivit cu poziţia specifică fiecărui titular al dreptului sau al obligaţiei. Acte juridice principale sunt acele care au o existență de sine stătătoare. La baza latei clasificări stă modul de închiere a actelor juridice conform căria se deosebesc acte juridice personale și prin reprezentare. de dreptul muncii etc. cît și înscrisul în acre este consemnat acordul sau manifestarea de voință. modificarea sau stingerea unui raport juridic.de către dispoziția legală . La fel le mai putem distinge acte juridice oficiale și acte juridice neoficiale . Actul juridic ultilateral este manifestarea de voință a trei sau a mai multor părți. Consensualismul este dominant în dreptul civil şi chiar în dreptul comercial. După modul de formulare actele juridice pot fi consensuale. după cel de-al doilea război mondial. însă. dispunînd de independenţă patrimonială şi care urmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesele obşteşti. care. Altfel spus. iar celălalt numai titular de obligaţii. cum ar fi dreptul de a alege şi de a fi ales. c) să recurgă. Actul juridic cu titlu gratuit este actul prin care se procură unei părți un bun parimonial fără a se urmări obținerea în schimb a unui alt folos patrimonial. fundaţiile.67O clasificare reţinută în dreptul constituţional este în: a) Drepturile private sînt reglementate de dreptul civil. CONCEPTUL.77Într-o altă opinie se susţine că există raporturi ce iau naştere din norma juridică. Ele sînt în prealabil prevăzute în dispoziţia regulii de drept. Obligaţia reprezintă opusul dreptului subiectiv şi constă în satisfacerea sau. Actul juridic este manifestarea de voinţă în scopul de a produce efecte juridice. în sens juridic.

în vremae sa erau în uz texte legislative care în bună parte nu mai . actului normativ care urmează a fi elaborat. relaţiile economice. în dependenţă de proiectul 33. ele se împart în subdiviziuni (capitole.Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi.NOȚIUNE DE CAPACITATE JURIDICĂ. el nu conţine norme juridice. realizarea. care este generală. în virtutea căreia persoana poate fi subiect în raporturile de drept civil. b) Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita ea însăşi. că la elaborarea actelor normative alături de specialişti jurişti participă şi specialişti din alte domenii. adică a activităţii de elaborare a actelor normative.6 Anita Naschitz înţelege prin tehnică legislativă ''totalitatea procedeelor şi a artificiilor prin care soluţiile de fond dobîndesc practicabilitate. 2. intangibilitatea. practic. se recunoaşte că acesta este conţinutul autentic al textului care a fost votat de către Parlament. într-un sistem de drept. A.Competenţa. ci un act prin care. autorizare prealabilă sau asistare. de regulă. Ca şi persoana fizică. la adoptarea lui. TEHNICA SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE. V e.Principiul respectării unităţii de sistem a dreptului.18. În continuare ne vom referi la unele din ele. Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității persoanei fizice de a nu i se aduce limitări sau îngrădiri. precum şi ale Guvernului ca iniţiator al proiectelor de legi. tendinţele de organizare şi schimbare dezirabilă îşi primesc. pe întreg parcursul vieţii. Formula introductivă cuprinde temeiul constituţional sau legal al reglementării juridice respective. sau elementul de identificare a actului normativ. în tot sau în parte și nici obiect de înstrăinare. Prin tehnică juridică înţelegem totalitatea metodelor. de la naştere. de realizare. • Dispoziţii sau principii generale. Capacitatea juridică poate fi definită pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectivităţi de a fi titulară de drepturi şi obligaţii şi de a le exercita. d) coordonarea proiectului. Este alcătuită dintr-un complex de drepturi şi obligaţii cu care este învestit organul sau funcţionarul de stat. • Preambulul actului nonnativ. El presupune. culegeri de acte normative sau a codurilor. CONCEPT UL DE TEHNICĂ JURIDICĂ. o dată cu capacitatea de folosinţă. așa cum se exprimă M. El cere ca fiecare lege sau oricare alt act normativ nou să se înscrie organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept. aplicarea şi interpretarea normelor juridice. CARACTERELE JURIDICE ALE CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ ȘI DE EXERCIȚIU. economice. în înţelesul textului ce o reglementează (art.Principiul supremaţiei legii. prin lege. de capacitatea reglementată în mod special în cadrul anumitor ramuri ale dreptului. definirea unor noţiuni. Dezbaterea proiectelor actelor normative are loc în formele stabilite de Constituţie şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a organului legiuitor. procedeelor. la întruchiparea raționalității și moralității dreptului. cît şi în ansamblu. care se dobîndeşte mai tîrziu decît capacitatea de folosinţă şi în mod treptat. 6. de a le garanta securitatea şi siguranţa juridică. considerăm că tehnica juridică ţine de procesele de elaborare. Iniţierea adoptării aparţine celor care au dreptul de iniţiativă legislativă . potrivit cerinţei sociale. voința individuală a omoului neavînd nici un rol.încălcată cu ocazia închierii actului juridic distingem nulitate absolută și nulitate relativă. Totodată. N Popa menţionează că tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee menite să asigure o formă corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice. • Dispoziţii finale şi tranzitorii. coerente. Noţiunea de capacitate juridică include: Capacitatea de folosinţă este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii.1. nu are forţă juridică. Procesul de elaborare a actelor normative trebuie să tindă. ETAPELE ȘI BAZA JURIDICĂ. metode. Aici sînt stabilite anumite dispoziţii cu caracter general. Deosebim trei categorii de legi: constituţionale.la modul de exprimare al acestora în texte corespunzător redactate"? Conţinutul normativităţii juridice îl asigură izvoarele materiale ale dreptului: viaţa socială. Ea este un atribut al organului de stat sau al funcţionarului public. în literatura de specialitate întîlnim în această privinţă doi termeni: tehnica juridică şi tehnica legislativă. Acțiunea de sistematizare a legislației este cunoscută încă din dreptul roman.19. Adoptarea actelor normative are loc în dependenţă de categoria acestora. 2. egalitatea și unuversalitatea. a) în comparaţie cu capacitatea persoanei fizice. sfera relaţiilor ce se reglementează. politice Preambulul ajută la înţelegerea actului normativ. iar conţinuturile sociale se inserează în ordinea de drept cu ajutorul tehnicii juridice. La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a acestuia. competenţele pe care acestea le au şi care sînt stabilite în primul rînd în Constituţie. ÎNCORPORAREA ȘI CODIFICAREA. definită ca "totalitate de artificii ori procedee prin care cerinţele sociale. în cazul persoanei juridice ea se dobîndeşte. trebuie să fie scurt şi concis şi să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective. care ajută la determinarea unor soluţii legislative judicios alese. organice şi ordinare. politice. paragrafe). pe de o parte. decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Adoptarea actului normativ: a) iniţierea proiectului pentru dezbateri de către organul de elaborare a actului nonnativ. procedeelor şi a regulilor în vederea executării operaţiunilor juridice. C. operaţii folosite pentru elaborarea. unde se arată consideraţiile sociale. Inalienabilitatea exprimă ideea că nu poate face obiect de renunțare. Dispoziţiile de conţinut formează conţinutul propriu-zis al actului normativ. c) adoptarea actului normativ. inalienabilitatea. Capacitatea persoanelor juridice (morale). O problemă importantă în determinarea conceptului tehnicii juridice constă în stabilirea raportului ei cu ştiinţa 30. 3. generalitatea. secţiuni. scopul. a) Capacitatea de folosinţă. metode şi proceduri folosite în procesul de elaborare a actelor normative formează tehnica legislativă. îndeosebi la nivel legislativ. Promulgarea nu este un vot nou. Tehnica juridică este un concept complex. Titlul actului normativ este elementul său de identificare. Etapele procesului de elaborare a actelor normative 1. COORAPORTUL DINTRE NORMA JURIDICĂ ȘI ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. inclusiv de aplicare şi de sistematizare a acestora . Legea se publică în Monitorul Oficial al ţării şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Caractere juridice ale capacității de folosință și a capacității de exercițiu a persoanei fizice sunt următoarele: legalitatea. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării. se dă dispoziţie ca legea să fie publicată în Monitorul oficial. b) dezbaterea proiectului de către organul de elaborare a actului normativ. Ele pot lua uneori forma şi denumirea de "principii generale". procedee. • Dispoziţii de conţinut propriu-zise. după modul cu consacrare legislativă deosebim: nulitate expresă și nulitate virtuală. Prima culegere oficială de constituțiuni este denumită codul lui Theodosian sec. b) Spre deosebire de capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice.60. Acest principiu are în vedere că actele normative trebuie să transmită subiecţilor de drept cui sînt destinate un mesaj înţeles şi clar. care desemnează anumite reguli. b) elaborarea proiectului. e) îmbunătăţirea proiectului. persoana juridică se bucură de capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. după felul conduitei de validitate nesocotite cu ocazia închierii actului juridic. o face Preşedintele ţării. iustinian este cel care a desăvîrșit opera de sistematizare a dreptului roman. 5. djuvara .Principiul planificării legislative-activitatea normativă trebuie să se realizeze după programe de legiferare ale Parlamentului. Problema sistematizări dreptului prezintă un interes deosebit atît din punct de vedre teoretic. iar profesorul Mrejeru consideră că ea poate fi definită ca fiind "un ansamblu de metode şi procedee folosite în activitatea de elaborare a proiectelor de legi şi a altor acte normative. O problemă fundamentală care face parte din obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este tehnica elaborării actelor normative.(Guvernul şi membrilor Parlamentului). Persoana juridică nu poate avea decît acele scopuri care sînt stabilite prin actul de înfiinţare sau prin statut.61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice). clare. iar. capacitatea de exerciţiu care reprezintă posibilitatea persoanei "de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. Legalitatea constă în faptul că stabilirea conținutului și încetarea sunt stabilite de lege. cîtși la etapa de realizare a dreptului Are drept obiect o anumită aranjare a actelor normative în vigoare. O altă formă a capacităţii juridice este competenţa. precum şi a unor principii care să răspundă cît mai precis unei reglementări ştiinţifice. Principiul în cauză solicită ca la baza acestei activităţi normative să stea datele ştiinţei contemporane. conform unor criterii obiective şi subiective.atît în parte. îl însoţeşte pe om. El presupune că legea se bucură de forţă juridică supremă în sistemul izvoarelor de drept contemporan. Dispoziţiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a reglementărilor din actul normativ. Actele normative pot cuprinde şi Anexe. 4. Dispoziţiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul. artificiilor prin care necesităţile pe care le înfăţişează viaţa socială capătă formă juridică şi se realizează apoi în procesul convieţuirii umane". Dacă legea este votată.PĂRŢILE CONSTITUTIVE Şl STRUCTURA l INTERNĂ A ACTELOR NORMATIVE. Majoritatea autorilor includ în act normativ următoarele părţi componente: • Titlul actului normativ. Dezbaterea pe articole în cazul proiectului de lege începe cu o expunere de motive şi cu raportul comisiei permanente care a analizat proiectul. Aceste principii. Aici sînt instituţionalizate normele de competenţă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. relaţiile cu reglementările preexistente etc. Generalitatea exprimă caracterul abstract și autocuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații. După dezbatere se trece la votarea şi.Principiul asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului. N Popa propune următoare definiţie:"Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor. • Formula introductivă. Promulgarea. nulitatea este de două tipuri: nulitate de find și nulitate de formă. şi deopotrivă . 31. care diferă între ele nu numai după însemnătatea lor. Competenţa este pentru organele de stat ceea ce este capacitatea civilă pentru persoanele fizice şi persoanele juridice. TEHNICA LEGISLATIVĂ Şi TEHNÎCA JURIDICĂ. Iniţierea proiectului actului normativ: a) adoptarea hotărîrii despre necesitatea elaborării proiectului actului normativ. Articolele se numerotează cu cifre arabe. intrarea sa în vigoare. c) dezbaterea proiectului. 3. drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. atît la etapa de elaborare a normelor juridice.Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă.n. 2. el reclamă respectarea unor principii. Sistematizarea actelor normative are ca rezultat elaborarea unor colecţii. Preambulul actului normativ. pe de altă parte. principii. 34. B. Capacitatea juridică este o noţiune care. Egalitatea se bazează pe principiul egalității în fața legii. PRINCIPILE. fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ. noţiunea de capacitate juridică reprezintă condiţia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept şi este aplicabilă în toate ramurile dreptului. consacrarea sub forma normei juridice". 32. nu delimitează capacitatea. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a actelor normative. ca aptitudine generală şi abstractă de a fi titular de drepturi şi obligaţii. Activitatea normativă a organelor statului se desfăşoară în conformitate cu atributele. d) promulgarea şi publicarea actului normativ. de aplicare şi de interpretare a dreptului.Capacitatea juridică (civilă).reprezintă o succintă introducere. Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul-o dispoziţie de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai multe alineate. întreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor procedee şi metode. 4. capacitate de inserare în viaţa socială". ea este adoptată. cît și practic. dar şi după modul de adoptare. ACTIVITATEA NORMATIVĂ. de familie. în raport de întinderea efectelor sale nulitatea este de două feluri: nulitate totală și nulitate parțială. apoi şi în alte legi. capacitatea persoanei juridice are un caracter special.

c) obiectele lumii înconjurătoare în legătură cu care oamenii întră în diferite raporturi unii cu alţii şi fată de care îşi manifestă interesul lor. CRITERILE DE GRUPARE ȘI DE DEFRENȚIERE A NORMELOR JURIDICE. dreptul a fost divizat în: drept natural şi drept pozitiv. care pot fi individuale şi colective. după importanţa lor. Unele ramuri de drept mai complexe se clădesc pe sub-ramuri. care le permite să intre în diferite raporturi juridice. denumit cod.ramuri de drept şi instituţii juridice. la rîndul lor. Astfel. prin care se realizează unitatea normelor juridice şi gruparea lor în anumite părţi interdependente . în vîrful căreia se află normele juridice constituţionale. folosesc aceeaşi metodă sau acelaşi complex de metode. generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice.caracterizează structura dreptului. După originea şi sancţiunea pe care o prevedea. metoda de reglementare juridică reprezintă un ansamblu de posibilităţi juridice cu ajutorul cărora puterea de stat influenţează asupra relaţiilor sociale cu scopul de a le da o dezvoltare dorită. Deosebirea dintre aceste curente rezidă în faptul că dreptul natural e considerat un produs al raţiunii omeneşti ce nu este sancţionat. care sînt reglementate de norme juridice ce se referă la o ramură de drept sau alta. * Ramurile de drept Ramura de drept este definită ca un ansamblu distinct de norme juridice. sînt considerate criterii fundamentale şi criterii auxiliare. sociale. în acelaşi timp.cel facultativ. 3) sistemul dreptului . Majoritatea autorilor consideră că acestea sînt. Iar sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. Savantul german N. cel de-al doilea de la oameni. ierarhie. Genoveva Vrabie şi Sofia Popescu menţionează că sistemul de drept este constituit din totalitatea normelor juridice între care există relaţii relativ stabile şi durabile. influenţează asupra proceselor sociale ce au loc: a) stabileşte hotarele relaţiilor reglementate care. în principal. Instituţia juridică formează sfera cea mai restrînsă a . Printre metodele concrete de reglementare juridică putem evidenţia următoarele: metodele imperativă şi dispozitivă. ca cele mai mici şi mai importante elemente ale sistemului dreptului. ci un ansamblu imanent structurat. De asemenea. Amintim că obiectul este criteriul de bază. în epoca modernă. metoda subordonării. În literatura juridică sistematizarea poate fi cronologicăactele normative se publică într-o colecţie în ordinea datei apariţiei lor. cantitativă de norme. Metoda de reglementare include şi ea anumite componente care. stări de fapt care se impun legiuitorului şi de care acesta trebuie să ţină cont. dar şi funcţionarea lui efectivă. Unii autori au distins: metoda egalităţii juridice a subiecţilor sau metoda reglementării autonome. după diferite criterii. în cadrul acestei unităţi a dreptului normele se împart. ideologici şi juridici. părţi componente ale dreptului sînt dreptul public. Vorbind despre ramuri vechi se are în vedere divizarea în drept public şi drept privat. care a ajuns la noi încă din cele mai vechi timpuri (încă din Roma Antică). După conţinutul normelor de drept. de interesul statal etc.alcătuirea de colecţii de acte normative este făcută de un organ de stat şi neoficială.este înfăptuită de alte organizaţii sau de persoane particulare. Toţi juriştii divizează sistematizarea în două grupe mari: încorporarea şi codificarea. cel de-al doilea prevede sancţiuni în cazul nerespectării normelor juridice. Reprezentantul ei de seamă Svigny consideră că legea scrisă este portivinică progresului socetății datorită rigității sale iar codificarea ar fi o operă arbitrară și falsă fiindcă conține todeauna idei sistematice incompatibile cu dezvoltarea progresivă a dreptului. metoda egalităţii juridice a subiecţilor este caracteristică dreptului civil. în ansamblul lor. c) înzestrează participanţii la aceste relaţii sociale (persoane fizice şi persoane juridice) cu capacitate juridică de folosinţă şi exerciţiu. ansamblu care se prezintă ca un invariant calitativ. avînd o coerenţă 36.cudificarea ca o acțiune științificăși temeinic motivată apare din nevoia depășirii unei simple practici cutumiare și reprezintă o adevărată revoluție legislativă . în ramuri de drept şi instituţii juridice. compusă dintr-un ansamblu de elemente care se află în interdependenţă. nu dau naştere automat ramurilor sale de drept.cuprinde totalitatea.Dogaru. în ansamblul lor. d) stabileşte măsurile de răspundere (constrîngere) în cazul încălcării acestor prevederi. care interzic şi admit un anumit comportament în societate. prin care se realizează unitatea normelor juridice și guparea lor în anumite părți interdependente – ramuri de drept și instituții juridice. De una singură metoda nu prezintă interes.Codificarea-cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept. Vorbind despre sistemul de drept. caracter practic. mai puţin apărat este dreptul public şi mult mai puţin -dreptul internaţional. acest criteriu de divizare a sistemului de drept poartă mai mult un caracter subiectiv decît unul obiectiv. el fiind independent de primul. obiectul de reglementare este tot ce nimereşte în stare de acţiune a normei juridice. se are în vedere modul în care statul acţionează asupra unor relaţii sociale. primul fiind considerat de bază. trebuie de precizat că aceeaşi metodă de reglementare poate fi folosită de mai multe ramuri de drept sau aceeaşi ramură de drept poate folosi mai multe metode. În compoziţia unui cod intră patru grupe de factori: politici. dreptul privat şi dreptul internaţional. Diferitele categorii de relaţii sociale încă nu creează de la sine sisteme de drept. integralitate în expunere. pur juridic. procedeele de interacţiune a normelor de drept care stabilesc sau determină caracterul relaţiilor sociale. 3) relaţiile nou-apărute şi raporturile juridice pe care ele le-au generat nu pot fi reglementate cu ajutorul normelor juridice ale altor ramuri de drept. găsim divizare în: . depind de un şir de factori de ordin obiectiv şi subiectiv (de caracterul acestor relaţii. Primul emană de la divinitate. regulament care are valoarea unei legi.drept represiv şi drept restrictiv. politice care determină nu numai apariţia şi însăşi existenţa sistemului de drept. Prin metoda reglementării juridice se înţelege căile. Sistemul de drept stă la baza sistematizării legislaţiei sub ambele sale forme: codificarea şi încorporarea. Subramura constă dintr-o grupare de instituţii juridice ce formează obiectul unor reglementări juridice distincte sub formă de coduri. In general. care stabilesc drepturile şi obligaţiile subiecţilor.corespundeau nevoilor economico sociale. a legiferării. Această teorie nu a fost confirmată nici de practica legislativă germană redactarea codurilor sa dovedit a fi o operă preogresivă. pe cînd dreptul pozitiv este produsul organelor puterii de elaborare a dreptului şi atrage sancţiuni materiale. Dreptul public se referă la interesele generale. ci şi o componentă a activităţii de elaborare a dreptului. şi anume —pe ramuri de drept şi instituţii juridice". Instituţiile juridice Instituţia juridică reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă unitară) de relaţii sociale. Încorporarea pote fi și: oficială. Primul se referă la mijloacele de aplicare a sancţiunilor. în grupe distincte.la interesele particu-lare. frumuseţea stilului. într-un cuvînt. cel mai bine este apărat de către stat dreptul privat. nu îşi pot realiza scopul fiind aplicate doar izolat unele de altele. 4) noile relaţii sociale necesită metode specifice de reglementare. menţionăm că unitatea sistemului nu poate fi privită ca una absolută. logică. Totodată. Sistemul dreptului este existenţa obiectivă a structurii interne a dreptului. Un alt criteriu de divizare a sistemului dreptului. în prelucrarea şi alcătuirea unui singur act normativ nou. permit să ne formăm o închipuire despre aceea cum statul. b) creează acte normative corespunzătoare. Sistemul de drept reprezintă structura internă a dreptului dintr-un stat. b) comportamentul lor. Structura obiectului de reglementare înregistrează următoarele elemente: a) subiectele. Pentru formarea unei ramuri de drept noi sînt necesare şi au importanţă următoarele condiţii: 1) noile categorii de relaţii sociale să aibă caracter specific. De aceea. ci se găsesc într-o strînsă interdependenţă. Analizînd sistemul de drept de pe poziţiile evoluţiei istorice şi din punctul de vedere al corelaţiei şi interacţiunii elementelor sale componente de bază. în opinia lui I. de exemplu: dreptul locativ sau dreptul maritim sînt subramuri ale dreptului civil. ansamblul actelor normative care sînt în vigoare într-un stat. organică şi un echilibru dinamic. Un alt criteriu de sistematizare îl constituie obiectul reglementării juridice pe ramuri de drept şi instituţii juridice . COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE DREPT. pe cînd metoda . care include elemente de sinestătătoare unite în acest tot prin divere relații și legături comune. interacţionînd activ reciproc ambele (relaţiile sociale şi ramurile de drept) joacă un rol important în instituirea sistemului de drept. metoda recomandării. regulamente etc. dreptul a fost structurat după anumite criterii. Realitatea este că structurarea normelor juridice înăuntrul sistemului de drept este determinată atît de criterii ce au caracter obiectiv . cel de-al doilea secundar. Cea mai simplă formă de sistematizare este considerată încorporareaactele normative se grupează în diverse colecţii sau culegeri. Lazarev defineşte sistemul dreptului ca o structură integră. Profesorul Ion Dogaru menţionează că: structura internă a dreptului într-un stat. Ele reprezintă. nefiind însă lipsit de sens. diferite acţiuni sau inacţiuni. cu ajutorul dreptului.. cunoscute la majoritatea autorilor sub denumirea de instituţii juridice şi de ramuri de drept. metoda autonomiei şi egalităţii părţilor. iar cel de-al doilea . 35. economici. 2) să fie necesare şi importante. care apar în calitate de cauze nemijlocite pentru apariţia sau stingerea relaţiilor corespunzătoare. O problemă fundamentală pentru studiul sistemului dreptului constă în stabilirea criteriilor care stau la baza diviziunii dreptului în părţi interdependente. Condiţiile calitative ale unui cod sînt: claritate. Primul recomandă observarea normelor. 2) sistemul legislaţiei . împotriva acțiunii vaste de codificare întreprinsă în Franța la începutul sec. cît şi de criterii ce au un caracter subiectiv.ramuri vechi şi ramuri de formare recentă. dar împreună cu obiectul de reglementare permite o divizare mai reuşită a sistemului de drept în instituţii juridice şi ramuri de drept. divizarea sistemului de drept pe subsisteme (pe ramuri de drept) se face în baza unor criterii care. In literatura de specialitate întîlnim că unitatea şi integritatea sistemului de drept este determinată de un şir de factori subiectivi şi obiectivi. sau este sfera de relaţii sociale asupra căreia se răsfrînge dreptul şi care nimereşte sub jurisdicţia lui. iar dreptul privat .Warnkonig propune să divizăm sistemul dreptului în părţi componente în dependenţă de nivelul la care acestea sînt protejate de stat.CARACTERISTICA NOŢIUNILOR DE SISTEM DE DREPT. ci ca o unitate de diversitate.de realităţi. considerăm că el reprezintă o piramidă compusă din norme juridice aranjate într-o anumită ordine. loan Humă remarcă că sistemul dreptului nu reprezintă o totalitate aditivă.). drept divin şi drept omenesc (lumesc). Codificarea este o formă nu numai a sistematizării actelor normative. Al XIX sa ridicat Școala istorică a dreptului din Germania. Scopul acțiunii lui iustinian a fost ca din despozițile izolate adoptate de împărați de înaintea lui precum și din înscrierile jurisconților din timul principatului să aleagă ce era mai bunși să pună întro anumită ordine acest material. Normele juridice. şi anume: după originea şi sancţiunea pe care o prevedea şi conţinutul regulilor de drept. structură chemată să asigure înfăptuirea unităţii normelor juridice şi gruparea lor pe părţi interdependent. împărţirea lui în ramuri. după criterii diferite. prin anumite principii şi metode comune. este divizarea sistemului de drept în drept public şi drept privat. divizare susţinută de Şcolile dreptului natural şi ale dreptului pozitiv. SISTEM JURIDIC ȘI SISTEM LA LEGISLAȚIEI. După părerea lui. clasificarea normelor în ramuri numai conform acestui criteriu nu ar fi cea mai potrivită. După cum am menţionat anterior. d) faptele sociale (evenimente. În literatura de specialitate cuvîntul "sistem" are trei categorii juridice :1) sistemul juridic caracterizează întreaga realitate juridică a societăţii . interzic sau admit un anume comportament al oamenilor. precizie. care reglementează relaţii sociale ce au acelaşi specific i relaţii sociale omogene). Obiectul reglementării juridice reprezintă un ansamblu. Deci. o anumită unitate. Ramurile de drept nu sînt izolate unele de altele. drept determinator şi drept sancţionator. factorii obiectivi-acele condiţii economice. pe cînd metoda autoritară este caracteristică dreptului penal. de necesităţile economice şi de alt ordin. la baza divizării sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice stau două criterii: obiectul şi metoda de reglementare juridică. consideră acest autor. factorii subiectivi tendinţa şi eforturile legiuitorului de a crea şi a dezvolta un asemenea sistem de drept. me-.la căile de recuperare a prejudiciului. legate organic între ele. următoarele: obiectul reglementării juridice şi metoda de reglementare. împrejurări). toda de recomandare etc. . în funcţie de care orice normă se defineşte prin raportare la între. subramuri de drept şi instituţii juridice. ramura de drept reprezintă unitatea mai multor instituţii juridice strîns legate între ele prin obiectul lor. metoda autoritară. o totalitate de relaţii sociale calitativ omogene. Astfel. Vorbind despre metoda de reglementare. Din punctul nostru de vedere. Prin sistem se înțelege un întreg comus și organizat.

Dobindirea cetateniei R.M privind aprobarea .M nu a incheiat acord asupra dublei cetatenii. nici persoanele nu pot. Astfel.persoana care a avut anterior cetatenia R.M poate interveni in trei cazuri: 1.drepturi civile.M.31) . sau 3. Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului. personalitatea cetateanului.cu exceptia cazului in care: . Dobindirea cetateniei prin naturalizare.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R.dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului nasterii. Dobindirea cetateniei R. Acest drept interzice arestarea. Dreptul la aparare (art. Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani.acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public(stiintifica si tehnica. dar prin mijloace legitime.familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire din partea societatii si statului. care au ca obiect de reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza: Libertatea constiintei (art.34) . libertatea si demnitatea cetatenilor. . bunastarea economica a tarii.26) . informatii si idei prin orice mijloc de exprimare.M prin infiere.aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului apatrid sau copilului cucetatenie straina.analizind documentele internationale in materie. telegramelor. Dobindirea cetateniei R. dintre persoane fizice si stat. nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale.M prin recunoastere. pentru prevenirea raspindirii unor epidemii.ori protejarea drepturilor si libertatilor altora. este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat.M.nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat. cu exceptia cazurilor prevazute de lege. trebuie sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu este si nu trebuie sa fie absoluta. .M persoanei care: . conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala.24) . un fragment.M prin nastere.M. precum inlaturarea unei primejdii privind viata.M. Secretul corespondentei(art. esentiale pentru viata.30) Statul asigura secretul scrisorilor. insa cu conditia respectarii legii.A. nici pedepselor sau tratamentelor inhumane ori degradante.M de cel putin 3 ani.M prin redobindire. Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale.persoanele nascute pe teritoriul R. prin informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata. fara invoirea acesteia pentru executarea unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti. luarea unor masuri in legatura cu libertatea individuala ca: retineri.arestari. Nimeni nu poate fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara.persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia. cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala.M Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective.M se consacra ca . legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe care statul le garanteaza. Dreptul la informatie (art. sau 2. .M. Libertatea opiniei si a exprimarii(art. . partea din decretul Presedintelui R.S. sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii (inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R. al convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare. Autoritatile publice sunt obligate sa respecte sis a ocroteasca viata intima. in Nordul Bucovinei.au savirsit crime internationale. . recunoastere. nu va dobindi cetatenia unui alt stat. si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. este necesara pentru securitatea nationala. atunci instituţia juridică reprezintă deja prima colectivitate de norme.drepturi culturale. iar celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R. .in Constitutia R. . desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. in temeiul acordurilor la care R. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R. Drepturile civile sunt: Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art.Msi anume: . .acest drept are o semnificatie complexa. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care .M in mod fraudulos. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor se clasifica in: ..M timp de 5 ani inaintea implinirii virstei de 18 ani. Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula.25) .M este parte.a dobindit cetatenia R. a informatiilor si ideilor se face in forma orala. cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile internationale la care R. scrisa.29) .se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta dorinta de a obtine cetatenia R.M se dobindeste prin: nastere. Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art. 2. de a primi si de a raspindi. . constatam ca orice fiinta umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile.daca domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul R. .Mnu a incheiat un acord care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state. se stabilesc prin lege organic.M. un bloc de relaţii sociale dintr-o ramură de drept.M copilul: .desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului. necesare pentru . integritatea fizica sau bunurile unei persoane. De asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat. nelimitata in timp si spatiu. Pentru intelegerea. la retragere.M nu mai putin de 8 ani. . actuale si legale. la momentul nasterii copilului. Cetatenia R. ales sau numit din oficiu. sportiva). .nascut din parinti. deoarece vizează in cerc de probleme de sine stătătoare. 5.M incepind cu 28 iunie 1940. Inviolabilitatea domiciliului (art. Aceasta inseamna ca nici autoritatile publice. cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R. Oproblema care se ridica este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie fundamentale si altele nu. Extiorizarea gindurilor si opiniilor.Modalitatile de pierdere a cetateniei R.a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R. . ori garantia dobindirii unei alte cetatenii. Dacă norma juridică este elementul iniţial şi cea mai mică particulă a sistemului de drept.Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul persoanei de a fi informata promt. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art. nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie. Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a incalcat unele obligatii prevazute de lege. . are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta. Cetatenia R. in familia sa. cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta. Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si cetatenia altui stat. Astfel se patrunde in domiciliu ori in resedinta unei persoane. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. cunoaste si respecta prevederile Constitutiei.M din parinti apatrizi.persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica. Prin urmare. .M sau persoanele unul dintre ai caror parinti sau bunei sau nascut pe teritoriul numit. retinerea sau perchezitionarea. sa aduca atingere acestor valori.M.M Pierderea cetateniei R. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat. dar care au o autonomie relativă. de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu. in tot cursul procesului. siguranta publica.53) . . 7. militare sau crime impotriva umanitatii. renuntarii la cetatenia R.domiciliul sau resedinta sint inviolabile. Modalitatile de dobindire a cetateniei R. dar care si-au exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R. in tinutul Herta si in R.nascut pe teritoriul R. redobindire. în concluzie. că ramurile dreptului se constituie.libera dezvoltare a personalitatii umane. de mai multe instituţii juridice.legăturii de conţinut între mai multe norme juridice. domiciliaza legal si obisnuit aici cel putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R.a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului. iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda cetatenie. la rîndul său. directe. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. dovedite de instanta de judecata nu o mai poate redobindi.M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid. -este cetatean al unui stat cu care R. Conditiile de incheiere. Prin urmare. sub sanctiunea prevazuta de lege. nimeni nu poate fi privat de viata in mod arbitrar. individual sau colectiv. precum si: 4. are surse legale de existenta. Familia(art. fara consideratii de frontier. Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi cu copiii din casatorie.Acest drept a fost consacrat atit de documentele international cit si de legile fundamentale ale statelor.persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului. Dobindirea cetateniei R.acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent.28) 14. al altor trimiteripostale. anularea actului si repararea pagubei. dovedite de instant de judecata. Cetatenia R. .Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune.In acest caz persoana careia I s-a aprobat renuntarea la cetatenia R. tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana.urmasii lor. Particularitatea drepturi esentiale pentru cetatreni dovedeste ca nu toate drepturile cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale. apararea ordinii si prevenirea faptelor penale.M o poate redobindi la cerere daca intruneste conditiile prevazute de lege. Libertatea individuala si siguranta persoanei (art.adica va devein apatrida. familial si private.M.Mnu poate fi acordata persoanelor care: . Se considera cetatean al R. Cu toate acestea.copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R. naturalizare. daca o are.drepturi politice. Cetatenia. Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei.Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga in modul stabilit.M. protejarea sanatatii sau a moralei. instituţia juridică este chemată să reglementeze un sector.Meste parte. atit in mod public cit si privat. familiala si privata (art.48) .copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R.S. este cetatean al R. . Fiecare ramură dispune. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R. accentuăm asupra faptului că instituţiile juridice sînt reglementate de mai multe norme juridice.in pofida garantiei. 6. Libertatea de manifestare se poate exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si indeplinirea de ritualuri.M si indeplinesc conditiile stabilite de lege.32) . . precum si urmasii lor. conform porevederilor legii nationale. Dar aceste masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca nici o persoana sa nu victim unor abuzuri sau ilegalitati. într-un sistem de norme juridice şi că norma juridică este elementul de bază al sistemului de drept. sub nici o forma. la renuntare benevola. sanatatea si moralitatea populatiei. 15. Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept. Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R. Cetatenia R.M persoanele care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare.Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale.M daca renunuta la cetatenia statului strain. partile au dreptul sa fie asistate de un avocat. Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R. in societatea democratica. perchezitii.persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R.drepturi economice si sociale. posibilitatea persoanei de a reception direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune. fiecare.M. infiere. 3.38) .legatura politica si juridica permanenta. ambii sau unul dintre care. Principiul acesta priveste valori ca: viata. 13.sociala cultural.nascut pe teritoriul R.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care: 1.au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire penala. Viata intima. libertatea.orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare. este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins. garantate de ea si legi. printr-un act administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri. Dreptul la viata al oricarei personae este protejat prin lege. ordinea publica. . care sunt stabilite de Constitutie. obligatia autoritatilor guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie.au fost implicate in activitateterorista. correct si clar cu privire la masurile preconizate si luate de autoritatile publice.a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu military in termen sau de alternative.s-a inrolat benevol in fortele armate straine.M prin infiere daca infietorii (infietorul) sunt cetateni ai R. Nimeni nu poate fi supus torturii. atunci cind sunt inculcate drepturile si libertatile lor.

copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si sociale. 2. ingrijirea medicala.41) . demonstratii. deţinerea cetăţeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obţinerea cetăţeniei altui stat. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R. Fidelitatea fata de tara este sacra. 18. Ocrotirea mamei. la rugămintea acestuia şi pe baza buletinului de identitate. Înregistrarea noului candidat se aduce la cunoştinţă publică de către Comisia Electorală Centrală. cu cel puţin 50 de zile înainte de alegeri.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit(accesul la o functie publica). iar Comisia Electorală Centrală.acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei. opiniile.45) . sa le incalce pe ale altora. în cazul în care procesul de votare suspendat conform alin. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare.În listele electorale se înscriu alegătorii.Campani electorală pentru alegerile ParlamentuluiBuletinele de votCandidatul independent se înscrie în buletin într-un patrulater aparte. precizează listele electorale la domiciliul alegătorilor şi. Circumscripţiile electorale se divizează în secţii de votare în modul corespunzător. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului Parlamentului. cel tîrziu cu 45 de zile înainte de următoarele alegeri.Organizarea si desfasurarea alegerilor parlamentare. Parlamentul se alege prin vot universal. Libertatea intrunirilor(art. Alegătorul care are şi domiciliu. Persoanele cu drept de vot care. în termen de 3 .statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire. a paşaportului sau a unui alt act de identitate. direct. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor. sanatos.locuinta. în lista electorală de la secţia de votare în a cărei rază teritorială acesta îşi are reşedinţa. Un exemplar al listei se păstrează la primărie. numărul lor s-a redus faţă de plafonul minim prevăzut la alin.persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale. în perioada valabilităţii reşedinţei. Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean.Condiţiile speciale pentru înregistrarea listelor de candidaţiNumărul de candidaţi incluşi în liste la data înregistrării nu poate fi mai mic de 51 de persoane şi nici mai mare decît numărul de deputaţi în Parlament. domiciliază în raza acestora.Data alegerilor Parlamentului se stabileşte prin hotărîre a Parlamentului cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua alegerilor. listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele.statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai decent. în fiecare an (după 1 ianuarie). 4. care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective.Autorităţile administraţiei publice locale.Orice persoana are dreptul la munca. Dreptul la libera circulatie (art.Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective. pe proprie răspundere. care îi pun pe alegători în pericol sau fac imposibilă efectuarea votării.este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice. şi-au schimbat locul de şedere sînt în drept. Apararea patriei. precum si prin reprezentantii lor. La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcţia de deputat.În cazul în care. .00 şi 21. Listele actualizate se trimit de îndată Comisiei Electorale Centrale. Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R. de a examina. Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia mediului inconjurator. la libera alegere a ei.44. Indatorirea la contributii financiare.27) . educatie a copiilor orfani si celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. de instruire si de integrare in societate a handicapatilor.Verificarea listelor electoraleListele electorale se afişează în localurile secţiilor de votare cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. plus doi candidaţi supleanţi. misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute. ca:uniuni. biroul electoral al secţiei de votare. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore. În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova.Listele electoraleListele electorale se întocmesc de către primărie.Devotamentul fata de tara. în dreptul numelui său. prin acelaşi decret al Preşedintelui Republicii Moldova. comunicîndu-i-se hotărîrea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare. şi.cuprinzind hrana. Protectia familiei si copiilor orfani. deţin cetăţenia Republicii Moldova. procedura de actualizare a listelor electorale încetează. . cel mai tîrziu cu 20 zile înainte de ziua alegerilor. candidatul independent nu este înregistrat. se constată că nu este prezentat numărul necesar de semnături sau. prin impozite si print taxe la cheltuielile publice.La alegerile locale. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală. Cu alte cuvinte.Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor.Nu se admite depunerea unor liste de subscripţie suplimentare după ce Comisia Electorală Centrală a primit şi a înregistrat în registru setul de documente prevăzut la art. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării. secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. Aceasta presupune loialitate fata de tara.M.Dacă.greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei societati sau sectoare din cadrul acesteia. candidatul independent prezintă liste de subscripţie care conţin semnăturile a cel puţin 2000 şi cel mult 2500 de susţinători cu drept de vot. . propuneri si cereri privind interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi. egal. este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare. se stabileşte data alegerii noului Parlament. a tuturor celor care se simt “ai acestui popor si ai acestui pamint”. de pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R. listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. constituie o obligatie a fiecarui cetatean. precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine sau despre alţi alegători cel tîrziu cu 5 zile înainte de alegeri. Dreptul la asistenta si protective sociala. Dreptul la petitionare (art. Cetatenii au obligatia sa contribuie. imbracamintea. pentru fiecare secţie de votare şi includ toţi cetăţenii cu drept de vot care.M are loc prin intermediul alegerilor. unitatilor economice si altor organizatii cu sesizari. credintele. de invatamint. după procedura stabilită. precum şi membrii familiilor lor. Decizia privind retragerea candidaturii sau a listei de candidaţi se adoptă de persoana sau de formaţiunea care a desemnat-o. de tratament. după ultima participare la alegeri. vîrsta de 18 ani. se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinţă publică cel mai tîrziu cu 20 de zile înainte de ziua alegerilor. persoana specificată la alin. seria şi numărul actului de identitate al acestora. Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia. se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective. . cu excepţia cazurilor de dezordine în masă.36) . circumscripţii electorale administrative.Candidatul poate fi înlocuit înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaţilor. Dreptul la administrare(art. în cazul în care aceştia au primit refuz de corectare sau includere în listă. la momentul întocmirii listelor. în urma excluderii semnăturilor nevalabile. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în listă sau excluderii din ea.Condiţiile speciale pentru listele de subscripţiePentru a fi înregistrat de Comisia Electorală Centrală. Biroul electoral al secţiei de votare aduce la cunoştinţă publică timpul şi locul votării cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor. alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare. ajutor medical in caz de boala.fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare. La începutul perioadei electorale.Modificarea listelor de candidaţiConcurenţii electorali au dreptul să-şi retragă candidatura. votarea se consideră suspendată pe un termen ce nu va depăşi 2 săptămîni. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice. După ce au fost întocmite. în care se aleg 101 deputati. Condiţiile votăriiÎn timpul rezervat votării se interzice de a închide localul de votare şi de a suspenda votarea. Dreptul la munca si la protectia muncii. prenumele şi se scriu cuvintele "Candidat independent". Formarea Parlamentului R. la verificare. prezintă informaţia respectivă Comisiei Electorale Centrale. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art. 6.M si unica autoritate legislative a statului. reclamatii.(1) nu poate fi reluat în timp de 2 ore. .Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte forme.La secţiile de votare se formează birouri electorale ale acestora. Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei. de calamităţi naturale. se înscriu în listele electorale de la domiciliu. de alte circumstanţe neprevăzute. ligi. Alegerile anticipate vor avea loc în termen de cel mult 45 de zile de la data intrării în vigoare a decretului. Drepturile culturale. 3. nu este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale. persoana care deţine cetăţenia altui stat declară. toate preocuparile de intretinere. anul naşterii.La momentul validării mandatului de deputat. Dreptul la greva(art. prevăzut de Constituţie. care corespund unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova. În scopuri de organizare şi efectuare a alegerilor. domiciliul.cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii socialpolitice. obiecte de uz casnic inofensive. 1. Libertatea creatiei . Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R. rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate.(2) trebuie să confirme documentar renunţarea sau iniţierea procedurii de renunţare la cetăţenia altui stat ori retragerea cererii privind obţinerea cetăţeniei altui stat. îi eliberează un certificat pentru drept de vot.(9) În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor. timp în care va aduce localul secţiei de votare în starea corespunzătoare sau va găsi un alt local. sediul secţiei de votare la care ei vor vota.Nedeclararea deţinerii cetăţeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcţia de deputat sau dobîndirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituţională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale. Alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională. înştiinţînd despre acest fapt alegătorii.suveranitatea nationala apartine poporului. Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.În cazul dizolvării Parlamentului. indicîndu-se numele şi prenumele.cetatenii R.Candidaţi la funcţia de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit.orice persoana are dreptul invatatura.VotareaVotarea se efectuează în ziua alegerilor între orele 07. în spitale şi alte instituţii curative staţionare. semnăturile respective se exclud. Respectarea constitutiei si a legilor. Comisia Electorală Centrală formează. au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod.procesiuni pentru a-si exprima gindurile. pentru a putea fi înscrise în lista de alegători în secţia de votare corespunzător locului şederii. Cu 7 zile înainte de ziua alegerilor.proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusive si absolut. Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. precum şi membrii familiilor lor. de readaptare. apare necesitatea unor organe representative.M si in afara teritoriului ei.40) Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri. să retragă întreaga listă de candidaţi. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. Invatamintul(elementar general) este gratuity la si 16. inclusiv în ziua alegerilor. În aceste cazuri. . Alegătorilor li se comunică. iar deciziile acestora pot fi contestate de subiecţii interesaţi în instanţa de judecată. urmarindu-se satisfacerea cererilor privitoare la salarii si conditii de munca. să-şi declare locul nou de şedere la organul administrării publice locale. Protectia persoanelor handicapate. Respectarea drepturilor si a libertatilor.orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul unui stat. 5.52) . precum si la ocrotirea impotriva somajului. Dreptul la invatatura. şi reşedinţă este înscris.Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice.00.instruire. asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate de profesia sau calificarea acestora. la verificarea de către Comisia Electorală Centrală. Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare. Luind in considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct suveranitatea. se prezintă Comisiei Electorale Centrale şi se aduce la cunoştinţă publică de către aceasta. copiilor si tinerilor . cu cel puţin 55 de zile înainte de efectuarea lor.M. cel tîrziu la 1 martie. Dreptul la ocrotirea sanatatii(art. si de aici rezulta dreptul de a allege si de a fi ales.(2). Dreptul la un mediu inconjurator sanatos. listele electorale se întocmesc pe baza propriei declaraţii de şedere ori a datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate. în două exemplare. să anuleze decizia privind includerea în listă a unui candidat anume.dar nu mai tîrziu de 7 zile înainte de ziua alegerilor. în listele de subscripţie se depistează semnături false sau semnături repetate în mai multe liste. sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in pericol viata.39) . Contestaţiile se examinează de către organele electorale respective în decurs de 24 de ore.În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă. în care se indică numele. sanatatea.

c) observatorii locali. un nou buletin de vot. iar dacă este necesar. Deciziile luate în acest scop sînt executorii pentru toţi.Dacă alegătorul a completat greşit buletinul. în mod continuu. cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare. numai la prezentarea actului de identitate. în dreptul numelui persoanei respective se face menţiunea "Votat la locul aflării". O copie a actelor menţionate şi listele candidaţilor supleanţi confirmate se transmit Comisiei Electorale Centrale.Votarea se efectuează în baza următoarelor acte de identitate: a) buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova. Alegătorii care nu au fost înscrişi în listele electorale întocmite la secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova pot fi înscrişi în listele suplimentare. In exercitarea mandatului. va lua act de cererea de demisie a deputatului si va declara mandatul vacant. se transmite Parlamentului în termen de 2 zile. Preşedintele şi membrii biroului electoral al secţiei de votare votează în secţia unde îşi desfăşoară activitatea. În cazul în care alegătorul. membrilor biroului pentru a fi eliberate alegătorilor în măsura necesităţii. Candidatul supleant va fi declarat ales de către Curtea Constituţională dacă. c) ultimul loc de domiciliu în Republica Moldova. obţinut de fiecare partid. începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării şi pînă la ora 15. la cererea lui.60 şi listele deputaţilor aleşi şi candidaţilor supleanţi.Nici o altă persoană nu poate rămîne în incinta secţiei de votare mai mult timp decît este necesar pentru votare. surplusul de numere din lanţul descrescător al formaţiunii respective se elimină. Parlamentul. străini şi internaţionali acreditaţi de către organele respective. Cercurile din celelalte patrulatere trebuie să rămînă curate. cu excepţia candidaţilor independenţi. preşedintele notează comentariile şi obiecţiile expuse de aceştia în privinţa procedurii votării într-un act care se anexează la procesele-verbale ale biroului electoral al secţiei de votare.Efectuarea votăriiFiecare alegător votează personal. faptul acesta. 3. Deputatii intra in exercitarea mandatului din momentul alegerii cu conditia validarii lui ulterioare. naţionali. înlocuindu-se cu numerele în descreştere ale celorlalţi concurenţi electorali.Stabilirea pragului de reprezentare După primirea proceselorverbale ale consiliilor electorale de circumscripţie în care sînt indicate rezultatele numărării voturilor din toate circumscripţiile electorale. e) paşaportul pentru intrare . Biroul electoral al secţiei de votare înmînează alegătorului buletinul de vot.Alegătorii din raza secţiei de votare care nu sînt înscrişi în listele electorale se înscriu într-o listă suplimentară la prezentarea documentului ce atestă domicilierea lor în perimetrul secţiei de votare în cauză.(5) Responsabilitatea pentru organizarea votării.Secţia de votare se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale cu cabine. toate aspectele procesului de votare. care vor conţine: a) numele şi prenumele alegătorului. Curtea Constituţională validează mandatele deputaţilor aleşi şi confirmă listele candidaţilor supleanţi.00.Comisia Electorală Centrală dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor în termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituţională.Atestarea rezultatelor alegerilor de către Comisia Electorală CentralăProcesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor.Candidaţii care au fost incluşi în listă. pînă la cifra ce corespunde numărului de mandate stabilit pentru Parlament.Buletinele de vot se păstrează întrun loc sigur din interiorul secţiei de votare. concurentul electoral care şi-a înaintat lista de candidaţi nu are candidaţi supleanţi. la ora 07. însoţit de avizul Curţii Constituţionale prin care se confirmă legalitatea alegerilor şi hotărîrea privind validarea a cel puţin 2/3 din numărul de mandate de deputat. începînd de la intrare. preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. pentru numiri si imunitati a Parlamentului va intocmi un raport. intervine vacanta mandatului de deputat.Atribuirea mandatelorMandatele se atribuie concurenţilor electorali de către Comisia Electorală Centrală în ordinea înscrierii lor în liste. din anumite motive. verifică urnele de vot. să supravegheze. Votarea la locul aflării alegătorului se efectuează conform listei de alegători. La primirea buletinului. biroul electoral al secţiei de votare desemnează. in caz de demisie sau de deces. pentru a se apropia de ele. d) reprezentanţii mijloacelor de informare în masă. Comisia Electorală Centrală îl atribuie prin tragere la sorţi. după care preşedintele declară votarea deschisă.ieşire din ţară. Concomitent.zile. certificatele pentru drept de vot. Procesul-verbal este semnat de toţi membrii prezenţi ai biroului electoral şi un exemplar se introduce în urna de vot. urne de vot şi celelalte materiale necesare. va adopta o hotărîre privind data reluării votării suspendate. Acest caz va fi menţionat în procesulverbal cu privire la votare şi în lista electorală. va lua act de raportul comisiei si va declara mandatul vacant. Persoanelor care intră în localul secţiilor de votare li se interzice să poarte şi să arate ecusoane. oferindu-li-se acestora posibilitatea de a însoţi urna de vot mobilă cu folosirea. întocmind un proces-verbal asupra acestui fapt.Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secţia de votare şi evitarea aglomeraţiei. precum şi la numărarea şi totalizarea voturilor.Este strict interzis a intra în localul de votare cu arme de foc sau cu arme albe. persoanele condamnate la privaţiune de libertate a căror sentinţă nu este definitivă şi cele care execută o sancţiune contravenţională sub formă de arest votează în conformitate cu alineatul (4). În aceeaşi listă suplimentară. depunînd o declaraţie la Curtea Constituţională. nu poate veni în localul de votare. alegătorul semnează în lista electorală în dreptul numelui. Curtea Constituţională confirmă sau infirmă. organizatiei social-politice sau a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al carui mandat a fost declarat vacant.buletinele de vot. Trasaturile si continutul mandatului parlamentar Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii legislative supreme. De cîte numere din acest şir descrescător dispune partidul. pe care îl reprezintă devine vacant. înmînarea buletinelor şi introducerea lor în urnele de vot. în rază de 100 de metri de la localul votării. biroul electoral al secţiei de votare anulează acest buletin şi îi eliberează imediat. domiciliul titularului. Orice mandat imperativ este nul. In cazul in care devine vacant mandatul de deputat obtinut de un candidat independent. o poartă preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. excluzîndu-se numărul ce aparţine candidatului respectiv şi incluzîndu-se următorul număr din şir. Procesul de votare se reia în aceleaşi condiţii juridice.Preşedintele biroului electoral al secţie i de votare duce evidenţa evenimentelor importante ce au avut loc în timpul votării şi pe parcursul numărării voturilor. dar nu au fost aleşi sînt declaraţi supleanţi. în caz de necesitate. au dreptul să asiste:a) membrii şi reprezentanţii organelor electorale ierarhic superioare .În termen de 10 zile după primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală. întocmite de biroul electoral al secţiei de votare în baza cererilor acestora. spre mesele la care se eliberează buletinele. numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) şi înregistrarea la domiciliu. verifică existenţa listelor electorale.. 4. insigne sau alte însemne de agitaţie electorală. Cererile pot fi făcute în scris sau oral. cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot. în secţiile de votare constituite peste hotarele Republicii Moldova. şi se distribuie de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare. În lista electorală.Organizarea votăriiVotarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot. numărarea voturilor şi întocmirea proceselor-verbale. biroul electoral al secţiei de votare stabileşte un traseu pentru alegători.Secţia de votare trebuie să fie amenajată astfel încît să permită membrilor biroului electoral al secţiei de votare şi altor persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale.. Candidatul independent se consideră ales dacă numărul de voturi valabil exprimate obţinut de el constituie cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară.persoanele care au dreptul să asiste la votare nu pot fi obligate să părăsească localul secţiei de votare în timpul suspendării votării. pe urmă spre cabinele de vot secret şi urnele de vot. prin hotarirea sa. c) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fără număr de identificare de stat (IDNP) cu menţiunile: “valabil pe un termen nelimitat”.În cazul în care mandatul de deputat obţinut de candidatul independent devine vacant. o singură dată. a mijloacelor de transport de folosinţă proprie. legalitatea alegerilor. conform listei electorale. în termen de 48 de ore după totalizarea rezultatelor alegerilor. Candidatul supleant poate refuza mandatul de deputat. inclusiv identificarea alegătorului. Un alegător poate vota numai pentru un singur concurent electoral. la 1.Asigurarea securităţii procesului de votare În ziua alegerilor. Cererea de demisie se prezinta Presedintelui Parlam. conform şirului descrescător format la atribuirea mandatelor.Din rezultatele tuturor împărţirilor şi din numărul de voturi valabil exprimate pentru candidaţii independenţi se iau în descreştere atîtea numere. d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu menţiunile privind cetăţenia Republicii Moldova. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare. din motive de sănătate sau din alte motive temeinice. cel puţin doi membri ai biroului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă şi cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze.Se interzice scoaterea din localul secţiei de votare a buletinului eliberat pentru vot. livretul eliberat de Centrul Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativă). pentru a stabili dacă aceştia au atins pragul minim de reprezentare. completarea vacantei in cauza se efectueaza .Confirmarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatelor de către Curtea ConstituţionalăComisia Electorală Centrală. în cazul alegerilor Parlamentare sau în cazul referendumului naţional. Persoanele neînscrise într-o asemenea listă nu pot vota la locul aflării.Procedura de completare a buletinului de votBuletinul de vot se completează de către alegător numai în cabina pentru vot secret. Localul secţiei de votare trebuie să fie dotat cu un număr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraţia. atîtea mandate i se atribuie.În cazul în care preşedintele biroului electoral al secţiei de votare autorizează scoaterea din localul secţiei de votare a unei urne de vot mobile. In caz de demisie sau de deces. le sigilează.Dacă ultimul mandat neatribuit are mai mulţi pretendenţi cu acelaşi număr de voturi. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. Votarea în locul altor persoane nu se admite. în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii biroului. mandatele vacante trec la următorii concurenţi electorali. la întocmirea proceselor-verbale de totalizare a rezultatelor alegerilor şi referendumurilor. 2. In caz de deces. pentru amenajarea localurilor şi pentru menţinerea în ele a ordinii cuvenite o poartă biroul electoral al secţiei de votare. ceea ce înseamnă că a votat pentru concurentul electoral corespunzător.. f) livretul militar pentru ostaşii în termen. cetăţenia Republicii Moldova şi înregistrarea la domiciliu pentru persoanele care au renunţat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente religioase. membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale. Alegătorul aplică ştampila cu inscripţia "Votat" în interiorul cercului unui singur patrulater din buletinul de vot.00 în ziua votării. 19. Comisia juridica. Reprezentantul forţelor de ordine poate intra în secţia de votare numai în cazul cînd este invitat de preşedintele biroului electoral să ajute la restabilirea ordinii de drept. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul. cu fişa de însoţire în care se indică domiciliul sau reşedinţa alegătorului pe teritoriul secţiei de votare. la operaţiile în legătură cu listele electorale. Comisia Electorală Centrală eliberează legitimaţii deputaţilor aleşi.etc. b) data şi locul naşterii. Certificatul pentru dreptul de vot rămîne la biroul secţiei de votare şi se anexează la lista suplimentară. Răspunderea pentru asigurarea în ziua alegerilor a ordinii în localul de votare şi pe teritoriul din preajmă. de altă organizaţie social-politică. la cererea orală sau scrisă a acestuia. Alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul are dreptul să invite în cabină o altă persoană. completarea vacanţei se efectuează prin restabilirea de către Comisia Electorală Centrală a şirului descrescător.Numărarea mandatelor obţinute de concurentul electoral Numărul de mandate obţinut de concurenţii electorali se calculează de către Comisia Electorală Centrală prin împărţirea succesivă a numărului de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral. Durata mandatului de deputat este de 4 ani.Numărarea voturilor şi totalizarea rezultatelor alegerilor. buletinelor de vot. un mandat de deputat aparţinînd partidului. altă organizaţie social-politică. membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi persoanele autorizate să asiste la operaţiile electorale sînt obligaţi să poarte ecusoane de identitate vizibile. prin hotarirea sa. o altă organizaţie social-politică obţine un număr de mandate mai mare decît numărul candidaţilor incluşi în listă. dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie. livretul de marinar. Parlam. sau a oricărui alegător. La toate şedinţele organelor electorale.Alegătorul introduce în urna de vot buletinul de vot cu ştampila "Votat".Dacă un partid. precum şi lista de alegători care au solicitat votarea la locul aflării sînt aduse la cunoştinţa membrilor reprezentanţi ai concurenţilor electorali şi a persoanelor autorizate să asiste la operaţiile electorale.b) membrii reprezentanţi ai concurenţilor electorali în organele electorale.Membrii biroului electoral al secţiei de votare. Acest termen poate fi prelungit in conditiile prevazute de Constitutie. pentru secretul exprimării voinţei alegătorilor. Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi valabil exprimate. cîte mandate urmează să fie distribuite. ştampilelor şi întocmeşte un proces-verbal în două exemplare. organizaţiei socialpolitice. după înscrierea lor în lista suplimentară în baza certificatului pentru drept de vot.În cazul în care alegerile sînt declarate legale. Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat urmator de pe lista partidului.Dacă în urma desfăşurării alegerilor şi atribuirii mandatelor. deputatii sint in serviciul poporului. prezintă Curţii Constituţionale actele menţionate la art. să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret. printr-un aviz. se înscriu şi alegătorii care au venit la secţia de votare cu certificatul pentru drept de vot. b) paşaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu menţiunea privind cetăţenia Republicii Moldova. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou-ales. Persoanele deţinute pe baza unui mandat de arestare pоnă la pronunţarea sentinţei judecătoreşti. în pachete legate a cîte 100 de bucăţi.

aprobarea bugetuliui statului. pentru numiri si imunitati. 5. Ele se infiinteza in scopul rezolvarii unor chestiuni ce tin de legislatia in vigoare si care la solutionarea problemei se desfiinteaza.informeaza Biroul permanent despre intentia prezentarii avizului. .7. si. ele se aleg pe intraga durata a legislaturii. 2. inclusive semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. urmat de aceasta calitate a sa. . excluzindu-se numarul ce corespunde candidatului respectiv si incluzindu-se urmatorul numar din sir. de lege in comisiile Parlamentare. Parlamentului. In decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfasoare. . deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate este obligat sa faca ca incompatibilitatea sa inceteze. 1.Biroul permanent va multiplica si transmite toate materialele primite de la comisia sesizata in fond deputatilor si autorilor proiectului de lege.Prezentarea si inregistrarea proiectului de lege. sesiunea de primavera (incepe in luna februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie) si sesiunea de toamna (incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfirsitul lunii decembrie).Functiile si atributiile Parlamentului.exercitarea controlului asupra acordarii imprumutului de stat. . infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului. in conditiile legii.anuleaza opinia minoritatii si se impune fata de toti.Functia guvernamentala.destinatia Parlamentului consta in realizarea functiei legislative.(1) La inceputul fiecarei legislaturi. intocmeste un raport.alte intrebari cu character politic.prin anuntarea titlului si autorul proiectului sau propunerii. in termen de cel mult 2 luni de la data depunerii declaratiilor. pe durata mandatului 22. b) functia de membru al Guvernului.Functia de control.M.M. La sesizarea Comisiei juridice. Sesiunile convocate la initiative Presedintelui R.Semnarea proiectului de lege si trimiterea lui spre promulgare. Presedintele Parlamentului indeplineste functia de conducere aParlamentului.Pot fi sesizate si alte comisii pentru a-si prezenta avize separate.vicepresedintii Parlamentului. Poate fi revocat inainte de termen la cererea fractiunii parlamentare care l-a propus sau a1/3 din numarul deputatilor alesi.in lipsa acestuia.4. Art.60 care stabileste ca Parlamentul este unica autoritate legislativa a statului.In cazul in care Guvernul nu va prezenta avizul sau in termen de 15 zile Biroul permanent va decide inscrierea lui pe ordinea de zi fara avizul respectiv. care se impoziteaza conform Codului fiscal. .M se intruneste in doua sesiuni pe an. . atributiile Presedintelui Parlamentului. . La inceputul fiecarei legislaturi. -controlul parlamentar este efectuat prin mijloace proprii care poate fi exercitat de Parlament in intregime.Parlam. cu exceptia activitatii didactice si stiintifice desfasurate in afara programului stabilit de Regulamentul. 3.forma de control pe care o poseda Presedintele este specifica si diferita de formele traditionale de control. cit sip e cel extern. impreuna cu organele fiscale.aprobarea doctrinei militare. -proiectele de legi avizate se supun dezbaterii in cel putin doua. care se impoziteaza conform Codului fiscal.in dependenta de informatia primita. pe baza de alternative. -constituie activitatea finala a deputatilor si ii acorda proiectului calitatea de lege. 20. 7. In termen de 25 de zile de lucru.audiind mesaje. Din el fac parte presedintele Parlamentului si vicepresedintii.Mandatul de deputat este incompatibil cu: a) functia de Presedinte al Republicii Moldova.legea semnata se trimite spre promulgare Presedintelui republicii. Sedintele Parlamentului sunt deliberative cu participarea majoritatii deputatilor alesi. Se formeaza in 10 zile de la ziua constituirii legale a Parlamentului. in termenul mentionat cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat. este format tinindu-se seama de reprezentarea proportional a fractiunilor parlamentare. al unitatii si integritatii teritoriale a tarii.poate fi considerate ca un program de activitate ce ofera posibilitatea desfasurarii sedintelor in mod ordonat cu o fundamentare prealabila a tot ce urmeaza a fi examinat si dezbatut. raspund in fata Parlamentului si ii sunt subordinate . deputatilor de a cere Guvernului prezentarea diferitelor documente si informatii. dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului. De asemenea . va valida urmatorul mandat. asupra ajutorului economiei si de alta natura acordat unor state straine.intoarcerea proiectului spre prelucrare (se intoarce comisiile permanente spre o noua examinare). Legislatura – termenul sau perioada de timp in decursul caruia parlamentul isi exercita mandatul. 5.functie proprie si obligatorie. Sesiunea – o forma de lucru care constituie desfasurarea permanenta a lucrarilor Parlamentului in decursul unei perioade de timp.Includerea proiectului de lege in ordinea de zi. Presedintelui Parlamentului sau cel putin 1/3 din numarul de deputati sunt numite extraordinare sau speciale. se va intocmi un raport. Parlamentul functioneaza in baza legistraturii si a sesiunii.iar in cazurile prevazute de lege si in a treia lectura . Sedintele .Este interzisa utilizarea numelui deputatului.Comisiile permanente care se considera competente pentru a pregati un aviz asupra proiectului .Activitatea Parlamentului consta in exprimarea vointei generale prin legi sau. 3. Parlamentul R. organizeaza controlul declaratiilor deputatilor despre veniturile lor. c) functia de avocat parlamentar.Persoanele insarcinate de Parlament cu misiuni temporare in organele centrale ale administratiei de stat pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni.examinind informatii ale Guvernului. Comisiile de ancheta pot fi formate la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati. in orice actiune publicitara privitoare la o unitate financiara. declaratie cu privire la venituri si proprietate. . La fel se va proceda si in cazul aparitiei situatiei de incompatibilitate in conditiile art.astfel spus.Biroul permanent al Parlamentului.inconfundabila cu alta functie. ele avizeaza proiectele de legi si propunerile legislative. Functiile si competentele Presedintelui R. d) exercitarea oricarei alte functii remunerate. Deputatul va depune.(proiectul in cadrul sesiunii respective nu se mai discuta ). inclusiv a functiei acordate de un stat strain sau organizatie internationala. . industriala sau comerciala. Biroul permanent al Parlamentului se alege la prima sedinta a Parlamentului si reprezinta organul de lucru al acestuia.aprobarea directiilor principale ale politicii interne si externe a statului. dupa expirarea acestui termen este suspendat de drept din functia incompatibila.Functia legislativa sau de edictare a legilor -este determinata de art.Dreptul de initiative legislative apartine deputatilor din Parlament.sa se degajeze o majoritate a carei opinia. Parlamentul R. . cu cel putin o luna inainte de expirarea mandatului. ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi.Proiectele de legi se prezinta in limba de stat impreuna cu traducerea lor in limba rusa. El este comandantul supreme al fortelor armate. Vicepresedintii se aleg la propunerea Presedintelui Parlamentului. Comisia juridica. care poarta denumirea de sesiuni ordinare. -alege si numeste personae oficiale de stat. Ele reflecta spectrul politic al Parlamentului. -legea adoptata se semneaza in termen de 20 de zile de la adoptarea de catre Presedintele Parlamentului sau a unuia dintre vicepresedinti.Examinarea si avizarea proiectului 23. efectuiaza anchete parlamentare.in sensul regulei democratice .declara mobilizarea partial sau generala.presedintele Parlamentului. 2. Fazele procesului legislativ sunt: 1. pentru numiri si imunitati impreuna cu organele fiscale si.precum si prin dreptul 21.comisiile permanente.fractiunile parlamentare.suspenda activitatea organelor administratiei publice locale.M. Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern .M reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale. In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus.deoarece .adoptarea proiectului. de catre Comisia juridica. Parlamentul isi desfasoara activitatea in plen si in sedinte ale comisilor permanente. pentru numiri si imunitati.Dezbaterea proiectului de lege in sedinta Parlamentului.Parlamentul exercita controlul asupra activitatii Guvernului si asupra altor autoritati publice prin rezolvarea petitiilor cetatenilor. 2. .Initiativa legislativa -declanseaza toate celalte etape. care isi duce activitatea in directia unei probleme concrete si care difera de problemele avute in competent comisiilor.ea poate genera si alte forme de control. dupa consultarea fractiunilor parlamentare. Schimbarile survenite in activitatea deputatului in timpul exercitarii mandatului se aduc la cunostinta Biroului permanent in cel mult 10 zile de la data aparitiei lor. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti.ratifica. -comisia sesizata in fond prezinta Biroului permanent toate materialele privind proiectul de lege. Curtea Constitutionala.Aceasta forma de control este foarte importanta . 3. . depuse cu 3 luni inainte de expirarea mandatului.Materialele respective se trimit in mod obligatoriu si Guvernului spre avizare. -dupa inregistrare Presedintele Parlamentului sau vicepresedintii inainteaza proiectul de lrgi sau propunerea legislativa spre dezbatere si avizare comisiei permanente sesizate in fond.prin restabilirea sirului descrescator. propun candidature in diferite organe ale Parlamentului. vor fi controlate. Comisiile Parlamentului sunt organe de lucru ale Parlamentului. Ordinea de zi a sedintelor. ca rezultat al controlului. pentru numiri si imunitati examineaza declaratiile deputatilor sub aspectul incompatibilitatii activitatii.Asupra proiectului poate fi luata una dintre cele trei decizii :respingerea . 4.M. Numarul de membri ai biroului permanent se stabileste rin hotarire a Parlamentului. Parlamentul va hotari infiintarea lor cu votul majoritatii deputatilor prezenti. informatii .Organizarea interna si functionarea Parlamentului R. Functionarea Parlamentului. formarii comisiilor specialesi de ancheta. Comisia juridica.asupra fiecarei probleme litigioase . la rugamintea sau in absenta acestuia.Presedintelui republicii si Guvernului.Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona. in termen de 30 de zile de la declararea vacantei mandatului de deputat.juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra vutilitatii si legalitatii lor. in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului.Controlul este efectuat prin intermediul intrebarilor si interpelarilor.rapoarte ale sefului statului. prin vot deschis cu votul majoritatii deputatilor alesi. asupra incheierii acordurilor privind imprumuturile si creditele de stat din surse straine. Comisiile speciale constituie un organ provizoriu format la initiativa unei fractiuni parlamentare.de competenta careia tine proiectul sau propunerea respectiva.Msunt: . -toate proiectele de legi si propunerile legislative venite in Parlament de la subiectii care poseda dreptul initiativei legislative se inregistreaza de catre Biroul permanent in ordinea prezentarii lor si se aduc la cunostinta Parlamentului in prima sedinta a saptaminii de lucru . Functiile presedintelui R.Votul este actul care permite. care urmeaza sa fie aprobat de Parlament cu votul majoritatii deputatilor prezenti. suspenda si anuleaza actiunea tratatelor internationale incheiate de R. . permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare . Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc in modul stabilit de Presedinte.Mse compune din:1. Declaratiile deputatilor despre veniturile lor. este ales la prima sedinta a parlamentului prin vot secret.functia de control. 6. Fractiunile parlamentare constituie un element organizatoric al Parlamentului. din functia incompatibila cu mandatul de deputat. 4. Promulgarea legilor este un mecanism politico.functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R.Votarea proiectului de lege. majiritar.

sex.poate cere poporului sa-si exprime . cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei. se organizeaza alegeri repetate. -sulutioneaza problemele cetateniei R. precum şi plîngerile al căror mod de examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală.protectia drepturilor legitime ale cetatenilor. Reguli si proceduri privind alegerea Presedintelui R. înştiinţează petiţionarul că cererea lui este primită spre examinare sau că primirea ei spre examinare a fost refuzată. instituţiilor. explicîndu-i regulile şi mijloacele pe care acesta este în drept să le folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile. 2. organizaţiilor şi întreprinderilor.M candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi.organizatii si intreprinderi . c) cu consimţămîntul peţionarului să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare.deoarece orice litigiu juridic este o consecinta a unei incalcari reale sau presupuse a legii. apartenenta 28.Astfel se urmareste restabilirea echilibrului social tulburat si determinarea celorlalti cetateni sa se abtina de la un comportament illicit. la propunerea Prim-ministrului. -asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in procesul elaborarii. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocet.desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Primministrului de a-si exercita atributiile. 24. incheie tratate international. Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi. .Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea fractiunilor parlamentare.ci numai pe baza unei sesizari din partea persoanei interesate sau a altor organe de stat. .prin mijloace legitime. -se subordoneaza principiilor :democratiei. -obiectul specific al activitatii jurisdictionale il formeaza solutionarea litigiilor juridice prin intermediul unor acte ce se bucura de o stabilitate mai mare. Alegerea prin vot universal. Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare. -puterea judecatoreasca nu se poate exercita de obicei din oficiu de catre organul competent.institutii. Justitia se infaptuieste pe principiul egalitatii tuturor persoanelor. . indicînd motivele refuzului şi explicîndui modalităţile care pot fi utilizate de către petiţionar pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale. Competentele Presedintelui R. precum si al egalitatii tuturor organizatiilor. în cazurile de o importanţă socială deosebită sau în cazul cînd este necesar de a apăra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare. -acorda grade militare supreme prevazute de lege.96 din Constitutie .de decretele Presedintelui republicii. Principiile de baza ale activitatii Guvernului.numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament. 4.Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat. Refuzul de a primi cererea spre examinare nu poate fi atacat. La infaptuirea justitiei judecatorii sunt independent si se supun numai legii. cererea se consideră anonimă şi nu se examinează. -se calauzeste de Constitutia republicii. -dizolva Parlamentul.precum si de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte. cererile remise de către deputaţii Parlamentului.colegialitatii. Alegerea de catre parlament. decretele Preşedintelui Republicii Moldova.acorda ranguri diplomatice.Egalitatea lor in fata legii. Drepturile avocatului parlamentar După primirea cererii. .Prezumtia nevinovatiei. Dreptul la aparare este garantat. ia masuri de respingere a agresiunii. Avocatul parlamentar. in cursul unui process judiciar public. rasa. -atributii in domeniul apararii. vointa asupra problemelor de interes national. .asupra carora de regula organele pot reveni daca considera ca ele nu mai corespund imprejurarilor reale. origine sociala. Conform art.Independenta judecatorilor. Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. conform opiniei petiţionarului. Presedintele exercita contolul si prin petitiile cetatenilor.M. Desemnarea are loc in unul din urmatoarele moduri: 1. mobilizarea partial sau generala.adoptarii si realizarii hotarirelor.Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari cererile privind legile şi hotărîrile Parlamentului. 3. acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai R. . .legalitatii. -datorita faptului ca activitatea judecatoreasca intervine dup ace s-a produs incalcarea unor dispozitii legale. domiciliul acestuia. indiferent de tipul de proprietate. sediu si de alte circumstante. indicîndu-se numele. .M pentru cel mult doua mandate consecutive. Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova.a.legile la care are obiectii. . de asemenea.ea consta in luarea unor masuri insotite de constringerea de stat prin care persoana cu comportament illegal este obligata sa restabileasca situatia anterioara acestei incalcari prin repararea prejudiciului cauzat.poate declara. Este declarat ales Presedinte al R. Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al R. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi. limba. 6. Alegerea de catre un colegiu electoral.M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. 26. 4.un compartiment al puterii de stat care reprezinta dreptul unei societati organizate in stat de a asigura dreptatea si echitarea sociala. judecatorii. prenumele (prenumele şi patronimicul).acceptat de Parlament.M si acorda azil politic. au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale. deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele problem ale natiunii. Orice imixtiune in activitatea de judecata este inadmisibila si atrage raspunderea prevazuta de lege. nationalitate. declara razboi. politica. O persoana poate indeplini functia de Presedinte alR. Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore. fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea petitiilor. Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele prevazute de lege se pedepseste. sde organizeaza al doilea tur de scrutin. opinie. avocatul parlamentar este în drept: a) să accepte cererea spre examinare. sunt: . 25.Aceasta stabilitate se datoreaza faptului ca o data ce o hotarire a istantei judiciare a fost pronuntata se considera ca solutia data exprima adevarul si nu poate fi modificata sau anulata decit prin intermediul cailor de atac prevazute de lege.organice 27.echitatii sociale s. Caracteristicile proprii puterii judiciare. prin referendum. luînd. avocatul parlamentar este în drept să solicite concursul organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere respective în .M este validat de Curtea Constitutionala. b) să restituie petiţionarului cererea. -acorda gratierea individuala.la instruirea juridica a populatiei. Stabilitatea sporita a actelor jurisdictionale este o necesitate sociala. In cazul in care nici unul dintre candidate nu a intrunit numarul necesar de voturi. domiciliu. indifferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica.participa la sidintele ParlamentuluiPresedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului. independent de cetatenie. asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care. intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur2. religie. suboordonare.Principiile constitutionale de infaptuire a justitiei 1. cu aprobarea prealabila aParlamentului. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele R. măsurile corespunzătoare. În cazul cînd există informaţii veridice privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor.confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura.etc. si ordinare adoptate de Parlament. Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive.Infaptuirea justitiei in numele legii. in cadrul caruia I s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului. . 2.Inamovibilitatea judecatorilor. Justitia se infaptuieste in numele legii numai de instantele judecatoresti.Dreptul la aparare. În cazul în care aceste date lipsesc. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau de activitate . Avocatul parlamentar este în drept să deschidă din proprie iniţiativă un proces în legătură cu faptele depistate de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului. denumiţi în continuare petiţionari. în termen de 10 zile. serviciu.Pentru ca solutionarea litigiului sa duca la restabilirea efectiva a echilibrului social tulburat hotaririi date trebuie sa I se confere o stabilitate mai mare decit actelor administrative. d) să respingă cererea.Rolul autoritatilor judecatoresti in exercitarea puterii Puterea judiciara .M Desemnarea sefului de stat este o problema direct legata de forma de guvernamint. Avocaţii parlamentari examinează.deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinire a legilor. avocatul parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă.de legile constitutionale.asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar. legislaţia de procedură civilă. avere.Mnu va fi ales. 3. pe unii membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei. la incalcarea drepturilor si libertatilor sale.indiferent de tipul de proprietate .M si alte legi. . în limitele competenţei sale. în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor.tine seama de experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica. origine etnica. Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal. legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii.Avocatii parlamentari Activitatea avocatului parlamentar este menita sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale. -asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare.la perfectionarea legislatiei ce tine de domeniul apararii drepturilor omului . 5. Primind cererea spre examinare. ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în Republica Moldova.Avocatii parlamentari contribuie la repunera in drepturi a cetatenilor .Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. -Guvernul reprezinta componentul de baza al puterii executive. loc de nastere. ales sau numit din oficiu. Puterea judecatoreasca este separate de puterea legislative si de cea executive si se exercita in conformitate cu Constitutia R. Pe cale ereditara.indeplineste si alte atributii ca: -confera decoratii si titluri de onoare.iar litigiul in cauza nu poate fi reinceput printr-o noua actiune in justitie inaintata de persoana respectiva.revoca si numeste. Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent.atributii in domeniul politicii externepoarta tratative si ia parte la negocieri.

În alte municipii şi oraşe pot fi create filiale ale Centrului pentru Drepturile Omului. din contul emitentului. prin Legea cu privire la Guvern. sub formă de proiecte de regulamente. unităţilor militare şi penitenciarelor. al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului. Obligatiile avocatului parlamentar Avocatul parlamentar este obligat: a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii. încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale. Accesul avocatului parlamentar la autoritati . Guvernul suspendă sau abrogă. legilor. indiferent de tipul de proprietate. precum şi datele din viaţa personală a petiţionarilor. decizii. ce nu corespund legilor. Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în municipiul Chişinău. 8. statute. Ordonanţele se emit în condiţiile art. 4. din proprie iniţiativă. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre. prin prezenta lege şi prin alte acte normative. autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit. instrucţiunile. La începutul fiecărui an. care efectuează urmărirea penală. necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia.Principii constitutionale in organizarea si functionarea autoritatilor publice locale. face tot posibilul pentru a soluţiona plîngerile prin concilierea părţilor şi căutarea unei soluţii reciproc acceptabile.in conditiile legii. avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport la una din şedinţele Parlamentului. Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe. după părerea sa. pînă la data de 20 ianuarie.1062 din Constituţia Republicii Moldova. exercitat de structurile proprii sau prin intermediul oficiilor teritoriale din subordine. Regulamentele. în cel mult 10 zile de la data solicitării. elaborare. la solicitarea părţilor. În condiţiile legii. c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare. hotărîri sau decizii. b) actele normative ale primarului. O copie de pe actul mentionat se remite obligatoriu. împuternicirile de modificare. b) să aibă acces liber la instituţii. În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative. oricare altă informaţie. instrucţiuni.Autonomiei locale. cit si de functionarii acestora. Controlul administrativ se efectueaza din oficiu sau la cerere.În procesul examinării cererii şi controlului. asociaţii obşteşti.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. Controlul asupra activitatii organelor administratiei publice: formele. precum şi să propună instituirea unei comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte. e) dispozitiile care implica cheltuieli sau angajamente financiare de cel putin 30. continutul. conform unui grafic aprobat. 29. Activitatea autoritatilor administratiei publice locale de nivelul intii si a celor de nivelul al doilea este supusa controlului administrativ in temeiul Constitutiei. precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative. Concilierea poate avea loc în orice etapă de examinare a cererii şi. fiind mediator . c) actele privind organizarea licitatiilor si actele de atribuire de terenuri. f) să aibă întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată cu acordul şi în prezenţa persoanei. dar nu mai rar decît de trei ori pe lună. tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte. organelle administratiei publice locale se aleg cu concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal . ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale Autorităţile administraţiei publice centrale. regulamente. hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun. Cancelaria de Stat este responsabila de organizarea controlului administrativ al legalitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. de regulă. Controlul nu poate fi încredinţat organului sau persoanei cu funcţii de răspundere ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni) sînt atacate. inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora. -acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor colectivitatilor respective in probleme de interes comunal. se poate finaliza prin semnarea unui acord corespunzătorr Concilierea părţilor constituie temei pentru suspendarea procesului intentat în legătură cu sesizarea. f) actele emise in exercitarea unei atributii delegate de stat autoritatilor administratiei publice locale. după caz. hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei. sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere. Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale. să asiste la şedinţele lor. reguli. intrare în vigoare sau denunţare. Ordinele cu caracter normativ. care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern.o parte din treburile publice. autorităţile şi instituţiile publice autonome. dacă în solicitare nu se prevede un alt termen. d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou. În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului. Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova. Organ al administratiei publice locale. avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale.Descentralizarii. Principiile administratiei publice locale.Eligibilitatii -fiind organe reprezentative.direct. În preambulul actelor mentionate mai sus se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază. 4. precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. Controlul administrativ include controlul legalitatii si al oportunitatii activitatii autoritatilor administratiei publice locale. avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni). 3.Legalitatii. c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi.Actele autoritatilor publice si forta lor juridica Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite. Controlul administrativ vizeaza in principal legalitatea activitatii autoritatilor administratiei publice locale. ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale. pe care le-a aflat în urma soluţionării cererilor. e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii şi efectuării controlului. catre oficiul 30. Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale (departamentale). el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz. Actele normative ale Guvernului Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern. ale presedintelui raionului si ale pretorului. regulamentele. dispoziţii şi alte asemenea acte). Ignorarea obligaţiilor menţionate la alin. care actioneaza inclusiv prin intermediul serviciilor desconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale potrivit competentelor ce revin acestora in conditiile legii. Primirea în audienţă are loc în municipiul Chişinău. instituţiilor. instrucţiunile.Centrul pentru Drepturile Omului prezintă Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. c) să nu divulge informaţiile confidenţiale. precum şi de caracterul . d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate în procesul examinării cererii. c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale. ale organelor de drept. b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale. Avocatul parlamentar. Persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sînt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate. organizaţii şi întreprinderi. completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior. Categoriile de acte normative În sensul prezentei legi. 2. b) act privind modificarea. Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale vizeaza respectarea Constitutiei. -conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu vina in contradictie cu politica promovata la nivel national. acte normative (ordine cu caracter normativ. Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de catre autoritati de nivel superior se admite doar in partea ce se refera la atributiile delegate de catre stat autoritatilor administratiei publice locale. alte autoritati administrative. actelor. completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează. avocatul parlamentar este în drept: a) să aibă acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale. (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează. Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de: a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor. instrucţiuni. d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. indiferent de tipul de proprietate.organizarea controlului circumstanţelor care urmează a fi elucidate şi să controleze faptele expuse în cerere. al prezentei legi si al altor acte legislative. -autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrativeteritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile Constitutiei si altor acte normative in vigoare. conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova. subiectii. de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile. în condiţiile legii.000 lei in unitatea administrativ-teritoriala de nivelul intii si de cel putin 300. Controlul obligatoriu Controlului obligatoriu sint supuse urmatoarele acte ale autoritatilor administratiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelul intii si ale celor de nivelul al doilea. d) actele de angajare si actele de eliberare a personalului administratiei publice locale. organizaţiilor şi întreprinderilor. actele normative structurate ierarhic sînt: a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului. precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea. asociaţiilor obşteşti. -tinind cont de specificul socialdemografic si geografic acest principiu presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a gestiona. hotărîri. unităţi militare. b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii ocrotite de lege. Avocaţii parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului.000 lei in unitatea de nivelul al doilea. f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova. e) act de interpretare a unei norme din actul normativ. documentele şi materialele necesare pentru examinarea cererii şi efectuarea controlului. adoptare.sub proprie raspundere si in favoarea lor. reguli. Corelaţia actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente. Organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. Subiecte ale controlului de oportunitate sint: Cancelaria de Stat. regulile şi alte acte normative se aprobă prin ordine.(1) poate constitui temei pentru retragerea încrederii. Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului stabilit de ei. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse.secret si liber exprimat. În cazul in care se constată încălcări în masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constit uţionale ale omului. În exercitarea atribuţiilor sale. ale conducătorilor altor organe din subordine. regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor. actele miniştrilor.alte acte normative in vigoare si In stricta conformitate cu competent sa.egal. în alte municipii şi oraşe. acceptarea. prezentei legi si altor acte normative atit de autoritatile administratiei publice locale de nivelul intii si de nivelul al doilea. 1.-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in stricta conformitate cu constitutia. penitenciare. pentru organizarea executării legilor. organele administratiei publice centrale de specialitate. Actele normative de executare a legilor.

Raspunderea contraventionala are particularitatile sale care se manifesta clar din compunerea ie cu alte categorii ale raspunderii juridice.38. Controlul la solicitarea persoanelor vatamate Orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau de catre o autoritate a administratiei publice locale printr-un act administrativ poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat controlul legalitatii actului. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii.iar faptuitorul este eliberat de raspunderea contraventionala.Ca orice alta modalitate de activitate.Moartea faptuitorului face imposibila aplicarea sanctiunii contraventionale deoarece. retinerea contraventionala. ce incalca prevederile normelor de drept. 14. aducerea prin mandate de aducere). primarul. presedintele raionului sau secretarul pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui control al legalitatii. In cazul contraventiilor din domeniul ipozitelor – nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei.A.55CP).daca in actiunile sau in inactiunile persoanei exista indici ai contraventiei . 4Respectarea termenilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale (art.75.a delictului patrimonial.(1). b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. Raspunderea juridica. actiunea prin constringera asupra contravenientului. iar in cazul contraventiei continue. intelegerea necesitatii de a o realize. Raspunderea contraventionala se deosebeste essential de raspunderea disciplinara. In cazul in care considera ca decizia consiliului local este ilegala.204-231 CCA). 6Respectarea regulilor de aplicare a sanctiunilor contraventionale stabilite de lege.22-23 CCA.dupa M. In special nu sunt considerate drept raspundere contraventionala masurile de prevenire ( controlul documentelor de identitate. dar si pentru o infractiune care nu prezinta un mare pericol social. Cererea de efectuare a controlului legalitatii se depune in termen de 30 de zile de la data publicarii sau comunicarii actului.emiterea unui act de amnistie daca el suprima aplicarea sanctiunii administrative.continutul raportului de constringere.latura subiectiva). 6Abrogarea actului care stabileste raspunderea contraventionala .).dupa continut .prin raspundere contraventionala .continue-nu mai tirziu de trei luni de la descoperirea ei.este o activitate cu un continut concret-realizarea prevederilor normelor materiale ale dreptului contraventional. consecintele Activitatea efectiva privind combaterea contraventionalitatii nu poate avea loc fara a apela la o asa masura de constringere statala cum este raspunderea juridical. 5. si anume pentru contraventie.nu mai tirziu de 3 luni de la descoperirea ei. cea de drept civil. de asemenea.teritorial al Cancelariei de Stat in termen de 5 zile de la semnarea actului.continut si sfirsit. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art. Orice incalcare a normelor juridice atrage dupa sine raspunderea juridical a persoanei care a savirsit-o cu vinovatie. Controlul facultativ Pina la data de 10 a fiecarei luni.ea are inceput. Decesul contravenientului este una din cauzele ce determina stingerea raportului de represiune contraventionala.in virtutea caracterului sau. Raspunderea contraventionala este o varietate a raspunderii juridice care apare in toate cazurile de comportament illegal al persoanei si se manifesta prin aplicarea fata de ea a sanctiunilor juridice corespunzatoare in ordinea stabilita de legislatia contraventionala.moartea faptuitorului este cauza de stingere a actiunii contraventionale . daca se constata ca corectarea sau reducarea persoanei e posibila fara aplicarea pedepsei penale.potrivit caruia restabilirea ordinei sociale si repararea pagubei pricinuite ca urmare a savirsirii unei contraventii este un effect neevitat. reprezentind o stare de drept deosebita ce presupune prezenta obligatiei fixate in lege.Aceasta decizie se extinde si asupra persoanei care a comis o contraventie si careia timp de trei luni nu i-a fost adusa la cunostinta hotarirea privind aplicarea sanctiunii contraventionale. continutul juridic.raspunderea Contraventionala cuprinde un asamblu de norne juridice care reglementeaza implementarea dreptului contraventional prin constringere.aplicarea sanctiunilor contraventionale. urmaririi penale. particularitati. Aceasta raspundere juridical reese in mod obiectiv din savirsirea unei fapte ilicite.75. este o varietate a constingerii juridice.In caz de emitere de catre Parlament a unui asemenea act. care naste dreptul statului de a aplica sanctiunea normei juridice inculcate si obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridice ale faptei comise. 15. Ea exclude raspunderea contraventionala datorita nerealizarii acesteia in termenele stabilite de lege.atunci actiunea contraventionala si cea civila se sting din oficiu cu clasarea procedurii. care se aplica in mod extrajudiciar. Controlul solicitat de autoritatea administratiei publice locale Consiliul local de nivelul intii si consiliul local de nivelul al doilea pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sa verifice legalitatea oricarui act adoptat de autoritatea executiva in cazul in care considera ca acesta este ilegal.executarea deciziilor cu privire la aplicarea pedepsei contraventionale. Pentru raspunderea disciplinara e characteristic faptul ca ea e atestata in cadrul relatiilor de suboordonare a persoanei ce comite delictul disciplinar raportat la persoana cu functii de raspundere care. inclusive cea contraventionala.stabilit intre stat si contravenient .In cazul contraventiilor din domeniul impozitelor.daca ea nu a fost pusa in executare in decurs de trei luni din ziua pronuntarii ei. 4Impacarea partii vatamate cu persoana care a comis contraventiile prevazute in articolele 47/1-47/3 ale CCA. adica realizarea competentei jurisdictionale se face de catre organelle executive imputernicite. O singura exceptie de la regula generala este cea a posibilitatii aplicarii raspunderiicontraventionale in cazurile prevazute de legislatia penala(art.se intelege ”acea forma a raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere. se considera neinsemnata contraventia care.prin urmare persoana nu poate fit rasa la raspundere contraventionala.raspunderea contraventionala este personala si nu se transmite pe cale de succesiune. ceea ce nu inseamna ca toate cazurile de aplicare a constringerii contraventionale pot fi calificate in acest fel ca raspundere contraventionala.dar actiunea civila va fi solutionata.subiectul.chemati la concentrare.latura pasiva a raportului contraventional de constringere .care se aplica fata de militari si supusii serviciului militari. Responsabil de aceasta obligatie este secretarul consiliului.289 CCA) inseamna ca nu poate fi executata decizia cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. Acest fapt determina si consecintele juridice diferite ale lor. dispunind de putere disciplinara. 2. disciplinare.ca institutie juridica a dreptului contraventional . Aceasta activitate revine diferitilor participanti la procedura . Procedura contraventionala. precum si posibilitatea survenirii consecintelor nefavorabile (aplicarea sanctiunilor) in cazul incalcarii acestei obligatii.atrage dupa sine in calitate de sanctiuni aplicate unui avertisment sau a unei amenzi in marime de pina la doua unitati conventionale. iar aceasta raspundere difera in functie de natura normei inculcate si a pericolului social al faptei. nu numai pentru comiterea contraventiei. in al doilea rind. aprecierea sociala negativa a comportamentului illegal. Aplicarea masurilor de constringere contraventionala este una din formele cele mai illustrative ale manifestarii jurisdictiei contaventionale. Astfel raspunderea penala survine in cazul savirsirii unei infractiuni.sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de trei luni de adaptarea hotaririi cu privire la refuzul de a intenta urmarirea penala sau clasarea cazului. se aplica.37. In baza celor mentionate .In cazul refuzului de a porni urmarirea penala sau in cazul clasarii 16.spre deosebire de alte forme de raspundere juridica.institutie fundamental. Prin sanctiune se intelege masura de actiune juridica aplicata de stat si societate asupra unui comportament.Legea contraventionala prevede ca. Anume ea constituie singurul temei juridic al raspunderii contraventionale.Din aceasta definitie reiese ca aplicarea raspunderii contraventionale va fi considerata legitima numai atunci cind vor fi respectate integral urmatoarele conditii: 1Existenta continutului juridic al contraventiei:(obiectul. de regula pe cale extrajudiciara.precum si fata de persoanele din efectivul de soldati si din personalul de comanda al Organelor Afacelor interne. cu indicarea prevederilor legislatiei ce se considera a fi incalcate. 5Aplicarea pedepsei numai in limitele sanctiunii prevazute de norma materiala incalcata . Insa legea contraventionala prevede unele imprejurari a caror aparitie face ca principiul inevitabilitatii raspunderii contraventionale sa fie stirbit. aducerea faptuitorului la organelle de drept. oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una din urmatoarele decizii: a) declansarea procedurii de control prevazute la art.taxelor. Ea presupune imbinarea organica a doua momente: in primul rind. In al doilea rind.latura obiectiva. In sens larg. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii. In cazurile special prevazute de legea contraventionala (art. direct de organelle statale imputernicite ( de persoanele de raspundere ale acestora).Pericolul redus al faptei contraventionale.in cazul in care contraventia este neinsemnata.289 CCA). 2Examinarea cazului si emiterea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale de catre organul (persoanele cu functii de raspundere)imputernicit (art. aplica masura disciplinara corespunzatoare.expresia raspunderea contraventionala este susceptibila de patru acceptiuni . secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al Cancelariei de Stat lista actelor adoptate de primar sau de presedintele raionului pentru luna precedenta.Prescriptia executarii deciziilor cu privire la aplicarea sanctiunilor contraventionale(art.al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica sanctiunea contravenientului si obligatia corelativa a acestuia de a suporta sanctiunea.209 CCA) masurile raspunderii contraventionale se aplica de instantele de judecata. cea disciplinara.primelor de asigurare si disciplinei financiare. dar nu in scopul realizarii justitiei ci pentru respectarea jurisdictiei contraventionale.procedura contraventionala inceteaza. raspunderea contraventionala.a analizei diversilor opinii pe aceasta problema am putea mentiona ca raspunderea contraventionala este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenii stabiliti de lege . solicitantul nu este lipsit de dreptul de a sesiza direct instanta de contencios administrativ. instituind mai multe cause care exclud aplicarea sanctiunii contraventionale si anume: Prescriptia aplicata sanctiunii contraventionale. administrative si de drept civil (patrimoniale).Conform legii mentionate.Aceasta caracteristica se refera la toate categoriile de baza ale raspunderii juridice : penale. Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate proceda la controlul legalitatii oricarui act care nu constituie obiectul unui control obligatoriu in termen de 30 de zile de la data primirii listei mentionate la alin. adica aplicarea fata de el a masurilor de constringere statala.Din punctual de vedere al dreptului procesual . Raspunderea contraventionala:notiune .Hotca. deoarece acesta nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila si care este prevazuta de legea contraventionala. ca si toate masurile de constringere.circumstantele ce exclude pornirea procedurii contraventionale si aplicarea sanctiunii contraventionale Unul din principiile raspunderii contraventionale este principiul inevitabilitatii acesteia. In acest caz.Se stie ca incalcarile de legislatie se deosebesc dupa obiect . In al treilea rind modul extrajudiciar de aplicare a raspunderii contaventionale. 3Aplicarea numai acelor sanctiuni contraventionale care sint prevazute de lege(art.Stadiile (trepele) procedurii contraventionale.sanctiunea se aplica nu mai tirziu de un an de la data comiterii contraventiei .in limitele sanctiunii contraventiei comise. controlul corp[oral sau al bagajelor. 7.cit si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea.raport juridic de constringere. Sustinem opinia savantului romin Mihai Adrian Hotca ca. care transmite.a delictului disciplinar (de serviciu). subiectului investit cu dreptul de control procesul-verbal al fiecarei sedinte a consiliului in termen de 15 zile de la sedinta. pentru raspunderea contraventionala este characteristic temeiul special. Raspunderea contraventionala se caracterizeaza ca o reactive a statului pentru o categorie de delicate.Inlocuirea raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativ-disciplinara se efectueaza in cazul si in modul stabilit de legea contraventionala . b) respingerea cererii cu indicarea motivelor si incunostintarea solicitantului. Prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale este o cauza ce stinge raportul juridic contraventional de conflict. Ca institutie juridical fundamentala a dreptului contraventional . 3. In ea se indica prevederile legislatiei ce se considera a fi incalcate. In primul rind.Daca partile s-au impacat si procedura contraventionala devine irevocabila .organul imputernicit sa resolve cazul poate sa-l absolveasca pe faptuitor de raspundere contraventionala si sa se limiteze la o observatie verbala. pe cind aplicarea masurilor raspunderii penale si de drept civil se face numai in limirtele jurisdictiei judiciare. Decedarea persoanei fata de care s-a inceput procedura contraventionala. In literatura de specialitate nu exista o opinie unica a specialistilor in ceea ce priveste existenta raspunderii contraventionale ca o modalitate a raspunderii juridice si definitia ei. Legea contraventionala prevede ca sanctiunea contraventionala poate fi aplicata nu mai tirziu de 3 luni de la comiterea contraventiei. Cererea de efectuare a controlului legalitatii este depusa in termen de 30 de zile de la data emiterii actului.

Măsurile administrative de curmare se aplică în cazurile cînd e necesară curmarea prin constrîngere a acțiunilor ilegale și prevenirea urmărilor dăunătoare. Fiecare dintre fazele enumerate la rindul lor. 4. repararea benivolă a prejudiciuluisau înlăturare daunei pricinuite.avind citeva faze ce succed. Din defeniția sanacțiunii contravenționale rezultă caracterul triplu al ei: măsura de constrîngere statală. în proprietatea statuli. Fazele procedurii sint organic legate intre ele. a cărui prezență e obligatorie pentru examinarea unui dosar cu privire la contravenția comisă sau a altei persoane care se eschivează de la chemarea legitămă în organele de drept. SISTEMUL CONSECINȚELE REGULILE DE BAZĂ DE APLICARE A LOR. se verifica incadrarea juridical a faptei comise. măsuri de pedeapsă contravențională. Aplicarea pedepsei contravenționale numai în limitele sancțiunii contravenții comise. comiterea contravenței de către un minor. La aplicarea sancșiunilor se ține cont de caraterul valorilor social atentate. Faza procedurii contraventionale va fi interpretata ca acea parte a procedurii contraventionale care. Unul din elementele constituitive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise prevăzute de lege.exista si procedura contraventionala simplificata pentru unele fapte contraventionala. fazele si etapele procedurii contraventionale pot fi prezentate ca: 1. de persoana celui care a atentat la aceste valori. Expulzarea constă în îndreptarea silită de pe teritorilu RM a cetățenilor străini sau a apatrixilor care au încățcat regulile de ședere în RM. Actualul cod CCA prevede următoarele sancțiuni contravenționale: avertismentul. prevăzută de legea contravențională. se aplică numai în cazul comiteree cu vinovîție a unei fapte antisociale prevăzută de CCA. 2. măsuri de curmare. prevenirea săvîrșirii unor fapte antisociale atît de contravenient cît și de către alte persoane.opinii care nu se deosebesc esential. În literatura de specialitate se admite următoarea clasificare a măsurilor administrative de constrîngere: măsuri de prevenire. avertismentul nu se consideră pedeapsă contravențională. 4. La a doua faza. C) Colectare si administrarea probelor. sistarea activității unei . se analizeaza documentele procesuale prezentate. se aplică în mod extra judiciar. De gradul și forma vinovății lui. cît și de către alte persoane. 4.realizindu-se prin activitatea participantilor concreti la procedura contraventionala care se finalizeaza cu emiterea unei variante de decizie intermediare asupra cazului. aducerea făptuitorului la organele de drept. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. comiterea contravenței sub puterea unei emoții sufletești ori în vertutea unui concurs de grave împrejurări persoanale sau familiale. D) Documentarea procesuala a rezultatelor cercetarii cazului. Aplicarea sancțiunii nuami în strictă confornitate CCA. atragerea în contravenție a unui minor.fazele de cercetare a cazului. In mod schematic. Sistemul de sancțiun i contravenționale poate fi stabilit expres de către legea contravențională. formarea unei conduite corecte a făpuitorului . Privarea de dreptul special acordat uniu cetățean ex.la general. se constata fapta contraventionala. executarea deciziei se suspendeaza si se efectuiaza revizuirea cazului de catre instant de judecata.precum si executarea acesteia se contopesc. 2. delicventul.se deosebesc una de alta prin:continutul sau. Revizuirea cazului conttraventional : A) Atacarea deciziei asupra cazului. B) Executarea propriu-zisa a deciziei.De regula.deciziile emise etc. mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale. Măsurile de convingere are unele forme pe care le putem evedinția: expliucarea. 6comiterea contravenții în stare deebrietate. au propriile etape. In caz de atac. reținerea administrativă. confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții.metodele de activitate. 5comiterea unei contravenții în condițile unei calanității naturale sau alte împrejurări excepționale. 4. Confiscarea constă în transformarea silită ți în mod gratuit a obiectuli care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivaul nemijlocit al contravenții. se colecteaza si se administreaza probele privind caracterul faptei antisocial comise si personalitatea faptuitorului. care se adduce la cunostinta partilor procedurii.SANCȚUNILE CONTRAVENȚONALE: NOȚIUNE. Procedura contraventionala consta din urmatoarele faze: 1. ridicarea contra echivalent a obiectului. 2. partea vatamata sau reprezentantii legali ail or.3. 3. precum si procurorul sunt in drept sa atace decizia cu privire la cazul contraventional.alcatuiesc procedura contraventionala. Cercetarea cazului contraventional: A) Constatarea faptei antisocial comise. C) Finalizarea fazei de executare a deciziei emise si a procedurii contraventionale. La a treia faza. Deci putem defeni convingerea ca pe o influență psiopedagogică ce se aplică față de individ apelarea la conțtiința lui în scopul respectării de către el a legislaței în vigoare și a îndeplenirii atribuților sale constituționale. precum și pentru a preveni producerea unor fapte care ar periclita ordinea publică drepturile și interesele statului sau ale cetățenilor.urmatoarea faza isi incepe desfasurarea dupa finalizarea celei anterioare. B) Inceperea procedurii contraventionale. reeducerea persoanei care cu vinovăție a comis o contravenție prevăzută de legea contravențională în spiritul respectării ordinii de drept.de rind cu procedura contraventionala obisnuita.urmarind scopul de baza al ei. acordat cetățeanului respectiv. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra : A) Pregatirea pentru examinarea cazului. Amenda constă în varsarea unei sume de bani în benificiul statului. Aducerea prin mandt a făptuitorului. scopurile. principala parte a procedurii fiind reprezentantul statului.realizate in stricta consecutivitate. Importanța cxonvingerii ca metodă principală de educare a maselor de către organele administrării de stat este argumentată de însăși natura unui stat de drept .procesverbal cu privire la controlul corporal etc). metoda educării și explicării necesității de a traduce în viață voința majorității membrilor societății. Dreptul de a conduce mijloace de transport. consultarea.la comiterea unei contraventii pentru care nu se intocmeste un proces – verbal cu privire la contraventie si amenda se achita la fata locului . Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop: ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale. exprimată prin lege. In literatura de specialitate exista mai multe opinii privind definitia de treapta a procedurii contraventionale . amenda. 19 Măsurile administrative de curmare: sistemul conținutul metodele de aplicare.participantii la procedura. se aplică numai de cître organele abilitate prin legea contravențională.Spre exemplu. analiza juridical a faptei comise. La prima faza. tendințele și pricipile organizării și funcționării aparatului de stat coincid cu interesele de bază ale cetățenilor. Avertismentul ca sancșiune contravențională se aplică de regulă în scris în formă verbală. D) Fazele enumerate. Cele obișnuite de curmare sunt: cerința de a înceta comportamentul ilegal. Executarea deciziei cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale: A) Verificarea procedurii de punere a deciziei emise in executare. se emite decizia asupra cazului. Se aplică pe un termen de pînă la 3 ani pentru încălcarea a modului de folosire a acestui drept. B) Examinarea cazului contraventional. expulzarea. care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenții.examinarea lui si emiterea deciziei. comiterea contravenței de către o femeie gravidă sau de către o femeie care are un copii de vîrstă de pînă la un an. temeiu aplicării măsurilor de constrîngere este delictul contravențional. Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale în acre sunt prevăzute măsurile de influențare a statului asupra persoanei care cu vinovăție a comis o abatere contravețională ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice. 3. Fazele procedurii. arestul administrativ. 2 comiterea de două ori în decursul unui an a unei contravenții similare. Deci putem menționa că sancțiunea contravențională este o măsură constrîngere statală prevăzutăde legea contravențională și aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției avînd drept scopocrotirea valorilor sociale. La desfasurarea procedurii simplificate fazele procedurii nu ies in evidenta. Încadrînduse în caracteristica sancțiunilor juridice sancțiunia contravențională dispune de aumite trăsături caracteristice: este o formă de constrîngere statală. C) Emiterea deciziei asupra cazului. Constrîngerea administrativă constă în aceia că organul corespunzător al administrării de stat sau persoana cu funcții de răspundere conducînduse de împuternicirele sale obligă cetățeanul să înfăptuească anumi9te acțiuni sau să înceteze unele acțiuni cu posibilitatea aplicării măsurilor de constrîngere administrativă. Prin noțiune de constrîngere înțelegemmăsurile de influență aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravențional fără adresare în judecată . Revizuire cazului contraventional. discutarea. Circumstanțele care agravează răspunderea contravențională pot fi următoarele: continuarea comportării ilicite. Deci prin constrăngere administrativă înțelegem un ansamblu de măsuri pe care organele administrării de stat le poate lua direct pentru a asigura executarea dispoziților legale în cazul în care acestea nu sunt executate de bunăvoie. D) Punerea in executare a deciziei definitive cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. privarea de dreptul special. Formele de convingere se exprimă prin aplicarea unui sistem de măsuri de stimulare morală sau materială. La a patra faza.contraventionala. aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele atecidentul penal. 18. Ridicarea contra echivalent constă în ridicarea silită a obiectului care a constitutit instrumentul comitertii sau obiectul nemijlocit al contravenței. Metodele de convingere trebuie săfie de bază în administrarea de stat ceea ce constitue o realizare a principilor unui stat democratic și ea poate fi aplicată cu succes întrun stat democratic înrucît organele administării de stat prin activitatea pe care o desfășoară urmăresc în permanent satisfacerea drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor a necesităților lor materiale și spirituale. D) Anuntarea deciziei asupra cazului si punerea ei in executare. insuflarea ca metode de acțiune asupra conștiinței voinței și comportamentului obicților administrării. CONVINGEREA ȘI CONSTRÎNGEREA CA METODE DE ADMINISTRARE ÎN DOMENIUL COMBATERII CONTRAVENȚIONALITĂȚII. circumstantele atenuante si agravante ale cauzei. Statul prin activitaea pe care o desfășoară organele sale pune în executare dispozițile cuprinse în legislația contravențională aplicînd în primul rînd metoda convingerii.comiterea contravenței de către un grup de persoane.Decizia intermediara se fixeaza intr-un document procesual special (procesverbal cu prvire la retinere . Numai în cazul în care măsurile de constrîngere nu au efect organele administrării de stat trebuie să apeleze la metodele de constrîngere pentru a asigura punerea în executare a legilor. Activitatea participantilor la procedura contraventionala se desfasoara in timp si dupa continut ca o consecutivitate de actiuni procesuale intru realizarea drepturilor si obligatiilor reciproce. prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către contravinientul însuși. 17. E) Expedierea procesului-verbal cu privire la contraventie si a materialelor anexate la el conform competentei. E de mentionat ca. Regulile de aplicare a sancțiunii contravenționale pot fi următoarele: aplicarea sancțiunilor numai în atingerea scopuli prevăzut de legea contravențională. se desfasoara executare deciziei irevocabile cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale. C) Adoptarea si pronuntarea deciziei in recurs asupra cazului contraventional. prevenirea de către contravenient a următoarelor daune ale contravenției. 5.are si sarcinile sale proprii bine determinate. Confiscarea este asemănătoare după conținut cu ridicarea contra echivalient.pe linga sarcinile comune ale procedurii. căința sinceră a vinovatului. Aceste măsuri se împart în două grupe: obișnuite și speciale. Examinarea cazului si emiterea deciziei asupra cazului. Circumstanțele care atenuează răspunderea pentru contravenția comisă se consideră următoarele 1. B) Examinarea plingerii sau a protestului. Cercetarea cazului contraventional.3.

Dreptul constituţional ca ramură de drept. Ele sarcinilor statului. respectă şi execută dispoziţiile normative. aparţinând unei ramuri de drept. iar organele de stat optică dreptul. a modului оn care societatea primeşte norma de drept. de exemplu. In afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale in procesul realizării dreptului. dreptul pozitiv. bănuit de comiterea unei fapte contravenționale . sarcini complexe. 2normele . dreptul procesual. acestea sоnt sarcinile care se urmăresc prin crearea de norme ce reglementează relaţiile din domeniile amintite. dezvoltarea culturii şi ştiinţei. după metoda de reglementare specifică ramurii respective. dreptul muncii. cauzelor și condiților ce au contribuit la structurii intime a personalităţii umane şi ca criterii de apreciere a desfăşurării corecte a relaţiilor din societate. dreptul internaţional etc. distrugerea unui imobil construit samovolnic precum și evacuarea dintrun spațiuy locativ ocupat samovolnic. nu constituie decоt primul pas оn realizarea sarcinilor amintite. Asigirării examinării la timp și corecte a cazurilor contravenționale. Scopul procedurii contravenționale poate fi atins prin respectarea unor sarcini care sunt următoarele: calificarea la timp sub toate aspectele cazului deplină și obiectivă în a împrejurărilor fiecărui caz. executării hotărîrii adoptate privind aplicarea contravenționale. In ultim ă instanţă. apoi după un timp scurt la Pavia şi la Bologna. el neputuid fi superior societăţii оn care se naşte şi acţionează. dreptul penal. la fel de important este cel al realizării normelor. Dreptul ca scop este ansamblul şi regulilor asigurate şi garantate de către stat. uneori. contravenții. Rolul acestor condiţii (economice. Statul şi societatea sоnt interesate оn realizarea prevederilor оnscrise оn actele normative.întreprinderi. Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa. şi cu asigurarea ordinii constituţionale. au scos la iveală concluzii de o mare importanţă teoretică şi practică privind dependenţa realizării dreptului de condiţiile generale socialumane şi culturale.. spirituale) este hotăritor principiilor in procesul in transformării valori proprii dreptului contravenționale . dreptul familiei. 4 atăt conținutul acestei activități căt și organele abilitate de a examina cazul și de a emite decizuia asupra cazului sunt strict stabilite de legea contravențională. Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice. vederea aplicarea dreptului оn constă practică in a elaborarea unui sistem de acţiuni statale. Considerăm că realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii m viaţa a conţinutului normelor-juridiee оn cadrul căreia oamenii. dreptul civil. tentativade sinucidere. resurselor potenţialului tuturor naturale 38. organizarea cooperării cu alte state etc. a arestului adninistrativ. creator sociale. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept оn viaţa socială.3dacă întocmire pe loc a procesului verbal este imposibilă. Aducerea poate fi de două feluri: obișnuită și prin mandat de aducere.. atragerea tuturor cetăţenilor la viaţa politică a societăţii. Eschivarea de la ispășirea pedepsei penale. Garantarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii drepturilor exploatarea concordanţă valorificarea productiv al ocupă dreptul constituţional în teritoriale. asigurării respectării hotărîrilor cu privire la cazul contravențional. Educarea respectării legilor. la organele de poliție va fi legală atunci cînd vor fi respectate următoarele condiții:1 dacă cetțeanul a fost surprins la locul comiterii contravenții sau sunt suficiente motive de al bănui în săvîrșirea ei. Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate.conform legislației în vigoare la examinarea unor cauze contravenționale prezența persoanei trase la răspundere este obligatorie. coexistenţei Din libertăţilor. Analizînd legislația în vigoare evedențiem următorele temeiuri juridice ale aducerii la organele de drept și rețineri administrarive: comiterea contravenței la care întocmirea procesului verbal e obligatorie ăi acest proces verbal nu poate fi întocmit la fața locului. Normele juridice sunt create оn vederea realizării unor sarcini ale societăţii. iar în 1834 şi la Paris. normele constituie juridice cadrul apar juridic ca al mijloace realizării fundamentale de realizare a acesteia. In esenţă. consfinţirea şi garantarea libertăţilor interesul forţelor cetăţenilor. asemanarea persoanei reținute cu descrierea portretului verbal al persoanei bănuite în comiterea infracțiunii. oricоt ar fi de corectă şi de bună reglementarea. 2a fost săvîrșită o contravenție care prevede întocmire obligatorie a unui proces vrbal. crearea de norme. Procedura contravențională cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce conțin anumite reguli de implementare a normelor materiale pot ale fi dreptului următoarel: contravențional. Aplicarea dreptului sau aplicarea CONTRAVENȚIONALĂ CA STADIE A PROCEDURII CONTRAVENȚIONLĂ. al cărui scop este de a asigura ordinea socială. Această formă este denumită la general "Aplicarea dreptului". Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină m mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. eschivarea de la tratament a celor bolnavi de boli venerice sau eschivarea de la examinarea sida. Cercetările de sociologie juridică şi de criminologie. În cazul eschivării ei de a se prezenta la chemarea organului de drept . prin elaborarea lor se urmăreşte reglementarea relaţiilor sociale in sensul dorit. dreptul agrar. de origine italiană. într-un climat specific manifestării justiţiei. Soluționarea contravențional cu legislația. sistarea exploatării transportului a cărui stare tehnică reprezintă un pericol pentru traficul rutier. Conceptul realizării dreptului Elaborarea dreptului. legate organic între ele. așadar procedura contravențională este o totalitate de norme juridice procesuale care constitue normelor mecanismul materiale de ale realizare a dreptuli contravențional prin acre sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenționalități activitatea executivă a organelor abilitate reglementată de legislația în vigoare privind prevenirea și curmarea de contravenții constatarea și curmarea faptei contravenționale și executarea decizilor respective resocializarea contravenientului și demascarea cauzelor și condiților care favorizează comiterea contravenților. ocrotirea mediului оnconjurător şi asigurarea echilibrului ecologic. strictă asigurarea Stabilirea prevenirea cetățenilor în întăririi conformitatea sancțiunilor comiterea contravențiulor. vagbondajului. Sistarea activităților întreprindelor poate fi efectuată numai atunci cînd activitatea lor prezintă un pericol pentru securitatea publică. este rezultatul acestor condiţii. constatarea cauzelor și condiților în care sa comis contravenția. protejarea patrimoniului cultural naţional. Deci. juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate de fapta contravențională comisă. in temeiul competenţei lor. aducerii prin mandat de aducere. *10 dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale. aceste două procese de creare şi de realizare a dreptului se interpătrund. De altfel. În conformitate cu legislația în vigoare reținerea și aducere vor cetățeanului. început şi fundamentat în perioada apariţiei primelor aplicarea normelor juridice de către organele competente. PORNIREA PROCEDURII ȘI оn direcţia asigurării unei conduceri eficiente a acesteia. adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice. dreptul financiar. fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. 37. dreptul administrativ. dreptul penal. Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită. în caz de nevoie prin constrângere. a оnfăptuirii scopurilor urmărite prin reglementare. dreptul comercial. оntr-un cuvоnt. În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional. Aceste cercetări subliniază particularităţile modului оn care procesele sociale majore оşi exercită оnrвurirea asupra comportamentului juridic al cetăţeanului şi asupra aplicării dreptului de către organele statului. şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite. De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice. dreptul familiei. in transpunerii dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept. оn practică. definiţie apărării drepturilor esenţiale ale omului şi sociale. etc. deosebirea dintre ele puţind şi trebuind a fi făcută din punct de vedere teoretic. Privite prin prisma rolului statului. menţinerii şi exercitării statale a puterii. Particularitățile procedurii contravenționale 1procedura contrsvențională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conțin reguli de aplicare a regulilor materilale ale dreptuluoi contravențional. vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice. a actelor normative nu reprezintă un scop in sine. care au organizarea disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate. etc. a cunoaşterii legii de către destinatarii săi etc.limitarea si libertatea de acțiune și deplasarea persoanei ce a săvîrșit o contravenție în scopul saigurării ordinii publice și securității publice.. punоnd оn centru lor studiul condiţiei sociale a legii. crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru protecţia socială a cetăţenilor. întocmirii unui proces verbal cu privire la contravenție. spiritul legalitîății.. dreptul civil. persoana poate fi supusă în modul stabilit de lege. 5procedura contravenșională are ca scop și reeducarea contravenientului. orientate 20. dar greu de realizat. Realizarea dreptului prin CONTRAVENȚIONALE CERCETAREA 1.. 3procedura contravențională presupune o activitate a organelor curmarea abilitate sau privind constatarea prevenire faptei sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului. politice. clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu. ca subiecte de drept. Sensul reținerii constă în limitarea forțată pe scurt timp a cetățeanului în drepturile sale. această desprindem două concluzii importante : *9 dreptul este un ansamblu de reguli. Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ideilor franceze. o оncorporează оn patrimoniul psihologic al individului. оn şi naţional. În comparaţie cu alte ramuri ale dreptului. stabilirii identității unei persoane. În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova. regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală. acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate emise de organele statului оn conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege. format sub influenţa constituţii. Reținerea juridică se aplică în scvopul: curmării unei contravenții. dreptul constituţional este cu mult mai tânăr. Prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1796 la Ferrara.

din care trebuie să selecţioneze pe cea care se aplică оn cazul concret (un caz particular şi individual. reiese. оn numirea оntr-o funcţie. Sоnt situaţii оn care dispoziţia actului de 40. juridice In Interpretarea procesul realizării normelor dreptului interpretarea normei juridice ce urmează a se aplica оn vederea soluţionării unei cauze printr-un act de aplicare reprezintă un moment de cea mai mare importanţă. Оn majoritatea argumentarea guvernului acestei sоnt clasificări. Sint situatii in care organul de aplicare a dreptului fiind sesizat pentru solutionarea juridical a unei speţe. deci nefiind vorba de un act de sancţionare. avertismentul sau sancţiunile pe care le aplică ş. prin pierderea careia. Lacuna in lege. Lacuna in dreptul pozitiv. nici precedent judiciar. In primul rind. se exprimă concis.lacună” are două sensuri. numai că organele de stat lucrează оn numele puterii şi ele se manifestă prin acte concrete care au putere de lege оn traducerea lor оn viaţă. demonstrind analogia cazului judecat cu cazul prevazut.. care impune. lipsă (ex. Istoria оndelungată a dreptului a impus o adevărată "metodă juridică". lacuna legii si necesitatea aplicarii normelor juridice existente. Guvernul ca organ executiv face atоt acte normative cоt şi acte de aplicare. care presupune o activitate concretă. care se refera la acea cauza dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care sa reglementeze cause asemanatoare. intentionat abtine lăsind intervenţia unor organe competente. оn primul rоnd. modalitatea care presupune intervenţia unui organ competent ce elaborează un act juridic оn anumite forme specifice. instanţele judecătoreşti ca şi procuratura fac numai acte de aplicare. cadrul organizatoric. interpretarea ei. activitate ce intra оn competenţa lor ca activitate concretizată оntr-un act oficial care este actul de aplicare.a pedepselor prevazute de codul penal. determinate de o norma juridical. dar şi el face acte de aplicare оn sensul că are şi anumite atribuţii pe care le realizează оn conformitate cu Constituţia sau alte legi.legislative.aplicarea individuală. sau alte acte care intervin оn activitatea cotidiană. Procesul verbal de constatare a unei contravenţii. numita el se tacere de a lasă la legiuitorului. După cum am arătat mai sus normele juridice au un caracter general şi impersonal care ne formează un model general de conduită.aplicarea normativă. determinat prin trăsături ce nu-şi găsesc de flecare dată reflectarea exactă şi detaliată оn conţinutul normei). Despre asa lacune se vorbeste atunci cind legiuitorul a aminat rezolvarea problemei date pentru o perioada de timp. instrucţiuni transmise оn vederea realizării unor sarcini concrete.normelor de drept juridice presupune aplicare dat de un organ de stat constă. adică a оncercării de a subsuma cazul dat unei norme generale existente. este lacunară sau intunecată. Ambele forme au nevoie de un apel fata de organelle legiuitoare referitor la elaborarea unei norme noi. Aşadar. Ele urmăresc să asigure. d.cind nui lege. оn temeiul puterii de reglementare a guvernului. urmărind să acopere o diversitate de situaţii deschisă. respectarea dreptului. şi marea diversitate de cazuri оn care se aplică. dar cele mai multe sоnt ordine. toate situaţiile. generează drepturile şi obligaţiile faţă de persoanele la care se referă. pentru o bună activitate de aplicare a legii de către toate organele оn subordine. propriu. prin mijloace normative. ca o modalitate a realizării dreptului. legislatorul nu poate avea оn vedere atunci cоnd elaborează normele juridice. sau a fost . concentrоnd la maximum conţinutul exprimat De aici rezultă. deoarece el naşte. Atunci cind constatinduse lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat. ne exprimăm rezerve şi considerăm că оn aceste cazuri nu ne aflăm оn prezenţa unor acte de aplicare a dreptului. Lacunile in drept au sens opus si se inteleg ca niste imperfectii a dreptului sau lipsa in el a ceva. de semnificaţiile realizare a momentelor sale succesive. ei pornesc de la faptul că transmisa pentru rezolvare altor organe. pe de altăparte.. material etc. Domeniile оn care intervin organele statului оn procesul realizării dreptului sоnt determinate de competenţa acestor organe оn domeniul organizării şi conducerii sociale. de aceea el dă numeroase acte de aplicare. conceptul de aplicare a dreptului este folosit in literatura juridică intr-un sens specific. sensul si continutul legislatiei in vigoare.. sоnt acte de aplicare. evidenţiază necesitatea interpretării normelor juridice. pentru că este organul legiuitor. Unii autori evidentiază in drept asa zisele lacune . stinge sau modifică raporturi juridice.cind lipseste complet o reflementare si cind sint neajunsuri in reglementarea existenta. nefiind un act normativ. dar acte de elaborare nu fac decоt primele: Parlamentul şi apoi Guvernul. ci ele sоnt elaborate pentru executarea legilor. .exista atunci cind relatiile supuse reglementarii sint incomplete reglementate. Judecătorul are оntotdeauna оn faţă un sistem de norme juridice cu caracter general şi impersonal. cunoscinduse in acest sens doua forme: hotăririlor elaborate pentru a aplica prevederi cuprinse оn diferite legi. administrativ să etc. existenta carora e determinata de dezvoltarea vietii sociale si necesitatilor practice de rezolvare a problemelor sociale. în sens indirect înseamnă eroare. redactind normele. judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o prevede . Deci prin natura lor. care este el in realitate. aprobă compoziţia guvernului. m. a. Actul de aplicare constituie un act deosebit de important. penru că guvernul. оncheierea unui contract ş. Astfel se naşte nevoia interpretării. la toate categoriile de norme juridice. Lacună în sens direct este o calitate esentială a unui obiect.. Ele nu pot fi оn nici un caz extra lege (cu atit mai mult contra legeei) şi nu dau naştere nemijlocit la raporturi juridice concrete. Trecоnd la instanţele judecătoreşti. Aplicarea dreptului este o activitate vastă pe care o desfăşoară organele de stat potrivit competenţei lor. această aplicare se realizează intr-o formă oficială şi se concretizează printr-un act care este actul de aplicare. nici obicei. Nu trebuie confundat lacunele in legislatie intrebarea elaborarea cu asa cind normei. ce trebuie sa corespunda cerintelor normative. solutia data are putere juridica numai in situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate. In literatura juridică unii оncearcă aplicarea dreptului in: . credem. Caracterul general al noimei. judecătorul trebuie să constate fiecare speţă оn parte. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că оn procesul aplicării dreptului organul de aplicare (judecătorul. nu sоnt manifestări de voinţă ale unui organ de stat оntr-un raport de drept individualizat Aceste măsuri juridice aparţin ordinii normative şi nu celei sub-normative. De aceea . Aici ponderea este alta. Daca se au in vedere recunoasterea in calitate de izvoare a dreptului obiceele si precedentele judiciare atunci poate fi vorba despre lacune generale in dreptul pozitiv. rezolvarea problemei in afara sferei legislative. Aceste norme оnsă. nu trebuie confundată realizarea dreptului. оn primul rоhd vine să execute actele normative existente. care reesa din natura lucrurilor si relatiilor. De exemplu. In al doilea rind. o activitate vastă pentru că toate organele de stat. Pentru acest motiv.) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei stabilească compatibilitatea acestuia оn raport cu o anumită situaţie de fapt. Lacuna in reglementarea normativ-juridica . Dacă luăm cele trei categorii de organe de stat . . Analogia legii si anologia dreptului. necesitatea dezvăluirii conţinutului real al normei şi a sferei situaţiilor avute оn vedere de legislator cu prilejul redactării normei. pe de o parte. cu normele de drept ca şi cetăţenii de altfel. Cuvintul . organul de aplicare gaseste totusi norme juridice care se refera la o situatie asemanatoare.exista atunci .exista atunci cind lipsesc normele legii si normele actelor de subordonare. Desigur că Parlamentul оn primul rind face acte de elaborare a dreptului. vom consemna că acestea nu pot să dea acte normative prin natura lor. sau cu ocazia unei percheziţii. necesitatea interpretării normelor juridice rezultă şi din faptul că legislatorul. оn principiu. nu gaseste o norma juridică in care sa se incadreze situatia de fapt pe care o constata. оnfiinţarea unei societăţi mixte. ci este vorba despre realizarea unor atribuţii ale guvernului şi ale ministerelor. omisiune. instituţii dintre care unele au character normativ. Aceste acte. Nu trebuie să se reducă actul de aplicare numai la actul de sancţionare. Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional. Elaborarea actelor de aplicare cunoaşte anumite faze. In aceste cazuri se recurge la aplicarea dreptului prin analogie. Aici functioneaza principiul incriminarii legitime si principiul legalitatii pedepsei dupa care nici o fapta nu poate fi pedepsita de cit daca ea a fost in mod expres. lacuna in dreptul pozitiv este lipsa totala sau partiala a normelor juridice. Analogia nu poate fi aplicata in trei categorii de situatii: . de exemplu. politica. pe care le aplica. premeditate”. Lacunile in drept. Pentru a judeca. fapt care ne dă posibilitate de a dezvălui conţinutul bogat al normei juridice. faptul că aplicarea dreptului este o f armă specifică de realizare a sa. Aplicarea dreptului este un concept mai restrоns. al garantării exercitării libere autori a drepturilor să cetăţeneşti. obiectul nu poate fi acela. De aici reese ca exista doua forme de lacune. Şi organele poliţieneşti fac acte de aplicare. In plus. In linia celor expuse tună acum. interpretarea este оn orice caz o operaţie prin care se stabileşte o legătură logică оntre dreptul pozitiv şi aplicarea lui. оmpartă ale jurisdicţiei etc. În sens direct lacună înseamnă loc liber. care sоnt acte normative. 1) Analogia legii . trebuie să se aplice unor situaţii concrete diverse. după o anumită procedură. Ministerele şi organele locale fac. strоns legată de procesul traducerii оn viaţă a normelor juridice prin acte individuale şi concrete adoptate de organele statutului. Cu alte cuvinte.exceptie . executive şi judecătoreşti -constatăm că toate fac acte de aplicare. de principiile fundamentale. ca organ executiv. De aceea. c ear servi ca parte componenta a lui. Asa dar . care constituie un proces unic deşi ele nu au aceeaşi succesiune оn timp. Actul prin care aprobă compoziţia guvernului este un act de aplicare. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei la care se recurge atunci cind in solutionarea unei cauze se constata ca lipseste norma juridical. 2) 39. acte de aplicare concrete prin dispoziţmVpe care le dau organelor subordonate prin ordine. deoarece оşi desfăşoară activitatea оn conformitate cu normele juridice. nici act subordonat legii. Lacuna in legislatieexista atunci cind lipseste o lege (un act a unui organ supreme al statului). nu sоnt acte de aplicare a dreptului la un caz concret.. In aceasta situatie . Intrun text scris). cu aplicarea dreptului. pentru organul de interpretare. formele şi metodele specifice interpretării. Deci aplicarea dreptului se face de către organele oficiale оnsărcinate cu aplicarea unor acte normative. Nu toate organele de stat elaborează acte normative. pe care legislatorul le poate prevedea la o norma juridical. O normă juridică ridică puţine probleme de interpretare atunci cоnd reglementările ce le cuprinde sоnt mai minuţioase. organul de aplicare va asigura solutionarea juridical a cauzei date recurgind la principiile generale ale dreptului. a. asa cum prevad sistemele de drept contemporane. sоnt chemate să aplice dreptul. pentru racordarea normei la situaţie. care se pot ivi оn aplicarea dreptului. organul juridice. de realizare a unei norme juridice. .prezumtiilor legale absolute. el trebuie să rămоnă la un nivel de generalitate.

ale legalităţii şi echităţii.Potrivit teoriei dreptului natural. deoarece acesta nu poate reda оntotdeauna cu maximă claritate determinările de conţinut. Comte clasifică ştiinţele în ştiinţele matematicii ştMecanicii. permite aplicarea Procesul оncercare acesteia practic a al la cazuri aplicării concrete. cu folosirea semnelor de punctuaţie.3)să dă-i fiecăruia ce este a lui. Din acest motiv. toate aceste obiective ale interpretării sоnt canalizate оn final оn scopul aplicării corecte şi unitare a normelor juridice pe tot cuprinsul ţării. Deci оncă odată se poate de subliniat că interpretarea normelor juridice. a găsirii scopului urmărit de legislator prin reglementare. оndeosebi оn coduri şi-tratate internaţionale. oricоt ar părea de simplă şi de clară.Aici dreptul natural iarăşi se schimbă. оn particular. instanţa supremă a ajuns să aibă un anume rol creator de drept. a sferei de aplicare. nici n-au fost prevăzute оn mod direct.: dacă vezi că cineva cade îl prinzi. stabilirea exactă a situaţiei de fapt. cel puţin m privinţa deciziilor de оndrumare juridice. оn general.În evul mediu aceste idei şi-au găsit reflectarea în lucrările Sfîntului Augustin şi Tomas Dacvino. "punerea in aplicare a normelor" prin "integrarea" 1. оn realitate. Dar ea există de fiecare dată.Dreptul creşte odată cu sufletul poporului şi oglindeşte întreaga istorie a poporului.metafizoc şi pozitiv.el se naşte şi se dezvoltă sub acţiunea factoriloe exteriori ca rezultat a unei lupte permanente.Epoca modernă Hugo Groţios.Şcoli şi curente în gîndirea juridică cu privire la apariţia şi locul dreptului în societate.Şcoala realistă a dreptului. conţinutul şi finalitatea voinţei legislatorului.ideile.Savigni susţine că dreptul este o operă a naturii. avоnd. cu cel mai оnalt grad de ţrecizie posibil.Ideile acestei şcoli au fost expuse în lucrările spiritul dreptului roman. Tematica interpretării оn acest caz nu are оn vedere un discurs filozofic care să pună оn valoare explicaţia temeiurilor principale ale poziţiei şi funcţionării dreptului оn societate a (interpretarea dreptului).Dar ei au dedus ideea dreptului nu din raţiunea divină. care au redat norma. Ideea dreptului şi interesele statului sînt comune şi trebuiesă se însoţească permanent. activitatea ei situоnduse la graniţa dintre interpretarea dreptului şi crearea lui.dreprul nu trebuie creat.Kant formulează că imperativul categoric ca o normă universală care spune „poartă-te astfel încît maxima acţiunii tale să poată fi acceptată ca o lege universală. piatra de justeţei interpretării eficienţei normei. demonstrează necesitatea de a clarifica orice nuanţă semantică a limbajului juridic. 2. care asigură o analiză şi o explicare adecvată a termenului оn cauză. Orice normă trebuie interpretată.opiniile despre drept sau constituit în şcoli. 5. prin completarea ei (realizată printr-o interpretare extensivă a textelor). interpretarea jcоt mai exactă a conţinutului normelor ce urmează a fi aplicate situaţiei date. Exprimarea voinţei оn norma juridică. sub aspectul stabilirii cоt mai exacte a drepturilor şi obligaţiilor celor ce оncheie raporturi pe baza normelor interpretate. a conţinutului ei şi a voinţei exprimate оn normă. оntrucоt nu existau оn momentul elaborării ei.este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturor în conformitatecu o lege universală a libertăţii.Această teorie îşi găseşte reflectarea în două lucrări a lui KANT:1. precizări asupra оnţelesului special al termenilor folosiţi оn redactarea actului normativ. cu alte studiindule "interpretare a normelor juridice" şi nu "interpretarea dreptului". interpretarea poate fi necesară şi pentru determinarea naturii şi caracterului normei: este o normă imperativă sau dispozitivă. este оntotdeauna o alterare care poate fi neоnsemnată оn unele cazuri. In acest sens este citat elveţianul De Vatel pentru care "in claris nonfat interpretatio" (interpretarea nu are loc cu privire la ceva care este clar). care exprimă voinţa legislatorului. Interpretarea.sociologică care îmbrăţişează dreptul. interpretarea a depăşit acest rol de intermediar оn procesul aplicării. la care se pot adăuga şi altele. realizarea obiectivelor urmărite prin reglementare. Abordоnd conceptul interpretării normelor juridice. 2. ea trebuie necesarmente sa fie interpretată. оn textele de lege sоnt folosite 4e multe ori termsni al căror sens este diferit de cel obişnuit. 3. pentru a defini cu toată precizia voinţa legislatorului. impune concretizarea lor sub mai multe aspecte: determinării persoanelor fizice şi juridice la care se teoretico-filozofică adesea оn operaţii logico-raţionale avоnd ca obiectiv clarificarea sensului unor termeni sau stabilirea trăsăturilor esenţiale оn vederea оndepărtării celor neesenţiale.Hugo Groţius.dar această legiferare trebuie să fie secundară.2. constituie o condiţie necesară a procesului de aplicare a dreptului.deaceea izvorul principal este cutuma. prin dezvăluirea sensului normei.J. ca un de moment al aplicării dreptului.care nu e o creaţie a oamenilor. deoarece norma generală e un rezultat al unor cazuri individuale preexistente şi deci interpretarea se face prin mijlocirea acelei norme generale. Sesizarea sensului contextual revine interpretării. Sistemul nostru de drept nu dispune de o reglementare a problematicii interpretării. necesitatea interpretării derivă şi din problemele care se pot ivi оn legătură cu redactarea gramaticală a textului de lege.Russo. Totuşi. atunci cоnd această normă lasă organelor de aplicare libertatea unei astfel de determinări. elementul care ridică cele mai frecvente nevoi de interpretare este ipoteza. referă. normelor şi a juridice este. după cum ştim. putem reţine că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logică raţională care constă оn clarificarea sensului exact şi lămurirea conţinutului normelor juridice оn vederea realizării şi aplicării lor cоt mai eficiente şi оn mod echitabil f aţă de toţi cetăţenii Aplicarea normelor juridice. aceasta reprezintă o "contradicţie in subiecto" deoarece. 3. formulează o regulă sau o excepţie de la regulă.Kant arată.”Pe acaestă cale ajunge să arăte că normele de drept limitează reciproc libertatea fiecăruia pentru a asigura liberatatea tuturor Kant dă următoarea definiţie a dreptului . Realizarea normelor juridice.În această ordine de idei şi Groţio.ideile căruia au fost dezvoltate de Platon. trebuie să precizăm că privim interpretarea ca un moment al aplicării dreptului. este оn conformitate cu normele cuprinse оn actele juridice normative superioare sau nuetc.Imperativul categoric este un imperativ necondiţionat sub formă de lege a conştiinţei.Realizarea acestor drepturi poate fi efectuată numai prin intermediul luptei. a raportului cu alte norme.pe cînd dreptul natural reprezintă legislaţia absolută ideală.2sub forma unui drept natural.Punctul slab al acestei doctrine după Mircea Djuvara constă în faptul că acestă teorie nu determină îndeajuns conştiinţa juridică carestă la baza elaborării dreptului. in timp şi asupra persoanelor.că toate acţiunile sînt subordonate unor imperative. este principală sau subsidiară. Ticluirea era considerată ca o artă (hermeneutică).în curente de gîndire juridică succesive sau paralele în timp.Reprezentanţii sînt Fridric Savigni. Istoricul. ci voinţa lor aşa cum a fost exprimată (materializată) оn norma publicată. legislatorul consideră uneori necesar să facă. In al treilea rind. оn vederea realizării lor cu respectarea principiilor generale ale dreptului.Ihering divizează dreptul în drept obiectiv şi subiectiv. оn această situaţie se impune interpretarea comparоndu-le dispoziţii legale.it. Sociologică a fost întemeiată de marele cugetător Auguste Comte. precum şi a sancţiunilor prevăzute pentru cazul nerespectării acestor drepturi. chiar оn cuprinsul unor legi.Anume explicării originii acestui drept. adică lămurirea sensului exact şi complet al normelor juridice. Interpretarea normei juridice se face оn scopul оnţelegerii exacte a conţinutului ei.el se creează singur ca un fenomen natural. lor.În lucrarea sa susşine că toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică prin 3 stadii:teologic. interpretarea este necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei.Conform doctrinelor filozofice a acestor autori dreptul este justiţia în cadrul colectivităţii umane. In sfоrşit.Dreptul pozitiv este legislaţia curentului. Vorbind motiv trebuie de. Alteori aceasta constă оn determinarea exactă a cоmpului de aplicare a normei оn spaţiu.dezvoltate în evul mediu şi avînd o mare influienţă şi în ziua de azi.b)să nu prejudicieză pe altcineva.ci doar celei practice. pentru acest utilizată noţiunea noilor şi acte normative. Оn al cincilea rind.Şcoala raţionalistă a dreptului.De ex.Există două categorii de imperative:ipotetic.Meritul acestei şcoli constă în faptul că ne demonstrează că nu poate exista dreptul decît pentru un popor. Această voinţă ar fi putut să fie exprimată mai mult sau mai puţin corect.categoric.A.precum limba.critica raţiunii pure. se ştie că pe timpul cоt o normă este оn vigoare pot să apară fapte noi care. "de hotare". Gustav Hugo.dar are un caracter etern. un rol de completare a normelor оnţelesului "adоncire" aceasta activitatea оndrumare facоndu-ne să ne simţim оn prezenţa acelor "cazuri limită". Interpretarea normei juridice constă sub lor оn aspectul viaţă. la rоndul său. Interpretarea se referă la toate elementele normei.părintele acestei şcoli este filozoful german Immanuel Kant . presupune efectuarea prealabilă a următoarelor operaţii: 1.lupta pentru drept şi scopul în drept.El este o oglindă a trecutului poporului.Întemeiatorul acestei şcoli e Socrate.pentru o epocă dată şi că el variază în funcţie de loc şi timp. Interpretarea normelor juridice.Ei dezvoltă ideea că în afară de cutumă poate exista şi o legiferare. varietatea cazurilor оn care se aplică tot face necesară interpretarea ei.şt.ci din raţiunea umană. оn diferite legi. Interpretarea constă dintrun proces mintal оn care sоnt folosite variate metode şi principii de interpretare pentru a determina. sub aspectul determinării celor mai bune mijloace de realizare a prescripţiilor normei juridice. care intersectează^sfera de aplicare a celor déjà existente. şi de tehnică legislativă. оn alte cazuri. cu o anumită poziţie a cuvintelor оn text.Dreptul este spiritul poporului. J. după cum am văzut din capitolul precedent este o problemă de tehnică juridică. оnsă. cu autoritatea unui aforism juridic.arta.Astfel traducerea în viaţă a acestor norme se realizează doar prin intermediul luptei. că nu este nevoie de interpretare atunci cоnd norma este clară. Definind interpretarea dreptului. Nu de puţine ori interpretarea apare ca necesară pentru a stabili dacă o normă nouă a abrogate sau nu.este o ordine ce este stabilită de Dumnezeu. Aspectele enunţate.veşnic şi se impune dreptului pozitiv. оn această situaţie trebuie să se recurgă la forme şi metode de interpretare a normelor juridice care să cuprindă concordanţa dintre voinţa reală a legiuitorului şi оnţelesul nemijlocit al termenilor оntrebuinţaţi. deci.În concepţia lui Ihering dreptul este o realitate vie. Dar uneori.Ei spun că dreptul pozitiv este expresia voinţei umane şi se divizează în drept scris şi în drept nescris. de ale Plenului a de Judecătoriei Supreme.Ei au fondat aşa numita „teoria evoluţionistă” a dreptului.el este imperfect. prin stabilirea unor forme mai restrоnse de aplicare (care determină crearea unor excepţii de la regulile supuse interpretării). pentru a se stabili dacă o normă este clară.În ambele lucrări ne demonstrează că dreptul nu poate răspunde raţiunii pure.iar statul este o uniune de oameni liberi uniţi cu scopul respectării dreptului şi binelui comun. Această şcoală a apărut în urma revoluţiei franceze ce urmărea codificarea dreptului.Alături de marile sisteme filosofice concepţiile.critica raţiunii practice. a scopului оn care au fost elaborate. Ca moment (fază) al aplicării normei juridice la cazuri concrete.precum:şcoala dreptului naturalrădăcinele dreptului natural le găsim în antichitate. оntre interpretarea şi crearea dreptului.După părerea lor dreptul trebuie să cuprindă 3 idei fundamentale:a)să trăieşti onest. Оn aceste situaţii. prin acoperirea lacunelor legii.Tomas Dacvino. Unii autori declară. Precizări asupra unor aspecte ce pot fi ridicate de interpretarea оntr-o ramură de drept sau оntr-un domeniu se оhtilnesc.J. şi Russo constată că dreptul constă de a-i da fiecăruia ceea ce îi aparţine.Cicero.juristul german Rudolf von Ihering.Cu alte cuvinte în această teorie existau două legislaţii paralele: dreptul natural şi dreptul pozitiv. Un termen poate avea оnţelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite.Imperativul ipotetic îl mai numeşte imperativ ipotetic condiţionat şi este specific voinţei ce rîvneşte. iar scopul său era acela de a determina lămurit sau a desluşi ideea de drept cuprinsă оn regulă. şi violentă chiar.Aristotel.dreptul s-a manifestat în societate sub 2 aspecte:1sub forma unui drept pozitiv-ca o creaţie a oamenilor care se ralizează în legi şi alte acte normative. In sfirs. determinarea normelor juridice care o prevăd. Scopul interpretării este оntotdeauna identificarea voinţei legislatorului. Interpretarea normei juridice nu are ca obiect identificarea voinţei interne a indivizilor. cu plivire la cazul nou.Ideea principală dreptulul pozitiv trebuie întemeiat pe dreptul natural.Însă adepţii aceştei şcoli se opuneau codificării. Aceasta duce la elaborarea unor noi norme. In al patrulea rind. Nu оntimplător оn literatura juridică mai veche interpretarea normei mai purta şi denumirea de ticluire sau explicare a normei.. care nu poate fi niciodată perfect identic cu un altul. a momentului intrării ei оn vigoare. total sau parţial.concrete.XVIII.Şcoala istorică a dreptului-a apărut în Germania la sfîrşitul sec. interpretare. o normă mai veche.Întemeetorul acestei doctrine este psihologul.Dreptul e un fenomen istoric sub .deaoarece statul este condiţia indisolubilă de existenţă a dreptului Şcoala sociologică sau pozitivistă a dreptuluŞc.J Russo.

în care norma este inclusă. . cît şi legile ordinare pe care le adoptă. fiind făcută de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluţionării unei cauze concrete.ca un curent al pozitivismului juridic. că nu are legătură cu aplicarea. Vom fi într-un asemenea caz în faţa unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative. deşi nu se poate afirma că el este complet desprins de acest proces. desemnînd în dreptul familiei soţii sau părinţii şi copiii lor minori. Teoria psihologică adreptului.dar fiecare trebuie să nu încalce libertatea celorlalţi. Întrucît orice interpretare a unei norme juridire începe cu lectura textului. . că actul de interpretare are şi efect retroactiv. Interpretarea doctrinară. Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală. interpretarea capătă o valoare de sinestătătoare şi este făcută cu scopul de a lămuri sensul unei norme.după existenţialişti. incluzînd. în legătură cu care se disting trei categorii de noţiuni: 1. în redactarea actului de aplicare.omul e o fiinţă identică şi finită.care dă consacrare juridică dreptului social. o anumita concluzie trage interpretul din faptul că în textul normei juridice legislatorul utilizează conjuncţia "şi".care rezultă din viaţa socială a oamenilor şi după care se conduc în mod conştient. fără forţă juridică. ori că o faptă se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală. va face corp comun cu actul interpretat (aplicîndu-se. Referitor la efectele temporare ale interpretării.ce-şi găseşte expresie în actul normativ stabilind prescripţii juridice obligatorii pentru toţi subiecţii de drept. analiza cauzei pe care o reprezintă putînd fi luată In consideraţie de către organul de aplicare.Dreptul e definit ca reglementare coerentă. ale funcţionarilor şi deputaţilor sau ale altor persoane oficiale.neobligativitatea ei pentru alte organe şi pentru împrejurări similare şi nici pentru aceeaşi autoritate într-o împrejurare identică. fie prin acte normative inferioare. emit. interpretarea dată unei norme juridice de către acelaşi organ. fie în cuprinsul actului normativ. neputînd adopta acte normative prin care să dea interpretare general obligatorie legilor. b) interpretarea neoficială. descendent. Metoda gramaticală (interpretarea ad literam). Organul de aplicare dă propria sa interpretare normei juridice.).el poate fi dedus numai din normele juridice şi nu din faptele sociale. Ele sînt de obicei. în concepţia lui Stammler. situaţiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dată între timp. Ea corespunde nivelului culturii şi educaţiei juridice şi constă în opinii despre dreptul existent.şi dreptul pozitiv. Între forţa juridică a normei interpretative şi forţa juridică a normei interpretate există o echivalenţă. este doar un mijloc pentru soluţionarea unei cauze concrete. trebuie încă o dată reţinut faptul. Metoda sistematică (interpretarea în sistem. pe lîngă sol şi subsol.. Aşa. întrucît ea este cuprinsă. în practica organelor de aplicare a legii. C. Interpretarea generală sau legală este reclamată de situaţia în care o dispoziţie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclară sau confuză. În concluzie se poate de menţionat.. de factorii politici etc. interpretarea legală. literam). desemnînd în limbajul obişnuit o suprafaţă a uscatului. fie în procesul aplicării lui. Felurile interpretării normelor juridice În teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasifică în: a) interpretarea oficială. Metoda logică (interpretarea logică relevă raţio logis şi mens legis). Interpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinară: ea este facultativă. În situaţia interpretării cauzale. Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler.A exista ca fiinţă umană.comună. deşi tot nu are efecte obligatorii..Ideea dreptului. deci. cu alte cuvinte. Metoda istorică (interpretarea istorică.elaborat de stat. Interpretarea oficioasă rezultă şi din opiniile unor jurişti (procurori. Interpretările provenind de la factorii amintiţi prezintă o anumită valoare pentru organele care elaborează sau aplică dreptul deoarece ele evidenţiază şi clasifică diferite sensuri ale reglementărilor în vigoare şi semnificaţia lor pentru cazul concret. iar în legislaţia civilă locativă. Interpretarea legală a legilor revine numai parlamentului.e totalmente normativ. Totodată. acte normative în temeiul şi pentru aplicarea legilor.Teoria normativistă a dreptului. este întemeiată pe argumente ştiinţifice. şi persoanele care convieţuiesc ori se află în întreţinere sau îngrijire. procedează la interpretarea normei juridice selecţionate. De asemenea interpretarea poate fi concretă (cauzală sau judiciară).Ideile teoriei normativiste. iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are forţă juridică a actului interpretat. În afară de legislativ.el susţine că dreptul nu a luat naştere ca un imperativ al vieţei comunitare. Deci.ci doar ca un instrument al înţelegerii conştiente dintre indivizi. sînt reflectate şi în principala lucrare a juristului american Hans Kelsen Teoria pură a dreptului. În general se admite existenţa următoarelor metode: A.forma instituţiilor.Voinţa socială e menită să aibă rolul de mediator al vieţii în comun. el intră în vigoare de la o dată ce prevede adoptarea sa şi care marchează perioade de timp pînă la data intrării în vigoare a actului interpretat. constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice prin faptul că dă explicaţie corectă înţelesului. ori de cîte ori aceasta este necesar pentru executarea funcţiilor sale. doctrinală.e împărţit în2 categorii:dreptul social.XX. Între modalităţile interpretării neoficiale distingem următoarele genuri: . interpretarea poate fi efectuată şi de alte organe ale statului.În opinia autorului. În interpretarea gramaticală organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a cuvintelor in propoziţii şi fraze precum şi sensul unor conjuncţii. ' A.Existenţialismul juridic.Exponent al teoriei solidarităţii sociale. poartă şi denumirea de interpretare facultativă. a unui anumit caz sau speţă şi care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauză. organul de aplicare întrebuinţează o serie de metode.obligatorie şi cea cauzală există o deosebire principială. copil.O voinţă e justă. B. sensul exact al normei. efectele şi scopul regulei. oficioasă se găseşte în activitatea avocatului.doctrinară. fie într-un act normativ care va fi adoptat ulterior. Organul de aplicare. De aceea. După cum am observat organul care a edictat sau sancţionat o normă juridică are prerogative de a o interpreta. Acestea pot interpreta legea. Este înţeles că legea (stricto sensu) trebuie respectată în ambele forme de interpretare administrativă. efectele sale nefiind obligatorii.Funcţia sa constă în a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale.oficioasă . adică prin plasarea normei în cadrul sistemului de reglementare respectiv). generală se realizează prin acte normative aparţinînd legislativului sau executivului. Interpretarea sa are un caracter autentic.În concepţia lui.El reprezintă ceva pur material şi observabil prin simţurile noastre. Interpretarea oficială este obligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă juridică. cît şi respingerea interpretării avocatului netrebuind a fi motivate de către judecător). actul de interpretare creează efecte şi pentru viitor. Valoarea acestei interpretări este în funcţie de puterea argumentelor ştiinţifice pe care se sprijină. opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc. Interpretarea oficioasă. de interpretare.Indivizii sînt liberi în cadrul statului. urmăreşte să pună în lumină scopul legii).înseamnă a folosi libertatea. ordinile şi instrucţiunile cu caracter general al miniştrilor şi secretarilor de stat. un act de interpretare.Cît despre cercetarea fenomenelor juridice.dreptul aparţine domeniului gîndirii şi e cunoscut ca voinţă. cel puţin pentru moment. noţiunile care au un înţeles deosebit în limbajul juridic cu toate că aparţin limbajului comun (de exemplu. De aici rezultă că interpretarea cauzală se caracterizează prin: . cum ar fi hotărîrile guvernului. 78 din Constituţia Republicii Moldova de către toţi cetăţenii ţării. a interesului protejat. nefiind condiţionată de necesitatea soluţionării concomitente a unei cauze concrete. despre aplicarea şi perfecţionarea sa 42. 3. numai Parlamentului. În cadrul primei forme general obligatorii.Locul central în lucrarea sa îl ocupă norma juridică. după cum s-a vorbit mai sus. E.Dreptul se divizează în drept autonom şi drept pozitiv. ea se bucură numai de o autoritate ştiinţifică şi nu juridică. noţiunile care primesc sensiiri diferite de la o ramură de drept la altci (precum noţiunea de "familie"). la.aplicabilitate limitată doar la un raport juridic determinat. în acest caz.. fie prin acte cu caracter individual. În exercitarea funcţiilor sale. în Moldova Preşedintele este şeful puterii executive. în interesul soluţionării cauzei. Spre exemplu: definiţiile date unor termeni în Codul penal sînt interpretări ale normelor juridice cuprinse în acest cod. deoarece această activitate presupune întotdeauna lămurirea sensului normei juridice ce urmează a fi aplicată. ca mijloace pentru identificarea voinţei legislatorului.poate fi divizată în voinţă morală şi socială. Metoda gramaticală.Un alt reprezentant al şcolii sociologice eLeon Duguit. urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. sau sancţionării normei juridice. jurisconsulţi) asupra unor probleme de drept apărute în procesele judiciare la care participă. În Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparţine. realizată de cetăţeni.e normativă şi are sarcina de a împărţi cuprinsul conştiinţai în funcţie de valoarea acesteia în „just şi injust”. El este ales conform art. pe cale normativă sau prin acte individuale.El îşi concentrează atenţia asupra studierii fenomenului dreptului avînd la bază viaţa lăuntrică a omului. după ce stabileşte cu maximă atenţie circumstanţele cauzei. şefi ale unor instituţii centrale. de obicei.În viziunea adepţilor. o altă modalitate de interpretare neoficială a normelor juridice.un sistem de norme ce reglementează conduita umană. rezultă din opiniile unor conducători de organe de autoritate publică.A apărut în sec. A. metode de lucru şi principii generale. scopului şi finalităţii unui act emis anterior. etc.Teoria psihologică a fost întemeiată la începutul sec. prin intermediul cărora el reuşeşte să stabilească. se poate afirma că procesul de interpretare. De exemplu.reprezentanţii acestui curent pornesc de la fiinţa umană. pe lîngă aceştea. avocaţi. marea teritorială şi spaţiul aerian). interpretarea facultativă. Interpretarea oficiala este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării dreptului. în care aceasta a fost exprirnată.Dreptul conform ideilor lui Kelsen. califică juridic cauza şi în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărîre judecătorească sau un act administrativ). Ce înseamnă o interpretare autentică? Atunci cînd organul emitent îşi interpretează propriul act această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică. Interpretarea neoficială a normelor juridice.a avea posibilitatea de a alege. oricît de complex ar fi el. Teoria juridică este de multă vreme preocupată de stabilirea şi clasificarea metodelor de interpretare. care a edictat-o sau sancţionat-o (interpretarea autentică sau de autoritate) are forţa juridică a normei interpretate. Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretării sau un organ ierarhic superior. ascendent. asigurind astfel şi recunoaşterea juridică a interpretării oficioase. sau prin raport la contextul istoric în care norma a fost adoptată). D. Indiferent de momentul la care este făcută. are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. Dacă textul spune că o faptă se pedepseşte cu închisoare de la. avînd de soluţionat o cauză. Modalităţi de interpretare a normelor juridice În realizarea interpretării. Metoda teleologică (interpretarea după scop. iar rezultatul interpretării este cuprins în conţinutul.Conţinutul dreptului.Dreptul pozitiv e edificat pe o autoritate străină. Interpretarea neoficială cuprinde şi acea formă aparte care este interpretarea comună a dreptului. . B. 41. cît priveşte conţinutul şi finalitatea normei juridice interpretate. . Interpretarea.cuprins în formele juridice şi învestit cu forţa de constrîngere a statului. sau putînd fi respinsă (atît acceptarea.XX sub influienţa filosofiei existenţialiste. începe.ai cărei reprezentanţi sînt Martin Heidegger şi Jean Paul Sartre. 2. Observăm faptul că acest gen de interpretare oficială nu se înscrie propriu zis în limitele procesului de aplicare (nu este un moment nemijlocit al aplicării normei juridice).Dreptul.în doctrina lui Stammler.obligativitatea ei numai în şi pentru situaţia soluţionată.Voinţa după Stammler.reprezintă o regulă normativă. şi apele interioare.numai în cazul în care ea se conduce după o lege fundamentalăideia unei voinţe libere. însă.ordine raţională şi necesară activităţilor exteririzate ce atribuie drepturi şi obligaţii unor persoane libere. în funcţie de prerogativele sale. Subiectele acestei interpretări sunt toate organele de stat care aplică dreptul. ci un act juridic de aplicare dat în temeiul unei norme juridice al cărei conţinut a putut fi dezvăluit în urma unui efort mai mult sau mai puţin complex.ştinţadreptului trebuie să se limiteze la cercetarea dreptului numai în stare pură.morala. Spre exemplu.Voinţa morală sau voinţa individului izolat apare mereu sub forma gîndirii în sine. şi confiscarea averii.aparţine laturii psihice şi poate fi explicat numai prin prisma proceselor psihice emoţionale şi intelectuale.conform ideilor lui Stammler. pe care le emit sau săvîrşesc cu ocazia aplicării normelor juridice la situaţii individuale. DEFINIŢIA Modalităţilor de interpretare constau în construcţii logice. Metoda gramaticală (interpretarea ad. retroacti). obţinută în cercetarea riguroasă a instituţiilor juridice. de exemplu. interpretare care constituie suportul intelectual al deciziei sale. De aceea actul juridic interpretativ este aplicat retroactiv (ex tunc) din momentul edictării. această hotărîre (dacă este vorba de o hotărîre judecătorească) are putere de lucru judecat. dimpotrivă interpretarea. de mass-media. iar actul normativ interpretativ. pentru a emite un act de aplicare legal. care au fost acceptate.Dreptul după Duguit.pe care sociologia îl studiază. Parlamentul poate interpreta oricînd atît Constituţia şi legile constituţionale. că între interpretarea general . după cum vedem.ca fenomen al existenţei. are în accepţiunea juridică a teritoriului naţional o sferă mai largă. Toate organele administrative sînt părţi componente ale puterii executive. în operele ştiinţifice (în doctrină). noţiunea de "teritoriu".Dreptul e destinat să asigure indivizilor un minim de securitate socială faţă de „indivizii incertitudinii exestenţiale”. aici nu avem.în afara legăturilor cu politica. În calitatea sa de şef el poate interpreta atît Constituţia şi legile constituţionale cît şi cele ordinare. minor. o altă concluzie dacă legea foloseşte conjuncţia "sau".. Organul de stat şi le poate însuşi.Dreptul autonom constituie emoţiile generate de îndemnul conştiinţei.fiind dezvoltată în lucrările savantuluiPetrasycki. de fapt. denumite metode sau procedee de interpretare. cele care au înţelesul propriu limbajului şi care alcătuiesc fondul de bază al lexicului textelor normative (noţiuni precum soţ. Interpretarea dată are forţă juridică (este obligatorie) pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la această cauză. Celelalte organe ale statului. Interpretarea gramaticală este angajată şi în clasificarea terminologiei juridice folosite.

urmăreşte găsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalităţii actului respectiv. persoanelor juridice. în afară de cea oferită de el. prin referire la sfera relaţiilor sociale pe care le vizează conţinutul reglementator al normei. ar putea identifica. ale altor persoane fizice sau juridice. Ori. formulare dovedită ca fiind prea largă. definiţii. În aceste cazuri se realizează o interpretare extensivă (interpretatio extensiva) sau o interpretaţie restrictivă (interpretatio restrictiva). D. interpretarea normelor juridice este redusă la acest procedeu de interpretare. parte componentă a ei. adică a normelor de trimitere. reprezentările. spre exemplu. etc. Prin această ultimă referire. dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice sau intentarea unor procese în justiţie cu scopul evident de a şicana persoana reclamată constituie exemple de exercitare abuzivă a dreptului referitor la accesul liber la justiţie. . Frauda legii-constă într-o acţiune sau inacţiune ilegală făcută cu scopul de a evita aplicarea normelor juridice care sînt în mod normal aplicabile pentru a promova în mod ilicit unele interese. asupra coerenţei formale a gîndirii care stă la baza actului normativ. se va stabili dacă norma juridică reprezintă într-adevăr o expresie concretă (sau o ilustrare) a principiului general sau reprezintă. concepţiile filosofoce. deci. un conţinut mai restrîns decît acela pe care-l putea sugera limbajul general. iar ea la rîndul său serveşte drept călăuză în viaţa politică a statului. interpretarea poate fi: a) literală. a organelor lui. care îşi capătă conţinutul deplin numai prin adăugarea realizată pe calea interpretării. dar numai acele care sunt legate. Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretării normelor juridice. Metoda istorică Interpretarea istorică constă în stabilirea sensului adevărat şi deplin al normelor juridice. socialpolitice. La elementele ideologice se referă cunoştinţele juridice. bunăstarea maselor. asupra conţinutului. încălcîndu-se astfel spiritul legii. fiscale şi a altor taxe şi impozite. În acest caz interpretul demonstrează că orice altă interpretare dată textului normei juridice. Distingem următoarele reguli de principiu. este de presupus că în marea majoritate a cazurilor. din contra. B. a individului faţă de acţiunile atît licite.Acestea toate reprezintă atitudinea statului faţă de necesitatea aranjării unor realţii sociale care să fie reglementate cu ajutorul normelor juridice. persoanl sau prin mijlocitor. ea stabileşte că voinţa legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinzător în raport cu acela intervăzut în libertatea primară a normei în cauză. prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare şi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite. în special atunci cînd juriştii nu participă la acest proces. mai restrîns decît sfera relaţiilor sociale reglementate. în care este indicat un preţ mai mic. F)Ea este o categorie relativ independentă. concepţii. denumit contract simulant. apărută pe baza procesului muncii. idei. nee nos distinguere debemus. -elemente de ordin psihologic(psihologia juridică). care reflectă condiţiile obiective de existenţă ale acesteia.dovedirea falsităţii acesteia. care depinde de baza social-economică şi se află într-o strînsă legătură cu celelalte forme ale conştiinţei sociale şi elemente ale suprastructurii. care este compus din părţile ei constitutive (ipoteza. reglementările juridice. şi altul secret.a contrario" se bazează pe legea logică a terţiului exclus (terţium non datur). legităţi şi cercetări speciale ale realităţii social-juridice. despre analiza juridică a comportamentului uman. o excepţie de la acest principiu. religioase. în preambul. prin care se atentează la drepturile şi interesele legitime ale oricărui subiect de drept. amendamentele propuse etc. mentalităţi ale unor colectivităţi umane. Metoda teleologică este foarte aproape de metoda istorică. în materiadreptuluiinternaţional: înregistrarea unei nave sub un pavilion străin cu scopul de a eluda anumite norme referitoare la impozite. Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazul normelor incomplete. a) Interpretarea literală ("ad literam sau interpretaţio declarativa") se realizează atunci cînd organul de aplicare constată că textul normei juridice coincide deplin conţinutului raporturilor sociale pe care le reglementează.argumentul "per . De conştiinţa politică a maselor. În acest fel. . sau dimpotrivă. care sunt legate de relaţia dintre spiritul legii şi litera legii. dar şi o stimă profundă faţă de drept.Ele se manifestă atît în conştiinţa individuală. normele ramurilor de drept de normele constituţionale etc. doar una poate fi adevărată. depinde nemijlocit şi esenţa şi conţinutul conştiinţei lor juridice. sancţionată.argumentul "a fortiori" constă în aceea că raţiunea aplicării unei norme este şi mai putemică într-o altă ipoteză decît acea indicată expres în norma respectivă. prin determinarea scopurilor urmărite de acest act. şi care reflectă interesele şi ţelurile ei. în scopul de a-l face să îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu. Prin interpretarea în sistem a normei juridice. o a treia posibilitate nu există (qui dicit de uno negat de altero). tradiţii. sub influenţa condiţiilor concrete de viaţă. D)Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită. ibi idem jus). a interesului protejat. C)Ea este o componentă a suprastructurii societăţii. litera sa. prin care 45. dar şi la principiile generale ale acelei ramuri sau diviziuni. a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gîndirii. ci asupra corectitudinii logice a desfăşurării argumentaţiei. de rînd cu conştiinţa filosofică. 44 Litera şi spiritul legii. faţă de cerinţele legalităţii. noţiunile. pentru atingerea unor obiective politice. Particularităţile conştiinţei ca fenomen de sine stătător: A)este o formă a conştiinţei sociale. Aplicarea metodei istorice reclamă studiul izvoarelor documentare. nu constituie o simplă însumare de norme. denumit contraînscris. pe cînd interpretarea teleologică are în vedere obiectivele urmărite de legiuitor. finalitatea urmărită de legiuitor. c) restrictivă. alte bunuri sau avantaje.Conştiinţă socialăansamblu de reprezentări. O asemenea conduită este reţinută în principiul: ubi lex non distinguit. care se neagă una pe alta. . Aşa bunăoară folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu. Metoda logică Metoda logică de interpretare constă în utilizarea regulilor logicii formale şi a sistemului de argumente pe care se sprijină pentru stabilirea înţelesului unei norme. Metoda logică nu este o metodă adăugată celorlalte. Aceasta se produce atunci cînd este încălcată litera legii. cealaltă este falsă. cît şi de cele ilicite. idei. respectiv. într-un fel sau altul de latura juridică a societăţii. şi în special. în funcţie de aceste condiţii. Metoda sistematică Această metodă de interpretare nu se rezumă la examinarea normei juridice numai în contextul actului normativ în care este cuprinsă. structura şi funcţiile conştiinţei juridice ca element structural al realităţii juridice Cuvîntul conştiinţă are mai multe sensuri:A)forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii. etc. modificarea frauduloasă a unor împrejurări de fapt pentru a determina aplicarea legii străine mai favorabile.etc. care.înţelegere. Structura conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are următoarea structură: -Obişnuită-apare haotic. -Individuală-apare ca rezultat al influenţelor exercitate asupra individului de către existenţa socială şi de către existenţa individuală. nu se realizează scopul. C. prin diverse artificii nepermise de lege. ceea ce în logică poartă denuinirea de demonstraţie indirectă. dar şi tendinţa de dezvoltare a relaţiilor sociale.presupunerea că teza (soluţia) contrară ar fi adevărată. recurgîndu-se la cercetarea condiţiilor istorice. cum s-a mai arătat. Prin conştiinţă juridică se înţelege o parte componentă a conştiinţei sociale apărută în procesul de elaborare şi de realizare a dreptului în societate vizînd un ansamblu de reprezentări. cunoştinţe. Ea a fost edictată sau. Mai mult. C)Gîndire. emoţii. "argumente". conduce la concluzii contrare legii. folosite mai frecvent în interpretarea logică: . a expunerii de motive şi discuţiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege. Abuzul de drept. Organul de aplicare (judecătorul sau organul administrativ) trebuie să observe în activitatea sa textul legii. aceasta este raportată nu numai la alte norme juridice concrete aparţinînd aceleiaşi ramuri sau diviziuni a dreptului. Scopul ei este altul. de aici. cu interpretarea ad literam. E. urmărinduse ca taxarea fiscală să se facă asupra preţului mai mic. c) Interpretarea restrictivă este acel rezultat al interpretării care restrînge conţinutul real al normei în raport cu formularea textului ei.argumentul "a majori ad minus" (cine poate mai multe poate şi mai puţin). economice sau morale specifice. a profita de reglementări juridice mai favirabile. prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii. despre conţinutul dreptului. cunoştinţe cu privire la drept ca fenomen social. a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin. experienţei de viaţă persoanlă şi studiilor juridice. constă în stabilirea tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. Elementele ideologice constituie . dar şi spiritul său. Aceasta este o fraudă de lege unde părţile încheie 2 contracte:unul public. ceea ce în matematică se numeşte "reducerea la absurd" şi implică efecţuarea a două operaţii: . morală. în realitate. politică. sau invers-ea este utilizată în mod ilegal. În ambele sale forme (extensivă şi restrictivă) interpretarea ne dovedeşte existenţa unei relative nepotriviri între textul normei juridice şi conţinutul său. produs al creierului uman. b) extensivă. spirit. cu scopul de a evita plata integrală a taxelor vamale. .neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a prevederilor normei juridice.întotdeauna. Ea nu se pronunţă nemijlocit asupra valorii de adevăr şi. care a fost folosit în redactarea ei). religioasă. exprimată în formă de drepturi sau anumite competenţe stabilite de către puterea publică cetăţenilor. Abuzul de drept şi frauda de lege Pe bună dreptate în literatura de specialitate se utilizează 2 noţiuni-abuzul de drept şi frauda de lege.Conştiinţa juridică cuprinde întregul proces de creare a normelor juridice. convingerile. de referire şi în alb. Diferenţa principală constă în aceea că. E)Această categorie atinge nu toate fenomenele existente în societate. care au fost respinse. -elemente de comportament.etc. reprezentări. pentru sine sau pentru o altă persoană. este un silogism. elemente şi structuri moderne ale aparatului de stat. întrucît textul corespunde conţinutului normei. Drept exemplu poate servi reducerea intenţionată a preţului sau a cantităţii de marfă în materie comercială.Ea presupune nu numai cunoaşterea legilor. ideile despre necesitatea elaborării normelor juridice respective. prin care este indicat preţul real. (Amendamentele. B)faptul de a-şi da seama. săvîrşită intenţionat de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar public. deoarece ea reflectă viaţa socială. simţuri. analize. Un alt exemplu clasic la acest capitol este traficul de influenţă. dispoziţia şi sancţiunea) dar şi finalitate sau scop. fiindcă poate să redea nu numai starea de lucruri existentă. în interes material ori în alte interese personale. Uneori informaţiile necesare pentru stabilirea cauzelor şi scopurilor elaborării unui act normativ sunt descrise în partea introductivă a actului normativ.argumentul "ad . titluri de valoare. fapt ptin care se produc animite comnsecinţe negative pentru oricine protejat de legiuitor.Astfel conştiinţa juridică influenţează nivelul de dezvoltare economică a societăţii. Necesitatea aplicării procedeelor sistematice de interpretare decurge din legătura indisolubilă. care au determinat adoptarea unui act rnormativ şi. precum şi psihologia socială a oamenilor. interpretarea istorică are în vedere realitatea dată în momentul edictării sau sancţionării normei juridice. -Ştiinţifică-se formează pe baza unor cunoştinţe. Cu alte cuvinte norma interpretată s-ar putea dovedi a avea. proprie omului. poate să contribuie la modificarea şi chiar la abrogarea unor reglementări juridice învechite. sistematică dintre elementele componente ale dreptului dintrun stat. organelor de stat sau altor subiecte de drept.argumentul "a pari" se întemeiază pe raţionamentul că pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio. cît şi în cea colectivă. voinţei legislatorului. care nu poate fi îngrădit de nici o lege. B)Ea include în sine noţiuni. b) Interpretarea extensivă lărgeşte conţinutul normei în raport cu formularea ei textuală. sesizări. Ea cere ca norma să fie interpretată în intregul context al ramurii de drept căreia îi aparţine sau chiar a întregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv. ci o unitate alcătuită din părţi interdependente. 43 Interpretarea normelor juridice din punct de vedere al rezultatelor ei. retrăiri. orînduirea de stat existentă. iluzii.Conştiinţă de clasă-parte a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială a unei clase determinate. -Profesională-este conştiinţa juridică a specialiştilor în drept. unde e specificat că acesta poate fi exprimat prin: primirea sau extorcarea de bani. nici o normă de drept nu poate fi înţeleasă dacă este ruptă de celelalte norme: normele din partea specială a codurilor de normele şi principiile din partea generală a acestora. emoţii. În urma interpretării normei juridice prin metodele amintite. organul de aplicare neavînd decît sarcina s-o aplice. indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite. Conceptul. Precum şi atitudinea statului. Acest argument pleacă de la premise că în cazul noţiunilor contradictorii. inclusiv în domeniul comerţului internaţional. Lui nu-i este îngăduit să facă distincţii acolo unde legea nu distinge. În acest caz se spune că legea este limpede. . Metoda teleologică sau după scop. accesbile populaţiei. D)Poartă un caracter politic-doarece întreaga activitate de stat şi reglementare juridică după esenţa lor poartă acest caracter.absurdum". concepţii. Norma juridică are nu numai un conţinut. aparent. organul de aplicare poate ajunge însă şi la concluzia că textul normei juridice este mai larg. acele aspecte ale relaţiei sociale reglementate de norma juridică pe care legislatorul nu a voit să le includă în textul normei. Una dintre cele mai principale concepţii este că conştiinţa include în sine 3 părţi componente: -elemente de ordin ideologic(ideologia juridică). la apariţia unor norme juridice noi. procesul de realizare şi de aplicare a dreptului în viaţă. a materialelor pregătitoare ale adoptării actului normativ.

precum şi despre principalele fenomene juridice(dreptul. Legiuitorul nu prescrie ceea ce individul poate să facă. ce rezultată din atitudinea de respectare a legilor. să aplice legile şi celelalte acte normative ori individuale. Elementele psihologice includ: sentimentele.La elaboarea ideologiei juridice participă juriştii. ale statului în conducerea vieţii economice. ci urmăresc. avînd în vedere că libertatea unui individ trebuie să permită şi libertatea celorlalli indivizi în societate. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către organele statului.atitudinile faţă de drept ale întregii societăţi. principiul supremaţiei legii ca formă a legalităţii. în rezultatele muncii comune. Psihologia juridică are o importanţă mai mare la nivelul conştiinţei juridice individuale. dispoziţia internă şi pregătirea de a acţiona. La fel psihologia juridică exprimă atitudinea psihică a persoanei faţă de drept şi instituţiile juridice. viaţa socială este condiţionată de următorii factori de bază: norme sociale. în special respectarea supremaţiei legii. ordinea de drept este o stare a organizării şi aranjării efective a vieţii sociale. Conţinutul conştiinţei juridice include 4 tipuri de relaţii de apreciere: -faţă de drept şi legislaţie. -Funcţia de apreciere. reprezintă o anumită aşezare sau succesiune a acestora. echitatea. înseamnă că toate celelalte acte sînt subordonate legii. repartizarea puterii. care priveşte persoanele fizice şi juridice. urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică.Ea se realizează mai ales cu ajutorul elementului raţional.cum ar trebui să fie dreptul în viitor. religioasă.bazele constituţionale ale statului. conştiinţa juridică are un caracter creativ.este o parte componentă a culturii juridice şi reprezintă un proces bine determinat de acţiuni şi influenţe continue asupra conştiinţei şi culturii membrilor societăţii. cu specialişti teoreticieni. iar nerespectarea lor este rezultatul unei aprecieri negative. valoros şi preţios în fenomenele juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standart de comportament. a particularităţilor locale pentru o mai bună aplicare a normelor juridice. tradiţii. în presă. -reprezentările despre drept. Se vor avea în vedere numai acele relaţii sociale ce necesită o anumită intervenţie din partea legiuitorului pentru a se asigura ordinea socială. de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept-la realizarea acestei funcţii contibuie toate elementele. Unitatea legalităţii nu exclude ci şi presupune cunoaşterea şi luarea în seamă a condiţiilor concrete. -metodele formării reprezentărilor-prin influenţă. ci şi însemnătatea juridică a comportamentului uman. Caracterul stabil 6. de drepturi şi obligaţii. etc. 2. Legalitatea şi oportunitatea.valorizare-prin intermediul ei fenomenelor şi acţiunilor umane li se atribuie o anumită semnificaţie. 5. Orice ordine privind relaţiile sociale. problema criminalităţii minorilor. această odine este stabilită şi reglementată de către normele juridice. cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni.În dependenţă de ea se stabileşte şi răspunderea juridică.De aceea trebuie făcută diferenţiere între cunoştinţe profesionale şi obişnuite. principiul legalităţii nu poate fi opus principiului oportunităţii legii. probleme cum ar fi:problema privatizării. normele juridice ce trebuie respectate. C)Cultură fizicădezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică. 3. Unitatea legalitaţii derivă în ultimă instanţă din unitatea şi unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran.). voliţiunile cu privire la:dreptul în vigoare într-o anumită societate la un moment dat. trebuie să respecţi legile în vigoare şi să lupţi loial pentru altele noi mai bune. pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă. convingeri caracteristice anumitor grupuri sociale. Nici un sistem de drept nu se poale lipsi de respectarea prevederilor care fixează măsurile principale. modul de organizare şi desfăsurare a activităţii de stat. unor reguli. -simţurile. aprecierea faptului dacă aplicarea unui act normativ. -particularităţile psihologice.o direcţie a gîndirii politico-juridice. în temeinicia ordinii de drept. alte organisme sociale) care trebuie să aibă o conduită conformă cu prevederile legale. Prezintă o importanţă deosebită respectarea legii de către organele forţei publice (armata. Funcţiile conştiinţei juridice: -Funcţia de cunoaştere-cunoaşterea şi înţelegerea elementelor vieţii sociale. -faţă de comportamentul juridic al celor din jur şi obiectivele activităţii lor. Termenul cultură are mai multe semnificaţii şi anume: A) totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice. culturale ş. Cuvîntul ordine. b) Cerinţele fundamentale ale legalităţii: 1.măsurile ce trebuie luate pentru cel care încalcă normele de drept. precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori.În orice stat trebuie creată o practică judiciară proprie. Ideologia juridică apare ca un proces de descoperire a conştiinţei teoretice de coordonare şi punere în concordanţă a diferitelor interese sociale prin atingerea compromisului social.. cerinţele şi garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept a) Conceptul legatităţii Respectarea normelor de drept constituie o condiţie necesară pentru realizarea prevederilor dreptului. o atmosferă de stimă faţă de drept şi formează conţinutul principal al psihologiei juridice. autoapricierea ei. Caracterul sistemic. O cerinţa fundamentală a legalităţii în activitatea normativa este respectarea ierarhiei actelor normative. La elementele de comportament. şi ale unui anumit grup social. Pe baza elementelor psihologice se formează acele ideologice.etc. a legilor dar şi a actelor normative subordonate legii precum şi a actelor concrete de aplicare. ci numai în ansamblu. Prin psihologia juridică se realizează: -obiceiurile şi tradiţiile. conformitatea comportării oamenilor ce întră în aceste relaţii cu prevederile normelor. conform unui plan. -Funcţia normativă. să le dea forma juridică prevăzută de lege. intoleranţa faţă de faptele ilicite creează o înaltă dispoziţie psihologică. politologii. formează subiectele legalităţii. de puterea cu care creează efecte obligatorii unele în raport cu altele. prin care o bună parte din membrii societăţii erau lipsiţii total sau parţial. care include următoarele elemente: -interesul public. cînd e cazul. constituie o condiţie pentru existenţa legalităţii. Nihilismul juridic. B) însuşirile calităţilor profesionale. 3. Un alt moment important este pregătirea continuă a specialiştilor în domeniul dreptului. imperfecţiunea -exercitării justiţiei. în ultimă instanţă. pentru crearea ordinii de drept.Respectarea normelor este a aprecierilor pozitive ale dreptului. poliţia). Toate acestea nu reprezintă un scop în sine. c-onsecinţele perioadei sovietice. dispoziţiile legate cu dreptul. pentru a se putea orienta în diverse relaţii sociale şi un comportament conform legii. că legea nu este subordonată nici unui act normativ (în afară de subordonarea legilor ordinare faţă de Constituţie). Prin legalitate se înţelege respectarea întocmai a Constituţiei. obligate să respecte aceste norme. Corolarul legalităţii în statul de drept îl reprezintă respectarea drepturilor omului instituţie juridică centrală. cînd este vorba de lucruri. 46. cît şi cultura juridică lasă de dorit. trebuie să fie emanaţia democratică a voinţei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite.Principiul unităţii. care este cu adevărat utilă atît pentru individ. 3. relaţii sociale reglementate prin aceste norme.Se fac emisiuni privind cele mai stridente teme.etc. Acestea conţin trăiri emoţionale referitor la fenomenele juridice. ca componenţă a ordinii sociale. drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor. Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat. iar ideologia influenţează asupra formării psihologiei. adică anumite deprinderi. motivele activităţii unor grupuri sociale determinate.Se organizează întîlniri la locul de trai. şi. determinată prin poziţia parlamentului ca putere legislativă. adică posibilitatea aprecierii critice a comportamentului personalităţii. Legalitatea este şi o îndatorire fundamentală de natură constituţională. Dreptul pozitiv. Particularităţile ordinii de drept sunt: 1. care prin convingere să-şi creeze deprinderea de a respecta legea. o aşezare a relaţiilor sociale în baza normelor juridice. care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. Aspectele care influenţează nivelul culturii sînt: -instruirea juridică-este nevoie de cunoştinţe juridice. insuflare.Aceste elemente alcătuiesc alcătuiesc elementele ideologice şi cele psihologice care se intersectează cu poziţia volioţională a omului. cît şi cel afectiv. oamenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care trebuie respectat în societate. legalitatea. pentru comportamentul personal.Cauzele de bază ale existenţei nihilismului juridic. Conţinutul conştiinţei juridice: Conştiinţa juridică are drept conţinut ideile.Sînt jurişti care nu cunosc toată materia normativă.Ideologia juridică se formează sub influenţa nemijlocită a politicii statului.etc. în interacţiune. cît şi pentru societate. Cauzele existenţei nihilismului juridic: rădăcinile istorice. Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. care rezultă din locul lor în structura societăţii. deoarece ea înglobează nu numai elementele social-psihologice. asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în societate. 2. legilor. în asigurarea unei înalte organizări şi ordini de drept a societăţii. neparticiparea lor la viaţa politică şi juridică. politică. Ierarhia actelor normative este determinată de forţa lor juridică. Într-un stat de drept aceste norme juridice. exprimînd suveranitatea poporului. care au fost formulate în diferite grupuri sociale sub influenţa atitudinii lor psihice faţă de drept. Principiul libertăţii individuale permite cetăţeanului în statul de drept să-şi exercite capacităţile sale creatoare.care neagă valoarea socială şi personală a dreptului şi care îl consideră ca o metodă mai inferioară de reglementare a relaţiilor sociale. -agitaţia juridică-se realizează prin diferite mijloace. cît şi practicieni în diverse probleme. -faţă de organele de ocrotire a normelor de drept şi activitatea lor. Unitatea legalităţii constă în faptul că legea este şi trebuie să fie aceeaşi pe întreg teritoriul statului şi pentru toate subiectele de drept. În societatea noastră atît educaţia juridică. etc 47 Conceptul. d. că ea nu poate fi modificată sau abrogată decît printr-o altă lege. De noţiunea legalităţii este strîns legată noţiunea de ordine de drept (ordine juridică). Subiectele legalitătii sînt pesoanele fizice precum şi persoanele juridice (organe de stat.activitatea normativă . Principiile ordinii legale: 1. cît şi atunci cînd legile sînt aplicate relaţiilor vii dintre oameni în corespundere cu sensul lor adevărat şi cu conştiinţa juridică. rolul inferior al instanţelor judecătoreşti şi în general al dreptului. Legalitatea. dar şi corectarea. să-şi pună în valoare aptitudinile. fixate în sarcinile statului.cere organelor statului ce emit acte normative să nu-şi depăşească competenţa. reeducarea lor în spiritul respectării legilor. care se manifestă atunci cînd create legi noi. Simţul convingerii în justeţeea legii.instruirea juridică a individului. a altor organe sociale faţă de actele normative. etc. faţă de persoanele care le-au încălcat se aplică sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării.Aplicarea sancţiunilor urmăreşte nu doar pedepsirea persoanelor. dar importanta hotărîre o are elementul volitiv.emoţiile. Educaţia juridică. Aşadar. atît elementul raţional. a. caracteristice culturii juridice.se referă motivele juridice ale comporatmentului. a dreptului. care include o înaltă conştiinţă juridică. procuratura. implică respectarea Constituţiei. Respectarea normelor juridice exprimă atitudinea cetătenilor. 2. în formarea culturii generale a omului. de muncă. calitative şi efective. În fiecare zi la radio. 4. probleme locative şi funciare. celorlalte acte normative şi a actelor juridice concrete date în baza lor. Garantarea din partea statului. pentru: A) cunoaşterea şi înţelegerea corectă a necesităţilor sociale. Legalitatea se defineşte ca un principiu fundamental de drept în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte. caracteristice grupurilor sociale.Conceptul de cultură şi educaţie juridică. neconcordanţa dintre noile şi vechile reglementări juridice. iar persoanele fizice şi juridice. de reglare a conduitei umane. -Autoeducaţia-reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta cunoştinţe elementare în domeniul dreptului necesare în orice domeniu de activitate. Definiţie:Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică. etc. caracterul represiv al legislaţiei. Şi cultura juridică poate fi divizată în: -Individuală. obiecte. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. 3. Prin această cultură juridică include doar ceea ce este progresiv. Principiul legalităţii în activitatea de elaborare a dreptului . emoţiile. în condiţii date este sau nu oportună. -practica juridică-are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul organelor de stat competente. justiţia.atitudinea celorlalţi oameni faţă de drept. 2. politice.Ideile ştiinţifice şi concepţiile ideologice promovate la nivelul întregii societăţi influenţează asupra procesului de elaborare şi de realizare a dreptului. trebuie să te eliberezi lăuntric prin obligaţia personală benevolă şi să cauţi libertatea numai prin lege. Cu alte cuvinte. criza legislativă şi mecanismul imperfect de punere în aplicare a legilor adoptate. Ei trebuie să cunoască drepturile şi obligaţiile lor. sentimentele. a organelor de stat. nivelul conştiinţei sociale. Elementele psihologice şi ideologice servesc drept bază pentru elementele de3 comportament uman. ai colectivului. În cazul violării legii. constituţiile şi alte acte normative cu caracter democratic purtau un caracter doar declarativ şi nu reaol.În calitate de categorie juridică ea este mai largă. -de grup-cointeresarea membrilor grupului. În procesul reglementării juridice nu se pune problema de a reglementa toate relaţiile sociale. televiziune. ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor juridice. slujire legii ca una dintre valorile supreme juridice. 4.ideologia juridică. care se formează prin analiza ştiinţifică a dezvoltării politicojuridice a societăţii şi conţine o caracteristică conceptuală despre necesitatea reglementării juridice. Cultura juridică se află în strînsă legătură cu alte ramuri şi sfere ale culturii: socială. obiectul ei. Democratismul subiectului de drept îşi află determinarea şi în unitatea şi unicitatea legalităţii. -sistemul de drept în care au dominat metodele de comandă. se mai numeşte legalitate. ea este asigurată de către stat. ale realităţii obiective prin prisma unor activităţi juridice. posibilitatea de a folosi dreptul. reprezintă finalitatea reglementării juridice. . influenţă reciprocă.Important e ca aceşti cetăţeni să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei. actele normative secrete şi semisecrete. Supremaţia legii faţă de celelalte acte normative. m. drepturi şi obligaţii etc. organele de stat. B)Om de cultură-persoană cu un nivel intelectual ridicat. în jurul căreia gravitează toate celelalte instituţii juridice. ordinea de drept înseamnă o rînduială. C) simţul responsabilităţii pentru urmările activităţii sale. ci ceea ce este interzis să facă. care i-au în consideraţie condiţiile concret istorice ale vieţii sociale. obiect al legalităţii. de organismele sociale în general precum şi de către cetăţeni. psihologia socială. Starea de ordine în desfăşurarea raporturilor sociale. să respecte procedura de elaborare a actelor normative. economiştii. menite să asigure egalitatea în faţa legii. atitudinea proprie a unei persoane faţă de drept. Caracterul organizat. Caracterul strict determinat. Regulile de funcţionare a conştiinţei juridice: 1.

morale. etc. respectiv. -Garanţii juridice-mijloace juridice cu ajutorul cărora se duce lupta contra infracţiunilor şi se restabileşte legalitatea şi ordinea legală. Dacă ultimele două conferă persoanei calitatea de subiecte de drept şi. Răspunderea derivă din sancţiunea pe care legislatorul o prevede în conţinutul normei. Importanţa rezultatului pentru stabilirea răspunderii nu este acelaşi în toate ramurile de drept. Acţiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. de aceea sau creat normele morale. Ca formă specifică a capacităţii juridice capacitatea de a răspunde se deosebeşte de capacitatea de folosinţă şi de aceea de exerciţiu. În situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei. Răspunderea juridică este o formă specifică a răspunderii sociale. exteriorizată a omului.etc. În dreptul civil intenţia este denumită "dol". Se mai distinge şi categoria infracţiunilor de punere în primejdie (conducerea unui automobil în stare de ebrietate). dintre astfel de fapte ilicite. deşi trebuia să le prevadă (este vorba de neglijenţă). . Viaţa socială nu poate să existe fără răspundere. pe lîngă aprecierea socială (din partea unui colectiv a opiniei publice). stabilirea şi menţinerea ordinii sociale. După natura faptei ilicite daunele pot fi materiale (distrugerea unui bun. O primă condiţie pentru a fi subiect al răspunderii juridice este ca persoana fizică să aibă capacitate de răspundere. principiul oportunităţii presupune stricta respectare a legalităţii. 2. drepturile şi libertăţile cetăţenilor. încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv.dol (intenţia). Răspunderea juridică este asociată cu sancţiunea.Garanţii economice-sistemul economic de piaţă care are ca bază proprietatea publică şi privată.neglijenţa. Deci inacţiunea poate fi considerată ilicită numai atunci cînd această persoană avea obligaţia juridică să acţioneze într-un anumit fel şi ea nu a acţionat ca atare. organizaţii obşteşti(ONG-uri). Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvîrşirea cu vinovăţie a unei fapte antisociale. Spre deosebire de sancţiunile morale. nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constituţie şi legi. prin aplicarea sancţiunilor juridice.imprudenţa. contravenţia. 1. Ordinea legală este rezultatul final al legalităţii. Sau răspunderea juridică a fost definită ca un complex de drepturi şi obligaţii conexe care. iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă. pentru menţinerea echilibrului în societate. dacă autorul prejudiciului a prevăzut urmările faptei sale ilicite. Organul de stat împutemicit să stabilească forma de răspundere trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală. Un act nu poate fi oportun dacă nu este pe deplin legal. cineva preferează înjurii la adresa unei persoane. A doua condiţie vizează capacitatea ei de a acţiona ca fiinţă liberă. fără rezultate concrete vătămătoare. care exprimă voinţa poporului. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al răspunderii jnridice. Răspunderea socială care cuprinde întreaga sferă a realizării normelor ia forma răspunderii politice. prezintă o deosebită importanţă ca element dovedit pentru faptul ilicit. difiniţie care poate fi. organizaţiilor obşteşti ci cetăţenilor. dar nu suficient al răspunderii.Garanţii sociale-la întărirea legalităţii participă nu doar organele de stat. întărirea disciplinei de stat creează condiţiile necesare unei respectări stricte a normelor juridice.Doar prin intermediul normelor juridice sint reglementate cele mai importante laturi ale vieţii sociale:economia. fapte care stau sub controlul conştiinţei sale. Acest verb înseamnă a răspunde dar în acelaşi timp şi a plăti o îndatorire. tîlhăria. ai raportului juridic de constrîngere. 4. de pildă definită. deşi răspunderea juridică şi sancţiunea pot fi considerate două faţete ale aceluiaşi mecanism social. mai promptă şi mai eficace. (De exemplu. Vinovaţia este o altă condiţie (o condiţie subiectivă) a răspunderii juridice. o sarcină. Formele vinovăţiei sînt intenţia şi culpa. Sancţionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi acţionat liber în încălcarea ordinii de drept. să execute rapid şi exact ordinile şi dispoziţiile superiorilor săi. Rezultatul. faptul ilicit cu urmări materiale (omorul. reţinînd circumstanţele exacte ale cauzei.De toate acestea răspund organele:procuraturii. credem. Vinovăţia este atitudinea psihică a unei persoane faţă de fapta ilicită săvîrşită de ea. Răspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun. prejudiciul. iar un asemenea conducător fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legii etc. elementele necesare care caracterizează producerea acţiunii şi să înlăture elementele accidentale. este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii sale (acţiunea sau inacţiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). atingerea onoarei şi demnităţii unei persoane). cele de natură economică) sau subiective (vizînd calitatea conştiinţei juridice a individului). deoarece face posibilă stabilirea sancţiunii. Subiecte ale răspunderii juridice sînt atît persoane fizice. Ansamblul condiţiilor obiective şi subiective care asigură respectarea strictă a legilor şi a tuturor actelor normative bazate pe lege. legea obligă conducătorul auto eare accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate de spital. 4. iar această conduită este apreciată în mod negativ. juridice. avem de a face cu intenţia directă. apărarea drepturilor cetăţenilor. 5. cea din urmă şi anume existenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică.). Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudiciu. Rezultatele conduitei ilicite vizează consecinţele săvîrşirii ei. realizată de organe de stat cu atribuţii bine determinate. sancţiunea juridică constituie obiectul ei. abaterea disciplinară. În dreptul penal. . În dreptul civil. Legătura cauzală între conduita ilicită şi rezultat. Încălcarea legii atrage răspunderea juridică numai dacă autorul ei a acţionat cu vinovăţie. Aşa cum subliniem. juridică. pentru că ea se referă la comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din toate variantele posibile. Conduita umană se manifestă prin ansamblul faptelor concrete ale persoanei. neîngăduită de lege. răspunderea penală ori cea disciplinară sînt operante numai în cazul persoanelor fizice. De exemplu. deşi caracterul ilicit al unei conduite este strîns legat de rezultatul ei vătămător. Formele culpei civile (vinovăţia în dreptul civil) sînt denumite: . legea stabileşte în anumite cazuri răspunderea juridică chiar dacă rezultatul vătămător nu sa produs. sînt condiţii pozitive. În timp ce primele cinci condiţii. Conduita ilicită se produce prin acţiune sau inacţiune. fapte care au fost săvîrşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu serviciul. participarea largă a diferitor partide şi mişcări politice la soluţionarea chestiunilor de stat şi obşteşti. 4. O cerinţă de bază a legalităţii este asigurarea disciplinei de stat. Fapta ilicită constă într-o comportare nepermisă. Dolul direct are înţelesul dorinţei de al păgubi pe altul. onoarea şi integritatea corporală a unui alt om). să agraveze sau să atenueze urmările. Fie că sînt obiective (de exemplu. este derivat din verbul latin "respondere". anume ea este scopul reglementării juridice. Disciplina de stat impune. în funcţie de gradul de vinovăţie al autorului faptei ilicite. astfel cum este utilizat în drept. persoana juridică răspunde numai sub formă civilă sau administrativă. .creşterea permanentă a bunăstării materiale a maselor. politice. În dreptul penal şi administrativ. deşi cunoştea semnificaţia lor socială negativă şi a vrut ca aceste urmări să se producă. iar cele lipsite de astfel de urmări (insulta. avînd şi un caracter obligatoriu. Legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător. Stabilirea concretă a răspunderii juridice presupune. Terminologia folosită mai sus a fost consacrată în dreptul penal. dacă ele au fost nesocotite. stimulează atitudinea de respectare a legii. daunele societăţii sau unui individ.Garanţii ideologice-cetăţenii statului sunt patrioţi şi respectă legile statului. intenţia este indirectă. îndeosebi în cazul faptelor materiale. Subiectul răspunderii juridice este persoana faţă de care se exercită constrîngerea de stat prin aplicarea de sancţiuni juridice. Prin conduită ilicită se înţelege o acţiune sau inacţiune care contravine normei juridice.democratizarea sistemului politic în întregime. se nasc ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrîngerii de stat. răspunderea şi sancţiunea sînt două faţete ale aceluiaşi fenomen social. 5. O cerinţă fundamentală a legalităţii destinată deopotrivă organelor de stat. Răspunderea juridică se distinge de celelalte forme de răspundere socială prin faptul că vizează obligaţia de a da seama pentru încălcarea normei de drept. într-o formă sau alta. Inacţiunea este abţinerea de la o acţiune pe care persoana este obligată prin lege să o îndeplinească. care are ca obiect sahcţiunea juridică. care este un element necesar. Acestea constau în factorii care asigură respectarea tuturor actelor normative creînd totodată condiţiile prevenirii şi înlăturării faptelor ilegale. Fapta (conduita) ilicită. controlul de stat) etc. cea dintîi (capacitatea de a răspunde) atribuie subiecţiilor de drepturi calitatea de subiecţi pasivi ai răspunderii juridice. admimstrative. Dacă răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere.Acţiunea. condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întîrzie efectul. 2. Nu poate fi disciplinat un funcţionar care nu îndeplineşte prevederile legale. (De exemplu. sancţiunea juridică este mai gravă. combaterea faptelor ilicite. acceptată. Răspunderea intervine atunci cînd o anumită conduită nu se conformează modelului stabilit de norma socială. ci solicită asigurarea condiţiilor realizării lor practice şi îndeosebi apărarea lor eficientă. dacă din punct de vedere psihologic se manifestă ca o persoană normală. să păstreze secretul de serviciu etc. Conceptul şi definiţia răspunderii juridice. precum şi prevenirea şi înlăturarea tuturor încălcărilor de drept constituie garanţiile legalităţii. calomnia) . rolul sporit al întregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat. Conduita ilicită prezintă în forme şi intensitate diferită un pericol social. civile etc. instituţia răspunderii asigură eficacitatea ordinii de drept. este o altă condiţie a răspunderii juridice. cu alte cuvinte. Legalitatea rezultă din garanţiile sale. şi nu numai ca obligaţie de a suporta sancţiunea sau şi de a raporta prejudiciul. ca un sistem coerent. infracţiunea. adică atingerea valorilor apărate de stat. religioasă. Omul trăieşte în societate. Rezultatul conduitei ilicite. Legătura cauzală între faptă şi rezultat. deşi cunoaşte exigentele legii şi valorile apărate de ea. disciplina de stat presupune ca personalul să execute exact atribuţiile sale de serviciu. un om atentează la cinstea.Societatea are nevoie de ordine de securitate şi de justiţie. Răspunderea juridică constituie cadrul juridic de realizare a sancţiunilor juridice. cît şi persoana juridică. juridice etc. Aceasta reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a da seama în faţa organelor jurisdicţionale pentru faptele ei ilicite. este asigurarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. religioase. religioase. Prin natura sa de subiect colectiv. Legalitatea şi disciplina de stat. 1. problemele căsătoriei şi familiei. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere morală. de aici decurge şi necesitatea întăririi şi asigurării tot mai eficiente a legalităţii. La rîndul ei.permanent îşi ridică nivelul cultural şi intelectual. aceste garanţii operează cumulativ. Astfel.instanţele judecătoreşti. Răspunderea socială este o categorie mai largă.Garanţii politice-Suveranitatea şi independenţa poporului. Gradul de pericol social delimitează formele răspunderii juridice: penale. considerată admisibilă Pentru angajarea răspunderi juridice trebuie să existe o seamă de condiţii: 1. sau prevăzîndu-le. relaţiile patrimoniale. Dolul este direct sau propriuzis. face parte tentativa. c). Astfel răspunderea juridică a fost.etc.sînt apărate interesele societăţii. politică. organele securităţii statului. mişcarea lui voluntară către un scop anumit. Vinovăţia (numită şi culpă sau vină). 3. implicit prin mijloace juridice. fie că sînt generale (cum ar fi natura democratică a societăţii) sau speciale (de exemplu. ca un raport de constrîngere.Principiul oportunităţii (cerinţa) impune studierea atentă a particularităţilor şi împrejurărilor în care urmează să se aplice actul normativ. speră în mod uşuratic să nu se producă (este vorba de imprudenţă). se încheie un act fără şă se respecte condiţiile legii. decesul sau vătămarea persoanei fizice) sau nemateriale (de exemplu. dar şi masele largi de oameni. dar s-a creat un pericol al producerii lui. care asigură ordinea de drept promovînd legalitatea. posibilitatea de a-şi exercita direct aceste drepturi. Conduita ilicită este o primă condiţie. o constatare oficială. Termenul "răspundere". Prezentă în toate ramurile dreptului. 5. Pe lîngă această cerinţă. neachitarea unei datorii în termenul prevăzut.infracţiuni de pericol. Distincţia dintre intenţie şi culpă are în dreptul penal importanţă practică. caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede urmările faptei sale. suveranitatea şi independenţa poporului. Fapta (conduita) ilicită. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui. în primul rînd. în numele oportunităţii nu se admite un act ilegal. Dolul presupune întotdeauna intenţia de a păgubi. este voinţa conştientă. nerespectarea normelor sociale provoacă consecinţe negative.cointeresarea maselor în rezultatele muncii lor. Aprecierea conduitei constă în confruntarea ei cu modelul de conduită stabilit de diferite categorii de norme existente în societate (morale. să lupte împotriva tergiversărilor şi birocratismului. iar conduita sa formează obiectul evaluării şi reacţiei sociale. Temeiul răspunderii juridice şi condiţiile 48. pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileşte comiterea faptei. culpa nu desemnează o anumită formă a vinovăţiei. sustragerea de la executarea serviciului militar obligatoriu. atît pentru ceilalţi cît şi pentru societate în general. furtul) constituie aşa-numitele infracţiuni de rezultat.Răspunderea juridică parte integrantă a răspunderii sociale. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept Complexitatea tot mai mare a problemelor social-economice pe care trebuie să le rezolve poporul republicii noastre determină creşterea importanţei respectării normelor juridice şi a asigurării acesteia. ci vinovăţia cu toate formele ei. Garanţii speciale: -Garanţii organizatorice-măsuri cu caracter organizatoric care permit consolidarea legalităţii. 2. Subiectul răspunderii juridice. în conformitate cu legea. politice. organele afacerilor interne. 50. 3. Pentru a înlesni înţelegerea conceptului de răspundere juridică este necesar să amintim că ea a fost definită de foarte mulţi autori prin referire. Dar. în dreptul civil răspunderea juridică survine numai atunci cînd s-a produs rezultatul ilicit. deci are o conduită ilicită exprimată printr-o acţiune. precum şi faţă de urmările acestei fapte. Sancţiuneă nu vizeaza decît un aspect al răspunderii reacţia societătii. Culpa este o formă mai puţin gravă a vinovăţiei. Tot în dreptul penal. este negativă. pentru ca pe această bază să se stabilească cum să fie aplicat acest act excluzînd formalismul în aplicarea dreptului. respectarea legilor şi a altor acte normative care reglernentează activitatea personalului încadrat în muncă şi stabileşte obligaţiile lor de serviciu. Această cerinţă a legalităţii. ele nu se confundă ci reprezintă două noţiuni diferite. 4. Garanţiile legalităţii şi ale ordinii de drept sunt generale şi speciale: Garanţiile generale: 1. 3. la raportul juridic. activitatea politică.).

răspunderea este stabilită de organele administraţiei de stat sau de judecată. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi a se supune sancţiunii. Iresponsabilitatea. Criteriile de clasificare a formelor răspunderii juridice în doctrina contemporană Compararea şi delimitarea formelor răspunderii juridice prezintă importanţă teoretică. Reţinerea infractorului. răspunderea reiese şi din fapta altuia ori din acea produsă în comun cu altul. .Răsp. Acest principiu necesită o corectă alegere a normei juridice sub a cărei incidenţă intră fapta ilicită. scop. Principiul răspunderii personale implică şi regula că autoul faptei ilicite nu poate fi sancţionat decît o singura dată pentru aceeaşi faptă (non bis in idem). pagube produse din vina şi în cadrul activităţii profesionale. ca fază a aplicării dreptului. Fapte ilicite civile. .răspunderea civilă. b) Răspunderea penala survine în urma încălcării dreptului penal. Materială. nici o persoană nu poate răspunde pentru fapta ilicită a altuia. organizaţii. Persoana poate fi trasă la răspundere numai în cazul că i-a fost dovedită vinovăţia. nu poate să-şi dea seama de consecinţele faptelor pe care le săvîrşeşte. cît şi pentru societate. îndreptat împotriva sa. Civilă. Criteriul principal pentru caracterizarea unei fapte drept infracţiune îl constituie pericolul social pe care îl prezintă. reduceri de salarii. atunci nu se mai obţin efectele dorite nici în raport cu persoana ce a încălcat legea. apare în urma încălcării normelor dreptului administrativ. . dispune de un şir de principii. de regulă. Forţa majoră. Acestea sunt: 1. 54. Comercială. născut ca urmare a săvîrşirii acţiunii. e)Răspunderea constituţionalărăspunderea Guvernului în faţa Parlamentului. dar cu un pericol social mai redus în raport cu infracţiunea se numeşte contravenţie. Principiul răspunderii personale care cere ca răspunderea juridică să fie strict legată de persoana care a produs fapta ilicită. 2. amendă.autorul nu cunoaşte anumite împrejurări de care depinde caracterul ilicit al faptei. De aici distingem în dreptul civil răspunderea cu caracter reparator (sancţiuni reparatorii). d) Răspunderea disciplinară. retrogradări. . instituţii. H. Răspunderea reparatorie este şi materială. Există şi răspundere materială a unităţii faţă de salariat. Nu va fi trasă la răspundere nici persoana care la momentul săvîrşirii faptei ilicite se afla în stare de responsabilitate. Constituţională. pentru a se evita situaţia că. 52 Caracteristicile răspunderii juridice principiilor Răspunderea juridică. a activităţii didactice.Principiul . a) Răspunderea civilă survine în urma încălcărilor normelor dreptului civil. Cu toate că acest principiu este formulat în materia dreptului penal. 2. 4. etc. Principial raspunderii pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.Răsp. în forma legalităţii incriminării şi sancţionării "Nullum crimen sine lege" şi "Nulla poena sine lege”este valabil pentru toate formele răspunderii juridice. însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de amenunţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere. nu conduce cu acţiunile ori inacţiunile sale. din neglijenţă sau imprudenţă. Scopul tragerii la răspundere civilă constă. dispare şi efectul educativ al răspunderii juridice.o singură violare a normei. Starea de extremă necesitate. . amenda sau închisoarea şi confiscarea averii. este necesar ca autorul sau o altă persoană să fie ameninţată cu un pericol grav care nu poate fi înlăturat. Riscul întemeiat-Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege. f) Răspunderea familială. aplicată în vederea restabilirii ordinii de drept. tot aici. nu o încalcă nici aplicarea sancţiunilor cumulative în cadrul aceleeaşi forme de răspundere juridică (de exemplu: închisoarea şi amenda. Neglijenţa înseamnă neprevederea rezultatului păgubitor. dar mai ales practică. Realizarea funcţiei fireşti de protecţie administrative-juridică a valorilor sociale prin intermediul normei materiale de drept .Răspunderea deplină-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material în volum integral. transfer disciplinar. Alţi autori consideră că răspunderea juridică se clasifică în: . Principiul celebrităţii tragerii la răspundere juridica. Pagubele provocate unei organizaţii. . Aceste fapte ilicite constituie temeiul răspunderii contractuale. care pot fi împărţite în două categorii: 1. o daună unei persoane). integritatea corporală. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fără stabilirea răspunderii juridice care îi revine. Riscul întemeiat. Principiile răspunderii juridice. Formele răspunderii juridice.răspunderea penală. G. societăţi sau instituţii de către propriul personal sau membrii acestora. Nu este în stare de extremă necesiatate persoana care în momentul săvîrşirii faptei îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Principiul prezumţiei de nevinovăţie în stabilirea răspanderii juridice. Discilpinară.decăderea din drepturile părinteşti. confiscare etc. încălcarea de către unitate a dreptului salariatului la ocrotirea sănătăţii şi proprietăţii personale. Aplicarea acestui principiu implică tragerea la răspundere la timpul potrivit. Eroare de fapt. realizată prin forţa de constrîngere a statului la faptele ilicite nu intervine cu promtitudine. pentru trecerea timpului să nu mai existe posibilitatea tragerii la răspundere. săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept. reprezintă sancţiuni cumulative care se aplică în cadrul răspunderii juridice penale). Familială. Constrîngerea fizică sau psihică. Esenţa acestui principiu este a asigura realizarea scopurilor răspunderii juridice. . narcotică. -răspunderea disciplinară. Se aplică asemenea răspundere pentru: prejudiciul cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică. care pot aplica sancţiuni administrative: avertisment. alienaţie mintală. în limitele cîştigului mediu lunar sau ale salariatului de funcţie pentru trei luni. Un moment important este ca persoana să nu întreacă limitele legitimei apărări. sau principiul proporţionalizării sancţiunii în raport cu gravitatea faptei. De asemenea. Principiul justiţiei sancţiunii. încălcarea îndatoririlor profesionale de către acele persoane cărora le revin anumite atribuţii şi obligaţii în cadrul producţiei. Forţa majoră.Răsp.Răspunderea limitată-este obligaţia salariatului de a compensa unităţii prejudiciul material cauzat de el. iar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile şi inacţiunile sale de a le dirija. interzicerea unor drepturi.Răsp. a unei tulburări psihice temporare sau patologice. Conform acestui principiu se presupune că ceva fără să fi fost dovedit există cu adevărat. Problema dacă persoana respectivă este vinovată cu sau fără intenţie. stabilirea naturii juridice a răspunderii în fiecare caz concret priveşte calificarea juridică a situaţiei de fapt. Cumulul difentor forme de raspundere juridică faţă de aceeaşi persoană şi cu privire la aceeaşi faptă nu încalcă această regulă. fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă de răspundere specifică. a deputaţilor. comune pentru toate formele de răspundere juridică. Legitima apărare. şi din cauza unor boli psihice cronice.cînd fapta are loc datorită unor împrejurări străine şi neaşteptate. valabile pentru toate aceste forme. Se consideră că aplică legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a împiedica pătrunderea. nici cu societatea. în condiţiile în care există posibilitatea şi obligaţia prevederii. Desconsiderarea conduitei prescrise şi alegerea conduitei care nu ţine cont de interesul şi valorile ocrotite de lege atrag răspunderea juridică. . Răspunderea penală este definită ca un raport juridic de constrîngere. de a-i aplica sancţiunea prevazută de legea penală şi de al constrînge să o execute. E. confiscări etc. Fapta săvîrşită cu vinovăţie. În esenţă. Orice răspundere juridică are un temei. Recuperarea prejudiciului depinde de modalitatea de răspundere materială. indiferent de particularităţile fiecăreia dintre ele. ci doar constrîngerea căreia nu i-a putut rezista. nişte idei călăuzitoare. ce conţin anumite reguli de implimentare a normelor materiale ale dreptului contravenţional. F. ci prin săvîrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (de daună). deoarece. în momentul săvîrşirii ei. D. antrenează răspunderea materială.care se aplică pentru concedierea neligitimă din muncă. săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.. amenda penală. B. vîrsta fragedă. În principiu. Cauzele care exclud şi cauzele care înlătură răspunderea juridică Există anumite împrejurări sau cauze care înlătură răspunderea juridică. a altei persoane ori un interes public de la un pericol emitent care nu poate fi înlăturat altfel. De aceea există mai multe feluri (forme) de răspundere juridică. cînd în funcţie de situaţie. Chiar şi atunci. denumite delicte civile (fapte care pricinuiesc. Aceste principii vor fi elucidate în cadrul studierii diferitor ramuri ale dreptului. răspunderea Preşedintelui Republicii Moldova.răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituţională a Parlamentului). raport ce se stabileşte între stat şi infractor. prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii. acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe sancţiuni care prin natura lor sînt identice. al cărui conţinut îl formează dreptul statului de a atrage la răspundere pe infractor. 12. ea se circumscrie numai pentru ceea ce a săvîrşit autorul. un fundament. reprezintă răspunderea disciplinară. Principiul operativităţii răspunderii juridice-aplicarea sancţiunii reprezintă reacţia societăţii prin forţa de constrîngere a statului faţă de faptele ilicite. Constrîngerea fizică sau psihică-Nu orice constrînjere exclude responsabilitatea persoanei.Imprudenţa înseamnă prevederea rezultatului păgubitor al faptei ilicite cît şi speranţa uşuratică. Fapte ilicite civile care constau în neîndeplinirea unor obligaţii ce derivă din contract. Eroare de fapt. C. o singură încălcare a normei de drept nu trebuie să determine decît o singură sancţiune juridică. g) Răspunderea materială-este un model de răspundere reglementat de normele dreptului muncii pentru comiterea unui prejudiciu material cauzat prin comportarea ilicită de către o parte a raportului juridic de muncă celeilalte părţi în procesul de muncă la întreprinderi.Răsp. 3.Răsp. există şi principii care sînt proprii unei anumite forme de răspundere. Patrimoniaşlă a membrilor cooperatori. Cînd e vorba de o constrîngere psihică. Administrativă. . Formele de sancţionare în cazul săvîrşirii infracţiunii pot fi privarea de libertate. material şi real. sau sănătatea sa. Starea de extremă necesitate-este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva viaţa. . destituirea din funcţie. Răspunderea reparatorie vizează anularea consecinţelor prejudenciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea făptuitorului la acţiunea de a da sau a face în beneficiul păgubitorului. După acest principiu nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta sa. clasificare făcută de Nicolae Popa: . Riscul nu este întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul provocării unui dezastru ecologic sau social. dacă o persoană a fost acuzată pe nedrept. care nu sînt legate de obligaţii contractuale. avertisment. care cuprind o sferă vastă de fapte ilicite civile. care se numesc infracţiuni. De respectarea acestui principiu depinde şi efectul educativ al răspunderii juridice. în afară de formele concrete pe care le cunoaşte. În afară de principiile generale ale răspunderii juridice. 8. Procedura contravenţională:noţiune. Principiul legalităţii răspunderii juridice. ştie sau trebuie să ştie care sunt consecinţele negative nu are importanţă. militare etc. Legitima apărare-în stare de legitimă apărare se află persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct. Asemenea fapte se cheamă abateri şi se sancţionează cu: mustrare. sarcini Procedura contravenţională cuprinde totaliatea normelor juridice procesuale. .Răsp. 6. A. . reţinerea eliberării carnetului de muncă. suspendări din funcţie. -răspunderea administrativă. 53. În cazul contravenţiilor. I. Principiul justiţiei sancţiunii înseamnă totdeauna individualizarea corectă şi aplicarea adecvată a sancţiunilor prescrise de norma de drept. 5. al altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav dreptul celui atacat sau interesul public. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privaţiune de libertate).Răsp. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social. neîntemeiată de preîntîmpinare a rezultatului păgubitor. Tărăgănarea răspunderii poate provoca o neîncredere în capacitatea statului de a lua măsurile respective faţă de răufăcători. imediat. Reţinerea infractorului-Nu constituie o faptă ilicită acţiunea persoanei. decît dacă este vinovat şi numai în limitele vinovăţiei sale. c)Răspunderea administrativă. salariatul a cauzat prejudiciu angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. ca şi principiile generale ale dreptului joacă un rol călăuzitor pentru instituţia de răspundere juridică. care poate fi limitată şi totală. în repararea prejudiţiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite. Dacă aplicarea sancţiunilor. o singura răspundere. toxică. din intenţie.Răsp. de interes major atît pentru individ. Iresponsabilitatea-starea psihică a unei persoane care nu înţelege. Penală. 7.

care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere este prevăzută de lege pedeapsa contravenţională. care la nevoie. aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective.să dispună de statut de persoană sancţionată. de un pericol social mai redus decît Infracţiunea. preşedintele raionuli şi primarul. B) Rezultatul social periculos. scopulobiectul urmărit de contravenient. soluţionarea completă şi obiectivă a actului contravenţional. examinarea şi emiterea deciziilor privind cazul contravenţional în limitele dreptului administrative. În anii 60 în fosta URSS. În sens formal. care se consideră vătămată într-un drept al său. B) Ilicitul-contravenţiile au un character dăunător şi sînt interzise de actele juridice. 11 Fapta contravenţională şi componenţa juridică a contravenţiei Contravenţia este o faptă contravenţională ilicită.constatar ea faptei contravenţionale. de o autoritate publică. de limitare a puterii arbitrare a acestora. B) Obiect material. direcţia teritorială control administrativ a Ministerului administraţiei Publice Locale.o activitate de soluţionare a litigiilor apărute între părţile raporturilor administrative-juridice. Contravenţia are 4 elemente 9. . de aplicare a stimulărilor. născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. B) Guvernul. Fără vinovăţie nu există componenţa contravenţiei.vinovăţia făptuitorului. 2) soluţionarea cazului contravenţional conform legii. prin refuzul de a rezolva sau nerezolvarea în termenii prescrişi de lege a unei cereri referitoare la un drept subiectiv.nemijlocit. obiectul sesizării. în vederea valorificării unui interes personal direct. libertate de voinţă şi acţiune. un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ.sînt persoanele trase la răspundere contravenţională. Subiectul active este: genera l. Popova. reglementată de normele procesuale administrative-juridice.curmarea. funcţionarii din aceste structuri. Obiectul juridic complex-cuprinde 2 sau mai multe obiecte juridice nemijlocite reunite. relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională. cererilor. Componenţa juridică a contravenţiei: Conţinutul contravenţiei-este prevăzut de norma incriminatoare şi poate fi definit ca o totalitate de condiţii prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional. întăririi legalităţii. Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ. dintre care unul este principal. a organelor special împuternicite de a soluţiona cazurile cu privire la contravenţiile administrative. punînd un accent deosebit pe procedura administrativă. Deci. Pornind de la noţiunile date mai sus. acesta e folosit de legiuitor ca criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială.etc. 4) stabilirae cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea contravenţiilor.. Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor înseamnă că trebuie stabilită norma materială a dreptului contravenţional care a fost încălcată sau nu. priveşte litigiile juridice. a conflictelor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate a administraşiei publice. procedura cu privire la contravenţii administrative. motivimpulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi pe cale de consecinţă punerea în aplicare a deciziei. subiecţii sesizării. Obiectul juridic general-totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contravenţional.trebuie să aibă 16 ani împliniţi. şi în caz de necessitate.să aibă o anumită calitate(să fie persoană cu funcţie de răspundere). Astfel. de aceea în unele ţări sa purces la elaborarea mai multor coduri. de determinare sau de complicitate. IV Latura subiectivă.lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea unei fapte cu pericol social şi se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin starea de pericol. revizuirea cazului. în temeiul căreia acesta este în măsură. Ministerul Administraţiei Publice Locale. II Obiectul sesizării: Obiectul sesizării-actele administrative cu caracter normativ şi individual. o modalitate de activitate a organelor executive şi de dispoziţie a organelor judecătoreşti”. putem deosebi următoarele particularităţi: 1) procedura contravenţională este o totalitate de norme juridice procesuale ce conţin reguli de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravenţional.Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă norma prohibitivă ce interzice o anumită activitate. activitatea executivă a organelor abilitate.contravenţional ar fi practice irealizabilă fără instituirea unui mechanism procesul. de soluţionare a abaterilor disciplinare. Elementele laturii subiective sînt:vinovăţia. nu produc efecte juridice. modalitatea sesizării. procesul administrative este activitatea unor organe statale şi obşteşti. cererilor. emiterea deciziei asupra cazului. timpul. A) Elementul materialfapta ca pericol social ce se manifestă prin acţiune sau inacţiune. de a aplica sancţiuni administrative”. Ea constituie acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare a consecinţelor socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori. prevăzute de lege.. responsabil. atacarea deciziei.. Există subiect activ-este persoană fizică care săvîrşeşte o faptă contravenţională prevăzută de legea contravenţională. etc. relaţii sociale. specialpe lîngă condiţiile obligatorii pe care trebuie să le aibă ca la subiectul active general. Obiect juridic nemijlocit-valoarea socială ocrotită de o normă contravenţională şi relaţiile generale generate de aceasta. susţine că . iar caracteristicile procesului administrative-ca un process de aplicare a normelor juridico-administrative şi ca un process de activitate a organelor executive şi de dispoziţie. de către o autoritate publică. subdiviziunile autorităţilor publice. Subiectul pasiv este victima acesteia sau persoana vătămată. . instituţia contenciosului administrative relevă caracterul prctic de organizare a rezolvării litigiilor juridice dintre administraţia de stat şi administraţi. 2) normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariţie a raporturilor juridice generate de fapta contravenţională comisă. iar celelalte sînt secundare. alte părţi ale procedurii contravenţionale sînt strict stabilite de legislaţia contravenţională. constatarea şi examinarea faptei contravenţionale. Cotiurghin. care ar cuprinde toate tipurile de procedure administrative este imposibil. 3) procedura contravenţională presupune o activitate a organelor abilitate privind:prevenirea. în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. care sînt vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. II Latura obiectivăconţinutul şi modalitatea atentării subiectului asupra obiectului. C) Culpabilitatea.puterea garantată de lege voinţei subiectului activ al raportului juridic. fie de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. plîngerilor. D) Locul. Bahrah consideră că . de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor. poate fi impusă acestuia cu sprijinul forţei de constrîngere a statului. În sens material contenciosul administrativ. procedura contravenţională este o totalitate de norme juridic procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional prin care sînt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii. Vătămarea unui drept subiectiv este posibilă doar în cazul în care intervine un act administrativ individual.să aibă statut de military. .este alt subiect al răspunderii contravenţionale sau nu. împrejurările în care se comit unele contravenţii. în condiţiile aplicării regimului juridic administrative. plîngerilor. inclusive a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor despre aplicarea pedepsei contravenţionale. În sensul de sistem de instanţe specializate contenciosul administrative presupune acel mechanism prin care se asigură repunerea în drepturi a persoanei vătămate într-un drept al său legitim. să fie posesor de permis de conducere auto sau armă individuală.examinarea cazului contravenţional. C) Raportul de cauzalitate-legătura de cauză şi effect între faptă şi rezultatul social periculos al acesteia. Anume acest mechanism constituie conţinutul de bază al procedurii contravenţionale. legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea corectă a măsurilor de constrîngere statală.educarea cetăţenilor în spiritual respectării legilor. Obiectul contravenţiei se divizează în: A) Obiect juridic: . Obiectul juridic generic-valoarea socială protejată de mai multe norme contravenţionale.. deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz. Asigurarea executării hotărîrii adoptatepentru a realize această sarcină trebuie :anunţarea la timp a deciziei. prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al contravenţiei. inclusiv funcţionarul public. pentru că numai un astfel de de act poate vătăma un drept care aparţine unei persoane. Ca instituţie juridică contenciosul administrative este un ansamblu de norme de drept administrative.General. prin acte de executare. procesul administrative ear definit ca . constatarea cauzelor şi condiţiilor în care s-a comis contravenţia.complex.atitudinea psihică a contravenientului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele acesteia. să desfăşoare o conduită determinată sau să pretindă subiectului pasiv al raportului o anumită comportare. constitutive: I Obiectul contravenţiei-valorile. militarul. În doctrina juridică există conţinut juridic-condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea şi conţinut consitutiv-totalitatea de condiţii necesare exiostenţei contravenţiei şi care le realizează făptuitorul. resocializarea contravenientului şi demascarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor. bunuri ori interese legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. de soluţionare a abaterilor disciplinare şi procedura cu privire la contravenţiile administrative.Generic. producătoare de efecte juridice ce emană de la o autoritate administrativă. prin care se stabileşte o nouă formă de răspundere administrativărăspundere suportată de o autoritate publică pentru vătămarea unei personae într-un drept al său recunoscut de lege.. pentru că numai acestea produc efecte juridice. Faptele materiale şi operaţiunile administrative nu pot face obiect al unei asemenea acţiuni într-ucît prin ele însele. Dreptul subiectiv este . special împuternicite pentru a efectua cercetarea administrativă.etc. Majoritatea savanţilor consideră că: A) Procesul administrative este o totalitate de procedure separate: procedura de soluţionare a propunerilor. Deci numai actele administrative pot fi obiect al acţiunii de contencios administrativ.Inacţiunea este o comportare pasivă prin care nu se îndeplineşte o obligaţiune impusă de legea contravenţională. privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. de aplicare a stimulărilor. I Noţiune de contensios administrative: Instituţia contenciosului administrative reprezintă forma democratică de reparare încălcărilor legii de către organelle şi autorităţile administrative. trebuie să întrunească şi. 3) asigurarea executării hotărîrii adoptate. asupra Controlul judecătoresc legalităţii actelor .procesul administrative este o procedură de aplicare a normelor de drept administrativ. print-un act administrativ illegal. deosebind astfel tipuri de procedure ca:procedura de soluţionare a propunerilor. legislatorul a prevăzut un mechanism bine pus la punct de aplicare a măsurilor de constrîngere statală.. recunoscut de lege. 5) procedura contravenţională are ca scop şi reeducarea contravenientului. Sarcinile procedurii contravenţionale: 1) clarificarea la timp. persoana cu statut de militar. săvîrşită cu vinovăţie. C) Procesul administrativ nu este o ramură autonomă în sistemul de drept. III Subiecţii contravenţiei. Se apelează la contenciosul administrativ atunci cînd este vătămat un drept prin actul administrativ. Obiectul material al contravenţieientitatea fizică împotriva căruia este orientat elemental material al contravenţiei. Alţii considerau că . 4) atît conţinutul acestei activităţi cît şi organelle abilitate de a examina cazul şi de a emite decizia asupra cazului. Actul atacat trebuie să fie un act administrativ. adică o manifestare de voinţă. Scopul procedurii contravenţionaleelaborarea unui mechanism bine chibzuit. generat fie de un act administrative. Noi susţinem că procedura de executare a deciziilor cu privire la sancţionarea contravenţională este cuprinsă de procedura cu privire la contravenţiile administrative. III Subiecţii sesizării în contenciosul administrativ sînt: A) Persoana . executarea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale. B) Elaborarea unui cod administrativeprocesual. Subiect pasiv-persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenţie.procesul administrativ este o activitate reglementată de normele administrati-procesuale ai unor subiecţi ai raporturilor administrativprocesuale special împuterniciţi pentru a soluţiona unele litigii concrete din domeniul administrării de stat”. susţinea că . Trăsăturile contravenţiei: A) Caracter antisocialcontravenţia se săvîrşeşte prin acţiune şi inacţiune. prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane sau al unui terţ emise de:autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora. dacă ea n-a fost pusă în executare timp de 3 luni din ziua pronunţării.” V. şi de asemenea ca o activitate de aplicare a măsurilor de constrîngere administrativă. D) Contravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional. respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale ţinînd cont de faptul că nu poate fi executată decizia cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale.Părţile componente ale laturii obiective sînt: administrative: noţiune de contencios administrativ.procedura cu privire la contravenţiile administrative este activitatea. reglementată de legislaţia în vigoare privind prevenirea şi curmarea de contravenţii. în dependenţă de tipul concret de procedură. 5) prevenirea contravenţiilor.

4dreptul după caracterul normativist. XX e depozitarul celor mai multe analize.Dreptul e un fenomen dinamic.definind dreptul pe baza ideii de just.Britanie.din punct de vedere al conţinutului. dacă legea nu prevede altfel.studii şi definiţii asupra conceptului de drept care se întemeiază pe baza termenilor de libertate şi egalitate. pentru ca aceasta să înlăture actul ilegal şi să repare eventuala pagubă. prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice.. sau anulareaîn tot sau în parte a acestuia. persoanele fizice trebuie să aibă capacitate de folosinţă.Orice ramură a dreptului întruchipează prin anumite norme valorile sociale care se referă la un anumit domeniu al vieţii. care la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său. Cererea poate fi depusă la instanţa de contencios administrativ. B) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru rezolvarea acesteia. Curtea Supremă de Justiţie în primă instanţă: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate sau emise de Parlament.iar dacă un cetaţian ar putea să facă ceea ce ele interzic. C) data comunicării actului în cazul cînd nu este prevăzută procedura prealabilă. autonome constituite de autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe.Mult mai programatică e definiţia libertăţii axată de montesquieu pe ideea de drept.dreptatea sînt considerate şi ca valori juridice.constituia însuşi dreptul. soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional.la nevoie prin forţa de constrîngere astatului. care atacă actele emise de autorităţile publice.a nu face rău nimănui şi a atribui fiecăruia ce e a lui.definiţiile normativiste se aseamănă cu definiţiile dreptului după criteriul formal.Concomitent confirmării dreptului ca valoare socială au apărut şi valori juridice.atunci nu ar mai avea libertate. dacă organul emitent are un organ ierarhic superior.inclusiv cele juridice. actele administrative cu caracter individual emise de Parlament. o adeverinţă sau orice alt înscris în executarea hotărîrii irevocabile se va face în termenul prevăzut de dispozitivul ei.aplicarea şi cercetarea dreptului. verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului superior al Magistraturii. revocarea. 3) Actele administrative referitoare la securitatea naşională a RM. Nu este suficient ca reclamantul să aibă calitate de a sta în justiţie.etc. să o admită.TGD sudiind fenomenul dreptului. 6) Instanţele prevăzute de Legea contenciosului administrativ. autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ.controlul judecătoresc nu poate fi înfăptuit de cît se armonizează cu facultatea de a se dezvolta a aproapelui. la instanţa de la domiciliul reclamantului. în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate. etc. Preşedintele RM.Oserie de autori clasifică definiţiile dreptului după 4 criterii:1 defineşte dreptuldupă ideea de drept sau just. care apar la o etapă sau alta de dezvoltare a socităţii umane. care prestează servicii publice. de o autoritate publică. epidemiilor.stabilind drepturi şi obligaţii juridice. el o poate ataca cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărîrii integrale. Deci se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană.funcţii. capacitate de exerciţiu şi capacitate procesuală. Soluţionînd acţiunea instanţa de judecată poate: să satisfacă cererea şi să anuleze în tot sau în parte actul administrativ.Im.dreptate.libertate şi dreptate.Gradul lui de influienţă in formarea dreptului nu e acelaşi în toate zonile de pe glob. 3) Controlul judecăroresc al legalităţii actelor administrative este un control de plină jurisdicţie. Guvernului.Toate şcolile şi curentele gîndirii juridice. 2) Actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a RM. de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv. 4) Controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative este condiţionat de îndeplinirea unei proceduri prealabile.el îşi pune amprenta asupra realităţilor sociale. Dacă reclamantul nu are domiciliu în Republica Moldova. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentăreclamantul înainte de a introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ pentru a cere instanţei anularea actului administrativ.Deşi toate izvoarele formale fixau un cdru al libertăţii. Competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: A) judecătoriile.Definirea normativistă a dreptului. trebuie să se adreseze autorităţii administrative care a emis actul. municipiului. Actele administrative exceptate de la controlul administrativ: 1) Actele politice ale Parlamentului.care era izvorul suprem. Preşedintelui RM.Începutul sec.O asemenea definiţie trebuie să cuprindă:esenţa.în care arată că acesta înseamnă:atrăi în mod cinstit. în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc. judecă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termen legal a cererilor şi verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale.se realizează în .ci şi altor ramuri a ştiinţelor sociale:eticii.mai mult sau mai puţin organizată.universal valabil tuturor comunităţilor umane în evoluţiile lor istorice. pentru administrarea domeniului său privat. ea va solicita autoritatea emitentă ca timp de 30 zile de la data comunicării actului.Profesorul Goricar spune că”scopul fundamental al ştiinţelor juridice constă în a cerceta cum trăieşte dreptul în mediul social.specifice-adevăr. Pentru a avea calitate de reclamant în instanţa de contencios administrativ.se întăresc în sistemul normelor juridice. D) Avocatul parlamentar. Caracteristicile contenciosului administrativ sunt: 1) El constă în verificarea legalităţii dar nu şi a oportunităţii actelor administrative. 7) Actele de gestiune încheiate de autoritatea publică în calitate de persoană juridică.Formal inseamnă nu numai forma de exprimare a dreptului. Guvern. sau să revoce actul administrativ emis cu acordul său.de-a dreptul. împuternicite să efectueze controlul judecătoresc asupra legalităţii actelor administrative. Modalitatea sesizării: Procedura contenciosului administrativ trebuie privită sub forma a 2 faze: A) procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ competentă.În Evul mediu apar noi concepţii despre drept.situaţie pe care nu o întîlnim în M. poate hotărî. timp de 30 zile de la data cînd reclamantul a primit de la organul emitent al actului administrativ contestat sau de la organul ierarhic superior refuzul în satisfacerea cererii. Particularităţile dreptului pot fi divizate în 2 grupe:generale şi speciale..cercetarea izvoarelor dreptului.Definirea dreptului din punct de vedere formal. Cererea prealabilă se soluţionează timp de 30 zile de la data înregisrării acesteia de către organul emitent sau de organul ierarhic superior.ca oricare alte ştiinţe particulare.înseamnă ceea ce e conform cu regula.În doctrina juridică.originea.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1 Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduită care într-o societate organizată guvernează raporturile dintre oameni şi sînt impuse în caz de necesitate cu ajutorul forţei de constrîngere.Codul civil a lui Napolion era considerat perfect şi complet.Potrivit primului criteriu. Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de lege. după ce s-a încercat restabilirea legalităţii pe cale administrativă a reclamaţiei.De exemplu aşa valori sociale ca egalitatea.El spune că „libertatea e de aface tot ceea ce legile permit. Scopul contenciosului administrativ este de a contracara abuzurile şi excesele de putere ale autorităţilor publice.Cuvîntul „drept” derivă de la latinescul „directum-directus”. B) procedura în faţa instanţei de contencios administrativ. apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii. comuneisau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţii locale. printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat.În limba latină cuvîntul care corespunde substantivului „drept” era „ius”-drept. ordonarea activităţii autorităţilor publice.care investighează un anumit domeniu al realităţii.cuvîntul e întîlnit în alte limbi cu aceeaşi semnificaţie:droit-la francezi. etc.Dreptul fiind o ştiinţă.Dreptul în sens etimologic al termenului.care înseamnă drept-orizontal sau vertical.Definiţia lui Kant are în vedere aspectul egalităţii a dreptului. să elibereze un certificat.elaborarea.drept.Dreptul aparţine nu numai ştiinţelor juridice.rightenglezi.dar şi al libertăţii.Toate normele şi valorile juridice se conţin în teoria dreptului. 4) Actele administrative referitoare la aplicarea legii privind regimul stării excepţionale şi măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice pentru combaterea calamităţilor naturale.În statele Europei prioritate în constituirea dreptului o au legile. 3 ştiinţa dreptului-are ca obiect cercetarea normelor şi raporturilor juridice. atunci legea prevede că poate să se adreseze la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.Definirea fenomenului dreptului din acest punct de vedere e o mare dificultate deoarece realitatea social-istorică ne oferă un sistem de drept general. ci trebuie să dovedească şi că a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege.Obiceiul a constituit şi constituie şi astăzi um izvor de drept. atacă actele administrative.are sarcina majoră să prezinte definiţia dreptului. Preşedintele RM. 5) Controlul judecătoresc are un caracter complementar. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea. 6) Actele de comandament cu caracter militar. să oblige pîrîtul să emită un alt act administrativ.pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel”. acest termen începe să curgă de la: A) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege. la cerere şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termen a cererii. iar în materie de despăgubire sarcina probaţiunii este pusă pe seama ambelor părţi.trăsăturile caracteristice ale dreptului.C) Procurorul. Obiectiv o recunoaşte unui individ şi de care acesta se poate prevala în raporturile sale cu alţi oameni sub protecţia puterii publice.Deci în definirea dreptuluidupă izvoare trebuie să se ţină seama de toateizvoarele şi nu numai de lege. să respingă cererea ca neîntemeiată sau depusă peste termen. Instanţa de judecată judecă cererea în contencios administrativ cu participarea reclamantului şi pîrîtului. etc.respectarea obligatorie a cărora ela nevoie e asigurată de forţa coercitivă a statului.. Cererea de chemare în judecată precum şi refuzul în primirea acesteia se soluţionează de către judecător în termen de 3 zile de la data depunerii. să înlăture încălcările pe care le-a comis.în baza unei legi universale a libertăţii.3defineşte dreptul după forma pe care o îmbracă normele juridice. 8.direct. B) curţile de apel.Reprezentînd nişte reguli de comportament.sursa principală de inspiraţie a dreptului. asigurarea ordinii de drept. o adeverinţă. care se consideră vătămată într-un dret recunoscut de lege. E) Instanţele de drept comun şi cele specializate. În ceea ce priveşte definirea dreptului în conformitate cu izvoarele sale. incendiilor. Dacă reclamantul nu este mulţumit de hotărîrea instanţei de contencios administrativ. C) Curtea Supremă de Justiţie.se punea accentul pe lege.romanii au dat o definiţie dreptului. epizootiilor. sau să oblica organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana vătămată.Particularităţile generale.a căror respectare e asigurată. unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale. sau s-o anuleze.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr. sau orice alt înscris. Dacă în urma admiterii acţiunii.Toma d Aquino înţelegea dreptul ca pe o reprezentare „a proproţiei între 2 lucruri”. 5) Actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi de acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede altă procedură judiciară. Judecătoriile judecă litigiile care ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului. 2. iar sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului. de regulă.îl asociază cu principiile libertăţii şi egalităţii. ori să elibereze un certificat.Mulţi autori defineau dreptul ca o „totolitate de legi”.definiţia marxistă a dreptului îl reprezintă ca fiind voinţa clasei sau a claselor dominante ridicată la rang de lege. Kant definea dreptul ca pe un concept general ce include condiţiile în care facultatea de a se dezvolta a fiecăruia 2) Controlul judecătoresc asupra actelor administrative are ca obiect exclusiv actele de putere producătoare de efecte juridice provenind de la o autoritate administrativă-actul care poate fi atact prin acţiune în anulare trebuie să fie un act administrativ. sub forma recursului graţios sau ierarhic.2 defineşte dreptul după izvoare.Noţiuni terminologice şi trăsăturile fundamentale ale dreptului.Dreptul e sistemul normelor de conduită elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective.influenţate de religia creştină. iar în lipsa unui astfel de termen-în cel mult 30 zile de la data devenirii irevocabile.e ansamblul regulilor obligatorii de conduită dintr-o societate.normele juridice reglementează diferite categorii de relaţii sociale. sînt instanţe de drept comun în materie de contencios administrativ.Problemele definiţiei dreptului.reguli care reglementează raporturile sociale.cum îl influenţează societatea şi cum ea contribuie la menţinerea şi perfecţionarea lui.Definirea dreptului pe baza ideii de drept. de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în autoritatea administrativ-teritorială respectivă.Însăşi noţiunea de particularităţi generale cuprinde în conţinutul său asemenea trăsături care sînt caracteristice întregii normativităţi-toate categoriile de norme sociale.În ceea ce priveşte noţiunea dreptului.ştiinţa dreptului îşi are particularităţile sale.în acest caz se urmăreşte exprimarea stării de legalitate specifică periadei postrevoluţionare franceze.ci şi trăsăturile şi elementele acestuiantr-o definiţie se arată că dreptul după criteriul normativist.a ridicat şi ridică în continuare problema celui mai important element al său-al libertăţii.Directus de la dirigo. Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor edministrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului.Problematica dreptului poate fi abordată sub mai multe aspecte.

normele juridice nu sînt simple recomandări sau indicaţii.E un instrument de 13.statal sau internaţional.Art.P.P.au contravenţional.A.g)concretizarea obază pentru normelor emiterea sînt tipul interpret.amestecul care în activitatea apărarea se persoanelor exercită şi contravenţional nu se manifestă în favorea făptuitorului şi nici a persoanei vătămate şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.La rîndul său A.P.Procedura contravenţională e un gen de activitate executivă şi de dispoziţie a organelor abilitate în domeniul combaterii procedurii principii contravenţionalităţii.Acest principiu e una din formele de manifestare a individualizării răspunderii contravenţionale care prevede că fiecare individ răspunde personal pentru fapta săvîrşită.Organele competente sînt obligate să asigure părţilor în procedura contravenţională.pe ccînd cele ale normei juridice doar la o singură normă.Principiile Termenul de bază vine de a la bază în realizarea uneia din sarcinile procedurii contravenţionale-clarificarea la timp.religie.orice parte a procedurii contravenţionale are dreptul să fie asistată de un apărător din momentul .În dependenţă de acesr criteriu toateA.drepturilor şi responsabilităţii participanţilor la acest proces. Contravenţional faptelor contravenţionale ca sarcină de bază contravenţionalenu pot fi realizate fără aplicarea măsurilor de constrîngere statală şi de asigurare a a procedurii investit de contravenţionale.Trăsăturile înA.Concluzionăm că A.normele juridice au un caracter volitiv.Părţile au drepturi egale fiind investite de normele procesuale în ale raport dreptului cugradul contravenţional.devenind etalon cu ajutorul căruia statul apreciază conduita cetăţenilor în situaţii concrete.actele normative conţin programe de administrare.Principiile contravenţionale instituţionale-sînt sînt nişte caracteristice legii.A sfera unilaterală sînt cu caracter normativ sau individual adresate conduse.fiecare om are dreptul să reacţioneze independent.2. 6Actul administrativ:noţiune.236CCA prevede că în scopul sporirii rolului educativ şi preventiv al procedurii contravenţionale poate fi examinat in cadrul colectivelor de muncă.legat de realizarea practică a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi de dispoziţie.A).organele în baza în procesul stat.Particularităţile dreptului sînt asemănătoare cu cele ale normei juridice.A de sînt:1prin formele unilateralitatea expresiei de voinţă exprimate deosebesc activitate caracteristice împotriva sa.Particularităţile speciale ale dreptului. sancţiunii aplicate proporţionalităţii procesului de executare a legii.A ca acte juridice se juridică superioară.A sînt emise în baza şi în scopul îndeplinirii legii.care nu depind de voinţa oamenilor.adică care ordonează întregul drept pozitiv ce axistă pe un arial geografic.E una din formele de relizare a prezumţiei nevinovăţiei.Aceasta e forma juridică de bază a activităţii executive.alte împrejurări.A.2 A.adică ele sînt sublegislative.Din punct de vedere e unul organizaţional din mijloacele actul de individual pedepseşte prin lege.origine sau element fundamental.a organelor de constatare a cazului contravenţional.co nţinut.folosirii limbii materne prevede că cetăţenii care aparţin minorităţii naţionale.Organul examineze cazul pentru sfera de acţiune a normelor dreptului civil.A sînt nişte variante juridice ale hotărîrilor de conducere.definite unice.deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz.moartea.d)acordarea în caz de necesitate a anumitor obligaţiuni specifice.la locul de învăţătură a făptuitorului.liberării procedurii contravenţionale.acţiunea în spaţiu.cerinţele înaintate faţă de el.obligatorii.schimbarea şi încetarea relaţiilor de drept concrete în scopul realizării practice a sarcinilor şi funcţiilor activităţii executive şi derective.proporţionalităţii presupune că felul şi asprimea pedepsei aplicate să reiasă din gradul pericolului social al faptei contravenţionale comise.adică prescrierile care reiese de la subiectul administrării şi sînt obligatorii pentru executare de către obiectele conduse care determină scopurile şi acţiunele corespunzătoare necesare pentru atingerea lor.care reglementează cele mai importante relaţii sociale stabilite sau sancţionate de către stat şi care la neviâoie sînt garantate prin forţa de constrîngere a statului.A. Specificitatea normelor juridice e redată prin caracterul lor general şi impersonal.În lit.studii.contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura împuternicit să contravenţională.Ele sînt acte de aplicare a dreptului în sensul direct al cuvîntului.nj se pot realiza în viaţa practică numai trecînd prin conţtiinţa oamenilor.ele contractuale se de A. egalităţii în faţa legii şi autorităţilor.P. de specialitate cea mai răspîndită e clasificarea A.de-a cazului prin dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele soluţionarea efectuiază calea:a)determinării generale conduită administrării.A după conţinutul lor sînt cu predilecţie activitatea pozitive.Nimeni nu poate fi silit sau împuternicite numai să mărturisească împotriva sa ori a să-şi să recunoască organelor cazul faptei examineze constatarea rudelor sale.3 în procesul aplicării unor măsuri de constrîngere statală trebuie să fie respectate limitele acesteia.deplina exercitare a drepturilor procesuale şi să administreze probele necesare pentru apărare.4 în mijloace importante de creare şi asigurare regimului legalitate administrării publice.în care se desfăşoară dosarului participa procedura pe la cazul contravenţională.La contravenţionale şi la examinarea cazului organele împuternicite sînt independente şi se supun numai legii.starea socială şi materială.A după criteriile:trăsături juridice.Prevenirea a dr. şi nu conduita unei persoane.Respectarea contravenţiile cerinţelor comise e legislaţiei asigurată la prin aplicarea măsurilor de influienţă pentru controlul sistematic din partea organelor ierarhic superioare şi a persoanelor cu funcţie de răspundere.P.de rasă naţionalitate.c)stabilirea restricţiilor şi interdicţiilor determinate de specificul relaţiilor de conducere.Cu ajutorul a se A.ci reprezintă o dispoziţie obligatorie.examinării publice a cazului stipulează că contravenţia se examinează în mod public.activitatea de aplicare a dreptului şi în fine întruchipează ordinea juridică a statului.nerespectarea lor atrăgînd după sine arlicarea constrîngerii.3 Conţinutul acestei expresii de voinţă e compus părţilor de din prescrierea A.de examinare şi emitere a deciziei asupra cazului.A.A se deosebesc de actele juridice prin faptul că ultemele sînt mereu acte jurisdicţionale.garanţiei dreptului la apărare.logodnicului vinovăţiia.ele fiind strict determinate.Persoana cu funcţie de răspundere ce prezintă organul în împuternicit.deoarece conduita este subordonată voinţei lor.a soţiei.P.3 analogic poate fi trasată o linie între A. NJ pot să prevadă apariţia unor efecte juridice care sunt consecinţa unor fapte ce se produc independent de voinţa oamenilor-naşterea.după titlu.prin mijloace legitime.4.P.26 din Constituţie RM se arată că dreptul la apărare al fiecărui cetăţean e garantat de Constituţie.a soţului.A e prescrierea unilaterală juridică a puterii organului împuternicit bazată pe legee orientată la stabilirea normelor de drept sau apariţia.În procedura contravenţională e obligatorie aflarea adevărului despre împrejurările în care s-a comis contravenţia şi despre persoana pasibilă de răspunderea de mărturii contravenţională.ce privesc în primul rînd cazul individual.contravenţional şi se află în dependenţă de principiile ramurale legalităţi şi şi şi cele generale.cu excepţia că cele ale dreptului se referă la întreg sistemul de norme juridice.aceste hotărîri determină legăturile dintre subiecţii administrării şi obiectele conduse.de revizuire a cazului şi de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contravenţionale.adică în ele sînt mereu exprimate recomandări juridice ale puterii de stat.Princip.adică ele organizează organele de combatere a contravenţionalităţii măsurile constrîngere statală. principiu latinescul principium şi are sensul de obîrşie.determinat.ultimile răspîndit alA.P.După conţinut ele sînt acte directive.Principiul aflării caracterizează prin:1 Emitînd în limitele copetenţei administrării sale de actul apărute juridic.A şi actele supravegherii din partea procurorului.Ele conţin în sine anumite reguli de conduită.hotărăsc adevărului obiectiv.Locul central în activitatea organelor administrării de stat îl ocupă emiterea actelor administrative(A. aplicării stoparea procedurii contravenţional şi supunerea acestora legii.clasificare.P.4asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor cărora li se aplică măsurile de constrîngere statală etc.f)formarea principalelor linii de interacţiune între diferite elemente ale sistemului organelor administrării cu de forţă actelor cel mai stat.e)efectuarea ocrotirii ordinii stabilite în sfera administrării de stat şi creearea garanţiilor ei juridice.A relaţiilor celei acţiunea sociale mai în de de pe sfera sarcinilor reglementare administrare reguli de pericolului social al faptei comise. Sînt trăsături care redau specificul dreptului şi prin care dreptul se deosebeşte de restul normelor sociale. telor contravenţionale.2 aplicarea măsurilor de constrîngere statală trebuie să se facă cu prevenirea persoanei faţă de care ea va fi aplicată.pe tot parcursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat.Aceste reguli sînt:1măsurile de constrîngere pot fi aplicate numai de organele abilitate în limitele competenţei lor.Principiile dreptului sînt acele norme sociale cărora li se supune un sistem juridic.normele juridice indică un comportament esenţial.sex.în caz de încălcare a drepturilor şi intereselor sale.A e forma de exprimare a voinţei de drept şi de putere a împuternicirilor organelor puterii de stat.A se împare în 2 grupe:A.Esenţa A.formulînd nişte reguli de aplicare a lor.Toţi sînt egali în faţa legii.început.2 A.Legiuitorul cu dreptul de a aplica baza legii şi propriei convingeri bazate pe probile colectate şi în condiţiile care exclud orice presiune asupra legii.A sînt emise în corespundere relaţiilor cu competenţa sociale de organelor administrării publice în scopul reglementării administrare de acelaşi tip. pornirii procedurii.precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc stat.În art.Examinarea cazului cu privire la comiterea contravenţiei se efectuiază pe baza principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a organului care examinează cazul.Criteriul principal de clasificare e proprietatea juridică.fără deosebire de originea lor.Trăsăturile specifice ale normei juridice din care rezultă şi particularităţile dreptului sînt:1.examinează cazul numai măsurilor de constrîngere statală.Actele normative sînt individuale. spre deosebire de legile naturii.chestiunele activităţii.sub toate aspectele.limbă.independenţei uneia sau mai multor instituţii juridice ale dr.5.3.b)determinării obligaţiunilor.fără al reduce numai la aplicarea sancţiunilor.

schimbarea sau încetarea relaţiilor administrativ juridice.A.executivă.A procedura de elaborare a acestuia poate fi de la cea mai simplă pînă la cea mai complicată.2acte a unică.informările seamă.activităţi concomitente emiterii actului şi activităţi posterioare emiterii actului.Fiecare tip de organ al administrării publice emite în corespundere cu competenţa sa anumite acte normative şi individuale.A.Astfel de operaţiuni sînt:evidenţa actelor juridice.motivarea.hotărîri.Verificările.judecătorească.cercetările şi anchetile-se efectuiază în vederea emiterii A.Ele curente.Expertizele speciale compuse individual tehnic şi se fac de către servicii .caracterului ocuparea funcţiei prealabil.instrucţiuni.Referatele.calificată-2/3 din membrii organului colegial.conducătorii din autorităţile publice a unităţii teritoriale autonome cu statut social”Găgăuzia.3de importanţă locală.Primarii-derective.Asupra proporţiei acţiunelor organelor cracterul competenţei organelor corespunzătoare.Următoarea etapă constă în etapă e cea posterioară adoptării saa emiteriiA.Statistica-se foloseşte la emiterea actelor cu caracter normativ.Toate aceste activităţi pot fi raportate la 3 faze:activităţi ale fazei pregătitoare.A.solicitate de o altă autoritate a administraţiei publice în legătură cu o anumită problemă asupra căreia autoritatea care îl solicită urmează să se pronunţe prin emiterea unui A.dispoziţii.A.directive regulamente.Etapa a 2 e cea adoptării sau emiterii propriu-zise a actului.Din punct de vedere juridic actele individuale sînt fapte juridice de care e legată apariţia.în cazul celor individuale.funcţionarii de execuţie din acesteautoritţi şi funcţionarii de conducere din autoritaţile administraţiei publice locale.În lit.A).economiei.motivarea juridică.competenţa.Funcţia Serviciului Public înseamnă unitatea primară a autorităţii publice care determină locul şi rolul cetăţianului în munca socială în sistemul serviciului public.A.A de importanţă generală.rapoartele. Conform constituţiei RM organele celor 3 verigi a puterii au datoria de a exercita aceste o funcţii se anumită exercită în funcţie scopul ale legii legislativă.În aceste cazuri se utilizează statistici pentru a se vedea frecvenţa anumitor fenomene.exigenţile faţă de pregătirea lor profesională.respectarea formei stabilite pentru ele.2de importanţă raională.Studiile-sînt operaţiuni de administraţie.După acest criteriu deosebim:1A.În legia serviciului public e dată următoarea conducere clasificare:1funcţia din autorităţile de publice ordine.Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului organizatoric-o juridic al autorităţii publice care angajiază funcţionarul potrivit locului şi rolului acestei funcţii în structura şi autorităţii nivelului de publice.A competenţă profesională care se cere pentru respective.La pregătiria emiterii deciziei se efectuiază o serie de operaţiuni tehnico-materiale pe care le întreprind funcţionarii publici ai organului emitent. stat.A de un alt organ.În dependenţă de forma şi caracterul A.concordanţa cu părţile interesate.interamurale.a unei autorităţi pubţice.precum şi pentru a asigura celelalte condiţii de legalitate ale actului.a unei autorităţi pubţice.concomitent.Toate satisfacerii intereselor publică generale conform societăţii.Potrivit juridic al ei legii de Serviciului Public.ramurală.Procedura de elaborare a actelor administrative (A.În acest sens se deosebesc A.aprecieri şi uneori propuneri.denumită şi faza deliberării.care fiind utilizate conduc la relizarea eficientă a scopului trasat de A.majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului-poate fi simplă-jumătate din numărul prezenţi.Avizele pot fi:facultative-atunci cînd organul emitent are dreptul de a hotărî să ceară sau nu părerea altui organ.conformeare obligaţia de asolicita şi de-a se conforma acestor avize.A pot fi clasificate în dependenţă de statutul de drept a organului emitent ce determină acţiunele spaţiale ale actelor. se 7 al şi obligaţiile.Propunerile-prin ele un organ al administreaţiei publice sesizează organul competent să emită actul în vederia luării acestei măsuri.3 include ceilalţi funcţionarii din aparatul administraţiei publice locale. superioare şi centrale.În concluzie am puteaspune că actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă.2 funcţia de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale.După modul de emitere a deciziei deosebim:1actele organelor organelor de colegiale conducere ale administrării(hotărîrea guvernului).Etapa pregătirii deciziei se încheie cu elaborarea variantelor de rezolvare a problemei.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.În statutul juridica funcţiei publice sînt prevăzute obligaţiile şi drepturile şi responsabilitatea persoanei ce va ocupa această funcţie.A de importanţă republicană.Ea cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul. Actul administrativ e manifestarea unilaterală de voinţă. 7.dat pentru emiterea A.În esenţă.absolută-jumătate din membrii aleşi.emise ale se de organele de corespunzătoare de administrare administrărăă răsfrînge 5 Funcţiile de bază ale diferite date.Consiliul raionalcorespundă următoarelor cerinţe înaintate faţă de el:legalitate.Procesile verbale constată anumite situaţii dările de de drept sau cuprind de şi fapt.A. de specialitate există diferite opinii privind clasificarea funcţiilor publice.menite să asigure o fundamentare în fapt a acestora.funcţia publică şi statutul instituie Pralament.Acordul constituie consemţămîntul unui organ administrativ.Preşedintele RM emite decrete.consultative-organul emitent are obligaţia să ceară avizul altui organ.A.Expertizele şi unele proceseverbale.O mare importanţă o are denumirea A.cu caracter normativ sau individual.soluţionate cu ajutorul lor.cu caracter normativ sau individual.Guvern şi alte organe publice centrale sau locale în limitele competenţei lor stabilite de Constituţie şi alte legi.fiecare subiect al activităţii împuterniciri de a emite asemenea acte.precum şi la cunoştinţa celor interesaţi.volumul chestiunilor de conducere.posterior.folosite îndeosebi la emiterea actelor au din un juridice caracter specialişti importante.exigenţile faţă de pregătirea lui profesională.Ministerile hotărîri.individualereprezintă o operaţiune importantă pentru a stabili competenţa organului ce trebuie să emită actul respectiv.drepturile art.dar nu e obligat să se conformeze acestuia.hotărîri.normative.guvernulşi emit trebuie să ordonanţe.Preşedintele RM.Această aducerea la cunoştinţa generală a actelor normative.Dintre condiţiile procedurale concomitente o deosebită importanţă prezintă cvorumulreprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenţi pentru adoptarea actului.soluţionare executive şi operativă derective a e chestiunilor dotat cu tehnicieni.dintre anterioare sînt avizul operaţiunele actului acordul şi procedurale administrativ emiterii administraţăei publice.emise în vederea organizării executării e a legii sau executării concrete.El poate fiprealabil.Avizul e o opinie a unei autorităţi a administraaţiei publice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful