Toamna, anotimp al stingerii

A venit toamna cu mii de stropi reci de ploaie , ce uda frunzele

moarte care zac in lipiciul maroniu .
Aceasta doamna frumoasa , bogata si magnifica , omoara cu cruzime
firavele si plapandele flori ce acum zac cu petalele pe pamant .
Frunzele copacilor resemnate isi pierd verdeata si acum sunt
invaluite in culori de auriu si maro , care prevestesc ca viata lor nu
va mai dura mult , iar la urmatoare palma a vantului ele aluneca
langa trunchiul copacului , dezbracat de podoabele lui .
Acum in loc de soarele stralucitor si arzator , pa panza cerului se
zaresc numai nori grei si plumburii , care impreuna cu rafalele
vantului si lacrimile ingerilor picate din cer , fac ca natura sa para ca
ar fi intr-un film de groaza .
Prin ceata deasa umbrele copacilor au inceput a lua forme
infricosatoare . ce erau in stare sa sperie orce calator care ar fi vrut
sa le calce bijuteriile .
Desi toamna este frumoasa si daruieste multe lucruri , ea si omoara
orce planta ce indrazneste sa ii apara in drum .