Planul cursului

Titlul I: Consideraţii introductive privind PJDO

Capitolul I: Noţiunea protecţiei juridice a drepturilor
omului
Capitolul II: Trăsăturile PJDO
Capitolul III: Coordonate filozofice ale drepturilor omului
Capitolul IV: Coordonate istorice ale drepturilor omului

Titlul II: Izvoarele PJDO

Capitolul I: Izvoare directe
Secţiunea I: Tratatele universale
Secţiunea II: Tratate regionale
Secţiunea III: Acte ale organelor organizaţiilor internaţionale
 Capitolul II: Izvoare indirecte
Secţiunea I: Cutuma internaţională
Secţiunea II: Jurisprudenţa

Titlul III: Sistemul internaţional de protecţie a drepturilor

omului
Capitolul I: Sistemul O.N.U. de protecţie a drepturilor
omului
Capitolul II: Sisteme regionale de protecţie a drepturilor
omului
Sectiunea I: Sistemul european de protecţie a drepturilor
omului
Sectiunea II: Sistemul interamerican de protecţie a
drepturilor omului
 Sectiunea III: Sistemul african de protecţie a drepturilor
omului
Sectiunea IV: Sistemul asiatic de protecţie a drepturilor
omuluiul

Titlul IV: Recursuri internaţionale

Capitolul I: Caracteristici generale ale recursului
internaţional
Capitolul II: Condiţiile de introducere ale unui recurs
internaţional
Capitolul III: Tipuri de recursuri internaţionale
Sectiunea I: Sistemul ONU
Secţiunea II: Sisteme regionale
Drepturile omului, sub aspect internaţional, sunt
drepturi subiective individuale, esenţiale pentru
existenţa, demnitatea, libertatea, egalitatea, fericirea
şi libera dezvoltare a fiinţei umane, consacrate şi
garantate prin normele dreptului internaţional public
Caractere ale drepturilor omului:
 Drepturi subiective: prerogative ale persoanei în virtutea cărora
aceasta se poate comporta de o anumită manieră sau poate
pretinde altuia un anumit comportament, făcând apel şi la
organele etatice dacă este cazul
 Drepturi universale: fiind deţinute de persoane în virtutea acestei
calităţi, ceea ce exclude considerarea unor diferenţe de rasă, sex,
religie, poziţie socială
 Drepturi internaţionale: implică recunoaşterea şi aplicarea lor în
întreaga comunitate internaţională
 Presupun obligaţii corelative atât pentru alte persoane, dar mai ales
pentru guvernele statelor de apartenenţă ale persoanelor
 Tendinţa de egalitarism: protecţia împotriva tuturor formelor de
discriminare şi asigurarea egalităţii în faţa legii a tuturor oamenilor
 Unitate socială: individul ca membru al unei familii şi comunităţi
Protecţia juridică a drepturilor omului
o formează un dezmembrămând al
dreptului internaţional;
o cuprinde un corpus de norme juridice
internaţionale de consacrare şi
garantare a drepturilor omului
Trăsăturile PJDO :

• Caracterul recent al PJDO:

 instituţie juridică nouă a dreptului internaţional,
cu o vechime de numai jumătate de secol: 10
decembrie 1948 – Declaraţia universală a
drepturilor omului ( Adunarea Generală a ONU)
 domenii ale reglementărilor internaţionale în
materia drepturilor omului: dreptul internaţional
umanitar, interzicerea sclaviei şi a traficului de
persoane, protecţia muncitorilor, protecţia
minorităţilor
 instituţie cu existenţă îndelungată în dreptul
intern
 Trăsăturile PJDO :
Excluderea competenţei naţionale exclusive în
materia drepturilor omului

limitarea suveranităţii statului prin consacrarea şi

garantarea internaţională a drepturilor omului –
nereglementată în favoarea unui alt stat, ci a
indivizilor şi drepturilor acestora
Trăsăturile PJDO :
 Crearea unui regim internaţional de ordine publică; Excluderea regulii
reciprocităţii în materia drepturilor omului
o Jus cogens:
 reprimarea genocidului
 interzicerea sclaviei
 interzicerea discriminării rasiale sau sexuale
 interzicerea torturii
 interzicerea muncii forţate
garantarea regulilor fundamentale ale unui proces judiciar
o Subiecţii obligaţiilor în materia drepturilor omului
 Pasivi : statele

 Activi : indivizii, comunitatea internaţională

titulari de drepturi
o Un stat este obligat să respecte normele internaţionale privind
drepturile omului chiar daca un alt stat parte nu o face
Trăsăturile PJDO :

Principiul subsidiarităţii
o tratatele internaţionale – standardatul minimal în
materia drepturilor omului
o dreptul intern - consacrarea drepturilor omului la nivel
superior → răspundere juridică în plan intern şi
internaţional
o garantarea drepturilor omului – asigurată de state şi, în
ultimă instanţă, de către organele
internaţionale→regula obligativităţii parcurgerii
prealabile a căilor interne
Trăsăturile PJDO :
Aplicabilitatea directă a normelor internaţionale de
drepturile omului în dreptul intern

o Excepţie de la regula existentă în dreptul internaţional

o Posibilă doar în state cu sistem monist
o Condiţii:
 Norma să fie precisă şi completă (doar drepturile civile şi
politice)
 Norma să fie în vigoare (să nu fe obiectul unei rezerve)
o Efecte :
 Vertical: faţă de stat şi autorităţile publice
 Orizontal: între particulari → obligaţiile statelor
Trăsăturile PJDO :
Superioritatea normelor internaţionale de drepturile omului
faţă de normele dreptului intern
o Un act sau un fapt contrar unei norme internaţionale
este sancţionat la nivel internaţional, chiar dacă el,
raportat la legislaţia naţională, este legal
o Normele internaţionale – poziţie supraconstituţională,
constituţională, infraconstituţională, supralegislativă,
legislativă
o Autorităţile naţionale soluţionează conflictele între
normele interne şi cele internaţionale
o Întotdeauna se aplică, atât la nivel internaţional, cât şi la
nivel intern, norma mai favorabilă, indiferent dacă
aceasta este internaţională sau naţională
Trăsăturile PJDO :

Garantarea drepturilor omului prin intermediul unor

tribunale internaţionale specializate

o Curtea Europeană a Drepturilor Omului

o Curtea Interamericană a Drepturilor Omului
o Curtea Africană a Drepturilor Omului (în organizare)

Organe internaţionale nejudiciare: Comitetul

Drepturilor Omului
Trăsăturile PJDO :

Locul preeminent al jurisprudenţei

o Practica tuturor organelor internaţionale cu atribuţii de

garantare a drepturilor omului:
 judiciare
 parajudiciare,
 quasi-judiciare,
 nejudiciare
o Interpretează şi completează normele convenţionale →
bloc de convenţionalitate
Trăsăturile PJDO :

Poziţia particularului de subiect al dreptului

internaţional al drepturilor omului

o Tradiţional, statele si organizaţiile internaţionale –

subiecte clasice ale raporturilor juridice internaţionale
o Normele internaţionale de drepturile omului se
adresează indivizilor → titulari de drepturi
o Sunt părţi în proceduri internaţionale
Izvoarele PJDO
Izvoarele sunt formele de exprimare a normelor
juridice care consacră şi garantează, în planul
dreptului internaţional public, drepturile omului
Tipuri de izvoare:
o izvoare directe
 Tratate universale
 Tratate regionale
 Acte ale organelor
o izvoare indirecte
 Cutuma internaţională
 Jurisprudenţa
 Tratatele
Clasificare – criterii:
o Apartenenţa la domeniul drepturilor omului
 Trate specializate în materia drepturilor omului
 Tratate care au legătură cu domeniul drepturilor omului

o Conţinutul lor material

 Tratate specializate

 Tratate generale

o Sfera geografică de aplicare

 Tratate cu vocaţie universală

 Tratate regionale
Tratate specializate în materia drepturilor omului

o Convenţia privind sclavia (25 septembrie 1926 – 9 martie

1927)
o Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de
genocid ( 9 decemrie 1948 – 12 ianuarie 1951)
o Convenţia privind statutul refugiaţilor (28 iulie 1951 – 22
aprilie 1954)
o Convenţia relativă la drepturile copilului (20 noiembrie
1989 – 2 septembrie 1990)
o Convenţia privind lupta împotriva discriminării în
domeniul învăţământului (14 decembrie 1960 – 22 mai
1962)
 Tratate care au legătură cu domeniul
drepturilor omului
o Acordul general privind privilegiile şi imunităţilor
Consiliului Europei (2 septembrie 1949 – 10 decembrie 1952)
o Protocoalele 2 (15 decembrie 1956 – 1 noiembrie 1999), 6 (5
martie 1996 – 1 noiembrie 1998) la Acordul general privind
privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei
o Acordul european privind persoanele care participă la
procedurile în faţa Comisiei şi Curţii Europene ale
Drepturilor Omului (6 mai 1969 – 17 aprilie 1971, caduc în 1
noiembrie 1999)
o Acordul european privind persoanele care participă la
procedurile în faţa Curţii Europene ale Drepturilor Omului
(5 martie 1996 – 1 ianuarie 1999)
Tratate regionale generale
Convenţia europeană a drepturilor omului
(4 noiembrie 1950 – 3 septembrie 1953)
Cartea socială europeană (18 octombrie 1961 – 1
noiembrie 1998), Cartea socială europeană
revizuită (3 mai 1996 – 1 iulie 1999)
Convenţia americană a drepturilor omului
(22 noiembrie 1969 – 18 iulie 1978)
Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor
( 27 iunie 1981 – 21 octombrie 1986)
Tratate universale generale
Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice
(16 decembrie 1966 – 23 martie 1976)
Protocolul facultativ relativ la Pactul internaţional
relativ la drepturile civile şi politice (16 decembrie 1966
– 23 martie 1976)
Al doilea Protocol facultativ relativ la Pactul
internaţional relativ la drepturile civile şi politice,
vizând abolirea pedepsei cu moartea (15 decembrie
1989)
Pactul internaţional relativ la drepturile economice,
sociale şi culturale (16 decembrie 1966 – 23 martie
1976)
Cutuma internaţională
Definiţie: O sursă de drept, constând într-o
practică îndelungată, constantă şi repetată,
considerată ca fiind obligatorie din punct de
vedere juridic de subiectele dreptului
internaţional public
Elemente :
o Elementul material: practică îndelungată, constantă,
repetată
o Elementul psihologic: considerarea acestei practici ca
fiind obligatorie de subiectele dreptului intenaţional
public
Jurisprudenţa

Definiţie: soluţiile, cu caracter juridic, pronunţate de

organele internaţionale cu atribuţii în materia drepturilor
omului, indiferent de caracterul acestor organe
Clasificare – criterii:
o Sfera competenţei organelor
 Jurisprudenţa organelor specializate

 Jurisprudenţa altor organe

o Natura organului emetor

 Jurisprudenţa judiciară: Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, Curtea Interamericană a
Drepturilor Omului
Jurisprudenţa
 Jurisprudenţa para-judiciară: Comisia Europeană
a Drepturilor Omului, Comisia Interamericană a
Drepturilor Omului, Comisia Africană a
Drepturilor Omului (în viitor)
 Jurisprudenţa quasi-judiciară: Comitetul
Drepturilor Omului
 Jurisprudenţa nejudiciară
 Jurisprudenţa organelor nespecializate în materia
drepturilor omului: Curtea Internaţională de
Justiţiei, Curtea de Justiţie a Comunităţilor
Europene, Tribunalul Internaţional pentru Fosta
Iugoslavie, Tribunalul Internaţional pentru
Rwanda, Curtea Penală Internaţională
Acte interne adoptate de organe ale unor
organizaţii internaţionale, cu forţă juridică
propriu-zise
o Rezoluţia Adunării Generale a ONU 428 prin care se
adoptă Statutul Inaltului Comisariat al Naţiunilor
Unite pentru Refugiaţilor, 14 decembrie 1950
o Rezoluţia Adunării Generale a ONU 48-141 prin care se
creează Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite al
Drepturilor Omului , 20 decembrie 1993
o Statutul Tribunalului Internaţional pentru fosta
Iugoslavie, 25 mai 1993
o Statutul Tribunalului Internaţional pentru Rwanda, 8
noiembrie 1994
Acte interne adoptate de organe ale unor
organizaţii internaţionale, cu caracter declarator
sau programator (soft law)
o Definiţie: acte a căror forţă juridică, deşi nu poate fi total
negată, este mult inferioară celei a surselor obişnuite ale
protecţiei internaţionale a drepturilor omului
o Declaraţia universală a drepturilor omului, 10 decembrie
1948
o Declaraţia drepturilor copilului, 20 noiembrie 1959
o Declaraţia privind eliminarea discriminării faţă de femei, 7
noiembrie 1985
o Carta drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor,
1989
Acte cu caracter politic şi juridic (soft law)

Definiţie: acte internaţionale adoptate în cursul unor

conferinţe sau alte reuniuni internaţionale, desfăşurate
sau nu în cadrul unor organizaţii internaţionale
Declaraţia de la Viena, adoptată de Conferinţa şefilor de
stat şi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei,
9 octombrie 1993
Actul final al Conferinţei de la Helsinki, adoptat în cadrul
Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, 1
august 1975
Carta de la Paris pentru o nouă Europă, 21 noiembrie 1990
Declaraţia americană a drepturilor şi datoriilor omului, 2
mai 1948
Bibliografie:

Frederic Sudre, Dreptul european şi internaţional al

drepturilor omului , Polirom, Iasi, 2006

 Raluca Miga Besteliu, Catrinel Brumar, Protectia

internationala a drepturilor omului : note de curs, Pro

Universitaria, Bucuresti, 2006
 Aurora Ciuca, Protectia internationala a drepturilor

omului, Ed. a 2-a rev. si adaug., Editura Fundatiei Axis,

Iaşi, 2004
Bibliografie:
C.L.Popescu, Protecţia internaţională a drepturilor omului

– surse, instituţii, proceduri, Ed. ALL Beck, Bucureşti, 2000;

V. Duculescu, Protecţia juridică a drepturilor omului –

mijloace interne şi internaţionale, ediţie nouă revizută şi

adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti,1998;
I. Moroianu Zlătescu, Protecţia juridică a drepturilor

omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului,

Bucureşti, 1996.