Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria chimiei
Antichitate
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au început să studieze proprietăţile fizice şi
chimice ale corpurilor din natură. Utilizarea focului a stat la baza apariţiei primelor
noţiuni ale practicii chimice. Pregătirea hranei, olăritul, prelucrarea minereurilor şi a
metalelor rezultate, toate acestea au făcut pe om să observe cum substanţele se transformă
rezultând altele noi, cu alte proprietăţi. Vechii egipteni erau buni cunoscători ai
procedeelor metalurgice.
Egiptul antic
Mesopotamia
Mesopotamia fiind săracă în minereuri, piatră de construcţie şi lemn, ca materii
prime pentru construcţii şi făurirea obiectelor casnice meşteşugarii utilizau argila şi
trestia.În construcţii, pe lângă cărămizile din argilă arse la soare, s-a utilizat, pentru prima
dată în istorie, bitumul ca liant pentru fixarea acestora între ele. De asemenea, utilizarea
ceramicii smălţuite multicolore dovedeşte măiestria atinsă în tehnica construcţiilor
mesopotamiene.
Fenicia
China antică
Meşteşugarii chinezi preparau bronzul încă din secolul al X-lea î.Hr. şi au început
să extragă zincul încă din secolul I î.Hr. Chinezii practicau metalurgia fierului din secolul
al IV-lea î.Hr., iar din secolul al X-lea î.Hr., olarii prelucrau argila albă, preparând pentru
prima dată porţelanul. Chinezii introduc procedeul de fabricare a hârtiei din mătase (încă
din timpul dinastiei Shang deci acum circa 15 secole) şi apoi din scoarţa unor arbori,
material textil, cânepă (inventatorul Cai Lun, în anul 105). Chinezii, pe lângă porţelan şi
hârtie, au inventat şi praful de puşcă, care era deja utilizat încă din primul secol d.Hr. În
ceea ce priveşte alcătuirea materială a lumii, filozofia chineză considera că la baza
universului se află cinci substanţe primordiale (apă, pământ, lemn, foc, metal), aflate sub
acţiunea a două forţe antagoniste: Yin şi Yang.
Chimia organică
Jöns Jakob Berzelius, renumit chimist şi mineralog, unul dintre fondatorii chimiei
moderne
Marele chimist Jöns Jakob Berzelius (1779 - 1848) a descoperit unele elemente
chimice (printre care: siliciu, zirconiu, titaniu, seleniu), a elaborat numeroase metode de
analiză şi a folosit pentru prima dată simbolurile elementelor chimice. Lucrarea sa,
Manual de chimie (apărută în opt volume în perioada 1808 - 1830) poate fi considerată
primul tratat de chimie organică din lume.
Berzelius considera că substanţele organice iau naştere sub acţiunea unei forţe
necunoscute, pe care a numit-o forţă vitală şi care există numai în organismele vii.
Concepţia vitalistă este infirmată de chimistul Friedrich Wöhler (1800 - 1882) care
reuşeşte să obţină în laborator acidul oxalic în 1824 şi ureea în 1828. Seria sintezelor
organice continuă. Chimistul Adolph Wilhelm Hermann Kolbe (1818 - 1884) sintetizează
acidul acetic în 1845, iar Berthellot acetilena în 1862. Chimistul Aleksandr Butlerov
(1828 - 1886) obţine: iodura de metilen, trioximetilenul, urotropina. Toate aceste
descoperiri au relevat faptul că nu există nicio forţă vitală, că toate procesele chimice se
supun aceloraşi legi
Chimia cuantică
Chimistul american Linus Pauling (1901 - 1994) se remarcă prin aplicarea mecanicii
cuantice în chimie. Descoperirile sale au condus savanţii britanici la determinarea
structurii de dublă elice a moleculei de ADN.
Chimia nucleară
Prima reacţie nucleară a fost efectuată în 1919 de către fizicianul Ernest Rutherford
(1871 - 1937) care a efectuat bombardarea nucleelor atomice de azot cu helioni, obţinând
protoni şi nuclee de izotopi ai oxigenului. Compatriotul său, James Chadwick (1891 -
1974), în 1932, prin bombardarea nucleelor de beriliu cu helioni, obţine nuclee de carbon
şi neutroni. În 1938, chimistul german Otto Hahn (1879 - 1968) reuşeşte fisiunea
nucleară a uraniului şi a toriului.
Bibliografie:
- ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_chimiei