P. 1
08 Wallon Nov 10

08 Wallon Nov 10

|Views: 385|Likes:
Published by rukiae

More info:

Published by: rukiae on May 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/14/2014

pdf

text

original

C3d. TEORIA DEZVOLTĂRII PERSOANEI. H. WALLON 1) Caracterizare generală.

Metodologie Henri Wallon 2) Teze privind ontogeneza (1879-1962) 3) Concepte cheie filosof, medic neurolog, 4) Stadiile ontogenezei – scurtă prezentare psiholog francez 5) Consideraţii evaluative 1. Caracterizare generală. Metodologie Unicitatea lui H. Wallon, şi în epocă, dar persistentă încă, are o dublă susţinere: în natura şi obiectul teoriei sale şi în metodologia utilizată. Autorul francez este, în aprecierea lui R. Zazzo, "prin excelenţă, psihologul copilăriei", deoarece, faţă de oricare dintre marile contribuţii explicative, el şi-a propus, deliberat, ca ţintă, această vârstă (vezi, spre exemplu, deosebirea faţă de Watson, Freud, Piaget care au căutat în copil şi copilărie mijlocul de a se apropia de alte probleme: mecanismele învăţării, patologia afectivă, geneza cunoaşterii de tip logic). Maniera sa de a aborda copilăria este şi ea singulară. Wallon a avut ambiţia exhaustivităţii, a trecerii dincolo de perspectiva parcelară. El s-a interesat, în mod egal, de dezvoltarea cognitivă, afectivă, biologică şi socială a copilului, atât sub aspectul normalităţii cât şi al patologicului. Analiza comparativă multidimensională, pe care a practicat-o ca metodologie, s-a bazat pe două forme concomitente: ▪ comparaţii interne (la nivelul aceleiaşi vârste, între copii cu dezvoltare normală şi cei cu anumite particularităţi ale dezvoltării1, sau între cei cu dezvoltare normală şi cei cu dezvoltare patologică); ▪ comparaţii externe (între vârste – copil-adult – sau realităţi diferite – copil-animal (maimuţă) şi copil-om primitiv). Analiza comparativă (susţinută de observaţie şi teste) – a fost în egală măsură şansa şi neşansa teoriei sale. Şansă – pentru ideile de pionierat pe care i le-a permis (unele, anticipări excepţionale ale unor rezultate extrem de recente şi actuale), neşansă – pentru imposibilitatea ca rezultatele obţinute cu o astfel de metodologie să fie luate în calculul teoreticienilor şi practicienilor experimentalişti. 2. Teze privind ontogeneza 1. Ontogeneza este o construcţie progresivă prin care se realizează integrarea, în diferite raporturi, a două funcţii psihice fundamentale: a) afectivitatea (dimensiunea centripetă a psihismului) – legată de sensibilitatea internă, orientată şi implicată în edificarea subiectului psihic prin autoreflectare. Ea este răspunzătoare de construcţia persoanei ("cine sunt?"); b) inteligenţa (dimensiunea centrifugă) – legată de orientarea externă a individului, de acţiunea acestuia asupra mediului înconjurător în tentativele sale adaptive. Ea este implicată, ca principală resursă instrumentală, în cristalizarea obiectului psihic ("ce este"). 2. Dezvoltarea ontogenetică este stadială. Fiecare stadiu se constituie dintr-un ansamblu original de conduite, caracterizate printr-un tip particular de ierarhie realizat între cel două funcţii: afectivitate şi inteligenţă. 3. Construcţia stadială ontogenetică este guvernată de trei legi: a) Legea alternanţei funcţionale : un stadiu cu o dominanţă centrifugă va fi urmat de unul cu orientare centripetă; b) Legea preponderenţei funcţionale : în fiecare stadiu una dintre cele două funcţii va fi preponderentă, fără a opri, totuşi,
1

Subiectul este relansat astăzi sub denumirea de profile atipice de dezvoltare (ex. autismul).

1

nov. .2010

). fiind caracterizată de un fenomen de clivaj. Cele cinci stadii ontogenetice sunt: a) stadiul impulsiv şi emoţional (012 luni). Esenţială în dezvoltarea ontogenetică este textura socială care apare ca liant şi mediator între necesităţile şi posibilităţile copilului şi logica lumii fizice care reclamă şi stimulează adaptarea. 2 . 1). cel dintre obiect şi subiect (vezi figura nr. Noile competenţe cognitive vor fi utile la revenirea în prim plan a dezvoltării afective din stadiul al treilea. B A B A B A B Stadiul: 4 A B 1 5 2 3 Legendă: dezvoltare afectivă dezvoltare instrumentală (inteligenţa) A – poziţie dominantă B – poziţie secundă 2 nov. ACTIVITATE Ţinând cont de legile enunţate. c) stadiul personalizării/personalismului (3-6 ani. sentimentul iniţial siguranţei. . Jocul acestor funcţii este în acelaşi timp un progres de maturizare a raportului psihologic fundamental. 7. Figura nr. 4. sub influenţa anturajului social imediat. d) stadiul categorial (6-11 ani).2010 Figura nr. de întrepătrundere ("chevachement"). c) Legea integrării : formele corespunzătoare stadiilor anterioare nu dispar. 2). În absenţa "logicii sociale" ontogeneza este profund afectată. Progresul realizat de copil în fiecare stadiu sprijină achiziţiile funcţiei alternative. EXPLICAŢIE: primele progrese (1) sunt în planul sistematizării emoţiilor primare. în mod primordial. existente la naştere. considera Wallon. Ciclul alternanţelor continuă în aceeaşi manieră. punct de contact mama. ataşamentul etc. trebuie să i se adapteze copilul. în ansamblul său. ci se subordonează noilor achiziţii ale fiecărei funcţii. 5. Trecerea de la un stadiu la altul este discontinuă prin conţinutul dominant (A / I). ontogeneza poate fi caracterizată ca fiind. Prin complexitatea rezultată se asigură însă unitatea procesului. b) stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani).dezvoltarea celeilalte. odată câştigate. "Prin schimburile interindividuale debutează viaţa copilului şi acest tip de raporturi devansează de departe pe cele cu lumea fizică". 1 4 2 1 3 5 Subiect Obiec t 6. solidaritatea este A mai importantă decât competiţia. Mediului social. indicaţi pentru fiecare din cele cinci stadii tipul de dominanţă funcţională: A / I. e) stadiul adolescenţei (11-16 ani). Ea are caracter vital. Pentru supravieţuirea speciei şi evoluţia sa. se răsfrâng în orientarea energiei copilului spre actele de explorare senzorială ca formă de dezvoltare cognitivă (2). Astfel. o unitate (stadii) în discontinuitate (afectiv/cognitiv) (vezi figura nr. Aceste competenţe (ex.

Acesta poate fi discutat pornind de la distincţia dintre grup şi mediu. Emoţia este privită de la H. atunci când apare starea de necesitate (foame. Grupurile determină locul şi rolul fiecăruia într-o constelaţie de indivizi. făcând ca ceea ce este resimţit în interior să fie vizibil din afară. devine maniera privilegiată de comunicare. Ea este internă şi externă în acelaşi timp. Importanţa determinismului social în faţa celui biologic sau fizic este norma de specificitate a ontogenezei umane.) şi de insatisfacţie (corelatul subiectiv). Principala formă de activitate.3.2010 . Valoarea sa psihologică interrelaţională este deosebită deoarece primele mişcări ale bebeluşului sunt investite cu semnificaţie expresivă de către anturajul social. ideologice care modelează viaţa grupurilor. protecţie etc. reflectare a realităţii. Mediul trimite la ansamblul circumstanţelor fizice. Sensul acestui proces poate fi surprins doar cercetând omul în contextul devenirii sale. fiind primul program ontogenetic funcţional comprehensibil reciproc. Emoţia leagă "natura" (nou-născutul) de cultură (mediul socio-familial).) capătă. prin afect. Deşi apărute doar în prezenţa modelului. Între copil şi grup stimularea este reciprocă. Wallon ca fiind joncţiunea dintre biologic şi social. Imaginaţi-vă că în prima lună de la naştere copilul ar fi inert şi. dar şi de exprimare a nounăscutului. . raportul cu mediul este unilateralizat. un "ecou" motric. sunt. întărite şi selectate. Concept fundamental al întregii opere walloriene şi cu statut explicativ particular pentru ontogeneză. durere. copilul reacţionează prin descărcări şi activări musculare. prin aceasta. Stadiul impulsiv(0-3 luni) şi emoţional (3-12 luni) 0-3 luni: La naştere şi până în jurul sfârşitului primului trimestru al vieţii postnatale. foame etc. prezentă încă de la naştere. fiind expresiaimpresiei. Mişcările. Ea activează pe cei din jurul copilului. 4. ci sunt necesităţi personale ale copilului. Concepte walloriene fundamentale a) EMOŢIA. un mimetism. dintre fiziologic şi psihologic. Stadiile ontogenezei – scurtă prezentare 1. sociale. Cum credeţi că ar influenţa aceasta relaţiile sociale mamă-copil? c) IMITAŢIA. "grai" şi formă psihologică. în acelaşi timp. b) MIŞCAREA. o contagiune. Deoarece satisfacerea necesităţilor sale nu mai este automată. îi incită şi îi răsplăteşte. Fiziologicul (plăcere. date fiind pasivitatea şi limitele naturale ale copilului. Particularitatea imitaţiei primare este că reprezintă o acomodare la celălalt. d) CADRUL SOCIAL. dominanta este cea a impulsivităţii motrice. Această formă primară este în fapt "sâmburele" esenţei psihice – reconstrucţie. Reacţia afectivă. Aceste reacţii impulsive devin repede expresie deoarece anturajul le întăreşte prin 3 nov. inexpresiv şi imposibil de „citit”. integrate în posturi. ele nu se adresează acestuia. Mişcarea devine formă de expresie şi primul mijloc de acţiune asupra semenului adult. căldură. ca în stadiul intrauterin. acţiune şi expresie.

care este bază pentru inteligenţa practică. a validării sociale. copilul caută să placă. Senzorio-motricitatea.2010 . Imitaţia susţine interiorizarea. de pe poziţii de adultism (un amestec de rivalitate şi admiraţie faţă de adult). Stadiul senzorio-motor şi proiectiv (1-3 ani) 1-2 ani: Reacţiile circulare sunt expresia ralierii mişcărilor copilului la datele senzoriale şi excitaţiile provocate de mediu. Graţie experienţelor emoţionale (proprii şi ale anturajului) copilul îşi cristalizează o formă globală de reprezentare a situaţiilor. spaţiul proxim . a seducţiei: căutarea aprobării. Se disting trei faze: 3-4 ani: Perioada de opoziţie: afirmarea autonomiei ca premisă a personalităţii (ex. dar complementare: a) activitatea manipulatorie de explorare (obiecte. fiind la intersecţia a două faze importante în devenirea personală: construcţia persoanei şi dimensiunea sa instrumentală. "Emoţia – afirmă Wallon – este o primă formă de înţelegere şi diferenţiere". . "NU VREAU!") 4-5 ani: Perioada graţiei. 3-12 luni: Substadiul emoţional (3-12 luni) se caracterizează prin preponderenţa expresiilor emoţionale care devin mijlocul dominant de relaţionare cu anturajul. 4 nov.: "EU FAC!". narcisismului îl domină. 5-6 ani: Perioada imitativă a rolurilor de tip adult. Este marcat de exprimarea conştiinţei de sine a copilului. să fie în centrul atenţie. Ca urmare. formă primară a inteligenţei discursive ce se va instala odată cu apariţia funcţiei semiotice/simbolice (limbaj. prin acţiune şi b) activitatea postual-imitativă. ca tip de activitate dominantă. Ca prime semne observabile ale vieţii psihice. Saltul este mijlocit prin actele imitative (copilul mai mult mimează decât vorbeşte!) ca forme de prezentare. ele sunt principalul mecanism organizator al psihismului infantil. imagine mentală).satisfacerea trebuinţelor "reclamate". se dezvoltă în două direcţii independente. 3 ani: În cel de al treilea an se face trecerea de la actele motorii la reprezentare. forma sa amânată (în absenţa modelului) fiind deja o evocare. rezultată din parcurgerea conştientizării corporalităţii proprii şi a diferenţei sale sociale faţă de alţii. un raport de substituţie a ceea ce a fost cândva prezent. ceea ce-i permite anticiparea. 2. Stadiul personalismului (3-6 ani) Acest stadiu este o etapă centrală în stadialitatea walloniană. Aici este baza viitoarelor atitudini şi mimici comunicative tot mai complexe. "EU SPUN!". 3. Raportul sine-alţii este complex şi multifazic în acest stadiu. supuse modelajului social.

puteţi să apelaţi la două categorii de surse: a. Are loc o dublă decentrare. Raportarea funcţională la realitate (dominată de aflarea la ce serveşte. dimensiunea polivalentă a personalităţii fiind exersată de acest nou anturaj. egoism. H. Evoluţia psihologică a copilului. 9-11 ani: Substadiul categorial începe printr-o activitate comparativă de diferenţiere şi extragere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte şi situaţii. a introducerii dezvoltării sale într-un context socio-cultural. altruism. ACTIVITATE Consultaţi un dicţionar psihologic pentru a vă fixa deosebirile dintre cele patru concepte: egocentrism. în forma sa concretă însă. Se face saltul de la reprezentarea atomistă a realităţii spre cea a legilor şi integrărilor succesive. 5 nov. Valorificarea sa în prezent este marcată de un paradox: pe cât de prezent şi divers utilizat este în literatura de specialitate francofonă. Categorizarea abstractă îşi face treptat loc. 5. allocentrism. Revine în prim plan o nouă fază de opoziţie prin care exigenţele construcţiei persoanei (trebuinţă centripetă) se fac simţite. intelectuală şi socioafectivă şi sub impulsul unui nou context socio-cultural: şcoala. 4. În planul construcţiei personale. Consideraţii evaluative Din perspectiva abordărilor contemporane din psihologia dezvoltării. afectiv. începe armonizarea asperităţilor prin integrarea planurilor: cognitiv. În plan intelectual. Stadiul categorial (6-11 ani) 6-9 ani: Se produce o repoziţionare a intereselor: de la cele faţă de sine (din stadiul anterior. În acest substadiu precategorial asistăm la o diminuare a sincretismului (amestec. Grupul de covârstnici este atractiv. centripet). de ce este bun şi ce face ceva sau cineva) este înlocuită cu cea categorială.2010 . mai ales. social) şi. nediferenţiere în cunoaştere). 5. Wallon poate fi socotit un precursor al abordării plurale a copilului (biologic. Editura Didactică şi Pedagogică. către cele orientate spre exterior. Stadiul adolescenţei Modificările fiziologice şi cele ale schemei corporale sunt punctul de start al crizei pubertare centrată pe sentimentul schimbării. specifice stadiilor anterioare. gândirea conceptuală permite unificarea reprezentărilor "insularizate" bazate pe interese concrete. Ambivalenţa egocentrism/egoism – allocentrism/altruism poate fi prezentă şi deconcertantă. psihologic.ACTIVITATE Găsiţi în amintirile dumneavoastră de familie comportamente infantile care să ilustreze fiecare din cele trei faze. 1975. în principal din cauza metodologiei sale nonexperimentale. cu autoritate. . social sub presiunea cristalizării identităţii. pe atât de ignorat este în cea anglofonă. lucrările lui traduse în limba română: De la act la gândire. Pentru a vă construi propria părere despre autor. 1964. Editura Didactică şi Pedagogică.

Vîgotski. . ACTIVITATE Găsiţi trei asemănări fundamentale între H.2010 . colecţia revistei ENFANCE. 6 nov. revistă pe care a ctitorit-o în 1948. Wallon si L.S.b.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->