Sunteți pe pagina 1din 18

CUPRINS

1. Sistemul de sanatate din Romania

1.1 Scurt istoric..................................................................2

1.2 Prezentare generala.....................................................3

1.3 Analiza SWOT.............................................................5

1.4 Recomandari...............................................................11

2. Sistemul de sanatate din Franta

2.1 Prezentare generala....................................................13

2.2 Populatia si starea de sanatate...................................13

2.3 Finantarea si organizarea sistemului........................15

2.4 Prioritati actuale.........................................................17

2.5 Puncte forte si puncte slabe.......................................18


I. Sistemul de sanatate din Romania

1.1. Scurt istoric

Dupa al Doilea Razboi Mondial, Romania a avut un sistem de sanatate de tip Semashko,
finantat de stat. Pricipalele lui carcateristici erau: fondurile necesare desfasurarii tuturor
activitatilor din sistem erau asigurate in totalitate de stat, statul era proprietarul absolui al tuturor
resurselor materiale si furniza serviciile de sanatate pentru toata populatia. Acest sistem se baza
pe principiile planificarii centralizate, administrarii rigide si monopolul statului. Astfel sistemul
de ingrijiri de sanatate creat de Ministerul Sanatatii a fost unul integrat, centralizat, controlat de
stat print axe si cu libertate limitata in optiune, dar accesibil pentru toti.
Procesul de reforma al sistemului de sanatate din Romania a inceput in 1990. Problemele
sistemului de sanatate au fost diagnosticate in cadrul proiectului “O Romanie Sanatoasa” proiect
finantat si derulat de Banca Mondiala (150 milioane USD) in 1992-1993. Acest studiu facut un
numar de recomandari:
• Crearea unui fond national public de asigurari de sanatate independent, descentralizat si
care sa se auto-administreze;
• Crearea unor fonduri alternative private de asigurari de sanatate;
• Descentralizarea serviciilor de sanatate;
• Mutarea accentului catre serviciile primare de sanatate;
• Autonomia spitalelor in utilizarea resurselor;
• Crearea si implementarea unui sistem de acreditare a furnizorilor de servicii de sanatate,
atat pentru institutii cat si pentru personal.

2
In urma acestor recomandari, din 1994 a inceput trecerea spre un sistem de asigurari
sociale de sanatate mai descentralillzat, pluralist, cu relatii contractuale intre fondurile de
asigurari de santate si furnizorii de servicii de sanatate.
In present, in Romania dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat prin Constitutie. La 1
ianuarie 1999 a intrat in vigoare Legea 145/1997 Privind asigurarile sociale de sanatate.
Pricipiile sistemului de sanatate bazat pe asigurari sociale de sanatate sunt: solidaritatea,
libertatea alegerii de catre asigurat a furnizorului de servicii, concurenta intre furnizorii de
servicii de sanatate, asigurarea calitatii serviciilor si respectarea pacientului si garantarea
confidentialitatii actului medical.
Implementarea reformei sistemului de sanatate a cunoscut ritmuri diferite: inaintare,
stagnare, regres, reveniri, reluari. Schimbarile politice, consecutive alegerilor, s-au refectat si in
modul de implementare a reformei sistemului de sanatate. Inconsecventele in reforma sistemului
de sanatate au condos spre actuala criza a sistemului, cea mai ampla si mai adanca criza
cunoscuta de sistemul de sanatate din Romania.

I.2. Prezentare generala

Starea de sanatate a populatiei este determinata de accesul la sanatate, pe de o parte, si de


accesul la servicii de sanatate, pe de alta parte.
Accesul la sanatate depinde intr-o mare masură de factori externi sistemului de sanatate:
factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economica, factori socio-culturali.
Accesul la ingrijiri de sanatate este influentat aproape in totalitate de organizarea
sistemului sanitar.
Accesibilitatea la servicii de ingrijire medicala este determinata de convergenta dintre
oferta si cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reala a facilitatilor de
ingrijiri comparativ cu cererea bazata pe nevoia reala pentru sanatate. Disparitatile in accesul la
ingrijiri apar din cel putin patru motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzand costurile
directe suportate de populatie (co-plati, costuri legate de tratamente si spitalizare) precum si cele
indirecte (cost transport, timpi de asteptare); asezare geografica inadecvata a facilitatilor de
ingrijiri; calitatea inegala a serviciilor de acelasi tip.

3
In Romania sunt evidentiabile toate cele patru tipuri de inechitati in accesul la serviciile
de ingrijiri, ceea ce determina inechitati in starea de sanatate a diferitelor grupuri de populatie, a
unor comunitati din diferite zone geografice si a grupurilor defavorizate economic. Aceste
disparitati se manifestă prin indicatori de bază ai starii de sanatate modesti (speranta de viata la
nastere, mortalitatea infantila, mortalitatea generala pe cauze de deces evitabile, grad de
morbiditate, ani de viata in stare de sanatate) dar si prin nivelul scazut de informare privind
factorii de risc si de protectie pentru sanatate sau sistemul de ingrijiri de sanatate si pachetul de
servicii de baza din Romania.
Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurari sociale si are ca scop asigurarea
accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baza pentru asigurati.In
consecinta, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continua la Nivelul
Ministerului Sanatatii Publice.
Serviciile medicale sunt in present acordate in baza contributiei la fondul de asigurari de
sanatate(6,5% din salariul brut al angajatului si 7% din partea angajatorului). Asiguratul
beneficiaza, pe baza aceste contributii, in mod gratuity de un pachet de servicii definite drept
vitale si reglementate legislative. Asistenta medicala primara este, in prezent, oferita de catre
medical de familie, dorindu-se o accentuare a rolului serviciilor primare, ca prin filtru de
dezvoltare a problemelor. Accesul la asistenta ambulatorie si cea spitaliceasca si accesul la
medicamentele compensate si gratuite se face prin medicul de familie. Medicii nu mai au statutul
de salariati ai statului, ci devin furnizorii de servicii medicale care incheie un contrat cu Casa de
asigurari de sanatate, noua coordonatoare a sistemului. Personalul medical mediu este angajat de
catre acesti furnizori de servicii (medici si spitale). Ministerul sanatatii isi mentine doar rolul de
finantare si coordonare a programelor nationale de sanatate publica.
O mare parte a populatie din Romania are in prezent un deficit de educatie sanitara,
incluzand lipsa constientizarii rolului preventiei si al obisnuintei de consult medical, in cazul
aparitiei unei probleme, elemente care demonstreaza rolul redus pe care sistemul de sanatate l-a
acordat programelor de educatie sanitara in randul populatiei. Ca urmare, in Romania se
intalnesc cele mai inalte valori ale incidentei bolilor aparatului circulator, TBC-ului si ale altor
boli infectioase sau parazite.
Mortalitatea infantile si materna sunt indicatori relevanti ai problemelor de acces ale unor
mame si copii nou-nascuti la asistenta medicala, ai calitatii reduse a serviciilor oferite acestora,

4
cat si ai gradului de informare insuficient in privina metodelor de prevenire a bolilor si de
mentinere a igienei sanitare. In ciuda tendintei descrescatoare de dupa 1990, rata mortalitatii
infantile in Romania este de trei ori mai mare decat media tarilor Uniunii Europene si de doua ori
mai mare decat in tarile est-europene. Rata mortalitatii materne, desi de aproximativ cinci ori mai
mica in anul 2001 fata de 1989, ramane totusi ridicata, in comparative cu celelalte tari europene.\
In prezent, in Romania accesul la serviciile publice de sanatate se realizeaza pe principii
contributive, prin plata cotizatiei lunare. Copiii, persoanele cu handicap si veteranii de razboi cu
venituri scazute, persoanele dependente de o alta persoana asigurata si fara venit propriu au acces
gratuity la serviciile de sanatate. Conditionarea accesului la servicii, prin introducerea asigurarii
de sanatate, a dus la aparitia de segmente ale populatiei care, prin neasigurare, nu mai pot
beneficia decat de serviciul de urgenta.
Slaba informare in randurile populatiei asupra necesitatii asigurarii medicale si asupra
conditiilor de acces la serviciile medicale mentine unii potentiali solicitanti in afara sistemului
public de asigurare. Intr-o asemenea situatie se afla grupuri din zonele izolate geographic,
grupuri foarte sarace, grupuri de rromi. Nivelul de educatie scazut favorizeaza comportamentul
de neasigurare.
Conform datelor din barometrul pentu serviciile de sanataet, mai mult de jumatate dintre
romani nu isi cunosc drepturile si obligatiile privind asigurarea medicala, iar peste 80% dintre cei
asigurati nu cunosc deloc sau au doar vagi informatii despre serviciile medicale la care sunt
indreptatiti. Trecerea la noul model de oferire a asistentei medicale s-a facut fara o campanie
adecvata de informare a populatiei.

I.3. Analiza SWOT a sistemului sanitar din Romania

Puncte tari:

• Este importanta intelegerea faptului ca serviciile de sanatate constituie


doar un subsistem al sistemului de sanatate si se refera la unitatile si prestatiile preponderent
medicale pe care le produc aceste unitati.

5
In esenta, sistemul serviciilor de sanatate a fost si este un sistem organizat si finantat de
catre stat, fiind alcatuit dintr-o retea de unitati sanitare proprietate a statului, administrate intr-o
structura centralizata, avand la varf Ministerul Sanatatii. Finantarea se face din impozite si taxe
generale prin bugetul de stat, iar medicii sunt salariati ai statului.
• Examinarea critica a finantarii, organizarii si functionarii sistemului serviciilor de
sanatate scoate in evidenta, pe langa neajunsurile sale, si o serie de avantaje. O asemenea
perspectiva este extrem de importanta pentru ceea ce se doreste a fi in viitor asistenta medicala si
ea a aparut in ultima vreme tot mai evidenta in lucrarile de specialitate elaborate mai ales in
mediile academice, ale expertilor si consultantilor occidentali, chemati sa propuna solutii de
schimbare .
Dintr-un asemenea unghi de vedere, sistemul care a functionat in Romania a avut o
serie de elemente pozitive care au fost mai evidente cu deosebire in perioadele de crestere
economica rapida.
• Sistemul a fost dezvoltat pe principii de echitate, asigurand accesul la servicii de
sanatate cuprinzatoare pentru cvasitotalitatea populatiei. Accesul la servicii nu a fost influentat
de capacitatea de a plati a pacientului. Avantajul absentei platii in momentul utilizarii s-a erodat
insa pe masura ce veniturile profesiunii medicale au devenit (si mai ales au fost percepute) tot
mai necorespunzatoare si s-a ajuns ca sumele pretinse sau primite suplimentar de la pacienti de
catre personalul sanitar sa fie considerate socialmente acceptabile sau chiar indreptatite.
• Finantarea si organizarea sistemului au permis un control eficace al costurilor.
Proportia cheltuielilor pentu sanatate din PIB a fost relativ scazuta. "Pretul" unei asemenea
limitari a fost si lipsa sau limitarea accesului la unele servicii, in special cele necesitand
cheltuieli mari pentru echipamente sau materiale (de exemplu, dializa renala, chirurgie
cardiovasculara, transplante, proteze articulare, tomografie computerizata). Sistemul a functionat
cu structuri si costuri administrative reduse.
• Infrastructura serviciilor a fost dezvoltata extensiv, existand o retea integrata de
dispensare (teritoriale si de intreprindere), policlinici si spitale. Spre deosebire de alte foste tari
socialiste, reteaua de asistenta medicala primara (dispensarele de medicina generala) a fost
dezvoltata din punct de vedere organizatoric, dar neglijata ca dotare. Aici au fost cele mai
evidente si inegalitatile in privinta asigurarii personalului medical, legate de disparitati de
dezvoltare economica intre judete, mediu urban/rural etc. in conditiile includerii dispensarelor in

6
structura organizatorica a spitalelor, competitia pentru resurse a dat in general castig de cauza
serviciilor de specialitate, in detrimentul medicinii generale. Aceasta a avut un efect defavorabil
asupra eficientei sistemului, cazurile care ar fi putut fi rezolvate Ia nivel primar incarcand
spitalele si consumand resurse scumpe.
• Asigurarea asistentei medicale a populatiei cu paturi a fost buna, chiar supra-
dimensionata fata de nevoile reale, de posibilitatile acoperirii cheltuielilor curente si fata de
densitatea paturilor existenta in tarile occidentale. Spitalele consuma peste 70% din bugetul
acordat ocrotirii sanatatii si rezolva cea. 20% din cererile sanitare ale populatiei.
• A existat suficient personal medical calificat si un invatamant medical de calitate. Si
in acest domeniu, daca se are in vedere densitatea medicilor raportata la PIB, Romania are o
pozitie convenabila. Posibilitatea ingerintelor politicului a dus insa la disfunctii legate de
formarea personalului in special in anii '80 (sistarea pregatirii medicilor specialisti si a accesului
acestora in orase, desfiintarea pregatirii postliceale pentru cadre medii).
Pana la jumatatea anilor '70 s-au inregistrat ameliorari evidente ale nivelului starii de
sanatate, ilustrate prin cresterea duratei medii de viata, eradicarea sau reducerea multor boli
transmisibile, reducerea mortalitatii infantile, initierea unor programe nationale in domeniile
bolilor cardiovasculare, cancerului, tuberculozei, sanatatii mentale si sanatatii dentare. La aceste
imbunatatiri ale sanatatii au contribuit in mare masura si serviciile medicale.

Puncte slabe:

• Medicalizarea excesiva a sanatatii, influentata si de modul de organizare si


conducere a serviciilor, marea majoritate a posturilor de conducere fiind ocupate de persoane
fara nici o pregatire manageriala, a redus mult sansele unor abordari intersectoriale, care sa tina
seama de toti factorii cu influenta asupra sanatatii.
• Planificarea rigida, la care s-a adaugat sistemul centralizat si de comanda, au sufocat
initiativele si responsabilitatea in gestiunea serviciilor de sanatate si mai ales in adaptarea lor la
nevoile sanitare in schimbare. Modelul centralizat, impunand pe cale administrativa norme si
standarde rigide, de multe ori arbitrare, a impiedicat adaptarea serviciilor la nevoile locale ale
populatiei, diferite de la o zona la alta. Aceste norme au dus la un amestec ineficient de
abundenta si risipa in unele regiuni si de lipsuri in altele.

7
Planificarea de tip normativ a fost ineficace si ineficienta. Desi s-a incercat cu obstinatie
sa se reduca prin metode administrative dezechilibrele prin uniformizarea distribuirii
personalului si a infrastructurii sanitare, rezultatul a fost un esec. Se poate constata si astazi ca
sistemul nu a reusit sa reduca inechitatea teritoriala, nici in nivelul starii de sanatate, nici in
asigurarea populatiei cu medici si nici in cea cu paturi. Finantarea dupa criterii istorice, netinand
seama de nevoile sanitare diferite ale populatiei, a accentuat disparitatile dintre judete.
• Subfinantarea serviciilor a determinat intarzieri considerabile in introducerea
tehnologiilor noi necesare diagnosticului sau tratamentului patologiei actuale, generand ulterior
carente grave in asigurarea cu medicamente si materiale sanitare de uz curent. Toate acestea au
descurajat preocuparile serviciilor de sanatate in domeniul asigurarii si evaluarii calitatii
ingrijirilor medicale, element fundamental al performantei sistemului.
• Lipsa unei politici coerente in domeniul sanatatii dupa 1990 a fost
favorizata si de mostenirea unui deficit in capacitatea de analiza sistematica si de dezvoltare de
strategii, in conditiile unei cercetari si pregatiri insuficiente in domeniul managementului
sanatatii publice si al serviciilor de sanatate.
Asa cum am precizat anterior, sistemele nationale de sanatate sunt organizatii
sociale complexe, in continua dezvoltare, ce produc servicii de sanatate. Centrele de putere in
cadrul sistemelor nationale de sanatate au diverse functii, interese si asteptari si detin un anumit
tip de putere. Sistemele de sanatate sunt instabile deoarece sunt influentate de numerosi factori
externi, precum si de comportamentul centrelor de putere cu diverse interese si cerinte.

Interventiile utile, benefice, facute in organizarea si structura sistemului national de sanatate,


au in vedere urmatoarele OBIECTIVE:
 implementarea de programe noi pentru imbunatatirea starii de sanatate a
populatiei si/sau pentru ajustarea volumului si tipului serviciilor de sanatate in functie de
schimbarile demografice si epidemiologice;
 introducerea unor tehnologii medicale imbunatatite;
 adaptarea productiei de servicii de sanatate la schimbarile in structura cererii
si ofertei resurselor de sanatate;
 imbunatatirea justitiei sociale si facilitarea accesului cetatenilor la ingrijirile
de sanatate;

8
 eliminarea factorilor ce influenteaza functionarea buna a serviciilor de
sanatate;
 transformarea sistemului de. sanatate in vederea implementarii obiectivelor
politicii nationale de sanatate.
• Sistemele de sanatate contemporane isi dezvolta continuu obiectivele, dar nu sunt
organizate, structurate si conduse corespunzator pentru a implementa eficient politicile de
sanatate. Evolutiile de perspectiva cum ar fi: cresterea nevoilor de sanatate ale populatiei,
progresul tehnologiilor medicale, cresterea cheltuielilor de sanatate si amplificarea presiunilor
politice pentru mai multa securitate sociala vor forta factorii de decizie ai politicilor de sanatate
sa caute obtinerea de beneficii maxime cu minim de efort si cheltuieli. Pentru aceasta este
necesara imbunatatirea sistemelor de sanatate.

Oportunitati:

• Sanatatea este un domeniu de impact social major, care poate furniza argumente
pentru adoptarea unor politici;
• Descentralizarea si acordarea unei autonomii reale autoritatilor cu cumpetente in
sanatate si asistenta medicala, statuate ca obiective in programul de guvernare;
• Implementarea asigurarilor private de sanatate care are ca o consecinta benefica
degrevarea sistemului social de povara crescanda si presiunea tot mai mare la care este supus din
partea asiguratilor;
• Efortul autoritatilor locale de a implementa un proiect de planificare strategic ape
municipii in general;
• Integrarea in UE – cresterea competentei si calitatii acutlui medical, posibilitatile
de dezvlotare pe care le poate deschide “turismul” medical, cu consecinte benefice in domeniul
sanatatii si economic pentru locuitorii judetului/municipiului;
• Globalizarea;
• Sansa Romaniei de integrare in cercetarea internationala;
• Dezvoltarea tehnologiilor;
• Importuri massive de tehnologie de varf;
• Existenta fondurilor UE si a fondurilor structurale;

9
• Existenta programelor europene si internationale.

Amenintari:

• Cresterea nivelului de informare a pacientilor, concomitant cu progresul si


diversificarea tehnologiilor diagnostice si terapeutice vor conduce la cresterea asteptarilor
acestora si implicit, la o crestere a cererii de servicii medicale complexe; sistemul de sanatate
trebuie sa dispuna de mecanisme care sa asigure directionarea resurselor financiare in virtutea
principiului eficientei;
• Descentralizarea si acordarea unei autonomii reale autoritatilor cu competente in
sanatate si asistenta medicala poate avea si consecinte mai putin benefice;
• Aparitia pe piata a asigurarilo private de sanatate. In acest sens personalul
profesionist reprezinta o resursa care trebuie protejata, mai ales, avand in vedere tendintele
accentuate de migrare a acestuia spre sectorul privat. Aparitia unui decalj social intre persoanele
care isi pot permite o asigurare suplimentare si persoanele defavorizate;
• Lipsa capacitatilor si abilitatilor manageriale la nivelul sistemului de asigurari.
Spre exemplu, managerii spitalelor sunt in continuare selectati pe criterii de execelenta
profesionale medicale care nu se transfera intotdeauna si in domeniul managerial-problema care
se manifesta insidios printr-o gestionare ineficienta a fondurilor, greu de cuantificat;
• Libera circulatie a persoanelor si facilitatile create dupa aderarea Romaniei la
Uniunea Europeana pentru ocuparea de locuri de munca induc riscul migrarii personalului de
specialitate, mai ales a celui inalt calificat si performant;
• Riscul ca incidenta bolilor transmisibile si a bolilor cronice sa creasca constant,
fara un program coerent si concret de interventie;
• Integrarea in UE – cresterea costurilor asistentei medicale care poate conduce la
cresterea decalajului in ceea ce priveste accesul la serviciile de sanatate intre populatia cu
venituri decente si populatia aflata sub pragul saraciei;
• Cresterea costurilor colaterale induse fie prin acoperirea tratamentului unor boli
rare, dar foarte grave, fie datorita politicilor practicate de unii distribuitori de medicamente;
• Competitie internationala acerba;

10
• Impactul globalizarii;
• Importuri masive de tehnologie de varf neavand un suport intern;
• Imbatranirea populatiei si migrarea fortei de munca tinere.

1.4. Recomandari strategico-tactice de imbunatatire a


sistemului sanitar din Romania

Sistemul de sanatate romanesc trebuie reformat din doua puncte de vedere: pentru a face
fata problemelor complexe pe care le implica fenomenul de imbatranire a populatiei si pentru a
se orienta spre activitati de prevenire care pun accent pe intarirea schimbării comportamentelor
in randul populatiei generale.
In prezent, in Romania lipsesc programe sau servicii de sanatate adaptate nevoilor
specifice populatiei varstnice. Procesul inevitabil de imbatranire a populatiei va antrena o
crestere foarte mare a consumului de servicii de sanatate si la o crestere a cheltuielilor publice
pentru sanatate. Pentru ca sistemul de sanatate sa poata raspunde acestor nevoi noi, sunt necesare
masuri concrete de asistenta a varstnicilor:
• Responsabilizarea autoritatilor publice locale privind nevoile medico-sociale ale
populatiei varstnice si prevenirea institutionalizarii;
• Dezvoltarea si extinderea la nivel national a serviciilor adecvate nevoilor specifice
ale populatiei varstnice (asistenta medicala comunitara, ingrijiri la domiciliu, ingrijiri paleative si
terminale, terapia durerii, centre medicale de zi, centre comunitare de psihiatrie, unitati medico-
sociale);
• Cresterea accesului populatiei varstnice din mediul rural la servicii medicale
diversificate (inclusiv la medicamentele din ambulatoriu pentru boli cronice);
• Dezvoltarea de politici publice si de programe inovative de geriatrie si
gerontologie care sa mentina starea de sanatate fizica a varstnicului si care sa corecteze
problemele de vedere, auz si mobilitate inainte ca acestea sa conduca la dependenta;

11
• Cresterea ponderii cheltuielilor publice pentru sanatatea varstei a treia.
Nu in ultimul rand, este nevoie ca aceste servicii strict medicale sa fie dublate de politici
sociale care sa ofere servicii de sanatate si sociale adecvate varstnicilor, impreuna cu promovarea
activitatii fizice si implicarea acestora in activitati sociale, care sa creasca respectul de sine,
autonomia si independenta varstnicilor. O tara cu multi varstnici nu inseamna o tara de oameni
inactivi si consumatori de resurse. Dimpotriva, trebuie reconsiderata forta de munca a
pensionarilor si revalorificata experienta lor de viata, care este un atu pentru familie si
comunitate.
A doua directie pe care trebuie sa o urmeze reforma sistemului de sanatate vizeaza
concentrarea politicilor pe partea de prevenire a imbolnavirilor. Mortalitatea specifica pe cauze
arata o tendinta de crestere a numarului deceselor prin boli cardio-vasculare, atat la adultul tanar
cat si la varstnici, precum si o crestere importanta a ponderii deceselor prin tumori, in special la
varste tinere si la femei. Pentru schimbarea acestor tendinte este nevoie de promovarea unui stil
de viata sanatos, a unei nutritii echilibrate, de combatere a sedentarismului si stresului, precum si
a consumului de tutun si alcool. De asemenea, intarirea serviciilor de sanatate si sociale in
mediul rural ar asigura imbunatatirea accesului populatiei la servicii de acest gen.

II. Sistemul de sanatate din Franta

2.1 Scurta prezentare

Modelul sistemului de sanatate francez se remarca prin natura sa hibrida, rezultata dintr-o
combinatie complexa intre sectorul privat si cel public din punct de vedere al ofertei si al
finantarii. Sistemul este fondat pe asigurari de sanatate obligatorii, si completat intr-o mare
masura de asigurari voluntare private.
Acoperirea este cvasiuniversala. Atat sectorul spitalicesc cat si medicina ambulatorie
ofera o vasta gama si un volum aproape nelimitat de servicii de sanatate si pacientii se bucura de
o libertate totala de consultare. Sistemul pare performant din punctul de vedere al asteptarilor

12
populatiei. In termeni de speranta de viata si de mortalitate, Franta se claseaza in primele randuri
in cadrul UE. Sanatatea publica prezinta totusi puncte slabe, cum ar fi incidenta SIDA care este
foarte puternica, consumul de alcool si tutun. Mortalitatea difera mult in functie de clasa sociala
lucru ce ingrijoreaza din ce in ce mai tare.
Cresterea cheltuielilor cu sanatatea si adancirea deficitelor securitatii sociale,combinate
cu incetinirea cresterii economice,persistenta unei rate ridicate a somajului,si imbatrinirea
populatiei constituie o preocupare majora. Sistemul francez este unul dintre cele mai raspandite
in UE. Politicile de dominatie a cheltuielilor vizeaza limitarea ofertei.

2.2. Populatia si starea de sanatate

In anul 1997 populatia Frantei numara 58.5 milioane de locuitori. Franta se incadreaza in
media europeana la repartizarea pe categorii de varsta astfel: 26% tineri sub 20 de ani ( media
UE-24.6%), si 15.4% persoane in varsta de peste 65 ani, procent comparativ apropiat cu media
UE-15%. Proportia persoanelor de peste 75 de ani estimata la 6.6% si relativ ridicata fata de
media UE-6.1% , dar conform studiilor se asteapta o rata de 8.2% in anul 2020 care este
inferioara mediei europene prevazute la 8.9%.
In jur de 75% din populatia franceza se afla concentrata intr-un numar restrans de zone
urbane. Doar in capitala sunt 9 milioane de locuitori, alte mari orase cum ar fi Lille, Lyon sau
Marseille numara peste un milion de locuitori.
Speranta de viata in anul 1996 a fost de 82.0 ani pentru femei (UE-80.2) si de 74.1 ani
pentru barbati (UE-73.9). Se observa ca ambele valori sunt ridicate fata de media UE.
Franta prezenta in 1993 cea mai joasa rata a mortalitatii din cadrul UE si anume 6.7 decese la 1
000 locuitori (UE-8.2).
Mortalitatea infantila a fost estimata la 4.9 decese la 1 000 de nascuti vii in anul 1994
si este inferioara mediei UE (5.4).
Bolile cardiovasculare si de cancerul reprezinta principalele cauze de deces. Rata
mortalitatii masculine cauzate de cancer este foarte ridicata. Pentru femei cauza principala de
deces o reprezinta bolile cardiovasculare.

13
Incidenta SIDA a fost estimata in 1996 ramane inca foarte ridicata- 72 noi cazuri
diagnosticate la un million de locuitori.
Indicele DMF al sanatatii in domeniul stomatologic a fost in 1993 de 2.1. Aceasta cifra
este superioara mediei UE-1.9
Consumul de alcool este ridicat in Franta si a fost estimat in anul 1992 la 15.7 litri pe
persoana, net superior in comparatie cu media UE de 11.2 litri. In prezent 63% din barbati si
30% din femei consuma cel putin un pahar de alcool pe zi.
In 1992 consumul de tutun a fost superior mediei UE pentru barbati si inferior pentru
femei :38% la barbati si 20% la femei toti fumatori de mai mult de 15 ani, (media UE 37.1%-
barbati, 25.1%-femei).
Inegalitatile sociale sunt marcante. Riscul unei morti premature este mai ridicat pentru
categoriile defavorizate si pentru muncitorii necalificati.

2.3 Finantarea si organizarea sistemului de sanatate

1. Structura sistemului

Statul joaca rolul cel mai important in cadrul sistemului de sanatate francez. Acesta isi
asuma responsabilitatea pentru protectia tuturor cetatenilor.Guvernul central se ocupa de
sanatatea populatiei in general si in ansamblu de sistemul de protectie sociala, controland relatiile
intre diferitele organisme financiare, exercitand tutela sa asupra sectorului spitalicesc public si
organizand pregatirea profesionala in domeniul sanatatii.Ministerul Muncii si Solidaritatii si
Secretarul de Stat pentru sanatate, asistati de organisme precum Agentia medicamentului
formeaza baza politicii de sanatate la nivel national. Inaltul Comitet de Sanatate Publica prezidat
de Ministrul Sanatatii fixeaza obiectivele de sanatate publica. Agentia Nationala de Acreditare si
Evaluare in Sanatate(ANAES) are misiunea de evaluare a practicilor medicale, a calitatii si a
performantelor stabilite de sectorul de sanatate public si privat.
La nivel regional, cele 22 de Directii regionale ale problemelor de sanatate si sociale
(DRASS) implementeaza planificarea echipamentelor sanitare si sociale si asigurara urmarirea ei

14
prin « carduri sanitare » care fixeaza numarul de paturi pe specialitatii si pe zone si stabileste
reguli pentru instalarea echipamentelor medicale costisitoare.
Sistemul asigurarilor sociale de sanatate obligatorii are o acoperire cvasiuniversala.

2. Finantarea sistemului

Finantarea sistemului de sanatate se bazeaza in principal pe cotizatii din partea


angajatorilor si din partea salariatilor, ce reprezentau in 1994, 12.8% din venitul brut (firmele) si
6.8% din salariu ( angajatii). Pensionarii contribuie cu un procent inferior.
Sistemul de asigurari de sanatate francez acopera in proportie de 74% cheltuielile totale
din domeniul sanitar.O cota de 6.8% din cheltuieli este acoperita de mutualitate si 5% de
asigurarile private. Fiscalitatea contribuie cu mai putin de 3%, in timp ce participarea directa a
pacientilor la costuri se ridica la mai mult de 13%.
Asigurarile de sanatate joaca un rol major in fixarea tarifelor pentru furnizorii de
ingrijiri de sanatate private.Guvernul determina nivelul de finantare al spitalelor publice.
Spitalele publice sunt finantate prin alocatii globale calculate la nivelul cheltuielilor din
anul precedent. Serviciile sunt platite pe o baza zilnica. Personalul spitalelor publice este salariat
la fel si cel din institutiile private si este in general renumerat pe baza documentelor.

Spitalele private sunt finantate dupa o formula ce combina pretul pe zi de spitalizare cu


plata pe baza documentelor.
In cadrul sectorului ambulatoriu medicii sunt renumerati pe baza documentelor conform
unor tarife conventionale.
Medicamentele rambursabile sunt cuprinse intr-o lista. Preturile si proportia coplatii sunt
stabilite prin decret ministerial.Produsele OTC cu vanzare libera care nu sunt rambursabile nu
sunt reglementate de catre stat.Procentul de participare a pacientilor la costuri este in medie de
20% , dar variaza de la zero (pentru medicamentele de stricta necesitate) pana la 65% pentru
medicamentele de confort. Nu exista plafon bugetar pentru cheltuielile cu medicamentele.

3. Personalul medical in sistem

15
Densitatea medicilor titulari in 1994 a fost de 29 pentru 10 000 locuitori numar superior
fata de media UE de 28.1. Numarul specialistilor este egal cu cel al generalistilor. Proportia
medicilor in ansamblul personalului sanitar -9.5% in anul 1992 eeste considerabil inferior mediei
UE (15).Sistemul sufera de o lipsa acuta de infirmieri calificati, meseria de infirmier nefiind
printre cele favorite in Franta.(vezi Tab.1)

Tab.1. Dimensiunea efectivului de profesionisti care lucreaza in domeniul sanatatii in


Franta
Profesionisti in Densitatea la 10000 Media in cadrul UE Anul
domeniul sanatatii locuitori
Medici titulari 29 28 1993
Medici generalisti 14 8 1994
Specialisti si 14 11 1994
consultanti
Stomatologi 7 6 1994
Infirmieri calificati 57 70 1993
Farmacisti 10 8 1994

2.4 Prioritati actuale

Stabilizarea asigurarii de sanatate, care este considerabil scazuta datorita incetinirii


economice si cresterii somajului, detine primul loc in ordinea prioritatilor. Cautarea unui
echilibru intre diferitele sisteme de ingrijiri ramane o prioritate. Masurile se orienteaza catre
rationalizarea si reducerea structurilor in cadrul cardurilor sanitare, astfel sunt orientate catre
controlul difuzarii tehnologiilor medicale de varf.
Introducerea principiului de dezvoltare globala in sectorul spitalicesc pare ca a reusit sa
limiteze cresterea cheltuielilor, dar tentativele de a controla cheltuielile in sectorul ingrijirilor
medicale primare au intampinat o puternica ostilitate din partea opiniei publice si a medicilor cu
libera practica.

16
Unul din proiectele in curs, vizeaza limitarea cheltuielilor in sectorul ambulatoriu si
fixeaza obiective nationale insotite de sanctiuni colective sau individuale in cazul depasirii
plafoanelor.
Agentia Nationala de Acreditare si Evaluare in Sanatate (ANAES) asigura dezvoltarea de
programe de asigurari de calitate si de evaluare a tehnologiilor medicale in Franta.
Introducerea dosarelor medicale are in vedere evitarea prescriptiilor excesive.

2.5. Puncte slabe si puncte forte ale sistemului sanitar din


Franta

Puncte forte :
• Sistemul de sanatate francez ofera servici de calitate, cu libertatea de alegere si in

general fara liste de asteptare pentru tratamente.

• Accesul la serviciile medicale este egal pentru toata lumea si spre deosebire de alta
tari, oamenii pot beneficia de tratamentele de care au nevoie indiferent de statutul lor
social sau de locul de munca.
• Fiecare are o asigurare sociala de sanatate care acopera aproximativ 65-70% din
costul serviciilor medicale si al medicamentelor. Pentru asta, cetatenilor li se retine o
suma de bani din salariul lunar.
• Orice bolnav se poate adresa oricarui specialist – chiar daca este vorba de cel mai
renumit profesor dintr-un domeniu – sau unei clinici private de prestigiu. Sunt servicii
medicale performante si accesibile, iar daca ai platit asigurarea, beneficiezi de ele fara
probleme. Daca nu, platesti cheltuielile.

Puncte slabe :
• Lipsa acuta de infirmieri, meseria nefiind prea cautata in randul tinerilor;

17
• Se inregistreaza un numar tot mai mare al bolnavilor de SIDA, al consumatorilor de
alcool si tutun;
• Mortalitatea variaza foarte mult in functie de clasa sociala;

18