ASACHI, GHEORGHE (1788 - 1869)

Personalitate complexă, îndrumător şi animator al vieţii artistice şi culturale, organizator al

şcolilor naţionale din Moldova, unul din pionierii picturii româneşti şi iniţiatorul învăţămîntului artistic
în şcolile moldoveneşti, Gheorghe Asachi s-a născut la l martie 1788 în tîrguşorul Herţa din ţinutul
Dorohoi. A primit primele noţiuni de învăţătură de la tatăl său - preotul Lazăr Asachi. La vîrsta de 9 ani,
Gheorghe Asachi şi-a continuat studiile în limba polonă, latină, germană la Lvov, unde se mutase familia.
A studiat apoi la universitatea din acelaşi oraş, în cadrul facultăţii de filozofie - logica, matematica, istoria
naturală, fizica, metafizica şi etica, urmînd şi un curs special de arhitectură (1802 -1804). La Lvov, Asachi
şi-a pus bazele culturii sale enciclopedice, s-au înfiripat concepţiile sale iluministe sub influenţa unora
dintre profesorii universităţii si a cunoscut literatura poloneză şi literatura clasică română, care se vor
simţi în creaţiile sale literare. După obţinerea doctoratului în filozofie şi a diplomei de inginer si arhitect,
Gheorghe Asachi se întoarce în ţară, la Iaşi (1805), unde pune în practică cunoştinţele sale de arhitectură
la construirea unor case particulare, în acelaşi an pleacă la Viena, unde studiază, timp de 3 ani,
astronomia, matematicile superioare şi pictura. In august 1808, Gheorghe Asachi pleacă să-şi completeze
studiile la Roma. Aici a scris primele încercări poetice şi a fost ales membru extraordinar al Societăţii
literare din Roma. In august 1812, Gheorghe Asachi se întoarce în Moldova . Stăpînind o cultură
superioară solidă şi multilaterală, cunoscător al mai multor limbi străine - polona, rusa, latina, germana,
italiana, franceza şi engleza - ca nimeni altul in vremea sa, optimist, cu dor de muncă şi încrezător în
puterile sale, călăuzit de o ideologie liberală progresistă şi de o puternică dragoste de patrie şi popor,
Gheorghe Asachi spera să joace un rol important de restaurator în ţara sa. întoarcerea lui Asachi din Italia
coincide cu procesul de prefacere rapidă a relaţiilor feudale în Moldova, care reclamă, într-o măsură
mereu crescîndă, difuzarea ştiinţelor prin instituţii de învăţămînt. Funcţiile pe care Asachi putea să le
îndeplinească şi activităţile ce era în măsură să le desfăşoare erau numeroase şi necesare ţării, dar aici se
loveşte de o realitate tristă. Situaţia ţăranilor era grea: lipsa şcolilor, bibliotecilor, ziarelor, a tuturor
instituţiilor moderne care asigură progresul unui popor, îl face conştient de necesitatea unei activităţi
sistematice de trezire a conştiinţei naţionale. Cărturar de tip renascentist, cu o cultură enciclopedică si
iluministă, dotat cu înclinaţii pentru multiple domenii artistice - inginer, profesor, diplomat, grafician,
ziarist, pictor, tipograf, arhivist, dramaturg - Gheorghe Asachi s-a risipit cu dărnicie din dorinţa generoasă
de a impulsiona dezvoltarea culturii româneşti. Desfăşurlndu-şi cea mai rodnică activitate într-o perioadă
de hotar între epoca feudală şi începuturile orînduirii burgheze, Asachi poate fi revendicat în aproape
orice domeniu al culturii. În 1813, Asachi înfiinţează o clasă de inginerie şi hotărnicie în limba română,
unde predă arhitectura, istoria artelor, geodezia, matematica, dezvă-luindu-şi un neobosit talent
pedagogic, în 1818 apare deja prima promoţie de ingineri formaţi in ţară. Timp de aproape 40 de ani,
Asachi s-a ocupat de organizarea şcolilor din Moldova (1813 - 1849). însărcinat de mitropolitul Veniamin
Costache, în 1820, Asachi se ocupă de organizarea Seminarului de la Socola. în acest scop el aduce din
Transilvania cîţiva profesori iniţiaţi. După o perioadă petrecută la Viena ca agent diplomatic al
domnitorului loniţă Sandu Sturdza, Asachi se reîntoarce în 1827 la Iaşi pentru a desfăşura, in următorii
20 de ani, activitatea sa cea mai rodnică, şi care îl va transforma în personalitate proeminentă a Moldovei.
Militînd pe linia idealurilor sale de tinereţe, el îşi continuă strădaniile de organizare a învăţămîntului,
înfiinţînd prima şcoală primară de fete Institutul pentru educaţia fetelor (1834), punînd bazele
învăţămîntului artistic şi politehnic în 1841 prin inaugurarea scolii de arte si meserii, extinzînd reţeaua
şcolilor primare, scriind manuale, alcătuind programe analitice. Realizarea sa de căpetenie rămîne însă
Academia Mihăileană, deschisă în 1835, institut care va deveni o adevărată pepinieră de intelectuali
instruiţi. Un alt tărîm in care contribuţia lui Gheorghe Asachi poate fi considerată hotărîtoare este cel
jurnalistic. El este în Moldova iniţiatorul presei în limba română, scoţînd primul ziar românesc Albina
românească. Văzînd în presă un excelent instrument de informare şi educare, Asachi va scoate şi alte
ziare destinate unor categorii diverse de cititori, cum ar fi: Foaia sătească (1839-1840) şi (1846-1850) -
destinată ţăranilor, Icoana lumii (1846) care populariza cuceririle ştiinţei. Numeroase suplimente şi
periodice în domenii diverse au apărut sub egida lui Asachi, din iniţiativa lui sau numai în tipografia lui.
Pe lingă Albina românească cu suplimentul ei literar Alăuta românească, Asachi editeză Gazeta de
Moldavia, Patria, Spicuitorul rnoldo-romăn, Calendarul pentru români, Almanah pentru învăţătură şi
pricepere. O importanţă destul de mare pentru dezvoltarea literaturii şi ştiinţei au avut-o calendarele şi
almanahurile scoase de Asachi, incepînd din 1835 pînâ în 1869. Eforturile sale de promovare a limbii
naţionale se concretizează si în reprezentarea primei piese de teatru în limba română, localizarea Mirtil şi
Hloe după pastorala lui Ges-sner şi Florian. Piesele sale de teatru scrise ulterior: Serbarea păstorilor
moldoveni, Dragos, înliiul domn suveran al Moldovei, prelucrările după Lapeirus şi Văduva vicleană de
Kotzebue sînt pătrunse de încrederea în funcţia social-educativă a teatrului. Gheorge Asachi a mai scris -
printre altele - piesele Petru Rareş si Elena Dragos, cu teme din nuvele. Asachi s-a manifestat ca
animator al teatrului nu numai prin piesele pe care le-a scris, în 1836 împreună cu vornicul Ştefan
Catargiu şi spătarul V.Alec-sandri, scriitorul va înfiinţa un conservator filarmonico-dramatic. Pe această
piatră de temelie pusă de Gheorghe Asachi, se va înălţa edificiul teatrului românesc. Vasta activitate
culturală a lui Gheorghe Asachi a cuprins si preocuparea de artele frumoase, nu numai prin aceea că a pus
bazele învăţămîntului artistic şi ale Pinacotecii din Iaşi, dar şi prin editarea de litografii ale unor tablouri,
cu precădere istorice, făcute sau comandate de el. în legătură cu activitatea de editor, dar totodată dorind
să încurajeze industria naţională, Asachi înfiinţează, în 1841, la Petrodava de lîngă Piatra Neamţ, prima
fabrică de hîrtie din Moldova. Marele şi neobositul animator a pus pietre trainice la temelia unor
aşezăminte culturale şi ştiinţifice, cum ar fi: Cercul de lectură al medicilor moldoveni (1830) şi Societatea
de medicină şi istorie naturală (1833). Fără să ne lase o operă literară de mare valoare, Asachi a rămas
totuşi o figură însemnată şi în acest domeniu, numele lui rămînînd legat de începuturile literaturii noastre
moderne. Gh. Asachi a compus ode, imnuri, epistole, poezii ocazionale, balade, elegii, meditaţii, pastorale,
poezii erotice, satire, fabule. El este autorul unui număr de fragmente în proză, episoade istorice sau
legendare, în care evocă trecutul Moldovei. Animator al tuturor ramurilor de activitate culturală din
Moldova în prima jumătate a secolului al XlX-lea, Gh.Asachi a fost principalul iniţiator al iluminismului
moldovean. Răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice atît în învăţămînt, cit şi în presă şi publicaţii avea drept
scop înlăturarea prejudecăţilor şi a superstiţiilor legate de concepţia teologică şi promovarea unei
explicaţii raţionale a lumii. Ideea iluministă a progresului prin cultură, idee pe care Asachi o consideră
caracteristică epocii sale, stă la baza întregii sale activităţi de reforme culturale. O însuşire caracteristică a
lui Asachi a fost tenacitatea, graţie căreia iniţiativele modeste pe tărîm cultural au fost treptat îmbogăţite
şi dezvoltate multilateral. De la înfiinţarea unei clase de ingineri hotărnici, Asachi a ajuns la punerea
temeliilor întregului învăţămînt din Moldova. De la reprezentarea aparent inofensivă, cu aspect de joc de
societate, a unei piese, a trecut la netezirea drumului pentru dezvoltarea dramaturgiei naţionale. Prin
întreaga sa activitate, Gheorghe Asachi are marele merit de a fi deschis drumuri noi culturii din ţara
noastră. Moartea survenită la 12 noiembrie 1869 a pus capăt unei prodigioase activităţi închinate
progresului culturii româneşti. Corpul neînsufleţit a fost înmormîntat la biserica Patruzeci de sfinţi din
Iaşi. După 20 de ani i s-a ridicat, în faţa scolii de Ungă biserica Trei Ierarhi din Iaşi, un monument de
marmură albă, opera sculptorului Ion Georgescu, cu o inscripţie care subliniază tocmai activitatea sa cea
mai prodigioasă: "Primului învăţător Gheorghe Asachi, Şcoalele româneşti recunoscătoare". Cu prilejul
solemnităţii de la dezvelirea statuii lui Gheorghe Asachi - din 14 octombrie 1890 - osemintele lui si ale
soţiei sale, compozitoarea şi pianista Elena Asachi, decedată în 1877, au fost depuse în cripta de la baza
statuii. Academia Română a înfiinţat in 1924 Premiul Gheorghe Asachi, acordat pentru lucrări de istorie,
în anii noştri, opera sa literară a fost reeditată în ceea ce are mai de preţ, lucrările de istorie a literaturii şi
filozofiei române remarcă contribuţia pozitivă a lui Gh. Asachi în istoria culturii româneşti. Şcolii generale
nr.l din Iaşi şi Institutului politehnic din Iaşi li s-au dat numele de Asachi.