Dezvoltarea e-learning

1. Ce este elearning-ul?
În sens larg, prin elearning (sau e-learning) se întelege totalitatea situatiilor educationale în
care se utilizeaza semnificativ mijloacele tehnologiei informatiei si comunicarii. Termenul, preluat
din literatura anglo-saxona, a fost extins de la sensul primar, etimologic, de învatare prin
mijloace electronice, acoperind acum aria de intersectie a actiunilor educative cu mijloacele
informatice moderne. Definit astfel, mai mult ca e-education, aria semantica a conceptului e-
learning interfereaza cu si se suprapune indefinit variabil pe o multitudine de termeni ce surprind
varietatea experientelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic: instruire asistata/
mediata de calculator, digital/ mobile/ online learning/ education, instruire prin multimedia etc.
Sub denumirea de software didactic/ educational, o gama larga de materiale electronice (pe
suport digital/ multimedia) sunt dezvoltate pentru a simplifica procesul de educatie: harti,
dictionare, enciclopedii, filme didactice, prezentari în diverse formate, carti (e-books), teste,
tutoriale, simulari, software ce formeaza abilitati, software de exersare, jocuri didactice etc.
Computerul si materialele electronice/ multimedia sunt utilizate ca suport în predare, învatare,
evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc).

În sens restrâns, elearning-ul reprezinta un tip de educatie la distanta, ca experienta

planificata de predare-învatare organizata de o institutie ce furnizeaza mediat materiale într-o
ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de studenti în maniera proprie. Medierea se
realizeaza prin noile tehnologii ale informatiei si comunicarii - în special prin Internet. Internetul
constituie atât mediul de distributie al materialelor, cât si canalul de comunicare între actorii
implicati. Functional deocamdata doar la nivelul învatamântului superior si în educatia adultilor,
sistemul de instruire prin Internet replica si adapteaza componentele demersului didactic
traditional/ fata-în-fata: planificare, continut specific si metodologie, interactiune, suport si
evaluare.

Extensiile aduse de mediul tehnologic, insuficient explorate si utilizate, se refera la: (a)
orientarea spre student, prin personalizarea parcursului de formare - compunerea diferita a
obiectelor educationale în functie de cerintele fiecarui beneficiar -, prin individualizarea formarii -
structurarea non-lineara a informatiilor, cu posibilitatea revenirii la continuturi mai dificile în urma
identificarii automate a lacunelor -, autonomie prin eludarea unui ritm impus, independenta
spatiala si seminarii asincrone (b) resurse distribuite, prin utilizarea/ integrarea/ accesarea
bibliotecilor electronice si materialelor multimedia, prin antrenarea specialistilor în discutiile
studentilor, (c) fluiditatea rolurilor, prin balansul continuu al rolului educat-educator în grupul
de învatare ("symmetric knowledge advancement" - Scardamalia, 1995), prin re-structurarea
continua a echipelor de învatare în functie de interese sau pe criterii de eficienta în sarcina.
2. Dezvoltarea e-learning
2.1 Dezvoltarea materialelor support:

Într-un anumit sens, educatia la distanta din timpurile noastre poate fi asemuita cu
cinematograful timpuriu. Producatorii primelor filme aveau tendinta sa le realizeze cât mai
aproape de modelul pieselor de teatru - o camera statica era fixata pe o scena. A durat ceva timp
pâna când regizorii si-au dat seama ca aparatul de filmat putea fi miscat, scenele puteau fi trase
din unghiuri diferite, iar timpul putea fi manipulat la masa de montaj.

Comparatia se aplica si poate fi analizata la toate nivelele designului materialelor si proiectarii

mediului de învatare la distanta. 'Regizorii-pedagogi' încep sa exploateze din ce în ce mai bine
potentialul acestui tip de instruire.

Noile tehnologii digitale si cercetarile recente în domeniul designului vizual (visual design, screen
design, eyetracking etc.) largesc semnificativ sfera de posibilitati si lasa sa se întrevada un viitor
ce pune definitiv în umbra 'istoria scrisa' a învatamântului la distanta.

Pentru o proiectare eficienta

Înca din 1970, cercetarile au relevat ca evident faptul ca mediul de comunicare este un factor de
mult mai mica importanta în predarea si învatarea la distanta decât calitatea instruirii. Aceasta
observatie a determinat o reorientare a atentiei educatorilor si cercetatorilor de la mediul de
distributie a materialelor suport pentru învatare la proiectarea programelor de instruire si
designul materialelor în termeni didactici si de psihologia educatiei.

Treptat, se încheaga acum o teorie care sa sustina si sa directioneze practica educativa, orientata
spre elaborarea principiilor învatarii eficiente dupa material de pe suport tiparit, audio sau digital,
sustinut de interactiuni profesor-elev mediate, în conditiile promovarii studiului independent si
colaborarii la distanta. Mediul de comunicare ramâne doar un suport - nu lipsit de importanta,
deoarece dimensioneaza diferit procesul de predare-învatare - accentul fiind însa pus pe
dezvoltarea unor situatii educative eficiente.

Astazi, cele câteva studii comparative publicate, despre studentii care învata prin intermediul
noilor tehnologii versus clasa traditionala, la o analiza atenta, nu au ca termen major de
comparatie tipul de instruire - mediata sau fata în fata -, acesta fiind doar pretextul, ci cât de
bine este proiectata instruirea. Iar pentru învatamântul la distanta, designul materialelor suport
are importante functii de potentare a valorii formative a mesajului educational.
2.2 Actorii sistemului de educatie la distanta

Atributiile si responsabilitatile practicienilor educatiei la distanta se împart în functie de pozitia pe

care o ocupa acestia în cadrul unui program particular de educatie mediata de tehnologii.
Viziunea proprie pe care o institutie de învatamânt deschis si la distanta (IDD) o are despre
aceasta forma alternativa poate dimensiona diferit rolurile, iar numarul personalului implicat este
cerut de nevoile de pregatire. O imagine completa asupra personalului angajat si rolurilor
atribuite este greu de construit în termeni generali, însa orientativ, relativ la tipul de institutie ce
dezvolta un program de educatie la distanta, se pot identifica urmatoarele pozitii:

Personal în cadrul unui program de

Organizatie
educatie la distanta

Profesor (autor de curs), tutor, consilier,

Scoala, liceu sau institutie de directorul Centrului de Studii prin IDD,
1.
învatamânt superior coordonator de program, administrator,
consilier vocational

Manager, administrator, bibliotecar,

2. Centru particular de Studii prin IDD receptionist/ coordonator de program, tutor
(part-time)

Organizatie având drept specific Manager, autor de curs, administrator,

producerea materialelor pentru manager de marketing, specialist în
3.
învatamânt deschis si la distanta proiectarea activitatilor de instruire, specialist
(poate fi combinat cu 4) în proiectarea materialelor/ designer

Organizatie ce distribuie materialele Manager, tutor receptionist, administrator,

4.
suport consilier

5. Organizatie din sectorul privat Manager, instructor/ mentor, supervisor

Manager, coordonator al activitatilor de

Institutie orientata spre diverse
6. cercetare si dezvoltare, autor de curs, consilier
activitati de instruire
vocational, tutor

Consideram ca accentul trebuie pus pe rolul, atributiile si competentele tutorului datorita pozitiei
particulare însemnate a acestuia, de pivot al unui sistem de învatamânt deschis si/sau la
distanta.
2.3 Tipologia mediilor de instruire virtuale

Mediile de învatare pe care le experimenteaza studentii pot fi caracterizate în patru feluri:

Scenariul Momentul evenimentelor Locul evenimentelor

Situatia de învatare se desfasoara în:

1. acelasi timp acelasi loc

2. acelasi timp locuri diferite

3. momente diferite acelasi loc

4. momente diferite locuri diferite

Fiecare din aceste medii nu numai ca prezinta propriul cadru de aspecte tehnice si pedagogice,
dar determina si consideratii referitoare la înregistrarea sesiunilor de lucru, astfel încât ele sa fie
furnizate altora ulterior sau pur si simplu folosite ca o referinta. Înregistrarea acestor sesiuni sau
componente ale sesiunii (inclusiv interactiuni bazate pe PC, si pe software-ul asociat),
depozitarea lor, si indexarea pentru o recuperare ulterioara sunt aspecte ale crearii si mentinerii
mediilor de învatare virtuala.

Scenariul 1

Primul scenariu descrie ceea ce poate fi vazut ca un mediu de învatare de tip fata în fata. "Acelasi
timp, acelasi loc" înseamna ca studentii si instructorul se gasesc cu totii în acelasi timp si în
acelasi loc pentru toate întâlnirile. Totusi, chiar si în scenariul de tip fata în fata, instructorul
poate dori sa foloseasca informatii care au fost înregistrate la un moment anterior, sa
demonstreze trasaturi ale unui pachet de software sau sa includa o vizita în timp real, pentru
lamuriri asupra unui subiect, la un expert aflat la o alta locatie.

Studentii carora li s-a cerut sa prezinte informatii colegilor în timpul unei sesiuni de tip fata în
fata, pot alege sa studieze surse pre-înregistrate sau pot alege sa intre pe Internet pentru
resurse din retea. Evaluarile sau lecturile din perioada de presesiune pot fi prezentate prin e-mail
sau materialele de sprijin pot exista numai într-o baza de date electronica, si pot necesita sa fie
accesate în timpul sesiunii de tip fata în fata. "Capturarea unor asemenea sesiuni sau portiuni din
ele pentru utilizarea lor drept referinte pentru studiu de catre acei studenti care nu pot sa
participe în orele stabilite, reprezinta o provocare frecvent întâlnita".

Scenariul 2

Scenariul 2 (acelasi timp, loc diferit) descrie ceea ce întelegem prin programe de pregatire la
distanta sau teleconferinte.

Studentii si instructorii nu se afla în acelasi loc nici, iar sesiunea are loc în aceeasi perioada de
timp pentru toate întâlnirile. În mod normal, separarea geografica a studentilor este rezolvata
prin teleconferintele audio sau video. Semnalele vehiculate cu ajutorul telecomunicatiilor pot fi
captate si apoi reluate pe un echipament similar la un moment ulterior.
Scenariul 3

Scenariul 3 (timp diferit, acelasi loc) e în esenta acelasi cu Scenariul 1, cu exceptia faptului ca
unul sau mai multi studenti se alatura sesiunii ulterior. Ei înca "participa" la sesiune si
interactioneaza cu continutul si ceilalti studenti.

Cursantii pot trimite notitele sesiunii lor altor studenti pentru revizuire si comentarii, sau se pot
afla într-un grup de studiu cu alti studenti si vor sa-si împartaseasca resursele sesiunii pentru a
se pregati pentru o sesiune viitoare.

Scenariul 4

Scenariul 4 sugereaza ca studentul va accesa informatia nu numai la un timp ulterior dar si dintr-
un alt loc. E o varianta a scenariului trei, cât si a altor forme de pregatire, precum Computer
Based Training (CBT). Internetul sau o retea intranet poate fi folosita ca mijloc de distributie
pentru furnizare CBT.

Cursurile trebuie stocate împreuna cu informatii care ajuta utilizatorul sa gaseasca cursul potrivit.
E adesea util ca instructorul sa asigure o mostra a anumitor parti ale cursului, astfel încât
studentul sa poata alege în cunostinta de cauza daca sa downloadeze cursul sau nu. De
asemenea, unui utilizator în Scenariul 4 i se poate pune la dispozitie o varietate de instrumente
pentru a accesa informatia. Studentul poate alege sa asculte un rezumat, în loc de a îl citi sau
viziona.