AON - 1

CIRCUITE NELINIARE CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

1. Introducere

Prin circuite neliniare se înţeleg circuitele care au, în funcţia de transfer, o neliniaritate utilă
în procesul de prelucrare a semnalului. Practic toate circuitele electronice prezintă fenomene de
neliniaritate, prin circuite liniare înţelegând acele circuite care sunt utilizate pe o porţiune liniară a
caracteristicii lor.
Operaţiile neliniare efectuate asupra semnalelor analogice sunt necesare în instrumentaţie,
sisteme de control etc. Aceste operaţii cuprind redresarea, modularea, demodularea, înmulţirea,
împărţirea etc.
Dintre aplicaţiile amplificatoarelor operaţionale în realizarea de circuite neliniare se
menţionează:
- comparatorul de tensiune;
- comparatorul de tensiune cu histerezis;
- amplificatoare logaritmice;
- redresoare de precizie;
- transformatorul funcţional .

Comparatorul cu histerezis are o caracteristică de transfer neliniară cu memorie. Astfel de

caracteristici se obţin cu ajutorul amplificatoarelor cu reacţie pozitivă.

Figura 1. Comparator cu histerezis cu inversare

Funcţie de borna de intrare la care se aplică semnalul, se pot obţine două tipuri de
comparatoare: comparatorul cu histerezis fără inversare; comparatorul cu histerezis cu inversare.
Comparatorul cu histerezis cu inversare se obţine dacă tensiunea de intrare se aplică la
intrarea inversoare a amplificatorului de bază, iar o fracţiune din tensiunea de ieşire se aplică la
intrarea neinversoare.
Tensiunea de intrare diferenţială Ud=U+ - U- este o funcţie liniară de tensiunea de intrare Ui
şi de tensiunea de ieşire Uo, aspect ce poate fi dedus şi din teorema de tensiuni a lui Kirchhoff scrisă
pentru ochiul de intrare. În planul caracteristicii de transfer a comparatorului de bază (Uo,Ud), se
obţine ecuaţia unei drepte (D).
 AON - 2

Figura 2. Determinarea punctului de funcţionare pe caracteristica de transfer a amplificatorului

Presupunem că dreapta (d) intersectează caracteristica de transfer în trei puncte A, B, C.

Dacă punctul de funcţionare se află în A, la o mică scădere a tensiunii de intrare tensiunea
diferenţială creşte (rel. 1), determinând creşterea tensiunii de ieşire. Prin intermediul reacţiei
pozitive introdusă de divizorul rezistiv R1, R2, tensiunea diferenţială creşte şi prin intermediul
creşterii tensiunii de ieşire. Are loc un proces cumulativ având ca rezultat deplasarea punctului de
funcţionare din punctul A în punctul B. Tensiunea de ieşire atinge valoarea Uomax de saturaţie şi
prin divizorul rezistiv menţine tensiunea diferenţială la o valoare pozitivă.
Deci punctele de pe porţiunea MN a caracteristicii de transfer nu sunt stabile. Procesele sunt
similare la stabilirea punctului de funcţionare în C. Rezultă deci că tensiunea de ieşire nu poate lua
decât două valori Uomax şi Uomin.
Prin schimbarea valorii tensiunii de intrare Ui,dreapta (D) se deplasează paralel cu ea însăşi
şi în afara plajei de valori (Ui ' ,Ui ''), unde intersectează caracteristica de transfer într-un singur
punct, valorile la ieşire sunt Uomax, respectiv Uomin. Valorile de prag Up+, Up- se pot obţine prin
intersectarea axei Ud cu tangentele duse în punctele M şi N şi paralele cu dreapta (D).
Întrucât amplificarea diferenţială pe porţiunea NAM a caracteristicii de transfer este mare,
zona NAM se confundă practic cu axa verticală Uo, tensiunile de prag, care marchează schimbările
de stare la ieşire, depind exclusiv de valorile de saturaţie ale tensiunii de ieşire.
Up+ = Uomax*R1 / (R1+R2) ; Up- = Uomin*R1 / (R1+R2)
Durata tranziţiilor la ieşire este determinată numai de parametrii comparatorului şi nu
depinde de viteza de variaţie a tensiunii de intrare U i. Comparatorul cu histerezis realizat cu un
amplificator diferenţial este denumit si circuit basculant (trigger) Schmitt. Un astfel de circuit se
utilizează la obţinerea de impulsuri dreptunghiulare din semnale sinusoidale, în general ca formator
de semnale dreptunghiulare.
OBSERVAŢIE:
Dacă se desface, de la masă, capătul lui R1 şi se aplică o tensiune continuă se observă
deplasarea ciclului de histerezis în jurul valorii Vi=Vref, dar valoarea histerezisului rămâne
neschimbată.
 AON - 3

Figura 3. Formele de undă la intrare şi ieşirea comparatorului cu histerezis cu inversare, utilizat ca

formator de impulsuri dreptunghiulare din semnale sinusoidale

Figura 2.1. Comparator cu histerezis cu inversare

2. Desfăşurarea lucrării

2.1-Se executa legăturile electrice pentru realizarea schemei din figura 2.1. Se fixează
frecvenţa generatorului la valoarea de 1KHz.
2.2.-Se alimentează amplificatorul operaţional cu tensiuni simetrice +/- 6V.
2.3.-Se pornesc aparatele şi cu osciloscopul se vizualizează semnalele de intrare şi de
ieşire .Semnalul de intrare are amplitudinea suficient de mare pentru a acţiona comparatorul şi mai
mică decât 6V. Se desenează formele de unda în caiet.
2.4.-Se stabileşte pentru osciloscop regimul de lucru XY şi se studiază caracteristica de
transfer. Se desenează în caiet caracteristica de transfer Uo=f(Ui). Se determină valorile tensiunilor
de prag şi valoarea histerezisului.
2.5.-Se calculează pragurile Up+ si Up- şi valoarea histerezisului dUp=Up+ - Up-.
2.6.-Ştiind că sensibilitatea canalului X este de 1V/div., se măsoară, cu osciloscopul,
diferenţa dintre pragurile (dUp) măsurat şi se compară cu valoarea (dUp) calculat.
2.7.-Se desface capătul rezistorului R1, de la masa, şi se conectează la o tensiune
Vref.=+1V. Se citeşte deplasarea histerezisului şi mărimea lui. Se compară cu valoarea calculată la
punctul 2.5.

3. Redresoare de precizie
 AON - 4

Redresoarele întâlnite în practică se pot împărţi în două categorii: redresoare de putere şi

redresoare de precizie. Prima categorie are ca obiectiv conversia energiei de c.a. în energie de c.c.,
cu randament ridicat şi cost mic. La aceste redresoare se utilizează aproape întotdeauna diode cu
siliciu. A doua categorie are ca obiectiv extracţia informaţiei conţinută într-un semnal oarecare. De
exemplu, redresoarele dublă alternanţă de acest tip se folosesc la determinarea valorii eficace a unui
semnal.
De asemenea, dacă amplitudinea tensiunii alternative este mai mică sau de acelaşi ordin de
mărime cu tensiunea de deschidere a diodei semiconductoare (0.2 până la 0.6 V), redresarea cu
mijloace convenţionale nu este posibilă.
Reducerea substanţială a tensiunii de deschidere cât şi liniarizarea caracteristicii diodei se
obţine prin introducerea ei în bucla de reacţie a unui amplificator operaţional (AO). Datorită
amplificării în tensiune foarte mari, se asigură pe durata conducţiei diodei o relaţie liniară între
tensiunea de redresat şi tensiunea redresată, chiar şi pentru tensiuni de intrare de ordinul fracţiunilor
de milivolt. Ansamblul diodă-amplificator constituie o diodă de precizie.

Figura 3.1. Redresor monoalternanţă de precizie

a-schema redresorului; b - caracteristica de transfer de c.c.; c - semnalele de intrare şi de ieşire

Presupunem că AO este ideal pentru a considera curentul absorbit la intrările sale ca fiind
nul. Tensiunea la ieşirea circuitului este egală cu tensiunea de la intrarea AO. Ieşirea AO serveşte
numai pentru comanda diodei.
Pentru valori pozitive ale tensiunii de la intrare amplificatorul operaţional determină
polarizarea inversă a diodei. Prin rezistenţă nu trece curent şi tensiunea de la intrarea AO, Vi devine
egală cu Vin şi Vout=Vin(t).
Pentru valori negative la intrarea circuitului, AO determină deschiderea diodei şi punerea la
masă prin ieşirea sa. Deci, Vout este egală cu tensiunea de deschidere a diodei şi întreg curentul I
trece prin R, diodă şi, prin ieşirea AO, la masă. Faţă de cazul când în locul dispozitivului compus
am pune o diodă, valoarea căderii de tensiune pe dioda ideală se reduce cu un factor de (a+1).
Întrucât cu un AO se pot obţine câştiguri în tensiune de ordinul miilor rezultă că pentru
acest circuit mărimea care determină căderea de tensiune directă este tensiunea de offset a AO. În
concluzie, redresoarele de precizie sunt circuite cu o largă aplicabilitate în domeniul măsurării
 AON - 5

mărimilor sinusoidale cu o precizie ridicată (erori mai mici de 0.1% ) precum şi posibilitatea
utilizării într-un domeniu larg de frecvenţe(de la zero la sute de KHz). De asemenea , urmat de un
filtru trece jos, circuitul devine un convertor curent alternativ -curent continuu de precizie.
OBSERVAŢIE:
Circuitul prezentat are dezavantajele:
• frecvenţa maximă de funcţionare corectă este mică (sute de Hz pentru AO tip 741) datorită
saturaţiei amplificatorului;
• valoarea mare a rezistenţei de ieşire;
• funcţionarea cu tensiuni diferenţiale mari.

4. Desfăşurarea lucrării

4.1-Se execută montajul de mai jos care este un redresor de precizie monoalternanţă. Circuitul
permite creşterea frecventei maxime de funcţionare până la valori de ordinul unui KHz pentru AO
tip 741.
4.2.-Se vizualizează semnalele de intrare şi de ieşire şi se pune în evidenţă funcţia de redresare
cu ajutorul unui osciloscop cu două canale vizualizând funcţia de transfer.
4.3-Se desenează formele de undă de la intrare în corespondenţă cu forma semnalelor din
punctele A, B, C.
4.4.-Se stabileşte modul de lucru XY pentru osciloscop şi se pun în evidenţă funcţiile de
transfer: Ua=f(Ui), Ub=f(Ui), Uc=f(Ui).

Figura 4.1. Redresor de precizie monoalternanţă

5. Bibliografie
5.1. Ceangă E., ş.a.- Electronică industrială. E.D.P. Bucureşti, 1981.
5.2. Ceangă E., ş.a.- Îndrumar de laborator pentru electronică. Universitatea din Galaţi, 1978.
5.3. Aiordăchioaie D., ş.a. – Electronică. Îndrumar de laborator. Universitatea din Galaţi, 1994.