I.

Introducere – vedere de ansamblu

Pănă în anul 2006 România şi-a reformat şi restructurat economia în totalitate în vederea
aderării la UE în 2007. În acest context, guvernul a încercat să consolideze instituţii, să elaboreze
şi să implementeze politici pentru a transforma fundamental economia şi societatea românească.
Pentru aceasta, a fost nevoie de un angajament politic puternic, experienţă şi resurse importante,
precum şi de sprijinul populaţiei şi cel extern. Deşi în perioada 2002 – 2006 România a înregistrat
o creştere economică remarcabilă, dificultăţile majore persistau. Continuarea reformelor
structurale a fost esenţială pentru consolidarea unei economii de piaţă competitive, capabilă să
facă faţă presiunilor integrării în UE.
Evenimentele petrecute de la începutul tranziţiei. Tranziţia României, începută în 1990,
a fost mai dificilă decât în alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Aceasta s-a datorat, în parte,
faptului că la sfârşitul anilor 1980, economia României era în pragul colapsului, după 40 de ani
de planificare centrală strictă care a pus accentul pe independenţă şi s-a concentrat excesiv asupra
industriei grele şi asupra proiectelor de infrastructură mari şi nerentabile.
Încercând să minimalizeze costurile sociale ale tranziţiei guvernul român a ezitat iniţial să
impună constrângeri fiscale stricte şi să privatizeze întreprinderile mari şi neprofitabile. La
sfârşitul anilor 1990, încercările de a impune stabilitate macroeconomică fără un sprijin structural
complet au dus la o creştere economică negativă şi la creşterea rapidă a sărăciei.
Performanţe economice recente. Începând cu anul 2000, guvernul a implementat politici
macroeconomice care au venit în sprijinul creşterii economice. Rezultat a fost o creştere
puternică a PIB în următorii cinci ani. În plus, inflaţia şi ratele dobânzilor au scăzut constant,
deficitul fiscal a fost adus sub control, rezervele de valută au crescut la niveluri istorice, iar
balanţa externă s-a menţinut la niveluri acceptabile. Creşterea exportului s-a menţinut la un nivel
ridicat, alimentată de investiţiile private şi de deprecierea competitivă iniţială a monedei.
Competitivitatea sectorului industrial s-a mărit datorită creşterii productivităţii. România este, în
prezent, o destinaţie vizibilă şi atrăgătoare pentru investitorii internaţionali ca urmare a
evaluărilor oficiale superioare şi a accesului sporit la pieţele internaţionale de capital.
Lucrarea de faţă îmbină abordarile de ordin teoretic cu cele analitice pentru caracterizarea
evoluţiei României, din punct de vedere economic, în perioada 2002 – 2006, şi identifică factorii
care au influenţat-o. Teza este structurată în două capitole care dezvoltă subiecte menite să
întregească aspecte legate de evoluţia economică a României în perioada analizată.

1
 Cap 1 Sistemul de evidenţă şi măsurare a rezultatelor macroeconomice –
instrument de evidenţă statistică şi analiză în economia unei ţări

Rezultatele activităţii la nivel macroeconomic într-o perioadă determinată, de regulă un an,

obţinute de către toţi agenţii economici din economia naţională, se reflectă cifric şi cantitativ prin
indicatori sintetici. Indiferent de natura rezultatelor (bunuri materiale şi servicii) şi fluxurilor din
economia naţională, aceşti indicatori se calculează numai în expresie valorică, prin intermediul
preţurilor şi tarifelor. În funcţie de scopul urmărit, ei pot fi evaluaţi la preţurile pieţei (preţurile
cumpărătorilor) sau la preţurile factorilor de producţie (preţurile producătorilor)1.
Sistemul de evidenţă şi măsurare a rezultatelor macroeconomice îndeplineşte, prin
indicatorii utilizaţi, o serie de funcţii esenţiale:
• instrument de evidenţă statistică – oferă o imagine de ansamblu asupra procesului
creşterii şi dezvoltării economice;
• instrument de analiză a activităţii economice în perioada anterioară şi a echilibrului
macroeconomic, permit înţelegerea legităţilor economice şi a modului lor de manifestare;
• suport de bază al fundamentării deciziilor în economie – reflectă tabloul fluxurilor din
economia naţională, al interdependenţelor vieţii economice);
• au o largă utilizare pentru comparaţii internaţionale.

1.1 Indicatorii care reflectă rezultatele macroeconomice în SCN - aspecte teoretice

Indicatorii care reflectă rezultatele macroeconomice în Sistemul Conturilor Naţionale2 sunt:
produsul global brut (PGB); produsul intern brut (PIB); produsul intern net (PIN); produsul
naţional brut (PNB); produsul naţional net (PNN); venitul naţional (VN).
Produsul global brut (PGB) reflectă valoarea totală a bunurilor materiale şi a serviciilor,
cu caracter marfar şi nemarfar, obţinute într-o perioadă de timp, în cadrul subsistemelor

1
Preţurile factorilor de producţie, comparativ cu preţurile pieţei, nu includ impozitele indirecte nete (impozitele indirecte
minus subvenţiile de exploatare).
2
Sub aspectul teoriei şi concepţiei metodologice se disting două sisteme metodologice pe baza cărora se calculează şi se măsoară rezultatele
macroeconomice: Sistemul Conturilor Naţionale (SCN) şi Sistemul Producţiei Materiale (SPM). SCN se fundandamentează pe teoria factorilor
de producţie, potrivit căreia participanţii la multiplele activităţi economice sunt recompensaţi în raport cu serviciile aduse (munca prin salarii;
natura prin rentă; capitalul prin profit sau prin dobândă). Acest sistem este caracteristic ţărilor cu economie de piaţă, fiind utilizat şi în statistica
organismelor internaţionale (ONU, OECD etc.). SPM are ca bază teoria muncii productive, potrivit căreia munca depusă în sfera producţiei
materiale, inclusiv în sectorul serviciilor de producţie, creează bunuri economice, deci şi venituri. Acest sistem, caracteristic fostelor ţări socialiste,
pe măsura trecerii lor la economia de piaţă, este înlocuit cu sistemul conturilor naţionale, care se generalizează treptat. Ambele sisteme de
măsurare a rezultatelor macroeconomice urmăresc ierarhizarea proceselor economice şi măsurarea rezultatelor prin indicatori sintetici.

2
economiei naţionale. PGB se calculează ca sumă a producţiei brute de bunuri materiale şi servicii
din toate sectoarele, adică prin însumarea consumului final şi a celui intermediar.
PGB=PIB+Ci
Produsul intern brut (PIB) măsoară producţia finală de bunuri şi servicii obţinute de către
agenţii economici ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării, destinate consumului final. Acest
indicator exprimă mărimea valorii adăugate brute3 a bunurilor materiale şi serviciilor produse în
interiorul ţării ajunse în stadiul final al circuitului economic. Se determină prin: metoda valorii
adăugate, metoda utilizării finale (metoda cheltuielilor) şi metoda veniturilor. Vom prezenta
metoda utilizării finale deoarece ne este utiliă pentru analiza propusă in această lucrare. Metoda
presupune însumarea componentelor ce exprimă utilizarea finală a bunurilor şi serviciilor
evaluate la preţurile pieţei, mai puţin valoarea bunurilor şi serviciilor importate.4:
PIBpp =Cpp +Gpp +Fbc+(X−M)
Produsul intern net (PIN) este suma valorilor adăugate nete ale bunurilor materiale şi
serviciilor finale produse de către toţi agenţii economici interni, într-o anumită perioadă de timp:
PIN = Σ VANi.
Produsul naţional brut (PNB) reprezintă valoarea curentă de piaţă a tuturor bunurilor şi
serviciilor finale produse de agenţii economici naţionali într-o perioadă de un an5:
PNB = PIB − VABS + VABNS.
Dacă PNB este evaluat pe baza preţurilor pieţei, (PNB nominal), oglindeşte oferta naţională, dacă
se calculează pe baza fluxului de cheltuieli ale naţiunii, apare ca indicator al cererii agregate6.
Produsul naţional net (PNN) reprezintă valoarea netă a bunurilor şi serviciilor finale
obţinute de agenţii economici naţionali, intr-o perioadă de timp7:
PNNPP = PNBPP - A. sau PNN pp =PIB pp +SVAB pp - A sau PNN = PIN ± M.

3
Valoarea adăugată reprezintă, în contabilitatea naţională, diferenţa dintre valoarea producţiei unei firme şi cea a
consumului intermediar. Valoarea adăugată a tuturor agenţilor economici la nivel microeconomic determină produsul
naţional. La nivelul unei firme, valoarea adăugată se compune din: salarii, impozite, taxe, amortizare, profit.
4
Consumul privat (Cp) reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor de consum destinate satisfacerii nevoilor oamenilor.
Consumul guvernamental (consumul statului; Cg) exprimă volumul total al cheltuielilor instituţiilor guvernamentale ocazionate de cumpărarea
de bunuri şi servicii.
Formarea brută a capitalului (Fbc) cuprinde formarea brută a capitalului fix şi variaţia stocurilor. Formarea brută a capitalului fix reprezintă
valoarea bunurilor durabile destinate altor scopuri decât cele utilitare, cu o anumită valoare, dobândite de unităţile producătoare rezidente pentru a
fi utilizate pe o durată mai mare de un an în procesele lor de producţie, precum şi valoara serviciilor încorporate în bunurile de capital fix.
Variaţiile stocurilor reprezintă diferenţa dintre intrările şi ieşirile din stocuri în cursul perioadei considerate.
Exportul net (X-M) reprezintă diferenţa dintre valoara bunurilor şi serviciilor exportate şi valoarea celor importate.
5
VABS – valoarea adăugată brută realizată pe teritoriul naţional de către agenţii economici străini, VABNS – valoarea adăugată brută realizată de
agenţii economici naţionali care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altor state
6
Atât PIB, cât şi PNB nu oferă, totuşi, imaginea producţiei finale nete, deoarece includ şi alocaţia pentru consumul de capital fix, respectiv
amortizările (A).
7
soldul, pozitiv sau negativ, (± M) dintre VAN obţinută de agenţii economici naţionali în străinătate şi VAN obţinută de agenţii economici
străini pe teritoriul unei ţări. Dacă PNN este evaluat la preţurile factorilor, atunci el reflectă venitul naţional.

3
 Venitul naţional (VN) sintetizează veniturile obţinute de către proprietarii factorilor de
producţie prin care se recompensează aportul acestora la producerea bunurilor materiale şi
serviciilor.VN poate fi considerat şi ca indicator ce exprimă veniturile din muncă şi din
proprietate ce decurg din producţia bunurilor economice. El reflectă şi utilizarea veniturilor
pentru cumpărarea de produse şi servicii de consum şi pentru economisire8:
VN = PNBpp − A − Ii + Se sau VN = PNBpf − Amortizarea.
Corect\nd venitul naţional creat cu soldul încasărilor şi plăţilor în raport cu străinătatea
(soldul transferurilor curente cu străinătatea – STCS). se obţine venitul naţional disponibil:
VND = VN ± STCS.
În funcţie de acest sold, VND poate fi mai mare sau mai mic decât VN.

1.2 Principalii indicatori macroeconomici

A. Creşterea economică
Indicatorii macroeconomici se utilizează, în general, pentru determinarea dinamicii
economice, relevând prin creşterea lor Creşterea economică. Aceasta exprimă modificările ce au
loc într-un anumit interval de timp şi într-un anumit spaţiu, în sporirea dimensiunilor rezultatelor
macroeconomice în strânsă legătură cu factorii lor determinanţi. Prin conţinutul său Creşterea
economică inseamnă o evoluţie pozitivă, ascendentă a economiei naţionale, dar care nu exclude
oscilaţii conjuncturale, chiar şi regrese economice temporare. Aprecierea că o economie naţională
înregistrează o creştere economică se bazează pe existenţa tendiţei creşterii pozitive reale.
Din raţiuni de politică economică sunt utilizate conceptele de creştere economică zero –
rezultatele economice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm, nivelul rezultatelor pe
locuitor rămâne constant, şi creştere economică negativă – rezultatele macroeconomice pe
locuitor au tendinţa să scadă, menţinându-se însă sub control o serie de corelaţii de echilibru,
rezultă compromisuri rezonabile în planul eficienţei economice şi al bunăstării sociale.
Înţelegerea conţinutului procesului creşterii economice are la bază următoarele elemente:
• Dependenţa creşterii economice de dinamica macroeconomică şi de dinamica
demografică;
• Din punct de vedere cantitativ, expresia sintetică a creşterii economice este ritmul
sporului PNB sau PIB pe locuitor.

8
Ţinând seama de cheltuielile agenţilor economici, determinarea venitului naţional porneşte de la PNB evaluat la preţurile pieţei (PNBpp) din
care se scad alocaţiile pentru consumul de capital fix (amortizarea), precum şi impozitele indirecte (Ii) şi se adaugă subvenţiile de exploatare (Se).
La acelaşi rezultat se ajunge şi prin scăderea din PNB, exprimat în preţurile factorilor (PNBpf), a alocaţiilor pentru consumul de capital fix (A).

4
• Creşterea economică se manifestă ca tendinţă dominantă în cadrul unei perioade mai
mari de timp prin urmare, pentru a se delimita expansiunea conjuncturală pe termen scurt de
creşterea economică propriu-zisă, perioada analizată trebuie să fie suficient de lungă;
• Vizează rezultatele macroeconomice reale, corectate cu mărimea deflatorului;
Procesul creşterii economice se desfăşoară în timp şi spaţiu pe fondul dezvoltării
economice. Dezvoltarea economică a unei ţări evidenţiază ansamblul transformărilor cantitative
şi calitative ce survin în structurile economico-sociale şi ştiinţifico-tehnice, în mecanismele
economice, precum şi în modul de gândire şi în comportamentul economic al oamenilor.

B. Somajul
Şomajul reprezintă o stare negativă a economiei ce afectează o parte din populaţia activă
disponibilă prin negăsirea locurilor de muncă. Este generat de existenţa pe piaţă a unui un exces
de ofertă de muncă faţă de cererea de muncă. Conform Biroului Internaţiomal al Muncii este
şomer orcine are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte simultan condiţiile: este apt de muncă, nu
munceşte, este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată, caută un loc de muncă.
a) Caracteristicile şomajului. Factorii ce influenţează şomajul
 Nivelul şomajului, exprimat absolut prin numărul celor neocupaţi şi
relativ ca rată a şomajului calculată ca raport procentual între numărul şomerilor şi
populaţia ocupată:
Nr .şomeri
Rs= ×100
Po

 Durata – perioada dintre momentul pierderii locului de muncă şi momentul

reluării activităţii. Un şomaj continuu de cel mult 12 luni este considerat şomaj de lungă
durată
 Intensitatea cu care se manifestă şomajul: total – pierderea locului de muncă şi
încetarea totală a activităţii, parţial – diminuarea activităţii depuse (scăderea activităţii,
a duratei de lucru respectiv a salariului)
 Structura – pe categorii de vârstă, nivele de calificare, sex.
Factorii ce influenţează şomajul:
 Progresul tehnic şi creşterea productivităţii muncii
 Concurenţa din cadrul fiecărei ramuri
 Dezvoltarea ciclică a economiei de piaţă

5
b) Tipuri de şomaj
 Tehnologic – urmare a progresului tehnic; resorbţia sa presupune
recalificarea factorului muncă în funcţie de noile cerinţe ale unităţilor economice.
 Ciclic – determinat de circumstanţele economice şi de caracterul
sezonier al diferitelor activităţi. Conjunctural – legat de faza descendentă a ciclului
economic, poate fi absorbit in perioadele de avânt economi. Sezonier – specific
activităţilor economice influenţate de factorii naturali;
 Structural – generat de schimbările ce intervin în structura activităţilor
economice;
 Fricţional – determinat de decalajele existente între profesiile cerute şi
cele disponibile precum şi de insuficienta mobilitate a factorului muncă.
Costuri şi efecte social – economice ale şomajului. Legea lui Okun
Şomajul nu îl afectează doar pe şomer ci afectează întreaga societate, prin: irosirea unei
cantităţi importante de resurse de muncă, scăderea intensităţii activităţii economice.
Legea lui Okun (1960) – deoarece persoanele ocupate participă la producerea bunurilor şi
serviciilor, iar şomerii nu produc bunuri economice, se poate presupune că ridicarea nivelului
şomajului trebuie să fie însoţită de volumul real al PNB

C. Inflatia
Reprezintă un dezechilibru macroeconomic monetaro-material, ce exprimă existenţa în
circulaţie a unei mase monetare peste nevoile reale ale economiei. Duce la deprecierea banilor,
creşterea durabilă şi generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor unei economii. Trasaturi:
 Proces de depreciere valorică a banilor aflaţi in circulaţie;
 Proces de creştere durabilă şi generalizată a preţurilor şi tarifelor;
 Influenţată de aspecte psihologice (de teama instabilităţii economice,
folosind mecanismul creditului, populaţia aduce în "prezent" o cerere viitoare de
consum).

a) Forme cauzale ale inflatiei: inflatia prin cerere, inflatia prin costuri, inflatia combinata
1. Inflatia prin cerere – determinată de creşterea cererii este limitată în timp, se manifestă
pe termen scurt. Cauze ale excesului de cerere pe piata: emisiunea excesivă de monedă în
circulaţie – generează o inflaţie prin monedă; expansiunea creditului bancar – conduce la o

6
inflaţie prin credit; scăderea înclinaţiei spre economisire – determină o inflaţie prin
dezeconomisire.
2. Inflaţia prin costuri – costurile de producţie cresc în ritm accentuat, independent de
cererea agregată. Producătorii, confruntaţi cu sporirea costurilor, vor răspunde parţial prin
creşterea preţurilor, parţial prin reducerea volumului activităţii. Efectele sunt fie declanşarea
fenomenului inflaţionist, fie accentuarea şomajului ambele situaţii negative pentru economie.
Factorii ce pot determina creşterea costurilor devenind astfel cauze ale inflaţiei prin costuri
sunt: creşterea salariilor într-un ritm superior creşterii productivităţii muncii; creşterea excesivă a
profiturilor – firmele mari (monopol sau oligopol) impun preţuri mari la produsele vândute,
preţuri ce constituie costuri de achiziţie pentru alţi agenţi economici.; creşterea preţurilor la
materii prime şi materiale ( in special cele importate ale căror preţuri se răsfrâng asupra costurilor
de producţie ale produselor finite indigene (inflaţie importată); presiunea fiscală ridicată –
impozitele indirecte se regăsesc în preţurile de vânzare ale produselor şi orice creştere a lor
afectează în mod direct nivelul acestora.
3. Inflaţia combinată
Iinflaţia prin costuri şi inflaţia prin cerere se pot manifesta simultan în realitate, distincţia
dintre ele fiind greu de realizat.. Unii economişti susţin că, inflaţia nu se poate atribui exclusiv
cererii sau costurilor, ea constituind rezultatul acţiunii combinate a acestor factori rezultând
inflaţia mixtă. Ambele tipuri de inflaţie se manifestă în final ca un singur fenomen – creşterea
generalizată a preţurilor. Între nivelul costurilor de producţie şi nivelul veniturilor există o relaţie
ca de la parte la întreg, acestea fiind categorii economice reflectate de aceeaşi realitate – preţul.
Cele două genuri de inflaţie se întrepătrund, chiar dacă un singur factor a declanşat fenomenul.
Spirala inflaţionistă preţuri - salarii
Politică economică populistă → creşteri salariale → creşterea costurilor → creşterea
preţurilor de vânzare → scăderea puterii de cumpărare a salariilor → revendicări sociale → noi
majorări de salarii → o nouă majorare a costurilor → un nou puseu inflaţionist …

b) Măsurarea inflaţiei. Intensităţi ale inflaţiei – Intensitatea şi mărimea inflaţiei se pot

măsura cu ajutorul unor indici care exprimă creşterea masei monetare aflate în
circulaţie. Fenomenul inflaţionist poate fi măsurat din punct de vedere absolut şi relativ.
Absolut: mărimea inflaţiei constă în diferenţa dintre cererea globală solvabilă şi oferta
globală de bunuri economice de pe piaţă. De aici rezultă masa monetară care nu are
acoperire în bunuri şi servicii necesare şi dorite de consumatori. Relativ: inflaţia se
7
 măsoară ca raport procentual între mărimea absolută arătată – excedentul de masă
monetară, şi oferta reală de bunuri şi servicii.
În prezent cei mai folosiţi indici pentru exprimarea mărimii inflaţiei sunt:
 Indicele general al preţurilor sau deflatorul – P.I.B. (P.N.B.)
PIB no min al PNB no min al
=
∆PIB PIB real ∆PNB= PNB real
Deflatorul – unitate de măsură ce reliefează modificările survenite la nivelul preţurilor sau
în puterea de cumpărare a banilor9.
 Indicele preţurilor şi tarifelor de consum

IPC=
∑Q i ∗ P1
, unde:
∑Q i ∗ P0

Qi= structura coşului de bunuri ce reflectă nevoia socială

Calcularea acestui indice beneficiază de o bază informaţională foarte largă şi de o
metodologie simplă convenită între forţele active ale societăţii. Ipc exprimă modificarea medie
ponderată a costului general al bunurilor şi serviciilor cumpărate de un consumator obişnuit.În
funcţie de mărimea IPC se disting următoarele forme ale inflaţiei:
 inflaţie târâtoare reprezintă treapta inferioară, suportabilă a procesului
inflaţionist, când rata anuală de creştere a preţurilor este de până la 5%
 inflaţie moderată, rata anuală de creştere a preţurilor este cuprinsă
între 5% şi 10%
 inflaţie rapidă indicele de creştere a preţurilor este cuprins între 10%
şi 15%
 inflaţie galopantă: rata anuală de creştere a preţurilor depăşeşte 15%
 hiperinflaţie: rata anuală de creştere a preţului depăşeşte 50%. –
“dezordinea dezordinelor”
 Modificarea puterii de cumpărare a banilor, respectiv a cantităţii de bunuri ce se pot procura
cu ajutorul unei unităţi monetare, deci a valorii relative a monedei
 Devansarea creşterii indicatorilor macroeconomici de către masa monetară existentă în
circulaţie şi care este disponibilă spre a fi cheltuită.

9
PIBnominal = PIB calculat pe baza preţurilor curente ale fiecărui an. PIBreal = PIB calculat pe baza preţurilor comparabile (ale unui anumit an)

8
 În ultimele două decenii, intensitatea inflaţiei se judecă prin corelarea ei cu indicatorii de
exprimare a dinamicii macroeconomice. Asemenea corelaţii se realizează prin expresii şi termeni
precum: creştere economică neinflaţionistă respectiv inflaţionistă, stagflaţie, slumpflaţie.
 creştere economică neinflaţionistă – inflaţie moderată însoţită de o rată de creştere
economică relativ înaltă (rata de creştere economică devansează rata inflaţiei)
 creştere economică inflaţionistă, exprimă sporul de producţie naţională însoţit de o
rată a inflaţiei ce depăşeşte acest spor
 stagflaţia – concept relativ nou, semnifică starea unei economii, caracterizată prin
inflaţie rapidă şi prin lipsa creşterii economice. În general, stagflaţia pune în evidenţă o
″creştere economică zero″, însoţită atât de şomaj, cât şi de inflaţie.
 Slumpflaţia reflectă acea corelaţie dintre inflaţie şi creştere economică, în care criza
sau declinul economic sunt însoţite de o inflaţie rapidă sau chiar galopantă.
c) Consecinţe economico-sociale ale inflaţiei – Consecinţele (efectele, costurile) inflaţiei pot fi
analizate la nivel micro şi macroeconomic10:
 dezorientarea agenţilor economici, accelerarea cheltuielilor de consum, în
detrimentul deciziilor de a economisi, perturbându-se echilibrul dintre cerere şi ofertă
 deformează repartizarea veniturilor; avantajează anumiţi titulari de venituri
dezavantajându-i pe alţii, modifică astfel echilibrul sferei repartiţiei
 subminează cerditul pe termen lung, generează deficite bugetare cronice;
 în planul relaţiilor economice internaţionale, în special pentru statele cu monedă
convertibilă – prin deprecierea monedei sporesc mult cheltuilelile de import şi este
afectată valoarea naţională a mărfurilor destinate pieţelor externe

D. Datoria externă
În economia unei ţării poate exista situaţia când resursele naturale şi financiare interne nu
sunt suficiente pentru a satisface cererea. Există o singură rezolvare - apelarea la importuri de
mărfuri şi servicii sau de capital. De cele mai multe ori, mijloacele de plată sunt insuficiente
pentru achitarea acestor importuri şi astfel iau naştere obligaţiile de plată care ulterior vor duce la
aşa numita îndatorare.
Datoria externã cuprinde totalitatea împrumuturilor angajate de guvern, persoane juridice
sau fizice rezidente în raporturile lor cu strãinãtatea.
10
Tiberiu Cristian Avrămescu, Cristina Florentina Bâldan, Emilia Ungureanu, Macroeconomie, ed Bibliotheca
Târgoviște 2007, pag 215-216
9
 De remarcat faptul că datoriile scadente înainte de trecerea unui an calendaristic sunt
considerate credite comerciale şi nu sunt cuprinse în datoria externă a ţării respective. De
asemenea, nu sunt cuprinse în datoria externă nici împrumuturile de la persoane fizice sau
persoane juridice cu capital privat deoarece sunt imposibil de observat statistic.

a) Noţiuni şi clasificări utilizate

Datoria externă brută în sens larg, cuprinde sumele de bani şi alte valori pe care rezidenţii
unei ţări (persoane fizice şi juridice) le datorează străinătăţii Noţiunea vizează toate obligaţiile
băneşti faţă de străinătate, indiferent dacă sunt efectuate de sectorul public sau de cel privat, dacă
este cu sau fără garanţii etc., având o aplicabilitate practică foarte restrânsă, datorită gradului
ridicat de dificultate în ceea ce priveşte inventarierea tuturor obligaţiilor faţă de străinătate.
Datoria externă brută în sens restrâns cuprinde obligaţiile băneşti faţă de străinătate, mai
puţin: creditele sub un an, investiţii străine directe, ajutoarele nerambursabile, împrumuturi
externe cu o perioadă de graţie mai mare de 10-15 ani, credite efectuate de persoanele fizice sau
juridice negarantate de autoritatea statului; împrumuturi acrodate de creditele externe acrodate
sucursalelor sau filialelor în condiţii mai avantajoase decât cele de pe piaţa mondială.
Datoria externă netă reprezintă diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor
unei ţări în străinătate şi activele deţinute de rezidenţii străini în ţara analizată. De regulă datoria
externă netă este utilizată pentru ţările care apar în dublă ipostază, creditoare şi debitoare în
relaţiile cu străinătatea.
Datoria externă pe termen lung are trei componente: datoria externă publică, datoria
externă garantată de stat şi datoria externă privată negarantată de stat.

b) Indicatori ai analizei statistice a datoriei externe – Analiza datoriei externe a unei

ţări cuprinde aspecte referitoare la mărimea, structura datoriei externe, precum şi
influenţele acesteia asupra agregatelor macroeconomice. Astfel, indicatorii
statistici se împart în:
 indicatori statistici ai cuantumului datoriei externe;
 indicatori statistici ai structurii datoriei externe;
 indicatori statistici ai efectelor datoriei externe.
Cuantumul datoriei externe reprezintă mărimea datoriei externe pe termen lung şi mediu şi
se determină la sfârşitul anului calendaristic sau la sfârşitul anului financiar.

10
 Pentru analiza în dinamică a mărimii datoriei externe se utilizează indicele datoriei externe

D E1
I 1D/ E = ∗100
D E0
DE1 = cuantumul datoriei externe în perioada curentă;
DE0 = cuantumul datoriei externe în perioada de bază.
Pe lângă indicatorul calculat în mărimi absolute, cuantumul datoriei externe, în analiza
statistică sunt utilizaţi şi indicatori determinaţi ca mărimi relative. Astfel, se poate analiza datoria
externă (DE) în funcţie de produsul intern brut (PIB), de export (X) şi de numărul populaţiei (P).
Pentru determinarea ponderii datoriei externe în produsul intern brut se calculează
DE
PDE = ∗100
PIB
Indicatorul arată cât la sută din produsul intern brut al anului considerat ar trebui să fie
destinat rambursării datoriei externe existente. Acest indicator are o valoare mai mult teoretică,
deoarece datoria externă este rambursată în mod eşalonat, iar din produsul intern brut al unui an
numai o parte este utilizată pentru achitarea angajamentelor scadente în acel an.
În practică, se mai utilizează şi indicatorul numit raportul dintre datoria externă şi
încasările din exportul de mărfuri şi servicii (DEX):
DE
DEX=
X
Indicatorul arată câte exporturi anuale ar fi necesare pentru acoperirea instantanee a datoriei
externe. Acest indicator se măsoară în ani şi atunci când este mai mare de 2 ani devine alarmant
pentru factorii guvernamentali de decizie.
Din cadrul indicatorilor efectului datoriei externe, se remarcă analiza pe baza comparării
ratei dobânzii la împrumuturi cu rata profitului la capitalul investit.
Rata medie anuală a dobânzii, din punct de vedere financiar, calculată nu la masa totală a
datoriei externe ci potrivit ratelor scadente din anul respectiv. Rata scadentă în fiecare an plus
masa anuală a dobânzii datorate constituie serviciul datoriei externe (anuitatea).
Pentru a aprecia cât de mare este şi care este influenţa serviciului datoriei externe asupra
agregatelor macroeconomice se pot determina indicatorii:
SD
PSDX= ∗100
X
unde:
PSDX = ponderea serviciului datoriei externe în export;

11
 SD = serviciul datoriei externe.
Indicatorul arată cât la sută din export este utilizat pentru acoperirea datoriei externe
scadente în anul respectiv. La o valoare mai mică de 15% se consideră că serviciul datoriei
externe nu afectează grav puterea de cumpărare a exporturilor.

1.3 Indicatorii deschiderii internaţionale a economiei unei ţări

Sunt calculaţi sub forma mărimilor relative bazându-se pe export (X), import (M) şi produs
intern brut (P.I.B.)
• deschiderea sau ventilarea internaţională (D) determinat după relaţia:
X +M
D= ⋅100
PIB
Indicatorul arată ponderea comerţului exterior al unei ţări în produsul intern brut al său – cât
la sută din produsul intern brut are destinaţie externă.
• ponderea exporturilor în produsul intern brut (P.X.):

X
PX = ⋅100
PIB
Alături de acest indicator – rata de completare a resurselor interne din importuri (R.C.):
M
RC = ⋅100
PIB
Indicatorul arată cât la sută din produsul intern brut se realizează pe calea importurilor.
• ponderea soldului balanţei comerciale în produsul intern brut (P.B.C.):
X −M
PBC= ⋅100
PIB
Dacă PBC<2,5%, dezechilibrul balanţei comerciale nu afectează echilibrul general intern în
mod semnificativ.

1.4 Modelul unifactorial de regresie – aspecte teoretice

În practica economică, un model econometric se utilizează pentru explicarea variaţiei

fenomenului rezultativ y în raport de variaţia factorului său x, pentru estimarea valorilor probabile
ale fenomenului y (simularea acestuia) în funcţie de posibilele valori pe care economic le poate
înregistra factorul x, şi, în final, prognoza fenomenului y în funcţie de valorile fenomenului x, pe
intervalul de prognoză v, v = 1, 2, ..., h.

12
 Definim modelul unifactorial de regresie printr-o relaţie matematică construită pe baza
teoriei economice, care presupune că fenomenul economic Y (fenomenul efect) este rezultatul
acţiunii a două categorii de factori:
 prima, constituită dintr-un singur factor principal, esenţial, determinant – X,
 a doua - formată din toţi ceilalţi factori – consideraţi neesenţiali, cu acţiune
întâmplătoare (specificaţi prin variabila reziduală “ε”) său constantă, invariabilă, asupra
lui Y.
Specificarea modelului unifactorial constă în precizarea variabilei endogene Y şi a celei
exogene X, pe baza teoriei economice; ca orice ipoteză teoretică, ea poate fi adevărată sau falsă.
y = f(x) + ε
Identificarea modelului constă în alegerea unei funcţii matematice cu ajutorul căreia se
urmăreşte descrierea valorilor variabilei endogene, doar în funcţie de variaţia variabilei exogene
X. Una dintre funcţiile matematice utilizate adeseori este funcţia liniară. Relaţia dintre variabila
efect (Y) şi variabila cauză (X) studiată de regresia simplă liniară într-o populaţie statistică
generală poate fi descrisă prin modelul probabilistic liniar:
yi = α + β xi + ε i,
în care:
 (xi, yi) reprezintă valorile numerice ale variabilelor cauză (X) şi efect (Y) înregistrate la
nivelul unităţii statistice „i”;
 α, β reprezintă parametrii ecuaţiei de regresie
 α reprezintă punctul de intersecţie al dreptei de regresie cu axa Oy;
 β reprezintă panta dreptei, se mai numeşte şi „coeficient de regresie” şi arată cu câte
unităţi de măsură se modifică Y dacă X se modifică cu o unitate de măsură;
 εi este componenta reziduală (eroare aleatoare) pentru unitatea statistică „i”.
În prezenta lucrare vom utiliza modelul
clasic de regresie si anume modelul unifctorial
pentru a explica variatia dintre principalii
indicatori macroeconomici. Pentru rezolvarea
problemelor de regresie vom utiliza programul
informatic EXCEL. Se selectează din meniul
principal opţiunea Tools, apoi Data Analysis, apoi
Regression şi se va deschide o fereastră similara

13
cu fereastra din dreapta. Rezultatele sunt sintetizate in patru tabele dintre care doua sunt relevante
pentru lucrarea de faţă:

1. SUMMARY OUTPUT – oferă informaţii despre indicatori ce ne relevă bonitatea modelului

sau cât de bun este modelul pe care îl analizăm.
n n Aceşti indicatori sunt: raportul de
∑ ( ŷ i − y ) 2 ∑ ( y i − ŷ i ) 2
Multiple R R Ry, x = i=1 = 1 − icorelatie
=1 (Multiple R), coeficientul de
n n
∑ ( yi − y) 2 ∑ ( y i − y ) 2 (R Square), şi coeficientul de
determinatie
i =1 i =1
determinaţie ajustat R 2 (Adjusted R Square). Cu
∑ ( ŷ i −cât
y) 2
n 2
∆2y / x ∆2e R şi R 2 au valori mai apropiate de 1 cu
2 i =1
R Square R2 R = = 1− =
∑ ( yi − y)
∆2y ∆2y n atât2 regresia este mai bună.
i =1 Raportul de corelaţie este un indicator
Adjusted R  2 ∆2u / n − k −1
R2 R =1− relativ utilizat atât pentru măsurarea intensităţii
Square ∆2y / n −1
legăturii dintre variabile, cât şi în validarea
n
Standard ∑ ( y i − ŷ i ) 2 modelelor de regresie. Raportul de corelaţie ia
s u ∆2u
Error su = = i=1 valori cuprinse între 0 (nu există legătură între
n−2 n−2
Observations n variabile) şi 1 (când valorile observate se
situează exact pe linia de regresie, deci legătura este perfectă). Cu cât valoarea indicatorului este
mai apropiată de 1, cu atât legătura dintre variabile este mai puternică. Valori apropiate de 0 ne
indică legături de intensitate slabă între variabile.

2. Tabelul care ne oferă informaţii despre valorile estimate ale coeficienţilor modelului de
regresie în coloana Coefficients, erorile standard ale coeficienţilor în coloana Standard Error,

elemente pentru aplicarea testului de semnificaţie t-Student pentru fiecare coeficient (coloanele t
Stat şi P-value.). Deci, valoarea din coloana t-Stat se obtine impartind pentru fiecare estimator al
modelului, valoarea estimatiei la eroarea standard a estimatorului şi astfel obtinem valoarea
calculata a testului t pentru fiecare estimator al modelului.Aceasta valoare calculata se compara
cu valoarea tabelara preluata din tabelul repartitiei Student.
Estimatii pentru parametrii modelului, erorile
lor standard, testul t, intervalele de incredere
pentru parametrii modelului

Coeffi-ci Standard
t Stat P-value Lower 95% Upper 95%
ents Error
aˆ
Inter-cept â s a
1
t calc = 0,00026 aˆ − tα / 2 ,n −2 ⋅ s aˆ aˆ + tα / 2, n −2 ⋅ s aˆ
s aˆ
Rata bˆ 0,00284
= 14 bˆ − tα / 2 ,n −2 ⋅ s bˆ bˆ + tα / 2 , n −2 ⋅ s bˆ
2
b̂ s b t calc
dobanzii % s bˆ
 Intercept este termenul liber, deci coeficientul â . Termenul liber este punctul în care
variabila independenta (exogena) este 0. Coeficientul a (intercepţia) poate lua valori negative sau
pozitive. Coeficientul b (panta liniei drepte) numit şi coeficient de regresie arată cu câte unităţi de
măsură se modifică Y dacă X se modifică cu o unitate de măsură si poate fi:
b > 0, în cazul unei legături directe rezultată
b < 0, iar în cazul unei legături inverse.
b = 0, semnifică lipsă legăturii liniare între X la Y

Cap 2. Evoluţia principalilor indicatori

macroeconomici ai României în perioada 2002-2006

ROMÂNIA
- prezentare generală –

Localizare
• În sud-estul Europei Centrale, în interiorul şi exteriorul arcului Munţilor Carpaţi, pe
cursul inferior al Dunării (1 075 km), cu ieşire la Marea Neagră (245 km);
• Totalul graniţelor României însumează 3 150 km;
• Vecini: Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Ungaria.
Suprafaţă
• 238 391 kmp (locul 12 în Europa);
Populaţie
• 21,54 milioane locuitori la 1 iulie 2007;
• Administrativ, România este împărţită în 42 de judeţe (inclusiv municipiul Bucureşti, cu
regim de judeţ), are un număr de 319 oraşe (din care: 103 municipii) şi 2 851 comune;
• Capitala: municipiul Bucureşti (1,9 milioane locuitori);

15
 • Limba oficială: limba română.
Forma de guvernământ
• Republică;
• Puterea legislativă: parlament bicameral;
• Puterea executivă: guvern, condus de un prim-ministru desemnat de preşedintele ţării.
Preşedintele ţării este ales în baza rezultatelor alegerilor generale prin scrutin universal
pentru un mandat de 5 ani.
Moneda naţională
• Leul (RON), cu subdiviziunea sa, banul;
• Convertibilitate deplină a monedei naţionale;
• Cursul monedei naţionale este stabilit zilnic pe piaţa valutară interbancară; moneda
de referinţă este euro.

2.2 Aspecte cantitative în evoluţia indicatorilor macroeconomici ai României

1. Cresterea economica
Rezultatele macroeconomice din anul 2002 pot fi caracterizate ca fiind cele mai bune
obţinute de România în perioada 1990 - 2002 Acest fapt este cu atât mai remarcabil, cu cât
mediul economic internaţional a continuat să rămână defavorabil, cu creşteri economice modeste
în principalele ţări partenere din Uniunea Europeană. Creşterea PIB, prognozată iniţial la 5 la sută
şi revizuită ulterior la 4,7 la sută, a atins nivelul de 4,9 la sută, unul dintre cele mai înalte ritmuri
de creştere consemnate în ţările candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană;
În cadrul utilizării PIB, Ponderea in PIB a principalelor categorii de utilizari
(%) – Sursa INSSE
formarea brută de capital a fost Consumul Consumul Formarea
Variatia Export
individual colectiv efectiv bruta de
An stocurilor net
efectiv al al adm,publice capital fix
21,3 la sută din PIB; consumul gospodariilor
2002 77.2 6,8 21,3 0,4 -5,7
final total a fost 84 la sută din PIB 2003 75,6 10,1 21,4 0,4 -7,5
2004 77,6 7,8 21,8 1,9 -9,1
(77,2 procente revenind 2005 78,7 8,8 23,1 -0,4 -10,2
2006 77,9 7,6 25,6 0,9 -12,0
consumului efectiv al gospodăriilor
populaţiei şi 6,8 procente consumului administraţiei publice). Exportul net a avut o pondere
negativă in PIB, importurile fiind mai mari decât exporturile.
În anul 2003 economia românească a continuat tendinţele favorabile din anii anteriori în
privinţa creşterii economice. Cererea internă – stimulată de expansiunea rapidă a creditului, de

16
majorarea salariilor reale şi, într-o anumită măsură, de creşterea arieratelor – a înlocuit
exporturile ca principal motor al creşterii.
Creşterea PIB, prognozată
90
80 Consumul c olectiv ef ec tiv al iniţial la 5,2 la sută şi revizuită
70 administratiei publice
60
50
Consumul individualef ec tiv
al gos podariilor
ulterior la 4,8 la sută, a atins
40 Formarea bruta de capital
30
f ix nivelul de 4,9 la sută,
V ariatia s tocurilor
20
10
Export net
performanţă care situa România
0
-10
-20
2002 2003 2004 2005 2006
pe locul al treilea între cele
douăsprezece ţări candidate la
integrarea europeană;
Evoluţiile înregistrate în
2003 au ridicat din nou problema ritmului şi structurii creşterii economice. O dinamică alertă a
PIB era dezirabilă din perspectiva recuperării decalajului faţă de statele membre UE, însă
sustenabilitatea acesteia pe termen mediu şi lung era condiţionată de caracteristicile modelului de
creştere economică aplicat. Preluarea de către consumul intern a rolului de motor al creşterii
economice prezintă anumite riscuri în ceea ce priveşte controlul
inflaţiei şi echilibrul extern. Contributia la cresterea PIB pe categorii de utilizari (%) – Sursa INSSE
Consumul Consumul
Formarea
PIB individual colectiv Variatia Export
Manifestarea acestor riscuri, An (Ritm efectiv al efectiv al
bruta de
stocurilor net
capital fix
anual) gospodariilor adm,publice
cu implicaţii negative asupra
2002 5,1 3,7 0,4 1,7 -1,6 0,9
credibilităţii politicilor 2003 5,2 6,3 0,6 1,8 0,1 -3,6
2004 8,5 9,6 -0,9 2,4 1,9 -4,5
promovate de autorităţi, este 2005 4,2 7,2 0,9 2,8 -2,3 -4,4
2006 7,9 9,0 -0,9 4,5 1,5 -6,2
cu atât mai probabilă într-o
economie insuficient restructurată, cu un nivel încă nesatisfăcător al investiţiilor străine directe,
cum este cazul României. Capacitatea limitată a ofertei autohtone de a satisface cererea internă a
făcut ca echilibrul pieţei interne şi continuarea dezinflaţiei să nu poată fi realizate decât pe seama
creşterii importurilor. Finanţarea acestora s-a efectuat în cea mai mare parte prin fluxuri
autonome, ceea ce reprezintă un pas
12

10

8
PIB înainte comparativ cu finanţarea din
6
Consumul individual efectiv
4
al gospodariilor
Consumul colectiv efectiv al
împrumuturi publice sau garantate
adm,publice
2

public.
Formarea bruta de capital fix

0 Variatia stocurilor
2002 2003 2004 2005 2006

Anul 2004 a consemnat, în

-2 Export net

-4

-6
ansamblu, evoluţii pozitive ale
-8

principalilor indicatori
17
macroeconomici. Creşterea economică a înregistrat cea mai bună performanţă din perioada de
tranziţie, dinamica PIB (8,3 la sută) fiind superioară cu 3,1 puncte procentuale rezultatului atins
în anul 2003 şi cu 2,8 puncte procentuale obiectivului iniţial.
În structură, creşterea PIB a continuat să fie influenţată de majorarea rapidă a consumului şi
a investiţiilor, în timp ce exportul net a avut o contribuţie negativă. Ritmul înalt de creştere se
datorează şi unui an agricol excepţional.
PIB s-a majorat în anul 2005 cu 4,1 la sută, dinamica sa reală cunoscând o reducere la mai
puţin de jumătate din nivelul anului precedent. Evoluţia a fost generată de diminuarea vitezei de
creştere a cererii interne, de prezenţa şocurilor de ofertă, precum şi de adâncirea contribuţiei
negative a exporturilor nete. Comparativ cu anul 2004, tiparul de creştere economică s-a
modificat, formarea brută de capital fix redevenind componenta cea mai dinamică (+13 la sută) a
cererii agregate. În schimb, ritmul anual de creştere a consumului final s-a atenuat, componenta
sa privată încetinindu-şi dinamica cu aproape 4 puncte procentuale (până la 9 la sută). Această
evoluţie nu poate fi însă interpretată drept o slăbire a presiunii inflaţioniste exercitate de cererea
de consum a populaţiei, în condiţiile în care cauza sa determinantă a fost restrângerea mai
accentuată a autoconsumului şi a achiziţiilor de pe piaţa ţărănească, pe fondul rezultatelor
nesatisfăcătoare din agricultură, ceea ce a reprezentat un şoc asupra ofertei (valoarea adăugată
brută aferentă acestui sector economic a scăzut cu 13,9 la sută, ca urmare a manifestării unui
efect de bază, dar şi a condiţiilor climaterice adverse din anul 2005).
În anul 2006, produsul intern brut real şi-a intensificat semnificativ
dinamica (de la 4,1 la 7,7 la sută). Evoluţia a fost susţinută de componenta
internă a cererii agregate, în timp ce exportul net de bunuri şi servicii a
consemnat o deteriorare substanţială a contribuţiei la creşterea economică
(de la -4,6 la -6,2 puncte procentuale).
Similar anului precedent, poziţia de motor al dinamicii PIB a fost deţinută
de formarea brută de capital fix, al cărei ritm de creştere a acumulat încă 3,5
puncte procentuale (până la 16,1 la sută). O accelerare marginală a
înregistrat şi consumul final, în special pe segmentul său privat (de la 9,1 la
12,6 la sută), o contribuţie în acest sens revenind cheltuielilor pentru achiziţii
de bunuri şi servicii din reţeaua comercială, fapt care relevă accentuarea
presiunii inflaţioniste a cererii de consum. În ceea ce priveşte cererea
externă, situaţia nefavorabilă din anul 2006 a fost generată de adâncirea

18
ecartului negativ dintre ritmul real de creştere a exporturilor (dinamica
acestora accelerându-se faţă de 2005 şi fiind comparabilă celei aferente
anilor anteriori acestuia, în condiţiile unei majorări uşoare a cotei de piaţă la
nivelul Uniunii Europene şi ale unor modificări structurale importante în
sensul creşterii ponderii produselor cu valoare adăugată mai mare) şi cel
aferent importurilor de bunuri şi servicii, acesta din urmă atingând cel mai
ridicat nivel din ultimii şase ani, ceea ce reflectă atât dinamica investiţiilor şi
a consumului privat, cât şi efectele aprecierii monedei naţionale..
Evoluţia produsului intern brut din punct de vedere al utilizării evidenţiază o creştere
semnificativă a cererii interne (+12,8%) şi, în mod special, a consumului final individual al
gospodăriilor populaţiei (+12,6%) şi a formării brute de capital fix (+16,1%), net superioare
creşterii PIB.
Consumul final individual al gospodăriilor populaţiei, în anul 2006, a fost influenţat, în sens
pozitiv, de creşterea volumului de mărfuri vândute prin comerţul cu amănuntul (+21,5%) şi a
volumului serviciilor de piaţă prestate populaţiei (+13,6%).
Evoluţia formării brute de capital fix (+16,1%) în anul 2006 a fost determinată de majorarea
volumului investiţiilor, componentă principală a acestui agregat. Astfel, investiţiile în construcţii
noi au crescut cu 18,0 procente, iar cele în utilaje (inclusiv mijloace de transport) au înregistrat o
creştere de 11,2 procente faţă de anul 2005.
Creşterea volumului importurilor de bunuri şi servicii (+23,0%) a devansat-o pe cea a
exporturilor de bunuri şi servicii (+10,6%), ceea ce a condus la majorarea deficitului Balanţei
comerciale şi de plăţi ale României. Astfel, în anul 2006 deficitul balanţei de plăţi a fost, în
termeni reali, cu 62,2% mai mare faţă de anul 2005.
Analiza factorilor care au contribuit la creşterea de 7,7% a produsului intern brut
evidenţiează, din punct de vedere al utilizării PIB, contribuţia semnificativă a consumului final
individual al gospodăriilor populaţiei (+9,9%), explicată atât prin ponderea mare a acestei
componente în utilizarea PIB (78,8%), cât şi prin majorarea volumului său, comparativ cu anul
2005. Deşi a înregistrat o creştere importantă, formarea brută de capital fix a contribuit cu numai
3,7% ca urmare a unei poderi relativ scăzute în PIB(24,6%).

2.Inflatia

19
 Rata inflaţiei (decembrie/decembrie), exprimată prin preţurile de consum, s-a situat la 17,8
la sută, rezultat sensibil mai bun decât obiectivul de 22 la sută. Performanța obținută s-a datorat
mai multor factori: diminuarea presiunilor inflaţioniste prin costuri, ca rezultat al încetinirii
deprecierii nominale a monedei naţionale faţă de coşul implicit euro-dolar; atenuarea cererii de
consum, determinată de caracterul prudent al politicii fiscale prin controlul cheltuielilor;
reducerea amplitudinii corecţiilor aplicate preţurilor administrate (de la 43 la sută în 2001 la 23,5
la sută în 2002), în special datorită limitării creşterii preţurilor la energie electrică şi gaze naturale
şi a amânării unor creşteri de preţuri în cazul transporturilor feroviare; dezinflaţia importată, în
condiţiile înregistrării unor niveluri minime istorice ale inflaţiei în multe ţări europene, în SUA şi
Japonia. Rata inflatiei
Rata inflatiei
Nivel la
An Nivel mediu IPC IPP
În privinţa dezinflaţiei, in anul 2003 anual (%)
sfarsitul
Perioadei (%)
economia românească a continuat tendinţele 2002 22,5 17,8 122,5 124,5
2003 15,3 14,1 115,3 119,6
2004 11,9 9,3 111,9 118,6
favorabile din anii anteriori, rata inflaţiei, 2005 9 8,6 109,00 110,49
2006 6,56 4,87 106,56 111,56
exprimată prin preţurile de consum
(decembrie/decembrie), s-a situat la 14,1 la sută, în imediata apropiere a obiectivului iniţial de 14
la sută.
Anul 2003 a constituit al patrulea an consecutiv de dezinflaţie. Performanţa reflectă
interacţiunea mai multor factori, unii cu efecte favorabile, iar alţii cu efecte adverse. Dintre
factorii favorabili procesului dezinflaţionist, se remarcă: continuarea încetinirii deprecierii
nominale a monedei naţionale faţă de coşul implicit euro-dolar3; reducerea amplitudinii
corecţiilor aplicate preţurilor administrate, de la 23,5 la sută în 2002 la 17,4 la sută în 2003. Cu
aceste ritmuri de creştere, preţurile administrate au avut o contribuţie de 3,8 puncte procentuale la
inflaţia anului 2003, faţă de 4,6 puncte procentuale în anul 2002; evoluţia favorabilă a preţurilor
de import pentru bunuri industriale şi de consum, valoarea unitară a importurilor diminuându-se
cu 3,3 la sută faţă de anul 2002 . Totodată, o serie de factori au acţionat în sensul accentuării
Evoluţia Ratei inflaţiei presiunilor inflaţioniste: creşterea
25
salariului mediu brut cu 23,6 la sută
20
Rata inflatiei Nivel mediu
anual (%)
în termeni nominali şi cu 7,2
15
Rata inflatiei Nivel la

10
sfarsitul Perioadei (%)
procente în termeni reali. Majorările
5 salariale s-au produs şi în industrii
0
2003 2003 2004 2005 2006
nerestructurate, care înregistrează
pierderi; majorarea cererii de

20
consum, stimulată atât de creşterea veniturilor populaţiei, cât şi de politica de expansiune
agresivă a creditului către gospodării, promovată de majoritatea băncilor comerciale. Populaţia a
început un proces susţinut de îndatorare în vederea achiziţionării de bunuri, angajând inclusiv
reducerea economisirilor anterioare. Astfel, economiile populaţiei (în lei) au scăzut în termeni
reali cu 1,8 la sută în decembrie 2003 faţă de decembrie 2002;
In anul 2004, rata inflaţiei, în scădere pentru al cincilea an consecutiv, s-a situat la 9,3 la
sută, marginal deasupra ţintei de 9 la sută, dar într-un interval de variaţie compatibil cu exigenţele
regimului de ţintire directă a inflaţiei care va fi introdus în a doua parte a anului 2005. Trebuie
menţionat că este pentru prima dată după 1990 când România cunoaşte o rată a inflaţiei
exprimată printr-o singură cifră, conferind credibilitate perspectivei de durată a convergenţei
nominale progresive faţă de ţările membre ale Uniunii Europene.
Dintre factorii care au fost favorabili procesului dezinflaţionist, se remarcă: aprecierea cu
5,8 la sută în termeni reali a monedei naţionale faţă de coşul implicit euro-dolar (valori medii
anuale) în 2004, comparativ cu 2,9 la sută în 2003; reducerea amplitudinii corecţiilor aplicate la
preţurile administrate de la 17,4 la sută în 2003 la 9,9 la sută în 2004; reluarea înclinaţiei spre
economisire, ca urmare a politicii monetare prudente, ritmul anual real de creştere al economiilor
în lei ale populaţiei urcând de la -1,8 la sută în decembrie 2003 la +25,1 la sută în decembrie
2004;
O serie de alţi factori au acţionat însă în sensul accentuării presiunilor inflaţioniste:
creşterea salariului mediu brut cu 22,5 la sută în termeni nominali şi cu 9,5 la sută în termeni reali
(valori medii anuale), greu de justificat prin câştigurile de productivitate a muncii la nivelul
tuturor sectoarelor; majorarea cererii, stimulată în principal de evoluţia veniturilor salariale, dar
şi de creşterea în continuare a creditului, cu precădere a celui în valută; continuarea acumulării de
arierate în economie.
Procesul dezinflaţionist a continuat coborând în luna decembrie la 8,6 la sută, cu 0,7 puncte
procentuale sub nivelul atins în 2004; progresul a fost mult mai evident în cazul indicatorului
calculat ca medie anuală (-2,9 puncte procentuale, până la 9 la sută), care s-a plasat pentru prima
oară în ultimii 15 ani pe un palier exprimat printr-o singură cifră. Elemente de susţinere a acestei
evoluţii au oferit: conduita prudentă a politicii monetare unde ansamblul condiţiilor monetare s-a
menţinut restrictiv, cu precădere prin aprecierea nominală a monedei naţionale în raport cu euro
(cu 6 la sută, decembrie/decembrie) şi prin măsurile de natură administrativă şi prudenţial
adoptate în vederea diminuării creşterii creditului în valută;

21
conduita fiscală restrictivă adoptată în cea mai mare parte a anului (concretizată într-un surplus
bugetar de 1 la sută la finele lunii noiembrie), dezvoltarea unui mediu puternic concurenţial în
sectorul de retail, cu efect şi asupra competiţiei din sectorul productiv (stimulată suplimentar de
presiunea importurilor).
Cu toate acestea, sub acţiunea conjugată a şocurilor de natura ofertei şi a persistenţei
excesului de cerere, rezultatul obţinut la sfârşitul anului a depăşit marginal intervalul de ±1
puncte procentuale care încadra ţinta de 7,5 la sută. Pe partea ofertei, la încetinirea vitezei de
dezinflaţie au contribuit: corecţiile aplicate preţurilor administrate, a căror variaţie anuală a urcat
la 14,2 la sută, nivel sensibil superior atât mediei preţurilor de consum, cât şi celui din anul
anterior. Principala influenţă a revenit ajustărilor operate asupra preţurilor energiei electrice,
termice şi gazelor naturale, impuse de necesitatea acoperirii costurilor de producţie, de
angajamentul asumat faţă de Comisia Europeană de a alinia treptat preţul de producţie intern al
gazelor naturale la cel de import, dar şi de escaladarea preţurilor externe ale produselor
energetice; devansarea calendarului de majorare a accizelor la nivelul minim existent în Uniunea
Europeană; creşterea semnificativă a preţurilor volatile (+13,7 la sută), generată în cazul
produselor alimentare din această categorie (legume, fructe, ouă) de deficitul de ofertă asociat
anului agricol nesatisfăcător şi de perturbările induse spre sfârşitul anului de extinderea focarelor
de gripă aviară, iar în cazul combustibililor de saltul abrupt al preţului internaţional al petrolului;
insuficienta restructurare a economiei, determinantă pentru capacitatea limitată a ofertei interne
de a se adapta la profilul cererii. Concomitent, cererea de consum a populaţiei a continuat să
dezvolte presiuni inflaţioniste, extinderea resurselor financiare mobilizate în acest scop creând
condiţii favorabile dinamizării achiziţiilor de bunuri şi servicii peste nivelul din 2004.
Tendinţa constant descendentă manifestată de rata anuală a inflaţiei începând cu anul 2000
a continuat în perioada analizată, nivelul înregistrat la sfârşitul anului 2006 (4,87 la sută)
situându-se cu 3,7 puncte procentuale sub valoarea din decembrie 2005 şi fiind marginal inferior
ţintei de 5 la sută. Consolidarea procesului dezinflaţionist a fost reflectată şi de reducerea de la
9,1 la sută în anul 2005 la 6,6 la sută a variaţiei medii a indicelui armonizat al preţurilor de
consum (IAPC) – variabilă utilizată în formularea criteriului de la Maastricht
referitor la inflaţie; evoluţia a condus la restrângerea ecartului dintre rata IAPC pentru România şi
media ratelor IAPC corespunzătoare celor mai performante trei state membre UE în domeniul
stabilităţii preţurilor de la o valoare de 8,1 puncte procentuale în anul 2005 la 5,2 puncte
procentuale în anul 2006. La reducerea ritmului anual de creştere a preţurilor de consum

22
(decembrie/decembrie) au contribuit un ansamblu de măsuri de politică macroeconomică, factori
structurali şi, nu în ultimul rând, influenţele conjuncturale.
Astfel, un rol important l-a avut creşterea restrictivităţii condiţiilor monetare în sens larg, ca
rezultat conjugat al: implementării deciziilor de politică monetară şi a măsurilor cu caracter
administrativ şi prudenţial adoptate de către banca centrală aprecierii nominale a leului faţă de
moneda europeană (cu 7,2 la sută1). De asemenea, dezinflaţia a fost sprijinită de menţinerea de
facto a unei politici fiscale prudente, cel puţin până la sfârşitul lunii octombrie.
Ca atare, inflaţia de bază CORE2 (excluzând influenţa preţurilor administrate, a celor
volatile, precum şi corectând impactul accizelor la tutun şi alcool) a scăzut substanţial, rata sa
anuală reducându-se de la 4,81 la sută în decembrie 2005 la 3,04 la sută în decembrie 2006. Un
impact favorabil în sensul reducerii ratei inflaţiei preturilor de consum a continuat să exercite
operarea de ajustări mai puţin ample ale preţurilor administrate (comparativ cu anul anterior,
ritmul anual de creştere a acestora a scăzut cu 4 puncte procentuale, până la 10,2 la sută,
rămânând însă sensibil superior mediei), pe fondul relativei atenuări a presiunilor pe piaţa
produselor energetice şi al întăririi monedei naţionale faţă de principalele valute, precum şi
dezvoltarea formelor moderne de comercializare a bunurilor de consum, pe de o parte prin
extinderea ofertei (inclusiv prin importuri), iar pe de altă parte prin politica de preţuri promovată;
în plus, concurenţa de pe segmentul comerţului cu amănuntul a acţionat ca o constrângere şi
asupra producătorilor autohtoni, în condiţiile gradului ridicat de deschidere a economiei
româneşti şi ale stabilităţii preţurilor externe2. Totodată, nu poate fi ignorată tendinţa puternic
descendentă a dinamicii anuale a preţurilor volatile, până la un nivel negativ de -2,5 la sută,
datorată atât unor evoluţii curente (recoltă abundentă de fructe şi legume şi reducerea preţurilor
petrolului pe pieţele internaţionale), cât şi unui efect de bază generat de şocurile adverse din anul
2005(inundaţii extinse, majorarea puternică a preţului internaţional al ţiţeiului). În acest context,
aşteptările inflaţioniste3 s-au diminuat semnificativ în a doua parte a anului, reprezentând astfel
un alt element de susţinere a procesului dezinflaţionist.
Efectul favorabil al factorilor menţionaţi anterior a fost parţial erodat de presiunile
inflaţioniste generate de cererea internă puternică, susţinută de: relaxarea politicii veniturilor,
majorările salariale din sectoarele private în dezvoltare şi expuse fenomenului de emigraţie
temporară a lucrătorilor, dar şi de creşterea remiterilor şi transferurilor din străinătate;
expansiunea rapidă a creditului neguvernamental, ca rezultat al anticipaţiilor privind creşterea
susţinută a veniturilor salariale, precum şi al intensificării substanţiale a concurenţei pentru cote
de piaţă manifestate între instituţiile de credit; modificarea conduitei fiscale în ultimele două luni
23
ale anului, reflectată prin înregistrarea unui deficit al bugetului general consolidat mai ridicat
decât în anul precedent, majorarea cheltuielilor guvernamentale influenţând astfel şi nivelul
cererii agregate la începutul anului 2007.

3. Rata somajului

Situatia Somajului Rata şomajului a cunoscut fluctuaţii

Număr şomeri înregistraţi
Rata Somajui semnificative pe parcursul anului 2002, în
(mii persoane)
An inregistat
Pe sexe
Total (%)
Barbati Femei special ca urmare a aplicării, de la 1 ianuarie
2002 760,6 421,1 339,5 8,4
2003 658,9 372,7 286,2 7,4 2002, a Legii nr. 416/2001 privind venitul
2004 557,9 323.3 234,6 6,3
2005 523,0 303,8 219,2 5,9 minim garantat.
2006 460,5 282,3 178,2 5,2
Deoarece legea prevede ca cererile de ajutor social 9
Rata Somajui inregistat ( % )

să fie însoţite de acte doveditoare din care să rezulte 7

6
5 Rata Somajui inregistat (
4 %)

obţinerea unor venituri lunare inferioare celui minim 3

2
1
0

garantat, un număr mare de persoane au solicitat 2002 2003 2004 2005 2006

înregistrarea în evidenţele Agenţiei Naţionale de

Ocupare a Forţei de Muncă (ca şomeri neindemnizaţi),
fără a îndeplini practic condiţia esenţială, respectiv, căutarea activă a unui loc de muncă. În aceste
condiţii, rata şomajului a sporit artificial de la 8,8 la sută în decembrie 2001 la 13,5 la sută în
februarie 2002. Ulterior, această influenţă s-a atenuat, pe măsură ce persoanele respective au
renunţat la reînnoirea cererilor, fiind astfel eliminate din înregistrările ANOFM.
Reducerea ratei şomajului până la un nivel de 8,1 la sută în decembrie 2002 nu a fost însă
rezultatul exclusiv al disipării influenţei conjuncturale menţionate, la această evoluţie contribuind
şi măsurile active de combatere a şomajului, prevăzute de Legea nr. 76/2002. Important de
semnalat este faptul că diminuarea ratei şomajului s-a produs concomitent cu restrângerea
numărului de salariaţi în majoritatea ramurilor economiei. Posibile explicaţii ale acestei evoluţii
rezidă atât în factori structurali – continuarea procesului de restructurare în industrie, trecerea la
agricultura de subzistenţă, existenţa în continuare a unei economii paralele –, cât şi în factori
conjuncturali – preferinţa pentru alte forme de angajare (de exemplu, prin convenţie civilă),
intensificarea exportului de forţă de muncă.
Pe parcursul anului 2003 rata şomajului s-a diminuat cu 1,2 puncte procentuale, ajungând în
luna decembrie la 7,2 la sută. La această evoluţie au contribuit consolidarea creşterii economice
şi măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă adoptate în baza programului social 2002-

24
2003 şi a Legii nr. 76/2002, însă decalajul dintre reducerea numărului de şomeri (cu 101,7 mii
persoane) şi creşterea numărului de salariaţi (cu 2,8 mii persoane) sugerează şi alţi factori de
influenţă (amplificarea mişcării migratorii, economia subterană).
În anul 2004 creşterea economică impresionantă s-a tradus şi printr-o diminuare a ratei
şomajului la 6,3 la sută. Ca şi în anul 2003, reducerea numărului de şomeri (cu 101 mii persoane)
este mult mai mare decât creşterea numărului de salariaţi (cu 65 mii persoane), părând a indica
acţiunea altor factori, precum: amplificarea migraţiei externe – sugerată de majorarea

800
transferurilor private de la nerezidenţi către
700

600

Barbati
rezidenţi şi a veniturilor din muncă (însumate,
500
Femei
400

300
Număr şomeri înregistraţi
acestea au consemnat un ritm anual de creştere
200

100

0
de 31,8 la sută1), cu efect de limitare a
2002 2003 2004 2005 2006

deficitului contului curent – şi persistenţa

economiei informale, în special a
autoconsumului în zona rurală.
Rata şomajului a continuat să scadă de la 6,3 la sută în decembrie 2004 la 5,9 la sută în
decembrie 2005. Chiar dacă pe o piaţă caracterizată printr-o migraţiune temporară a forţei de
muncă în străinătate astfel de cifre pierd din relevanţă, acestea par totuşi să reflecte o mai bună
înregistrare a forţei de muncă în sectorul formal al economiei. Totodată, cifrele indică un nivel
apropiat de „ocuparea deplină“, ceea ce poate explica majorările salariale cu mult peste creşterea
productivităţii muncii, precum şi persistenţa presiunilor inflaţioniste.
Rata şomajului înregistrat a atins la sfârşitul anului 2006 nivelul de 5,2 la sută din
populaţia activă civilă totală, mai mic cu 0,7 puncte procentuale faţă de decembrie 2005. Trendul
descendent al ratei şomajului înregistrat a fost influenţat de cererea internă de forţă de muncă14 şi
de migraţia forţei de muncă calificate în străinătate.

Datoria externa a Romaniei

Datoria pe termen mediu şi lung a însumat 14,97 miliarde EUR la finele anului 2002, cu
27,1 la sută mai mult faţă de 31 decembrie 2001. Creşterea soldului datoriei externe pe termen
mediu şi lung a atras după sine majorarea serviciului datoriei externe, valoarea acestuia însumând
4,25 miliarde EUR în anul 2002, cu 26,9 la sută mai mare decât în anul precedent. Pe fondul
creşterii exporturilor şi a produsului intern brut, indicatorii de îndatorare s-au menţinut în limitele
considerate normale pe plan internaţional. Rata serviciului datoriei externe a fost de 23,5 la sută,
iar ponderea serviciului datoriei externe în PIB de 8,3 la sută. Totodată, se remarcă menţinerea
25
tendinţei de limitare a ponderii datoriei externe pe termen scurt în datoria externă totală (3 la
sută), rata serviciului aferent fiind de 3,1 la sută. Ponderea datoriei externe totale în PIB a fost de
34,1 la sută, iar raportul dintre datoria externă şi exportul de bunuri şi servicii a atins 96,3 la sută.
45 Consolidarea mediului
40
35
30
Datorie Externa pe termen
economic intern a contribuit la
mediu si lung
25 Datorie Externa pe termen
20 scurt
EVOLUŢIA INDICATORILOR DE ÎNDATORARE EXTERNĂ, 2001-2006
Datorie Externa
15
10 Raportul dintre
Servi
5 Datorie datoria externă ponderea ponderea
Datorie ciul Ponderea
0 Datorie Externa şi încasările din serviciului serviciulu
Externa dator Datoriei
2002 2003
Externa
2004 2005
pe termen
2006
exportul de datoriei i datoriei
pe termen iei externe
An mediu si mărfuri şi externe în externe în
scurt exter in PIB
lung servicii export PIB
ne
2002 16,2 14,97 1,2 4,25 33,4 94,5 24,8 8,8
2003 17,83 15,88 1,98 3,8 33,9 97,5 20,8 7,2
2004 21,5 18,12 3,21 4,98 35,4 98,5 22,8 8,2
2005 30,91 24,64 6,27 13,58 38,9 117,3 51,5 17,1
2006 41,08 28,54 12,71 19,8 42,3 130,7 63,0 20,4

ameliorarea percepţiei creditorilor şi investitorilor străini, conducând la majorarea intrărilor de

capital sub forma creditelor externe şi a investiţiilor străine directe şi de portofoliu. Astfel, la
sfârşitul anului 2003 datoria externă a României însuma 16,5 miliarde euro, mai mult cu 1 miliard
euro faţă de 31
decembrie 2002
Indicatorii de îndatorare externă s-au situat în limite normale. Rata serviciului datoriei
externe şi ponderea serviciului datoriei externe în PIB s-au redus faţă de sfârşitul anului 2002 cu
3,6 puncte procentuale, respectiv cu 1,1 puncte procentuale, ajungând la 20,6 la sută şi 7,5 la sută,
pe fondul creşterii exportului de bunuri şi servicii şi a produsului intern brut. În schimb, ponderea
datoriei externe pe termen scurt în datoria externă totală şi ponderea datoriei externe în PIB au
crescut cu 1,8 puncte procentuale, respectiv cu 1 punct procentual (până la 6,5 la sută, respectiv
32,7 la sută), ca efect al majorării împrumuturilor pe termen scurt contractate de sectorul
nebancar.
Serviciul datoriei externe în anul 2003 a fost de 3,8 miliarde euro Structura pe scadenţe a
serviciului datoriei externe relevă preponderenţa serviciului datoriei externe pe termen mediu şi
lung (85,6 la sută).
Datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut faţă de sfârşitul anului 2002 cu 4,8 la
sută, ajungând la 15,88 miliarde euro, în urma unor intrări nete din credite externe în valoare de
2,09 miliarde euro. Nivelul datoriei externe a fost
Evoluţia exportului si importului,
limitat de influenţele variaţiei cursului de schimb 2002-2006
An Export Import (sold)
2002 17,14 19,9 -2,76
26 2003 18,29 22,18 -3,89
2004 21,4 27,37 -5,97
2005 26,36 34,51 -8,15
2006 31,44 43,19 -11,75
EUR/USD (-1 218,2 milioane euro) şi ale unor conversii de datorie în investiţii directe (-163,1
milioane euro).
50
La sfârşitul anului 2004 soldul
40

30
datoriei externe totaliza 21,7 miliarde
20 Export
Import
10 (sold)
euro. Majorarea de la an la an a soldului
0
2002 2003 2004 2005 2006
-10
datoriei externe a condus la creşterea
-20

plăţilor efectuate în contul serviciului

datoriei externe, care a totalizat 5
miliarde euro în anul 2004, cu 1,2
miliarde euro mai mult faţă de anul precedent. Ca și in anul precedent creşterea exporturilor de
bunuri şi servicii şi a produsului intern brut au dus la menținerea în limitele considerate normale
de către analiștii economici a principalilor indicatori de îndatorare La finele anului 2004 ponderea
datoriei externe brute în PIB a fost de 36,8 la sută, cu 1,6 puncte procentuale mai mare faţă de
decembrie 2003, iar soldul datoriei externe brute raportat la exporturile de bunuri şi servicii a
reprezentat 99,4 la sută. Rata serviciului datoriei externe a crescut de la 20,8 la sută la 31
decembrie 2003 la 22,8 la sută la finele anului 2004, iar ponderea serviciului datoriei externe în
PIB s-a majorat în acelaşi interval de la 7,5 la sută la 8,4 la sută. Ponderea dobânzilor în total
exporturi a scăzut de la 4,2 la sută la 31 decembrie 2003 la 3,9 la sută la finele anului 2004, ca
urmare a obţinerii unor condiţii de creditare mai avantajoase în ultimii ani. Datoria externă pe
termen scurt a continuat trendul din anii anteriori, soldul acesteia crescând în perioada de
referinţă cu 78,9 la sută şi a reprezentat 16,3 la sută din datoria externă brută la sfârşitul anului
2004.
Serviciul datoriei externe în anul 2004 a însumat 4,97 miliarde euro. Structura pe scadenţe
a serviciului datoriei externe relevă preponderenţa serviciului datoriei externe pe termen mediu şi
lung (81 la sută).
Datoria externă pe termen mediu şi lung a totalizat 18,17 miliarde euro la finele anului
2004, cu 14,6 la sută mai mult faţă de 31 decembrie 2003, urmare a unor intrări nete din
angajamente externe în valoare 3,2 miliarde euro. Nivelul datoriei externe a fost limitat de
influenţele variaţiei cursului de schimb EUR/USD (-543,5 milioane euro) şi ale unor conversii de
datorie în investiţii directe (-337,8 milioane euro).
În decursul anului 2005 datoria externă pe termen scurt s-a dublat, astfel că la sfârşitul
anului aceasta totaliza 6,5 miliarde euro, reprezentând 20,9 la sută din totalul datoriei externe
brute. Majorarea datoriei pe termen scurt a condus şi la creşterea plăţilor efectuate în contul
27
serviciului datoriei externe a României, care a însumat 13,6 miliarde euro în anul 2005. Din
totalul acestora, plăţile aferente datoriei pe termen scurt au fost de 8,3 miliarde euro, în timp ce
serviciul datoriei externe pe termen mediu şi lung a totalizat 5,3 miliarde euro. În anul 2005 rata
serviciului datoriei externe a ajuns de 51,5 la sută, în principal datorită majorării ratelor de
capital aferente datoriei pe termen scurt, iar raportul dintre serviciul datoriei externe şi rezerva
oficială a atins 74,4 la sută la 31 decembrie 2005. Ponderea datoriei externe brute în PIB s-a
menţinut în limite considerate normale (39,2 la sută), cu 3,8 puncte procentuale mai mult faţă de
decembrie 2004, iar raportul dintre datoria externă brută şi exporturile de bunuri şi servicii a
fost de 117,9 la sută. Urmare a obţinerii unor condiţii de creditare mai avantajoase în ultimii ani,
ponderea dobânzilor în total exporturi a crescut numai cu 0,5 puncte procentuale, de la 3,9 la sută
la 31 decembrie 2004 la 4,4 la sută la sfârşitul anului 2005.
Serviciul datoriei externe în anul 2005 a însumat 13,58 miliarde euro. Structura pe
scadenţe a serviciului datoriei externe arată că ponderea serviciului datoriei pe termen scurt a
crescut de la 19 la sută în 2004 la 60,9 la sută în 2005, concomitent cu reducerea ponderii
serviciului datoriei pe termen mediu şi lung de la 81 la sută la 39,1 la sută.
Datoria pe termen mediu şi lung a totalizat 24,59 miliarde euro la finele anului 2005, cu
34,4 la sută mai mult faţă de 31 decembrie 2004, ca urmare a influenţelor din variaţia cursului
de schimb EUR/USD (989 milioane euro) şi a unor conversii de datorie în investiţii directe (-161
milioane euro).
Anul 2006 se caracterizează prin creşterea investiţiilor străine în România şi a intrărilor de
capital de natura datoriei externe. Astfel, la 31 decembrie 2006 soldul datoriei externe brute
totaliza 41,1 miliarde euro, iar cel al participaţiilor străine la capitalul social al firmelor româneşti
însuma 27,1 miliarde euro. În decursul anului 2006 evoluţia soldului datoriei externe pe termen
scurt a continuat trendul din anul precedent, dublându-se faţă de decembrie 2005. Astfel, la
sfârşitul anului 2006 datoria externă pe termen scurt totaliza 12,7 miliarde euro, reprezentând
30,9 la sută din totalul datoriei externe brute. Majorarea datoriei pe termen scurt a atras după sine
şi creşterea plăţilor efectuate în contul serviciului datoriei externe a României, care a însumat
19,8 miliarde euro în anul 2006. Din totalul acestora, plăţile aferente datoriei externe pe termen
scurt au fost de 13,3 miliarde euro, în timp ce serviciul datoriei externe pe termen mediu şi lung a
totalizat 6,5 miliarde euro. Pe fondul majorării ratelor de capital aferente datoriei externe pe
termen scurt, rata serviciului datoriei externe a ajuns de 63 la sută la finele anului 2006, iar
raportul dintre serviciul datoriei externe şi rezerva oficială a atins 86,3 la sută la 31 decembrie

28
2006. Ponderea datoriei externe brute în PIB s-a menţinut în limite considerate normale (42,3 la
sută), cu 3,4 puncte procentuale mai mult faţă de decembrie 2005, iar raportul dintre datoria
externă brută şi exporturile de bunuri şi servicii a fost de 130,7 la sută. Ponderea dobânzilor în
total exporturi de bunuri şi servicii a crescut de la 4,4 la sută la 31 decembrie 2005 la 5,1 la sută
la sfârşitul anului 2006.
Serviciul datoriei externe (termen scurt, mediu şi lung) în anul 2006 a însumat 19,8
miliarde euro.
Datoria externă pe termen mediu şi lung a totalizat 28 376 milioane euro la finele anului
2006, cu 15,2 la sută mai mult faţă de 31 decembrie 2005, ca urmare, a influenţelor din variaţia
cursului de schimb EUR/USD (-622 milioane euro) şi a unor conversii de datorie în investiţii
directe (-45 milioane euro).
Gradul de deschidere a economiei româneşti, care a relevat o evoluţie constant
ascendentă în ultimii patru ani, a crescut considerabil, de la 41,4 la sută în anul 1993 la 66,4 la
sută în anul 2002, pe fondul scăderii protecţionismului tarifar şi al reorientării comerţului exterior
către Uniunea Europeană.
Exportul de bunuri a însumat 17,14 miliarde euro, în creştere faţă de anul 2001 cu 21,9 la
sută, ca urmare a majorării volumului de mărfuri la mai mult de jumătate. Creşterile de export din
ultimii patru ani au mărit contribuţia exportului la realizarea PIB de la 19,7 la sută în 1998 la 30,3
la sută în 2002.. Dintre produsele cu ponderi semnificative în export, cele menţionate în tabelul
următor au înregistrat creşteri.
Importul de bunuri (FOB) a atins în 2002 valoarea de 19,9 miliarde euro (36 la sută din
PIB), în creştere cu 14,9 la sută faţă de anul precedent, pe fondul consolidării cererii interne, al
majorării exportului şi al creşterii preţului internaţional al ţiţeiului. Surplusul de import s-a
realizat preponderent din majorarea volumului de bunuri (ca urmare a liberalizării importului de
bunuri industriale din Uniunea Europeană, a suspendării plăţii taxei pe valoarea adăugată pentru
importul de maşini şi utilaje) şi de materii prime care nu se produc în ţară sau sunt deficitare.
Gradul de deschidere a economiei româneşti, cu o evoluţie constant ascendentă în ultimii
cinci ani, a crescut considerabil, ajungând la 69,9 la sută în anul 2003, pe fondul scăderii
protecţionismului tarifar şi al intensificării integrării României în circuitul economic mondial.
Exportul de bunuri a însumat 15,61 miliarde euro, în creştere faţă de anul 2002 cu 6,4 la
sută (0,94 miliarde euro), exclusiv din majorarea volumului. Creşterile de export din ultimii cinci
ani au mărit contribuţia exportului la realizarea PIB de la 23,8 la sută în 1999 la 31 la sută în

29
2003. Creşterile înregistrate de produsele cu ponderi semnificative în export sunt prezentate în
tabelul nr.10.
Importul de bunuri (FOB) a atins în 2003 valoarea de 22,18 miliarde euro (38,9 la sută
din PIB), în creştere cu 12,3 la sută faţă de anul precedent (2,14 miliarde euro), exclusiv din
majorarea volumului de bunuri, datorită preţurilor externe mici.
Gradul de deschidere a economiei româneşti a crescut semnificativ, ajungând la 73,3 la
sută în anul 2004, pe fondul eliminării protecţionismului tarifar şi al intensificării integrării
României în circuitul economic mondial.
Exportul de bunuri a însumat 21,4 miliarde euro, marcând o creştere substanţială (21,3 la
sută) comparativ cu anul 2003, ca efect al majorării preţurilor externe (la produse metalurgice,
produse petroliere, maşini) şi al modificării structurii bunurilor exportate – în sensul creşterii
ponderii bunurilor intermediare şi al scăderii ponderii bunurilor de consum. Surplusul valoric al
exportului faţă de anul 2003 a fost de 3,32 miliarde euro. În anul 2004, media lunară realizată la
export s-a apropiat de 1,6 miliarde euro, mărind contribuţia exportului la realizarea PIB cu 1,3
puncte procentuale faţă de anul precedent, până la 32,1 la sută.
Importul de bunuri (FOB) a atins în 2004 valoarea de 27,37 miliarde euro, în creştere cu
24 la sută faţă de anul precedent, pe fondul expansiunii cererii interne. Surplusul valoric al
importului faţă de anul 2003 a fost de 4,69 milioane euro. Media lunară realizată la import a fost
de 2 miliarde euro şi a majorat ponderea importului în PIB cu 2,6 puncte procentuale faţă de anul
2003, ajungând la 41,2 la sută.
Exportul de bunuri a însumat 26,36 miliarde euro, în creştere cu 17,5 la sută faţă de anul
2004, ca efect al temperării cererii din zona euro (cu excepţia exportului de produse minerale) şi
al modificării structurii exporturilor – în favoarea bunurilor cu grad înalt de prelucrare (bunuri
intermediare şi bunuri de capital). Surplusul valoric al exportului a fost comparabil cu cel din
anul precedent (3,32 miliarde euro) şi a provenit în proporţie de două treimi din creşterea
preţurilor externe (produse petroliere, produse ale industriei chimice, fontă, fier şi oţel) şi de o
treime din majorarea volumului (automobile, produse petroliere, maşini, aparate şi echipamente
electrice). În anul 2005, media lunară realizată la export a fost de 1,8 miliarde euro, mai mare cu
0,2 miliarde.
Importul de bunuri a atins 34,51 miliarde euro, rata de creştere fiind comparabilă cu cea
din anul 2004 (23,9 la sută), în condiţiile creşterii preţurilor internaţionale (ţiţei, gaze naturale,
produse petroliere, minereuri, produse metalurgice, piei, blănuri) şi ale majorării cererii interne
(automobile, tractoare şi alte vehicule terestre, cazane, turbine, motoare, aparate şi dispozitive
30
mecanice, bumbac, fire şi ţesături din bumbac, maşini, aparate şi echipamente electrice, aparate
de înregistrat şi de reprodus sunetul şi imaginea). Surplusul valoric al importului faţă de anul
2004 a fost de 5,8 miliarde euro şi a fost determinat de creşterea preţurilor externe, de
modificarea structurii importului şi de majorarea cererii interne pentru bunuri de folosinţă
îndelungată. Media lunară realizată la import a fost de 2,5 miliarde euro, mai mare cu 0,5
miliarde euro decât în anul precedent.
Exportul de bunuri a însumat 31,44 miliarde euro, în creştere cu 16,2 la sută faţă de anul
2005, ca efect al majorării preţurilor externe (la produse petroliere19, maşini, produse
metalurgice, produse chimice, materiale plastice, mobilier), al volumului şi al creşterii
exporturilor produselor prelucrate (bunuri intermediare şi bunuri de capital). Surplusul valoric al
exportului a fost de 3,6 miliarde euro, mai mare cu 0,28 miliarde euro faţă de cel înregistrat în
anul 2005 şi a provenit atât din creşterea preţurilor externe (produse petroliere, metalurgice,
chimice şi plastice, aluminiu, motoare, aparate şi dispozitive mecanice, mobilier şi încălţăminte),
cât şi din majorarea volumului (automobile, produse petroliere, maşini, aparate şi echipamente
electrice, aluminiu, cupru, produse din fontă, fier sau oţel, materiale plastice şi articole din
plastic). În anul 2006, media lunară realizată la export a fost de 2,1 miliarde euro, mai mare cu
0,3 miliarde euro decât în anul precedent.
Importul de bunuri a înregistrat 43,19 miliarde euro, mai mult cu 25,1 la sută faţă de anul
precedent, pe seama majorării cererii interne de bunuri de capital (automobile, tractoare şi alte
vehicule terestre, aparate şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente electrice) şi de
produse energetice, precum şi de evoluţia preţurilor materiilor prime20. Surplusul valoric al
importului faţă de anul 2005 a fost de 7,55 miliarde euro, mai mare cu 1, 75 miliarde euro faţă de
cel înregistrat în anul 2005 şi a fost determinat în cea mai mare parte de majorarea volumului
fizic al bunurilor importate. Media lunară realizată la import a fost de 3,1 miliarde euro, mai mare
cu 0,6 miliarde euro decât în anul precedent.

Indicatorii deschiderii internaţionale a economiei

rata de
ponderea
completare
soldul deschiderea ponderea soldului
a
An Export import balantei PIB internationala exporturilor balantei
resurselor
comerciale (%) in PIB comerciale
interne din
in PIB
importuri
2002 17,14 19,9 -2,76 48,46 76,43 35,37 41,06 -5,70

2003 18,29 22,18 -3,89 50,68 79,85 36,09 43,76 -7,68

2004 21,4 27,37 -5,97 58,91 82,79 36,33 46,46 -10,13

31
 2005 26,36 34,51 -8,15 79,26 76,80 33,26 43,54 -10,28

2006 31,44 43,19 -11,75 93,72 79,63 33,55 46,08 -12,54

Deschiderea internaţională a economiei a avut o evoluţie pozitivă până în 2004 ( 76, 43 în

2002, 79,85 în 2003, 82,79 în 2004) în anul 2005 a scăzut cu 6 procente faţă de anul precedent
(76,8 procente în 2005) revenindu-şi în anul 2006 când a crescut cu 2,83 procente atingând 79,63
procente. Prin urmare ponderea comerţului exterior în PIB-ul României a înregistrat un trend
ascendent până în 2004, a scăzut în 2005 şi a crescut din nou în 2006.
O evoluţie similară cu deschiderea internaţională a economiei a înregistrat şi ponderea
exporturilor în PIB: trend ascendent până în 2004 când a reprezentat 36,33 procente din PIB,
scădere în 2005 – 33,26 procente din PIB, creștere în 2006, 33,55 procente din PIB.

desc hiderea internationala (% ) rata de c om pletare a res urselor interne din im porturi

84 47
46
82
45
80 44
43 rata de c om pletare a
des c hiderea internationala
78 res urs elor interne din
(% ) 42 im porturi
76 41
40
74
39
72 38
2002 2003 2004 2005 2006 2002 2003 2004 2005 2006

ponde rea ex p orturilor in P IB

37
36,5
36
35,5
35
34,5 ponderea ex porturilor in
Rata de completare a resurselor interne din importuri a 34
33,5
P IB

33

fluctuat de-a lungul perioadei analizate (41,06 procente în 32,5

32
31,5
2002 2003 2004 2005 2006
2002, 43,76 procente în 2003, 46,46 procente în 2004, 43,54
procente în 2005, 46,08 procente în 2006)
po nde rea s oldului b ala nte i c o m erc ia le in P IB Pe toată
perioada analizată ponderea soldului balanței
0
2 002 2 00 3 2 004 2 005 2 006
-2

comerciale în PIB a fost sub 2,5 %, prin urmare

-4

-6
p ond ere a s o ldu lui ba lant ei
c om erc iale in P IB
-8

-1 0
dezechilibrul balanţei comerciale nu afectează
-1 2
echilibrul general intern în mod semnificativ.
-1 4

2.3 Analiza corelaţiilor dintre diferiţi

indicatori macroeconomici

32
 Pentru a explica variaţia dintre principalii indicatori macroeconomici vom utiliza procedeul
de regresie explicat in prima parte a prezentei lucrări.

1. Explicarea variaţiei PIB in raport de variaţia exportului:

Tabelul 1 SUMMARY OUTPUT:

SUMMARY OUTPUT
 R=0.99 arată că între cresterea
an export PIB

Regression Statistics
exportului si cresterea
2003 15,61 50,68
Multiple R 0,99 produsului intern brut există o 2004 18,94 60,81
R Square 0,99
legătură puternică. 2005 22,25 79,53
Adjusted R Square 0,98

0,72  R2=0.99 arată că 99% din 2006 25,85 97,75

Standard Error
2007 29,40 121,27
Observations
5,00 cresterea PIB este explicată de
crestera exportului

Tabelul 2 Corelaţia dintre cresterea PIB si creşterea exportului :

Coefficients Standard Error t Stat P-value

Intercept 6,76 1,09 6,23 0,01<0.05
X Variable 1 0,19 0,01 15,10 0,00<0.05

y i = a 0 + a1 x i + u i  yi= 6,76+0,19xi

 Intercept este termenul liber, deci coeficientul a0 este 6,76. Termenul liber este punctul
în care variabila explicativă (factorială) este 0. Deci in cazul in care nu exista export, PIB
ar avea valoarea termenului liber.
 Coeficientul a1 este 0.19, ceea ce însemnă că la creşterea exportului cu 1 mld euro PIB va
creste cu 0.19 mld euro.

2. Explicarea variaţiei importului în raport cu variaţia exportului:

33
 SUMMARY OUTPUT
 R= 0.99 arată că între creșterea an export import
Regression Statistics

Multiple R 0,99 exportului si creșterea importului 2003 15,61 19,57

2004 18,94 24,26
R Square 0,99 există o legătură puternică. 2005 22,25 30,06
2006 25,85 37,61
Adjusted R Square 0,98
 R2 =0.99 arată că 99% din cresterea 2007 29,40 47,06
Standard Error 0,76
Observations 5,00 importului este explicată de cresterea exportului

Tabelul 2 Corelatia dintre creşterea importului si creşterea exportului:

Coefficients Standard Error t Stat P-value

Intercept 6,67 1,16 5,76 0,01<0,05

X Variable 1 0,50 0,03 14,21 0,00<0,05

y i = a 0 + a1 x i + u i  yi= 6,67+0,50xi

 Intercept este termenul liber, deci coeficientul a0 este 6,67. Termenul liber este punctul
în care variabila explicativă (factorială) este 0. Deci in cazul in care nu exista export,
importul ar avea valoarea termenului liber.
 Coeficientul a1 este 0.50, ceea ce însemnă că la creşterea exportului cu 1 mld euro
importul va creste cu 0.50 mld euro.

3. Explicarea variaţiei Datoriei externe in raport cu variaţia exportului:

Tabelul 1 SUMMARY OUTPUT:

SUMMARY OUTPUT
 R= 0.98 arată că între dinamica an export DE
15,88
exportului si dinamica datoriei 2003 15,61
Regression Statistics 18,12
externe există o legătură puternică. 2004 18,94
Multiple R 0,98 24,64
2005 22,25
R Square 0,96  R2 =0.96 arată că 96% din 28,54
Adjusted R Square 0,94 2006 25,85
dinamica datoriei externe este 38,33
Standard Error 1,28
2007 29,40
Observations 5,00 explicată de dinamica exportului

Tabelul nr 2 Corelatia dintre creșterea exportului și scăderea Datoriei externe:

34
 Coefficients Standard Error t Stat P-value
Intercept 7,44 1,88 3,95 0,03<0,05
X Variable 1 0,60 0,07 8,34 0,00<0,05

y i = a 0 + a1 x i + u i  yi= 7.44+0,60xi

 Intercept este termenul liber, deci coeficientul a0 este 7.44. Termenul liber este punctul
în care variabila explicativă (factorială) este 0. Deci in cazul in care nu există export,
datoria externă are valoarea termenului liber.
 Coeficientul a1 este 0.60, ceea ce însemnă că la creşterea exportului cu 1 mld euro datoria
external va scădea cu 0.60 mld euro.

4. Explicarea variaţiei PIB in raport cu variaţia datoriei externe

Tabelul 1 SUMMARY OUTPUT
SUMMARY OUTPUT  R= 0.99 arată că între dinamica an DE PIB
2003 15,88 50,68
Regression Statistics
datoriei externe si dinamica PIB există 2004 18,12 60,81
Multiple R 0,99
2005 24,64 79,53
R Square 0,99 o legătură puternică. 2006 28,54 97,75
Adjusted R Square 0,98 2007 38,33 121,27
Standard Error 1,10
 R2 =0.99 arată că 99% din dinamica
Observations 5,00 PIB este explicată de dinamica datoriei externe.

Tabelul nr 2 Corelatia dintre datoria externă si PIB:

Coefficients Standard Error t Stat P-value
Intercept -0,61 1,67 -0,37 0,74>0,05
X Variable 1 0,31 0,02 16,13 0,00<0.05

y i = a 0 + a1 x i + u i 
yi= -0.61+0,31xi
 Intercept este termenul liber, deci coeficientul a0 este - 0.61. Termenul liber este punctul
în care variabila explicativă (factorială) este 0. Deci in cazul in care nu exista datorie
externă, PIB are valoarea termenului liber.
 Coeficientul a1 este 0.31, ceea ce însemnă că la creşterea PIB cu 1 mld euro datoria
externa se va diminua cu 0.31 mld euro.

35
Aspecte generale cu privire la evoluţia indicatorilor macroeconomici
ai României – Concluzii

Din analiza efectuată în lucrarea de faţă reiese că în perioada analizată România a

înregistrat progrese semnificative în domeniul economic. Cu toate că aceste progrese sunt
remarcabile, este nevoie în continuare de menţinerea unei politici fiscale stricte, care să vină în
completarea unei politici monetare riguroase, intensificată de progresele mari din domeniul
reformei structurale. Astfel se va crea o mai bună disciplină financiară în sectorul întreprinderilor
şi o bază mult mai solidă pentru finanţele publice şi sistemul financiar.
Din analiza efectuată reiese că trăsăturile esenţiale ale tipului de creştere economică din
România în perioada 2002 – 2006 au fost: (i) menţinerea PIB peste nivelul său potenţial (cu un
impact negativ în planul tensiunilor asupra preţurilor de consum), în pofida majorării acestuia din
urmă şi (ii) persistenţa dezechilibrului intern/extern, în favoarea absorbţiei interne. Această
situaţie se datorează unui cumul de factori:
– existenţa unui decalaj între momentul efectuării unor investiţii şi cel al începerii
manifestării efectelor acestora asupra nivelului ofertei agregate şi al productivităţii;
– creşterea rapidă a veniturilor disponibile ale populaţiei, uneori cu o viteză
superioară ritmului productivităţii muncii, potenţată de evoluţia în continuare
rapidă a creditului, ambele contribuind la majorarea consumului în perioada
curentă bazată pe anticiparea unor creşteri de venituri în viitor (consumption
smoothing), inclusiv datorită cererii de consum privat nesatisfăcute în anii anteriori;
– dezvoltarea accelerată în ultimii ani a unor activităţi în esenţă neexportabile (non-
tradables), precum serviciile (comerţ, servicii financiar-bancare) şi construcţiile;
– aprecierea leului, cu efect de stimulare a cererii de import, precum şi existenţa unor
efecte de avuţie şi de bilanţ semnificative, care diminuează caracterul restrictiv al
aprecierii monedei naţionale asupra activităţii economice.

36
 Analiza realizată pe baza indicatorilor selectaţi, prezentată în lucrare, constiutie doar o parte
din ceea ce înseamnă o viziune de ansamblu asupra evoluţiei economice a României. Pentru
aceasta este necesară o integrare a analizei în context internaţional.
În anul 2006, configurarea politicilor economice şi acţiunile întreprinse de către autorităţi
au fost subsumate contextului pregătirii economiei României pentru aderarea la Uniunea
Europeană la 1 ianuarie 2007. În acest context, economia României a continuat evoluţiile
favorabile în privinţa dezinflaţiei şi a creşterii economice, alături de manifestarea mai pregnantă a
unor riscuri, în special în ceea ce priveşte adâncirea deficitului contului curent al balanţei de plăţi.
În Raportul său din anul 2005, Comisia Europeană a concluzionat că România continuă să
îndeplinească criteriul economiei de piaţă funcţionale, iar implementarea viguroasă a reformelor
structurale vor asigura capacitatea acesteia de a face faţă presiunilor concurenţiale din cadrul
Uniunii. România a menţinut, în general, stabilitatea macroeconomică, chiar dacă mix-ul de
politici s-a dovedit mai puţin prudent şi a ridicat îngrijorări cu privire la sustenabilitatea
progreselor obţinute în acest domeniu. România a continuat să implementeze programul de
reforme structurale, deşi nu la fel de ferm în toate sectoarele.

Provocări viitoare:

România are de înfruntat o serie de provocări pentru a-şi atinge obiectivul, îndeplinirea
angajamentelor pentru integrarea în UE. Printre acestea, menţionăm:
Accelerarea reformelor structurale. Dificultăţile cheie includ finalizarea agendei de
privatizare, îmbunătăţirea climatului de afaceri prin eliminarea barierelor administrative şi
implementarea unui sistem fiscal deschis şi previzibil cu scopul de a întări sistemul de colectare a
taxelor în vederea asigurării absorbţiei fondurilor structurale şi de coeziune socială pe care
România le va primi de la Uniunea Europeană.
Reforma instituţiilor publice şi îmbunătăţirea guvernanţei. Serviciile publice trebuie să
fie gestionate astfel încât să aducă beneficii populaţiei. Aceasta se poate realiza prin instituirea
unui serviciu public pe baza meritelor, remunerat corespunzător. Este, de asemenea, necesar un
cadru legal şi reglementar care să sprijine serviciile publice.
Reforma procesului legislativ şi a justiţiei. În trecut, reformele au fost stânjenite de
frecventele schimbări din legislaţie şi de incapacitatea de a implementa noile legi
De aceea, este esenţial să se organizeze legislaţia în vigoare şi să se elaboreze un sistem
eficient de aprobare a legilor noi. În plus, trebuie consolidate atât profesionalismul şi integritatea
37
judecătorilor cât şi independenţa puterii juridice. Procesul juridic trebuie, de asemenea, să devină
mai rapid şi mai eficient.
Reforma sistemului de pensii. În ciuda reformelor recente, sistemul public de pensii se
confruntă cu provocări semnificative datorate îmbătrânirii populaţiei, structurii populaţiei şi
manierei ineficiente de strângere a veniturilor. Este nevoie de reforme susţinute pentru garantarea
sustenabilităţii financiare pe termen mediu şi lung, asigurarea unor pensii mai mari şi trecerea la
al doilea pilon (contribuţia obligatorie şi gestionarea la nivel privat a fondurilor de pensii).
Dezvoltarea zonelor rurale şi reducerea sărăciei. Deoarece majoritatea populaţiei sărace
din România locuieşte în zonele rurale, reformele din agricultură sunt esenţiale pentru a reduce
nivelul ridicat de sărăcie a ţării. Deşi România are un teren agricol fertil, păduri întinse şi o reţea
fluvială întinsă, zonele rurale au o infrastructură inadecvată şi o producţie agricolă ineficientă. În
plus, trebuie îmbunătăţit accesul la educaţie şi la servicii sociale în aceste zone.
Reforma sectorului energetic. Deşi reformele din sectorul energetic au fost impresionante,
restructurarea trebuie să continue mai ales în zona de generare. Privatizarea companiilor
generatoare de energie a fost întârziată iar acest lucru afectează eficienţa sectorului şi
competitivitatea sectorului energetic în cadrul Pieţei Unice a Uniunii Europene.

38
 BIBLIOGRAFIE:

A. Manuale :

 Statistică internaţională, autor: Prof.univ.dr.Liviu-Stelian BEGU

 Macroeconomie, autori : Cristian Avrămescu, Cristina Florentina Bâldan,

Emilia Ungureanu, , ed Bibliotheca Târgoviște 2007, pag 215-216

 Economie Microeconomie si Macroeconomie, autor – Conf .univ.dr.

Claudiu DOLTU
 Modele econometrice, autor Prof.univ.dr.Eugen PECICAN,
Prof.univ.dr.Ovidiu TANASOIU, Lect.univ.drd.Andreea Iluzia IACOB
 Suport De Curs – Pentru Învăţământ La Distanţă, Lect.
univ. dr. DANIEL TOBĂ

B. WEB:

 http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/2006/rapor
t_monitorizare_mai2006.pdf

 http://www.bnr.ro/

 http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do

39
  http://www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice/t
eze.php
 http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTR
IES/ECAEXT/ROMANIAINROMANIANEXTN/0,,contentMDK:206
11988~menuPK:1524448~pagePK:1497618~piPK:217854~theSiteP
K:454573,00.html
 http://www.statistica.md/statistics/dat/1280/ro/res_util_al
ePIB_ian_mart2008.pdf
 http://www.guv.ro/

40