Sunteți pe pagina 1din 4

Prof.

Roşca Rareş Alexandru

Caracterizarea lui Nae Caţavencu

Nae Caţavencu, directorul ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, şeful opoziţiei


politice din judeţ, ilustrează tipul demagogului şi al parvenitului. El este
reprezentantul unei adevărate „şcoli” de frazeologie patriotardă (fals patriotism),
manifestare ce are la bază lipsa de conţinut a ideilor exprimate cu emfază. Caţavencu este
fondator şi preşedinte al Societăţiii Enciclopedice „Aurora Economică Română”, a cărei
prescurtarea A.E.R este sugestivă pentru statutul real de societate fantomă, prin care îşi
însuşeşte ilegal sume importante de bani.
În ambiţia sa nemărginită de a parveni, de a ajunge în fruntea judeţului,
Caţavencu nu se sfieşte să cerşească postul de deputat în schimbul scrisorii, recurgînd la
şantaj: „vreau ce mi se cuvine după o luptă de atîta vreme, vreau ceea ce merit în oraşul
acesta de gogomani unde sunt cel dintîi… între fruntaşii politici”.
Comicul de limbaj îi ilustrează prostia, deoarece el se autoinclude între
„gogomanii” politici din fruntea judeţului. Parvenit, şantajist, grosolan şi impostor, se
conduce după deviza „scopul scuză mijloacele”, pusă însă, din pricina inculturii, pe
seama „nemuritorului Gambetta”, confundîndu-l cu Machiavelli.
Caţavencu este înfumurat şi impertinent atunci cînd stăpîneşte arma şantajului, dar
devine umil, slugarnic şi linguşitor atunci cînd pierde scrisoarea.
Prin comicul de situaţie reies şi alte trăsături ale lui Caţavencu. Lipsit de
demnitate şi de coloană vertebrală, el conduce manifestarea festivă în cinstea rivalului
său politic, Dandanache, fără nici un scrupul, intuind că şansa de a cîştiga în viitor e
legată de Zoe. Demagogia este principala sa trăsătură de caracter, iar atunci cînd ea
îmbracă forme patriotarde, personajul este de un ridicol desăvîrşit.
Comicul de limbaj este relevat mai ales de discursurile sale, care ilustrează
personajul semidoct, dar infatuat: „Industria română e admirabilă, e sublimă putem
zice, dar lipseşte cu desăvîrşire”.
Numele Caţavencu sugerează firea de mahalagiu, de palavragiu („–caţă” =
mahalagioaică) şi ipocrizia, demagogia (caţaveică = haină cu două feţe), trăsături ce
definesc acest personaj şi prin comicul onomastic.

1
Prof. Roşca Rareş Alexandru

Caracterizările personajelor Farfuridi şi Brânzovenescu

Cei doi formează un cuplu de imbecilitate, întruchipare a ramolismentului


politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este coleric, prost, fudul,
infatuat, iar Brânzovenescu este, dimpotrivă, placid, moale, fricos, o umbră a
celuilalt. Inculţi peste măsură, se feresc de trădare, cu care, de altfel, sunt de acord
„dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi”. Ei trimit la „centru” o depeşă prin
care semnalează faptul că „Prefectul şi oamenii lui trădează partidul”, fiind încîntaţi că
nu li se „cunoaşte slova” la telegraf şi o semnează cu mult curaj: „mai mulţi membri ai
partidului”.
Farfuridi are automatisme ce creionează „întruchiparea prostiei supreme”
(conform lui Ştefan Cazimir), prin formule aberante, care-i relevează incultura: „eu am n-
am să întîlnesc pe cineva , la zece fix mă duc în tîrg”.
Discursul lui Farfuridi din actul III e un model al comicului de limbaj, care
scoate în evidenţă platitudinea gîndirii, confuzia lingvistică a personajului, iar stilul
bombastic şi infatuat devine caricatural şi prin ticurile verbale şi prin afirmaţiile
aberante: „Daţi-mi voie! Daţi-mi voie! Din două una, daţi-mi voie: ori să nu se
revizuiască primesc! Dar atunci să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască
primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe acolo, şi anume în punctele esenţiale.”
Brînzovenescu este ecoul lui Farfuridi, mai domol şi mai precaut , fiind
entuziasmat cu timiditate de „curajul” şi aplombul acestuia şi repetînd ca un ecou
cuvintele celuilalt. Amîndoi sunt membri marcanţi ai partidului de guvernămînt, pe care
îl apără de trădare prin trădare. Cei doi sunt ramoliţi, incapabili, dar în fond „mai puţin
pătaţi în viaţa morală”. (cf. lui Pompiliu Contantinescu)
Comicul de nume constă în sufixele onomastice greceşti „-idi” şi româneşti „-
escu”, precum şi în aluzia culinară „-brînză” şi „farfurie-” care ilustrează semnificativ
relaţia de dependenţă reciprocă dintre ei, fiindu-şi numai unul altuia de folos.

2
Prof. Roşca Rareş Alexandru

Agamemnon Dandanache
Este „mai prost decît Farfuridi şi mai canalie decît Caţavencu”, este candidatul
trimis de la centru pentru a fi ales deputat în judeţul X. el apare în piesă abia în ultimul
act şi se conturează prin acumularea tuturor defectelor personajelor de pînă atunci.
Trăsăturile dominante sunt caricaturale, ramolismentul şi degradarea fiind evidente încă
de la sosirea sa.
Printr-un comic de situaţie magistral construit, Caragiale creează un personaj
grotesc, şantajul exercitat de Caţavencu pare nevinovat în comparaţie cu gestul abject al
lui Dandanache, de a nu înapoia scrisoarea. Pentru a fi ales, Agamiţă foloseşte ca
instrument de şantaj, o scrisoare de amor, găsită în pardesiul uitat de un musafir
„persoană însemnată… becher” (necăsătorit). Dandanache ameninţă că va publica publica
scrisoarea dacă nu capătă imediat un mandat de deputat. Mai ticălos decît Caţavencu
Dandanache nu înapoiază scrisoarea pentru a o putea folosi şi în viitor.
Prost, demagog, peltic, amnezic şi senil, încurcă mereu pe prefect cu Trahanache,
spunîndu-i Tipătescu, spre disperarea Zoei care izbucneşte: „A! Idiot!”. Dandanache
povesteşte mereu „istoria cu scrisoarea”, deşi Zoe îl roagă să nu spună alegătorilor,
pentru că ar face impresie proastă. Dandanache, inconştient de josnicia gestului său,
repetă mereu întîmplarea. Spiritul său machiavelic, mişelia sunt relevate printr-o replică
ce conturează magistral personajul, dramaturgul scriind în paranteză „aparte”, sugerînd
astfel imbecilitatea lui: „E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie şi tot nu
priţepe”, referindu-se, bineînţeles la Trahanache.
Personajul e grotesc, îngroşat, trăsăturile fiind amplificate cu ostentaţie. După
„închiderea urnelor”, la festivitatea închinată candidatului şi condusă de Caţavencu,
Dandanache, îndemnat de Zoe şi Tipătescu să rostească discursul politic prin care să se
adreseze alegătorilor, este incapabil să rostească ceva inteligibil, fluent sau logic, uitînd
chiar motivul pentru care se afla acolo şi pentru care luptase. Discursul lui Dandanache e,
poate, cea mai convingătoare şi sugestivă ilustrare a comicului de limbaj din toate
comediile lui Caragiale.
Comicul de nume este relevant, prin alăturarea absurdă a numelui viteazului
războinic grec, conducător de oşti şi bun strateg – Agamemnon – cu dandanache, care
sugerează încurcătura, dandanaua.

3
Prof. Roşca Rareş Alexandru

Cetăţeanul turmentat
Cetăţeanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegătorului care nu are
ambiţii, dar nu e nici el tocmai cinstit, pentru că, ducînd scrisoarea „andrisantului”, mai
întîi o citeşte sub felinar, din care cauză îi este furată de Caţavencu.
Ajuns cu drept de vot, este vicios pentru că e mereu beat, aşteaptă să fie dirijat,
pentru că el nu are nicio opinie. Abureala lui este sugestivă nu pentru că este băutor , ci
pentru că toată viaţa politică a vremii amewţeşte pe omul de rînd, care se şi simte agresat
de aceasta.
E o fire leneşă, comodă, găsindu-şi scuze superficiale („dă-i cu bere, dă-i cu vin”)
pentru a se disculpa de pierderea scrisorii. Replica cea mai sugestivă pentru caracterul său
şi pentru lipsa de opinie este: „Eu cu cine votez?”, iar pentru că Zoe îl lămureşte el
votează disciplinat cu cine i s-a indicat.
Cetăţeanul turmentat e cel care creează un comic de situaţie remarcabil prin
găsirea, pierderea şi înapoierea scrisorii de amor, cel care provoacă intriga acţiunii, dar şi
cel care aplanează conflictul în finalul piesei. El apare în momentele cele mai nepotrivite,
deranjează pe toată lumea şi e dispreţuit tocmai de clasa politică care-i cere votul.
Cetăţeanul turmentat nu are nume, el este alegătorul anonim, bulversat de
campania electorală confuză pentru omul de rînd, care simte nevoia să fie îndrumat de
cineva care, crede el, se pricepe la politică, de aceea obsedanta întrebare „Eu pentru cine
votez?”.