2.3.

ECUAŢIILE ŞI SCHEMELE ECHIVALENTE

Se presupune că maşina asincronă este alimentată cu un sistem simetric sinusoidal

de tensiuni, că este nesaturată şi că toate înfăşurările sunt repartizate sinusoidal şi simetric
pe pasul polar. în acest caz ideal şi curenţii înfăşurărilor statorice şi rotorice formează
sisteme sinusoidale simetrice şi câmpul învârtitor rezultant din întrefier devine circular.
Considerarea doar a armonicilor fundamentale de
timp şi spaţiu, este justificată de faptul că acestea
condiţionează direct procesele de bază din maşină,
armonicile superioare de timp din curbele tensiunilor şi
curenţilor şi de spaţiu din curbele solenaţiilor înfăşurărilor,
condiţionează procese secundare din maşină şi efectul lor
poate fi analizat separat.
Fie maşina asincronă trifazată cu axele' fazelor ca în
fig.2.13. înfăşurarea de fază statorică prezintă rezistenţa R1 şi
inductivităţile în câmpul rezultant Lsσ ,Lrh,Ls (inductivitatea
de dispersie, inductivitatea ciclică utilă şi cea totală).
Analog, parametrii unei înfăşurări de fază rotorice sunt
rezistenţa R2 şi inductivităţile Lsσ , Lrh, Lr.
La asocierea sensurilor pozitive corespunzător
receptorului pentru înfăşurările statorice şi sursei pentru
înfăşurările statorice şi sursei pentru înfăşurările rotorice, se
obţine în mod similar ca la transformator, ecuaţiile de
tensiuni în complex.

Ue1 -t.e.m. indusă pe o fază a statorului de câmpul util,

Ue2s -t.e.m. indusă pe o fază a rotorului aflat în mişcare.
In relaţiile (2.8) s-au folosit notaţiile:

Z1 -impedanţa de dispersie pe o fază a storuluiu;

Z2s -impedanţa de dispersie pe fază a rotorului în mişcare.
In consecinţă, pentru urmărirea comportării unei maşini asincrone, este suficient
să se considere câte o fază din stator şi rotor. Ecuaţia solenaţiilor în complex pentru
înfăşurările polifazate simetrice, când se consideră doar amplitudinea armonici
fundamentale va fi:

Pentru t.e.m. induse de câmpul principal în înfăşurări avem:

Pe baza celor prezentate ecuaţiile maşinii asincrone devin:

1
 In sistemul (2.12) ecuaţiile în care
intervine indicele s corespund frecvenţei rotorice
f2=sf1. Presupunând rezistenţa reostatului inclusă
în rezistenţa înfăşurării rotorice, se poate
considera în ecuaţii U2 = 0. Reţinem că în acest
caz prin R2 trebuie înţeleasă rezistenţa de fază a
înfăşurării rotorice, plus rezistenţa pe fază a
reostatului, şi rotorul poate fi reprezentat prin
circuitul din fig.2.14, a. Pentru a avea aceiaşi
frecvenţa m stator şi rotor, se înlocuieşte rotorul
maşinii reale printr-un rotor imobil faţă de
stator, dar care conservă regimul de
funcţionare al maşinii . Din punct de vedere matematic, operaţia de raportare este
echivalentă cu împărţirea prin s în ecuaţia de tensiuni a rotorului

unde

reprezintă impedanţa pe fază a rotorului imobil, iar

este t.e.m. indusă pe o fază a rotorului imobil.

Se pune condiţia ca puterea mecanică corespunzătoare rotorului real, să se
regăsească la rotorul imobil, sub forma unor pierderi pe o rezistenţă fictivă dependentă de
alunecare,

Rezultă pentru rezistenţa fictivă de sarcină valoarea:

şi pentru rezistenţa variabilă a rotorului se poate folosi relaţia:

Cu aceste transformări se obţine schema echivalentă a circuitului rotoric imobil

(fig.2.14, b).
Raportarea rotorului la stator
Prin operaţia de raportare se înţelege înlocuirea rotorului rea] cu unul echivalent
care are acelaşi număr de faze, acelaşi număr de spire şi factor de bobinai ca statorul, şi
conservă în întregime regimul de funcţionare al maşinii. Mărimile rotorului raportat se

2
notează cu indice prim, şi pentru a obţine ecuaţiile maşinii asincrone în acest caz, se au în
vedere condiţiile impuse (m'2 =m1, N’2= N1, K'B2=KB1) şi următoarele aspecte:
-expresiile t.e.m. induse pe o fază în rotorul real şi cel raportat,

Se defineşte raportul de transformare al tensiunilor,

şi având în vedere t.e.m. indusă pe o fază în stator rezultă:

-condiţia de conservare a solenaţiilor la rotorul real şi cel raportat:

Se defineşte raportul de transformare al curenţilor,

şi rezultă pentru curentul raportat, respectiv ecuaţia solenaţiilor expresiile:

-condiţia de conseware a pierderilor în înfăşurarea rotorului real şi cel raportat:

Prin prelucrare rezultă valoarea rezistenţei rotorului raportat,

-condiţia de conservare a defazajului dintre t.e.m. indusă şi curent la cele două

rotoare:

de unde rezultă valoarea raportată a reactanţei rotorului,

Pe baza celor prezentate, în urma unor prelucrări simple, se obţin ecuaţiile maşinii
asincrone cu rotorul raportat la stator sub forma:

Ecuaţiile obţinute sunt similare cu cele de la transformator unde avem secundarul

raportat la primar. Din acest motiv se spune ca maşina asincronă generalizează
transformatorul. Pe lângă tensiuni, curenţi şi număr de faze, ca urmare a cuplajului
înfăşurărilor primare şi secundare prin câmp magnetic învârtitor (şi nu alternativ ca la
transformator), la maşina de asincronă se modifică şi frecvenţa conform relaţiei (2.4).
In ecuaţiile (2.29) au fost considerate şi pierderile în fier, pentru tensiunea
electromotoare Ue1 similar ca la transformator,

3
 Pe baza acestor ecuaţii se obţin similar ca la transformator schemele echivalente
în T şi în Π (cu circuitul de magnetizare scos la borne) prezentate în figura 2.15.

Pentru schema echivalentă cu circuitul de magnetizare scos la borne (fig.2.15, b)

se defineşte coeficientul de corecţie:

Diagramele fazoriale corespunzătoare schemelor echivalente din fig.2.15, a,

2.15, b, se reprezintă ca si pentru transformator.

4
 Prin intermediul schemelor echivalente din fig.2.15, comportarea maşinii
asincrone poate fi urmărită pentru orice valoare - ∞ <s <+ ∞ . Pentru s = 1, rezistenţa de
sarcină Rs =0 şi Pmec=0 (cum era de aşteptat întrucât turaţia maşinii n = 0). Este regimul
de scurtcircuit al maşinii; pentru s = 0, rezistenţa Rs= ∞ şi din nou Pmec=0 . Este regimul
de mers în gol ideal. Curentul I1 = I10 şi maşina absoarbe din reţea o putere

sau neglijând pierderile în înfăşurarea stat ori că

La s = O, cuplul electromagnetic este nul şi funcţionarea este posibilă doar prin

antrenarea cu o maşină auxiliară. Dacă la un motor asincron funcţionând în sarcină cuplul
rezistent la arbore devine nul, alunecarea s scade către o valoare redusă numită alunecare
de mers în gol. Maşina dezvoltă un cuplu electromagnetic redus, cât să acopere pierderile.
Este regimul de mers în gol real. Dacă se neglijează pierderile în înfăşurările maşinii se
poate considera că puterea absorbită este

2.3.1. Locul geometric al curentului maşinii asincrone

Se urmăreşte locul geometric al curentului 7; defint de ecuaţia

obţinută în baza schemei echivalente din figura 2.15, b la variaţia lui s ca parametru.

5
 Componenta I10 se păstrează constantă indiferent de alunecarea s, şi se obţine din
relaţia (2.35) pentru s=0 (la mersul în gol ideal). Puterea absorbită corespunde cu
aproximaţie pierderilor în fier (relaţia 2.33), iar reprezentarea în planul complex a
curentului i10 este dată în fig. 2.17, a.
A doua componentă a curentului este

unde impedanţa pe fază a rotorului are valoarea:

Se urmăreşte stabilirea locului vârfului fazorului 7^ în cazul particular

simplificat

Se obţine prin înlocuire şi efectuarea calculelor expresia

Eliminând numitorul rezultă,

sau modificând relaţia obţinem:

Dacă se foloseşte următoarea notaţie,

atunci se observă că primul fazor AC, rezultă ca suma celor doi fazori BC şi AB
perpendiculari. Aceştia se modifică ca modul şi faza odată cu alunecarea s, iar triunghiul
ABC care se obţine este dreptunghic, şi se poate înscrie într-un cerc. Diametrul cercului
este dat de primul termen luat ca valoare absolută,

Prin suprapunerea diagramelor curenţilor I10, I”2 (fig.2.17, a şi fig.2.17, b) rezultă

curba loc geometric a vârfului I1 la maşina asincronă, denumită pe scurt diagrama

6
curentului.
Punctele principale pe diagramă sunt: Ho obţinut pentru s=0, adică punctul de
funcţionare la sincronism; K pentru s=l, reprezentând puctul corespunzător pornirii; T
pentru s=± ∞ , iar F este un punct curent corespunzător funcţionării ca motor. Se poate
observa că dacă s ∈ (+ ∞ ,- ∞ ), atunci vârful curentului I1 descrie cercul (C). Pe
diagrama cercului astfel construită se poate urmări comportarea maşinii pentru orice
valoare a lui s. Fie F vârful lui I1 pentru o valoare curentă a lui s.

Porţiunea de cerc H0K pentru care s ∈ (0,1) corespunde funcţionării ca motor.

Pentru s ∈ (l,+ ∞ ) segmentul de cerc KT) maşina funcţionează ca frână
electromagnetică iar pentru s ∈ (0,- ∞ ) vârful lui I1 descrie porţiunea H0CT a cercului.