Sunteți pe pagina 1din 13

Capitolul 2.

Testamentul – act juridic liberalitate

2.1. Notiuni introductive privind succesiunea testamentare

Testamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art.8o2 C. civ. ca fiind actul
juridic unuilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii defunctului, prin
care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul cind va inceta din viata.1
Din definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale
acestuia:
- testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o parte,
conditile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta parte, conditiile
speciale impuse numai pentru testament;
- testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind necesara intilnirea
a doua vointe ca in cazul conventiilor.
- testamentul este un act juridic personal si individual, el neputind fi realizat prin
reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul individual al
testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei singure persoane legea
interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act (art 857 c. civ);
- testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa indeplineasca ad
validitatem conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma autentica asa cum vom vedea);
- testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor produce
numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra bunurilor sale pâna la
moarte;
- testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul
poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a vietii sale.
Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art.8o2 C.civ., testamentul cuprinde in primul rind
dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat
ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt:

1C. Statescu, op. cit. pag. 155. Pentru evolutia istorica a successiunii testamantare a se
vedea:M.D.Bocsan,Testamentul,Evolutia succesiunii testamentare in dreptul roman,Editura “Lumina
Lex”,Bucuresti, 2ooo.
- sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta
natura (art.902, 93o raportat la 83o C. civ.);
- exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le
aduce rezerva succesorala (art.8o2-841 C.civ.);
- numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze aducerea
la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art.91o si urm. C. civ.);
- revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari
anterioare (art.8o2 si 920 C.civ.);
- partajul de ascendent (art.794 si urm. C. civ.);
- recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.48 si 57 C.fam.);
- dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc.

2.2. Continutul testamentului ca act juridic liberalitate


2.2.1. Conditiile de fond.
Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele trebuie sa
indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si unele specifice
testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia actul, trebuie sa exprime un
consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect determinat sau determinabil iar cauza sa fie
licita si morala (art.948 si urm. C.civ.). In cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub
aspectul specificitatii lor in cazul testamentului si in principal in privinta legatelor care privesc
patrimniul lui de cujus.
a)Capacitatea.
In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune prin
liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi prin testament.
Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament daca nu este oprita de
lege. In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate expres de legiuitor ingradesc
capacitatea de folosinta a persoanei2.
Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele:

2 Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura “Sansa”, Bucuresti,
1992, pag. 261.
a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a dispune prin
testament (art.8o6 C. civ.);
b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament decit de ½
din ceea ce ar putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.);
c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament in
favoarea tutorelui sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului pina la predarea
-primirea socotelilor. Este exceptat de la aceasta incapacitate minorul intre 16-18 ani care poate
dispune in favoarea tutorelui sau cu conditia ca acesta din urma sa fie un ascendent al sau
(art.8o9 C. civ.);
d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub interdictie este
lipsit de discernamint in momentul incheierii testamentului.
Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele;
- incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii succesiunii si a
persoanelor juridice care nu au luat fiinta.
In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul nr.31/1954, ele nu
au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici legate decit de la data indeplinirii
formalitatilor prevazute de teztele legale amintite. Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ
persoanele juridice care nu au indeplinit formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata
de a dobindi drepturi de la data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in
scopul ca persoana juridica sa poata lua fiinta in mod valabil.
- incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu
corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit principiului
specialitatii capacitatii de folosinta (art.34 din Decretul nr.31/1954).3
Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele:

3In literatura de specialitate s-a exprimat si parerea ca in ipotezele analizate mai sus ca incapacitati de a primi prin
testment este in realitate vorba despre capacitatea succesorala ca o conditie generala a dreptului la mostenire, pe de
o parte, iar pe de alta analizindu-se incapacitatea persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta
tot astfel ar trebui sa se analizeze si incapacitatea persoanei care nu mai exista la data deschiderii mostenirii, ori ele
apartin problemei capacitatii succesorale in general . Oricum, se sustine, este impropriu sa se vorbeasca de
incapacitatea persoanelor care nu exista caci ele nu sunt incapabile ci neexistind nu pot mosteni (art. 654 C. civ. ).
A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 182.
- incapacitatea medicilor si farmacistilor care nu pot primi legate de la cel pe care l-au
ingrijit in cursul ultimei boli de care acesta a decedat si cind liberalitatea s-a facut (art.81o alin.1
C. civ.). Incapacitatea medicilor si farmacistilor se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de
captatie si sugestie astfel ca nu se poate admite dovada contrara in sensul ca, bunaoara, medicul
nu a abuzat de influenta sa asupra bolnavului si ca deci acesta a actionat cu o vointa libera si
neviciata4.
- incapacitatea ofiterilor de marina, care potrivit art.833 C. civ. nu pot primi legate de la
calatorii aflati la bordul navelor in cursul calatoriilor maritime, daca nu sunt rude cu testaorul.
Aceasta incapacitate se bazeaza pe o prezumtie absoluta de abuz de influienta. Exceptia instituita
de art.833 C. civ. pentru rudele testatorului nu se limiteaza la rudele de gradul IV si poate fi in
linie directa si colaterala5
- incapacitatea tutorelui de a primi prin testament de la minorul aflat sub ocrotirea sa
(art.8o9 C. civ.)
Incapacitatile de exercitiu.
Minorii si interzisii lipsiti de capacitate de exercitiu nu pot accepta liberalitatile decit prin
reprezentantii lor legali intrucit un astfel de act depaseste sfera actelor de admnistrare (art.11 din
Decretul nr.31/1954 si art.147 C. fam.). Minorii cu capacitate de exercitiu restrinsa vor putea
accepta liberalitatile cu incuviintarea prealabila a ocrotitorilor legali (art.9 din Decretul
nr.31/1954). In toate cazurile este necesara si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare
(art.129 alin.2, art.133 alin.2 si art.147 C. fam.
Codul civil, in art.815 contine in aceasta privinta o dispozitie derogatorie in sensul ca
acceptarea liberalitatilor facute minorilor se poate realiza nu numai de catre reprezentantii legali
ai acestora -parintii si tutorii - ci si de catre orice ascendent al lor6.
Nerespectarea acestor norme legale atrage sanctiunea nulitatii relative, fiind vorb de o
nulitate de protectie a minorilor si interzisilor.

b) Consimtamintul.

4A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 1969, pag. 155-16o
5Fr. Deak, op. cit. pag. 184.
6M. Eliescu, op. cit. pag. 169. .
Pentru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la baza lui sa
exista o vointa libera si nealterata de vreun viciu, cum sunt eroarea, dolul sau violenta. Absenta
consimtamintului, sau mai exact spus in cazul testamentului, a manifestarii unilaterale de vointa
atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic.
In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia dreptului comun7,
existind unele particularitati la care ne vom referi in cele ce urmeaza.
Potrivit art.953 C. civ. consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de eroare,
violenta sau dol. In aceasta materie prezinta elemente specifice dolul sub forma captatiei si
sugestiei8. Sugestia consta in folosirea unor mijloace tendentioase si oculte in scopul de a sadi in
mintea dispunatorului ideia de a face o liberalitate, pe care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi
facut-o9. Captatia consta in folosirea unor manopere dolosive si mijloace frauduloase in scopul
de a cistiga increderea dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si a-l determina sa o gratifice
prin testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. Prin sugestie, asadar, se urmareste nasterea
ideii in cugetul dispunatorului de face o liberalitate, iar prin captatie se directioneaza hotarirea
indusa de a gratifica o anumita persoana in mod concret. In cazul captatiei se folosesc mijloace
mai dure ca indepartarea rudelor testatorului, a prietenilor apropiati, interceptarea corespondentei
creiarea unei aparente de dependenta totala a dispunatorului aflat in stare de boala, de persoana
celui care solicita liberalitatea, pe cind in cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai
isidioase, ca specularea unor sentimente, afirmatii mincinoase la adresa unor mostenitori legali
etc. Pe cit de frecvente in practica astfel de mijloace pe atit de greu de dovedit. Oricum, cele
doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor trebui probate ca atare trebuind evident sa
nu fie confundate cu adevaratele manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare
fireasca intre semeni care nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie.

7Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979, in C. D. 1979, pag. 126;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1160/1992, in Deciziile
C. S. J. 199o-1992, pag. 145-148. ,
8Alexandru Bacaci, op. cit. pag. 17
9 M. Eliscu, op. cit. pag. 178-179;Dan Chirica, op. cit. 76-78;Fr. Deak, op. cit. pag. 186-187;Alexandru Bacaci,
loc. cit. pag. 2o-23;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979 cit. supra. ;dec. nr. 1917/1974, in Repertoriu. . . , pe anii
1969-1975, pag. 213;dec. nr. 953/1978 in Repertoriu. . . , pe anii 1975-198o, pag. 141;C. S. J. sect. civ. dec. nr.
2447/1991, in Dreptul nr. 7/1992, pag. 78-79.
Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a testamentului. Anularea
testamentului nu este insa posibila in acelasi timp pentru lipsa discernamintului si pentru captatie
si sugestie, cele doua cauze de nulitate excluzindu-se reciproc.10
c) Obiectul.

Pe linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul analizate mai sus, peeentru


validitatea testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect dterminat sau determinabil si in
acelasi timp licit.
La fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din cuprinsul
testamentului trebuie sa se afle in circuitul civil (art. 963 C. civ.).

b) Cauza.

Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. Dispozitiile legale din
materia conventiilor (art.948, 966-968 C.civ.) se aplica de altfel si actelor juridice unilaterale
asadar, si dispozitiilor testamentare. Cauza constituie motivul determinant si impulsiv al
testamentului fiind diferit de la caz la caz. 11Determinat de acest motiv testatorul isi prefigureaza
un scop pe care urmareste sa-l realizeze prin dispozitia testamentara.

2.2.2. Conditii de forma.

Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn. Pentru a fi
valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care vointa testatorului trebuie
sa se exprime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in toate cazurile conditiile de forma nu
sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta sa asigure protejarea vointei testatorului, avind
in vedere efectele sale de mare importanta . Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de
testament, ca testamentul auteeentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme
extraordinare cum sunt testamente privilegiate.
Interzicerea testamentului conjunctiv.

10 Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 22.


11 M. Eliescu, op. cit. pag. 183-184.
Potrivit art.857 C. civ.” doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in
favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane”. Asadar, testamentul conjunctiv este
prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea libertatii de vointa a testatorului,
caracterul personal, unilateral si revocabil al testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi
testamentului un caracter contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza
una in favoarea celeilalte, va fi nul absolut12.
Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe persoane
testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt distincte exprimind fiecare
vointa unei singure persoane. Testamentul este conjunctiv numai daca ca act juridic este o opera
comuna a doua sau mai multe persoane.

2.3. Felurile testamentului in dreptul romanesc

• Testamentele ordinare. Consideratii generale.


In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu se poate
vorbi de o ierarhie caci au valoare juridica egala. Functioneaza, asadar, principiul echivalentei
formelor testamentare. Nu mai putin insa forta lor probanta este diferita. Dupa ce s-a dovedit insa
existenta testamentului in forma prescrisa de legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi
forma pe care o imbrac.

1. Testamentul olograf.
Codul civil prevede in art.859 ca :”Testamentul olograf nu este valabil decit cind este
scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului”. Denumirea lui vine de la cuvintele grecesti
holos, care inseamna intreg, total si grapfos care inseamna a scrie. Din formularea data de
legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice scriere olografa, chiar avind ca obiect transmisiunea
bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci
numai aceea care va fi scrisa intergral, semnata si datata de mina testatorului. Este aceasta o
solemnitate ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem, altfel intervenind sanctiunea

12In practica s-au intilnit situatii cind sotii si-au facut reciproc testament sau ambii au dispus in favoarea copiilor.
Irevocabilitatea unor astfel de dispozitii testamentare nu se poate asigura, asadar, pe aceasta cale.
reglementata de art. 886 C. civ. Lipsa oricareia din cele trei conditii va duce la nevalabilitatea
testamentului, caci ele se cer a fi indeplinite cumulativ13.
Ca avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil oricarei
persoane care stie sa scrie;poate fi redactat oricind si oriunde si fara nevoia participarii unor
persoane straine asigurindu-se astfel secretul sau. Apoi, data fiind simplitatea formei sale, nu
necesita cheltuieli pentru intocmirea sa.
Dar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale. Astfel, el
poate fi usor sustras sau distrus, dupa moartea testatorului sau in timpul vietii sale, dar fara
cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia vointei testaorului impotriva unor influente straine si
abuzive sub forma captatiei sau sugestiei sau chiar a violentei din partea celor interesati. Tot din
cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat precum poate fi mai usor contestat decit celelalte
forme de testament. In alta ordine de idei el poate cuprinde formulari confuze sau contradictorii
din care este greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului14.
Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar
adausurile nu fac ccorp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucit nu
exista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a testaorului, indiferent ca acesta
cunoscut sau nu existenta scriiturii straine. Daca scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are
legatura cu continutul acestuia trebuie facuta distinctia intre doua situatii:
- daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia,
testamentul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre testator;
- daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi valabil
intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise de catre tert nu vor
fi luate in considerare.
A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Data
testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in functie de
data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea capacitatea de a testa. In al
doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii contrare sau incompatibile se va putea

13C. S. J. sect. civ. dec. nr. 14o9/1992, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992, pag. 13o-133.
14Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard intruduse mecanic de catre un
redactor de specialitate pot duce la fasificarea adevaratei vointe a testatorului, greu apoi de decelat de catre cei
chemati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei reale a testatorului.
determina care anume vor fi avute in vedere tinind cont de regula potrivit careia manifestarea
ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocind dispozitiile anterioare.
A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea acestuia de catre
testator. Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii exprima vointa si
il insuseste ca atare si de asemenea faptul ca actul a fost incheiat in forma definitiva. Altfel se
poate crede ca este vorba de un proiect lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator
ca exprimind vointa sa. Legea nu prevede conditiile in care trebuie executata semnatura. Se
admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele testatorului, fiind suficienta
semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este considerata
valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu
se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a sigiliului.

2. Testamentul autentic.
Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din Legea
nr.36/1995) este auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.861-863 o procedura
speciala de autentificare a tstamentelor, derogatorie de la dreptul comun. Prin Legea nr.358/1944
aceste texte legale au fost abrogate astfel ca testamentele se autentifica in prezent la fel ca si
celelalte acte, fiind supus, asadar, regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea
nr.36/1995 a notarilor publici si a activi tatii notariale si de Regulamentul de punere in aplicare a
Legii nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.71o/C/1995 al ministrului justitiei.
Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In privinta
avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa
citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. Apoi testamentul auteentic este un act
de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decit a testamentului olograf caci
continutul actului este verificat de notar in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau
clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine
celui care-l contesta. Testamentul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se pastreaza
la biroul notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai
mic decit la testamentul olograf.
Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita cheltuieli si
pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura secretul in
aceasi masura ca testamentul olograf.

3. Testamentul secret (mistic)


Din prevederile art.864 C. civ. rezulta ca testamentul mistic sau secret este acela care
fiind scris de catre testator sau de catre alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este
prezentat judecatoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege.
El imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament precizate.
Astfel asigura secretul dispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de catre persoanele care
stiu scrie si citi (art.865 C. civ.), iar in ce priveste forta sa probanta, dispozitiile testamentare au
forta probanta a actului sub semnatura privata, iar actul de suprascriere are forta probanta pina la
inscrierea in fals. El este aproape inutilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un
testament olograf singur, fie, daca recurge la autoritati, face un testament autentic.
Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta persoana, sau
poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator.
El trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efectuarea actului
de suprascriere potrivit art. 864 C. civ.

• Testamentele privilegiate.

Pentru imprejurari exceptionale, cind nu exista posibilitatea de a recurge la autentificarea


unui testament in conditiile analizate mai sus, Codul civil (art.868-886) reglementeaza modul de
autentificare in conditii simplificate sub forma testamentelor privilegiate. Cei aflati in
imprejurarile exceptionale determinate de legiuitor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, pot
recurge la testamentul olograf respectind regulile specifice acestuia, dar pot testa si in formele
special reglementate pentru astfel de imprejurari, realizind testamente autentice simplificate.
Aceste forme testamentare sunt:testamentul militarilor, testamentul facut pe timp de boala
contagioasa si testamentul maritim.
a)Testamentul militarilor.
Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii
intr-o localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului
(art.87o C. civ.) pot testa, potrivit art.868 C. civ., in fata comandantului militar al unitatii sau in
fata unui alt ofiter asistat de doi martori. In cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este
internat intr-un spital militar va putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul
militar al spitalului (art.869 C. civ.)

b) Testamentul facut in timp de boala contagioasa.


In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase,
potrivit art.872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot testa in forma autentica in
fata unui membru al consiliului local asistat de doi martori. Recurgerea la aceste forme
testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva exista birou notarial.

c) Testamentul maritim.
In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt membri ai
echipajului, potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar
numai atita timp cit vasul se afla in calatorie pe mare si nu atunci cind se afla ancorat la tarm. De
asemenea nu se poate recurge la aceasta forma simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe
mare, se apropie de un tarm strain unde se afla un agent consular la Romaniei. In acest caz se va
testa in formele testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma
simplificata de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei.
Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata comandantului
navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord sau inlocuitorul sau si de
doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exemplare originale si nu poate cuprinde
dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu sunt rude in grad succesibil sau sot cu
testatorul (art.883 C. civ.). Daca testatorul este chiar comandantul navei sau unul din cei
desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face
in fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.).
d) Reguli comune testamentelor privilegiate.
Astfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul
instrumentator si de catre martori, avind evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie sau nu
poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul martorilor in mod obligatoriu
trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei, iar daca unul nu poate semna se va face
mentiune despre cauza acestei neputinte (art.884 C. civ.). Toate testamentele privilegiate produc
efecte, evident de la data decesului testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele
nu au decit efecte limitate in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe timp de boala
contagioasa isi inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la data incetarii conditiilor speciale
care au determinat inticmirea lor (art.871 si 873 C. civ.). Testamentul maritim isi inceteaza
valabilitatea in termen de 3 luni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc in care poate testa in
forme ordinare (art.882 C. civ.). Se mai considera ca pe linga forma scrisa si semnaturile
precizate si datarea acestor testamente este un element esential pentru a se putea aprecia existenta
imprejurarilor care au determinat folosirea acestor forme de testament.

• Alte forme testamentare.


Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la
alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rind exista reglementari speciale
privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte
unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate.

1. Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare.
Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste sume
prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate . Legiuitorul a reglementat insa si o
forma simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie
testamentara. Potrivit art.22 din Statutul CEC aprobat prin H.G. nr.888/1996, in baza art.8 din
Legea nr.66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in
societate bancara pe actiuni “Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC persoanele carora
urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat
dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau testamentari”15. O
dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare
o poate da numai titularul libretului, chai daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta
persoana.
Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, si
deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general16. Sub aspectul formei clauza
testamentara se abate de la regulile testamentului olograf caci nu trebuie sa fie scrisa in intregime
si datata de mina testatorului. Trebuie insa sa fie semnata de catre acesta. Libretul precum si fisa
de cont sunt completate de catre functionarul CEC, dar poarta semnatura depunatorului. Clauza
este considerata din acest punct de vedere un testament olograf simplificat.

2. Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate.


Codul civil prevede in art.885 ca :”romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face
testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face
testamentul”. Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa
legea romana, chiar daca legea straina nu prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la
regula locus regit actum. In privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii
locului unde se intocmeste testamentul.

15Textul este aproape identic cu cel din art. 19 din vechiul Statut CEC aprobat prin Decr. nr. 37l/1958, abrogat
prin art. 9 din Legea nr. 66/l996, precizindu-se mai corect insa ca depunerile in legatura cu care nu s-au dat
dispozitii testamentare se vor elibera mostenitorilor legali, dar si testamentari, fata de vechiul text care prevdea ca
sumele se vor elibera numai mostenitorilor legali.
16M. Eliescu, op. cit. pag. 226-229;Fr. Deak, op. cit. pag. 222;C. Statescu, op. cit. pag. 169;Dan Chirica, op. cit.
pag. 11o.