Rolul Literaturii Romane in Perioada Pasoptista 3

(1821-1860)
Copyright © Wondershare Software

• Definiţia termenului ‘’paşoptism’’.
• Contextul socio-istoric;
• Contextul cultural:
1.Locul Ţărilor Române în context european;
2.Revistele de cultură;
3.Personalităţi;
4.Costache Negruzzi;
5.Vasile Alecsandri
• Bibliografie.

Definiţie - Pasoptismul cuprinde perioada literară
dintre 1840 şi 1860 perioadă care pentru literatura
română înseamnă epoca de modernizare, de
afirmare a romantismului şi de fundamentare a
majorităţii speciilor.
Cronologie
Această epocă inţeleasă ţn sens larg se poate diviza
în trei perioade:
Prepaşoptismul (1830 -1840)
Paşoptismul (1840 -1860)
Postpaşoptismul (1860 - 1870)

 Revoluţia de la 1848:
Revoluţia de la 1848-1849 a fost una dintre cele mai
importante revoluţii din istoria modernă a românilor.
 Paşoptiştii au înteles ca patria este un teritoriu locuit
de români pe care il conduceau, il militau . Pregătirea
unităţii de cunoştiinţă naţională o constituia o idologie
numită daco-ţaristă. Aşadar, în 1840 a apărut în ziarul
“Romania”, iar în 1840 apare, editat de Mihail
Kogalniceanu, “Dacia literară”, cu un mesaj de unitate
politică, obligându-se astfel să facă şi un repertoriu
general al literaturii româneşti, în care vor fi trecuţi toţi
scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banaţeni şi
bucovineni.

În 1848, se publică doua mari poeme ale
lui Vasile Alecsandri (“Deşteptarea
României” şi “Hora Ardealului”) şi totodată
şi un poem puternic scris de Andrei
Mureşanu (“Un răsunet”) cunoscut acum
ca fiind imnul de stat al României
(“Deşteaptă-te române!”), cu muzica lui
Anton Pann. În aceeaşi epocă devine un
simbol naţional şi tricolorul.
Oamenii politici care vor juca un rol
important în realizarea Unirii şi a
independenţei (cum ar fi: Mihail
Kogalniceanu, Ion C. Bratianu, C.A.Rosetti,
Alexandru Ioan Cuza, cei trei fraţi Golescu)
vor fi catalogaţi ca oameni ai revoluţiei
paşoptiste. Întreaga dezvoltare a
democraţiei burgheze în România, îşi are
sursa în ideologia paşoptistă, rodul ei fiind
consultările între lideri.

1.Locul Ţărilor Române în context european:
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, societatea
românească a intrat într-un proces de modernizare
rapidă pe toate planurile, iar cultura română a cunoscut
o dezvoltare impresionantă, ce s-a concretizat în multe
realizari de performanţă. Este epoca marilor clasici ai
literaturii române, epocî în care formele de creaţie se
diferenţiază mai pregnant, iar operele autorilor români
dobândesc treptat o certă originalitate stilistică şi
naţională (în arta plastică, în teatru şi în muzică, în
arhitectura şi urbanistică etc.).

Este şi epoca în care se modernizează
învaţământul, în care are loc o diversificare a
presei; este epoca în care se afirmă, în diverse
sfere de activitate socială, numeroşi specialişti
de prim rang (în economie, medicină,
construcţii, ştiinţele naturii etc.); Epoca în care
apar, pe fundalul unui climat spiritual
efervescent, şi o serie de gânditori originali,
care au asimilat temeinic curentele de idei
occidentale şi elaborează acum sisteme de
gândire în prelungirea acestora sau în replica
faţa de teoriile occidentale.

• Albina Românească a fost o gazetă politico-literară.
Apare la Iasi, bisăptămânal (1 iunie 1829 - 3 ianuarie
1835; 3 ianuarie 1837 - 2 ianuarie 1850).Proprietar și
redactor Gh. Asachi. A publicat și suplimentul literar
Alăuta Românească.
După Courrier de Moldavie, tipărit la Iași în limba
franceză, Albina Românească este primul ziar în limba
română din Moldova, care alături de Curierul Românesc
redactat de I. Heliade Rădulescu, la București, și de
Gazeta de Transilvania a lui G. Barițiu de la Brașov pune
bazele presei periodice românești.

Redactor:Gheorghe Asachi

• Curierul Românesc a apărut la București la 8/20
aprilie 1829, sub conducerea lui Ion Heliade
Rădulescu.
Este prima gazetă românească cu periodicitate
constantă și cu apariție îndelungată, gazetă care
pune bazele presei românești. Cu unele
întreruperi, ziarul a apărut până la data de 12
decembrie 1859, fiind difuzat în special prin
librarul Iosif Romanov.
Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de
Curierul Bucureștilor. În cuprinsul ziarului se
publicau texte administrative, știri politice și
militare, articole și note de îndrumare,
cuprinzând noțiuni elementare de istorie,
geografie, comerț, economie, industrie etc.
Ion Heliade Radulescu

• Dacia literară este o revistă apărută pe 30 ianuarie
1840 la Iași, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu.
În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze
exclusiv pe literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut
următoarea rubricație, marcată prin supratitluri:
1.Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin
Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul. Alegeri din alte foi
românești (texte reproduse din „Foaie pentru minte,
inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina
românească”), Telegraful Daciei (știri culturale);
2. Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C.
Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură
străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat,
Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan al
împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M.
Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici),
Alegere din alte foi românești („Arhiva românească”,
„Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei.

3. Scene contemporane (C. Negruzzi, O alergare de
cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera
de la Florența), Literatură străină (continuare
Damidoff), Poezie (Grigore Alexandrescu), Alegeri
din alte foi românești („Mercur”, „Curierul românesc”,
„Albina românească”), Telegraful Daciei.
Mihail Kogalniceanu

Există 2 momente fundamentale în acest interval:
1821-1860
Îngrijorat de sărăcia literaturii române, ale
cărei opere se puteau număra pe degete, Ion
Heliade – Rădulescu lansase un apel încurajator
către tinerii scriitori: „Scrieți, băieți, orice,
numai scrieți!” Interpretînd îndemnul din punct
de vedere cantitativ, multe publicații ale epocii
au încurajat o literatură mediocră, adesea
imitată după creații siropoase occidentale,
pervertind gustul public

1840
Crearea unei literaturi de specific național: în
loc să imite pe scriitorii străini, românii ar putea
făuri o literatură autohtonă, inspirată din istorie,
natură și folclor. Preluată din estetica romantică
europeană, această triplă recomandare se va regăsi
în operele pașoptiștilor:
Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice,
dar va deveni și sursă importantă de inspirație.
Alecu Russo, în studiul Poezia poporală, definește
folclorul ca pe o oglindă realistă a vieții poporului și
ca pe un izvor nesecat de inspirație pentru
literatura cultă.Natura va face obiectul unor ample
relatări de călătorie, ca O primblare la munți sau
Balta Albă, de Vasile Alecsandri, Memorial de
călătorie, de Grigore Alexandrescu ș. a. Elogiul
frumuseților patriei apare de asemenea în volumul
Pasteluri, de V. Alecsandri.

Istoria este privită ca model pentru contemporani,
fie pentru a exprima idealul de eliberare și unitate
națională, fie pentru a ilustra satiric realitățile
sociale. Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi,
face parte dintr-un întreg ciclu de Fragmente
istorice în proză, în timp ce Alecsandri creează
ample poeme eroice, ca Dan, căpitan de plai,
Dumbrava Roșie sau drame istorice ca Despot-
vodă.

Dezvoltarea spiritului critic: sperînd ca prin
impunerea acestor reguli să creeze un sistem de
valori pentru publicul român, M. Kogălniceanu
introduce și conceptul de critică obiectivă,
subliniind că analiza critică se va face numai asupra
operei: „Critica noastră va fi nepărtinitoare. Vom
critica cartea, iar nu persoana.

• a) Ion Heliade Radulescu
Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte
27 aprilie 1872, Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om
politic român, membru fondator al Academiei Române şi
primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din
cultura română prepaşoptistă.
Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă:
"Societatea Literară" (din 1827), "Societatea Filarmonică" (din
1833), întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul
Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837), tipograf,
editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul
unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura
noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale
tuturor timpurilor, întreprindere uriaşă, ce depăşea cu mult
chiar puterile unei generaţii, oricât de ambiţioase.

• b) Mihail Kogalniceanu
În 1840 lua, alături de C.Negruzzi şi V.Alecsandri,
administraţia Teatrului Naţional în urma carui fapt începu a
publica Repertoriul Teatrului Naţional din anul 1840 - 1841.
Tot în 1840 apare şi Dacia literară, întîia revistă literară bine
organizată, care nu a avut nici ea îngăduinţa de a continua
mai mult de un an. Revista se deschise cu o introducţie în
care Kogalniceanu îşi propunea să-i continue activităţile lui
Heliade şi a lui Asachi, care se socoteau iniţiatorii presei
româneşti. Scopul care şi l-a propus M.Kogalniceanu era să
îmbogăţească literatura "cu producâţiile româneşti fie din
orice parte a Daciei", să reproducă scrieri originale pentru ca
"intocmai ca într-o oglinda sa se vadă scriitorii moldoveni,
ardeleni, banaţeni, bucovineni, fiestecarele cu ideile sale, cu
limba sa, cu chipul sau". Deşi revista "Dacia literară" s-a
publicat numai un an, ea a contribuit esenţial la apariţia unor
scriitori demni neamului său.
•

• c) Grigore Alexandrescu
A debutat cu poezii publicate în „Curierul
Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu.
Poezia sa a fost influenţată de ideile care au
pregătit revoluţia din 1848.
O vreme, a fost ofiţer, dar a demisionat (1837).
Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi
puii corbului) este întemniţat. A ocupat funcţii
mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul
suveran. În ultimii 25 de ani de viaţă a fost
marcat de alienare mintală. A murit sărac la
Bucureşti în anul 1885.

• d) Costache Negruzzi
Costache Negruzzi (n. 1808, satul Hermeziu,
judeţul Iaşi – d. 24 august 1868) a fost un om politic
şi scriitor român din perioada paşoptistă.
Ales, în 1837, deputat de Iaşi în Obşteasca
obişnuită adunare, instituită de Regulamentul
Organic, apoi ca funcţionar superior, şi ca director
al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu şi Vasile
Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale şi
doritor de progres. În 1840 este ales primar al
oraşului Iaşi.
Negruzzi nu ia parte la mişcarea din 1848 şi mult
timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând
numai mai târziu ca judecător, ca membru în
Divanul domnesc (1857) şi apoi, sub domnia lui
Cuza, ca director al departamentului finanţelor, ca
deputat şi ca epitrop la Sf. Spiridon.

• e) Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău — d. 22 august
1890, Mirceşti, judeţul Iaşi) a fost un poet, dramaturg,
folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român,
membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului
românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate
marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul
întregului secol al XIX-lea.
După înfrângerea mişcării paşoptiste este exilat, şi după ce
călătoreşte prin Austria şi Germania; se stabileşte la Paris,
unde se întâlneşte cu alţi militanţi munteni; din perioada
exilului datează poeziile Adio Moldovei şi Sentinela română.
În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalţi exilaţi la Braşov, în
Bucovina, apoi, în toamna aceluiaşi an, la Paris. Scrie primele
cântecele comice (Şoldan Viteazul, Mama Angheluşa) şi
câteva scenete comice şi muzicale. Se întoarce în ţară în luna
decembrie.
În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea, al cărui
membru onorific a fost până la sfârşitul vieţii. În anul 1867
este ales membru al Societăţii literare române, devenită
Academia Română.

Costache Negruzzi
Mihail Kogalniceanu
Vasile Alecsandri
Grigore
Alexandrescu

Costache Negruzzi este unul din deschizătorii de
drumuri din literatura româna modernă. El a iniţiat
specii noi printre care şi nuvela istorică.
Alexandru Lapuşneanul este personajul principal din
nuvela cu acelaşi nume. Este un personaj bine
individualizat prin „l”-ul de la sfârşitul numelui. De
asemenea este un personaj real atestat în cronica lui
Ion Neculce.
Autorul îl caracterizează indirect lîsând de fiecare
dată, faptele, cuvintele, gesturile să vorbească de la
sine.

• Scriitorii paşoptişti se inspiră din cronici şi din folclor
conform esteticii romantice şi a recomandărilor din
Introducţia lui Kogalniceanu. Izvoarele de inspiraţie ale
lui C. Negruzzi sunt Letopiseţele Ţării Moldovei ale lui
Grigore Ureche şi Miron Costin .
Autorul modifică însă realitatea istorică distanţându-
se de aceasta prin apelul la ficţiune şi prin viziunea
romantică asupra istoriei. Concepţia scriitorului nu este
subordonată concepţiei cronicarilor. Dintre principalele
evenimente consemnate de cronicari, autorul preia
următoarele: împrejurările venirii lui Lapuşneanul la a
doua domnie, solia boierilor trimisă de Tomsa pentru a-
i împiedica întoarcerea, uciderea celor patruzeci şi
şapte de boieri la curte, arderea cetăţilor Moldovei,
boala, calugărirea şi moartea prin otravire. Însă
Negruzzi comprimă, omite sau modifică unele fapte
istorice,de exemplu Moţoc va fi decapitat la Liov , nu
linşat în mulţime.
• Scriitorul transformă evenimentele
menţionate de cronicari în scene
ample sau episoade (de exemplu
uciderea boierilor la curte) cărora le
conferă o desfăşurare narativă impusă
de evoluţia conflictului. Transfigurarea
artistică a faptelor istorice este
motivată estetic:gradarea tensiunii
narative, reliefarea caracterelor
personajelor în relaţie cu
spectaculosul acţiunii sau mesajul
textului narativ.

• În mod eronat cititorii pot suprapune sau
confunda personalitatea istorică, adică persoana cu
personajul literar. Personajul ilustrează un tip
uman, iar existenţa sa se datorează unei elaborari
în conformitate cu viziunea autorului şi cu ideologia
paşoptistă, spre deosebire de personalitatea
istorică a cărei existenţă este consemnată în cronici
sau în lucrările ştiinţifice.
De pildă, ca persoană, vornicul Moţoc,
postelnicul Veveriţă şi spătarul Spancioc fugiseră la
Liov în Polonia şi nu mai traiau în a doua domnie a
lui Lapuşneanul. Ca personaje ele sunt prezente
pentru a ilustra tipuri umane (boierul tradator şi
linguşitor, boierii cu iubire de moşie) iar autorul le
atribuie alte destine şi profiluri psihologice.
1. Alexandru Lapuşneanul - tipologia despotului
devenit tiran
2. Doamna Ruxandra - tipologia soţiei
iubitoare / a mamei care îşi apară fiul
3. Moţoc - tipologia boierului cameleonic ce îşi
urmareşte interesul
4. Spancioc şi Stroici - tipul boierului patriot
Toate personajele sunt construite pe baza
antitezei ( figura de stil de factura romantică) ,
fiind aşa cum considera Zoe Dumitrescu
Busulenga: " un amalgan de lumini şi umbre" .
Alecsandri se fixează la geografia autohtona, şi
individualizează un colţ de natură lipsit de
sublimitate.El descrie o zonă cuprinsă între deal şi
câmpie, echilibrată sub raportul temperaturii, al
formelor de viaţă vegetală, al rotaţiei anotimpurilor,
una din ipostazele veridice ale pământului românesc.
Universul "pastelurilor" e strabătut de euforie vitală
şi optimism cosmic,el implică regularitatea ciclurilor
naturii, armonia rânduielilor firii şi ordinea iminentă
a creaţiei

• Pastelul este o specie a genului liric cunoscută în
această formă numai în literatura română, creată şi
dusă la celebritate de Vasile Alecsandri într-un ciclu
de versuri, numit chiar "Pasteluri". Poeziile au apărut
în revista "Convorbiri literare" în perioada 1868-
1869.

a 2) Vasile Alecsandri introduce în literatura
română conceptul de pastel preluat din tehnica
picturală unde pastelul reprezintă un tablou din natură
conturat în tuşe moi şi culori pastelate.

• Formula compoziţioanală, de obicei de patru strofe, recurge
la o mică înscenare, terminată adesea în poantă.Pentru
destinderea atmosferei. Imaginea, bazată pe percepţie,
traduce momentan senzaţia, fară digresiuni sau paranteze.
Tabloul e dinamic şi concis.Timpul "pastelurilor" este
invariabil prezentul, întrucât poezia ne implică în postura de
spectatori.Desenul esenţializează,surprinzând conturul
obiectelor, mai ales mişcarile şi detaliile.
Există dese comparaţii graţioase ("fulgii zbor, plutesc în aer
ca un roi de fluturi albi"), sau pline de o calmă maiestate
("fumuri albe se ridica în vazduhul scânteios/ca înaltele
coloane unui templu meiestos"), întăresc sentimentul de
seninatate clasică.

• Exista 4 subciduri:
1.Pasteluri ale anotimpurilor:’’Iarna’’;’’Miezul
iernii”;’’Sania’’;’’Gerul’’;’’Sfârşit de
iarnă’’;’’Plugurile’’;’’Secerişul’’;’’Vestitorii
primăverii’’;’’Sfârşit de toamnă’’.
2.Pasteluri dedicate toposului
Mirceştilor:’’Malul Siretului’’;’’La gura sobei’’.
3.Pasteluri dedicate muncilor câmpului şi
momentelor
zilei:’’Plugurile’’;’’Secerătorii’’;’’Noaptea’’;’’Dimi
neaţa’’;’’Balta’’.
4.Pasteluri
exotice:’’Mandarinul’’;’’Chinezul’’;’’Pe coasta
Calabriei’’.

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!

Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.
Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare

Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare

Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai...
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai...

Potecile iernii –Anca Bulgaru
Ciocarlia ciripie, falfaind din aripioare,
Pe o scara de lumina se coboara de sub soare.
Aerul e-n neclintire, el devine arzator;
Prepelita canta-n graie, greierul canta-n mohor.
In cel lan cu spicuri nalte au intrat seceratorii,
Pe cand era inca umed de rasuflul aurorii.
Toti, privindu-i de departe, par ca-noata-n galben rau,
Fetele fara stergare si flacaii fara brau.
Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade.
Prepelita isi ia puii si se duce; lanul scade,
Iar in urma, holda mandra, rasturnata prin bucati,

Se ridica-n snopi de aur, se cladeste-n jumatati.
Mai departe, lucind iute, un flacau s-o fata mare
De tot snopul isi dau gingas o furisa sarutare,
Cand o pasare maiastra, peste lan trecand usor,
Zice: Dulce-a mai fi painea de la snopurile lor!
Jean Francois Millet

“ Aburii uaori ai noptii ca fantasme se ridica
Si, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despica.
Raul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur
Ce in raza diminetii misca solzii lui de aur.
Eu ma duc in faptul zilei, ma asez pe malu-i verde

Si privesc cum apa curge si la cotiri ea se perde,
Cum se schimba-n valurele pe prundisul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, sapand malul nasipos.
Cand o salcie pletoasa lin pe balta se coboara,

Cand o mreana salta-n aer dupa-o viespe sprintioara,
Cand salbaticele rate se abat din zborul lor,
Batand apa-ntunecata de un nour trecator.
Si gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale

Cu Cel rau care-n veci curge, iar-a se opri din cale.
Lunca-n giuru-mi clocoteste; o soparla de smarald
Cata tinta, lung la mine, parasind nSsipul cald."
Nicolae Grigorescu- Pescarita
Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.
El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată drăgălaşi.
Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.
Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.
Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;
Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,
Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

Dimineata unei primaveri –Anca Bulgaru
• G. CALINESCU :
"După vârsta de 40 de ani, când începu să
simtă cu tărie voluptatea trăndaviei, Alecsandri
începe să dea în Pasteluri o poezie noua, în care
tehnica picturală predomină. Luate în total
pastelurile reprezintă o lirică a liniştii şi a fericirii
rurale, un horaţianism. Pentru întaia oara se
cânta la noi intimitatea ,recluziunea poetului,
meditaţia la masa de scris, fantasmele
desprinzându-se din fumul tigării, somnolarea
în faţa sobei cu caţeluşul în poală’’.

‘’Atitudinea poetului faţă de natura nu este
contemplativă, ci practic hedonică. Natura, în
cuprinsul unui an, iar în chip simbolic în cuprinsul
unei vieţi omeneşti, se înfăţişează sub două
aspecte antitetice: unul stimulator al vitalităţii
(vară, tinereţea) altul paralizant (iarnă,
batraneţea). Poetul nu măsoara cu ochiul, ci cu
criteriul practic. Iarna nu-i place, fiindcă e. «mult
cumplita» (...) Stând în casă, Alecsandri visează
venirea primăverii, apoi o «cadână», «frumoasă,
albă, jună", cu «sânul dulce val» zâne scăldându-se
în faptul zilei(...). Lui Alecsandri i se mai pare că
peisajul nu are preţ artistic în sine. De aceea caută
sa-l poetizeze, interiorizându-l, ridicându-l la
expresia unei valori psihice".

• E. SIMION :
"Sunt, în fapt, mai multe planuri (spaţii) care se
concurează în Pastelurile lui Alecsandri (cele mai
reuşite, sub raportul compoziţiei). Cel dintâi este
spaţiul căminului: refugiu, loc de caustraţie
comodă, spaţiu securizat. Este, apoi, spaţiul
închipuirii («văd insule frumoase şi mari
necunoscute şi splendide oraşe şi lacuri de
smarald»), spaţiu deschis, spaţiu drag, dulce şi
lin, acela ce satisface integral «dulcele farmec al
vieţii călătoare». El sugerează o promisiune de
libertate’’.
‘’ Alecsandri nu iubeşte un singur peisaj. Nu
mizează pe un singur tablou. Muntele, lacul,
marea, valea, lunca, plaiul, câmpia intră ca forme
sensibile de acceptare sau refuz, în peisajul sau.’’

• În literatura româna, precursorii comediei au fost
Costache Conachi şi Iordache Golescu, care au
reprezentat epoca paşoptistă. Însă primul care a scris
comedii cu valoare artistică deosebită a fost însă
Vasile Alecsandri, care a început cu cântecele
cornice, farse, pana la comediile atat de cunoscute,
"Chiriţa în Iaşi" şi "Chiriţa în provinţie".

• Teatrul în limba românească a început cu jocurile de
marionete reprezentate la bâlciuri. Prima reprezentație cu
actori vorbind limba română pe scenă a fost dată în Moldova
la anul 1816 cu o piesă scrisă (mai mult adaptată) de
Gheorghe Asachi după Mirtil și Chloe de Gessnes și Florian.
• Mihail Kogălniceanu – Două femei împotriva unui bărbat
(1840)
Este o piesă adaptată după o idee franceză, se vede clar stilul
străin de într-o intrigă centrată pe o femeie care își înșeală
soțul și cum reușește cu ajutorul celei mai bune prietene să
îndepărteze orice suspiciune. Piesa are însă și elemente
românești de pildă slujitorul fost telal care este un caracter
comic și vorbește cea mai neaoșă limbă posibilă.

• Datorită faptului că în saloanele moderne din
Bucureşti şi din Iaşi intră ofiţeri ruşi,cei mai mulţi din
partea occidentală a Imperiului Ţarist,vorbitori de
limbă franceză,deveniţi astfel mesagerii unui
europenism ,şi a unui modernism ,afişat cu
ostentaţie de localnici,în special de personajele
feminine ale epocii.Acum apar în limba română
elemente de jargou şi odată cu aceste tendinţe şi
creaţiile dramatice cu character satiric.

Este o comedie de moravuri,critică a
societăţii româneşti al secolului al XIX-
lea.
Comicul este mijlocul prin care autorul
realizeaza critica aspectelor abordate.
Opera aceasta este în primul rând o
comedie de moravuri.

• Mijloacele de realizare a comicului sunt variate :
~ comicul de limbaj � personajele vorbesc o franceză
modernizată (Guliţă furculision, fripturision, trantition),
utilizarea calcului lingvistic (Chiriţa �fleurs du
coucou�) , utilizarea unor neologisme cu forma greşită
sau cu sens greşit (Chiriţa �nu sunt ipocondra�);
~ comicul de caracter � personajele sunt ridicole prin
contrastul dintre esenţă şi aparenţă (Chiriţa care se
dădea o doamnă cu idei noi, are încă obiceiuri
orientale);
~ comicul de nume � cele mai multe sunt diminutive
� Luluţa, Guliţa, Chiriţa ;
~ comicul de moravuri � ipocrizia , incultura,
snobismul, corupţia.
Formele comicului sunt umorul şi ironia.

• 1.George Calinescu:’’Istoria literaturii romane de la
origini pana in present.”
• 2.Costache Negruzii:’’Alexandru Lapusneanu’’
• 3.Vasile Alecsandri:’’Pasteluri’’;’’Chirita in provintie’’.
• 4. www.wikipedia.ro
• 5. www.poezie.ro
• 6.www.google.ro –imagini

Rolul Literaturii Romane in Perioada Pasoptista 3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rolul Literaturii Romane in Perioada Pasoptista 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(1821-1860)

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare

Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare

Copyright © Wondershare Software

Iar in urma, holda mandra, rasturnata prin bucati,

Copyright © Wondershare Software

Eu ma duc in faptul zilei, ma asez pe malu-i verde

Cand o salcie pletoasa lin pe balta se coboara,

Si gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

Copyright © Wondershare Software

S-ar putea să vă placă și