În dimineaţa zilei de 

luni, 17 Rabi 'II, la două zile după victorie,sultanul a căutat

templieriişi ospitalierii care au fost capturat şi a spus: "Eu trebuie să purific ţara
de aceste doua rase impure  " El a atribuit cincizeci de dinari la fiecare om care a luat prizonier pe unul
dintre ei si imediat armata a adus inainte 100 de prizonieri. A ordonat ca acestia sa fie decapitate,
preferand sa fie mai bine morti decat in prizonierat. Cu el era o intreaga banda de invatati, de oameni
devotati si de asceti , fiecare rugand sa I se ingaduie sa omoare pe unul dintre ei…Saladin avea o fata
calma si statea linistit pe tronul sau, necredinciosii(templierii si ospitalierii) aratau o disperare neagra,
trupele s-au regrupat intre randuri. Erau cativa care au hacuit, care au taiat curat, si l-i s-a multumit
pentru asta,cativa care au refuzat si nu au mai putut actiona, pentru asta au fost scuzati,altii s-au facut
de ras(nereusind executia) si au venit inlocuitori pentru ei.Am vazut acolo pe omul care a ras cu dispret
si a macelarit,care a vorbit si a actionat,cate promisiuni a indeplinit,cata lauda a castigat, recompensa
eterna pe care si-a asigurat-o cu sangele pe care l-a varsat, lucrarile pioase puse pe seama sa adaugate
cu un gat taiat de catre el! Cate lame de sabie a patat el cu sange pentru o victorie pe care si-a dorit-o,
cate lancii a izbit de leul pe care l-a capturat, cate boli a vindecat de catre bolile pe care le-a adus
templierilor?,cata putere a dat liderilor pe care i-a sustinut, am vazut cum el a ucis necredinta pentru a
adduce viata islamului, cum a distrus politeismul pentru a aduce monoteismul si a luat decizii care prin a
lor concluzia satisfaceau comunitatea credinciosilor, si a omorat dusmani pentru protectia prietenilor.