FAPTELE DE COMERŢ

Codul comercial român stabileşte, prin art. 3, raporturile care

formează obiectul dreptului comercial, aceste acte şi operaţiunile juridice
fiind calificate ca fapte de comerţ. Dacă una sau mai multe din aceste fapte
de comerţ sunt săvârşite, iau naştere anumite raporturi juridice, reglementate
de legile comerciale.
Art. 3 din Codul comercial al României stabileşte că „legea consideră
ca fapte de comerţ:
- cumpărările de produse sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie
după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria,
asemenea şi cumpărarea spre a se revind de operaţiuni ale statului sau alte
titluri de credit circulând în comerţ,
- vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau
lucrate şi vânzările de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit
circulând în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau
închiriere;
- contractele de report asupra obligaţiunilor de stat sau altor titluri de credit
circulând în comerţ;
- cumpărările sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor
comerciale,
- orice întreprindere de furnituri,
- întreprinderile de spectacole publice, comisioane, agenţii şi oficii de
afaceri,
- întreprinderile de construcţii,
- întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie,

1
- întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, atunci când altul decât
artistul vinde;
- operaţiunile de bancă şi schimb,
- operaţiunile de mijlocire în afaceri comerciale;
- întreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;
- cambiile şi ordinele de producte sau mărfuri;
- construirea, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru
navigaţiunea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi
aproviyionarea unui vas;
- expediţiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile şi toate contractele
privitoare la comerţul pe mare şi la navigaţie;
- asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
- asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaţiunii;
- depozitele pentru cauză de comerţ;
- depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra
recipiselor de depozit(warante) şi asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele”.
Potrivit art. 4 C. Com., „se socotesc, ca fapte de comerţ, celelalte
contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau
dacă căntrariul nu rezultă din însuşi actul”.
Art. 56 C. Com. Prevede că „ dacă un act este comercial pentru una
dintre părţi, toţi contractanţii vor fi supuşi legii comerciale...”.
Codul comercial român consacră sistemul obiectiv al dreptului
comercial, completat cu un criteriu subiectiv.
Potrivit codului comercial, intră sub incidenţa legilor comerciale nu
numai contractele comerciale, ci şi faptele licite şi faptele ilicite, săvârşite de
comercianţi în activitatea lor comercială.

2
 S-a considerat că enumerarea art. 3 C. Com este una enunţiativă şi nu
una limitativă, doctrina şi practica judiciară recunoscând ca fapte de comerţ
şi alte acte şi operaţiuni care nu sunt prevăzute expres în codul comercial.
Faptele juridice sunt actiuni fara intentia de a produce efecte juridice.
Operatiunile juridice sunt mijloacele prin care se intocmeste concret
un act juridic.
Actul juridic - manifestare de vointa a unuia sau mai multor persoane,
savarsite in scopul de a crea sau de a stinge raporturi juridice.
Faptele de comert pot fi obiective, reglementate de art. 3 cod
comercial, sau subiective, reglementate de art. 4 cod comercial.
Faptele de comert obiective
Faptele de comert subiective sunt determinate si produc efecte in
temeiul legii, independent de calitatea persoanei de comerciant sau
necomerciant care le savarseste.
Faptele de comert obiective au fost impartite in 3 grupe:
I. operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie:
1. vanzarea - cumpararea comerciala
Specific - intentia de revanzare sau inchiriere a marfurilor cumparate;
intentia de revânzare sau închiriere trebuie să existe la data cumpărării,
intenţia de revânzare trebuie să fie exprimată de cumpărărtor, adică să fie
cunoscută cocontractantului, intenţia de revânzare sau inchiriere trebuie să
privească, în principal, bunul cumpărat.
Nu e neaparat necesar ca produsul sa fie vandut cum a fost cumparat,
poate suferi transformari pana la momentul vanzarii(ex. problema
meseriasului: croitor: - daca prelucreaza materialul clientului intra in
raporturi juridice civile; daca prelucreaza materialul cumparat de el intra in
raporturi juridice comerciale. artist: - daca realizeaza o opera de arta fara

3
intentia de a scoate profit intra in raporturi juridice civile; daca realizeaza o
opera de arta cu intentia de a scoate profit intra in raporturi juridice
comerciale).
Obiectul vânzării-cumpărării comerciale. Vânzarea-cumpărarea
comercială poate avea ca obiect numai bunurile mobile: productele,
mărfurile şi obligaţiunile statului şi titlurile de credit care circulă în comerţ.
Aşadar, vânzarea de imobile, în concepţia unor autori reprezintă o
operaţiune civilă şi nu una comercială. Acalaşi caracter îl are şi închirierea
de imobile, dar şi concesionarea bunurilor imobile.
Această teorie nu mai este însă de actualitate. În doctrina şi ptractica
judiciară recentă s-a apreciat că vânzarea sau închirierea bunurilor imobile
reprezintă operaţiuni comerciale dacă fac parte din fondul de comerţ.
Închirierea bunului imobil va avea caracter comercial dacă bunul este
destinat unei activităţi comerciale.
Nu reprezintă operaţiuni comerciale cumpărările de producte sau
mărfuri care se fac pentru uzul sau consumul cumpărărtorului sau a familiei
sale. De asemenea, nu vor fi acte de comerţ actele de vânzare a productelor
pe care proprietarul sau cultivatorul le realizează pe pământul său ori cultivat
de acesta.
2. operatiunile de banca si schimb
Exemple de operatii de banca: depozitul bancar, acordarea de
credite, emiterea de garanţii, tranzacţii cu instrumente monetare negociabile
şi valori mobiliare
Operatiunile de schimb, cele privind regimul monitor si al celor
privind biletele de banca, sunt operatii de intrepunere in circulatie, guvernate
de principiul circulatiei marfurilor si produselor.

4
II. Întreprinderile
Notiunea de intreprindere nu este definita de codul comercial.
Elementele care conduc la intelegerea notiunii de intreprindere:
existenţa unei organizări autonome a unei activităţi cu ajutorul factorilor de
producţie, asumarea de către întreprinzător a coordonării întregii activităţi şi
implicit a riscului acestei activităţi, scopul activităţii este producerea de
bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, în vederea obţinerii
unui profit.
Intreprinderea de furnitura de bunuri sau marfuri - caracteristica
generala consta in continuitatea prestatiilor si presupune furnizarea de
imbracaminte, alimente, etc. Intreprinderea de furnituri presupune o
activitate organizata, prin care furnizorul, prin schimbul unui pret determinat
anticipat asigura prestarea de servicii (obligatie de afaceri), predarea unor
produse sau marfuri la termene succesive, predare care presupune si
transmiterea dreptului de proprietate de la producator la beneficiar. In cazul
furnizarii de produse, intreprinderea de furnituri are obligatia de a transmite
dreptul de proprietate asupra marfurilor cu caracter continuu, pe baza unui
contract de locatie de servicii.
Intreprinderea de spectacole publice (de prestari servicii) au ca
obiect teatru, circ, intreceri sportive. Specificul lor este ca speculeaza asupra
gustului publicului, dar si a talentului artistilor, si organizeaza munca altora,
intrepunandu-se intre artisti si spectatori. Spectacolele date in direct de artisti
sunt acte civile, dar daca activitatea este interpusa atunci este fapt de comert.
Toate activitatile care presupun un spectacol (contractele cu autorii, cu
actorii, cu sportivii, contractele de publicitate, de inchirieri de sali) sunt acte
de comert, datorita faptului ca sunt legate de intreprindere.

5
 Intreprinderea de comision – se incheie afaceri comerciale in nume
propriu, dar pe seama unei alte persoane (comitent). Pentru a fi intreprindere
activitatea comisionarului, ca intreprindere, trebuie sa aiba caracter
permanent – un act izolat de comision nu este act de comert.
Intreprinderile de agentii si oficii de afaceri – intermediaza afaceri
intre comercianti si clienti. Aceste intermedieri cuprind: vanzarea-
cumpararea, inchirieri, etc. Activitatea lor consta, fie in obtineri si
transmitere de informatii legate de afaceri si de partenerii acestora, fie in
procurare de clienti, publicitate comerciala. Agentiile de afaceri sunt
organizate in turism, matrimoniale, voiaj.
Intreprinderea de constructii. Organizarea activitatii, dar si
activitatea sunt considerate fapte de comert. Aceste intreprinderi executa
lucrarile care fac obiectul contractului de antrepriza de lucrari de constructii.
Au ca obiect construirea unui edificiu sau de mai multe. Indiferent cine
procura materialele, actul este de comert.
Intreprinderile de fabrici si manufactura si imprimerie – au ca
obiect transformarea unuor bunuri, prelucrarea si obtinerea unor produse
industriale sau de manufactura. Sunt calificate comerciale si acele
intreprinderi care transforma materia prima oferita de client, chiar daca
activitatea lor nu este de productie ci prestari servicii, deoarece clientul
plateste numai manopera.
Intreprinderile de imprimerie – desfasoara activitatea de
multiplicare a operelor literare, stiintifice, artistice indiferent de tehnica
folosita. (manuala sau mecanica).
Intreprinderile de editura (editorul) – are ca obiect de activitate
reproducerea si difuzarea (raspandirea) in public a unei lucrari stiintifice,
literare, artistice, incredintata de autor pe baza contractului de editare.

6
 Editorul incheie contracte, fie ca o intreprindere de imprimerie
(tipografie) pentru reproducerea lucrarii, fie ca o intreprindere de difuzare
pentru vanzarea lucrarii respective prin librarii. Este un intermediar care
incheie doua contracte: unul cu intreprinderea de reproduce a operei si unul
cu intreprinderea de difuzare. Daca aceste doua contracte se incheie direct de
catre autori, operatiunile desfasurate direct de ei nu sunt fapte de comert,
deoarece lipseste intermedierea.
Intreprinderile de vanzare a obiectelor de arta – intermediaza
relatia dintre autor, artist si cumparator. Daca vanzarea se face direct de
autor sau artist, actul juridic respectiv nu este de comert.
Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa
sau pe uscat – desi codul comercial reglementeaza numei transportul numai
pe apa si pe uscat, consideram ca este activitate comerciala si transportul
aerian. Transportul presupune transportul de persoane, de bunuri, de marfuri.
Contractul se incheie intre o persoana si alta persoana, denumita caraus, care
in schimbul unui pret se obliga sa transporte persoana sau bunurile acesteia
pana intr-un anumit punct.
Intreprinderile de asigurari – sunt fapte de comert asigurarile
terestre, chiar mutuale in contra daunelor si asupra vietii, precum şi
asigurările, chiar mutuale, impotriva riscurilor navigatiunilor. Activitatea de
asigurare este realizata numai de societatile de asigurari.
Asigurarile sunt: prin efectul legii sau facultative. In contract, asiguratorul,
contra unei sune de asigurare platita de asigurat, preia asupra lui riscul,
urmand sa plateasca indemnizatia de asigurare daca riscul se va realiza. Pot
fi asigurate bunurile si persoanele.

7
 Operaţiunile de asigurare sunt fapte de comerţ numai dacă se
realizează printr-o organizare sistematică a factorilor specifici, adică în
condiţiile unei întreprinderi.
Depozitele în docuri şi antrepozite.
Activitatea de depozitare a mărfurilor în locuri anume destinate, cum sunt
docurile, antrepozitele, silozurile, constituie faptă de comerţ, indiferent de
persoana care face depozitul.
Sunt considerate fapte de comerţ şi operaţiunile privind recipisele de
depozit şi scrisorile de gaj eliberate de întreprinzătorul acestor stabilimente.

3. operatiuni conexe sau accesorii

Sunt calificate astfel, datorita strinsei lor legaturi cu anumite acte sau
operatiuni comerciale. ex: - contractul de report asupra obligatiilor de stat
sau a altor titluri de credit care circula in comert.
Contractul report:
cumpararea unor titluri cu bani lichizi si revinzarea simultana cu termen si
cu pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie.
ex.: cumparare si vinzare a actiunilor sau partilor sociale ale soc. comerciale.
sunt acte de comert chiar daca nu exista intentia de revinzare a lor; de aceea
sunt prevazute distinct de c.c. ca fapte de comert obiective.
Contractul de mandat:
este acea conventie prin care o persoana, numita mandatar, se obliga sa
incheie acte juridice in numele si pe seama altei persoane, numita mandant,
de la care primeste imputernicire.
daca actele incheiate de mandatar sunt cu caracter comecial mandatul devine
comercial.

8
 Contractul de comision:
este contractul prin care o persoana, numita comisionar, se obliga din
insarcinarea altei persoane, numita comitent, sa incheie acte juridice in
numele sau dar pe seama comitentului.
Contractul de consignatie:
este contractul prin care o persoana, consignantul, incredinteaza unei alte
persoane anumite bunuri mobile spre a le vinde in nume propriu, dar pe
socoteala consignantului.
pe durata bunurilor existente in consignatie cel care le primeste devine
proprietarul lor.
Contractul de garanţie reală mobiliară şi contractul de fidejusiune:
datorită caracterului accesoriu al acestor contracte, aceastea au fost
considerate ca fapte de comerţ. Contractul de garanţie reală mobiliară este
contractul prin intermediul căruia se constituie o garanţie reală în bunuri sau
drepturi în beneficiul unui anumit creditor. Contractul de fidejusiune este
contractul prin care o persoană, denumită fidejusor, se obligă faţă de
creditorul altei persoanei să execute obligaţia debitorului, dacă acesta nu o
va executa. Aceste contracte sunt considerate fapte de comerţ când obligaţia
garantată este o obligaţie comercială.
Operatiuni de mijlocire in afacerile comerciale- consta intr-o
actiune de intermediere intre doua pers. in scopul de a inlesni incheierea
unui act juridic. Samsarul - nu e reprezentantul vreuneia dintre parti.
Contractul care se incheie intre cele doua parti este rezultatul
acordului de vointa dintre acestia, iar mijlocitorul este indreptatit sa
primeasca o remuneratie pentru munca depusa in temeiul contractului de
mijlocire.
Se poate considera ca are doua componente:

9
- contractul dintre cele doua parti si intermediar
- contractul propriu-zis
Cambia: titlu de credit prin care o persoana, numita tragator, da
dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca o suma de bani unei a
treia persoane, numita beneficiar, la scadenta sau la ordinul acesteia
(beneficiarului).
Biletul de ordin: este un titlu prin care o persoana numita emitent se
obliga sa plateasca la scadenta o suma de bani unei alte persoane, care se
numeste beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Operatiuni cu privire la navigatie, transport, credite
Depozitele pentru cauzele de comert: se fac in docuri si antrepozite -
sunt fapte de comert numai daca sunt efectuate in cadrul unei intreprinderi.
Cec-ul: titlu negociabil prin care o persoana, numita tragatorul, da
ordin unei banci la care are disponibil banesc, trasul, sa plateasca o suma de
bani beneficiarului sau la ordinul acestuia.
Contractul de cont curent: cel prin care partile convin ca in loc sa-si
lichideze separat si imediat creantele lor reciproce. Lichidarea va avea loc la
un anumit termen prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.
Contractul de gaj: contract in temeiul careia debitorul unei obligatii
remite creditorului sau un bun mobil pentru garantarea obligatiei sale.

Fapte de comert subiective

Faptele de comert subiective dobandesc caracter comercial datorita
savarsirii lor de catre o persoana care are calitatea de comerciant.
Reprezinta contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt
de natura civila, sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. art. 4 cod
comercial; astfel se instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate

10
actele comerciantului tinindu-se seama de textul ca: sunt socotite a fi
comerciale actele si faptele unui comerciant datorita calitatii de comerciant
ale persoanei care le savirseste. Contractele cit si faptele licite sau ilicite ale
unui comerciant intra in fapte de comert subiective.
Prezumtia de comercialitate e o prezumtie relativa care poate fi
rasturnata prin proba contrarie prin orice mijloace de proba dar numai pentru
a dovedi caracterul civil al obligatiei sau caracterul necomercial care ar
rezulta din actul comerciantului.
Astfel, excepţiile de la prezumţia de comercialitate sunt următoarele:
natura civilă a obligaţiilor şi cazul în care necomercialitatea rezultă din
însuşi actul săvârşit de comerciant.

Faptele de comert unilaterale sau mixte sunt acelea care au caracter

comercial numai pentru una din partile contractante. În conformitate cu art.
56 din codul comercial, daca actul este comercial numai pentru una dintre
parti, toti contractantii sunt supusi - in ceea ce priveste acel act - legii
comerciale.
În anumite cazuri, chiar legea prevede că anumite acte au caracter
comercial numai pentru una dintre părţi(nu se poate considera ca faptă de
comerţ vânzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după
pământul său, ori cel cultivat de acesta- art. 5 C. Com.).
Faptele de comerţ unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea
comercială pentru ambele părţi, chiar dacă pentru una dintre ele actul juridic
are caracter civil.
Cu toate acestea, actul juridic care etse comercial numai pentru una
dintre părţi este supus legii comerciale, afară de dispoziţiile referitoare la
persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.

11
12