Adrian Paunescu,

creatorul fenomenului anilor 80: Cenaclul Flacara

Adrian Păunescu - născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia,

în prezent Republica Moldova - a fost poet, publicist şi om politic. Păunescu şi-a
petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit Colegiul
Naţional "Carol I" din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului

Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani. A debutat ca
poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra, din fruntea căreia a fost destituit în
iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului
Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru
criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul "Analfabeţii", publicat în 1980, în
Flacăra. De aici a plecat ca un urias tavalug fenomenul numit de tinerii vremii
"Cenaclul". Timp de12 ani, Romania intreaga a frematat la indemnurile poetului care, cu
o voce tunatoare, a stapanit masele si le-a adus in delir. Pe versurile lui s-a iubit o
intreaga generatie si a plans in egala masura.

“Luni, 17 septembrie 1973, in prezenţa unui public de peste 100 de persoane a

avut loc şedinţa inaugurală a Cenaclului Flacăra". Aceasta era ştirea ce apărea a doua
zi chiar in revista Flacăra din 18 septembrie 1973. Evenimentul ce a marcat naşterea
acelui veritabil Woodstock românesc a avut loc în Casa de Cultură a sectorului 1 din
Bucureşti. Vreme de aproape 12 ani, Cenaclul a crescut precum un arbore uriaş,
ajungând în toate colţurile ţării şi mutându- se treptat din săli pe stadioane umplute cu
zeci de mii de oameni. În 2 mai 1977, spectacolul Cenaclului a ieşit pentru prima oară în
aer liber, de Ziua Tineretului, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Statistic, existenţa
Cenaclului a însumat 1.615 concerte şi peste 6 milioane de spectatori. Dramă teribilă pe
arena din Ploieşti Finalul acestuia a venit după incidentele de la spectacolul din 15 iunie
1985, din Ploieşti.

Atunci, o furtună teribilă, însoţită de trăsnete şi fulgere, a transformat mulţimea

de oameni adunată pe stadionul “Petrolul” într-o masă înspăimântată. În ciuda vremii,
Păunescu a decis că spectacolul poate continua. Din păcate, oamenii s-au călcat în
picioare, după ce un fulger a cufundat stadionul în beznă. În busculada creată, au murit
cel puţin 5 persoane, fiind răniţi încă o sută. Acesta a fost pretextul pentru ca, chiar de a
doua zi, Cenaclul să fie interzis, iar Păunescu, a cărui popularitate deja devenise
deranjantă pentru familia Ceauşescu şi cei din preajma ei, a fost practic exclus din viaţa
culturală şi socială, până la Revoluţie. În 7 mai 1990 înfiinţează “Cenaclul Totuşi
iubirea”, cu care susţine, timp de un deceniu, alte sute de spectacole.

Adrian Paunescu a reusit sa-i faca pe romani sa-l iubeasca si sa-l huleasca in
egala masura. Unii i-au multumit pentru ca le-a creat iluzia libertatii intr-o tara ferecata,
altii i-au intors spatele pentru ca a scris osanale in aceleasi timpuri.

Dincolo de reprosuri tardive, copiilor nostri, care nu au cunoscut frigul si foamea,

le raman versurile sale. Noi ceilalti, zambim nostalgic pentru ca datorita lui a existat
odata: "Cenaclul Flacara" si al sau indemn "Iubiti-va pe tunuri".

Unii au vazut totul ca pe un Woodstock romanesc. Tocmai de aceea acest imens

vulcan de muzica si poezie avea sa starneasca suspiciunea oficialilor vremii, care
aflasera ca publicul intra in transa de la primul cuvant al lui Paunescu. Si asa au curs
peste 1600 de spectacole. Romanii rezistau cate 12-13 ore in picioare, iar Adrian
Paunescu reusea in anii '70 - '80 sa umple singur stadioane intregi. Atunci s-a nascut
folkul si asa s-au lansat multi dintre artistii mari. Impactul asupra "generatiei in blugi" a
fost incontestabil.

Adrian Paunescu le-a dat multora senzatia de libertate in timp ce poporul era de
fapt in catuse. Amintirea frumoasa a ramas, iar pentru unii echivaleaza cu cei mai fericiti
ani.

Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa

românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a coordonat
au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România. De
multe ori, însă, colegii de breaslă au făcut referiri la poeziile sale, în care îl lăuda pe
Nicolae Ceauşescu.

După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea

revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990, a fondat revista Totuşi iubirea. În
calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă, în 1999, şi
a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1, participând, în calitate de invitat, la numeroase
emisiuni pe teme culturale şi politice la Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV.

Ultimul cenaclu coordonat de Adrian Păunescu a avut loc in anul 2010, pe 1

august, pe stadionul din Năvodari, la iniţiativa lui Florin “Axinte ” Petrescu şi a primarului
localităţii, Matei Nicolae. Marele pţt a apărut pe scenă alături de artişti şi a venit însoţit
de familia sa. Timp de şase ore, o parte a artiştilor lansaţi de Adrian Păunescu (printre
ei, Florin Petrescu, Radu Pietreanu, Folk T, George Nicolescu, Magda Puskas, Vali
Moldovan, Vasile Mardare, Vanghele Gogu, Andrei Păunescu, Mihai Napu, Ionel
Tănase de la trupa Totuşi) a cântat în faţa a 12.000 de spectatori.
 Cu peste 50 de volume publicate in decursul a aproape 45 de ani, Adrian
Paunescu a fost cel mai prolific si difuzat poet roman din literatura contemporana,
cartile sale fiind tiparite intr-un tiraj total ce a depasit 1.000.000 de exemplare.

Adrian Paunescu a iubit scena si i-a iubit pe fanii lui. Chiar si in ultimele sale clipe
de viata, acesta s-a gandit la fanii ce se rugau pentru el, fani pe care i-a incantat de-a
lungul intregii sale cariere si le-a dedicate o ultima poezie:

"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,

In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,

De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,

Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,

Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".

Omul Adrian Paunescu a plecat dintre noi, dar ramine poetul, raman operele complete
ale acestuia., Adrian Paunescu a fost cel mai prolific si difuzat poet roman din literatura
contemporana, cartile sale fiind tiparite intr-un tiraj total ce a depasit 1.000.000 de
exemplare la cele 50 de volume publicate in decursul a aproape 45 de ani.