|




 



  
  

Consideratii asupra
conduitei terapeutice
|

 
i dnul dintre cei mai importanţi factori ai evoluţiei umane este mersul
rectiliniu biped, caracteristica ce deosebeşte rasa umana de restul
mamiferelor.
i Direcţia de deplasare este dată de poziţionarea labei piciorului,
aceasta poziţionare a labei piciorului este asigurata de articulaţia
gleznei.
i Deosebit de important este faptul că articulaţiile membrului pelvin deţin
o structură favorabilă staticii şi mersului. Articulaţiile au un grad mare
de libertate pe direcţia de deplasare înainte, în timp ce celelalte
articulaţii au o libertate mai restrânsă de mobilitate şi mişcare.
i Mersul uman reprezintă o mişcare locomotorie ciclica, care se
realizează prin poziţionarea succesiva a unui membru pelvin înaintea
celuilalt, fiecare din cele doua membre inferioare având pe rând
funcţia de propulsor si de suport.
|

 

i tabilitatea corpului uman in timpul mersului este esenţiala deoarece

ea trebuie sa susţină echilibrul in timpul accelerării, decelerării si
oscilaţiilor care se produc in timpul efectuării fiecărui pas.
i Mobilitatea este indispensabila dirijării diferitelor segmente ale
corpului uman pe traictoria mers, fiind rezultata coordonării activităţii
musculare, a gravitaţiei si a inerţiei sistemelor de pârghii osteo-
musculare.
i Pasul simplu este distanta dintre călcâiul piciorului de contact cu solul
si vârful piciorului de propulsie, lungimea pasului simplu este mai mare
la bărbaţi decât la femei, la bărbaţi este de aproximativ 0,60 centimetri
iar la femei este de circa 0,50 de centimetri.
|

 

i ^umărul de paşi executaţi intr-un minut reprezintă cadenţa paşilor si

se numeşte cadenţă sau frecvenţa. Cadenţa normala de paşi pe minut
ar fi de circa 110-120 de paşi simpli.
i Mersul este declanşat de aplecarea trunchiului spre înainte, care duce
la proiecţia centrului de greutate corporal înaintea bazei de susţinere a
corpului. dnul dintre membrele inferioare intra in extensie iar celalalt
membru inferior devine pendulant părăsind solul pentru a fi proiectat
înainte, urmând a fi din nou fixat pe sol înaintea membrului de sprijin.
i dnitatea de baza a mersului este data de un ciclu de paşi. Acest ciclu
este format dintr-un pas dublu care este reprezentat de intervalul de
timp care se scurge intre doua atingeri ale solului de călcâiul aceluiaşi
membru inferior. Durata fiecărei faze in care membrul inferior este
pilon de sprijin sau element pendulant, este dependenta de viteza de
deplasare.
|

 
|

 

i £unctia de sprijin se imparte in trei faze:

i 1- aşezarea călcâiului pe sol si se încheie când halucele este in
contact cu solul, aceasta faza reprezintă 12% din faza de sprijin;

i 2 - contactul complet al labei piciorului cu solul si durează 40% din

totalul fazei;

i 3 - aceasta faza începe cu ridicarea călcâiului de pe sol si se

finalizează cu desprinderea degetelor labei piciorului de sol, acesta
durează 48% din totalul fazei de sprijin
[
 


i ramba piciorului de sprijin se înclina înainte, in sensul unei flexii

dorsale a labei piciorului, astfel ca prin înclinarea gambei anterior,
întreg corpul, la fel ca si centrul de greutate sunt deplasate in direcţia
de mers.
i In timpul contactului integral cu solul degetele labei piciorului se afla
într
i o pozitie neutrala. Desprinderea calcaiului de pe sol determina
extensia pasiva a degetelor, mai ales a halucelui. Desprinderea
degetelor de pe sol se realizeaza prin flexia plantara a lor.

i Articulatia soldului este este flectata in timpul plasarii calcaiului pe sol,

genunchiul este in extensie sau usor flectat. In momentul de contact
integral a labei piciorului cu solul, soldul si genunchiul sunt in extensie.
Extensia acestora atinge maximum de amplitudine in momentul
desprinderii plantei de pe sol
J

 
   
  


i u  

 

  

    

i   

 
  

i  

 
i  
   ! 
i  
" 

! "




  #  
i   
 
  
$
J

 
   
  


i Œ 
     %   

  &
i  
    
 
'

' 


#   "
 
' 

  " 
  "! 
i   

" 
 
"
 

 '
  

i  
" 

"! 
i   
  



i   

 
 
'
 

J

 
   
  


i    
 







!  "

 ( 
   
( ' 

 


#  ' #

i )

    
i    '


"


" 


  
#


     *
 
'

 '


' 



i        +,

i  

"
! 
i  


 
'
#





"
  #  





J

 
   
  


i $   
i   

#
  ' 
'
! 
i   



'

  #  
i  # !

 ' #
"
  !-
i   '



i    


"
'  
  
(
   
 (
 #
 
 
 
 


i  
      #  
 
(






 )  


i Ciclul de păşit e unitatea de măsură a mersului, distanţa între punctul de contact cu

solul al unui picior şi următorul punct de contact al aceluiaşi picior. dn ciclu durează
1,05 ± 0,10 secunde.
i - Äpasul´ este distanţa între punctul de contact al unui picior şi punctul de contact al
celuilalt
i - lungimea pasului este circa 70-80 cm (distanţa între atacul călcâiului al unui picior şi
următorul contact al aceluiaşi călcâi cu solul)
i - distanţa între picioare la nivelul solului este circa 8 cm
i - ritmul de mers 90 ± 120 paşi / minut
i - unghiul de deviaţie în afară a piciorului faţă de linia dreaptă imaginară dintre
picioare pe direcţia de mers este de 6,7°-6.8°
 J  


 # 




i Centrul de greutate descrie în timpul mersului o mişcare sinusoidală atât pe

verticală cât şi pe orizontală.
i Centrul de greutate al corpului se află în dreptul vertebrei a doua sacrate la
5 cm mai anterior. Mişcarea lui este în mod normal cam de 5 cm pe axul
vertical şi tot de 5 cm pe cel orizontal.
i În momentul dublului sprijin, centrul de gravitate este pe mijloc în punctul
cel mai de jos. ^ sprijin pe un picior el se urcă în punctul cel mai de sus şi
cel mai lateralizat (mişcarea pe orizontală).
|
 


i Mersul normal poate fi modificat de multiple

afecţiuni dobândite pe parcursul vieţii sau
congenitale.
i Pentru a şti in fata cărui tip de mers
patologic ne aflam, trebuie sa examinam in
primul rând lanţul cinetic al mebrului inferior
,de la articulaţia coxo femurala la picior.
|
 

i Ëa nivelul articulaţiei coxo femurale apar modificări secundare unor leziuni
fracturale.
i £racturile de col femural vicios consolidate duc la scurtarea membrului
inferior si la apariţia mersului şchiopătat.
i £racturile masivului trohanterian consolidate vicios produc de asemenea
scurtarea membrului inferior,la fel ca si contuzia capului femural, mersul este
schiopatat.
i In luxaţia congenitala de sold bilaterala, netratata, membrele inferioare
sunt scurtate, mişcările in articulaţia coxo femurala limitate si dureroase, mersul
balansat sau aşa zisul mers de rata cu bazinul in hiperextensie, lordoza
compensatorie.
i In luxaţia congenitala unilaterala bolnavul merge legănat, aplecându-se
pe partea bolnava.
i In coxartroza, mersul este lent, şovăielnic, pacientul foloseşte din proprie
iniţiativă bastonul de mers. £azele avansate de coxartroza sunt caracterizate
de mers şchiopătat si înclinarea bastonului pe partea bolnava.
i Este important de reţinut ca soldul dureros, indiferent de cauze:
infecţioase,T.B.C. , tumorala. Produce modificări importante ale mersului
normal.
i emnul lui Marjolin sau semnul geambaşului este cunoscut in artrita
T.B.C., ituaţie in care pacientul evita sa calce pe membrul inferior respectiv.
|
 


i Exista afectiuni neurologice ale regiunii coxo

femurale care modifica mersul normal: paraliziile
musculare partiale sau totale, uni sau bilaterale.
i In paraliziile partiale mersul se realizeaza prin
efectul de suplinire a muschilor ramasi activi.
Membrul inferior sau bazinul sunt proiectati inainte
pentru a se efectua mersul.
i In paraliziile totale mersul se realizeaza printr-o
proiectare inainte a bazinului de partea interesata.
|
 

i Articulatia genunchiului in cazul unor afectiuni traumatice
produce modificari importante ale mersului, ducand pana la
imposibilitatea ca acesta sa mai fie efectuat.
i O ruptura de menisc, produce un blocaj fix in semiflexie,
ce nu permite efectuarea mersului normal. Ëa fel se intampla si
la fracturile complete ale oaselor care alcatuiesc articulatia
genunchiului.
i Mersul este schiopatat in entorsele de genunchi, in
trumatisme meniscale si contuzii.
i Ëa nivelul genunchiului pot exista diformitati sau devieri ce
pot modifica mersul uman normal. Diformitatile genunchiului
apar in diferite malformatii congenitale cum ar fi: absenta
congenitala de rotula, aplaziile de femur sau tibie.
|
 

i Devierile genunchiului sunt descrise sub patru forme principale:
i renu varum, este o deviere in plan frontal a genunchiului, membrul inferior
formeaza o curba cu concavitatea interna, punctul maxim al curburii fiind la
nivelul genunchiului. Acesata deformare ce modifica mersul normal se gaseste
in rahitism, in artropatia tabetica, in fracturile platoului tibial intern, in fracturile
condilului femural intern.
i renu valgum, este o deviere in plan frontal a genunchiului, membrul inferior
formand o curbura cu concavitatea in exterior. e intalneste in rahitism, sechele
de polimielita, luxatia recidivanta de rotula,fracturile de platou tibial extern,
fracturile de condili femurali externi. Ëa examenul clinic un genu valgum este
de180-170º fiziologic, daca unghiul este mai mic de 170º avem dea face cu un
genu valgum patologic.
i renu flexum, gamba se afla intrun anumit grad de flexie pe coapsa. Mersul
normal nu poate fi efectuat. Apare in gonartroza, poaliartrita cronica, T.B.C.
osteoarticular, paralizii spastice, etc.
i renu rcurvatum, este deformarea in care gamba nu se afla in prelungirea
coapsei in timpul extensiei maxime,ci formeaza cu acesta o curba cu
concavitatea anterioara. e intalneste mai des in sechele dupa fracturi ale
condililor femurali, hiperlaxitati capsulo ligamentare, in neuropatii, etc.
|
 


i In T.B.C. de genunchi apare de asemenea semnul

geambasului, pacientul menajeaza membrul inferior
bolnav, lovind solul mai puternic cu cel sanatos,
producand un zgomot inegal la fiecare pas.
i In unele afectiuni neurologice care produc paralizia
muschiului cvadriceps, componenta cea mai
importanta a aparatului extensor a genunchiului,
proiectia inainte a coapsei se face de catre muschii
psoas si tensor al fasciei lata.
i O situatie dramatica este produsa de genunchiul
balant paralitic.
|
 
 
i Modificari ale mersului normal apar in diferite afectiuni ale gambei.
i Traumatismele directe sau indirecte pot produce ruptura tendonului lui
Achile, cu modificarea timpilor mersului normal si abolirea sariturii si
fugii.
i In fractura de diafiza tibiala vicios consolidata pot aparea diformari in
valus sau valgus, duc la un mers schiopatat,se produc scurtari uneori.
i In absenta congenitala a tibiei apare o deformare in varus, rotatie
interna si flexie a gambei pe coapsa.
i Absenta congenitala a peroneului produce o deformare gambei in
valgus.
i In leziunile de sciatic popliteu extern apar tulburari senzitive pe
teritoriul cutanat dependent de acest nerv, iar mersul este
caracteristic, stepat sau cosit.
|
 
  

i Articulatia gleznei ocupa un rol important in timpullocomotiei, ca

fiind raspunzatoare de pozitionarea labei piciorului in directia de
deplasare, cat si de asigurarea structurii compacte si stabile in
repaus. dn rol foarte important in dinamica mersului il reprezinta
sndesmoza tibio-fibulara,care asigura stabilitatea piciorului si
elasticitatea gleznei, ajuta la economisirea de energie musculara, in
timpul mersului si al deplasarii rapide, prin sistemul sau bioelastic.
i Articulatia gleznei este frecvent afectata de fracturi maleolare.
i In redorile gleznei de diferite etiologii mersul este modificat datorita
faptului ca piciorul intra usor in usor echinism, pasul se lungest, iar
piciorul este rotat extern.
i Atunci cand se produce o anchiloza fixa in echinism, secundar
apare in timp un genu-recurvatum de compensare, fapt ce
altereaza si mai mult mersul normal.
|
 
 




i Deviatiile piciorului sunt cunoscute sub denumirea de picior stramb,

congenital sau castigat.
i Exista patru variante de picior stramb:
i Picior equin, in care sprijinul pe sol se face pe antepicior;
i Picior talus, in care sprijinul se face pe calcai;
i Piciorul varus, in care sprijinul se face pe marginea externa a
piciorului, fata plantara a acestuia privind inauntru, supinatie;
i Piciorul valgus, in care sprijinul se face pe marginea interna a
piciorului, fata plantara privind in afara, pronatie.
i De obicei piciorul stramb, in special congenital segaseste rar intr-
una din aceste variante, ele fiind asociate, cel mai frecvent existand
piciorul stramb congenital varus-equin.
|
 
 



i Piciorul plat, in care sprijinul se face pe marginea interna a
piciorului. Calcaneul este deviat in valgus; antepiciorul este in
pronatie si abductie; degetele sunt rasfirate in Äevantai´, apare un al
treilea punct de sprijinanterior sub capul celui deal treilea
metatarsian.
i Piciorul caus: are degetele retractate in Äghiara´; apar durioame la
nivelul capetelor primului si celui de al cincilea metatars. Toate
aceste deviatii ale piciorului atrag dupa sine modificari imortante ale
mersului normal.
i In maladia Kohler, pacientul calca pe marginea externa a piciorului,
mersul normal fiind foarte dureros.
i Paralizia totala muschilor unui picior face ca mersul si statica sa fie
greu de executat.
i Examinarea mersului este obligatorie intr-o serie de afectiuni
neurologice, uneori acest examen si observatia simpla putand
permite emiterea unui diagnostic
|
 
 
   



i Mersul, alergarea, saritura sunt acte

voluntare complexe pentru a caror realizare
este nevoie de integritatea sistemului
extrapiramidal, piramidal, cerebral,
vestibular, a aferentelor proprioceptive, a
sistemului muscular si a celui osteoarticular
al membrelor pelvine(inferiore).
|
 
 
   



i Mersul cerebelos apare in leziuni ale

cerebelului. Este un mers necoordonat, pasii
sunt mari, trunchiul prezinta oscilatii
nesistematizate, mersul spastic, hemiplegic
sau paraplegic, in care apar deficiente de
pasire si de propulsie.
i Mersul in cazul unui hemiplegic este Äcosit´
datorita flexiei plantare a piciorului. In cazul
unei parapareze spastice mersul este rigid si
saltaret.
|
 
 
   



i Mersul extrapiramidal apare in boala

Parkinson. Pacientul merge cu pasi mici,
trunchiul fiind aplecat inainte, membrele
superioare fiind flectate langa trunchi.
i Mersul talonat este mersul leganat de Ärata´
apare in distrofii musculare progresive.
i Mersul stepat apare in paralizia muschilor
peronieri si tibiali.
| 
 
 


  


|
 




  
 



i )
   
  ! 
('
 



   "
  (     
 '


 

   

   *
i    
   

  " (

 

 
|
 




  
 



i @

% 

&  



  #


  ' 
  

 


 
!


 

 "   (
 
 


*  ('





   

      



' 
  


'
  # '



. 

 '



 ' #


 


 


|
 




  
 



i +
      




     

  
 

" 
 #
 
  "

   
*
i   
   
   

  
  

"
#

   ' 
 


i  
   
  
 
  
 

  "  




 
* 
 #
  

i /  
  

   ! 

 

  #

 






|
 




  
 



i ,  

  



      
 
"#  ( 

   

 
  # 
 

 

*
 
   
  
 
#



'
 
   
   
 
 


|
 




  
 



i ,    


   

  #
  ' 
 
  
 

  (
   

 
   
  
  

  #
  "


(
  

#

 


% ! &
0#  

 


 
  

 


|
 




  
 



i J

   
   

  

!  
 #
 ('

  "(# 
 !  

 
* 



   



    

' 

 '


 

  
     
 '

"  
 ' 



    1
('
 
  "


 

"! (
  
|
 




  
 



i 

  



     


"

(
 

 !



 

 * 



    
   
 

'  '


*

   
   

  #






|
 




  
 



i ]

     ! # 

 


  
  "

! 
i  
    


     
  


"#

 



 

 


   
  


 
  

% 


' 


 
 
&
 
  
' 
   


*



'   
'  
    !"
#   


 


|
 




  
 



i @!    


   # 

 


 

"
 
 
 


"

    "
 '
  
'
!  
 u!' 

 
  
   


 
  Œ
 
"  



 "  
( 



' '


*  
   

  ! 
 
   "

    


 
 
     

 



   
 
' 

 

   
   



('

  
   
  

 
   '



|
 




  
 



i +   
  


   
     



"
 
   

 
  * 


   

 ('

 "
   !(


 


 
   

   
   

 "

  "
 


   


   
|
 




  
 



i +  
  


   

 

   ('

 "( 

 
#
  
 


"   (

*
 
   
   

    

   

 "  *
  
 
" (   


  


  
 
  * 


   

   
'  
  


 
     



(u-
|
 




  
 



i +  

  


    

      

 
  



"   (  

*
 




     !
"
  
 



   


*  
   

  "

!   
  

 ('
  " (
  
  



|
 




  
 



i )
 
  
   

  

 
   




"  ( 
  


* 



      
  



(
 
   



"  ! 
|
 




  
 



i ,


 
  
   
  

    


" (
 
  

   

   *



   
   

i ,
 
 

 
   ('




    
 

"(


      
i 1




  
   
  

'   

 


   

   

|
  



i Pentru a se putea deplasa,

hemiplegicul foloseşte la
maximum forţele musculare
restante, ceea ce însă
atrage după sine
modificarea în totalitate a
structurii pasului.
i Afectarea fazei de sprijin şi
fazei de balans se datorează
următoarelor fenomene:
]eacţia pozitivă de suport

i Hemiplegicul spastic, atacă solul cu metatarsul (nu cu călcâiul), iar

stimulul exteroceptiv declanşat de contactul piciorului cu solul,
declanşează contracţia simultană a flexorilor şi a extensorilor,
provocând astfel rigiditatea M.I. plegic. De asemenea, şi un stimul
proprioceptiv produs de tensiunea musculară provocată prin flexia
dorsală a piciorului a piciorului contribuie la rigiditate. Această
rigiditate are următoarele consecinţe:
i - suportă greutatea bolnavului, dar nu permite mobilitatea
articulaţiilor, precum şi a ajustărilor fine posturale a muşchilor M.I.;
i - datorită suprafeţei de sprijin reduse, creşte dificultatea menţinerii
echilibrului, fenomen compensat de câtre trunchi, M.. de partea
hemicorpului sănătos.
i ]ăspunsul static se termină o dată cu dispariţia stimulilor
prezentaţi, adică atunci când M.I. este ridicat de pe sol.
]  !

i ]eprezintă procesul contrar al reacţiei

pozitive de suport. Ëa spastici ridicarea de pe
sol a M.I. plegic în timpul fazei de balans nu
produce relaxarea reflexă completă a
muşchilor extensori, astfel reacţia pozitivă de
suport nu este niciodată total inhibată,
inducând un grad de contracţie al
extensorilor, ce nu permite bolnavului să-şi
ridice planta de pe sol în timpul mersului
]eflexul de extensie încrucişat

i ]eprezintă un reflex medular ce constă în tripla flexie a membrului ce este excitat, concomitent
cu extensia membrului opus. Efectul lui asupra hemiplegicului este următorul: ridicarea de pe
sol a M.I. sănătos provoacă exagerarea tonusului extensorilor gambei de partea plegică,
transformând M.I. afectat într-un pilon rigid. Astfel bolnavul îşi pierde echilibrul, evită căderea pe
spate prin flexia şoldului şi plasându-şi M.I. sănătos înaintea celuilalt, astfel hemicorpul bolnav
rămâne în urmă.
i £orţa reflexului de extensie încrucişat, întărit de reacţie pozitivă de suport are ca rezultat mersul
caracteristic hemiplegicului.
i În faza de sprijin pe M.I. afectat apar următoarele probleme majore:
i - absenţa dorsiflexiei piciorului precum şi a extensiei şoldului
i - absenţa controlului de flexie ± extensie a genunchiului pe arcul de 0-15°
i - excesiva deplasare lateral-orizontală a pelvisului de partea afectată concomitent cu excesiva
înclinare în jos a pelvisului de partea intactă.
i În faza de balans pe M.I. afectat apar problemele următoare:
i - absenţa flexiei genunchiului la desprinderea vârfului piciorului de pe sol, producând abducţia
M.I. ce dă naştere mersului în Äcircumducţie´ (cosit)
i - absenţa flexiei şoldului
i - absenţa extensiei genunchiului concomitent cu dorsiflexia piciorului la contactul călcâiului cu
solul
i În timpul mersului, M.I. paralizat este proiectat înainte printr-o mişcare de balans a bazinului, se
menţine rigid şi descrie o mişcare de circumducţie. Piciorul sănătos este dus până la nivelul
piciorului paralizat. -ar putea spune că membrul paralizat execută numai semipasul anterior iar
membrul sănătos numai semipasul posterior.
  

  

 
 



i Mişcarea articulaţiilor M.I. normal

comparat cu cele ale articulaţiilor M.I.
plegic în timpul pasului anterior.
i ax < ax¶
i ay < ay¶
i £v > £v¶
i Mk < Mk¶
i ay ± ay¶ ± distanţa genunchi ± sol
i Mk ± Mk¶ ± extensia art.
renunchiului
i £s ± £s¶ ± forţa de frecare
i £v ± £v¶ ± forţa reactivă a solului
i ax ± ax¶ ± distanţa între proiecţia
perpendiculară a genunchiului pe sol
şi contactul piciorului cu solul
| !"
|!!#|"

i ]ecuperarea mersului incepe prin ridicarea

pacientului in ortostatism intre barele paralele
i Dupa obtinere ortostatismului se incepe reducarea
mersului intre barele paralele
i ]educare echilibrului in timpul sprijinului in baston
i ]eeducarea mersului cu ajutorul bastonului
i Mersul independent fara ajutor
i drcatul si coboratul sacrilor cu bastonul sau
independent
|
 



i Mersul paraplegicului depinde de nivelul si

gravitatea leziunii
i In functie de restantul functional paraplegicul
trebuie sa invete mai multe tipuri de mers
i - mersul alternant in 2 sau 4 timpi
i - mersul pendular
|
 

i Mersul pendular este de cele mai multe ori

caracteristicin special leziunilor inalte mai
sus de D10,
i Exista 2 tipuri de mers pendular,aceste doua
tipuri de mers se pot realiza prin tararea
picioarelor pe sol sau prin ridicare de pe sol
i Mersul pendular nu este posibil in cazul in
care este o spasticitate crescuta pe muschii
flexori sau abdominali
|
 

i Mersul swing to gate- fie tarsait fie cu ridicarea

picioarelor de pe sol se caracterizeaza prin
deplasarea picioarelor simultan pana la nivelul
sprijinului
i Mersul swing trough to gate ± se caracterizeaza prin
depasirea, cu membrele inferioare, a liniei de sprijin
i Acest tip de mers se vor exersa intai intre barele
paralele , apoi cu cadrul pt ca in final sa se treaca la
mersul cu ajutorul carjelor cu sprijin pe antebrat
|
 
 

i Mersul alternant in 2 si 4 timpi se caracterizeaza prin

faptul ca prin faptul ca sunt ciclice si se apropie cel
mai mult de mersul normal
i Pentru a pute indeplini aceste tipuri de mers
paraplegicul trebuie sa aiba un bun control al
bazinului iar leziunea nu trebuie sa fie mai sus de
D12
i Mersul in 2 timpi este mai dificil si se realizeaza prin
participarea flexorilor coapsei si un bun echilibru
|
 
 

i Mersul in 4 timpi cu ajutorul carjelor

i T1 avanseaza carja dr
i T2 se ia sprijin in carja stanga, se inclina
trunchiul putin in lateraldreapta si se
avanseaza cu piciorul stang
i T3 se inainteaza carja stg
i T4 se inainteaza piciorul dr
|
 
 

i Mersul alternant in 2 timpi cu ajutorul carjelor

i T1 in acelasi timp se inainteaza carja stg si
piciorul dr
i T2 se inainteaza carja dr si piciorul stg
|

  


 
   
 


i In cazul leziunilor traumatice ale mebrelor

musculatura de la acest nivel sufera un proces de
hipotrofie iar stabilitatea articulra scade f mult
i In acest sens reluarea mersului se face prin
incarcarea progresiva a segmentului afectat (prin
reluarea progresiva a sprijinului)
i Este indicat ca incarcarea initiala sa fie de 8-10% din
greutatea corporala, sprijinul total fiind reluatat
progresiv in functie de restantul functional si de
evolutia pacientului.
 



i Datorita imobilizarii de lunga durata

reeducarea mersului va incepe inca din
perioada imobilizarii la pat
i £iindca mersul va incepe cu folosirea unor
mijloace ajutatoare este necesar a dezvolt
musculatura trunchiului si a mebrelor
superioare inca din perioada imobilizarii la
pat, atat din decubit dorsal cat si din asezat
 



i ]eeducare va incepe cu in ordinea prezentata mai sus dar pe

teren plat apoi se poate trece pe planuri inclinate
i Este ideal ca reducarea mersului sa inceapa in bazine cu apa
i In cazul mersului pe pante ascendente (rampe) trunchiul se
inclina anterior, genunchiul care paseste se flecteaza mult, iar
pe sol se aseaza mai intai antepiciorul si apoi calcaiul,
musculatura MI realizeaza contractii concentrice
i In cazul mersului pe pante descendente trunchiul se inclina
inapoi , genunchiul care paseste se extinde iar piciorul este
asezat pe sol prima data cu calcaiul si apoi va ajunge in sprijin
pe toata talpa, musculatura MI va executa contractii excentrice
[



  


i |

 
$
 
 
    % 
&''' (&)(*+
i benghe, T. ± ' 
 
  " 

' 
"Editura Medicală, Bucureşti ± 1987
i benghe, T. ± [ 
 '  
2 
  " Editura Medicală Bucureşti ± 1999
i Baciu, C., @ 
 '