Sunteți pe pagina 1din 6

IGIENĂ

Igiena este o ramură a ştiinţelor medicale care se ocupă cu studiul


condiţiilor de viaţă şi de muncă şi influenţa acestora asupra stării de sănătate
a populaţiei.Ea are ca obiect elaborarea normelor sanitare de viaţă şi de
muncă a căror aplicare în practică să duca la:prevenirea îmbolnăviri-
lor,reducerea morbidităţii,scăderea mortalităţii,creşterea capacităţii de
muncă,promovarea stării de sănătate si prelungirea duratei vieţii.

1.IGIENA APARATULUI LOCOMOTOR


Deformările scheletului se datoresc,în funcţie de vârstă,fie unor de-
ficienţe de osificare,fie poziţiei vicioase a organismului.Tulburarile de
osificare apar la sugar şi la copilul mic şi se datoresc mai ales rahitismu-
lui,din cauza depunerii insuficiente a sărurilor de calciu şi fosfor în
oase.Combaterea acestei maladii se obţine printr-o alimenaţie
raţonală,naturală şi artificială,expunerea la radiaţiile ultraviolete solare şi la
nevoie tratament cu vitamina D.
Pentru prevenirea deformărilor coloanei vertebrale este indicat să se
menţină o poziţie dreaptă în mers sau pe scaun,în timpul efectuării temelor
sau in timpul altor activităţi.O atenţie deosebita se acordă poziţiei coloanei
în timpul scrisului,spre a se evita încordarea acesteia spre dreapta sau spre
stânga.
În general,în orice situaţie,se urmăreşte evitarea încordării timp
îndelungat a unor grupe musculare,organe sau sisteme ale organismului,a
poziţiilor vicioase,a muncii grele.
Exerciţiile fizice şi sporturile care solicită întregul
organism(înotul,schiul) au avantajul că oferă condiţiile pentru dezvoltarea
armonioasă a tuturor aparatelor şi sistemelor,stimuleaza funcţiile
respiraţiei,circulaţiei,digestiei,excreţiei,tonusul sistemului nervos.
Exerciţiile de gimnastică se dozează în funcţie de efort şi în timp.

2.IGIENA ÎMBRACĂMINTEI ŞI A ÎNCĂLŢĂMINTEI


Îmbrăcămintea acopera,în general,până la 80% din suprafaţa
corpului adultului şi între 30-70% din aceea a copilului,în funcţie de
anotimp.Îmbrăcămintea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
-să fie potrivita climei,sexului,vârstei şi ocupaţiei,să permita desfaşurarea
normală a proceselor fiziologice;
-să permită pătrunderea aerului şi a unei cantităţi sificiente de raze solare;
-sa aibă capacitatea de a reflecta radiaţiile calorice şi luminoase în cazurile
în care organismul suferă influenţa unei călduri excesive,prin folosirea
culorilor deschise.
Încăţămintea are rol de a feri piciorul de traumatisme mecanice sau
termice.de influenţa intemperiilor,de murdărie.Pentru a fi
igienică,încălţămintea trebuie să permita desfaşurarea normala a proceselor
fiziologige proprii piciorului,precum şi dezvoltarea s,fără deformări ale labei
piciorului sau schimbarea poziţiei normale a degetelor.Ea trebuie sa asigure
echilibrul corpului în funcţie de necesitatea producţiei şi a repausului,sa
usureze mersul pe un teren accidentat.

3.IGIENA OCHIULUI ŞI A URECHII


De o mare importanţă pentru veder sunt condiţiile de iluminat în
care se desfaşoară activitatea fiecărui individ.În primul rând trebuie
asigurata iluminarea a planului sau a obiectului privit.Lumina trebuie sa cadă
asupra acestui plan sau a obiectului si nu asupra ochiului.Cel mai indicat
este ca lumina sa vină din stânga sau de sus şi în nici un caz din dreapta sau
din spate.
Cea mai fiziologica lumina este cea naturala,de zi.În ceea ce priveste lumina
artificială,se preferă cea electrică incandescentă.
În cazul în care se lucrează mai mult la o iluminare insuficientă,apare
oboseala vizuală şi scade capaciatatea de muncă organismului.
Igiena urechii nu este mai putin importantă.Ea trebuie incepută la
sugar,stiut fiind faptul că acesta face adesea infecţii ale urechii medii şi
interne,provenind de la afecţiunile căilor respiratorii superioare.
O valoare profilactică deosebită o are igiena locala a urechii
,constând în întreţinerea curată a pavilionului urechii,a conductului auditiv
extern,pentru a nu se forma depuneri de cerumen şi a nu se constitui
foliculite şi furuncule.

4.IGIENA APARATULUI RESPIRATOR


Încă din fragedă copilărie trebuie începută educarea respiraţiei în
sensul unor mişcări ample,egale,ritmice.La adult,ecerciţiile de respiraţie se
fac în ritm de 16-18 pe minut,încât chiar după un efort fizic,moderat
respiraţia revine la normal în 1-2 minute.Exerciţiile de gimnastică
respiratorie se fac în aer liber,iar în timpul iernii în camere cu ferestrele
deschise.
Pentru profilaxia îmbolnăvirilor aparatului respirator în industrie
trebuie luate măsuri de combatere a gazelor şi pulberilor.

5.IGIENA APARATULUI DIGESTIV


O deosebită atenţie trebuie acordată păstrării igienei bucale,prin
asigurarea masticaţiei corecte şi complete a alimentelor,evitâdu-se servirea
mesei în grabă.Dinţii se spală,dimineaţa şi seara,cu periuţa şi pasta.Se vor
evita excesele de aromatizante şi condimente,se va asigura prezentarea
estetică,precum şi gustul plăcut al mâncărurilor.
Cele mai riguroase conditii de igienă ale cavităţii bucale trebuie
luate la copiii sugari,prin spălarea şi dezinfecţia sânului şi a biberonului
înainte de fiecare masă.
Pentru păstrarea funcţiilor fiziologice ale stomacului trebuie să se
respecte un regim igienic al alimentaţiei,păstrându-se în permanenţă aceleasi
ore de mese;se vor evita prânzurile copioase care depăşesc capacitatea de
digestie a stomacului,excesele de băuturi alcolice,de condimente si prăjeli.

6.IGIENA BUCODENTARĂ
Dinţii au un rol deosebit în digestie şi pentru vorbirea corectă.Dinţii
sunt organe vii,legate de restul organismului,ptin vase de sânge şi fibre
nervoase.
Boala cea mai frecventă a dinţilor este caria dentară.Dacă nu se
spală gura şi dinţii,îndeseobi seara înainte de culcare,resturile alimentare
rămân în timpul nopţii între dinţi.Aici,ele fermentează şi produc acizi care
atacă smalţul,îl rod şi provoacă o spărtură fină în dinte,punctul de placare al
viitoarei carii.
Pentru a avea o dantură sănătoasă,trebuie sa avem o alimentaţie
sănătoasă şi variată.Este indicat să nu se consume în exces dulciuri.
Dinţii trebuiesc spălaţi dimineaţa şi seara înainte de culcare,pentru a
îndepărta resturile alimentare care,astfel,în timpul nopţii s-ar descompu-
ne,provocând prin substanţele la care dau nastere,caria dentară.

7.IGIENA MINTALĂ
Un efect principal al lipsei de organizare igienică a activităţii care
solicită preponderent intelectul este oboseala.Aceasta este o stare fiziologică
normala a organismului,care apare după o activitate intensă şi pe o perioadă
de timp prelungită.
Ca fenomen fiziologic,oboseala este o stare reversibilă,care dispare
prin repaus şi mai ales prin somn.
O deosebita importanţă în mecanismul de apariţie a oboselii îl au
sistemul nervos şi endocrin.Un efort voluntar,cu participarea
atenţiei,provoaca mult mai rapid o stare de oboseală decât efortul făcut
automat.Sub influenţa oboselii,coordonarea neuromusculară este
diminuată;gestul îsi pierde din precizie.miscarile sunt mai lente,reacţiile sunt
întârziate.Oboseala musculara efectuează la rândul ei sistemul nervos şi
chiar psihicul omului.
Ţinând seama ca oboseala este o stare fiziologică a organismului
rezultă că cel mai bun mijloc de profilaxie împotriva ei este odihna.
În afara timpului de somn,cel mai important rol în prevenirea şi
combaterea oboselii îl are odihna activă.Aceasta reprezintă,din punct de
vedere practic,schimbarea preocupării obişnuite din timpul activităţii
profesionale.

8.IGIENA SOLULUI
Prin sol se înţelege portiunea superficială a scoarţei pământului în
care se petrec în permaneţă o serie de fenomene biologice şi fizico-chimice.
Permeabilitatea solului pentru apă şi aer determină în buna parte
calitatea apei subterane,precum şi salubritatea acesteia.De asemenea solul
joaca un rol deosebit de important în neutralizarea reziduurilor.
Pentru a îndeplini aceste multiple roluri,solul trebuie să fie
salubru(uscat cu putere mare de autopurificare şi să nu conţină paraziţi şi
germeni patogeni).
Principalele sunbstanţe care poluează solul sunt substanţele
organice.Transformarea acestor substanţe,componenţi obisnuiţi ai
reziduurilor,are loc în permanenţă prin fenomene biologice care se petrec în
sol şi poartă numele de biodegradabile.
Poluarea chimică a solului este produsa de eliminarea pe sol a
deşeurilor industriale,precum şi de folosirea neraţională a pesticidelor şi
fertilizatorilor în agricultură.

9.IGIENA APEI
Apa este un element natural necesar apariţiei şi dezvoltării vieţii şi
proceselor fiziologice.Volumul total al apei din corpul omenesc este de
aproximativ 62%.
Pentru a nu constitui un risc pentru sănătatea consumatorilor.apa
potabila trebuie să îndeplinescă o serie de condiţii de igienă.
Proprietăţile fizice si organoleptice ale apei
sunt:temperatura,turbiditatea,gustul,mirosul,radioactivitatea.Din punct de
vedere ingienic,apa potabilă trebuie să fie limpede,temperatura sa optimaă să
fie cuprinsă intre 7-15°C,nivelul radioactivităţii să nu reprezinte un risc
pentru sănătate,să aibă gust caracteristic.
Din punct de vedere bacteriologic,apa potabila nu trebuie să
conţină germeni patogeni.În condiţii de poluare,apare în apă o floră
microbiană supraadaugată,provenind de la organismele umane si animale.
În natura,proceselor de poluarea a apelor le sunt opuse procese
continue de autopurificare,prin care apele îşi recapta proprietăţile
fizice,chimice şi biologice naturale.Pentru aceasta,este necesar ca volumul
de impurităţi să nu depăşească capacitatea naturala de degradare şi
mineralizare a apelor de suprafaţă.Autopurificarea se realizează prin
mecanisme fizice(diluare,sedimentare
etc.),chimice(oxidare,reducere,precipitarea unor substanţe) şi
biologice(biodegradare prin mecanisme similare celor ce se petrec în sol).

10.IGIENA LOCUINŢEI
Zonele de locuit din localităţi trebuie să reprezinte zonele cele mai
salubre.Terenul de construcţie trebuie să fie,de asemenea,salubru,cu pânza
de apa subterană suficient de adâncă pentru a evita igrasia
pereţilor.Materialele de construcţie trebuie să asigure izolarea faţă de
variaţiile mari de temperetură(să fie izolaţi termic) şi să realizeze o izolare
faţă de zgomotul exterior(fonoizolare)până la limita maxima de 35 de
decibeli permisă în încăperi.
Sistemele de încălizre contribuie la realizarea unui microclimat
convenabil in timpul sezonului rece.
Aerisirea în timpul verii trebuie făcută mai des,chiar permanent în
timp ce iarna este suficient dacă se face la un interval de câteva ore.

Bibliografie:”Microbiologie şi Igienă”
Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1980