Cuibar umbrit, ocrotitor culcus,

Susurul apei tie-ti e leagan

Ca ramurile tinerilor arbusti,

Tu dai flori tinere in treacat.

De n-ai fit u, ce-ar fi padurea?

Batranul leagan omenesc,

O pianina far’ de sunet,

Un simplu-adapost haiducesc.

Tu, inspiratie divina,

Tu poezia ti-o creezi,

Prin al tau freamat intre arbori

Prin al tau cantec nelumesc.