2009

DETECTORUL DE ADEVĂR
Criminaliştii scrisului

Cuvintele sunt trecatoare insa ceea ce spun ele este nemuritor.

Expertiza criminalistica a scrisului

Terminologie corecta:
• expertiza criminalistică a scrisului
• expertiza grafică
• expertiza grafoscopică
Terminologie incorectă:
• expertiză grafologică
1.Grafologie şi grafoscopie
Între cele două grafologie şi grafoscopie există câteva diferenţe fundamentale:
grafologia urmăreşte descoperirea personalităţii unui autor cunoscut iar
grafoscopia (expertiza grafică) urmăreşte identificarea autorului unui scris a cărui
paternitate este incertă (necunoscută sau contestată);
în grafologie se examinează un singur scris (o probă sau mai multe provenind
de la aceeaşi persoană), stabilindu-se caracteristicile generale şi interpretându-se
acestea din punct de vedere psihologic; în expertiza grafică se compară două
scrisuri sau grupe de scrisuri, evaluându-se asemănările şi deosebirile;
în grafologie se examinează scrisuri sincere, nedisimulate, pe când în expertiza
grafică se examinează adesea scrisuri intenţionat modificate sau contrafăcute
(copiate sau imitate).
Grafologia, dupa cum spuneam urmăreşte cunoaşterea personalităţii umane,
adică a trăsăturilor psihologice şi de caracter, de aceea ea este utilizată în medicină
(diagnosticarea bolilor şi a gradului de sănătate mentală), pedagogie( recuperarea
copiilor retardaţi), psihologie (pentru studii de caracterologie, orientare şi selecţie
profesională).
Individualitatea se accentuează pe măsură ce scrisul este folosit în diferite
activităţi, o dată cu evoluţia lui căpătând caracteristici proprii fiecărei persoane.
Chiar dacă unele grafisme sunt redate asemănător, combinaţia şi legarea lor este
irepetabilă.
2.Expertiza criminalistica a scrisului - este una dintre cele mai
importante ramuri ale criminalisticii si are ca obiect de activitate:
 Identificarea autorului unui text manuscris (dacă textul provine realmente
de la persoana nominalizată în act - vânzător, testator, donator,
primitor- );
 Identificarea autorului unei semnături (dacă semnătura provine realmente
de la persoana nominalizată în act - vânzător, testator, donator,
primitor- );
 Identificarea persoanei care a scris un text şi/sau o semnătură falsă, ( cine
este autorul falsului) .
 Identificarea autorului unor cifre din cuprinsul actului în discuţie;
 - Identificarea autorului unor adăugiri frauduloase din cuprinsul actului în
discuţie (dacă scrisul din document aparţine uneia sau mai multor
persoane);
 - Identificarea autorului unor scrisori anonime, a unor acte fictive.
Pe langa acestea, expertiza scrisului mai urmareste si:
- Stabilirea modalităţii de falsificare a semnăturilor;
- Constatarea că un scris sau o semnătură sunt deghizate 1
- Constatarea că un scris sau o semnătură sunt copiate ori imitate

1
Deghizarea constituie o schimbare conştientă, deliberată a scrisului de către scriptor, cu scopul de a - şi
ascunde identitatea.
 - Constatarea că două sau mai multe documente sunt scrise/semnate de
aceiaşi persoană;
- Dacă un grafism este afectat de factori psihosomatici2 ;
- Dacă un grafism este alterat de condiţii improprii de execuţie
(temperatură scăzută, poziţie incomodă, imobilizarea mâinii prin ghips sau
bandaj, lipsa ochelarilor, pierderea vederii).

Scrisul este o urmă de un gen aparte, o reflectare a activităţii nervoase şi

musculare tradusă printr-un complex de mişcări şi deprinderi de scriere.
Scrisul trebuie deci privit ca o realitate dinamică şi nu fixă, aşa cum apare
la prima vedere.
Factorii implicaţi în realizarea scrieri:
-La realizarea limbajului concură un sistem format din: analizatori auditivi,
vizuali, kinestezici şi tactili care transmit influxul nervos de la receptorii
periferici spre sistemul nervos central şi sistemul aferent, alcătuit din organele
vorbirii şi ale scrierii, care efectuează procesul invers de transmitere a
influxului nervos de la centru spre organele efectoare.
-Referitor la scriere, aceasta se face prin reproducerea semnelor grafice
convenţionale a căror formă şi gesturi de execuţie sunt memorate şi întipărite
prin învăţare. Organul efector, mâna, este pus în mişcare, condus şi controlat
de către sistemul nervos central care reglează tonusul muscular.

Identificarea unei persoane dupa scris este posibilă datorită celor două
proprietăţi fundamentale ale acestuia, si anume: individualitatea şi stabilitatea
relativă.

2
Factoripsihosomatici: oboseală, surmenaj intelectual, stări nervoase pasagere, depresie, de boli
grave,de bătâneţe, intoxicaţie alcoolică, abuz de medicamente, droguri, otrăvirea cu substanţe
nocive.etc
 Falsul in acte este intalnit sub doua forme:
falsul intelectual consta in atestarea unor fapte sau imprejurari neconforme cu
adevarul sau omiterea constienta de a se insera date sau imprejurari reale;
falsul material consta in alterarea anumitor elemente ale unui act oficial sau
neoficial preexistant sau confectionarea integrala a unui act, de natura sa produca
efecte juridice. Alterarea se poate realize prin stersaturi sau adaugiri.

Domenii de activitate

1. Stabilirea contrafacerii scrisului sau a semnaturii si identificarea falsificatorului.

2. Constatarea falsului prin stersaturi sau adaugiri.
3. Identificarea persoanei care a executat un scris, al carui autor este
necunoscut/contestat.
4. Stabilirea conditiilor in care a fost realizat un scris: in stare de
ebrietate(pasagera, permanenta), in cazul bolnavilor, la batranete, in conditii
incomode sau improprii sau cu instrumente improprii de scriere, in cazul
scrisurilor modificate intentionat sau contrafacute prin imitare sau copiere.
5. Stabilirea masinii de scris pe care s-a dactilografiat un text si a persoanei
autorului in cauza.
6. Identificarea imprimantei pe care s-a redactat un text conceput pe calculator si a
persoanei care l-a tastat.
7. Stabilirea autenticitatii sigiliilor si a impresiunilor de stampile.
8. Determinarea vechimii unui inscris.

Noile tehnici criminalistice pot detecta orice fals. Practic, orice fel de
document, contract, file cec, facturi fiscale, diverse adnotări pe paşaport, ştampile
false pot fi examinate cu noile tehnici de laborator. În laborator se pot identifica
persoanele după scris sau semnatură, se depistează documentele false, se
reconstituie documentele deteriorate prin ardere, rupere, corodare chimică şi se pot
stabili metodele de falsificare a unui document.
Examenul de identificare grafică
Faze:
- Cercetarea prealabilă a actelor trimise spre expertizare.
- Analiza separată a caracteristicilor grafice.
- Examinarea comparativă a caracteristicilor scrisului în litigiu cu ale scrisului
original (cu autor cunoscut) .
- Aprecierea constatărilor şi formularea concluziei.
Metoda:
Examinarea comparativă:
• se compară pe rând caracteristicile generale şi detaliile stabilindu-se
asemănările şi deosebirile;
• evaluarea asemănărilor şi deosebirilor;
• identificarea trebuie întotdeauna bazată pe combinarea tuturor
caracteristicilor generale şi speciale considerate ca un complex grafic
unitar, şi nu pe câteva elemente izolate, oricât ar părea de
semnificative.
Pentru a se putea formula o concluzie cert pozitivă cantitatea şi calitatea
asemănărilor constatate trebuie să excludă orice coincidenţă accidentală.
Deosebirile, dacă sunt fundamentale , conduc la concluzie negativă.

Expertiza criminalistica a scrisului poate fi solicitata:

I. Inaintea declansarii procedurii judiciare pentru:
 Stabilirea oportunitatii declansarii procesului judiciar(care sunt sansele
reusitei, ce riscuri pot aparea).
Depistarea altor mijloace de aparare, de natura tehnica, care sa intareasca
mijloacele de proba existente.

II. In cauze judiciare

In situatia cand instanta incuviinteaza expertiza grafica a documentelor care
fac obiectul procesului si partile doresc, se poate aproba numirea cate unui expert
consilier/parte care sa supravegheze realizarea expertizei in laboratoarele
Ministerului Justitiei sau cele ale Ministerului Administratiei si
Internelor(expertiza supravegheata).

III. In cauze extrajudiciare

Poate fi solicitata expertiza unor inscrisuri care nu fac obiectul unor procese
judiciare iar raportul de expertiza realizat este recunoscut de catre organelle
solicitante:
acte care privesc succesiunile(testamente olografe, diferite inscrisuri care atesta
drepturi sau situatii de fapt)
acte neautentificate care privesc raporturi intre persoane fizice sau
juridice(chitante, declaratii, acte de insotire a marfii, acte scrise olograf de
vanzare-cumparare etc);
documente interne ale unor societati comerciale, care nu pot fi date publiciatii
inscrisuri prin care sunt lezate interesele unor persoane fizice sau juridice;
inscrisuri prin care sunt afectate prestigiul unor persoane publice;
inscrisuri anonime de amenintare a vietii, sanatatii sau integritatii fizice.

Dotarea tehnică:
 Lupa dactiloscopică X3;

Stereomicroscop SMXX;

POLILIGHT – sursă de lumină cu lungime de undă variabilă cuprinsă între

350 şi 1000 nanometri;

FORAM 685-2 – Comparator spectral Raman.

Spectrologia Raman oferă suport judiciar ştiinţific printr-un dispozitiv
adiţional pentru compararea substanţelor scripturale şi a fibrelor vopsite. Metoda
este pretabilă situaţiilor în care sunt disponibile probele urmărite de material, iar
substanţele chimice convenţionale sunt impracticabile. În particular, comparaţia
directă a spectrului Raman poate oferi mijloace pentru determinarea deosebirilor
dintre probe şi a provenienţei din aceeaşi sursă a acestora.
VSC 5000 – Comparator videospectral pentru examinarea documentelor,
folosit la:
identificarea textelor acoperite;
stabilirea textelor adăugate, retuşate sau repasate;
identificarea textului iniţial executat anterior unor suprapuneri;
examinarea impresiunilor de ştampile prin juxtapunere şi prin suprapunere a
imaginilor.
ajustarea contrastului vizual prin selectarea sursei de lumină specială şi
alegerea spectrului de filtre;
măsurări şi comparaţii pentru detectarea micilor diferenţe dintre documente;
spectrometrie şi colorimetrie;
managementul studiilor de caz necesar pentru întocmirea raportului.
Din data de 1 iulie 2007 toate Serviciile Criminalistice judeţene beneficiază
de ultima versiune a echipamentelor de examinare a documentelor Docubox
Dragon.
 Aceste echipamente sunt operaţionale atât din punct de vedere tehnic
(instalare hardware şi software), cât şi în ceea ce priveşte training-ul personalului
care utilizează aceste sisteme. Echipamentul Docubox Dragon funcţionează pe
baza unei aplicaţii informatice şi este compus din:
unitatea centrală de examinare;
calculator cu o configuraţie de ultimă oră;
monitor TFT.
Acest echipament face posibilă examinarea documentelor în diferite
lungimi de undă, în scopul identificării falsurilor şi contrafacerilor, verificării
elementelor de siguranţă şi a modificărilor produse, cum ar fi adăugarea, ştergerea,
repasarea sau acoperirea de text. Practic întreg ansamblul tehnicilor şi procedurilor
de lucru existente în laboratorul de profil din cadrul Institutului de Criminalistică
este disponibil la nivel naţional.

Unelte de măsurat scrisul

Expertiza grafoscopică poate fi dispusă din oficiu sau la cererea uneia

dintre părţi, fie pentru susţinerea acuzării sau apărării, fie pentru dovedirea
acţiunii sau pentru combaterea ei. Alături de alte genuri de expertiză (medico-
legală, psihiatrică, contabilă, tehnică), expertiza grafoscopică aduce o importantă
contribuţie la cercetarea probelor materiale, în principal prin identificarea
persoanelor şi obiectelor. După cum o arată şi statisticile laboratoarelor de
criminalistică, ponderea cea mai mare o are expertiza scrisului, cunoscută în mod
curent sub denumirea de "expertiză grafică". Uneltele de lucru sunt aceleaşi de
ani de zile: o lupă obişnuită, lupa cu reticol (care ajută la efectuarea de măsurători:
mărimea literei, a cifrelor, distanţa dintre cuvinte sau dintre rânduri), microscopul
şi noile programe de calculator. Prin utilizarea noilor tehnici furnizate de
programul Lucia Forensic, poliţiştii pot determina şi ce cuvânt s-a acoperit de
exemplu cu pastă albă sau a fost şters pe deasupra cu pastă de pix. La examinarea
pe calculator se vede pur şi simplu clar ca lumina zilei ce s-a dorit a fi şters. De
asemenea, se poate determina faptul că s-a folosit un alt tip de cerneală sau pastă
de pix, chiar dacă la prima vedere pare aceeaşi culoare. Intervenţia peste un înscris
mai vechi se poate detecta după o analiză atentă pe calculator. Nu există falsul
perfect, oricât s-ar strădui cineva să falsifice documente sau o semnătură.
Criminaliştii examinează toate detaliile, modul de scriere al unei litere,
caligrafierea literelor majuscule şi minuscule, pentru că fiecare persoană îşi
creează un anume automatism atunci când scrie.

Detalii şi automatisme

Nu se pot face analize grafoscopice după fotocopierea unui înscris deoarece

se pierd tocmai detaliile care pe noi ne interesează. Poliţiştii examinează de pe un
înscris original cele mai neînsemnate detalii: modul de atac al unei litere,
caligrafierea literelor majuscule şi minuscule. Fiecare persoană îşi creează un
anume automatism atunci când scrie. Modelul de comparaţie cu proba aflată în
litigiu trebuie să dateze cam din aceeaşi perioadă. Altfel, în timp, anumite
automatisme în scris se pot modifica. În ceea ce priveşte calitatea înscrisului, cu
cât sunt mai multe cuvinte, cu atât analiza este mai aproape de realitate.

Verdictul grafologic

După studierea materialului şi examinarea lui atentă, criminaliştii fac un

raport de constatare tehnico-ştiinţifică. În colimator intră documente, acte,
contracte, file cec, facturi fiscale, diverse adnotări pe paşaport, ştampile false. În
general, nu există limită de timp în examinarea unui document. Sunt unele
înscrisuri care trebuie studiate şi examinate în echipă. Responsabilitatea este foarte
mare pentru că, în funcţie de verdictul dat, o persoană poate fi învinovăţită sau nu
de comiterea unei anumite fapte.
 REGLEMENTĂRI ANTICE.
În Roma antică, în timpul împăratului Iustinian au apărut primele
reglementări cunoscute în contextul actelor presupuse ca fiind falsificate. Ele erau
cuprinse în două novele (în dreptul roman, dispoziţii suplimentare care se adaugă
la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară). Astfel, în novelele 49 şi 73 la "Lex
Cornelia de falsis", în afara faptului că este subliniat pericolul pe care îl
reprezintă creşterea cazurilor de de falsificare, se vorbeşte şi despre necesitatea
comparării scrisurilor.

AFACEREA DREYFUS.
În 1895, evreul Alfred Dreyfus, căpitan în armata franceză, a fost acuzat de
divulgarea unor secrete militare unui colonel german ce se afla la Paris. Dovada
era o bucată de hârtie în care erau enumerate documente secrete ce fuseseră
dezvăluite armatei germane. În urma unor investigaţii de o calitate îndoielnică, s-a
hotărât că scrisul de pe hârtie aparţinea căpitanului Dreyfus. El a fost condamnat şi
închis pe o insulă din Guyana franceză. Ulterior, s-a descoperit că acea scrisoare
era un fals. În 1906, Dreyfus a fost reprimit în armată şi promovat la rangul de
maior. Afacerea Dreyfus a creat un puternic val de antisemitism care a durat
câteva decenii.

AU DESCOPERIT UN VAN GOGH.

În colecţia de artă comparată din Bucureşti s-a găsit un desen nesemnat
(52,5/43 cm), executat în cărbune, de o remarcabilă valoare artistică. Din fişa
analitică rezultă că acest desen, cumpărat la Paris în anul 1900 de către dr.
Slătineanu, ar aparţine pictorului Vincent Van Gogh, dar acest lucru nu fusese
probat. Criticii de artă s-au pronunţat pentru autenticitatea desenului, datându-l cu
aproximaţie 1855. Rămânea de lămurit chestiunea autorului unei menţiuni scrise
aflate în partea inferioară stângă a desenului. S-a efectuat o expertiză grafică,
folosind ca piese de comparaţie facsimile dintr-un volum de corespondenţă,
grafologii stabilind cu certitudine, pe baza similitudinilor, că intitularea lucrării a
fost făcută de către marele pictor.

Un cercetător australian susţine că, după mulţi ani de analize, a găsit

dovezile care arată că multe dintre lucrările compozitorului german îi aparţin, de
fapt, celei de-a doua soţii a acestuia.
După ce şi-a petrecut ultimii şapte ani scotocind prin partiturile şi
însemnările lui Johann Sebastian Bach folosind metode de investigare
criminalistică şi analize caligrafice, australianul Martin Jarvis pretinde, conform
“Sydney Morning Herald”, că mare parte dintre manuscrisele compozitorului au
fost scrise de Anna Magdalena, cea de-a doua soţie a muzicianului. Dirijor al
Darwin Symphony Orchestra şi detectiv în timpul liber, Jarvis a studiat la
milimetru partiturile lui Bach, atât din punct de vedere muzical, cât şi grafologic,
ajungând de curând la concluzia că Anna Magdalena, cea care s-a ocupat de
transcrierea manuscriselor soţului ei, nu a fost o simplă copistă, ci şi autoare a
câtorva dintre aceste partituri.
În urma acestor presupuse descoperiri, Jarvis a fost invitat să participe la un
simpozion internaţional de ştiinţe criminalistice.
Obsesia pentru Bach l-a atins însă pe dirijorul australian în urmă cu vreo 40
de ani, când, în vremea studenţiei la Conservatorul din Londra, şi-a dat seama că
primele suite pentru violoncel ale compozitorului german sunt străine stilului pe
care acesta şi l-a construit. Vrând să studieze partitura a avut acces la singura copie
păstrată, realizată în 1727 de Anna Magdalena Bach. Reluându-şi investigaţiile în
urmă cu şapte ani, Jarvis a descoperit nu numai diferenţe în materie de folosire a
structurilor muzicale, ci şi în ceea ce priveşte scrisul.
“Am tot văzut numele J.S. Bach scris în numeroase feluri. Mi s-a spus că
scrisul de mână al lui Bach şi cel al Annei Magdalena se asemănau atât de tare
încât abia dacă le puteai distinge”, povesteşte Jarvis. Teza dirijorului-detectiv are
ca punct de pornire o confuzie, care, după părerea lui Jarvis, s-a propagat de-a
lungul secolelor: interpretarea inscripţiei “écrite par Madame Bachen”, regăsită pe
multe dintre manuscrisele compozitorului, drept “copiată de doamna Bach”.
Teoria conform căreia o parte dintre lucrările lui Bach au fost nu numai copiate, ba
chiar compuse de Anna Magdalena este susţinută, după spusele lui Jarvis, de mai
mulţi specialişti în materie de autentificare a partiturilor.

"Ghici cine a fost?"

Cu câţiva ani în urmă, după ce a spart o şcoală din Remetea Mare de unde a luat o
mulţime de lucruri, un hoţ a avut proasta inspiraţie de a lăsa un bilet cu următorul
text: "Ghici cine a fost aici?". Întâmplător, individul a fost prins de poliţişti după
câteva zile, pentru o altă faptă. Ghinion de amator. Din nefericire pentru el,
comparând declaraţia cu biletul găsit la şcoală, poliţiştii au constatat că scrisul este
acelaşi. Pentru a nu exista dubii, infractorul a fost pus să scrie pe o hârtie şi
întrebarea lăsată drept amintire: "Ghici cine a fost aici?". Scrisul era identic. Pus
în faţa evidenţelor, hoţul nu a mai putut nega fapta săvârşită.