Mircea Dinu Final

MIRCEA DINU
MILDENDO,
CAPITALA LILLIPUTULUI
© Editura EIKON, 2009
Cluj-Napoca, str. Mecanicilor, nr. 48
Redacţia: tel/fax 0364-117246; 0728-084801
e-mail: edituraeikon@yahoo.com
Difuzare: tel/fax 0364-117246; 0728-084803
e-mail: eikondifuzare@yahoo.com
web: www.edituraeikon.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DINU, MIRCEA
Mildendo : capitala Liliputului / Mircea Dinu ; postf.: Christian
Crăciun. - Cluj-Napoca : Eikon, 2009
ISBN 978-973-757-220-2
I. Crăciun, Christian (postf.)
821.135.1-1
Culegere text: Felix Lupulescu

Copertă şi tehnoredactare: Adrian Stângă
Postfaţă de Christian Crăciun
Mircea Dinu
Mildendo,
capitala Lilliputului
versuri
E I K O N
Cluj-Napoca, 2009
Mircea Dinu
Not\ editorial\
Edi]ia de fa]\ reprezint\ refacerea, ad\ugirea semnificativ\ [i restructurarea

c\r]ilor anterioare ale autorului:
Golul exploziv - editura Domino,Târgovi[te 1996 [i
Mildendo - editura Macarie,Târgovi[te 1999,
reproducerea cu minime corecturi a volumului
Aerul - editura Muzeul Literaturii Române, Bucure[ti 2007,
precum [i o masiv\ sec]iune nou\, proiectat\ ini]ial pentru o apari]ie autonom\,
aceste elemente coroborate f\cînd ca, în mod sensibil, o jum\tate a textului
propriu-zis s\ fie inedit\.
4
MILDENDO,
CAPITALA
LILLIPUTULUI
5
Mircea Dinu
So]iei mele, Simona

[i fiului meu, Radu,
pentru c\ împreun\.
6
...cu de la Swift plecare.
Autorul descrie Mildendo, capitala Lilliputului: (...)

Am întors capul spre stînga [i ora[ul mi-a ap\rut
ca un decor de cetate pe scena unui teatru*
* Toate citatele din opera lui Jonathan Swift reproduc textul din C\l\toriile lui Gulliver,
Editura Tineretului, Bucuresti 1956, traducere de Leon D. Levitchi, cu consultarea
reedit\rii omonime îmbun\t\]ite critic de la editura Univers, Bucuresti 1985 (volum
comun cu ,,Povestea unui poloboc [i alte satire" trad. de Andrei Brezianu) [i a celei
engleze Prose Works of Jonathan Swift vol. XI - Gulliver’s Travels, Oxford University
Press, 1941.
7
Mircea Dinu
8
I
MILDENDO,
CAPITALA LILLIPUTULUI
*este posibil ca Swift s\ fi al\turat în "Lilliput" adjectivul dialectal lille (little - mic)
[i r\d\cina romanic\ put (lat. putridus - putred, stricat, corupt) Nota ed. cit. Univers
1985
9
Mircea Dinu
10
Mildendo, capitala Lilliputului
Ap\sarea realului.1.
Periodic [i tenace un real masiv te-apas\,

mergi cu oase prizoniere într-o carne dureroas\
sub tavanul casei care singur ]i s-a construit -
foi de plumb gros îmbinate între cuie de granit
[i pere]i-s c\r\mid\ cu mortar din gînduri vagi,
îi apas\ [i-i îndoaie, tu r\mîne s\ te bagi
între-acoperi[ul \sta [i podeaua de lemn dur
în cavoul nemi[c\rii [i al staticului pur.
S\ te sim]i ca într-un sandwich, ce vrei via]\ mai frumoas\,
va veni zeul la mas\ [i te va t\ia cu-o coas\
feliu]e mici [i dense, hran\ pentru infinit
într-o foame violent\ a cuiva nest\pînit,
cineva care m\nînc\ maya-atotcuprinz\toare,
osul t\u de fapt nu este, carnea ta de fapt nu doare,
te apas\ doar iluzii, te strive[te doar o umbr\
cu reflexe-n[el\toare dintr-o perspectiv\ sumbr\,
de fapt înc\ nu se [tie [i nimic nu s-a decis,
doar orientarea-i clar\, cap\tul e-n paradis,
poart\-]i dar realu-n spate, nu icni nefericit,
greutatea lui e totul, restul rama unui mit.
11
Mircea Dinu
Cea[ca neutronic\.1.
Cineva povestea cum începuser\ necazurile în Mildendo,

venise pe nea[teptate o zi cînd începuser\ lucrurile s\
atîrne toate prea greu,
era covîr[itor de extenuant s\ ]ii în mîn\ o ]igar\,
istovitor cu des\vîr[ire atîrna în tine
gura de aer pe care-o inhalai s\ respiri;
dac\-]i puneai o c\ma[\ era ca [i cum
ai fi c\rat în spate catedrala din Köln,
voiai s\ te speli pe fa]\ [i în palmele tale c\u[
atîrna oceanul planetar în persoan\.
- Ce zi tîmpit\ a fost, î[i amintea omul,
a[ fi vrut s\ v\d cum stau lucrurile pe afar\
dar n-am fost în stare s\ m\ tîr\sc pîn\ la fereastr\,
eram prea greu, prea greu, f\r\ margini de greu,
din fericire
a doua zi se revenise aproape la normal,
aveam doar cîteva kilograme în plus [i propor]ional
cu cît avuseser\ înainte, toate mai c\p\taser\ ceva la greutate.
Mi-am dus cu fric\ cea[ca de cafea la gur\, cu
dou\zeci [i patru de ore în urm\ parc\ a[ fi încercat s\ ridic Alpii,
12
am ie[it, dar surpriz\,

doar cî]iva mai sim]iser\ ieri, eu unul am povestit la ni[te prieteni
[i-au dat din cap îngrijora]i, m-au dus la doctor, acolo unde
am constatat c\ mai ap\ruser\ [i al]ii cu acelea[i simptome.
Medicul a zis c\ asta e o boal\ nou\, n-a mai v\zut,
n-a mai auzit, nu [tie de a[a ceva.
Noi i-am rugat - ia cînt\ri]i-v\, b\ - aveau într-adev\r
trei-patru kile mai mult decît greutatea lor obi[nuit\
dar nu li s-a p\rut îngrijor\tor. În sfîr[it, a r\mas a[a.
Pîn\-ntr-o zi,
alt\ zi la fel ca aia,
cînd iar\[i n-am mai putut s\ respir, s\-mi beau cafeaua, s\ m\
mi[c pîn\ la fereastr\,
din nou se f\cuser\ toate crunt de grele -
[i de data asta sim]iser\ mai mul]i,
apoi treptat a constatat toat\ lumea, nu era boala noastr\,
era boala materiei, mam\, o ciudat\
[i ap\s\toare la culme boal\ a elementelor,
o criz\ cumplit\ de greutate dup\ care se mai ad\uga ceva
la lucruri,
din ce în ce mai mult.
13
Mircea Dinu
- Da’ ce s\-i faci, a[a e omul,

a[a e omul în Mildendo, zicea el terminînd de povestit,
ce [i-a spus, asta o fi s\ fie, nene,
[i n-a mai luat în seam\.
Da, încheia, cl\tinînd din cap cum
ai înclina în partea cealalt\ turnul din Pisa,
a[a a fost,
o stranie [i covîr[itoare boal\ a elementelor,
cu care noi, \ia din prima zi,
nu ne-am obi[nuit niciodat\.
14
Ap\sarea realului.2.
Real masiv eman\ izvoare uniforme

cu o monotonie ce pare s\ le plac\,
e un vulcan în lucruri care degaj\ forme
[i spumeg\ continuu materie opac\.
Rigiditatea aspr\ din tot ce ai în jur

vomit\ periodic erup]ii de substan]\,
e-o netezime crud\ a staticului pur -
încremenire alb\, r\ceal\ de faian]\.
Arid\ poten]are a greutate seac\

capteaz\-n permanen]\ retina ca o plas\,
strivit de obiecte în ochi ]i se îneac\
un aer ca o plasm\ perfect gelatinoas\.
15
Mircea Dinu
Schimbarea anatomiei
~]i anulau stomacul digestiile plate,

vilozit\]i rebele se eludau pe sine,
tremur\tor pe drumuri atipic ondulate
‘ngurgiteaz\-]i bolul cu gusturi anodine.
Anatomii complexe se scurtcircuiteaz\

împiedicîndu-]i axa s\ cad\ vertical,
sughite pancreasul, ficatul e sfîrleaz\
dansînd cu tiroida pe muzic\ de bal.
Vei auzi cu nasul, o s\ gînde[ti cu fierea

[i ochi ca dou\ inimi aritmic or s\-]i bat\,
doar neschimbat\ limba va savura pl\cerea
atomilor de pîine suav pietrificat\.
16
Mildendo.1.
"Ora[ul era un p\trat perfect"

TEXTUL
Mildendo era a[ezat pe o colin\, pe un deal adic\,

inutil de precizat c\ la început fuseser\, ca de obicei [apte,
dar una cîte una la fiecare yuga disp\ruser\,
una o mîncaser\ guvernan]ii - pe prima neap\rat,
una o mîncaser\ vagabonzii, una sportivii de performan]\,
una gravidele, de poft\, una gî[tele primarului, iar una
nu se [tia cine o mîncase, pentru c\ disp\ruse
într-o singur\ noapte, brusc, se credea c\ e
un fenomen paranormal, ziarele nu conteneau s\ scrie despre asta
în rubricile special amenajate.
Fusese ora[ frumos Mildendo, nimeni nu se îndoia,
dar treptat începuser\ s\ se întîmple fenomene stranii -
toate lucrurile deveniser\ extraordinar de tari, de grele, formidabil
de dure -
[i paradoxal, cu cît erau mai zdravene, se f\cuser\
mai f\rîmicioase,
mai inconsistente,
mai mici,
17
Mircea Dinu
era lucru obi[nuit s\ vrei s\ g\te[ti o varz\ pe care

gîfîiai s-o aduci pîn\ acas\
[i s\ n-o po]i t\ia, s\-]i toceasc\ toate cu]itele,
s\ renun]i blestemînd
iar diminea]a s-o g\se[ti zob
pe masa de la buc\t\rie.
Oamenii erau sup\ra]i mang\ în Mildendo, era

un ora[ ciudat \sta, e greu de spus cum era dar,
ca s\ dau totu[i o idee, uite ce nu era:
nu erau p\s\ri,
nu erau rîuri,
de la a treia yuga nu se mai f\cuse niciodat\ ziu\,

nu erau drumuri în Mildendo,
nu erau frunze,
ultimul pop\ murise demult [i episcopia nu mai trimisese altul,
de fapt
nimeni nu mai [tia unde s\ trimit\ vorb\,
la care episcopie,
18
nimeni, în defnitiv,
nu mai [tia c\rui continent [i c\rei religii le apar]ine Mildendo;
dar s\ revenim,
în Mildendo nu ploua
deloc, dar ningea,
ningea pe rupte [i de-aia apa nu era totu[i o problem\;
nu erau mu[te,
nu erau castrave]i,
nu erau lemne, gr\dinari, magazine, l\mpi, [trudele,
[uruburi, c\r]i, iarb\, cimitire, pantaloni,
dar cîte nu erau în Mildendo.
{i nici nu trecuse vreodat\ pe-acolo

omul-munte, Gulliver.
19
Mircea Dinu
Mildendo.2.
...[i atît de mare a fost cantitatea de urin\ [i atît de
bine am îndreptat-o înspre locurile unde era nevoie...
TEXTUL
Piloni pe din\untru goi

se scurg ca igrasia din tavane,
ora[ cu case umede [i plane
întoarce c\r\mida la noroi.
Mildendo, mu[uroi de umezeal\,

revars\ zeii pipi peste tine,
te-neac\ ploaia asta visceral\
[i pu]i a mucegai [i a latrine.
Mildendo, burg cu izuri puturoase,

m-absorbi în magma ta fluid\,
am fost cîndva de carne [i de oase
a fost cîndva noroiul c\r\mid\.
20
Potop vîscos de clis\ [i de gel

în care ca ostatec sîngeri,
iar cineva te schimb\ frumu[el
în plastilin\ nou\ pentru îngeri.
21
Mircea Dinu
Mildendo.3.
Mildendo tace sub asprimea nop]ii

încol\cit în somnul lui tembel,
m\cel\resc avarii, inzii, cop]ii
ce-a mai r\mas nedislocat din el.
Din chiuvete-i curge

pu]itoare ap\,
în zdren]ele sale
plo[ni]ele sap\.
Cu dejec]ii groase
str\zile-i sînt pline,
bube are-n oase,
scuip\tur\-n vine.
22
Mildendo, hoit apocaliptic!

Mildendo, pung\ cu venin!
M\-mpingi în somnul t\u eliptic,
m\-nfunzi crepuscul citadin.
23
Mircea Dinu
Amor în Mildendo
Se face, ha], [i dragoste-n Mildendo,

(e kara e kekero ke kerendo!)
se penetreaz\ tot ce întîlne[ti în cale,
lavoare, buzunare, c\ni [i yale.
E-o zbatere nebun\ în tot ce n-ai visa,

mecanicu-n conduct\, bunicul în lulea,
se-mperecheaz\ aprig ce n-ai avea habar,
creionul cu agenda, l\ptarul c-un pahar.
{i timpul în Mildendo juiseaz\ scurt [i flasc

în ceasurile care secunde nu mai nasc,
nu se mai face ziu\ [i noaptea nu se-nchide,
în]epenesc în aer pendulele frigide.
24
Ziduri în vid
cu un vers din Trakl
Ora[ în vid str\in de atmosfere,

cu ziduri strîmbe, ude [i jegoase,
în care-]i piere cheful de muiere
pîn\-i întinzi [i carne peste oase.
Descump\nit, asfaltul de pe strad\

]i s-a-nmuiat sub pasul ezitant,
e timpul un continuum aberant,
infernul e un munte cu z\pad\,
de-o profe]ie care st\ s\ cad\
miroase a cenu[\-n diamant.
Se rupe [i cade aerul buc\]i sferice

peste biete ideile mele eterice,
25
Mircea Dinu
rotesc planetele ca ni[te bile

[i timpul e o bomb\ pe [enile,
s-a scurs tot aurul din zile.
26
Teroarea realului
Captiv în spa]iul Riemann curbat de [ov\ieli

î]i modelezi destinul t\iat în unghiuri drepte
r\zbind cu greutate s\ po]i s\ te mai speli
de mode concurente mai kitsch [i mai inepte.
Afazicele spectre se întretaie ritmic,

se-autolumineaz\ spasmodic nuan]înd,
î[i fierbe-n sine voma conglomeratul chimic
luîndu-]i ca la moar\ organele pe rînd.
27
Mircea Dinu
Mildendo.4.
"Pe lun\ a fost descoperit un cadavru
uman îmbr\cat în blue-jeans"
Motiv din presa de senza]ie
Cimitire-n lun\ calme ne a[teapt\ inocente,

lumea-i plin\ de scîrboase [i de permanente fente,
vom muri de-o ap\sare f\r\ margini dureroas\,
de-un sfîr[it t\ios [i aspru ca o muchie de coas\.
Se rote[te-n cer p\mîntul ca un bulg\re de fiere

[i lega]i de el ne ]ine un ceva care nu piere -
gravita]ie senil\, maya-ademenitoare
care ustur\ [i place, care gîdil\ [i doare.
De-ap\sarea ei de mîine vom fi înc\ [i mai mici

[i vom respira un aer ca un ascu]i[ de brici,
vom sc\dea în noi alene cîte-o treapt\, cîte-un pic
pîn\ cînd o s\ r\mînem o gr\mad\ de nimic.
28
Tyrannosaurus Rex
Bineîn]eles c\ locuitorii din Mildendo [i ai întregului Lilliput

habar nu aveau c\ sînt pitici, credeau c\ asta e statura lor
normal\, c\ a[a trebuie s\ arate un om.
Se f\cuse vîlv\ odat\, cu ni[te descoperiri arheologice
cînd cu ocazia s\p\turilor pentru amplasarea unui soclu de statuie
(a cui urma s\ fie statuia nu se hotarîse înc\)
cum zic, sub ]\rîn\, adînc, s-a descoperit o crati]\ uria[\,
crati]\ ca toate crati]ele, de f\cut mîncare în ea,
dar de ni[te dimensiuni incredibile, s\ fi fiert acolo cam o
mie de prînzuri lilliputane.
Pun-te, d\-i cu presupusul, a cui s\ fi fost [i cui s\ fi servit o a[a
scul\ imens\.
Dup\ aia alt\ senza]ie, ni[te papuci au g\sit, cu talpa cît un teren
de tenis,
nu mai era îndoial\, numai al unui picior cît papucul
putea s\ fi fost un a[a papuc colosal.
Savan]ii au intrat repede la idei, f\r\ doar [i poate ei,
locuitorii de azi ai acelor meleaguri, erau urma[ii
unui neam uria[ de oameni care tr\iser\ cîndva pe acolo,
29
Mircea Dinu
dar nimeni nu putea s\ explice ce naiba se întîmplase,

cum de involuase atît specia, ce se petrecuse cu vîna
lilliputanului de sc\zuse-n halu-\sta.
Din p\cate îns\, la scurt timp dup\ formidabilele descoperiri,
nu s-a mai auzit absolut nimic,
se hot\rîse de urgen]\ la nivel superior
c\ s\ nu se impacienteze lumea, s\ nu se fac\ panic\,
s\ nu se pericliteze lini[tea
(foarte la pre] în Mildendo) c\ erau alte probleme de rezolvat,
vecinii din ]ara rival\ Blefuscu erau cu ochii pe grani]\ -
[i gata, pst, se mu[amalizase iute toat\ treaba, s-a închis cazul,
s-au sistat s\p\turile, s-a astupat groapa, s-a închis [antierul,
s-a a[ezat statuia pe soclu
(de fapt, nu erai cineva pe aici dac\ nu aveai [i o statuie a ta)
s-a astupat [i gura celor care [tiau cîte ceva - cu metode
se în]elege foarte pa[nice,
crati]a a fost dat\ la topit [i din metalul din care era f\cut\,
grozav de rezistent, au ie[it milioane de lame excelente,
din cauciucul papucului au rezultat o gr\mad\ de doape, s\
acopere produc]ia de rachiu din Mildendo pe o sut\ de ani -
[i de-aia, ce-ajunsese la urechea omului de rînd,
nu erau decît zvonuri - [i cum a[a ceva era o obi[nuin]\
prin partea locului
prea pu]ini le-au acordat importan]\. Au fost [i cî]iva
30
c\rora ideea c\ ei erau descenden]ii unui neam de oameni

mult mai înal]i [i mai vînjo[i le st\tea bine în cap -
dar cum s\ crezi a[a ceva, cum naiba, prin ce proces ciudat
s\ fi sc\zut oamenii a[a mult în ei în[i[i,
s\ se piperniceasc\ a[a? Cum s\ crezi a[a ceva, na,
cum ]i-a[ spune eu acum, cititorule,
c\ dinozaurii [i Tyrannosaurus Rex ar fi fost
[oriceii de cas\ ai str\mo[ilor t\i,
c\ desenele alea din Mexic [i de prin alte p\r]i
- vizibile numai din avion - sînt desenate în pauz\ de copiii
de la o gr\dini]\,
c\ la Stonehenge o feti]\ a f\cut din pietricele
cas\ unei p\pu[i, ai crede?
Ai crede tu a[a ceva?
31
Mircea Dinu
O, mamă
Ora[ul \sta m\ ur\[te, mam\,

dar nici eu nu-l iubesc [i sîntem chit,
p\cat c\ n-are grani]e [i vam\
c-a[ da orice s\ plec, am obosit.
M\ doare [i s\ merg pe strad\

c\ aeru-mi opune rezisten]\,
cu to]i atomii lui ar vrea s\ vad\
c-alunec implacabil spre demen]\.
Eu trag de mine s\ mai pot tr\i

dar punct de sprijin ce s\ fie,
e pe aici atîta entropie
c\ scriu [i-mi cade punctul de pe i.
32
Strecor prin mine, mam\, de amar de vreme,

scursuri [i putregaiuri în zeam\ de noroi,
ce po]i s\ faci, ce for]\ s\ m\ cheme
retras psihanalitic în burta ta-napoi?
A[ vrea s\ plec dar unde, unde,

c\ se r\stoarn\ mîine peste-acum
s\ m\ îngroape [i s\ m\ înfunde,
s\-mi surpe la picioare un început de drum.
Ziua de mîine e o invectiv\,

te-a[teapt\ ca s\ po]i s\ cazi
[i-aproape vrei s\ intri în deriv\,
s\ scapi de-n]epenirea orelor de azi.
Prezent perpetuu, f\r\ a[teptare?

Poate-am murit [i nu realizez;
clipesc t\cut din ochi. Ce mi se pare?
Ce v\d mai este? Sau creez?
33
Mircea Dinu
Moartea comun\
O singur\ moarte ne pa[te pe to]i,

t\iere a firii, n\uc\,
strivire-n granitice ro]i,
aiurea s\lbatic\ duc\.
O moarte amar\, stupid\ ne-a[teapt\,

o scurgere lent\ în alb incolor,
o stingere calm\ a vorbei în [oapt\,
o-ntoarcere brusc\ a ploii în nor.
De-o crud\ furtun\ nebun\

vom fi finalmente izbi]i,
noi cei de-acum, împreun\,
o s\ murim to]i odat\, s\ [ti]i.
34
Gulliver
Natura îns\ a potrivit ochii lilliputanilor în raport
cu lucrurile care se înf\]i[eaz\ privirii lor
TEXTUL
Îl a[teptau înfiora]i s\ vin\

pe o mare alb\, crud\ de lumin\.
Ca o scînteiere între ro]i [i [in\
urma s-apar\ Gulliver p-un nor
[i-i transforma-n Laputa, ora[ul zbur\tor.
Pîn\ la urm\ se pare c\ Gulliver venise-n ora[,

dar nu în ma[in\, pe un asin nevoia[,
a[a c\ din p\cate nimeni nu-l remarcase
(venise, st\tuse ceva [i plecase).
Coborîse în dreptul insulei Luggnagg unde arhipelagul Lilliput
era cel mai m\run]it, descusut
[i ochii locuitorilor erau a[a mici
c\ vedeau pe oricine, cum ar fi fost, tot pitici.
35
Mircea Dinu
Era Gulliver ar\tos [i înalt, foarte [ic,

ce folos, l-au v\zut [i pe el tot pitic;
î[i r\cise gura saracu’, c\ a[a [i a[a,
dar ce crezi c\ l-a auzit cineva,
c\ a[a [i pe dincolo de moarte [i via]\
da’ omu’ mergea ocupat de la serviciu la pia]\.
Ziseser\ unii ,,b\, \sta o fi Gulliver \la, p\ bune,

prea e cu skepsis ce zice [i spune!",
dar cine s\ cread\ la vorbe nebune?
C\ e unu’ ‘nalt ca un munte p-aici
cînd toate [i to]i sînt m\runte [i mici!!!
36
R\mîi
At`t r\mîi: un semn de întrebare -

ce faci [i dac\ po]i s\ fii ceva,
o mare de nisipuri mi[c\toare
din ce în ce mai afundat te vrea.
În neplinirea zilei s\tul s\ fii ce e[ti

- [i ce-ar fi fost s\ fie [i totu[i nu a fost -
cu bucuria milei vei plînge c\ tr\ie[ti,
cu stînjeneala mor]ii vei rîde f\r\ rost.
Din c\r\mizi apoase-]i vei construi o cas\

s\-]i plîng\ zidul veghea cînd stai [i îl prive[ti,
în\bu[it astmatic de-o cea]\ dureroas\
vei respira doar frigul din nop]i nep\mînte[ti.
37
Mircea Dinu
Acas\
Te readuni în mîluri [i-n magme te retragi

Mildendo-poticnire, ora[ cu vise vagi,
din]ii reci ai iernii inima ]i-o latr\,

c\l\tor în valea cîinilor de piatr\.
Pere]ii cad pe mine, se stric\ [i se-mput,

am p\rul ca de sîrm\, am degete de lut
[i stau aici, acas\, descump\nit [i mut,

Mildendo. 16 Darkstreet. Lilliput.
38
II
MONOGRAFIA MILDENDO
39
Mircea Dinu
40
Mildendo.5.
E scurt\ lumea [i îngust\

- durata ei e lat\, mare -
[i-o înf\[oar\ ca o crust\
lin]oliu de înmormîntare.
M\ strînge casa ca o cu[c\,

m\nînc o pîine f\r\ sare,
la rîndul ei din mine mu[c\
o fire mult cu mult mai tare.
M\nînc [i s`nt mîncat crescendo,

pl\mînii parc\-s otr\vi]i -
e aerul ca fierea în Mildendo,
am ochii galbeni [i lipi]i.
41
Mircea Dinu
Mai stau pe-aici cu ten hepatic,

înot prin aerul clisos
cît m\ va mai admite static,
tendon [i fibr\, unghii, os,
un supra-ego monstruos.
Mai stau s\ vîntur prin noroaie

picior topindu-se încet,
o mîn\ care se înmoaie
mai mîzg\le[te în caiet.
Într-un impersonal amurg,

afazic\ împu]inare,
într-un tîrziu o s\ m\ scurg
discret ca vinul din pahare.
Invariabil\ monad\,
irepetabil început -
42
[i cerurile or s\ cad\,
va umple universul mut
definitiva lor z\pad\.
{i fi-va lumea doar o lad\

cînd se a[eza pe ea [i o s\ [ad\
pe gînduri Dumnezeu, t\cut.
43
Mircea Dinu
Mildendo. Coprocultura
" ... au început s\ m\ împroa[te cu excrementele lor (...)

pu]in a lipsit s\ nu fiu în\bu[it de murd\ria care ploua..."
" folose[te cuvintele pentru a spune orice altceva, dar
niciodat\ ce gînde[te cu adev\rat"
TEXTUL
Se poate spune c\ [i în Mildendo via]a mergea înainte.

(Asta e de fapt, categorial vorbind, Minunea [i Stupizenia, c\
indiferent ce, indiferent cum,
oricum,
merge înainte, se tîr\[te, se screme, dar
nu se opre[te;
chiar f\r\
multe,
chiar f\r\
nimic,
nimicul \la / de via]\
dac\ e,
merge înainte,
a[a,
44
tot spre
nimic,
o r i c u m.
A[adar oamenii î[i vedeau mai departe de treab\;
se trezeau, se b\rbiereau, haleau, se plimbau, se eau, se de toate,
totul devine obi[nuin]\, totul e rutin\,
nu mai exista nici o ciud\]enie în Mildendo.
Decît c\ via]a mergea înainte,

decît c\
nu exista limit\,
da, cît ar fi de,
se mai poate.
(Doamne, am în]eles c\ \sta e cel mai zguduitor lucru cu putin]\,
asta e cîino[enia, \sta e tragicul:
cît ar fi de
s e m a i p o a t e!)
45
Mircea Dinu
A[a c\, nu rezist tenta]iei de a m\ repeta, via]a mergea înainte;

[i ce s-o mai ocolim, trebuie spus, \[tia,
\[tia, pardon de expresie,
nu mai puteau s\ se cace.
{i asta pentru c\ se r\iser\ al naibii de tare,
se f\cuser\ ai dracului de tot,
[i asta modific\,
modific\ încet [i sigur
chiar [i fiziologia,
pe nesim]ite organismele
eliminînd pe gur\.
Partea cealalt\ r\m\sese inoperabil\;

ele, cuvintele, deveniser\ c\cat, se defeca pe cale bucal\,
ele, cuvintele, aveau chiar mirosul specific,
[i nu-]i mai spun ce vorb\rie,
ce de ziceri
aruncate
în fa]\;
nimeni,
nimeni nu mai era de acord cu nimeni,
fiecare avea p\rerea lui,
46
treaba
lui, na,
[i o spunea
tran[ant, o c\
ca nu cumva s\ i se piard\ punctul de vedere,
foarte personal [i obiectiv (lucru la urma urmei cît se poate
de adev\rat). Replicile bineîn]eles
agitau [i mai tare,
stîrneau [i mai mult vorb\ria celuilalt,
o alimentau adic\, [i-n felul \sta,
brusc
au încetat [i s\ mai m\nînce;
se declan[ase
un diabolic metabolism al cuvintelor,
infinit dezvoltabil,
multilaterabil,
omniexistabil,
izvor nesecat,
perpetuum mobile,
visul omenirii.
Mildendo era un uria[ dic]ionar duhnitor,
WC-urile [i alimentarele fuzionaser\ pe nesim]ite la micu]ii locuitori,
nimeni nu mai putea s\ sufere pe nimeni dar
se hr\nea din adversitatea acelora fa]\ de el
47
Mircea Dinu
[i î[i f\cea nevoia vorbindu-i,

vorbindu-se
eliberator,
eliminator;
fermierii [i b\canii au dat faliment,
societ\]ile de salubritate la fel,
medicina [i-a restrîns considerabil sfera de activitate,
a[a a început holera s\ fie o boal\ mai banal\
[i mai inofensiv\ ca un pleonasm.
48
Monografia Mildendo
Mildendo, ai deasupra stele?

P\dure, ape limpezi ai?
Nu ai, Mildendo, e[ti n\scut de iele
printr-o tuse seac\, grip\, guturai,
le îns\mîn]ase [i l\sase grele
Îmbîrlig\ciosul, dracul la alai.
Au icnit [i iac\,
cas\ lîng\ cas\,
se f\cu cetate
flegma puturoas\,
cît un bob de linte
dat prin g\ina],
cît o piatr\-n dinte,
cît un ochi de la].
49
Mircea Dinu
Tuse convulsiv\,
iele-nfierbîntate,
cu o sperm\ neagr\,
dur\,
fecundate,
cu îns\rcinarea de-a scuipa mizerii,
spum\ [i scursur\
ca acreala berii.
Ma]e-mpr\[tiate peste via]a mea,

a[ pleca, Mildendo,
mult altundeva,
m-a-necat puroiul
visceral din tine,
jegul [i gunoiul,
zeama de latrine.
Din sabatul negru avorton spurcat

cîinii nop]ii oarbe crud te-au înf\[at,
ap\ru[i pe lume cloac\ de otrepe,
piatra s\ cresteze, aerul s\-n]epe.
50
O hazna e[ti, nene,

l\túri se împut
pe canale-alene
puse la st\tut.
Rîuri de fecale,
mun]i de z\c\tur\
se clocesc la focul
vorbelor de ur\.
Apa [i mîncarea
mi se stric\-n gur\,
cheaguri [i buboaie
am / [i nu dantur\.
Iar placenta ielei ]i-este ]ie cer?

Nu ai cer, Mildendo: sarcofag de fier,
vînturile aspre [i v\zduh ce]os,
reci de-]i înfioar\ m\duva din os.
51
Mircea Dinu
Te expectorase
faringe ca rectu’,
scîrb\ f\r\ margini
s\-mi provoci perpetuu,
cu umori [i plasm\
flasc\, lipicioas\
locuie[ti continuu
omului în cas\,
ocupat la rîndu-]i
de o umezeal\,
fiere, vomitare
de r\runchi [i boal\.
Gîturi ca vagine
care vars\ muci
de-i g\se[ti [i-acuma
pe unde te duci.
E[ti umplut, Mildendo,

cu gre]uri amare,
dai de ele-n strad\,
paturi [i mîncare.
52
N-are-n tine somnul

odihn\ [i vad,
r\spînde[ti miasm\
[i duhori de iad,
fumuri de pucioas\,
arom\ de sexuri
picurînd apoas\
secre]ie-n dresuri.
Urina coco[ul
g\ina s\ ou\,
masturbeaz\ luna
norii ca s\ plou\,
screme masculinu-n
putrezind femele,
]i se stric\ vinul
rînced în ulcele.
Frunza curge-n toamne

ca lichefiat\,
53
Mircea Dinu
din amor s\lbatic

ielele mai fat\,
progresiv, schematic,
sistematic coit
concepe sabatic
corcituri de hoit.
Oameni ai, Mildendo? Nu, lilliputani

mici [i de nimica, bîrfitori, golani,
nasuri coroiate, ochii imbecili,
min]i subdezvoltate de microbi, bacili,
frun]i te[ite, tîmpe, guri dobitoce[ti
[i mirositoare s\ le ocole[ti.
Pîn\ cînd, m\i Doamne,

cît ne mai supor]i
balele de vorbe,
fe]ele de mor]i,
54
gîndurile acre,
poftele fetide,
la bazarul \sta
cînd [i cum se-nchide.
Cine face focul

s-ard\ groz\via,
cine-mb\ls\meaz\
finitiv mumia.
Cine pune par\,

sod\ [i acid
s\ ne fac\ iar\
zero, haos, vid.
|sta e[ti, Mildendo,

baleg\ [i scîrn\,
[ir de borîtur\
zidurile-atîrn\.
55
Mircea Dinu
Co]\ie strigoii
vulva ta soioas\,
demoni te fr\mînt\ -
coc\ lipicioas\,
labirint e[ti, criptic,

formelor de chin,
hoit apocaliptic,
pungă cu venin.
56
Scrisoare v\rului Gulliver

" ceasurile de r\gaz mi le petreceam citind operele
celor mai buni scriitori antici sau moderni, c\ci aveam
întotdeauna la îndemîn\ un mare num\r de c\r]i..."
TEXTUL
De-o vreme îmi albe[te p\rul

[i am îmb\trînit visînd
c\ Gulliver de fapt e v\rul
de s`nge-al fiec\ruia, la r`nd
C\ o s\ bat\ calm, cu non[alan]\

la u[a rudelor mai mici,
abia va ap\sa cu degetul pe clan]\
[i din c\cat va face bici.
Triste]e mare, or\[ele,

e prins\ de tine lipici,
]i-atragi încontinuu belele,
ai vîntul t\ios ca un brici.
57
Mircea Dinu
{otronul pe ]\r`na ta
l-am desenat c-un b\] odat\
eram copil, dar a r\mas a[a,
[otron [i labirint deodat\.
Furtuni î]i cînt\ nani-nani,

te al\pteaz\ ]î]a sor]ii,
în pu[culi]\ numeri banii
s-ajung\ pentru ziua mor]ii.
La [coal\ ascu]eam creionul

s\ scriu cu el în adev\r
dar m\ n\scusem în eonul
s\ v\rs cerneal\ despre v\r.
N\dejdea e f\r\ putere

[i idealul o gogoa[\
pe unde smog în stratosfere
te-acoper\ deja din fa[\.
58
Visam c\l\torii-n Laputa

cum îmi citisem verii-n c\r]i
dar n-am plecat decît cu pluta
pe coala proast\ de sub h\r]i.
N-am vizitat muzee, vere,

nu am pelerinat prin ]\ri,
am a[teptat trenuri mizere
ca s\ m\ duc\ dou\ g\ri.
Mildendo, cas\ rea, cenu[\

ai adunat pe tîmpla mea
[i-odat\ din oglind\-n u[\
v\zui str\in care pleca.
Gr\bea la munc\ [i la pia]\

cu capul plin ca de ulei
s\-nghesuie o diminea]\
spre seara lipselor de zei.
59
Mircea Dinu
Cam ce putea numi el via]\

era o slujb\ de trei lei
[i-o bîjbîire surd\-n cea]\
prin ni[te umbre de idei.
Ar fi deplîns o ve[nicie
o alt\ b\nuit\ fire,
ar fi-necat într-o be]ie
acea amar\ destrezire.
Îmi este dor de el, nu zic,

dar eu eram cu tine, vere,
de[i îl mai z\ream un pic
pe lun\ amîndoi beam bere.
Cît mai e drumul dumitale

[i cît al nostru, are cap?
Din alternan]a deal [i vale
cît mai e termenul s\ scap?
60
Aici în mîluri. {i cu tine.

Mildendo m\ destram\-n vînt;
în unghiul dintre r\u [i bine
eu care din ei doi mai sînt?
61
Mircea Dinu
Cea[ca neutronic\.2.
Sînt obosit, la b\rbierit m\ pi[c,

m\ dor picioarele [i capul [i spinarea,
mi-e lene [i s\ m\ mai mi[c
[i mi se pare c\ nu mai sar\ sarea.
Am plumb în carne, mi-a turnat

Mildendo-ncetul cu încetul,
sînt dur [i burdu[it ca un cîrnat
[i reînv\] de-o vreme alfabetul.
M\ ]ine-o greutate-n oase

[i ochii-abia-i întredeschid,
am mîinile stinghere [i lemnoase,
în cap e n\uceal\, vid.
62
O gean\ are [apte kile,

un deget tona [i ceva,
îmi trebuie cîteva zile
s\ duc la gur\ cea[ca de cafea.
Ce ame]eal\, ce-ncîlcit\
e existen]a pe aici,
asear\ s-a-nt\rit pe plit\
în oal\ ciorba de urzici.
{i-o pîine aspru rumenit\,

cu neputin]\ de mîncat,
f\cuse crust\ de pirit\,
era lingou de fier curat.
M\ înt\resc [i eu, se înt\re[te

Mildendo calm în jurul meu,
m\ strînge aerul de tîmple ca un cle[te
[i pixu-n mîn\-i criminal de greu.
63
Mircea Dinu
Se solidific\ în can\ apa,

dar nu se face ghea]\: mineral,
îmi spune mama c\ d\dea cu sapa
devreme în gr\din\ ca-n ]ambal,
"S\reau scîntei, e roc\, nu ]\rîn\,
e stînc\ în ghivecele de flori!"
S-o consolez - [i îi ating o mîn\:
e tabl\, nu e piele. Ce fiori!
{i \la mic? Nu înc\, iat\,

dar plînge înfundat într-un ungher,
"Mi-ai luat o minge a[a tare, tat\,
de parc\-am dat cu [utul la calorifer.
Rigid, un catafalc de stînc\,

m\-ndeamn\ patul s\ adorm
[i somnul mi-e o vale-adînc\
[i prea pu]in mai seam\n\ a somn.
64
E doar o veghe de-a[teptare,

m\ metamorfozez statuie
[i lumea e sicriu pe care
îl bate cineva în cuie.
P\dure adormit\, ca-n poveste,

dar prin]ul nu a mai sosit.
S-a-n]epenit copacul peste
mireasa roc\ [i granit.
65
Mircea Dinu
Bordelul cosmic
(compendiu de mitologie lilliputan\)
Se zvone[te c-au fost curve [i sfioasele trei gra]ii,

sodomi]i erau cu to]ii, grecii, inzii [i sarma]ii,
era candida Diana doar o [toarf\ f\r\ stil,
ba [i Hera avusese de cu fat\ un copil;
era Venus o pervers\, Hermes homosexual,
e a[a [i c\ Selene f\cea dragoste c-un cal,
Zeus cum era un taur cu o aia uria[\
violase pe Minerva de cînd mai era în fa[\.
Proxenetul Minotaur - experimentatul pe[te
labirintice bordeluri lui Priapus preg\te[te,
e a[a [i c\ Apollo avea patim\ mania
s\ î[i fac\ ru[inoas\, treaba singur, onania,
c\ Elena preferase dup\ Paris ca s\ plece
pentru c\ sir Menelaos era impotent [i rece;
de-aia era Circe reaua foc [i par\ sup\rat\,
c\ Ulise se-ndurase mai în treac\t doar o dat\,
era ea Demetra blînda sadic\ [i masochist\ -
66
se lansase ca stripteuz\ deocheat\ la revist\;

Penelopa `[i l\sase pe]itorii termina]i,
c\ avea blenoragie [i p\duchi din \ia la]i,
se zvone[te ce jigodii erau candidele gra]ii,
c\ un duh de preacurvie circul\ din veci prin spa]ii...
67
Mircea Dinu
Aici e pace
Aici e pace, Doamne, ce de pace,

nu z\ng\ne nici pu[ca, nici cu]itul,
doar mîna mea ia cartea [i se face
c\-i d\ la ochi de lucru cu cititul.
Nu ne-angaj\m la lupte [i r\zboaie,

aproape plani, cumin]i [i la]i,
doar raza lunii parc\ se îndoaie
sub aerul cu-atomi pietrifica]i.
Se lupt\ numai iarba s\ mai creasc\

dar seva-n ea nu mai miroase,
n-au mai s\rit demult scîntei din iasc\
[i iarba e prea tare pentru coase.
68
Senini, apatici [i pacifica]i,

s-a înmuiat jungheru-n cing\toare
[i nici sub ea, verifica]i,
nu e o stare mai înfloritoare.
69
Mircea Dinu
Marele masacru
(a doua scrisoare lui Gulliver)
"...se ceart\ cu altul de team\ c\ s-ar putea lua la

har]\ cu el (...) cu cît rudenia este mai apropiat\,
cu atît au motive mai temeinice de ceart\ (...) [i
atunci încep s\ se m\cel\reasc\’’
TEXTUL
De[i mai v\d doar ca prin sit\

î]i scriu poem s\ te invoc
din casa mea care-i zidit\
pe unde zi nu e deloc,
mortar: ciment [i nenoroc.
{i ce mai e prin dep\rtare,

cînd mai ajungi [i pe aici
pe unde mierea are sare,
pe unde oamenii sînt mici.
70
Pe unde caii rod la h\]uri

s\ scape-n grînele de soi
[i-n ciuda bunelor înv\]uri
zdrobi pisica pe cotoi.
Pe unde fierul e de cear\,

pe unde aerul e dur,
cu noi îl mai respir\-o fiar\
dar nu pe gur\ ci pe cur.
Repede-te prin zona asta,

e-o foame oarb\ [i nebun\,
b\rba]ii-[i h\cuiesc nevasta,
doi vîrcolaci înghit la lun\
[i florile-[i m\nînc\ glastra.
Se toac\ tot ce poate fi

atins cu barda [i cu din]ii,
înv\]\toarea macin\ copii,
copiii î[i halesc p\rin]ii.
71
Mircea Dinu
Îl sfîrtec\ bunica pe bunicul

dup\ o via]\ amîndoi,
ma[inile-[i devor\ cricul
[i vi]a se resoarbe în altoi.
Se-nfulec\ aman]i cînd se-mpreun\,

g\ina ciugule-n asfalt,
imagineaz\ miri cînd se cunun\
o falc\-n carnea celuilalt.
E-un aer ron]\it de mu[te,

e apa rupt\ de un mal,
lehuza s-a gîndit s\ guste
din prunc direct, occipital.
Despic\ viermele caisa,

o vac\-mpunge în vi]ei,
pe cînd mai intoneaz\ missa
b\trînul preot vrea femei.
72
Le-ar frînge sînul plin de ur\

[i mesteca foarte atent,
l-ar r\cori pe gît [i gur\
o vulv\ smuls\ cu-n patent.
E-o soarbere demen]ial\,

m-arunc\ vîntul din balcon,
se insereaz\ ciorbele în oal\,
pe trotuar cu-ncetineal\
se scurg copacii în beton
ca spre o matc\ ideal\,
ca spre un iad amfitrion.
73
Mircea Dinu
Utopia final\, conform modelului

"Din vocabularul houyhnhnmilor lipse[te orice cuvînt
care s\ exprime minciuna sau pref\c\toria"
TEXTUL
Cum tot la urm\ s-a c\l\torit

[i Gulliver la cai de omenie,
ajuns aproape de sfîr[it
v-a[ necheza [i eu o utopie.
A[a c\ apropo de dobitoace;

doar ele în Mildendo mai puteau.
Nu mare lucru: s\ se coace
la soare-ntinse pe coclau.
Era un soare discriminatoriu. Preferen]ial.
Cine voia era v\zut caloric
dac\ vedea cu ochii unui cal.
De houyhnhnmi mi-aduc aminte

cînd v\d blînde]e doar la cai.
74
{i-o oaie crea]\, ce cuminte

mai mestec\ cu botul la un pai;
î]i vine s\-]i extragi din dinte
untura, micii. S\ m\nînci m\lai.
Vecinii mei au unic scop

s\ aib\ bani, s-ajung\ bine,
dac-ar putea s\-[i mearg\ pe destine
doar în ma[ini de lux cu periscop.
În timpul \sta vaca pa[te,

pe balt\ gî[tele plutesc...
ce inspirat alese Swift
exemplul animalicesc...
Cafea, ]ig\ri aduc pe [lepuri

comercian]ii mei confra]i,
eu o s\-mi cump\r ni[te iepuri
frico[i, dr\gu]i, catifela]i.
75
Mircea Dinu
{i ni[te oi pufoase, calme

pe lîng\ vac\ [i c\]el...
S\ nu aud oc\ri, sudalme,
c\ \l mai tare este el...
{i ni[te p\s\ri. Ce s\ fie?

A[ vrea r\]u[te, un curcan,
dar multe mi-ar pl\cea [i mie,
scriitora[ul f\r-un ban.
Eu îmi voi cre[te singur houyhnhnmi,

oi]e, iepuri, vaci, g\ini,
aleg din lumea asta paradisul casnic.
S\ nu mai v\d. În via]a mea. Un ochi obraznic.
76
A[tept
La margine de timp [i lume,

strivit de aer ca Atlas,
a[tept s\ fac\ marea spume,

la orizont s-apar\ vas.
Ca o statuie adormit\
[i anesteziat cu ger,
a[tept corabia venit\

plutind pe mare ca pe cer,
într-o lumin\ neasemuit\

a[tept s\ vin\ Gulliver.
77
Mircea Dinu
78
III
ARHIPELAGUL LILLIPUT
79
Mircea Dinu
80
Via]\ pentru moarte
O rîp\ lîng\ ape corozive,

m\ voi surpa continuu, ne[tiut,
dar voi trimite cerului misive
c\ mi-au ajuns noroaiele la gît.
F\rîm\ cu f\rîm\ m\ voi stinge

în indecisul b\l]ii f\r\ atribute,
t\i[ul apei sun\ [i m-atinge:
de mine însumi singur\ se-ascute.
Recad în amor]eala f\r\ stare,

nediferen]iat\, searbad\ [i flasc\,
m\ uit la mama: sigur nu mai are
puterea înc-odat\ s\ m\ nasc\.
81
Mircea Dinu
S\ m\ întorc în nefiindul meu,

s\-i zic lui tata "Stai departe
[i nu-l mai obliga pe Dumnezeu
s\ mai ciopleasc\-o via]\ pentru moarte’’.
M\ voi trezi-ntr-o bun\ diminea]\

s\ nu mai plec la slujb\ ci-n ne-stare,
cum se desprind m\rgelele de a]\,
cum a uitat nisipul de f\rîmi]are.
82
Peisaj
În preajm\ îmi c\deau cl\diri,

console, grinzi [i tencuial\,
din calendare cu martiri
venea o team\ ancestral\.
În jur se n\ruiau ora[e,

picau beton [i c\r\mizi,
prin mine ticluiau r\va[e
to]i avatarii apatrizi,
deconspirau t\cute, la[e
apostazii de lei timizi.
Se eroda un zid alene,

ninsoare cu moloz [i sput\,
]i se prinsese var de gene
[i devenise[i foarte mut\.
83
Mircea Dinu
Ceva din lume se desface,

o rupe vîntul în fî[ii,
va fi la urm\ doar o pace
cînd numai moartea va tr\i.
84
Arhipelagul Lilliput.1.
Circula o legend\ în Mildendo. Zice c\ o odat\, la început, Lilliputul

fusese de fapt o singur\ insul\
abia dup-aia
începuser\ s\ fie mai multe,
ini]ial, da,
toat\ ]ara era o singur\ mare insul\
frumoas\ [i l\ptoas\
ca toate insulele din toate legendele.
Nimeni nu se obosise vreodat\ s\ le numere cîte erau.

Administra]ia era un haos permanent,
cele mai multe nici m\car nu erau locuite,
erau acolo [i gata,
cîte-or fi fost.
Cine mai avea drum de la una la alta
cu treburi,
bi[ni]\, trafic,
85
Mircea Dinu
vedea c\ insuli]ele pe lîng\ care trecea

nu mai erau a[ezate la fel,
parc\ erau mai multe ca data trecut\,
dar cine
s\-[i bat\ capul,
cine avea timp
de am\nunte,
c\ aici era una pe care o ocoleai
[i peste un timp, dou\ printre care te strecori.
Dup\ o perioad\
s-au mai îngrijorat doar lilliputanii de pe cele locuite,
nu e de ici de colo
s\ te duci acas\ pe strad\
[i s\ vezi c\ strada se termin\.
Continu\, la ceva dep\rtare,

peste ap\,
în alt\ insul\.
S\ vezi c\
86
blocul în care stai

[i care [tii sigur c\ avea dou\ sc\ri (le mai confundai cîteodat\, b\ut)
are acum una,
cealalt\ e pe mal,
dincolo,
adio vecin\-n balcon.
Ptiu, drace:
e, au încropit ni[te poduri,
s-a inventat binoclul,
barcagii au început s\ fac\ venituri, nu glum\,
c\ trebuia s\ ajung\ omul la stadion.
N-a fost mare pagub\.
Dar devenea enervant,

ie[eai din cas\ s\-]i cumperi ]ig\ri
de la cîrciuma de peste drum
de care nu te desp\r]ea decît un gard
[i constatai stupefiat
87
Mircea Dinu
c\ se mutase pe insula vecin\

cu gard, cu drum [i cu ]ig\ri cu tot.
Aveai [i tu o persoan\ acolo, în cartierul al\turat,

care [i-a[a te costa foarte mult
dar pîn\ la care puteai s\ ajungi bine-mersi pe jos,
acum trebuia s\ pl\te[ti bacul
iar de cînd odgoanele bacului s-au rupt
[i cartierul e [i mai departe,
vaporul;
asta pîn\ cînd nu mai g\seai deloc persoana,
cartierul al\turat era f\cut din a[a de multe buc\]ele acum
c\ renun]ai s\ mai cau]i.
Numai la noi e posibil a[a ceva, bomb\neau în barb\,

[i vorbele astea se auzeau a[a des
încît împreun\ cu mai vechi povestitul "asta e, ce s\-i faci"
devenise cam tot ce mai [tiau unii s\ spun\
corect gramatical.
Oricum, cît\ vreme mecanismul obi[nuin]\
88
func]iona în continuare perfect

nu ap\ruser\ probleme autentice.
Pîn\ cînd a dat unul s\ ias\ din buc\t\rie.

Holul [i sufrageria [i dormitorul erau dincolo,
peste ap\;
s-a pus pe jelit,
a f\cut plîngere
(prim\ria r\m\sese [i ea tot în partea-ailalt\)
nu l-a b\gat bineîn]eles nimeni în seam\,
c\ to]i o ducem r\u [i-avem cîte-o problem\,
a renun]at cînd a g\sit copiii jucîndu-se în hol pe alt\ insul\ decît
nevasta care f\cea curat pe balcon,
el s-a mutat definitiv în buc\t\rioara lui cu vedere la mare
mic\, dar care s-a dovedit confortabil\,

de[i îi cr\pase aragazul în dou\
apoi în patru - cîte-un ochi de fiecare parte,
cu toate c\ trebuia s\-[i cîrpeasc\ zi de zi cureaua
[i avea furculi]e cu cîte doi din]i fiecare,
89
Mircea Dinu
gresia de pe jos se f\cuse f\rîme [i-acum

mergea ca pe nisip.
{i n-a mai [tiut, într-o bun\ diminea]\

a avut nenorocirea s\ constate
c\ picioarele erau pe jos
de-o parte [i de alta a patului,
ochiul drept lîng\ pern\
[i gîndurile, în general,
complet împr\[tiate.
90
De un seism ocult [i ne[tiut

se zguduie [i trepideaz\
materia ca un mamut
p\truns isteric de extaz\;
din constela]ii a c\zut
lumin\ neagr\ în amiaz\,
de-o moarte f\r\ început
coloana cerului cedeaz\.
C-un pîrîit letal s-a rupt,

p\mîntul a cr\pat, se stric\,
[i apa m\rilor s-a supt
în uter înapoi cu fric\.
Se macin\ alene, întrerupt,
desprins\ mai apoi, îmi pic\
[i mîna mea cu care lupt.
Hîrtia. {i creionul. Se despic\.
91
Mircea Dinu
Posibile destine
Aproape te ucide venit\ s\ te ierte

imaginea uit\rii chemat\ ca un scut,
r\pus de tirania speran]elor inerte,
zidit în m\rginirea banalului acut.
Te sap\-o a[teptare, o foame, o dorin]\,

te strig\ ni[te buze pe care le-ai uitat,
a[teapt\ virginal\ o zi neînceput\
de dincolo de zidul probabilului plat.
Ca un str\in perpetuu te ai demult în tine

pîndind apropierea de cine e[ti de fapt,
î]i scap\ printre zile posibile destine
de care nu e[ti înc\ - [i niciodat\, apt.
92
Cu traiectorii ample mimezi o lupt\ rece,

cu perspective vaste abia schi]ezi ceva,
neb\nuit te roade doar timpul care trece,
r\mîi în a[teptare un rest al altcuiva.
93
Mircea Dinu
C\dea culoarea de pe lucruri

ca r\zuit\ cu o ghear\
l\sîndu-le-n inconsisten]a
[i nuditatea lor primar\.
Se m\cina culoarea progresiv

rostogolindu-se enorm\,
un virus-monstru, maladiv,
o jupuia de chip [i form\.
Nediferen]iere [tears\,
materie scheletic imobil\,
din forma goal\ se revars\
o vom\ alb\ [i debil\.
94
Molozul verdelui aici,

frînturi de galben r\sfirate,
bobi]ele de ro[u, mici -
[i toate foarte-amestecate.
Ce iriza]ii m\ ating
ce viu eman\ iar o und\?
Încet culorile se sting
[i cred c\ moartea m\ inund\.
95
Mircea Dinu
Destin
Arat\ ora mesei, determin\ culcarea,

oscilator în minte pendulul grosier,
un plan de o fine]e mai neted\ ca marea
e cea mai bun\ pern\, p\tuc [i somnifer.
Neclari [i morganatici amu[inînd servil

în iarba fiin]\rii delicii mic-umane
apreciem cartofii cît mai atîrn\-n kil
[i cump\r\m emfatici costi]\ [i copane.
Se tace [i cu vorbe se moare [i discret,

e aplecat\ noaptea pe gîndurile mele
care str\bat ca viermii un întuneric net
vociferînd în bezn\ interpel\ri rebele.
96
Caduc în vorb\rie, t\cut orizontal,

te-mbrac\ haina mor]ii ]esîndu-se din tine,
str\in pe-o mare alb\ te m\tur\ un val
ce lustruie-n adîncuri schelete de destine.
97
Mircea Dinu
Poem.1.
Ai pielea fin\ pe c\lcîi -

un pas ce mîngîie covorul,
opre[te-te a[a, r\mîi,
întruchipeaz\ tu U[orul.
E sear\ alb\, nemi[c\ri -

[i nu ne viziteaz\ zeul,
îmb\ls\mat cu remu[c\ri
înstatuez pe-aicea Greul.
Te ui]i absent\ pe fereastr\,

în kali-yuga e tîrziu,
ai mîna str\veziu-albastr\,
sub ea pervazul pare viu.
98
Fotoliul meu e un co[ciug,

fumez apatic în ne[tire
[i observîndu-te, un rug
m\ arde ca pe-o amintire.
Abia sus]in ]igara veche

cu-o mîn\ neagr\ de mumie
[i nici un sunet în ureche,
pe limb\ gust ca de le[ie;
prin ce minune mai e[ti vie?
N-ai sentimentul de pr\p\d,

apocalips\ [i urgie?
Eu numai asta pot s\ v\d,

cum moartea-mi cînt\ [i ea mie
sfî[ietor, un col] de poezie.
99
Mircea Dinu
Rug\ciunea din insula Luggnagg
Cu gura pung\, Doamne, m\ tot rog la tine,

mai d\-ne o speran]\ de perspective noi
c\ e f\cut\ via]a din v\i [i serpentine
cu drumurile toate puhoaie de noroi.
M-am s\turat, m\rite, mi-e sil\ [i s\ calc

pe unde mai trecur\ [i al]ii înainte
c-au dichisit borfa[ii [i au pudrat cu talc
duhoarea de prostie [i moartea din cuvinte.
Mi-e pung\ cu otrav\ nervura de la dinte,

apartamentul cript\ [i patul catafalc,
m-am s\turat, m\rite, mi-e sil\ [i s\ calc
de parc\ str\bunicii m\ cheam\ spre morminte.
100
C\ dac\ aia-i calea ce duce-n cele sfinte

[i scopul este tainic c-o mai frec\m pe-aici
pe vagabonzi [i lene[i m\-nstitui pre[edinte
[i din c\catul lumii s\ fac\ al]ii bici.
101
Mircea Dinu
Iarna de[ertului
R\cite în ceruri s-au rupt

planete [i constela]ii,
va ninge o mie de ani ne’ntrerupt
cu praf de nisip dinspre spa]ii.
Un univers aproape plat

la iarn\-l va lovi o moarte-tip
dar locul fulgului cristalizat
îl va lua granula de nisip.
Ochii no[tri or s\ vad\

c\ de iarn\ nu e chip,
c\ nu ninge cu z\pad\
ci cu fire de nisip.
102
Poem.2.
Î]i mîngîi p\rul cu uimire

de parc\ îl des]es din noapte
[i tot ce fac e am\gire
[i nu exist\ de fapt fapte.
}i s-au desprins cîteva fire...

s-au a[ezat cumin]i pe um\r
cum se imprim\ pe gîndire
obi[nuin]e f\r\ num\r.
O mîn\-atinge p\rul moale,

îl simt vibrînd înceti[or,
se surp\ dealul înspre vale
[i cerbii bonc\ne [i mor.
103
Mircea Dinu
Î]i mîngîi p\rul fir cu fir

cum a[ da file într-o carte
[i via]a mea pare un [ir
de mor]i mai a[teptînd o moarte.
104
Adormit\-n nep\sarea
timpului monosilabic,
azi se infiltreaz\ marea
în teluric [i atavic.
În de[ertul anorganic
sarea zace ca o pat\,
o usuc\ crud, tiranic,
luna palid nemi[cat\.
Recunoa[te în c\in]\,
nici n-a fost vreodat\ marea,
spa]iul e cu neputin]\,
imposibil\ mi[carea.
105
Mircea Dinu
M\rile cu tot cu pe[ti

în adîncuri se strecoar\,
am v\zut c\ nu mai e[ti
nici tu cea de-alalt\sear\.
Nu ai degete, ai cle[ti,
genele le ai de cear\
[i corni]e diavole[ti
]i-ntrev\d pe frunte iar\.
106
A început un cancer s\ devore

în carnea timpului substan]a,
secundele-celule, ]esuturile-ore
î[i pierd coeziunea, alternan]a.
Am zilele du[mane între ele,

le ]ine succesive numai vrerea
c\-n sîngele vecinei or s\-[i spele
acreala [i veninul, otr\vurile, fierea.
Îmi pic\ anii g\lbeji]i ca iarba,

se rupe-n mine veacul m\cinat
în toamna-n care îmi albe[te barba
[i ceasul de la mîn\-a explodat.
107
Mircea Dinu
S-a erodat nebun de-o personal\

apocalips\-a timpului silit
s-aleag\ paradisul postumelor de gal\
sau iadul unei maya tr\it\ neoprit.
108
Moartea
Citesc, tu dormi senin\ [i frumoas\,

dar mi-a c\zut din mîn\ cartea,
p\truns\ nu [tiu cum în cas\

plute[te ca un abur moartea.
Te împresoar\ dureroas\,
întreg alimentîndu-[i partea,
ca o lumin\ sinuoas\,
foton apocaliptic, moartea.
109
Mircea Dinu
110
IV
IARNA DE LA SFÎRŞITUL
LUMII
111
Mircea Dinu
112
Iarna de la sfîr[itul lumii.1.
În cele de pe urm\ va mai veni o iarn\

cînd praful de pe stele începe-va s\ cearn\,
cînd nove, supernove, galacticii quasari
nu vor mai fi de-odat\ neconceput de mari
[i-agale f\rîmate ]i se vor a[eza
ca o z\pad\ calm\ pe silueta ta,
pe cîmpuri [i ora[e, hîrtia mea de scris,
pe Dealul C\p\]înii unde-a murit ucis.
Ca o tornad\-a mor]ii o iarn\ va s\ vie,

va-mpotmoli catarge pe m\ri tremur\toare,
nisipul [i cu apa, o past\ cenu[ie,
cu un schelet de alge, cu sufletul de sare,
va mai lovi de ]\rmuri, egal, cu apatie,
marei gelatinoase [i vag unduitoare,
pe valuri noroioase spre maluri de pustie
purtînd o profe]ie cu gust de disperare.
113
Mircea Dinu

cînd ninge-vor nisipuri pe trupul t\u inert,
o cup\ uria[\ din ceruri se r\stoarn\
s\ î]i transforme fa]a [i mîinile-n de[ert.
Planetele [i a[trii de-o m\cinare sumbr\
ca oasele de pe[te s-or rupe-n univers -
[i cine-l recunoa[te, e Dumnezeu, el umbl\
în textul fiin]\rii cu guma lui de [ters.
114
Voiai s\ te retragi cu for]a înspre cer

din ap\-ncremenit\ în mla[tini [i noroaie,
cu semne trec\toare din forme care pier
voiai lumina mor]ii s-o faci s\ se îndoaie.
Dar ger n\prasnic într-un aer crud

cu mîini de plumb te leag\ de un cub de ghea]\,
e[ti ca structura pal\ a frunzelor de dud
mîncate de un vierme devorator de via]\.
Destrami tot ce atingi sau lumea se destram\

în buc\]ele oarbe alunecînd prin ger,
podoabele de aur se schimb\ în aram\,
o]elul strig\ aprig [i redevine fier.
115
Mircea Dinu
Rodul faptei
Hormon calic mereu inseminat

cu timp alunecînd în fapte
a[tern în fiecare sear\-n pat,
trezesc de diminea]\ pîn\-n [apte.
Nest\pînit în stingerea spre fapt\

înham grumazul iar la jug,
o, ce de vie]i s\ le tr\iesc m\ mai a[teapt\!
{i ce departe iar de mine fug.
Imponderabil, anonim sub soare,

pe unde trupurile-mi ]in,
mai inodore, incolore [i u[oare
ca o be]ie a[teptînd în vin.
116
Moartea auzului
Ce candide toate [i f\r\ regret,

doar ceasu-n perete pocit [i hilar,
senin\ poveste, în calm [i încet
din pe[te fosil\ [i pietrele var.
}i-adoarme auzul în lini[te mare,

ce grea]\ senin\, ce voci s\ mai vrei
cînd clorul [i sodiul vor face o sare
s\ ne conserve orgoliul de zmei.
Speran]\ bizar\ s-auzi alte ve[ti

afar\ de somnul cerîndu-te iar,
afar\ de ceasul certîndu-te clar
din ap\ rebel\ zb\tîndu-se-n pe[ti,
din piatr\ cuminte topindu-se-n var.
117
Mircea Dinu
Seara se încheie ziua cea mai trist\

dup\ care vine alta tot la fel,
nesentimental\ iarn\ masochist\
î[i expune frigul înc\ mai mi[el.
Multe sau pu]ine orele de azi?
Timpul se contract\, timpul se dilat\,
o r\[in\ aspr\ picur\ din brazi
ocolind prin ceasuri atmosfera mat\.
Vine [i acid\ c\rnii trec\toare
pe o adormire de ]inut uitat
stinge s\ m\ fac\ form\ destr\mat\
ca s\ fiu z\pad\ / seac\ aruncat.
Dac\ nu sînt cald s\ fiu rece-atunci,

pîlpîiri de slab\ inim\ molîie
vreau s\ le a[tepte asmu]i]i pe prunci
mercenari simpatici [i fumînd t\mîie.
118
Ordonat de-acuma, o s\-mi iau un ceas

so] cu cununie sabiei din mîn\,
ca s\-mi aminteasc\ unde am r\mas
în c\derea calm\-a scurgerii-n ]\rîn\.
Mi-a[ dori un pa[nic rol de canibal,
ce îmi iese-n cale s\ a[ez pe mas\,
tobele s\ bat\ [i s\ fie bal
fiert la lumînare pentru-o sup\ gras\.
Clar în dep\rtare url\ un [acal,

voi dansa s\ par\ cum c\ nu îmi pas\
c\ m\ va învinge dintele-pumnal
col] din steaua nop]ii ce s-a-nfipt ‘n cas\.
119
Mircea Dinu
Rictus
Te reg\se[te vraja orgasmelor uitate

prin umedele prisme de zile aburii
[i ca un laser dulce iubiri neîntîmplate
î]i taie senzuale organele de vii.
Reconstruie[ti memorii din forme sinuoase,

imagini învr\jbite cu tine de acum
în ample paradoxuri se-ndur\ s\-]i mai lase
virilit\]i enorme înf\[urate-n scrum.
Te macin\ reculul erec]iilor suple

în aspra plumbuire a tarelui de azi,
imaginezi spasmodic ceva care s\ umple
extazul prea anemic în care o s\ cazi.
120
Sentiment
{i iar\[i timpul trece-n fapte

amestecat cu noi visînd
un paradis cu mere coapte
nefericindu-ne dar blînd.
Te ]in zemoas\ între din]i

ca pe o Ev\ pîrguit\
[i preg\tindu-te s\-mi min]i
un libido încins pe plit\.
Cu ce otrav\ s\ omor
banala poft\ de femeie,
în eros incendiator
m\ frige frigul din scînteie.
121
Mircea Dinu
Renun] la gînduri de pl\cere,

cadavrul care o s\ fii
îmi umbl\ spectru prin viscere
rozîndu-mi ma]ele de vii.
122

cînd chiar vei în]elege c\ totul e-n zadar,
c\ via]a te ocup\ dup-aia se r\stoarn\
cum ai goli [i-ai umple întruna un pahar.
E rodul faptei tale definitiv neantul

[i nu se poate face nimic înspre orice,
e totul imposibil [i vidul e liantul
ce leag\ între ele ce e [i ce nu e.
A[eaz\-te în tine, te vei izbi îndat\

de prima întrebare mai tare ce o pui,
între cuvînt [i fapt\ o vale dezolat\
ai fost întotdeauna [i-a[a o s\ r\mîi.
123
Mircea Dinu
Accept\ a[teptarea unui sfîr[it feroce

[i care s\ r\zbune neîmplinirea ta,
renun]\ la Berdiaev, la Heidegger [i Croce,
convinge-te c\ toate sînt mîine altceva.
Troiene f\r\ margini te strîng ca într-un cle[te

[i ceasul se destram\ cu timpul f\rîmat,
spre ceruri se înal]\ o dun\ care cre[te
s\-i mîngîie nisipul un Dumnezeu blazat.
124
Crepuscul de div\
Norii cerului de-o vreme -

goi pe din\untru, seci,
parc\ ploaia lor se teme
s\ mai cad\ unde treci.
Unde-i mersul t\u, feti]o,

leg\nat-triumf\tor,
care-nfiora ora[ul
mîngîiat de un picior.
Ce osînd\ nev\zut\
la[i pe unde calci acum,
iarba, frunza se usuc\,
se f\rîm\ piatra-n drum.
125
Mircea Dinu
Dezolant\ perspectiv\,
înso]esc cu un oftat
în crepusculul de div\,
[armul t\u împr\[tiat.
Frumuse]e erodat\
[i de timp [i de idee,
degradezi, îndep\rtat\,
prototipul de femeie.
126
O s\ vin\-o iarn\ trist\,

m\run]ic\, adventist\,
cu un suflet col]uros
f\r\ piele peste os;
f\r\-nghe] [i ger, ninsoare,

doar o cea]\ albitoare,
care-nmoaie ce e tare,
face mic ce e prea mare.
O s\ vin\, nu se [tie,
o z\pad\-murd\rie,
un potop de ochi sticlo[i
din orbita mor]ii sco[i
127
Mircea Dinu
s\ te ning\ durero[i,
s\ te ning\ ne’ntrerupt
]î]a spaimei care-ai supt.
128

cînd nimeni de pe lume nu o s\ mai discearn\
dac\ ninge cu z\pad\ sau cad fire de nisip
peste tot ce are form\ [i imagine sau chip.
Dac\ vin cristale ghea]\ ca la fr\]iorii Grimm
sau cad stele m\cinate [i noi înc\ nu o [tim,
pulbere de constela]ii ce f\cute zob cîndva
praf cuminte se depune pe ginga[\ mîna ta,
te îmbrac\ în de[erturi s\ fii înc\ mai frumoas\ -
floare cactusului nop]ii [i pustiului mireas\;
Din roci galbene din lun\ v\ ve]i construi o cas\,

pe Thanatos într-o sear\ îl ve]i invita la mas\,
duhul mor]ii blînde care v\ va patrona o nunt\
cu alai de uragane [i vîrtejuri nisipoase -
cu o muzic\-ncropit\ dintr-o vijelie crunt\,
cu nunta[i r\ma[i doar tigve [i îng\lbenite oase.
129
Mircea Dinu
Va veni Fata Morgana s\ v\ fie nun\-mare,

na[ul soare arz\toriu - [terg\torul de culoare,
va psalmodia sardonic o hien\-n dep\rtare
o cîntare nup]ial\ infinit sfî[ietoare,
cavalerul de onoare la ceremonii maestru
va fi Beelzebul c\lare ]inînd stra[nic în buestru
un cal alb ca nemurirea [i ca stingerea deodat\,
va mugi apocaliptic bestia cea mult cabrat\

care fecundase moartea [i-i f\cuse fii de fat\ -
miriade de planete care s-au rotit bezmetic
prin viscerele de spa]ii puse timpurilor petic,
pîn\ cînd se erodar\ ca o boab\ m\cinat\

[i c\zur\ ca grafitti peste-o lume perfect plat\.
130
Stan]\
Cu arma îndoielii în spa]ii ezotere

î]i încordezi tr\irea ca s\ r\zbat\-n vid,
asasineaz\-n timpul amestecat cu fiere
o umbr\-n[el\toare de ideal perfid.
R\pus\-n nemi[carea surîsurilor tandre

î]i cade iar t\ria sacrificat\ vag,
prin gîndurile tale m\r[\luiesc Cassandre,
infernul n-are u[\, nici grani]e [i prag.
Alunecat pe mîlul lucioaselor iluzii

t\ioase traiectorii te sfî[ie încet,
nuan]ele prea fine se ascu]esc aluzii
[i dansuri rituale maimu]\resc balet.
131
Mircea Dinu
Apoasa umbr\-a lunii ]i s-a lipit de tîmpl\,

î]i mîngîie matern\ orgoliul reg\sit,
din tot ce se mai vede [i tot ce se întîmpl\
tu e[ti fractalul mîndru c\ e neîmplinit.
132
Gar\ f\r\ tren
P\mîntul \sta îmi tace la picioare,

de peste tot în jur aerul tace [i el;
nimic nu mai tr\ie[te [i nimic nu moare,
am fost activ [i tandru sau lene[ [i rebel,
acum am împietrire [i lumea e la fel.
Nu-mi mai tr\ie[te mîna care d\dea s-apuce,

privirea p\tima[\ care voia s\ vad\,
[tiam ce e Dasein-ul, estetica in nuce,
visam c\ seva lumii îmi [iroia pe spad\.
Cînd începu mirosul încet-încet s\-mi scad\,

s\ mi se-mpu]ineze atomu-n oxigen,
cu-o fa]\ de astmatic inexpresiv de fad\
s-ajung întotdeauna la g\ri cu nici un tren.
133
Mircea Dinu

"...orice s-ar întîmpla am credin]a c\ exist\
în Himalaya o pe[ter\ care.."
M. Eliade
Nu-mi vei lipsi în iarna care vine,

acoperit de mun]i de frig voi sta
[i-n grota ce m-a[teapt\ înadins pe mine
o s\-mi dezv\] voin]a s\ [tie c\-i a mea.
{i de-a[ putea n-a[ vrea s\ te mai v\d,

o singur\ nuan]\, o vorb\ din trecut
venit\ s\-mi asiste-n jale [i pr\p\d
îmbr\]i[area mor]ii - palm\ [i s\rut.
Culorilor topite de un soare rece

tu le mai spui zadarnic un tardiv mai stai,
va fi z\pad\ lung\ [i-n alb or s\ se-nece
p\duri biseculare firave ca un pai.
134
De stînci de ghea]\ dur\ te vei izbi t\cînd,

în lini[tea cea mare mai c\utînd o cale,
vei în]elege îns\ cum frigul în curînd
te-adun\ [i pe tine la ghe]urile sale.
135
Mircea Dinu
Prin gîndurile tale vor circula tornade

[i viscoluri de criv\] izbindu-]i neuronii,
cu tunete de tunuri în blîndele Elade
cutremure în temple vor zgudui pilonii.
Dezechilibre oarbe în visul apollinic

turna-va Dionyssos din cupa cu pelin,
silabisind mistere din Parnasul idilic
amestecate criptic cu cel mai aspru vin.
Alcoolurile-n vifor or s\ te-mbete toat\

de dorul unei stingeri v\zute absolut,
vei suspina orgasmic strivit\ de o roat\
ce-]i va strivi celule din carnea ta de lut.
136
O s\ r\mîi monade, senza]ii cosmoide,

matrici îndestulate de propriul lor trecut,
atomi care colind\ infernurile vide
autorevelîndu-[i c\-oracolul e mut.
În]elegînd c\ spa]iul în timpuri se divide

ca s\ dilate Totul - un spirit dec\zut,
vei mai avea doar gînduri atavice, acide
ce-]i vor topi un eidos oricum de împrumut.
Tu ai avut ]esuturi [i oasele redute,

ai fost antropocentric rotundul împlinit,
ai mai r\mas un strig\t din glandele pierdute,
e Dumnezeu, te cheam\? E zvon nel\murit?
O cea]\ uniform\, nimic cu atribute,

r\mîne-va la urm\ s\ zac\ peste mit,
vei circula agale prin spa]ii descusute
cîntîndu-i la ureche lui Cronos adormit.
137
Mircea Dinu
Anul poetic
Mai am un an poetic de tr\it

[i o s\ explodez de disperare,
împr\[tiat în aerul acrit
de situ\ri voit impersonale.
O s\ mai tr\iesc un timp din poezie

dup\ care o s\ mor nebun
[i amestecat cu lumea de hîrtie
care nu se mi[c\ dup\ cum îi spun.
Un singur an poetic m\ tr\ie[te,

cînd se va termina eu o s\ mor
ca frunzele în care ve[teje[te
nu verdele ci anotimpul lor.
138
Scurt\ rug\ciune
O s\ visez apocalipsa
cu r\sturn\ri de universuri
dezintegrîndu-se în lipsa
sclipirilor acestor versuri.
A[a e, poezia moare,

cuvîntul intr\ în hîrtie
ca în nisipuri mi[c\toare
[i ca formolul în mumie.
Aceast\ carte va r\mîne

doar file albe a[teptînd
s-o scrie îngerii, st\pîne,
cu un limbaj ceva mai blînd.
139
Mircea Dinu
De vîntul urm\toarei toamne

cuvinte-n c\r]i s-or m\tura,
s\ le rescrie heruvimii, Doamne,
pe limba lor / pe limba Ta.
140
Epilog
Vînt prin Mildendo
Îmi cînt\ vîntul la ureche -

se tînguie Mildendo uniform
[i lumea asta e prea veche
[i zeii sfor\ie [i dorm.
Un sunet lent, nivelator,

e permanen]\ în timpane,
toce[te formele-n decor,
le face mici, lilliputane.
Încantona]i în nemi[care
[i eroda]i de vînturi moi
punem odihn\ [i uitare
[i somnul, mor]ii ca altoi.
141
Mircea Dinu
Pe ]\rmul \sta sub o boare

ce-l mîngîie adormitor
Mildendo zace, casc\, moare
[i zeii lui casc\ [i mor.
Ca o otrav\ dulce peste piele

se-a[az\ aerul pe mîini,
sînt [lefuit de brize rele
la ]\rm cu stînci ca ni[te cîini.
Am mai r\mas un om s\ spun\

c\ n\p\di-vor neclintiri,
va-n]epeni pe cer o lun\
ca ochiul fix al ultimei opriri.
Istorisirea se sfîr[e[te
c-un vînt [tergînd prin univers,
se mai aga]\ de poveste
doar umbra ultimului vers:
142
pe sine însu[i vîntul s-a mai [ters.
143
Mircea Dinu
144
AERUL
145
Mircea Dinu
Volum dedicat memoriei

tat\lui meu
146
I
PORTRET DE FEMEIE
DORMIND
147
Mircea Dinu
148
Aerul
Femeie dormind.1.
Prin amor]eala relaxat\

a zilei coborînd în sear\
st\ lungit un trup de fat\,
vibra]ie diurn\ [i lunar\
le eman\ totodat\.
Amant\, ghei[\ sau so]ie?

Cear[afurile te-au n\scut
din visul lor de nebunie -
mirajul unui a[ternut.
Pulseaz\ liric între perne

imponderabilul culcu[
pe care somnul ]i se cerne
direct din lun\ ca prin du[.
149
Mircea Dinu
Aerul.1.
Ai o art\ însu[it\
[i s\ por]i o pijama?
Dormi, dar înc\ î]i palpit\
toate formele sub ea.
Cu-o privire f\r\ mil\

simt sub ]es\tura mat\
o odihn\ vag tactil\
unduindu-se-animat\.
Bretelu]\ de m\tase
um\rului d\ ocol
[i alunec\ s\ lase
jum\tate pieptul gol.
150
Aerul
Cine poate s\ se culce,

cum s\ pot s\ m\ desprind
dintr-un aer a[a dulce:
peisaj cu sîn dormind.
151
Mircea Dinu
Femeie dormind.2.
Somnul t\u - îndemnul mare

foamea mîinii s-o strecor
printre pînzele în care
locuie[ti provocator.
Fire calde-reci îmbin\

circuitul nou creat
derm\-nerv-adrenalin\:
sînt ]esut incendiat.
Propriile mele oase

îmi sînt rugul unde ard,
cine vine s\ î]i lase
eros pielii ca un fard?
152
Aerul
Femeie dormind.3.
Lene[\, nep\s\toare,
[treng\re[te stînd pe burt\,
s\-]i încing\ [oldul mare
raza lunii e prea scurt\.
Ea ]i-a-mprumutat curbura
feselor [i-a sînului,
coapselor îndoitura,
unduirea spatelui.
Din ce mu[c cu toat\ gura?

Carnea ei? A ta? A cui?
153
Mircea Dinu
Aerul.2.
(Raport c\tre alcoolicii anonimi)
De sc\pare nu e cale:
numai u[a s-o deschid,
aerul od\ii sale
m\ îmbat\, e lichid.
Inhalez cu poft\ mare

atmosfera-coniac,
oase am tremur\toare,
gîndul vid, gestul s\rac.
Sub picioare mi-e nesigur

[i inconsistent covorul,
asta este, v\ asigur,
e mai tare ca alcoolul.
154
Aerul
Cine a f\cut-o, frate,

parc\ m-ar fi întrebat
cum ar trebui s-arate
dou\ [olduri puse-n pat,
cu sim]irile-ncordate
parc\ eu am desenat
arcuirea ei de spate,
fundule]ul brusc bombat.
155
Mircea Dinu
Femeie denudîndu-se.1.
Mijloc casei în picioare

rochiei desfaci fermoar:
c\z\tura fo[nitoare
îmi înmiresmeaz\ iar
du[umeaua de stejar.
Ca un copila[ timid
(gesturile sînt de mî]\)
evaziv, [trengar, perfid
scoate un c\p[or o ]î]\...
Te-ai oprit [i nemi[cat\,

goal\ cu des\vîr[ire,
e[ti coloana ridicat\
s\ m\ ]in\ înc\-n fire.
156
Aerul
Str\vezii tendoane, oase,

fese proaspete [i crude,
dou\ sfere luminoase -
argintii, sticloase, ude.
157
Mircea Dinu
Poem.1.
Vom adormi înc\ o dat\

în noaptea asta împreun\,
a[teapt\ mîine, drag\ fat\,
o lume poate mai nebun\.
Cu ridurile frun]ii mele

cobor în pern\ ca spre cer,
organele le am prea grele,
angoasele, beton [i fier.
Odihna ta e calm\, plat\,

eu noaptea o pansez la zi
cu îndoiala relaxat\
c\ alte zile vor mai fi.
158
Aerul
Adorm. Co[mar. {i dintr-odat\

visez c\ toate vor p\li -
[i v\d, cu ]es\tura degradat\,
cear[aful nostru alb. E gri.
159
Mircea Dinu
Femeie citind
B\rbia sprijinit\-n palm\,

cealalt\ mîn\ cu o carte,
atent\ parc-ar scrie-acolo
ce via]\-i dincolo de moarte.
E vreo poveste oarecare,

roman de dragoste, normal,
dar fa]a ta întreb\toare
e mult departe de banal.
Ridic\ ochii de pe carte

[i uit\-te la mine-a[a:
de ce nu [tim ne mai desparte
secretul din privirea ta.
160
Aerul
Fructul [i coaja
În volane, falduri, funde

hainele te-acoper\
cum o scoic\ î[i ascunde
perla capodoper\.
E[ti ca fructele la care

cojile sînt rupte toate
ca s\ poat\ s\-[i arate
protejata lor splendoare.
Pîrguiesc deconspirate
dou\ fructe netede
de bluzi]e colorate
liberate repede.
161
Mircea Dinu
Ce simt eu e ca [i cînd
trans\ [i magie mare
îmi înv\luie curînd
epiderma ca un gînd
ars de electrocutare.
Tari, zemoase, arcuite,

piersici coapte-n a[teptarea
mîinilor s\ î[i palpite
nebunia [i uitarea.
162
Aerul
Femeie dormind.4.
Discret, arom\ de blînde]e,

prezen]\ calm\ în decor,
la umbra micii tale fe]e
disting un înger p\zitor.
A[ mo]\i a[a de bine

s\ stau milenii nemi[cat
[i învia-m\-va cu tine
un înger care ne-a vegheat.
D\rîm\-se-n înv\lm\[eal\
beton cu arme [i noroi,
duhoarea lumii dac-o spal\
t\ria lui de lîng\ noi.
163
Mircea Dinu
De o odihn\ f\r\ margini

mi-e dor s\ dorm la nesfîr[it
[i demoleaz\-se Cartagini
pe somnul nostru str\juit.
164
Aerul
Ce-a[tept
Te-a[terni ca o z\pad\ vie

pe pieptul meu atroce de b\rbat
[i pielea mea ar vrea s\ [tie
ce e în asta foarte-adev\rat.
A[tept o crud\-mbr\]i[are
[i vreau s\ ard pu]in a[a,
e erosul doar întîmplare
sau f\r\ el nu s-ar putea?
În ultimele tale [oapte

ademenindu-m\ cu stil
a[tept s\ m\ despart de fapte
volatizat aer tactil.
165
Mircea Dinu
Femeie denudîndu-se.2.
Fermecat\ denudare:
gesturi moi [i scurte, mici,
apoi zvelt\-ame]itoare,
dreapt\, alb\, tandr\, brici
pe mormanul de u[oare
fuste ce nu le ridici.
Te-au n\scut acuma parc\

in, dantel\ [i bumbac,
mintea mea cu greu încearc\
un reflex s\ nu mai tac...
Ax\ hainelor gr\mad\

e[ti ca stîlpul îndoielii
dac\ sînt st\pîn sau prad\
[erpilor de foc ai pielii.
166
Aerul
Ikebana
Forme ai cu mare art\

decupate-n curbe dulci
[i t\cerea-n jur e spart\
doar de-un bra] sub cap ce-l culci.
Destins\-n somn [i-acoperit\

c-un pled u[or [i pu]in fard
iradiezi ca focu-n plit\
în aer energii ce ard.
Din sere îngere[ti o vegetal\

e fruct corolei pernelor,
o ikebana semi-goal\
c-un pat [i noaptea ca decor.
167
Mircea Dinu
Setea [i foamea
Cere setea mea de tine

s\ te beau cu poft\ iar
ca pe-o ap\ care vine
din izvorul vie]ii chiar.
Pentru gura mea la pînd\

vreau s\-]i dezvele[ti pl\pînd\
de-ast\ sear\ pîn\ mîine
bustul t\u cu sîni de pîine.
168
II
FEMEIE MERGÎND
169
Mircea Dinu
170
Aerul
Aerul.3.
Ap\ruse[i dintr-odat\:
iute, vesel\, sprin]ar\,
atmosfer\ fulgerat\
era mersul t\u prin var\.
Arunci pasul parc\-n alt\

lume mai pu]in confuz\
[i-n acela[i ritm tresalt\
leii tineri de sub bluz\.
Erai flac\r\, v\paie,

era aer de o]el,
ca un laser care-l taie
ai f\cut prin el tunel.
171
Mircea Dinu
Aerul era de sticl\,

m\ uitam exuberant
cum l-împunge [i-l despic\
sînul t\u cel elegant,
sfîrcul lui de diamant.
172
Aerul
Femeie mergînd.1.
Incredibile picioare,
de la trotuar de-asfalt
cum urcau ame]itoare
spre un cer [i-a[a înalt.
Doar cu-o minte foarte stearp\

a[ mai [ti m\car s\ num\r:
]i-ncepea picioru-n talp\
[i se termina la um\r.
Ax\ lumii [i coloan\

din pavaj la nori de fier,
tu e[ti dreapt\, diafan\
[i e[ti cui înfipt în cer.
173
Mircea Dinu
Femeie mergînd.2.
De pe umeri mai în jos

plutea p\rul în mi[care
ca un val adus de-o mare
unui ]\rm miraculos -
omopla]i sub]iri de os.
Se rostogolea cascad\
ca un fluviu rupt din cer
s\ î[i scalde [i s\-[i vad\
p\mîntiul efemer.
Aveai p\rul fir fierbinte

des]esut din soare caier,
înapoi [i înainte
ai dat foc cu el la aer.
174
Aerul
Î]i salta vioi pe spate,

negru val ejaculat
de pe m\ri înfierbîntate
pe un ]\rm abia creat -
um\rul din alb curat.
175
Mircea Dinu
Femei - planete
Blond\, [aten\, brunet\,

o femeie e-o planet\
s\ o iei s-o populezi
cu idei în care crezi.
Fuste mult abreviate

î]i arunc\-n vine-amor,
de o nebunie, frate,
î]i e foame, sete, dor.
{i cum trec femei-planete

mi[cînd [old îmbietor!
Fine, [uie [i cochete,
lustruind cu pielea lor
spa]ii lungi ca pe tendoane
ale unui timp color.
176
Aerul
Ele-n cer sînt prinse-n cuie

[i-atîrnate c-un cîrlig
de planete unde nu e
moarte, foame, fric\, frig.
177
Mircea Dinu
Ochii
Ochii cruzi [i verzi sînt iarba

r\s\rit\ dup\ ploi
ce-au intrat adînc în tine
[i ne-au ocolit pe noi.
Gean\ lung\ arcuit\ -

ca o ramp\ de lansare
pentru-o privire pe care
numai ochiul t\u o are.
S\ îmi spui ce vezi cînd stai

[i te ui]i în gol absent\ -
vezi efervescen]\-n rai,
178
Aerul
vezi infernul cum sticle[te

ca doi col]i t\io[i de cle[te?
Tu e[ti doar un ochi verzui

vagabond prin cer hai-hui,
s\ te ui]i [i s\ ne spui
cui îi spunem Doamne, cui?
179
Mircea Dinu
Peisaj
E construc]ie hibrid\
cerul pe aci
dar e[ti tu cariatid\
care-l mai sus]ii.
Din teluric la eter

vremile sînt crunte,
î]i mai stau o vreme, sper,
stelele pe frunte.
Mineralul din adîncuri

seva-n tine [i-a urcat,
diamantele în sfîrcuri
[i granitu-n omoplat.
180
Aerul
Cît mai por]i înc\ noroc,

cît te mai avem pe tine
toate vor mai fi la loc,
bolta n-o s\ se încline,
va mai sta deasupra cerul

tîmpla ta cît îl mai ]ine.
181
Mircea Dinu
Vocea
Eu eram tangent la lun\,

eu credeam înc\-n pove[ti
cînd m-ai apucat de mîn\
[i-ai zis f\r\ s\ clipe[ti
"Ce mascul feroce e[ti"
P\trunsese vorba ta
în ficat, stomac [i splin\,
era patim\, era
diavoleasc\ [i divin\,
pîrjolire ce-mi topise
m\runtaie f\r\ vin\
iar în golul lor sosise
zeppelin cu-adrenalin\.
182
Aerul
Ce e[ti tu e melodie
s\ r\sune în pr\p\d,
Dumnezeu mi-a dat-o mie
s\-i scriu textul cînd te v\d.
183
Mircea Dinu
Femeie mergînd.3.
Picioare drepte, despicate

din fluierele unui nai
care-a cîntat despre p\cate
o zi în iad, o zi în rai.
O geometrie curb\, poate,

ar trebui imaginat\,
cu dou\ coapse modelate
de-o linie nea[teptat\.
{i o formul\ inventat\
cum i se arcuia un sîn
izbind în bluza decoltat\
ca un nebun f\r\ st\pîn.
184
Aerul
Parfum de femeie
Dup\ ce-ai ie[it pe u[\

a r\mas în înc\pere,
pe pat, rafturi [i cuiere,
parfum tare de muiere;
pe hîrtii de scris, condeie,
miros dulce de femeie.
Vino iar [i f\r\ team\,

te a[teapt\ [i te cheam\
living-room [i dormitor,
debara, balcon [i hol,
ocupate-ame]itor
cu arome de trup gol.
185
Mircea Dinu
Aerul.4.
Parc\ nu atingi nimic,

nimf\ zvelt\ plutitoare,
dac\ te-a z\rit un pic
la[i o urm\-n fiecare.
Cu raza ei erotizant\
te frige luna la c\lcîi
[i calci de fapt ca o bacant\
pe nodul meu al gîtului.
Printr-un aer dens [i rece

alergai, un tren de foc
care vine, pleac\, trece,
numai eu r\mîn pe loc.
186
Aerul
Demult femeie
Nu erai demult virgin\,

tu-nv\]ase[i s\ iube[ti
de la noaptea din lumin\,
de la acu-nfipt în pe[ti.
Tu ai vrut s\ fii femeie,

b\nuise[i c-o s\ mori
ca o ap\ f\r\ vin\
destr\mat\ în ninsori,
ca sclipirea pe retin\
a izbirii dintre nori.
}i-a pl\cut s\ fii femeie,

te-nv\]ase[i dr\g\stoas\
de la frigul din scînteie,
de la iarba de sub coas\.
187
Mircea Dinu
Aerul.5.
Lumea e gelatinoas\,
aerul vîscos [i gri
doar pe tine te mai las\
s\ te duci [i s\ mai vii.
Fin\, ascu]i[ de coas\,

m\run]eai vîntul felii.
Ager\ cum nici o spad\,

nici s\ge]ile nu sînt,
la[i în urma ta s\ cad\
aer cioburi pe p\mînt.
188
Aerul
Optic\
{tii, ai naibii ochii mei,

po]i s\ fii-mbr\cat\ toat\,
po]i s\-]i pui ce ]oale vrei,
ei te v\d tot dezbr\cat\.
Te v\d nunt\ nesfîr[it\

între sare, vin [i pit\,
cununie între verde
[i frunzi[ul care-l pierde.
Po]i s\-]i pui cojoace groase,

eu te v\d tot piele, oase,
po]i s\ te-nvele[ti în taine,
eu te v\d tot f\r\ haine.
189
Mircea Dinu
Aerul.6.
Aerul era de ghea]\,

monolit [i bosumflat,
mers de fat\ s\lt\rea]\
l-a p\truns [i s-a-nmuiat.
Spinteci aerul, sub]ire

ca o lam\ ascu]it\
[i-]i r\mîne-n urm\ fire
atmosfera zdren]uit\.
Non[alant\, [ic, istea]\,

erai lumi abia deschise
de un sîn ca o dulcea]\
din lumin\ [i caise.
190
III
NOTE PENTRU O ÎNCERCARE

DE EROTICĂ ARHETIPALĂ
191
Mircea Dinu
192
Aerul
Pe ea nimic nu o putea murd\ri

pentru c\ murd\ria
f\cea parte din alt plan de existen]\,
nimic nu o putea r\ni pentru c\ odat\ r\nit\,
r\nile ei dureau pe al]ii.
Nu o putea atinge nimic pentru c\

odat\ atins\
nu mai era ea,
ci alt\ femeie,
complet alta, oricare.
Pe ea nimeni nu o putea iubi,

cine se îndr\gostea de ea
n-o mai iubea pe ea
ci pe alta,
oricare alt\ femeie.
193
Mircea Dinu
II
Ea nu a avut ini]ial nici o înf\]i[are,

nu ar\tase nicicum,
ea nici nu fusese de fapt,
o construiser\ privirile asupra ei,
se depuseser\ strat cu strat,
o d\ltuiser\, o [lefuiser\,
ea ca s\ fie
trebuia s\ fie v\zut\.
Ea nu era
cît\ vreme nu credeai c\ exist\,
trebuia s\ te gole[ti tu pentru ca ea
s\ fie plin\ de farmec,
ea era
o absen]\ pregnant\ [i dur\.
194
Aerul
III
Ea nu cunoscuse b\rbat,
cine a vrut s-o înha]e
apucase aerul
[i cine
se poate lupta cu aerul.
Ea nu
fusese iubit\ trupe[te
pentru c\
mi[carea nu are trup.
Nu fusese nici m\car mîngîiat\,

cine o mîngîia
[tergea tot în urma mîinii
cum [terge buretele
creta de pe tabl\, la [coal\.
195
Mircea Dinu
Pe ea nu o avusese nimeni,
cine o posedase
izbise cea]a [i vîntul
[i cine poate s\
cea]a [i vîntul
pentru ca ele s-o simt\ într-adev\r?
196
Aerul
IV
Ea nu era în lume.
Totul se construise treptat în jurul ei
ca s\ fie
martor concret
lipsei ei de realitate.
Locul din care ea pleca

nu disp\rea
dar î[i pierdea contururile,
substan]a,
lua via]a din jurul ei f\r\ s\ fie vinovat\ de asta,
sufletele tuturor lucrurilor
o urmau singure;
sim]iser\ ceva în preajma ei,
ceva
de care nu mai voiau s\ se despart\,
la care nu se mai putea renun]a.
197
Mircea Dinu
Pe de alt\ parte
ea tr\ia din ce în ce mai pu]in
pentru c\ lucrurilor pe care le atingea,
în preajma c\rora st\tea,
le transmitea din via]a ei, le-o transfera,
ea nu mai tr\ia,
tr\iau obiectele cu care venea în contact,
peria pe care [i-o trecuse prin p\r,
bluza cu care se îmbr\case,
ea nu mai tr\ia
pentru c\ via]a ei se r\spîndea cum
se împr\[tie norul
pentru ca ploaia
s\ poat\ s\ existe,
care trebuie s\ moar\
pentru c\ moartea lui
înseamn\ via]a altuia.
198
Aerul
VI
Dac\ o vezi
n-o mai ui]i
pentru c\ ]i se integreaz\ ochiului,
intr\ în structura lui [i î]i înlocuie[te retina,
apoi indiferent la ce te-ai uita
se a[eaz\ ca într-un [ablon
[i orice ar trebui s\ vezi
nu mai vezi,
o vezi pe ea.
Dac\ o auzi
n-o mai ui]i
pentru c\ vocea ei î]i înlocuie[te timpanul
[i ce auzi trece prin filtrul \sta,
o auzi numai pe ea,
nu mai po]i s\ asimilezi nimic,
î]i omoar\
199
Mircea Dinu
comprehensiunea adic\ -
[i te ocup\ tot,
cum ai umple cu ap\ un pahar
[i paharul
nu mai conteaz\.
200
Aerul
VII
Ea nu tr\ie[te în timp, ea
era ieri cum o s\ fie peste un an
[i va fi mîine
exact cum era vara trecut\.
Pentru c\ la ea
nu are ce îmb\trîni,
pentru c\ ea, spre deosebire de multe altele,
nu devine.
Nu merge printr-un spa]iu,

nu,
spa]iul pe care îl str\bate, prin
care calc\ se formeaz\ atunci sub talpa ei odat\ cu pasul
[i piere,
dispare în urma ei.
201
Mircea Dinu
Locul, locul în care se duce,

nu este înc\,
el o s\ fie simultan
cu prezen]a ei,
pe ea nu o vezi,
nu o vezi decît acolo
unde ]i-ai dorit dinainte s\ fie.
202
Aerul
VIII
Nu poate fi comparat\ cu nimic,

nu pentru c\ nu are asem\nare
ci pentru c\ fiecare femeie pe care o vezi mai apoi
cap\t\ tr\s\turile ei,
nu te mai po]i opri cu privirea asupra nim\nui
f\r\ s-o vezi
multiplicat\,
o întîlne[ti pretutindeni,
te-ntîmpin\
de peste tot
f\r\ s-o po]i g\si de fapt în nimeni,
pentru c\
cine mai [tie care e originalul,
pe cine-ai
pus ochii
ini]ial.
203
Mircea Dinu
IX
Ea nu are carne [i prin venele ei

nu curge sînge,
biologia dup\ care e alc\tuit\ are reguli necunoscute,
ea nu tr\ie[te,
ea e tr\it\
de altceva
despre care nu se [tie cum func]ioneaz\
[i nici nu se [tie ce este
dar care poate fi
numai cu tine odat\.
{i din p\cate pe ea nu o po]i iubi,

cine o iube[te pe ea
n-o mai iube[te pe ea,
ci alt\ femeie,
oricare alt\ femeie.
204
IV
GOLURI DE AER
205
Mircea Dinu
206
Aerul
Amor în[elat
Eu am crezut c\ m\ iube[te
[i asta n-o s\ se întîmple;
f\cuse aerul un cle[te
cu care m\ strîngea de tîmple.
{i inima pompa în vene

un sînge acru [i pu]in,
în foste zone erogene
ajung globule de venin.
M\ obose[te apa care

încerc de-atunci s\ o înghit
[i pîinea este numai sare
[i sarea-n ea e de granit.
207
Mircea Dinu
La mîini de lemn stingheritoare

am degete neputincioase
[i tot ce fac e întîmplare
a pielii mo]\ind pe oase.
208
Aerul
O floare oferit\ în cadru rustic
Prime[te floarea asta slut\

pe lîng\ frumuse]ea ta;
tu e[ti dr\gu]\, eu o brut\
care asud\ pe tarla -
[i nu m\ s\ruta / c\ m\ s\rut\
impactul dintre NU [i DA.
Degeaba mai trudim pe brînci,

e malul m\cinat sub vii,
se m\run]e[te cred în stînci
structura bazei, care-o fi -
209
Mircea Dinu
[i-au ap\rut la noi în lunci

[acali, hiene maronii.
Chiar dac\ mama n-a prea vrut

m\rit\-te cu mine azi,
veni încoace într-un mut
cadril al crucilor în brazi
[i col]ul lunii e c\zut

[i poate [i tu o s\ cazi.
210
Aerul
Desp\r]ire la gar\
Locomotiva parc\ a sim]it

c\ sîngele îmi scheaun\ [i latr\,
mugea ca un ihtiozaur obosit
apoi s-a smuls din aer ca din piatr\.
Pleca alunecînd în vid

ca niciodat\ s\ nu mai revin\
din orizontul ce-a c\zut rapid
pe ultimul vagon ca ghilotin\.
Un diavol vomita din nori -

ploua în gar\ gelatin\,
curgea cu bezn\ din lumin\,
s\pa un cancer în culori;
211
Mircea Dinu
sosise noaptea ca o lin\

celul\-n calme închisori
în care stai t\cut s\ vin\
secunda-n care rîzi [i mori.
212
Aerul
Gest
Amesteca]i în carne iub\rea]\,

acela[i gest ciudat (realiza]i?)
cum am lovi în plasme de albea]\
cu sceptrul nostru jalnic de b\rba]i.
Mi[care monoton\, ritmic s\lt\rea]\,

orgolio[i [i psihanalizabili ta]i
mai zguduim cristalul în sferele de ghea]\
de care ne atîrn\ copiii nemi[ca]i.
213
Mircea Dinu
Poem resemnat
Va trece timpul [i-amintire

vor fi aceste zile gri
în care pot s\ m\ mai mire
doar c\ tr\iesc de[i nu vii.
O s\ te uit cum a[ întoarce

o fil\ de dic]ionar
în care Erinii [i Parce
au pus venin de cuvînt rar.
Te-oi aduna ca pe o carte

la amintiri cu iz st\tut,
volum de care m\ desparte
ceva f\r\ sfîr[it [i început.
214
Aerul
C\ am atîtea c\r]i în cas\

(plus manuscrisele-n sertare)
[i o frustrare dureroas\:
c\ nici o carte nu te are.
215
Mircea Dinu
Sentimentul de[ertic
Zici la margini de pustie

ne a[teapt\-o barc\-n port
dar tu e[ti o moart\ vie
[i eu s`nt viril dar mort.
Ne vom împr\[tia f\rîme,

de mîine vom spori de[ertul
ca s\ fim ce mai r\mîne:
granule palide, Inertul.
Eu cred c\ n-am f\cut-o bine

iubirea noastr\ din nisip
c\ prin pustiuri d-astea vine
la plaj\ moartea f\r\ slip.
216
Aerul
Idil\ la malul m\rii
Idila noastr\ e-o poveste

de spus tot nou\ pîn\ cînd
o s\ uit\m c\ ultimului pe[te
i se uscase apa înotînd;
c\ vadul gol se-ntinde [i albe[te
cîte erau [i cîte parc\ sînt,
c\ for]\ cît pentru un val mai este
dar nu mai este ap\ pe sub vînt.
Sub]iri ca tu[ul în desen,

cu oboseala nep\s\rii,
sterili ca un miraj obscen,
vom adormi la malul m\rii
mai fredonînd ca un refren
c\ peste [ina întîmpl\rii
e via]a falsul unui tren.
217
Mircea Dinu
Pastel de toamn\
Nu pleac\, pic\-n zbor cocorii

[i stupul nu a mai roit,
abia mai mi[c\ roata morii
o ap\ parc\ de granit.
În cas\ ploaia-a stins t\ciunii -

nu-i reparat acoperi[ul
îng\urit de raza lunii,
cea care arde cu t\i[ul
poe]ii, apa [i nebunii.
E toamn\ iar\, toamn\ iar\

[i crengile de rod se rup
dar n-am curaj s\ ies afar\,
r\sun\ urlete de lup
sau rage vîntul ca o fiar\,
218
Aerul
nu am cu ce s\ m\ ocup -
fumez întruna de asear\
[i iese fumul din ]igar\
cum iese sufletul din trup.
219
Mircea Dinu
Poem / Boem
Doamne, cu ce încîntare
m\ mai uit cît de u[oare
trec [i azi pe trotuare
siluete-ame]itoare.
Dar ce se întîmpl\ oare,

nu mai v\d sau mi se pare,
le admir cu disperare
zi ce trece mai neclare.
Ce triste]e azi în cram\,

vinul nu e vin, e-o zeam\,
fundule]e [ic de dam\
le privesc cum se destram\
în planete moi de scam\.
220
Aerul
Antropomorfism
Din sutiene-valuri,
sub excitarea lunii,
înfierbînta]i [i aprigi
[i-arunc\ marea sînii.
Abia ie[it din ap\

te mîngîie pe stern
frînturi [iroitoare
dintr-un orgasm etern.
E pus\ de-un maestru

în arta simul\rii
o piele de femeie
pe suprafa]a m\rii.
221
Mircea Dinu
Poem.2.
Tu erai în lume oare

sau doar ea, m\runt\, trist\,
]i-era soclu la picioare,
se f\cea c\ mai exist\?
Nu tr\iesc, mimez c\ [tiu

c\-n afara ta mai este
[i-altceva aproape viu,
c\ mai sîntem în poveste.
Poate am murit demult

noi [i lumea de afar\,
doar imaginea ta-n mine
vidul `l mai înfioar\.
222
V
AERUL
223
Mircea Dinu
224
Aerul
Aerul.7.
Aerul avea ceva -

respiram dar m\ durea,
aerul care-o sus]ine
este agresiv cu mine,
îl simt în pl\mîn [i os
mineral, carbogazos.
Ea apare scurt, un blitz

(se agit\ ]î]e, buci)
aerul se face [pri],
vînturare, bulburuci.
{i parc\ mai mult de-atît:

un tiranic nod în gît,
dar nu foarte material,
225
Mircea Dinu
galopare, trap, nu cal,

[fichiuire dar nu bici
[i t\i[ dar nu de brici.
Balonat ca un sifon
vreau supap\, vreau ozon,
m\ voi duce, prezint scuze
c\ nu pot s\ mai tr\iesc
dac\ nu-i respir din buze
[arm cu zîmbet [treng\resc.
S\ mai pot s-o duc pe-aici

unde-i aer cu arici,
de un [old, de-un omoplat,
permanent acidulat.
(O respir degeaba, fraier:

nu m\ satur ca de aer.)
226
Aerul
Du[
Spiralatele [iroaie
mîngîindu-]i trupul gol
se muleaz\, se îndoaie,
formelor le d\ ocol.
Delicat, ca de cristal,
în montura lui aleas\,
sînul are sus pe mal
sfîrcul, piatr\ pre]ioas\.
Numai apa te îmbrac\,

aer [i alunecare -
amîndou\ s\ î]i fac\
nud g\tit de s\rb\toare.
227
Mircea Dinu
Î]i palpit\ nebune[te

cord, pl\mîni [i pleur\
[i deasupra rumen cre[te
sfîrcul ca o zmeur\.
228
Aerul
Rela]ia ei cu aerul.1.
Sub hipnozele uimirii

(tu-mi provoci apeluri)
strategia dezgolirii
(în mai multe feluri)
Model\ri ame]itoare,
curbe repezi, unduire,
o tulpin\-ag\]\toare
]i-a sculptat-o vîntu-n fire.
El ]i-a [lefuit [i pielea

îndelung [i r\bd\tor
[i-a l\sat s\ curg\ mierea
pe conturul feselor.
229
Mircea Dinu
Aerul.8.
Ce delir de linii, forme,

desenezi cu tine-aici,
am pupilele enorme -
tai în aer ca un brici.
El în jurul coapsei tare

(cu atingeri nu-l disturb)
s-a organizat, îmi pare,
într-un magic spa]iu curb.
Legile din geometrie

mi le-am însu[it în van:
corpul t\u s\-ndoaie [tie
spa]iul euclidian.
230
Aerul
Avatarii...
Într-o via]\-anterioar\
a fost sigur c\prioar\,
altfel nici nu se explic\
delicat\ coaps\ mic\,
mersul elegant [i drept,
os sub]ire de la piept.
E aceast\ [uie fat\

panter\ reîncarnat\,
multe vie]i predecesoare -
gîz\, pas\re [i floare,
paradigm\, se încheie
împlinite-ntr-o femeie.
231
Mircea Dinu
Am evoluat b\rbat
doar a[a, asimilat
trecerilor ei prin vie]i,
s\ te bucuri, s\ regre]i?
Cînd era felin\ rea

cred c\-n din]i m\ sfîrteca
[i pe cînd era o ciut\
eu eram iarba p\scut\.
232
Aerul
Rela]ia ei cu aerul.2.
Aerul e sub o vraj\

care-l face cald [i pur:
carne fraged\ degaj\
fine-arome împrejur.
Cineva i-a adunat

farmecele stiv\;
le degaj\ rafinat
pielea radioactiv\.
Combina]ie savant\
corpul ei se mi[c\:
miere, carne, fant\,
fragi, celule, fri[c\.
233
Mircea Dinu
V\zul tactil
Chestia psihanalist\
nu-i deloc lucru n\tîng:
scriu ca s\ jelesc o lips\,
neajunsuri îmi deplîng.
Versurile mele-s zdren]e

ale unei mari caren]e:
nu pot mîngîia cu ochii
suprafa]a unei rochii.
Aerule, din privire,

vreau o mîn\ s\ de[ire
cît s\ înf\[oare toat\
rotunjimea delicat\.
234
Aerul
Cum voyeur la ochi [i stil,

cutr\, vagabond, hoinar,
a[ pleca prin lume iar -
darul v\zului tactil,
cititorule avar,
ar fi pentru tine dar.
235
Mircea Dinu
Aerul.9.
Cînd s-a trezit gr\bit\. Un du[ [i a plecat.

E undeva afar\, alunecînd pe drum.
Un spa]iu mic, odaia, e locul preferat

în care distileaz\ parfumul ei acum.
De la dulap cu haine, fotoliul unde-a stat,

nuan]e de arome solubile-n mistere.
Te-ar scoate [i din com\, sînt trandafir [i miere

halatul, pijamaua, împr\[tiate-n pat.
{i ce o-nconjurase. E und\, adiere. E aer mîngîiat.
236
Aerul
Curburi
Sub bluzi]a u[uric\

uimitor ce se str\vede:
un perfect al plinului
desenat de Arhimede.
Geometria curbelor
moalele [i linul las\
s\-[i revele cu un zîmbet
linia cald-maiestuoas\.
Cor al armoniei sînt

pietrele-n pavaj sub pas,
tibie, genunchi, piciorul,
le-a visat [i Fidias.
237
Mircea Dinu
Atingerea vizual\
Vreau pe degete s\ creasc\

mii de ochi de jar [i iasc\,
pe falange ca implant
irisuri de diamant.
Vor v\dea cum e zidit\

epiderma-ndr\gostit\,
ADN artist în gene
creînd zone erogene.
Am o tainic\ frustrare
(gol de aer în laringe):
mîna mîngîie dar n-are
ochi s\ vad\ ce atinge.
238
Aerul
Aerul.10.
Mersul u[or leg\nat

(o mi[care într-o doar\...)
De[i pare calm [i plat,
aerul se înfioar\.
Te mîngîie ca pe-o plant\,

adierea lui e treaz\
[i mi[carea ta constant\:
aerul se ionizeaz\.
E crispat de-o a[teptare,

ceva parc\ st\ se-ntîmple
[i mi-e-ntr-adev\r o mare
vînzoleal\ între tîmple.
239
Mircea Dinu
Sau numai acolo oare,

de fapt totul e p\rere,
o impresie pe care
cine-o simte cu el piere?
Nu, e sigur ce v\ spun,

aerul mi-e frate bun,
frate, mam\, tat\, v\r,
ce [tim noi e adev\r.
M\-n]elege, nu-i e greu,

simte el ce simt [i eu,
pentru dragoste e apt,
eu sînt aerul de fapt.
240
Aerul
Aerul.11.
Mersul drept [i hot\rît

e scînteie [i sclipire:
aerul aproape mut
brusc începe s\ se mire.
Nu e-afar\ cald, frecarea

dintre voi face c\ldur\
cînd atomii lui se zbat
s\-]i ating\ coapsa dur\.
Trupul fusiform, dinamic,

ca un sfredel în el scurm\,
cu atomii-n dislocare
ame]it îl la[i în urm\.
241
Mircea Dinu
E amestecat cu tine,
tem\tor [i tulburat,
vînt s-ar face s\-[i aline
ce-are adînc cu cît de lat.
E iubitul t\u, el singur,

c\ te are-n el întruna,
de[i v\d cît duce mintea
eu apuc cît ]ine mîna.
El te-nconjur\ întreag\,
singurul cuprinz\tor -
[i v\d cît îi e[ti de drag\:
molecule-n tine-i mor.
C\ î]i are permanen]a

îmi înfrigureaz\ ]easta,
cine n-ar dori, s\-mi spune]i,
o posesie ca asta.
242
Aerul
Pot s\ am amorul mare

[i s\ fiu dr\gu], amabil,
doar el poate fi cel care
este inepuizabil.
Ce idealist de fraier
[i mînat de oricît dor
e invidios pe aer
c\ e larg, cuprinz\tor?
C-o acoper\ cu totul,

pe fiin]a lui c\-i lat\...
hai, spun altfel, s\-n]elege]i:
a[ mînca-o vie toat\.
243
Mircea Dinu
Aerul.12.
Dup\ ce pleac\ de-acas\.
A fost dulce, dr\g\stoas\

sau purtîndu-se ciudat:
trupul ei în urm\ las\

aerul modificat.
Iriz\ri neb\nuite...
sau scînteie mînios,
e capabil s\ agite
ultim neuron în os,
multe, nev\zute site
îl cern aspru, dur, sticlos.
244
Aerul
Sau e melancolic, tandru,

cu arome-elixir,
leu[tean [i coriandru
creasc\-n hol [i nu m\ mir.
Vesel, juc\u[ odat\,

molcom, greu, ap\s\tor,
cîte fe]e îi arat\,
cîte m\[ti doar în decor!
Cald - îmi bucur\ vederea,

sumbru-l simt t\ios în piept,
prism\-n muchii f\r\ noim\
la întoarcere a[tept.
245
Mircea Dinu
Aerul.13.
Aerul \sta totu[i m\ sperie

[i-mi d\ gînduri fel de fel.
Sigur c\ e cea mai pur\ materie:
doar se poate vedea prin el.
V\ da]i seama cîte mii

valuri face ea mergînd,
de-ar fi greu m-ar n\uci
[i m-ar frînge (sînt pl\pînd).
E imaterial aproape,
f\r\ col]uri, greutate,
f\r\ form\ [i culoare,
invizibil chiar la soare.
246
Aerul
Trece tot prin el cînd vrei,

po]i privi înspre oriunde,
las\-orice arom\ vrei
s\-l str\bat\ lin, în unde.
Ia privi]i-l: o-mpresoar\
cum st\-n apa lui un pe[te
dar cu grij\, s\ n-o doar\:
sînt sigur c\ [i gînde[te.
Trestie firav\, pai,

fii atent\, m\i femeie,
aerul în care stai
te ridic\ la idee.
247
Mircea Dinu
Aerul.14.
Doarme goal\ pe sofa;

e a lui, nu e a mea.
Pentru mine-n tîmple cle[te,
pentru ea e aura
care o împodobe[te.
Doar fiin]a lui o simte,

el o las\ ca s\ fie,
eu am doar reflexe-n minte,
cum e-aievea doar el [tie.
Doar el poate f\r\ pierderi

s\ se lase respirat,
eu î]i mor frumoaso-aproape
periodic [i treptat.
248
Aerul
Aerul i se depune
luciu pielii-catifea.
Fesele sînt dou\ dune.

Iar de[ertul via]a mea...
249
Mircea Dinu
250
MĂGARUL ÎN
CEAŢĂ
251
Mircea Dinu
Oamenilor care mi-au fost ‘ntotdeauna al\turi:
C\t\lin Gavra
Ioan Es. Pop
Christian Cr\ciun
Laura [i Florentin Dobrescu
~mpreun\ cu recuno[tin]a [i dragostea mea
252
I
CÎMPUL CU LITERE
253
Mircea Dinu
254
Măgarul în ceaţă
Cîmpul cu litere.1.
P\i cred c\ adev\rat,

adev\rat zic, nu sînt decît un cîmp cu litere,
un cîmp cu litere stinghere,
fiecare c\utîndu-[i cuvîntul din care face parte,
amestecîndu-se, dep\rtîndu-se, atr\gîndu-se, respingîndu-se,
chinuindu-se s\ formeze cu corpurile lor [ubrede, paralitice,
bolnave de Parkinson,
un cuvînt coerent, o propozi]ie simpl\ cu subiect [i predicat care
s\ însemne ceva,
ceva neap\rat important,
nu neap\rat foarte important
dar m\car esen]ial pentru ele;
un cîmp cu litere tremurînde, neclare,
litere de carne, de limf\, de tendoane, de nervi,
alc\tuind celule, ]esuturi, organe
cu care nimeni n-ar putea respira, mînca, dormi, visa,
buze cu care nu s-ar putea s\ruta,
mîini inutile cu care nu s-ar putea apuca nimic,
litere retr\gîndu-se, ascunzîndu-se, închizîndu-se ca ni[te vulcani
adormi]i în ele însele,
255
Mircea Dinu
litere triste [i melancolice,

vesele [i desuete, grave [i tari, moi [i banale, proste[ti [i profunde,
dar numai litere,
un cîmp uria[, plat, perfect plat [i plin de litere,
colosal de mare, pîn\ la marginea în]elegerii,
[i colosal de mare, de la marginea în]elegerii mai încolo,
imposibil de citit, de descifrat, de ordonat,
neguvernat de nici o lege, de nici o gramatic\,
f\r\ structur\ interioar\ sau exterioar\.
E imposibil s\ te descurci în el, e absolut imposibil s\ te descurci
în mine,
atinge]i-m\ cu ceva, face]i-mi o ran\ oricît de mic\ [i-or s\ curg\
litere,
litere mici [i mari, cizelate [i diforme, calde [i reci,
albe, negre, albastre, gri, incolore, murdare, sexuate, asexuate,
litere-dragoste [i litere-ur\,
litere-sex [i litere-spirit,
da, prin venele mele curg litere,
pulsul meu d\ paginile unui roman-fluviu,
aorta mea gîlgîie fraze,
pl\mînii mei respir\ conjugînd verbe,
cîteodat\ la timpuri imposibile, la moduri ciudate,
vezica mea con]ine reziduuri de vorbe înl\turate, scuipate, vomate,
ficatul meu filtreaz\ veninul gre]os [i amar al cuvintelor pe care
a[ vrea s\ le uit,
256
fierea e plin\,
plin\ cu un miliard de tone de impreca]ii,
o fiere imens\, de dou\ ori burtoas\, un B gigantic din cauza
c\ruia abia m\ mi[c,
litere zemoase [i acre se organizeaz\ în jurul ei,
B
rut\
\[c\lie
ici
uldozer
olovan
icisnic
ordel
astard,
un cîmp cu litere,
litere înalte [i litere pitice
trop\ind pe un cîmp vag,
combinîndu-se ca particulele infime ale ce]ii
într-o mi[care perpetu\, aleatorie, brownian\,
alergîndu-se disperate, împingîndu-se haotic unele pe altele
sau stînd alteori izolate, de cele mai multe ori,
izolate [i meditative,
fiecare cu creierul ei, cu via]a ei, cu sentimentele ei numai de ea
în]elese,
257
Mircea Dinu
reluînd la un impuls
aparent f\r\ cauz\, agita]ia,
a[ezîndu-se într-o limb\ imposibil\,
prea gregar\ sau prea evoluat\ ca s\ poat\ fi în]eleas\,
cine [tie, cine [tie,
dac\ au un Dumnezeu al lor c\ruia i se închin\,
un diavol care le sminte[te, o mam\ care le-a n\scut sau care le-a
avortat,
vreo promisiune de mîntuire,
unele sînt moarte, altele vii,
de[i e complet ambiguu ce poate s\ însemne în cazul acesta
moarte [i via]\,
aici totul e nesigur, totul e dubios,
suprema utopie ar fi alc\tuirea unui dic]ionar, nu,
nu e decît un cîmp cu litere,
un cîmp cu litere stinghere,
fiecare cu via]a ei
de neîn]eles.
Le-ar trebui un ochi, Doamne, un ochi care s\ le citeasc\
[i care n-ar putea fi decît ochiul meu, propriul meu ochi
[i el f\cut tot din litere,
litere-vizionare [i litere încruntate, închise,
litere luminoase, litere-penumbr\, litere-vis, litere-somn,
ochi care cite[te de fiecare dat\ diferit,
258
dup\ propria lui organizare din acel moment,

complet alta, complet alta de fiecare dat\,
litere în mi[care citind litere în mi[care,
ochi care ca s\ poat\ citi
ar trebui mai întîi pe sine s\ se citeasc\
[i
nu poate, nu poate,
e ca [i cum ai t\ia milimetru cu milimetru pelicula a o mie de filme,
le-ai amesteca o mie de ani într-un puzzle
[i apoi le-ai lipi buc\]ic\ cu buc\]ic\, le-ai derula cu o mie de metri
pe secund\
iar el, ochiul, ar trebui, textul acesta,
s\-l citeasc\, s\-l descifreze,
s\-l transmit\ mai departe neuronilor coerent, linear [i mai ales
accesibil,
eventual
s\ extrag\ [i ideea esen]ial\.
În ce limb\,
în ce limb\ sînt, Doamne, scris
[i cine m\ poate citi,
cine se poate uita în mine ca într-o carte
259
Mircea Dinu
s\-mi spun\ e[ti prost [i taci pîn\ la moarte,

s\-mi spun\ c\ nu tr\iesc degeaba [i s\ mai fac cîte ceva, umil,
[tiind totu[i c\ am asigurat\ o noti]\ de subsol în biblioteca

cu un miliard de miliarde de volume a literelor universale,
complet\ [i exhaustiv\ cu des\vîr[ire,
cea pe care o vom citi cu to]ii cîndva
[i asta o s\ ne fie eternitatea,
s\-mi spun\ c\ pe caninul drept am o vorb\ de duh reu[it\,
pe ridul întortocheat de deasupra sprîncenei stîngi curge un poem
inept [i murdar
de al c\rui ridicol nu m-ar sc\pa nimeni, niciodat\,
c\ pe tiroid\ pulseaz\ o metafor\ reu[it\
din care a[ mai putea tr\i cî]iva ani
împr\[tiind-o în celulele care nu mai vor s\ existe,
celulele litere-moarte,
chircite în ele [i putrezind printre gînduri,
împu]indu-le cu duhoarea lor disperat-textual\,
s\-mi zic\ "Cite[te cartea asta pentru c\-n ea a stat la o bere
adev\rul,
a stat la o bere [i dac\ e[ti atent
se mai simte printre pagini aroma drojdiei de calitate".
Cineva, da, cineva a luat Cartea,
260
Cartea de o puritate [i
claritate cristaline,
a f\cut-o ferfeni]\, a jucat-o în picioare,
a smuls fasciculele cu gesturi de nebun,
a tocat cu foarfeca paginile, coper]ile, a
luat fil\ cu fil\ [i le-a m\run]it dement,
infinitezimal,
s-a plimbat printre rînduri, printre cuvinte, printre literele aceluia[i
cuvînt
cu t\i[urile ascu]ite [i a f\cut-o mii de buc\]i,
milioane de buc\]i fiecare fraz\,
literele însele le-a despicat în dou\, în trei, în patru,
din A a r\mas într-o parte liniu]a orizontal\ din mijloc,
într-alta unghiul din vîrf aruncat,
picioarele blege care nu mai înseamn\ nimic,
[i le-a amestecat monstruos, le-a risipit în cele patru vînturi,
s-au format quasarii, novele [i supernovele,
microbii [i praful, atomii [i electronii, subatomii [i subsubatomii,
s-au format rocile, glandele str\bunicii [i ale fiului meu cel nen\scut
înc\,
genele lui Homer [i sticla de coniac a lui Modigliani,
spermatozoizii violatorului din ziarul de azi,
teoria relativit\]ii generalizate [i a celei restrînse,
somnul meu de noaptea trecut\, visele pisicii vecinului,
261
Mircea Dinu
felia cu unt pe care o s-o m\nînc mîine diminea]\,

influen]a lui Barbu, Nichita, Blaga [i a altora din versurile mele,
cuvintele cît de cît reu[ite pe care le-am scris într-un poem,
stîng\cia incalificabil\ din altul,
s-au format a[a ploile,
pe[tii, c\r\miziile, rocile, fundule]ele dup\ care nu m\ pot ab]ine
s\ nu m\ uit pe strad\,
toate f\cute din litere,
din literele C\r]ii, ale acelei C\r]i minunate,
de nimeni [tiut\, de nimeni citit\
[i în care ne mi[c\m,
alambicat\, amestecat\ pîn\ la nerecunoa[tere, distrus\,
sf\rîmat\ în particule mai mici ca ale prafului depus pe o particul\
de praf,
cel pe care nu-l [terge nimeni pentru c\
nimeni nu-l vede
dar care exist\.
{i eu, la rîndul meu, cînd mi-a venit timpul,
m-am n\scut în înv\lm\[eal\, printre în]elesuri dislocate,
printre fragmente de rînduri lizibile cîndva,
m-a n\scut mama care habar n-avea ce face,
m-a n\scut tata care venise pornit de la slujb\,
[i-au unit corpurile [i m-au f\cut pe mine care am tr\it fericit
pîn\ am ajuns destul de mare ca s\ nu mai în]eleg nimic
262
[i-am priceput doar c\ ei doi [i-au unit trupurile ca s\ nasc\ un sac

cu litere,
litere-fii [i litere-fiice ale unor litere n\scute din litere,
n\scute din litere [i tot a[a pîn\ la cele n\scute din literele C\r]ii
aceleia,
[i tu, [i \la de colo, [i to]i, e[ti, este [i sîntem f\cu]i din litere,
colegii mei de autobuz [i vînz\toarele de la tarabe,
Rilke [i Tutankhamon, J.F.Kennedy [i Magellan erau f\cu]i
din litere,
corpul acela, de un erotism distrug\tor, la fel,
e f\cut din literele f\cute din literele p\rin]ilor ei
care erau f\cute din literele bunicilor ei f\cute din literele p\rin]ilor
lor.
Dar literele cuiva nu seam\n\ cu ale nim\nui,
ele sînt altfel, altfel, cu totul altfel,
nu exist\ dou\ litere la fel ca form\, m\rime, greutate, culoare
pe lumea asta,
"C" - ul meu nu seam\n\ cu al t\u, cu al nim\nui,
el st\ în pozi]ia a treia a alfabetului personal
unic [i indicibil,
inalienabil [i ilizibil.
Ini]ial, ini]ial atît de diferi]i eram,
c\ pîn\ la urm\ am inventat gesturi [i gemete, icnete, strig\te,
interjec]ii [i onomatopee
263
Mircea Dinu
ca s\ ne putem totu[i în]elege -

[i în cele din urm\ litere,
alte litere, literele limbii de data asta,
al cîtelea, al cîtelea rînd de litere oare,
litere cu care vorbim,
vorbim despre litere f\cute din litere pentru c\ tot ce este e f\cut
din litere,
litere f\cute din alte litere...
Pentru c\ [i tot ce spunem cap\t\ miraculos concrete]e
[i se transform\ în litere,
al cîtelea rînd de litere oare,
da, cea mai neînsemnat\ vorb\ spus\ de cel mai neînsemnat om
despre cel mai neînsemnat
dintre lucruri
se transform\ în litere,
litere care nasc litere, care cresc, fac o dragoste ne[tiut\
[i
apoi
nasc litere,
al cîtelea rînd, Doamne,
de litere,
cele care, toate, vor forma pîn\ la urm\ Enciclopedia Universal\
Total\,
cea pe care
264
vom muri [i-o vom citi

cu to]ii cîndva
[i asta
o s\ ne fie eternitatea.
265
Mircea Dinu
Edi]ie rev\zut\ la o biografie
Poate c\ eu sînt demult r\mas în urm\

[i m\ privesc de acolo chemîndu-m\
spre cine [tie ce trecut incomplet,
poate c\ parcursul vie]ii mele ar fi cerut s\ fac lucruri pe care eu,
eu, din incon[tien]\, din ignoran]\, din cine [tie ce cauz\, nu le-am f\cut,
a[ fi fost, poate, cu totul altul,
au r\mas acolo ni[te pete albe, ni[te goluri în matricea mea
existen]ial\ [i acum î[i strig\ absen]a,
poate ar fi trebuit s\ m\ opresc în dreptul unui lucru pe lîng\ care
am trecut nep\s\tor,
s\-l observ, s\-l citesc, s\-l mîngîi, s\-i ]in de urît -
[i cine [tie ce fructe mi-ar fi dat pomul acela,
din care n-a mai gustat nimeni,
cine [tie ce în]elegere mai adînc\
pe lîng\ care am trecut nep\s\tor,
lemn [i atît, frunze [i atît, acum n-o s\ le mai recunosc
266
pentru c\ am trecut nep\s\tor, nep\s\tor,

dar cum s\-mi fi dat seama atunci,
dar de unde s\ [tii,
de unde s\ fii [tiut.
Poate ar fi trebuit s\ m\ opresc lîng\ vreo ap\ pe lîng\ care am

trecut, în vreun aer pe care l-am respirat odat\
[i-a[ fi în]eles c\ trebuie s\ nu mai plec,
s\ r\mîn acolo cu ele, în ele -
[i cine [tie ce via]\ a[ fi avut,
alta, cu totul alta, mai plin\,
mai vie.
Ar fi trebuit s\ intru în vreo cas\ în care n-am intrat cînd trebuia,
în vreo sal\ de spectacol, vreun magazin
în care n-am intrat cînd trebuia
ci alt\dat\, cu totul inutil,
ar fi trebuit s\ accept vreo invita]ie pe care n-am onorat-o
sau una pe care n-am onorat-o la timp
ci alt\dat\,
inutil,
ar fi trebuit poate s\ privesc un r\s\rit pe care nu l-am v\zut pentru
c\ dormeam
267
Mircea Dinu
[i care n-o s\ se mai repete de acum [i pîn\ la sfîr[itul veacurilor,

în diminea]a aceea
m-a[ fi întîlnit cu cineva care mi-ar fi schimbat cursul vie]ii
[i-a[ fi acum altul, cu totul altul.
Ar fi trebuit poate s\ fac o c\l\torie pe care n-am f\cut-o,

vreun drum la care am renun]at plictisit,
s\ m\ opresc la o tarab\ cu c\r]i pe lîng\ care am trecut
[i unde era cartea care mi-ar fi schimbat gîndurile, visele,
convingerile, aspira]iile, totul,
m-ar fi schimbat cum te schimb\ cineva care ]i-ar înlocui oasele
[i sîngele.
Trebuia poate s\ iau un taxi care m-ar fi dus din gre[eal\ altundeva
decît unde voiam s\ ajung
dar acolo era cazul, urmarea s\ ajung de fapt,
lîng\ vreo fat\ trebuia s\ m\ fi oprit
pe care am privit-o doar trec\tor,
lîng\ una din cele pe care le-am tratat cu neaten]ie, pe care le-am
ignorat,
cînd de fapt ea era ea,
Ea,
cea din poemele tuturor,
268
ap\rut\ miraculos lîng\ mine -

[i ea m-ar fi f\cut s\ simt adev\rul,
dar eu nu am recunoscut-o, nu,
pentru c\ nu eram atent -
[i gata, alt\dat\,
alt\dat\ n-o s\ mai vin\,
fusese singura [ans\.
Da, cred c\ am un trecut incomplet
ca o hart\ cu mun]i, podi[uri, fluvii, cîmpii,
dar [i cu de[erturi, pustiuri ciudate de nisip alb
care m\ a[teapt\
s\ le ha[urez cu pa[ii picioarelor mele,
nisip
c\ruia s\-i mîngîi granulele fine [i tari, de neîn]eles,
cu mîinile mele s\ a[ez peste ele pasta de pix cu care am scris
cuvintele acestui poem
exact în momentele cînd

ar fi trebuit de fapt s\ fiu cu totul altundeva,
s\ fac cu totul altceva
care mi-ar fi schimbat
definitiv
via]a.
269
Mircea Dinu
Excursie prin ideea de moarte
O s\ încerc s\ înv\] s\ mor.
Exist\ o ciudat\ obedien]\ a oamenilor la ideea de moarte,

nu vor s\ aud\ de ea,
li se întunec\ înaintea ochilor numai cînd se gîndesc,
dac\ î[i mai aduc aminte uneori
li se blocheaz\ gîndurile, p\trund într-o nebuloas\ total\,
întotdeauna acesta e cel mai îndep\rtat lucru cu putin]\
[i de aceea ideea
e înl\turat\ repede, cît mai degrab\ din minte,
"am o gr\mad\ de treab\ azi [i atîtea altele de f\cut de-aici înainte
cît oi tr\i
iar mie mi s-a f\cut de gîndit la moarte" -
[i cea]a e înl\turat\ dintr-odat\
prin
tot felul de tertipuri,
hran\, discu]ie, somn, TV, ]igar\, ceva nimicuri,
eu [tiu,
270
[tiu toate astea

pentru c\
[i mie la fel.
{i de-aia
pe to]i ne g\se[te nepreg\ti]i, ne ia
prin surprindere,
ne reteaz\ brusc
ce ne reteaz\,
pentru c\ nu [tim prea sigur ce,
ritmul biologic fiind în ultim\ perspectiv\
ceva cu totul exterior [i insignifiant,
cu toate c\
nici despre el nu [tim prea bine ce e
(dac\ dvs. crede]i c\ [tim încerca]i s\ defini]i printr-o propozi]ie
simpl\, numai cu subiect [i predicat, ce anume este).
A[a c\
ar trebui s\ înv\] s\ mor,
s\ nu-mi mai spun în sens moral, în sens intelectual [i cultural
271
Mircea Dinu
c\ "exist\ lucruri mai grave ca moartea" -

astea-s fi]e, tertipuri, chichi]e de oameni îndopa]i cu idei,
ar trebui s\ înv\]\m s\ murim

concret,
(m\ refer la înv\]are)
pur [i simplu o experimentare a mor]ii,
o înv\]are a mor]ii,
[i nu citind tot felul de netrebnicii
teozofice, spiritualiste, paranormale (d-alea cu "via]\ dup\ moarte")
nu silabisind gîngureli metafizice -
punîndu-ne capul cu no]iunea de neant sau mai [tiu eu ce pove[ti
n\scocite de filosofi,
cei mai
naivi [arlatani de pe fa]a p\mîntului,
nu meditînd la to be sau a nu fi (a nu mai fi, cum am auzit
c\ e traducerea corect\)
ci pur [i simplu înv\]înd, înv\]înd s\ murim,

asimilînd ideea de moarte
272
pîn\ cînd, între altele

o s\ ni se par\ inept s\ mai spunem "ideea de moarte" -
înl\turînd-o adic\ de la nivelul intelectului,
al ra]iunii, al sim]urilor, al umanului, al socialului,
de la toate nivelele [i r\mînînd numai noi,
noi cu moartea noastr\,
eu cu a mea [i tu cu a ta,
nu cu o moarte ipotetic\, viitoare, probabil\, ci
una prezent\,
cea aici,
cea întotdeauna aici,
cea foarte greu de v\zut pentru c\ locuie[te în interiorul ochiului
nostru,
cea foarte greu de sim]it pentru c\ sim]im cu ea în interiorul
sim]urilor noastre,
cea foarte greu de murit pentru c\ e în structura fricii de propria
noastr\ moarte,
fric\ de o ve[nicie a prezen]ei
cum numai
ideea de Dumnezeu are;
eu cred, m\,
273
Mircea Dinu
cred c\ moartea nu exist\,

exist\ doar ideea de moarte,
c\ via]a nu exist\, c\ paharul [i bucuria [i serialul TV nu exist\,
exist\ doar ideea de pahar, de bucurie, de serial TV,
c\ toate lucrurile de fapt nu exist\,
exist\ doar ideile lor proiectate abil de g\g\u]a noastr\ în afara ei -
[i a[a a fost construit\ lumea,
lume care e numai ce vrem noi s\ fie,
f\r\ s\ [tim,
f\r\ s\ [tim ce vrem.
Proiec]ie perpetu\, pregnant de perpetu\,

zi de zi [i ceas de ceas,
întotdeauna,
milionime de secund\ cu milionime de secund\,
neîncetat,
pîn\ la moarte.
274
Infantilisme
Poate c\ eu am r\mas înc\ foarte copil,

c\ mi-a crescut degeaba p\r pe mîini, pe obraji, în lobii urechilor,
c\ am degeaba 1,72 [i 70 de kilograme,
în mine tr\ie[te un pu[ti tr\znit [i complet în afara lucrurilor,
un pu[ti ambalat în ceva cu totul nepotrivit, o carcas\ de om mare
[i toat\ lumea se poart\ cu carcasa a[a cum ar trebui cu
o persoan\ serioas\
f\r\ s\ [tie, nene,
c\ înauntru e ceva de un[pe-doi[pe ani
maxim.
Cred c\ am crescut mai încet prin interior,

oasele s-au lungit [i îngro[at,
cartilagiile s-au înzdr\venit, din]ii
s-au schimbat la timp,
hormonii au colc\it, au fiert u[urel, au
dat în clocot,
275
Mircea Dinu
limfa a circulat, sîngele [i-a f\cut de cap, am avut polu]ii nocturne,

am avut femei,
dar
sufletul s-a urnit mai greu,

ar fi bun de
dus la gr\dini]\,
l-ai putea lua de mîn\ [i duce în clasa întîi,
l-ai plimba prin gr\dina zoologic\ [i ar r\mîne încremenit,
da, pe bune,
am fost o singur\ dat\ la Zoo într-o excursie cu [coala,
o singur\ dat\, ceva mai tîrziu, într-o "drume]ie’’ de o s\pt\mîn\
pe munte,
dup\ care am visat ani în [ir,
ani în [ir, zece-doisprezece ani la rînd,
acea excursie la Zoo,
acea drume]ie pe munte,
ad\ugîndu-le infinit de multe detalii,
extinzîndu-le, amplificîndu-le,
276
restrîngîndu-le, dezvoltîndu-le,
v\ spun asta ca s\ v\ conving
c\ a[a e.
Sau poate c\ am crescut mult prea repede

[i am tr\it destul ca s\ îmb\trînesc
în cîteva zile
cîteva luni, sau
‘n cîteva secunde mai speciale
vreo doi-trei ani,
destul ca s\ îmb\trînesc [i acum s\ ajung iar copil,
un ]înc aiuristic care habar n-are,
care crede c\ e totul posibil,
pe care-l prostesc to]i pentru c\ e un pu[ti,
are încredere.
El viseaz\ s\ bat\ mingea pe maidan

sau cum s\ le fac\ o fars\ prietenilor,
re]ine cel mai bine glumele,
între care
277
Mircea Dinu
alea deocheate îi fac o deosebit\ pl\cere

[i nu pierde nici un prilej s\ le repete la rîndul lui,
holbeaz\ ochii
cînd vede o femeie dezbr\cat\ pe ecranul televizorului,
vara caut\ s\ ghiceasc\ ]epu[urile
obraznice ale sînilor sub tricourile sub]iri ale femeilor,
ce mai, o hahaler\ de ]înc necrescut
c\ruia, nu-i a[a,
ar trebui s\-i vin\ mintea la cap cînd mai cre[te,
nenorocirea e c\, uite,
deja e crescut,
prea crescut pentru el.
Sînt deja prea b\trîn,

prea b\trîn ca s\ nu fi dat iar în mintea copiilor,
s\-mi ard\ de-o joac\,
de un [otron desenat pe spinarea lumii cu creta,
de o pra[tie s\-mi împu[c gîndurile,
de-o gaura-cheii pe care s\ privesc pu[toaice în baie,
de-o undi]\ din lemn de alun [i un stat pe prundul gîrlii toat\ ziua,
de ceva care s\ m\ fac\ iar
s\ nu [tiu c\ tr\iesc.
278
Poem numai pentru mine
"Pu]in prea impersonal,

un pic cam prea tehnic", mi-a zis
[i avea dreptate,
de aceea m-am hot\rît s\ v\ vorbesc mai direct,
cu onestitate, ca de la om la om,
riscînd
s\ nu m\ mai lua]i în serios.
Da, nici nu v\ pute]i imagina

cît de greu poate s\ fie s\ supravie]uie[ti ridicolului cuvintelor
pe care le folose[ti,
cît de greu e s\ mai tr\ie[ti
dup\ ce ai pus punct unui poem
pe care îl scrii ca [i cum dup\ aceea n-o s\ mai po]i s\ scrii nimic
niciodat\,
marii asce]i ne-au înv\]at c\ trebuie s\ tr\ie[ti fiecare zi
gîndindu-te c\ poate e ultima,
279
Mircea Dinu
c\ poate mori la noapte în somn

(tulbur\toare chestie, nu?)
eu, v\ rog s\ m\ crede]i, scriu fiecare vers de parc\ apoi cineva
mi-ar t\ia mîna
sau a[ înnebuni sau mi-ar c\dea o piatr\ în cap
sau n-a[ mai [ti ce s\ scriu,
mi-e fric\
c\ n-a[ mai putea concepe nici m\car o dare de seam\, o cerere
de concediu f\r\ plat\, o peti]ie, o jalb\,
spun acum repede ce mai [tiu c\ dup-aia mi se videaz\ capul,
mi se evaporeaz\ creierul [i iese prin urechi ca o cea]\, ca un
smog londonez,
plute[te pu]in pe deasupra biroului, pe sub tavanul camerei,
în lumina veiozei
[i se evaporeaz\ în aer,
se duce [i nu-l mai g\sesc.
M\ gîndesc c\ s-ar putea

epuiza pixurile din magazine,
s-ar pierde formula de fabricare a cernelei,
un incendiu cu o tehnologie secret\ ar topi toat\ hîrtia din lume,
mi-e team\, [tiu c\ e stupid, dar mi-e team\
280
c\ începe mîine un r\zboi în care ar trebui s\ fiu încorporat

[i o s\ mor împu[cat în degetul ar\t\tor - cel care îmi ]ine
echilibrul mîinii la scris.
Nu credeam s\ public vreodat\ a[a ceva, ceva atît de inept

[i preten]ios:
am scris cînd eram mai tîn\r,
o repet acum pentru c\ nu mi-am schimbat deloc gîndurile
[i sînt dispus s\-mi asum ridicolul,
c\ dac\ a[ r\mîne sau a[ fi dus undeva departe, izolat,
f\r\ nici o posibilitate de a scrie
[i f\r\ s\ mai poat\ cineva vreodat\ cunoa[te ce-am scris,
mi-a[ scrie poemele cu sînge pe piele.
Mi-a[ scrie poemele cu sînge pe piele.
Ave]i voie s\ crede]i c\ sînt cam z\ltat

sau c\ sînt ]îcnit serios,
281
Mircea Dinu
ave]i voie s\ crede]i ce vre]i,

dar n-ave]i voie s\ nu m\ crede]i,
[ti]i cum m\ numesc,
adresa mea e public\,
v\ stau la dispozi]ie, sînt gata de încercare,
dau voie oricui s\ m\ supun\ la prob\
s\ vad\ dac\ a[a e sau nu.
Cred bineîn]eles
c\ n-o s\ fie nimeni atît de sadic
dar dac\ se g\se[te, v-am zis.
E boal\ grea, nu-i a[a,

recunoa[te]i c\ suf\r de boal\ grea,
dar e boala mea, nene, [i de ea o s\ mor,
cum fiecare o s\ muri]i de boala voastr\,
pre limba voastr\,
a[tept s\ mor scriindu-mi poezioarele,
a[tept s\ se fac\ prim\var\, scriu acum într-un februarie friguros
[i mie iarna nu mi-a pl\cut
niciodat\,
282
a[tept s\ apar\ în române[te Kierkegaard integral,

a[tept s\ m\ cheme nevasta la mas\,
a[tept seara,
a[tept învierea mor]ilor [i via]a veacului ce va s\ vie,
a[tept s\ v\d cine-o s\ rîd\ ironic de ce tocmai am scris,
[i te a[tept, cititorule,
te a[tept,
cred c\ n-o s\ fie nimeni a[a sadic,
dar dac\ se g\se[te,

v-am zis.
283
Mircea Dinu
Radiografia unei st\ri de paralizie a con[tiin]ei
Am luat micul dejun aproape f\r\ s\-i simt gustul, m-am gîndit
tot timpul c\ sînt cu planul de lecturi în urm\,
am citit apoi Jung, România literar\, Dilema, apoi iar Jung
[i-am reu[it în sfîr[it s\ termin ultima povestire din "Oameni din
Dublin"
dup\ care am obosit, mi-am aprins o ]igar\, st\team a[a lîng\
cea[ca de cafea tr\gînd fumul r\coros în piept
[i m-am gîndit c\ toate astea
poate c\ nu conteaz\.
Am o mie de pagini înnegrite proste[te,

cîteva rafturi bune de bibliotec\ parcurse,
zile în [ir de muzic\ adev\rat\ ascultat\,
week-end-uri succesive de stat de vorb\ despre "cultur\",
am sperat,
am disperat,
am încercat, am renun]at,
284
mi-am zdrelit unghiile în contact cu lumea asta aspr\, degetele,

venele, carnea, m-am tîrît
c\utînd, dorindu-mi
([i uita]i-v\ cum sun\ tripleta, oricît de demodat\)
bine frumos adev\r
[i nu [tiu,
nu [tiu
dac\ asta cumva nu conteaz\.
Am crezut, m-am dezis,

am crezut iar\[i, m-am dezis din nou,
am iertat, am acuzat,
am înjurat, am binecuvîntat,
am admirat, am dispre]uit,
pe cît de multe [i pe cît de mul]i i-am dispre]uit,
merita, o jur, merita,
285
Mircea Dinu
am trecut prin dictatur\, prin tot felul de ’’tranzi]ii’’,

prin democra]ie ’’original\’’,
am aspira]ii despre ce-a[ vrea s\ scriu, cum [i de ce,
am de gînd s\-i citesc pe to]i, de la Tertulian, Augustin [i Palamas
la Derrida [i Vattimo,
de la edi]ia Diels-Krantz, Plotin [i neoplatonici la Gadamer, Hayek,
Habermas [i Ricoeur,
de la romanele cavalere[ti la Witold Gombrowicz [i Wole Soynka
dar asta,
asta mi-e team\
c\ nu conteaz\.
Sînt relativ tîn\r, cred c\ mai am ceva înainte dar s-a strîns
[i ceva în urm\,
am urît, am iubit, am alergat, m-am înfiorat, am r\mas rece,
am f\cut bine, am f\cut r\u, am [optit, am ]ipat, m-am indignat,
m-am bucurat, am f\cut chefuri, am mîngîiat sîn de femeie,
am rîs, am sîngerat, am fost curat, nesp\lat, neserios,
grav, t\cut,
am f\cut glume, am plîns, am gîndit,
dar astea,
astea poate c\ nu conteaz\.
286
Mi-am lipit portrete de scriitori în camer\, mi-am cump\rat cu greu

cîteva albume de art\,
m-am topit în oceane de admira]ie pentru Dostoievski [i Roger
Waters,
Corelli, Balzac [i Sergio Leone, m-am confundat cu Amy Dorrit
în copil\rie, cu Adrian Leverkühn
în adolescen]\ [i cu Frenhofer mai spre maturitate,
mi s-a înmuiat pipota ascultînd "Amused to deadh" a lui Waters,
un Adagio de Albinoni,
am amu]it în fa]a primului original pe care l-am v\zut,
un Luchian, la Ia[i,
a trebuit s\ vin a doua zi s\ v\d restul,
m-am r\t\cit în Ermitaj, complet blocat
de un colaps mental printre atîtea minuni,
m-au g\sit prietenii dup\ cîteva ore de c\utare,
primisem o direct\ de dreapta de la un Monet din perioada
londonez\
- un pod demen]ial peste o Tamis\ demen]ial\ -
un upercut de la Van Gogh-ul acela din Arles
- o tuf\ banal\, un boschet -
pe care-l semnase el lîng\ ram\ dar cred c\ l-a pictat Dumnezeu,
am priceput ce înseamn\ un original fa]\ de ni[te reproduceri oricît
de bune,
cînd am ie[it, la închidere, mi s-a retezat spinarea la propriu
287
Mircea Dinu
[i-a trebuit s\ m\ a[ez pe marginea trotuarului, sfîr[it

dup\ o zi de stat în picioare [i cu gîtul întins,
astea mi s-au întîmplat [i
m-au fericit
dar nu [tiu,
nu [tiu dac\ toate cumva nu conteaz\.
Pentru mine lumea e o buc\]ic\ din Europa de Est,

am trecut Dun\rea cu bacul o dat\ dar am citit un pic [i din
sudamericani,
am fost doar pîn\ la Cluj dar am no]iuni de Zen, de estetic\, [tiu ce
e aia hermeneutic\,
m-a fascinat mitul carului înaripat din Phaidros
- cel în care Noica zice c\ Platon delireaz\ -
am început s\ tremur citind studiul "Wozu Dichter" al lui Heidegger
- numai cine are aceea[i nevoie de poezie ca de pîine [tie de ce -
am scuipat pe mormîntul lui Stalin (nu glumesc), cum ziceam,
numai pîn\ la marele nostru popor frate [i prieten se întinde
buc\]ica mea de buc\]ic\ de Europ\ de Est,
mai departe n-am fost [i în Vest n-am ajuns niciodat\,
l-am huiduit pe Ceau[escu, pe cei care i-au urmat,
am lipit afi[e pentru for]ele democratice, am lipit afi[e -
288
am vrut s\ pun [i eu um\rul, s\ desfiin]\m hidra,

da, toate astea le-am f\cut
[i mi-e team\,
mi-e team\ c\ nu conteaz\.
Am scris, am scris st\pînit de o fascina]ie halucinant\,

am scris meticulos, frenetic, calm, ordonat, dezlînat,
[i poate c\ asta nu conteaz\,
am scris poemul acesta cum a[ face radiografia unei st\ri
de paralizie a gîndurilor,
a întregii con[tiin]e oprite o clip\ asupra ei înse[i,
l-am scris cum a[ desface ]esuturile [i le-a[ întinde pe hîrtie ca s\
m\ scriu pe mine,
scriindu-m\ astfel
pe mine
cu mine,
acesta mi-ar fi idealul de fapt,
o scriitur\ a[a de clar\, simpl\ [i calm\ cum te-ai scrie
pe tine cu tine, da,
[i
poate
c\
289
Mircea Dinu
nu
con
teaz\.
290
Utopii subiective
Mi-a[ dori o c\m\ru]\ doi jumate pe doi jumate,

6,25 mp de intimitate
unde s\ nu fiu deranjat de absolut nimeni,
de unde s\ ies numai cînd vreau eu s\ ies,
unde s\ stau cît vreau eu s\ stau,
nu mai vreau via]\ social\,
m\car cîte o perioad\
din cînd în cînd,
nu mai vreau slujb\, familie, autobuze în care s\ inhalez
transpira]ia altuia,
cozi la pîine,
la sifoane, mers la pia]\,
(cel mai mult îmi repugn\ indivizii care î]i adreseaz\ cuvîntul
familiar în public, f\r\ s\ te cunoasc\,
te tutuie non[alant ca [i cum noi, românii, nu-i a[a,
st\pînim în comun o mocirl\ perpetu\ [i nem\rginit\ în care
ne b\l\cim cu to]ii
iar asta ne face
s\ ne sim]im deosebit de aproape unii de al]ii,
291
Mircea Dinu
strîns îngem\na]i, o
mare familie).
Din p\cate n-am cui s\ m\rturisesc gîndul \sta cu c\m\ru]a de doi

jumate pe doi jumate, de oroare de social,
prietenii mei sînt to]i ni[te oameni cul]i [i inteligen]i, mari cititori
de Filocalie,
mi-ar recomanda schimnicia, ascetismul,
nene, [i eu numai voca]ie de pustnic nu am,
îmi place s\ m\nînc bine, al naibii de bine,
s\ mai sorb cîte o ]uiculi]\ ]uguindu-mi buzele
- semn de mare pl\cere -
s\ m\ uit dup\ gagici,
fumez ca un turc, un turc fum\tor desigur, [i
la necaz înjur birj\re[te.
Doi jumate pe doi jumate,

un pat, o mas\ [i un scaun,
s\ stau [i s\ citesc Opere Complete,
s\ m\ uit pe fereastr\ [i s\ num\r frunzele dudului din fa]\
292
sau ale mesteac\nului, ale alunului, ce-o fi,

nu mai zic de vreun curs de ap\ care s\ se z\reasc\ [i el,
cer prea mult [i sînt prea romantic, melodramatic, lacrimogen
[i a[a nu e voie s\ fii.
S\ stau [i s\ m\ uit pe fereastr\,

s\ privesc aerul,
a[ auzi [i ce nu se-aude,
a[ sim]i [i ce nu se simte,
a[ vedea poate [i ce nu se vede,
a[ în]elege, în]elege]i, [i ce nu prea se-n]elege,
a[ face o gr\mad\ de lucruri care s\ umple no]iunea de a nu face
nimic,
a[ a[tepta s\ treac\ vara [i s\ vin\ toamna,
m-a[ plimba prin p\duricea dimprejur
(vede]i cum cadrul se construie[te, se completeaz\ încetul
cu încetul)
[i m-a[ gîndi la ce trebuie s\ gînde[ti ca s\ po]i s\ nu te mai
gînde[ti la nimic,
mi-a[ aduce aminte de toate c\utînd s\ descurc i]ele,
a[ lua de exemplu ziua zbuciumat\ de ieri c\utînd s-o pricep,
a[ evita cu grij\ zile d-astea ca azi cînd nu m\ pot ab]ine
s\ avansez utopii
293
Mircea Dinu
[i se [tie ce dezastre au provocat în istoria omenirii asemenea

proiec]ii puse în practic\,
m-a[ gîndi c\ eu nu sînt eu, c\ sînt altul -
un tip cumsecade, blajin [i bonom,
care [tie de ce s-a n\scut, e foarte fericit c-o s\ moar\
[i st\ în via]\ a[ezat comod ca-ntr-un tramvai care merge brici
[i cite[te Opere Complete,
f\r\ s\ se gr\beasc\, savurîndu-le atent,
gustînd pe deplin metafore, g\selni]e literare,
noi noi romane,
eseuri sclipitoare, semiologie, criza culturii, declinul Occidentului,
f\r\ s\ se gr\beasc\ deloc
pentru c\,
a[a cum se [tie,
paradisul
e [i el tot o bibliotec\.
294
Voma scuzabil\
Cine-mi poate împrumuta, m\car pe termen scurt,

o biografie
cît mai uman\? S-o a[ez peste
expresia de indiferen]\ a scaunului pe care stau cînd scriu,
peste r\ceala cu care m\ întîmpin\ cînd m\ întorc acas\
u[a apartamentului
pe care o deschid cum mi-a[ s\lta singur copacul co[ciugului,
peste aerul lipicios
al zilelor de o exasperant\ monotonie,
cel care-]i a[eaz\ în valuri domoale
t\cerea pe mîini.
N-am în]eles nimic pîn\ la vîrsta asta,

mi-am pierdut [i convingerile pe care le aveam în copil\rie,
singurele autentice din cele de pîn\ acum,
n-am priceput decît c\ totul e f\cut din cuvinte,
295
Mircea Dinu
cuvinte,
multe cuvinte
care s\ umple nimicul
ca o vom\
întotdeauna scuzabil\.
Istoria are ochii înro[i]i de nesomn,

eu stau [i citesc c\r]i cu poeme tîrîndu-[i verbele prin praf,
poeme tîrîndu-[i cuvintele ca pe o hain\ în zdren]e,
mai am desenul [otronului imprimat pe t\lpile picioarelor,
ca o oglind\ vie - pijamaua de cînd eram copil,
chiar dac\ ai ezitat un timp între tipul nordic - blond\ cu ochii
alba[tri
[i cel solar - brunet\ cu pupilele negre,
între miss Columbia [i miss Finlanda,
te c\s\tore[ti tot cu p\pu[a din cîrpele fustelor mamei,
stai cu urechea lipit\ de aparatul de radio
[i a[tep]i s\ auzi ceva care s\ te mai intereseze.
Vulturii negri ai speran]ei î]i caut\ cadavrul,
296
crime pe care nu le-ai f\cut ]i se adaug\ constant la biografie -

pentru c\
cel mai tulbur\tor [i mai distrug\tor lucru de pe lumea asta
e c\ nici trecutul nu e sigur,
nu, nici m\car el.
Mi s-au întîmplat atîtea lucruri despre care n-a[ putea spune
ce-au fost,
ce-a fost cu ele,
multe lucruri despre care n-a[ putea afirma
ce le-a f\cut s\ existe,
viitorul e nesigur, asta o [tiu,
prezentul e prea aproape ca s\-l po]i judeca, s\ spui ceva despre
el,
iar trecutul e cea mai mare nebuloas\ cu putin]\,
o past\ gelatinoas\, incoerent\, o cea]\,
ceva care a devenit o miraculos de inconsistent\ istorie personal\,
’’trecut’’ înseamn\, nu-i a[a, ceva care poate fi povestit,
pîn\ la urm\ totul se transform\ în cuvinte,
în ceva c\ruia nu-i corespunde nimic în realitate,
totul e vorb\,
vorb\ goal\,
oameni, trupuri, lucruri, suflete, întîmpl\ri,
sc\pîndu-]i printre degete tremurînde, neclare,
nu, nici trecutul nu e sigur,
297
Mircea Dinu
crime pe care nu le-ai f\cut ]i se adaug\ constant la biografie,

nici trecutul nu e sigur,
nici m\car el.
298
Vine o zi
Nu merit\ s\ tr\ie[ti.
Vine o zi...
Vine o zi cînd nu-]i mai po]i fuma lini[tit ]igara pentru c\ î]i face r\u
la stomac,
vine o zi cînd nu mai po]i s\ desfaci capacul de la bere cu din]ii,
o sear\ cînd încep s\-]i l\crimeze ochii la citit [i de atunci evi]i
c\r]ile cu scrisul prea mic,
o zi ce]oas\ în care î]i întîlne[ti propriul judec\tor penitent,
o noapte neagr\ cînd te iau la bra] doi tipi [i te duc la înjunghiat,
o vreme cînd observi c\-]i cresc picioru[e mici de gîndac.
Vine o zi cînd te saturi de poezie, de c\r]i, de arhetipuri, antinomii,

presocratici, Complexul lui Hoffmann
299
Mircea Dinu
[i-ai vrea s\ fii un slujba[ lini[tit cu [ase copii,

vine o zi cînd e[ti tentat s\ accep]i postul propus de Ministerul
Adev\rului,
o dup\-amiaz\ cînd observi ceasul lichefiat curgînd încet de pe
marginea mesei,
întotdeauna vine o zi,
o zi pe care n-o po]i evita,
în toate domeniile, tendin]ele, ramurile vie]ii tale apare la un
moment dat o zi
cînd consta]i c\ totul se duce de rîp\,
cînd în]elegi c\ de fapt nu se poate face nimic,
[i r\mîi a[a, singur,
singur,
singur cu Dumnezeu.
300
{tii, po]i s\ locuie[ti în interiorul propriilor tale lacrimi

ca într-o cas\ fragil\ în care singura stabilitate ar fi
permanen]a triste]ilor tale.
Va trebui s\ fi]i foarte blînzi cu mine,
un pic mai mult chiar decît sînte]i capabili,
cum [tim, particulele elementare
prin însu[i faptul c\ s`nt observate microscopic
se vars\ asupra lor o energie care le denatureaz\, le modific\ -
[i de fapt nu se mai vede nimic
din cum sînt ele de fapt,
e prea pu]in\ fiin]a lor,
nu suport\ nici m\car lumina care le face vizibile,
eu,
eu, da, cel mai bine m-a[ sim]i în interiorul propriilor mele lacrimi,
într-un element fluid [i acategorial,
într-o curgere perpetu\
printre t\ria gîndurilor voastre virile,
cred c\ adev\rat, adev\rat zic,
nu sînt decît un cîmp de litere
301
Mircea Dinu
un cîmp cu litere, stingher,

o ‘nserare lipit\ umed pe umerii goi ai unei hîrtii.
E vag\,
e vag\ într-un substrat al ei mai adînc lumea asta,
e un fum care-]i scap\ printre degete
tremurînd, imprecis, neclar,
o plutire, o alunecare, o deriv\, e
ceva pe care nu-l po]i pip\i, în]elege, cuprinde,
întotdeauna am sim]it c\ timpul curge prea repede,
c\ r\mîi cu prea pu]in din tine cel care ai fost acum cinci minute,
acum dou\ ore, acum trei s\pt\mîni,
mereu se întîmpl\ altceva [i pierzi semnifica]ia momentului \la,
momentului \la care a venit pe nea[teptate, s-a întîmplat, avea
în]elesuri
[i a trecut,
a trecut f\r\ s\ po]i s\ te extragi pe tine din el,
s-a pierdut undeva în nisipurile mi[c\toare care paveaz\ labirintul
propriului t\u trecut,
da, totdeauna,
totdeauna e[ti mai pu]in din ce e[ti de fapt,
lipse[te, acut [i dureros ne lipse[te
302
putin]a st\pînirii momentului de fa]\,

n\vodul în care s\ ne prindem gîndurile
ca pe ni[te pe[ti r\zvr\ti]i
tocmai împotriva memoriei,
aceast\ odios de fals\ oglind\
a ceea ce obi[nuim s\ numim
din incon[tien]\,
trecut.
V-am cerut pu]in\ blînde]e, atît,

e aerul impregnat pîn\ la satura]ie cu gîndurile voastre virile,
m\rturisesc c\ m\ însp\imînt\ atîta dorin]\ de via]\
[i în]elege]i-mi triste]ea,
e mult\ nesiguran]\ aici,
în conceptul de univers pe care se str\duie s\ ni-l inoculeze
în minte emisiunile de popularizare a [tiin]ei,
n-o s\ în]eleg niciodat\ cum a înc\put
atîta vid între ni[te sfere a[a frumos arz\toare,
universul \sta e gol, da, e gol,
cîteva puncte care-i concentreaz\ t\ria în rest e gol,
nu ai ce respira între spa]ii,
inhalez aerul concentrat dimprejurul vostru,
303
Mircea Dinu
m\ apas\ densitatea gîndurilor [i privirilor aruncate ca o mantie de

tortur\ pe mine,
m\ observa]i, v\ spuneam - [i nu mai sînt cum am fost,
dar nici n-ave]i ce vedea, nu sînt
decît un cîmp cu litere,
un cîmp cu litere stingher,
o înserare lipit\ umed pe umerii goi ai unei hîrtii.
304
Lec]ia
Ne-am n\scut ca s\ în]elegem c\ nu e cu putin]\.

Tr\im ca s\-nv\]\m c\ nu se poate.
C\
indiferent ce,
indiferent ce-ai încerca s\
faci,
s\
fii,
nu se
poate.
Sîntem trimi[i la studii pe p\mînt.

Noi aici trebuie s\ înv\]\m Lec]ia.
305
Mircea Dinu
Lec]ia se înva]\ greu.

Singura lec]ie e
c\ totul e imposibil.
F\r\ excep]ie, fiecare

e un elev foarte r\u
care nu vrea s\ priceap\
[i care
î[i face de cap
dup\ cum îl duce
(capul)
pîn\ pricepe.
To]i tr\im. E
primul lucru comun. Al doilea lucru comun
e c\ nimeni
dar absolut nimeni
306
n-are de gînd s\ tr\iasc\ degeaba

[i atunci se zbate teribil.
{i ‘nva]\.
~nva]\ c\ ne-am n\scut ca s\ pricepem c\ nu se poate.
C\
tr\im ca s\-nv\]\m c\ nu e cu putin]\.
307
Mircea Dinu
De fapt, Cartea nu este scris\.
De fapt, fiecare are în Carte o pagin\ a lui.

Femeia se opinte[te, asud\, geme, împinge [i tu
te na[ti. Atunci
la Carte se mai adaug\ o pagin\,
o pagin\ alb\,
a ta, numai a ta,
strict personal\,
pe care nu scrie absolut nimic [i pe care tu
trebuie s\ o completezi,
s\ o scrii.
{i pe ea fiecare se scrie pe sine
cu ce
poate,
cu ce
are,
308
dar mai ales o scrie cu fapte,

cu mere furate în copil\rie, cu prima dragoste,
cu a doua,
cu be]ii, c\r]i citite, cu poker,
cu minciuni, cu inten]ii admirabile,
cu mojicie, cu genialitate, dup\
caz.
De fapt Cartea nu este scris\,

nu,
Cartea se scrie
permanent,
to]i, ne[tiut, scriem la ea de zor,
f\r\ s\ [tim c\ totul r\mîne
acolo, nimic nu se pierde,
nimeni nu are la dispozi]ie mai mult de o pagin\
dar ea e foarte înc\p\toare,
cuprinde tot,
de fapt
nu po]i s\-i ascunzi nimic,
scrii tot timpul, visele somnului,
gîndurile negre de ieri, sentimentele pl\cute din vacan]a trecut\,
309
Mircea Dinu
invidia pentru cel mai bun decît tine,

toate
sim]indu-le [i avîndu-le, le exi[ti
[i deci le scrii.
Dumnezeu care nu e un tip foarte atent

[i-apoi e ocupat cu tot Universul,
cînd î[i face timp ia cartea [i cite[te,
rîde amuzat sau se strîmb\ îngrozitor, dup\
caz
dar, mai ales,
o pune la loc
extrem de îngrijorat.
Nu exist\ nimeni care s\ nu scrie nimic,

toate gîndurile, toate faptele, toate,
imediat cum le ai se transform\ în litere
[i se adaug\ pe pagin\,
respira]ie de respira]ie,
clipire a genelor de clipire a genelor,
310
se fac toate, instantaneu, litere, [i se scriu singure pe pagin\,

dar mai ales fiecare vorb\, fiecare
vorbuli]\, interjec]ie, rîgîitur\, discurs academic,
se imprim\ de ne[ters
o dat\ pentru totdeauna, pîn\ la sfîr[itul veacurilor,
ca s\ fie ce-ai fost,
s\ fie tu,
tu-ul t\u autentic care habar n-ai cum arat\
pentru c\
nimeni nu [tie de fapt ce-a scris,
alfabetul e altul,
unul esen]ial [i cuprinz\tor,
scrierea fiind de fapt o transcriere în termeni reali [i autentici,
da, pentru c\
tu faci una, alta, ce crezi tu c\ faci
dar acolo scrie, vere,
adev\rul,
adev\rul,
nu ce-a fost în mintea ta de trei lei,
311
Mircea Dinu
nu ce-ai crezut tu c-o s\ fie,

nu ce-ai crezut tu c\ nu se prinde nimeni,
nu dragostea ta, prostia ta, p\rerea ta,
ci adev\rul, vere,
adev\rul despre ele,
de-aia
pune Dumnezeu mereu îngrijorat cartea la loc,
de-aia cînd apare vreunul care [i-a terminat de scris pagina
r\sfoie[te crispat "Ia s\ v\d, m\, ce-ai scris tu aici’’,
g\se[te pagina [i-o cite[te,
o cite[te atent, liter\ cu liter\,
rapid o cite[te, închide cartea [i
nu,
nu mai [tiu ce face.
(Asta e cauza pentru care nu cred eu în metempsihoz\,

Dumnezeul \lora e groaznic,
d\ din cap [i zice ’’ai scris numai prostii p-aicea, amice’’,
ia guma [i [terge,
[terge pagina [i te trimite s-o mai scrii o dat\,
s-o iei de la cap\t,
închipui]i-v\,
s-o iei de la capt, fratele meu, cu scrisul,
312
ce oroare -
[i dup-aia tot a[a,
scrii alt\ pagin\ de-]i vine r\u,
dup\ care te trimite înapoi
pîn\-o scrii ca lumea).
Ce-ai scris tu îns\, nu scrie în carte,

asta e foarte
întrist\tor pentru tagma arti[tilor,
dac\-ai fost pictor ce-ai desenat tu nu se imprim\ în carte,
dac\-ai f\cut muzic\ ce-ai cîntat tu nu se aude din ea, dac\-ai
f\cut cupola de la San Pietro ea nu st\ presat\ în carte ca o frunz\
în ierbar,
ceva de genul \sta abia
dac\ se reg\se[te într-o liter\,
într-o biat\ liter\,
una singur\ dintr-atîtea,
foarte pu]ini reu[esc s\ reflecte ce-au f\cut în dou\ litere
[i mai pu]ini adun\ vreo trei
pentru c\ alfabetul e altul,
altul,
Dostoievski cu cele cinci capodopere, de exemplu, o fi
reu[it s\
313
Mircea Dinu
dep\[easc\ trei litere, o fi f\cut

din cinci un cuvînt întreg,
în limbajul C\r]ii
asta înseamn\ enorm;
(a[a e,
avea dreptate cine zicea de Kant - n-o s\ se prezinte
sigur la judecat\ cu "Critica ra]iunii pure’’ sub bra],
ea este
condensabil\ la o singur\ liter\,
dar ce liter\,
cine are
multe litere d-astea pe pagina lui?).
Da,
scriem cu to]ii o carte,
nu sîntem decît un cîmp cu litere,
un cîmp uria[ cu litere
pe care le tr\im
[i le a[ez\m în paginile unei c\r]i
314
fiecare pe pagina lui la care scrie cu migal\ f\r\ s\ [tie

[i f\r\ s\ [tie ce scrie.
Dumnezeu ia cartea [i cite[te atent,

cite[te atent încruntînd din sprîncenele divine,
termin\ pagina [i
[i dup-aia nu se mai [tie ce face.
Mi-e team\,
pentru regnul omenesc mi-e team\
(foarte orgolios din fire)
c\ toat\ str\dania lui s\ n-aib\ mare importan]\,
sarcina noastr\, unica
noastr\ sarcin\
n-ar fi, s\ zicem, decît
s\ fim o lectur\ pl\cut\...
315
Mircea Dinu
Caden]e vitale
Ai nevoie de unghii apte s\ cresteze

crusta de profe]ii a iernii,
unghii capabile s\ decojeasc\
stratul de mistificare depus pe realitate,
trebuie s\ nu ui]i
c\ singura moarte autentic\ e doar sinuciderea.
Gustul vie]ii cel mai bine îl sim]i

abia dup\ ce ]i-a trecut pe la ureche glontele care a vrut s\ te
omoare;
trebuie s\ ai curajul s\ lup]i pîn\ cînd
sîngele scurs din tine s\ vrea s\ fie sîngele altei fiin]e,
una nou\, abia n\scut\,
s\-]i plac\ s\ crezi
316
c\ fiecare celul\ a lui

pulseaz\ singur\
ca o definitiv\ inim\
[i c\ n-o s\ mori atîta timp
cît mai ai convingerea asta.
Calm - [i în jurul t\u se pietrific\ aerul,

din ce s-ar mai putea face poezie pe-aici...
Eu, eu v\ spun sincer,

a[ pleca undeva,
într-o ]ar\ necunoscut\,
unde nu m\ cunoa[te nimeni,
unde s\ nu amintesc
nim\nui de nimic,
s\ m\ culc seara cu oarecare speran]e
[i s\ m\ trezesc diminea]a
a[teptînd s\ tr\iesc.
317
Mircea Dinu
318
II
ÎNDOIALA LUI ORFEU
319
Mircea Dinu
Astfel pe cînd el jelea înso]it fiind de-al strunelor vaer,

Albele umbre plîngeau; Tantal încet\ s\ mai umble
Dup\ fugarul s\u val; se opri [i-a lui Ixion roat\;
Nu sfîrtecar\ fica]ii la cei osîndi]i nici vulturii,
Ale lui Bellus nepoate-[i uitar\ de urne; Sisife,
Tu, pe-a ta stînc\-ai [ezut; de lacrimi muiat\ [i fa]a
Eumenidelor fu, de-amarul r\sunet mi[cat\.
Nu pot nici soa]a-i, nici el, regescul st\pîn din adîncuri,
S\ i se puie-mpotriv\ la astfel de rug\; ei cheam\
Pe-Eurydice; se-afla printre umbrele nou\ venite.
Fiarele le fermeca [i f\cea [i pe stînci s\-l urmeze *
* Ovidiu -Metamorfozele - X, 44-53; XI,2. ESPLA, 1957, trad. Maria Valeria Petrescu
320
Altul.1.
În aerul \sta mai este

alt aer ceva mai u[or,
aromat, r\coros peste
pl\mîni încerca]i de fior.
{i apa aceasta mai are

în ea alt\ ap\ mai pur\,
o simt lini[tind hr\nitoare
papilele, altele-n gur\.
Din soare mai vine-o c\ldur\,

alt vînt are briza în dos,
prin iarba uscat\ din [ur\
mai cre[te alt pai, luminos.
321
Mircea Dinu
Eu cred c\ prin venele mele

mai trece un sînge ciudat,
globulele lui sînt acele
senza]ii de rai amînat.
322
Mitul poeziei
Orfeu a fost primul din specia lui, o stirpe mai rar\ de oameni.
El a fost primul om care, f\r\ s\ fie beat, a v\zut dublu.
S-a întîmplat c\ trecea într-o zi pe lîng\ o plant\ - una absolut
banal\, cînd a observat c\ planta aceea avea ata[at\ de ea
o alt\ plant\, la fel cu ea, de[i nu identic\.
Orfeu a plecat foarte impresionat spre cas\ [i în sinea lui
se gîndea cu vorbe la ce v\zuse.
Gîndul acela cu vorbe al lui a fost primul poem din istoria omenirii.
Ajuns acas\ [i înfierbîntat fiind, i s-a f\cut sete; s-a dus la ulcior
s\ bea ap\; atunci a v\zut c\ nu era un singur ulcior cu ap\,
ci dou\.
{i, pe Zeus, cînd s-a uitat mai bine, din al doilea ulcior nu era decît
apa, ulciorul de fapt nici nu era, doar apa st\tea a[a,
sub form\ de ulcior.
323
Mircea Dinu
Orfeu s-a dus tulburat la nevast\-sa, la Eurydice care avea treab\

la buc\t\rie
[i i-a spus agitat ce-a v\zut.
A fost al doilea poem din istoria omenirii.
Eurydice, pentru c\ nu sem\na cu femeile din ziua de ast\zi, nu i-a

spus nici ,,te-ai ]îcnit omule’’,
nici ,,tu iar ai b\ut’’ [i l-a crezut pe Orfeu cum c\ apa pe care o
v\zuse el nu era
apa de lîng\ ea, adic\ era [i nu era, era tot aia, da’ altfel.
N-a mai trecut mult [i ea l-a chemat pe Orfeu al nostru la mas\.
Care n-a apucat s\ ia dou\ îmbuc\turi c\ a r\mas cu ochii holba]i
[i cu lingura în]epenit\ între din]i:
în loc de Eurydice mîncînd sup\ erau dou\ Eurydice mîncînd sup\.
Dupa ce [i-a desf\cut cu greu unealta dintre m\sele Orfeu a spus
iar
ce v\zuse el - ce frumoas\ era ea, dar ce frumoas\
era, nene, Euryidicea a doua, de[i p\reau la fel; cealalt\
doar c\ nu din carne [i oase era f\cut\. Era din
altceva, nici el nu [tia din ce.
324
Acesta a fost primul poem de dragoste din istoria omenirii.
{i a[a,
a[a a descoperit Orfeu
c\ fiecare lucru de pe lumea asta avea ata[at de el un poem.
325
Mircea Dinu
Altfel.1.
O alt\ maree o ud\,

un altfel de soare o vede
cînd blond\ [i alb\ [i nud\
pe altfel de ]\rmuri accede.
Grecoaic\ cu sînul cuminte

ce treci dintr-o lume în alta
e[ti vector care dezminte
rudenia m\rii cu balta.
Rudenia pietrei cu dalta.
Tu e[ti de aici [i acolo,

ceva de acolo e-aici -
[i cînt\: în vocea ta solo
aud ni[te glasuri mai mici.
326
S\ cîn]i înapoi [i-nainte,

la stînga [i dreapta, jos, sus,
s-aud cum alt sunet dezminte
c\ totu-i [tiut, s-a mai spus.
A[teapt\ o clip\ s\-mi pice

un aer clisos de pe mîini,
s\ plece, s\ se despice,
s\-mi dau omenimea la cîini.
{i du-te oriunde-oi vedea,

c\ vin dup\ tine [i-n iad,
doar sîngele meu s\ nu vrea
în vechea mea piele s\ cad.
327
Mircea Dinu
Ce e [i ce nu e.1.
Eu afirm c\ lumînarea
nu e flac\r\ de seu,
e un foc g\sindu-[i calea
dintr-o inim\ de zeu.
Bate vîntul, ]i se pare,

e-o iluzie c\-i rece,
pielea ta e-aceea care
cald[ifrigul o petrece.
Noaptea nu e adormire,
e o [ans\ pentru vis,
visul st\ în amor]ire
cît e[ti tu în zi închis.
328
C\ci cuvîntul este moarte,

el nu spune mai nimic
dac\ n-are loc în carte,
dac\ nu-i [i sînge-un pic.
Nu e adev\r în m\rul
gravitat în tin\ greu,
e în aer, în u[orul
inconcret al lui Proteu.
{i v\ spun c\ lumînare
nu e flac\ra de seu,
e un foc din om [i care
i-a preces lui Prometeu.
329
Mircea Dinu
Argonau]ii.1.
Amice Iason, cînd plecam

în expedi]ie pe arc\,
din lîna aia nici un gram
n-avea Aetes. Abia atunci
ea hot\rîse s\ se toarc\.
Înaintam [i ea cre[tea,
doar drumul nostru i-era hran\,
berbecul \la nu avea
cînd îmbarcam, un pic de blan\.
Gola[, cu pielea friguroas\,

st\tea în Colchis ca un far
[i aur a-nceput s\ ]eas\
c-am vrut s\ ducem noi în dar.
330
Altfel.2.
A[tept, Eurydice, s\ se fac\ zi

[i-n alt\ lume [i în altceva
s\ m\ trezesc de parc\ a[ muri
murind de parc-atunci a[ învia.
Eu hai c\ mai r\mîn o zi în imanent

dar schimb\-l tu la fa]\ s\ se [tie
m\car pentru o clip\ de prezent
cum ar fi trebuit de fapt s\ fie.
Încerc s\ mai tr\iesc o zi c\ poate mîine

ceva din lume totu[i s-o schimba
[i diminea]\ o s\-mi pui pe pîine
un pic de adev\r [i unt lîng\ cafea.
331
Mircea Dinu
Ce e [i ce nu e.2.
P\rere e raza de soare!

Lumina? E ochi luminos.
De fapt orice lucru nu are
pe el decît aer jegos.
Copacul e-o frunz\ mai mare

[i piatra atom mai osos,
în boaba uscat\ de sare
e marea întreag\ v\zut\ pe dos.
E punct sub]irel galaxia imens\

[i vi]a complet\-n paharul de vin,
în fir de nisip, e imens\
pustia întreag\. {i totu-i destin.
332
Altul.2.
Eu n-am decît o mîn\,

cealalt\ e de rezerv\,
am doar o mîn\ cu care te pot mîngîia, Eurydice,
cu ast\lalt\ nu pot s\ mîngîi, ea doar
se poate l\sa mîngîiat\
de aer vîntos, de ger [i ar[i]\, de orice,
eu n-am decît un ochi, Eurydice,
cu care s\ te v\d, al doilea e în stand-by,
el vede doar cînd e v\zut,
privirea lui n-o treze[te decît alt\ privire
a altui lucru, orice.
Eu am
un singur suflet, Eurydice, cu care te pot iubi,
cel\lalt
nu-l pot însufle]i eu,
el se însufle]e[te f\r\ [tirea mea,
întotdeauna
f\r\ [tirea mea, eu,
eu [tiu doar cînd începe.
333
Mircea Dinu
Eurydice, eu ca s\ fiu
nu-mi ajung,
sînt incomplet,
am în mine jum\tate din cineva,
un intermitent cineva
care-mi mai trebuie.
Eu lui nu.
El se îndur\.
Se îndur\ de partea aceea a lui din mine
[i mai are grij\ de ea,
eu,
eu sînt crainicul meciului lor,
speaker-ul care anun]\ la jurnal ce s-a mai întîmplat;
le comentez pasele, driblingurile,
am tabela de marcaj,
sînt ocupantul tribunei oficiale,
al celei neoficiale, al peluzelor,
eu sînt arbitrul.
Eurydice,
mai am pe cineva, Eurydice, aici,
vorbe[te cu el,
te-n]elege, te-aude,
te vede,
habar n-ai cum ar\]i.
334
Sudorul
{i oameni [i lucruri [i toate,

e lumea un ciur nesfîr[it,
cîrpe[te Orfeu cît se poate
un tot monstruos de slu]it.
Manifest la clasa muncitoare:

nu-l mai dispre]ui]i, strungari, sudori,
sudeaz\ [i poetul s\ repare
un univers cu g\uri [i cu pori.
335
Mircea Dinu
Altul.3.
Mai plînge un ochi cînd m\ plîng

c\ n-are lumina vertebre
s-o pot apuca s\ o strîng
cu bra] jum\tate-n tenebre.
Mai tace o gur\ cînd strig

c\ via]a e moarte viclean\,
un pic de c\ldur\ în frig,
un strop anestezic pe ran\.
Sînt altul, nu eu, am min]it,

m\-n[el [i pe mine întruna,
pe mîini am un aer acrit
[i nu e aceea[i nici mîna.
336
Mi-e team\ c\ poate s\ vin\

la mine chiar Dumnezeu
[i-acela din vraja divin\
s\ nu mai [tiu c\ sînt eu.
337
Mircea Dinu
Îndoiala lui Orfeu.1.
Nu te sup\ra, iubito, c\ te mîngîi cam absent,

î]i ador albea]a c\rnii, pubisul efervescent,
alte patimi, alt\ lume mi se pare c\ ating,
pe p\tu]ul nostru moale spa]ii stranii se disting,
nu-i f\cut din linii, forme, [i salteaua nu-i de paie,
alte linii sinuoase, evazive l-întretaie;
sînii t\i împung\-n aer sfîrcurile aspre cuie
dar ce am acum sub palm\ numai o femeie nu e,
[i ti-a[ spune chiar [i ]ie dar n-ai crede nici un pic
c\, ei bine, pe falange parc\ nu mai simt nimic
[i tu e[ti doar ar\tarea unor alte suprafe]i
[i c\ via]a noastr\-i rupt\ din textura altei vie]i
c\ eşti prea frumoasă, Doamnă, şi prea mult te mai iubesc
dar contururile tale între degete-mi descresc,
nu e[ti tu, Eurydice, ci o alt\ doña Sol
între lumi cu multe fe]e care-]i dau ocult ocol,
eu iubesc o inconstant\ sau ceva ce nu [tiu ce
mi se-arat\ în privirea celor zece degete
altfel decît de-ar fi nou\, [apte, un[pe, dou\zeci,
338
decît de-am fi buri sau fremeni, sau zulu[i pleto[i, nu greci,

cum s\ pot s\ fiu eu sigur c\ ai mici picioare reci,
cine [tie ce înseamn\ s\ fii rece sau fierbinte
cînd un nerv de e sau nu e, doare sau nu doare-n dinte,
cum s\ pot s\ [tiu ce, cine-i e-a istoriei fiinţă
cînd am ochii [i o mîn\ unic plan de referin]\.
Te-oi iubi cu nep\sarea celui care [tie doar

s\ izbeasc\ cu toiagul sferule]e de ovar,
dup\ cum [i Augustinus cu triste]e-a remarcat,
de o cosmic\ speran]\ animusul animat
va mima nem\rginirea vecin rectului blazat,
ne-am tot rupt în paradoxuri, teorii, antinomii
[i-am amestecat bezmetici alb [i negru pentru gri,
cînd de fapt habar nu are cine ce mai se ocup\,
ce înseamn\ înainte, înapoi, mai jos [i dup\,
vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
ce cu nasul se miroase, ce cu ochiul s`nt v\zute,
e prăpastie, genune, e noian întins de apă,
nu e gur\ ca s\ spun\ nici vreo minte s-o priceapă,
stai cuminte, o s\-mi treac\, ne-om iubi [i-om penetra
dac\ nu chiar ce se [tie, cu mirare, altceva...
339
Mircea Dinu
Argonau]ii.2.
Eram cu to]ii sus pe punte,

mai ne f\ceam de lucru, discutam...
[i-au început înceti[or s\ cînte.
Aduse vorba Pollux de-un bairam,

boxer Hercule zise de o pist\
spre liga profesionist\...
E vesel ritmul, s\lt\re],

sirenele din valul cre],
cu sîni imen[i silicona]i
ne-mbie da]i ori nu ne da]i...
Sirenele cu [olduri mici
ne gîdilau urechea un kitsch.
340
Orfeu
Ovidiu le-a-nflorit, temperament latin,

poezia nu încremene[te vîntul
[i s\lb\ticiunile nu vin
s\-mi asculte mie lira [i avîntul.
Prometeu [i Tantal, Sisif vindecat,

abolisem o clip\ absurdul?
Nu, de un miliard de ani nemi[cat,
atomul face întruna pe surdul.
E fals, n-am mutat din loc stînci,

obtuz-mineralul nu de un cîntec se sperie,
[i dac\ dansaser\ pietrele-atunci,
erau cuvintele mele f\cute materie.
341
Mircea Dinu
Golul exploziv.1.
Iubea frumuse]ile care nu existau înc\
J.Joyce - Portretul artistului în tinere]e
Atît cît mai încă [i după [i-apoi

str\vizibil e unu opacului doi,
atît cît mai altul încape în eu
[i cît mai uşorul apas\ pe greu,
atît cît de alb se aga]\-o nuan]\
[i cît mai sînt însumi în mine instan]\,
opacul amorfei stagn\ri într-o stare
l-închide pe cine potentului care
[i pentru a face ajunge să ştii
[i pentru a punctul ajunge s\ i ;
abisuri senine, penurii de ve[ti
l-aud pe niciunde stabilului eşti
[i-l d\ pe a fi aflatului cînd,
[i toate ce cald ce pl\pînd [i ce blînd,
[i toate-n speran]\, în vid incolorul,
în singurul spa]iu st\pîn este dorul,
vizibil eternul în slab muritorul,
un gol exploziv, o revolt\ urgent\
342
din care [i f\tul izbe[te-n placent\,

abis care plînge c\ ]ine pitit
ceva care poate s\ fie rostit,
ceva care poate acum s\-[i exprime
fiin]a-nceput\ cu viul din tine.
Te strig\ din g\uri ceva care plînge
s\-]i curg\-n celulele vie]ii din sînge,
o ]î]\ l\ptoas\ cer[indu-]i impulsul
s\-i fii ca s\ fie ulcica [i mulsul;
[i ast\zi [i mîine posibil e zborul,
dar numai în spa]iul st\pînului, Dorul,
dar numai în caldul visat de ninsori
[i numai în albul gravid de culori;
ascute-]i ureche atent\ un pic,
se-aude ceva dintr-acolo, un clic,
e ve[nic de nume eterul calic,
pulseaz\ continuu ceva în nimic.
343
Mircea Dinu
Cu umilin]\, art\ poetic\
Va s\ zic\ totu-i bun

numai eu nu [tiu ce spun,
s\ dau nume la ceva
ca apoi s\ îmi r\spund\
la chemarea mea cu "da"
Cît de scris nu-ncape vorb\,

între mine [i-ntre ’’X’’
e o foarfec\ ce-mi taie
chiar [i pasta de la pix;
între oul al g\inii
[i a scrie eu "un ou"
e o sete care-mi soarbe
[i cerneala din stilou.
344
Doar atît cît [tiu a[ spune,

n-a[ visa decît un pic,
cît din pat de diminea]\
s\ mai pot s\ m\ ridic.
A[ spera m\car o lun\

dintr-un an cu timp de fier,
numi]i unul s\ îmi spun\
[i ce dracu s\ mai sper.
{tiu ce sînt: mai mult nimic

decît albului o pat\,
între azi [i mîine, zic,
sînt o vale disperat\.
345
Mircea Dinu
Golul exploziv.2.
El auzea în surdin\
o jale tr\it\ acut,
pe fa]a lumii suspin\
crevase s\pate în lut;
lipsea o prezen]\, o lin\
abatere de la [tiut,
mai e ceva ce-o s\ vin\,
lipse[te ceva din v\zut.
- Un gol dureros m\ devor\

c\ vrea de la mine un ]el,
secundele pic\ din or\,
substan]a-i r\nit\ mi[el,
îl pot exploda, m\ implor\ -
[i-apoi s\ le umplu cu el.
346
Plîngerea Eurydicei
Cine-mi surp\ din poeme,

cine le f\rîm\ crud,
care zeu tîmpit se teme
c\ mai mult ca el aud.
Te-a mu[cat [arpele mut,

nevizibilul pervers,
eu credeam c-ai fi putut
s\ tr\ie[ti doar într-un vers;
m-am\gisem c\ se poate,
cînd le-am dat o noim\ nou\,
s\ fii ve[nic\-ntre dou\
cuvin]ele-al\turate.
347
Mircea Dinu
Arta mea s\ se încheie

cu o moarte de femeie?
În tenebre s\ te lege,
un poem te-ar dezlega,
Persefone va-n]elege,
Hades o s\ mi te dea.
Cerul peste mine pice,

o s\ vin [i-o s\ te scot,
blînda mea Eurydice,
[i din moarte dac\ pot.
348
Orfeu în infern
Ca desprins\-n ]es\tura unei vagi amnistii veche

]i se-ntunec\ privirea des]esut\ de ureche,
rupe coarda lui Orpheus un dezastru paralitic,
am\gire - [i trecutul e un bluf [i nu e mitic,
danaidele ofteaz\ [i se-apuc\ iar s\ care
în ulcioare f\r\ funduri o lumeasc\ ar\tare,
Ixion l-nvîrte roata cu un hohot maniac -
nu se-opre[te doar nimica, nu se pierde nici un ac,
impasibil ca o piatr\ Caron mai t\cut vîsle[te
[i în ap\ nu tr\ie[te / nu tr\ie[te nici un pe[te,
nici o stînc\ zdren]\roas\ / ca s\ scoat\ vîsla roas\.
Din eforturi f\r\ noim\ Sisif parc\ se opre[te,

nu mai crede nimeni îns\ cine ce-i mai poveste[te,
î[i ridic\ ochii Pluton, sincer entuziasmat,
dar cadavrul e pus bine, aranjat, îmb\ls\mat,
349
Mircea Dinu
nu se-ntoarce înspre via]\ nici f\rîm\ de atom,

ce s\ mai vorbim noi cît\ via]\ vie e în om,
cu materie a]oas\ vrei s-aprinzi o lumînare
dar lumina st\-n iluzii [i-adev\ruri n-are, n-are,
<<doar la tine-n ochi se stinge [i se-aprinde tot ce vezi>>,
pe o scen\ f\r\ margini sare-o joac\ de trei iezi,
vin instincte furioase s\ î]i scoat\ ochi naivi,
ochii mari, vioi, simpatici, goi [i candizi, explozivi,
un hormon t\ios, femeie, cînd l-ai ascu]it întruna
s\ î[i taie cînt\re]ul în el visele [i m`na,
degetul care îndoaie cea prealesnicioas\ coard\,
m`na-i fraged\, apoas\, dar realul halebard\,
e t\i[ care împarte în a fi [i a nu face
mici întreguri care urc\ ascu]i[ul s\-i atace,
între alb [i negru numai mai e ast\zi de ales,
deslu[easc\-le doar cine / nu le vede a[a des.
350
Îndoiala lui Orfeu.2.
M-am uitat atunci în spate

ca s\ v\d dac\ se poate
doar un sunet de cuvinte
s\ împing\ înainte,
de la umbr\ la vedere,
un concret, nu o p\rere,
dac\ am avut [tiin]\
s\ aduc eu din nimic,
de la moarte la fiin]\,
un ceva oricît de mic.
Îmi venea ceva în spate

sau iluzii pr\p\dite
m\ min]eau c\ animate
merg cuvinte-nsufle]ite,
îi înduio[asem oare
351
Mircea Dinu
cu un vers dintr-o cîntare,

c\p\tase-Eurydice
via]\ cu o poezie,
am eu vorba care zice
"Este!" - [i apoi s\ fie?
M-am întors s\ v\d realul

pus de mine în decor,
încre]esc eu m\rii valul
cînd cu vorbe o m\sor
sau doar vîntul, luna, malul
fac din veacuri treaba lor,
cît am potrivit de bine

struna harfei mai savant,
se mi[case dup\ mine
buc\]ic\ din neant,
am adus-o s\ tr\iasc\
[i s\ fie-ntr-adev\r
sau un gînd ca piatra-n iasc\
a sclipit doar, trec\tor?
352
Tîram carne dup\ mine

sau de paie vreo paia]\,
dac\-n urma mea nu vine
decît [ubred\ o a]\
r\sucit\, care-[i ]ine
singur\ de corp [i fa]\,
dar nu trage dup\ sine
decît vorbe f\r\ via]\?
M-am întors [i-a disp\rut,

n-o s\ aflu niciodat\
ce era ce am v\zut,
era fals\, - adev\rat\,
am îmb\trînit demult
[i le simt pe toate sumbre,
lira zice, eu ascult
amintirea-acelei umbre.
353
Mircea Dinu
Înv\]\turile lui Orfeu c\tre un tîn\r poet
S\ pleci în Nord printre z\pezi,

s\de[te-]i inima r\cit\
într-o crevas\ unde vezi
c\ toat\ via]a-i adormit\.
În veri lapone s\ te scoli

s\ te omori înc\ o dat\,
alege-]i unul dintre poli
s\-]i fie groapa nemi[cat\.
Ce dac\ lumea st\ s\ cad\,

r\mîi pietrificat în ger,
vei fi doar umbr\ pe z\pad\,
un alb continuu [i stingher.
354
În limpezimea dimine]ii
nu o s\ sim]i c\ vîntul rece
mai d\ chiar nep\s\rii ghe]ii
iluzia c\ timpul trece,
vei adormi încremenit,

cristal crispat în nemi[care,
ca s\ nu [tii cînd ai murit
[i s\ nu afli cum se moare.
Apoi înmugurind discret

vor r\s\ri din tine crinii,
te-or linge focile încet
[i blînd te-or pa[te pinguinii.
Cu o banchiz\ plutitoare
pleca-vei poate dup-aceea
spre gerurile între care
a-n]epenit demult Ideea.
355
Mircea Dinu
Cerbii orfici
Cerbii poart\ pe copite

urma ierbii necosite
[i au, des li se întîmpl\,
umbra glon]ului pe tîmpl\,
ceasul care va s\ vin\
dintr-o neagr\ de lumin\,
dintr-o iarn\ mai aproape
decît brazdele de sape,
decît marele de mic,
decît, bobule, de spic,
decît toate de nimic.
Sub copita lui de cerb

pietre [i nisipuri fierb
[i pe cornul lui de os
vine cerul mai în jos,
se coboar\ lin aproape
356
s\ îl soarb\ ca pe-un frate

setea cerbului din ape.
Are cerbul pe copit\

pulbere de stea rotit\,
desprins\ [i zgîriat\
de coroana lui curat\,
are cîmpuri, v\i [i dealuri,
valuri, ape, m\ri [i maluri,
vremuri penetrînd popoare
ca un spin care îl doare,
are-ntins [i n-are margini,
are recl\dit Cartagini,
are ieri [i azi [i mîine
pe un col] strivit din Cîine.
Cerbii se strev\d discret

c\ pe iute-l au încet,
au departe [i aici
pe o muchie de brici,
357
Mircea Dinu
au atunci dar nu au cînd,

au pe crud dar îl au blînd,
pe copita lor au cerbii
mîngîierea aspr\-a ierbii.
Sem\na]i de vînturi fine
de abia îi vezi, n\luc\,
cum împr\[tie [i-n tine
dorul lor adînc de duc\,
trop\ie [i se ascund
prin împrejurimi de cear\
c\l\rind un timp rotund,
f\r\ dimine]i [i sear\.
Cerbii orfici te f\rîm\

sub copitele de plu[,
dar copita lor e bun\,
foarte-adormitor culcu[;
cerbii orfici s\ r\stoarne
mun]ii albi de frig ciudat
[i-am s\ sun din [apte goarne:
Doamne, cît i-am a[teptat,
am stat cît putui de drept
358
ca s\ ]in c\derii piept,

Doamne, cît îi mai a[tept.
Cerbii \[tia m\-mpresoar\

ca un aer viu [i ud,
îmi adulmec\-ntr-o doar\
urî]imile de nud,
parc\-ntreab\ despre-o var\
încheiat\ de curînd,
lumea asta e o gar\
într-un înger suspinînd -
parc-ar [ti ei prima oar\
[i de ce [i pîn\ cînd.
Cîmpul, paji[tea, savana,

le au spa]ii pentru joc,
[i copita, cornul, blana
sînt o ap\ luat\ foc;
nu te vor dac\ nu-i vrei,
nu te-oblig\ la nimic,
359
Mircea Dinu
între tine [i-ntre ei

cre[te bobul f\r\ spic,
lic\resc semne uitate,
se îndreapt\ vise bete,
dar îi vede cine poate
[i îi bea dor cui i-e sete.
Parc\ timpul nu mai este,

trece cerbul prin poveste,
dup\ el blîndu]i ca mieii,
iezii lui sînt rou\ peste
pielea aspr\ a scînteii,
cad prelungi [i limpezi cerbii

ca o ploaie cald\ peste
ascu]i[ul rece-al ierbii.
360
Nun]ile orfice
Unde-]i plîngi cu ochi de pîine

lacrimi boabele de grîu,
pluta ieri [i azi [i mîine
st\ lungit\ cald pe rîu,
vrei cuptor s\-]i coci visarea
ca pe-o nunt\ într-un pod,
pluta noastr\-mb\trînit\
viermi apatici o tot rod
(ca pe-o tain\ v\lurit\
într-un nemi[cat norod
s\ nunte[ti un col] de pit\
cu o lacrim\-ntr-un nod).
Ce te treier\ [i-adoarme,
ce te mi[c\-n val pl\pînd?
Peste cîmpuri largi de arme
hoin\re[te Miel preablînd,
361
Mircea Dinu
uit\ tot [i las\ apa

s\ te spele de nevoi,
dar ai grij\, ploi jilave
mut\ apele-n noroi,
tu doar umple-te de grîu,
rupe-]i m\rginirea slut\,
cînt\ malurile-n rîu,
tu doar f\-te lemn de plut\.
362
Plecarea în lume
Sub un cer lipicios ca de cear\,

prin aerul rece, apatic [i mut,
din ora[ul lui, într-o sear\,
poetul pleca serios ab\tut.
Oriunde, oriunde, oriunde,

spunea periodic [optit
[i n-o s\-l vede]i, se ascunde
în iarba crescut\ pe mit.
{i n-o s\-l vede]i, n-ave]i unde,

cu ochiul sinistru scobit,
el vede [i tace, se-ascunde
în nemaigîndit, netr\it.
363
Mircea Dinu
Poetu-a plecat de acas\

[i nu mai e nic\ieri,
sau nu-l vede]i, e prea deas\
perdeaua lui azi peste ieri.
364
Moartea lui Orfeu
Eu n-am murit niciodat\, e clar,

a fost doar un zvon negîndit,
danseaz\ cu mine-n ierbar
un vers pe o frunz\ din mit.
A fost doar un zvon, s\ nu crede]i,

eu nu pot s\ mor niciodat\,
doar via]a de moarte-n]elege]i,
se pare c\-i înc\ scindat\.
O pas\re Phoenix în toate

î[i duce cenu[a spre Pa[te,
eu nu pot s\ mor, nu se poate,
un gol exploziv m\ rena[te.
365
Mircea Dinu
Testamentul lui Orfeu
V\ las credin]a mea c\ poezia

se na[te într-o zon\ complet goal\
dar care explodeaz\ pe hîrtia
v\zut\ de-o privire special\ -
cea care d\ metaforei magia

s\ fie ca realul mai real\.
Din golurile alea-ndep\rtate

ne vine ca s\ fie un lipici,
s\ se a[eze-n r\nile cr\pate
pe carnea fisurat\ a lumii de aici -
366
[i e liantul pentru-al\turate
fragmentele-n progresie mai mici.
O s\ mai fie înc\ un poem [optit

în ultimele mele respira]ii,
ca adeziv sonor va merge la lipit
în g\urile perforate-n spa]ii -
materia mai are de tr\it

cît auzi]i asemenea vibra]ii.
367
Mircea Dinu
368
III
MĂGARUL ÎN CEAŢĂ
369
Mircea Dinu
370
M\garul în cea]\.1.
E ceva ce nu [tim.
Bineîn]eles c\ e ceva ce nu [tim.
Altfel n-am mai fi atît de confuzi,
nu ne-am mai mi[ca atît de haotic prin lume,
altfel lucrurile s-ar organiza frumos în jurul nostru,
limpezi [i coerente, clare [i rînduite,
am [ti de ce, cum, pîn\ cînd,
ce rost, ce sens, ce scop adic\,
am tr\i linear [i organizat;
e ceva ce nu [tim,
altfel n-am mai fi atît de bezmetici,
de nesiguri, de r\zgînditori,
e ceva ce nu [tim, Doamne,
ce n-ai spus nici în profe]i, nici în Genez\,
nici în Evanghelii, nici în Apocalips\,
ceva ce habar n-avem,
371
Mircea Dinu
altfel
toate s-ar deslu[i,
altfel
n-a[ mai r\t\ci în\untrul propriei mele vie]i
[i în lumea
asta
ca
m\garul în cea]\.
372
R\t\cesc
Am vreun semn pe frunte?

Scrie ceva pe mine pentru
cine ar [ti s\ citeasc\?
E lipit\ de mine vreo etichet\
nev\zut\, dar care
s\-mi fie semn [i vector,
orientare de neab\tut,
soart\, destin, sau cum s-o numi?
Sau nu scrie nimic nic\ieri,

sînt tabula rasa,
hîrtie alb\ pentru pixul întîmpl\rii?
E ceva cu mine,
am vreo treab\ pe-aici,
bine delimitat\, cu un con]inut anume,
sau r\t\cesc a[a,
r\t\cesc
ca m\garul în cea]\?
373
Mircea Dinu
R\mîne vreo urm\?
R\mîne din mine vreo urm\?

Modific cît de cît ceva cu mine pe-aici?
R\mîne vreo urm\ în aerul pe care l-am respirat,
ceva personal, care s\ însemne c\ au mîncat [i pl\mînii
mei de acolo?
}\rîna, asfaltul, trotuarul pe care mi se imprim\ talpa

se sinchisesc oarecum? {i talpa acolo
pentru cît timp se imprim\?
R\mîne vreo urm\ din privirea mea

pe lucrurile la care m-am uitat?
[tie Carul Mare c\ am z\rit [i-ntr-acolo?
Au cuno[tin]\ dealurile pe care le v\d de la fereastr\ c\ le
fixez ore în [ir, fascinat?
374
R\mîne vreo urm\ din mine pe-aici,

[tie lumea asta de mine
sau sînt creion imaginar care-[i imagineaz\ c\ scrie
pe o hîrtie imaginar\
sau, a[a cum ziceam, de aer,
se cunoa[te din respira]ia mea în\untrul lui
cam cît v\d eu
c\ se vede?
Da, da, e bun\ întrebarea,

r\mîne vreo urm\ de pe[te în ap\?
375
Mircea Dinu
O minge aruncat\
Dar de ce sînt luat cu asalt?

De ce nu m\ las\ lumea în pace,
cine ce are, nene, cu mine,
de ce nu m\ l\sa]i s\ tr\iesc,
de ce v\ repezi]i în via]a mea ca vulturii,
ce tot vre]i de la mine,
am slujb\, familie, abonament la telefon, cablu, ap\, gunoi,
electricitate,
sînt cet\]eanul unei localit\]i [i to]i au treab\ cu mine,
m\ solicit\,
au de-a face cu mine, sînt parc\
o minge care trece aruncat\ de la unul la altul,
o particul\ care habar nu are ce traiectorie are
pentru c\ permanent apar for]e care i-o modific\,
ce-a[ face eu nu seam\n\ deloc cu ce-o s\ fac de fapt,
e ceva sau cineva
care-mi imprim\ alt\ orientare,
de unde s\ [tiu eu cine sînt
376
dac\ nu sînt l\sat s\ fiu,

da, e agasant, agasant,
[i pe deasupra, uite, în afar\ de toate astea,
mai e [i cea]\.
377
Mircea Dinu
Mai e ceva
Mai e ceva ce nu [tim.
Sigur mai e ceva ce nu [tim.
Nu-i a[a, Doamne, m-am prins,

ceva ce nu scrie nici în Biblie, nici în Coran sau Bhagavad-Gita,
nici în Yi-King, Dhammapada sau Corpus Hermeticum,
ceva de care nu s-a sesizat nici Platon, nici Immanuel,
nici Hawking,
[i nu pentru c\ n-ar fi fost b\ie]i de[tep]i,
ci pentru c\ nici n-ar fi putut s\ le treac\ prin cap, nu-i a[a,
m-am prins,
ai pitit bine, Doamne, ai pitit bine,
378
[i asta pentru c\ dup-aia, de-ar fi [tiut,

n-ar mai fi putut continua, nu-i a[a?
De-am [ti nu s-ar mai putea continua, nu-i a[a,

n-am mai fi în stare nici s\ ne scobim în din]i, nici s\ ne tragem
ciorapii,
am strica jocul, ne-ar pica
cea]a de pe ochi?
379
Mircea Dinu
Cea]a.1.
Sau poate nu sînt eu destul de lucid,

poate nu v\d bine, nu sînt în stare, sînt handicapat,
poate cea]a e pe ochii mei;
port eu cea]a dup\ mine ca o aur\ sinistr\ în jurul capului,
unde m\ duc eu, unde m\ uit eu,
vine docil\ dup\ mine ca o piaz\-rea?
Poate sînt eu în cea]\, eu singur,
prea mi se pare
c\ al]ii [tiu foarte bine ce fac.
Ce vorbe hot\rîte [i categorice dau pe gur\ [i a[tern pe hîrtie!
N-au treab\, n-au gre]uri,
ce e-al lor e-al lor,
categoric [i de nezdruncinat.
Sau n-or fi v\zînd ei cea]a, m\-ntreb
(ispititoare idee, convenabil\ pentru mine, nu?).
Între variantele astea ezit, b`jb`i nedumerit, ce
mai, ce mai,
sînt în cea]\.
380
Un om intrat la idei
Eu sînt un om intrat la idei,

sînt intrat la idei a[a cum intr\, de exemplu,
bumbacul la ap\,
se îmbib\ [i se modific\ într-un anume fel,
cu toate c\ nu se schimb\, r\mîne tot aia,
cu deosebirea c\ eu intru la ap\, la idei, pardon,
periodic, sistematic, e vorba de un proces continuu,
[i de ce s\ nu recunosc, dureros,
constrîng\tor, comprimator, ca la rufe, incomod [i d\t\tor
de problematici, cazuistic\,
nu, nu e bine, mai degrab\ burete mi-a[ zice,
e o compara]ie [i mai potrivit\,
m\ îmbib de gînduri felurite cum se buretele de ap\,
el de fapt nu p\]e[te nimic
dar se ocup\ cu.
Ceva intr\ dom’le, îl p\trunde,
moleculele alea penetrante de ap\, combina]ia aia miraculos
de simpl\ a dou\ gaze -
381
Mircea Dinu
‘i adaug\ greutatea ei - a[a cum m\

impregneaz\ pe mine gîndurile,
vai de ele de gînduri -
negre, ciudate, albe, bulversante, agasante,
ostile, le[inate, crude, sictirite, acre, pleo[tite,
[i mai ales complicate,
n\scocite de min]i metafizice, nu ca a mea,
eu am doar proprietatea de a m\ îmbiba cu,
sînt un mediu propice, fir-a[ s\ fiu,
de ce nu sem\n cu ceva de ordin mineral, de pild\
cu o pietricic\, uite,
s\ fi v\zut atunci rezisten]\ la ispite intelectuale, artistice,
metafizice, muieristice,
m-ar fi durut în fund, pardon de expresie, de ce îi spune Ivan
lui Dmitri la cîrcium\,
de cele dou\ predici ale lui Paneloux, de percep]ie, apercep]ie,
de reduc]ie fenomenologic\,
[i de cîte [i mai cîte, de la Empedocle la teoriile mai noi f\cute
s\-]i stîlceasc\ min]ile-n cap,
dar totu[i
inteligibile, inteligibile, ale dracu,
cu certe propriet\]i îmbibatoare,
b\g\toare la idei vreau s\ spun, asta vreau s\ spun,
calitatea asta o plîng,
382
lipsa imunit\]ii la ape,

tot felul de ape,
limpezi (ce zice]i de Macarie Egipteanul?)
ca s\ nu mai zic de alea incerte, în[el\toare, limpezi-tulburele
care-]i r\sucesc capul min]ii, cum spuneam,
î]i ia mintea [i ]i-o seduce ca o amant\,
se gudur\ pe lîng\ creiera[ii t\i,
ispititoare, ame]itoare, vrei s-o posezi,
p\i cum s\ nu-mi mi[te mie roti]ele studiile lui Heidegger despre
poezie,
adîncimile lui Bachelard din ’’La flamme d’une chandelle’’,
cum s\ nu zic c\ Ionesco e cutremur\tor în eseurile lui,
cum s\ nu-mi recunosc eu apa care m-a în]esat,
cum s\ spun eu c\ ea
nu exist\?
Nu e inima omului acolo unde e dragostea lui, dup\ Vorb\?
Nu m-am întrerupt eu din lectura Demonilor de mai multe ori
(discursul lui {igaliov, scenele Kirillov, Stepan Trofimovici alergînd
pe cîmp)
pentru c\ nu mai puteam, trebuia s\ m\ limpezesc ni]el,
o altfel de oprire [i limpezire ca dup\ cîteva pagini din Hegel,
pe care dac\ vrei s\ ob]ii acela[i efect ca [i cum l-ai citi
po]i s\ dai la intervale regulate cu capul de perete
[i s\ te p\trunzi profund de starea de dup\ aceea.
383
Mircea Dinu
Cum s\ nu zic eu c\ m\ enerveaz\ Saussure,

c\ m\ entuziasmeaz\ {estov,
c\ mi-a[ dori exege]ii balzacieni în române[te (pe Bouteron,
mai ales)
nu sînt eu mai degrab\ decît burete
(fir-ar s\ fie de compara]ii c\ nu-mi reu[esc niciodat\)
pe[te în apa lui,
m\g\ru[ în ce]i[oara lui,
g\in\-n gr\un]e,
castravete-n o]et?
384
Privire care se uit\ la aer
Doamne, nu se mai termin\ gîndurile,

Doamne, nu mi se mai termin\ gîndurile,
am sentimentul pregnant c\ ar trebui s\ se sfîr[easc\,
c\ am ajuns la cap\t [i ar cam fi cazul s\ m\ golesc,
dar nu mi se mai termin\ gîndurile
cum nu se termin\ aerul pe care îl respir,
a[ avea ce respira un miliard de ani,

a[ avea la ce m\ gîndi timp de cî]iva eoni ai lui Brahma,
[i-am obosit [i nu mai vreau s\ [tiu de nimic,
m-am s\turat de lumea asta plin\ de încurc\turi,
mi-au obosit neuronii, celulele, sinapsele, infrasinapsele,
ale creierului, ale sufletului, ale cui or fi,
[i totu[i mecanismul diabolic al înl\n]uirii gîndurilor nu se opre[te,
se nasc unul din altul,
se cer, se invoc\,
385
Mircea Dinu
se doresc unul pe altul la un mod aproape erotic,

ajut\-m\, Doamne, s\ pot s\ nu m\ mai gîndesc la nimic,
s\ stau în fotoliu cu o p\tur\ pe picioare, s\
am o m\su]\ al\turi cu cafea [i ]ig\ri,
s\ m\ uit pe fereastr\ la aer,
s\ r\mîn doar un ochi,
un ochi cu privirea lui care se uit\ la aer
[i-atît.
386
M\garul în cea]\.2.
Nu pot s\ fac recurs, nu-i a[a?

Nu pot s\ zic "bre, mie nu-mi convine,
pe mine s\ m\ l\muri]i sau nu m\ mai joc?"
Nu pot s\ zic, nu-i a[a?
{i-apoi, c\ veni vorba, de ce e via]a asta un joc c\ruia
trebuie s\-i înve]i regulile pe parcurs?
Cum ai pune pe unul s\ joace fotbal
f\r\ s\-i explici regulamentul. P\i
n-ar fi el atunci ca
m\garul în cea]\?
Nu pe bune, n-am dreptate, spun eu prostii?
Întreb cu onestitate, z\u. P\i
nu trebuie s\ [tii ce [i cum înainte de ceva?
Nu pot s\ fac recurs, nu-i a[a?
Bine, atunci
387
Mircea Dinu
m\car,
m\car pentru o clip\,
RIDIC|,
DOAMNE,
CEA}A.
388
Fratele cobai
A naibii no]iunea asta de experiment, nu-mi place mie,

nu-mi convine deloc,
de[i toat\ [tiin]a modern\ e bazat\ pe ea, nu-i a[a,
de unde s\-mi vin\ mie respingerea, poate de la
exager\rile, elucubra]iile determinismului, mecanicismului,
utilitarismului, pragmatismului,
de la strîngerea de inim\ cu care m\ gîndesc la cobai
(dar ce-ar fi însemnat farmaceutica f\r\ ei, nu)
sau mai degrab\ am o team\, Doamne, m\ gîndesc a[a la mine
[i chiar la enervantele [tiri de asear\, numai cu cazuri
îngrozitoare,
m\ gîndesc a[a, la via]a asta, ce ciud\]enie, ce lips\ de sens
deslu[it,
ce de lucruri f\r\ nici o leg\tur\ între ele, f\cînd parte parc\
din lumi diferite,
m\ gîndesc a[a, ca fiecare, c\ numai mie cîte mi s-au întîmplat,
între altele mi-am chinuit sufletul s\ deslu[esc cîte ceva
într-un haos,
389
Mircea Dinu
într-un labirint des\vîr[it,

e o mi[care brownian\ lumea asta, complet aleatorie,
particulele unei ce]i multiforme, omniprezente,
trag n\dejde c\ nu faci, Doamne, experimente pe noi,
sper c\ nu m\ în]eap\ nimeni cu seringi nev\zute ca s\ vad\
cum m\ comport,
nu m\ pune nimeni în situa]iile imbecile c\rora sînt nevoit s\ le
fac fa]\
ca s\-mi observe reac]iile
[i dup-aia s\-[i însemneze în notes observa]ii savante;
ce m\ face pe mine s\ hohotesc, s\-mi rup\ baierile inimii,
s\-mi vin\ s\ urlu,
sper s\ nu fie ni[te reac]ii bine controlate, bine înregistrate
într-un laborator sofisticat,
te implor, Doamne, s\ nu ne fi aruncat pe aici

ca s\ vezi cum interac]ion\m cu mediul în situa]ii diverse,
din curiozitate [tiin]ific\, eventual,
eventual ca rela[ între dou\ experimente mai importante,
nu vreau s\ m\ gîndesc la mine ca la competitorul unei probe,
fie ea [i ini]iatic\.
390
Trag n\dejde c\ nu faci, Doamne, experimente pe noi,

n-a[ vrea s\ vin\ unul la mine dup-aia s\ m\ bat\ pe um\r
[i s\-mi zic\
"te-ai descurcat bine, b\iete" sau "cam sl\bu], amice, cam sl\bu],
da’ asta e",
s\ v\d pe vreo tabel\ de marcaj c\ total puncte s\ zicem,
126 virgul\ 5,
s\ mi se explice apoi c\ asta înseamn\ mult sau pu]in, acceptabil
sau nesatisf\c\tor,
insist, Doamne, insist, regulile jocului, care sînt regulile jocului, care,
sau jocul n-are reguli [i Brown \la a fost geniul suprem al omenirii,
ce m\ fac, ce ne facem, ce ne mai facem pe-aici,
sincer, mi-e cam jen\ s-o spun, mi-e un pic mil\ de mine
c\ bîjbîi ca bezmeticul printre atîtea
[i atîtea bîjbîie-n mine, îmi scormone m\runtaiele, m\ frige
la duoden, îmi ard fica]ii, nu alta,
cînd [i cum,
cum se poate ie[i din haosul \sta,
triumf\tor,
ca m\garul din cea]\?
391
Mircea Dinu
Cea]a.2.
Pîn\ la urm\ sîntem to]i la fel, nu ne deosebe[te nimic, doar c\

aranjate diferit, elementele firii noastre
dau o percep]ie particular\ asupra lumii;
sîntem la fel chimic, biologic, social, sexual,
toate femeile vor un b\rbat, to]ii b\rba]ii vor femei,
to]i avem acelea[i frici, acelea[i gînduri, speran]e,
numai c\ în alte momente,
numai c\ foarte aparte de ale altora,
pîn\ la urm\ nu exist\ decît un singur om
multiplicat la infinit,
o singur\ via]\, o singur\ moarte, o singur\ dragoste,
o singur\ via]\ f\rîmicios divizat\
în cea]\.
392
Menaj cu un înger de piatr\.1.
P\i trebuia s\ fie ceva eterat, spiritual, diafan,

iar el e f\cut din piatr\ groas\ [i neagr\,
piatr\ de piatr\, la fel ca bolovanii de pe drum,
m\car marmur\ ceva s\ fi fost, aveam [i eu dreptul
la ceva mai nobil, mai deosebit, mai altcum,
nu la o piatr\ de prund oarecare,
asta e, \sta e,
ne[lefuit [i diform, \sta e îngerul meu, Doamne?
|sta o fi, iart\-m\, sînt cam nemul]umit, doar c\ m\ a[teptam
la altceva, sînt surprins, om [i atît, ce s\-i faci,
ce s\-i ceri.
Ce s\-mi ceri, Doamne.
Ce s\-mi mai ceri, Doamne: nu m-am
393
Mircea Dinu
hot\rît eu s\ m\ nasc, m-ai aruncat în lume,

[i e mizerabil\, z\u a[a, lumea asta, hazna de c\cat,
chiar nu vezi ce-am f\cut din ea, vezi de v\zut,
m\ mir c\ mai supor]i, cît\ r\bdare oi fi avînd, Doamne, cît\,
nu m-am hot\rît eu s\ m\ nasc, m-am trezit bezmetic în lume,
unde pui c\ [i cu p\catul originar pe cap,
m-am pomenit c\ am o via]\, c\ tr\iesc, c\ respir, m\nînc,
m\ dor din]ii,
nu p\rin]ii mei au vrut s\ m\ nasc, ci tu, de asta sînt sigur,
tu, Doamne, altfel n-a[ fi fost eu, ci altul, n-a[ mai fi fost cum sînt,
tu, Doamne, ai vrut s\ m\ nasc [i s\ tr\iesc -
ai vreun plan cu mine?
Ce plan ai, Doamne, ce plan, zi [i mie,

s\ zîmbesc indulgent, condescendent, c\ [tiu eu ce [tiu,
[tiu eu ce [tiu, nu-i a[a,
m\ doare-n fund de rest.
394
- Dac\ erai cum îmi imaginam, nenea Îngera[ule,

nu s-ar fi pus problema. A[a, trebuie s\ m\ în]elegi. D\-mi [i mie
un semn, ceva.
- S-a dat semn, scîr]îie el din din]i.
- N-am v\zut nici un semn, hai fii serios,
ce semn, amigos.
- S-a dat semn, scrî[ne[te dumnealui.
- Bre, ai venit pe nea[teptate, am o statuie în cas\, m\ simt cam

stingher, mai st\m de vorb\ cînd te-nduri s\ zici cîte ceva, de unde
s\ [tiu eu dac\ e[ti sau nu ce spui c-ai fi, vreau [i eu omene[te,
proste[te, cum vrei s-o iei, vreau [i eu un semnule].
395
Mircea Dinu
- S-a dat semn, repet\.
- Dar care-a fost, c\ eu nu [tiu nimic,

n-am v\zut, n-am auzit, dac\ era pentru mine trebuia s\ [tiu [i eu,
parol!
N-am deslu[it nimic, d\-l s\ [tiu [i eu cînd îl dai, nu?
- Îl tot dau (acum e nervos [i plictisit, nici el nu m\ înghite,
nu m\ prea iube[te,
dac\ e îngerul meu de ce nu m\ prea iube[te, Doamne, de ce
nu e încîntat de mine, al\turat, lipit, ata[at?)
- P\i care e, insist eu nervos [i plictisit (ca [i el, ca [i el!)
- Piatra e semnul.
396
- De la piatra ta nu pot s\ a[tept minuni, nu-i a[a?

Nu pot s\ a[tept lucruri deosebite.
Tu e[ti r\spunsul a[tept\rilor mele, în]eleg. Dac\
un înger de piatr\ e tot ce mi s-a dat,
atunci trebuie s\ m\ resemnez, nu?
S\ m\ mul]umesc cu atît. S\-mi duc mai departe via]a.
Trebuie s\ fie adev\rat ce mi-au repro[at to]i prietenii, nevasta,
c\ vreau prea mult, c\ pentru mine un lucru dac\ nu e perfect,
m\ nemul]ume[te,
c\ s\ nu mai vreau, nene, chestiuni imposibile.
Bine, mersi. Dac\ asta e lec]ia voastr\, bine.
Toate ar fi mers strun\, zic eu. Ca unse, nu alta.
Dac\ aveam un înger normal. Dar uite, eu am un înger de piatr\,
ciudat.
Înger de piatr\ ce mi s-a dat.
Acuma, rog s\ mi se spun\ cum se poate tr\i cu un înger de piatr\.
Nu te po]i înc\lzi la c\ldura lui pentru c\ e rece, ca scos din
frigider.
397
Mircea Dinu
Nu te poate lumina, ilumina, nu-]i poate face mintea transparent\,

lucid\, trans-lucid\, pentru c\ e negru [i întunecos.
Doamne, Doamne iart\-m\ pentru c\ sînt nemul]umit de îngerul
meu.
Nu te poate consola m\car, pentru nimic, e distant
[i nesentimental, nu te bag\ în seam\.
Fluid [i acategorial l-ai fi vrut, nematerial [i supraspiritualizat,
cu toat\ fiin]a lui concentrat\ la tine, asupra ta,
iar el e stînc\ dur\ [i nu te simte,
nu m\ simte pe mine, el,

el care-ar fi trebuit cu o m\sur\ de timp înainte s\ [tie ce e cu mine
[i s\ preg\teasc\ mijloace de ap\rare,
s\ stea cu m\tura în mîn\ la u[\ [i s\ alunge r\ul, belelele,
ghinioanele,
el, care-ar fi trebuit s\ se duc\ pentru mine în audien]\ pe la min]ile
oamenilor
[i s\ le sugereze, s\ le insufle gîndul cel drept în ce m\ prive[te,
s\-i contacteze ‘n acest sens pe îngera[ii respectivilor cum se sun\
[i î[i trimit fax-uri [i e-mail-uri avoca]ii unii altora,
s\-mi aranjeze peste tot cele mai bune circumstan]e ,
s\-mi pun\ o pil\ pe mai sus pe unde ar fi avut trecere,
398
s\ m\ p\suiasc\, s\-mi fac\ rost de o îng\duin]\ ‘n caz de ceva,

s\-mi înl\ture ispitele din cap cum dai afar\ mu[tele din buc\t\rie
cu p\m\tuful de panglici colorate, ehe, multe ar mai fi trebuit

s\ fac\ el,
dar st\ masiv [i greu cu mîinile încruci[ate în poal\,
zidit în piatra lui, închistat în el însu[i, ce fel de
înger mai e [i \sta,
l-a[ iubi,
e misterios [i l-a[ iubi,
uneori îmi vine chiar s\ mai trag cîte o n\dejde de la el,
o fi [tiind ceva, zic, o fi [tiind el ceva
ce eu habar n-am,
poate sînt prost [i cîrtesc în necuno[tin]\ de cauz\,
o fi ceva la mijloc, vreo judecat\ de ordin superior,
ar trebui s\ stau [i s\-nghit, s-a[tept urmarea,
s\ stau [i s\-nghit
dar cum,
cum,
cum s\ stai, doamnelor [i domnilor, amicilor,
fra]ilor, tovar\[i, cet\]eni ai lumilor cunoscute [i ai celor
necunoscute,
cum s\ stai [i s\ înghi]i piatra?
399
Mircea Dinu
Ia stai un pic de vorb\, Doamne.1.
Mi te imaginez trecînd pe strad\, venim din direc]ii diferite,

fiecare cu treab\, trotuarul e semiaglomerat, lumea se duce [i vine,
nimeni nu bag\ în seam\ pe nimeni, ca de obicei,
eu te recunosc [i te apuc de poala hainei
cu un gest mic-uman dar numai pentru c\ nu-mi trece altceva
prin minte,
‘ns\ î]i vorbesc cu un respect infinit,
pumnul e încle[tat de pulpan\, strîns, mototole[te stofa, degetele
sînt chircite spasmodic, e gestul meu suprem -
[i te rog în esen]\ s\ stai un pic de vorb\,
pu]in, f\r\ s\ te re]in prea mult,
f\r\ s\ fiu necuviincios, f\r\ pic de obr\znicie, s\ mi se ierte
doar insisten]a,
mîna ag\]at\, str\duin]a pe care ar cere-o apoi c\lcatul cu
fierul în priz\ [i spinarea aplecat\, deranjul.
Sigur c\ nu mi-a[ g\si foarte bine cuvintele,
bineîn]eles c\ a[ fi incoerent, dezlînat [i m-a[ bîlbîi pu]in,
dar a[ vorbi neap\rat,
400
de-ar fi s\ mi se jupoaie gîtul de piele,

de-ar fi s\-mi smulg din]ii dac\ m-ar împiedica s\ articulez,
de mi s-ar despica în fî[ii coardele vocale,
de mi-ar s\ri tot sîngele dup-aia din vene datorit\ efortului,
de mi-ar plesni inima.
}i-a[ spune multe, prea multe, dar n-a[ putea,

sigur n-a[ reu[i s\ încheg o idee, ce mai,
m-a[ mul]umi c-un urlet rostit încet
[i pe care n-a[ uita s\-l formulez niciodat\:
- Numai s\ nu fie degeaba, Doamne,

numai s\ nu fie degeaba.
401
Mircea Dinu
Cealalt\
Dar dac\ nu cumva, m\ gîndesc eu

în cele mai proaste momente ale mele
(dar numai în cele mai proaste momente)
dac\ nu cumva jocul e jucat demult,
c\r]ile date pe fa]\, toate aranjate [i stabilite
[i aici e iadul,
iadul, nene,
lumea asta e infernul,
nu e asta, de fapt e cealalt\
[i trebuie s\-]i duci condamnarea la cap\t
(unde mai pui c\ nici cap\t nu e o no]iune tocmai sigur\).
De fapt noi am avut alt\ via]\, nu asta,

una complet diferit\,
de care ne-am b\tut joc,
i-am dat cu tifla,
402
acum avem ce-am meritat

[i poate nu ne salveaz\ nici moartea, nu,
metempsihoza e adev\rat\ [i ne vom relua la nesfîr[it chinul,
de-aia e lumea asta a[a cum e,
e iadul, iadul nene,
mai f\ ceva dac\ po]i.
{i uite cum ajungi la concluzia c\ se poate [i mai r\u,

întotdeauna se poate mai r\u,
p\i dac\ p\]e[ti ceva la picior [i doar cîteva zile nu po]i s\ mergi
abia atunci descoperi ce minune e mersul,
ai fi fericit s\ fie m\car cum era înainte
cînd mergeai bine-mersi [i te gîndeai ce am\rît e[ti,
cunosc pe cineva cu ni[te probleme de s\n\tate [i care nu mai
putea s\ doarm\ decît în capul oaselor, a[ezat în fund,
[i care-mi spunea c\ un om e fericit numai cu aceast\ minim\
condi]ie, s\ poat\ s\ doarm\ a[ezat normal pe un pat,
da, ce jigodie e omul, ce jigodie,
mereu nemul]umit,
mereu crede c\-i lipse[te cîte ceva,
poate s\-i treac\ prin cap cele mai mari n\stru[nicii,
chiar c\ ar fi deja pe lumea cealalt\ [i habar n-are,
403
Mircea Dinu
[i asta mai ales

în cele mai proaste momente ale lui,
dup\ care ajunge s\ se simt\ confortabil pîn\ [i-n cea]\,
s\ se obi[nuiasc\ [i cu ea
pentru c\ e de preferat disper\rii,
e de preferat disper\rii,
orice e de preferat disper\rii.
404
Zidul
Izolat între pere]ii ce]ii,

carcer\ fantomatic\ [i pervers\,
da, cele mai cumplite închisori sînt cele care par c\ nu exist\,
eu stau între ziduri de cea]\,
c\r\mizi dense de aer în aparen]\ inexistent,
u[or, complet incolor,
imposibil de apucat cu mîna
dar cea mai concret\ [i permanent\ prezen]\ de pe lumea asta,
du[man pe care îl respiri tot timpul,
printre pere]i de aer ce]os m\ mi[c spre locul unde vreau s\ ajung,
în zid de aer zidit cînd stau într-un loc,
prin zid de aer m\ uit la cel\lalt,
pielea, osul, ochiul [i privirea suport\ o permanent\ frecare
cu aerul,
aparent insesizabil\, covîr[itor dureroas\,
pere]i mobili mîna]i de vînt ai celulei mele
dîndu-mi iluzia libert\]ii,
eu îmi respir zidul,
405
Mircea Dinu
moleculele lui fac dus-întors din traheea mea, pl\mînii mei,

de ce s-a scris atîta despre rela]ia întemni]at-temnicier,
eu simt o bipolariate întemni]at-temni]\,
îmi inhalez recluziunea,
tr\iesc cu pere]ii zidului meu,
ne urîm cu o du[m\nie
foate apropiat\ de dragoste
[i ne iubim cu o dragoste foarte aproape de ur\.
406
Poate-mi explic\ cineva de ce m-am n\scut,

poate m\ l\mure[te cineva de ce sînt dotat cu sexualitate,
de ce sînt obligat s\-mi fie foame [i s\ am excre]ii,
s\ dorm ca nu cumva s\ fiu buimac a doua zi la serviciu,
s\ m\ tîr\sc chinuit de dureri de din]i prin lumea asta,
zi m\i, Doamne, zi
de ce habar n-am avut c\ m\ nasc dar [tiu c-o s\ mor,
nu te sup\ra, a[a sînt eu, bun de gur\, nu b\iat r\u dar cam
cîrtitor,
nu pot s\ nu ridic glasul, s\ întreb, s\ urlu dac\-mi vine,
n-am ce face, nu sînt dotat cu "gîndire pozitiv\",
am o triste]e de-mi sar ochii, un plictis de simt c\-mi cresc frunze
în cap,
cînd m\ sup\r a[ d\rîma ziduri, la o comedie bun\ rîd pîn\ le[in,
psihiatria m-o fi clasificat demult, dar
Tu, Doamne?
407
Mircea Dinu
S\ nu-mi spui c\-i iei în serios. Sînt convins c\ e[ti mai profund.
Tu ce zici?
Stau aici [i-mi pun probleme vechi de cînd lumea,

stau, de[i [tiu c\ n-ai r\spuns nim\nui,
nu-i nimic, ceva din mine nu poate altfel,
ceva din mine, în]elegi, la fel ca ficatul [i splina, ca pl\mînii
[i glandele prin care
n-ai cum s\ nu te exprimi,
a[a c\
zi, Doamne,
p\rerea ta m\ intereseaz\,
zi, Doamne, zi
de ce habar n-am avut c\ m\ nasc dar [tiu c-o s\ mor.
408
Mai adun\, Doamne, o zi la zilele p\mîntului în seara asta,

sînt sigur c\ te bucuri c\ am venit s\n\tos acas\,
stau la buc\t\rie pe un scaun pus pe orizontal\ [i scriu pe un
altul,
familia mea e relativ bine în sensul c\ n-am ve[ti prea proaste
despre niciunul,
am tras ca un rob ast\zi [i acum am aprins o ]igar\ la o ]uic\ fiart\,
afar\ e ger cumplit [i nici în cas\ nu am prea cald,
radioul tr\nc\ne, am o friptur\ pe foc,
[i-mi zboar\ gîndul la tine c\ [tiu c\ te intereseaz\ soarta mea
(am terminat cu revoltele metafizice, [tii [i tu, tinere]e,
am renun]at la abstrac]iuni profunde ca s\ ar\t c\ sînt în stare,
[tii [i tu, vanitate omeneasc\).
Poate c\ n-ai nici o leg\tur\ dar sînt sup\rat mang\
c\ n-am mai citit o carte de cîteva luni,
c\ nu [tiu cum m\ descurc cu banii pîn\ la salariu,
c\ iar m-a durut burta azi,
c\ m\ epuizez într-o slujb\ stupid\,
[i cîte [i mai cîte,
409
Mircea Dinu
Doamne, nu mai face pe [mecherul,

sînt sigur c\-]i pas\,
tu, cea mai tare prezen]\ din toate universurile,
te joci de-a v-a]i ascunselea cu noi,
Doamne, nu mai face pe [mecherul,

sînt sigur c\-]i pas\,
chiar a[a,
nu po]i s\ dai [i tu un telefon din cînd în cînd?
410
Cît\ cruzime
Ce s\ fac, pîn\ una-alta mai r\mîn prin zon\,

[tiu sigur c\ disear\ am chiftelu]e la mas\,
c\ voi fuma pîn\ atunci cam zece ]ig\ri,
c\ n-am decît o bancnot\ sub]ire de cheltuial\ pentru ziua asta
[i cam atît,
altceva e mai greu de spus, de aflat, de b\nuit.
Am reu[it cu mare dificultate s\ înv\] cîte ceva de cînd tr\iesc,

cum ar fi c\
adev\rul nu e o [tiin]\ exact\,

c\ nu trebuie s\ le pui pe toate la inim\ pentru c\ nimeni n-are
atîta inim\,
c\ gîndurile [i ideile fiind o realitate au toate caracteristicile ei,
c\ nu-]i meri]i nici necazurile, nici bucuriile,
411
Mircea Dinu
nici via]a, nici moartea...

C\ îndoielile [i ezit\rile repetate înseamn\ neputin]\,
c\ lumea fiec\ruia se afl\ în ochii pe care îi are,
c\ toate semnele invizibilului se afl\ în vizibil,
c\ orice fel de ac]iune e mai bun\ decît a[teptarea,
c\ exist\ foarte mul]i oameni de o prostie monstruoas\.
C\ e atît de plin omul de ale lui c\ nici o f\rîm\ de har nu i se poate

a[eza decît într-un loc[or mai înainte golit [i asta e teribil de greu,
c\ dovada unui om de[tept nu e c\-i recunoa[te pe cei mai pro[ti
ca el ci pe cei mai de[tep]i,
c\ doar ce trebuie s\ se întîmple se întîmpl\ [i ce nu este s\ fie nu
o s\ fie,
c\ nu s`nt dec`t dou\ categorii de oameni, cei plini de calit\]i [i cei
f\r\ nici un fel de calitate.
Am izbutit cu pre] de sînge s\ înv\] cîteva lucruri de cînd tr\iesc,

c\ piedica sigur\ în calea oric\rei cunoa[teri e s\ consideri vreun
lucru definitiv [tiut,
c\ memoria e cea mai mare nenorocire pe capul omului pentru c\
d\ o fals\ reprezentare a trecutului,
412
nu, trecutul [i viitorul nu exist\ iar prezentul [i mai pu]in,

nu-l po]i surprinde [i spune despre el nimic,
este neclar,
este în cea]\,
este o cea]\.
Cam asta ar fi în mare,

e cam nasol, orice s-ar zice, pe lumea asta,
e greu s\ te descurci aruncat într-o piele de om,
nu te-a întrebat nimeni dac\ vrei [i nu intereseaz\ pe nimeni
dac\ î]i place,
dar bineîn]eles c\ realitatea asta limitat\ [i aspr\ e singurul loc
în care se poate tr\i,
bineîn]eles c\ n-ai altceva de f\cut decît s-o duci mai departe
cum po]i
[i totu[i cît\ cruzime,
cît\ cruzime fa]\ de tine însu]i

în curajul de a-]i tr\i via]a.
413
Mircea Dinu
414
Postfaţă
AP|SAREA REALULUI
Ceea ce aveţi în faţă este, fără îndoială, una dintre cele

mai îndrăzneţe construcţii poetice apărute la noi în ultimii ani.
Spun construcţie poetică pentru că nu despre o simplă culegere
de poeme este vorba, ci despre o arhitectură gândită cu minuţie,
o carte de poezie, şi nu un simplu volum antologic. Mircea Dinu nu
şi-a strâns pur şi simplu între coperte cele trei volume anterioare:
Golul exploziv, Ed. Domino, 1996, Mildendo, Ed. Macarie, 1999 şi
Aerul, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2007. A rescris, a reordonat,
a adăugat o consistentă secţiune de inedite, aproape de aceeaşi
întindere ca şi poemele publicate în plachetele precedente, alcă-
tuind astfel un volum de o substanţială unitate a viziunii. Acest
travaliu mi se pare a spune prin el însuşi ceva cu sens despre
poezia sa. O poezie care ignoră benefic módele şi revigoreazã
modélele. O poezie de orgă, şi nu de piculină, întinsă adică pe mai
multe şi variate registre şi păstrându-şi prospeţimea şi în peisajele
apocaliptice ale unei lumi fecalizate arghezian: "Şi placenta ielei ţi-este
ţie cer?/ Nu ai cer, Mildendo: sarcofag de fier,/ vînturile aspre şi
văzduh ceţos,/ reci de-ţi înfioară măduva din os.// Te expectorase
faringe ca rectu’/ scîrbă fără margini să-mi provoci perpetuu,/ cu
umori şi plasmă,/ flască,lipicioasă,/ locuieşti continuu/ omului
în casă,/ ocupat la rîndu-ţi/ de o umezeală,/ fiere, vomitare/ de
rărunchi şi boală..." (Monografia Mildendo) la pasul săltăreţ al femeii
de aer: "Erai flacără, văpaie,/ era aer de oţel,/ ca un laser care-l taie/
415
Mircea Dinu
ai făcut prin el tunel.// Aerul era de sticlă,/ mă uitam exuberant/ cum
l-împunge şi-l despică/ sînul tău cel elegant,/ sfîrcul lui de diamant"
(Aerul).
Aş recomanda începerea lecturii de la sumar, o experienţă
inedită dar necesară, pentru a vizualiza planul de ansamblu al
construcţiei. Vedem o grupare foarte riguroasă de cicluri, imagini
recurente, o înaintare spre inima junglei, o cartografiere din "aer" a
geografiei acestui tărâm fabulos numit Mildendo (şi care are şansa
să intre între marile spaţii poetice ale liricii noastre). Cele trei părţi
ale volumului sunt concentric ordonate: prima - Mildendo, capitala
Lilliputului - desenează Lumea, a doua - Aerul - portretizează
Femeia, iar a treia - Măgarul în ceaţă - este portretul Poetului.
O viziune rotundă în care vechea metaforă a lumii ca text nu
este numai verbalizată în imagini "originale" ci conţinută în însăşi
structura faptului poetic. Cartea are, lucru neobişnuit pentru un
volum de poezie, un fel de suspans, eşti curios să vezi ce s-a mai
petrecut în Mildendo, ce chinuri mai îndură Orfeu, în ce coagulări
de aer s-a mai întrupat sau des-trupat femeia. Ritmul curge uneori
solemn şi înfricoşător ca o revărsare de lavă pe un versant lin,
alteori are sacadarea isteaţă a muzicii tocurilor pe asfalt. În ciuda
coerenţei obsesive a imaginilor, poezia nu e niciodată plicticoasă,
previzibilă. Remarcabil la Mircea Dinu este suverana indiferenţă
cu care tratează módele poetice. Nu că le-ar ignora, dimpotrivă, el
scrie poezie cu suveran meşteşug dar nu exhibându-l, pur şi simplu
folosind tehnicile care îi stau la îndemână, fără deşertul "program"
ante-datat şi aplicat ca o reţetă de bucate.
Sã privim de pildă o clipă intertextualitatea. Cine se mai
referă azi - în liricã ! - la Swift, Kierkegaard, Zohar, Metamorfozele
lui Ovidiu, Herodot, Sfinţii Părinţi, Trakl, Rilke, Leibniz, Dostoievski,
Macarie Egipteanul, Şestov şamd? Când spun "se referă" nu mă
gândesc la o citare directă, nici măcar în Mildendo, la un împrumut
de versuri şi imagini (care apare cu totul sporadic), ci la o preluare
a întrebărilor fundamentale de acolo. Pentru că, într-un cosmos de
416
Postfaţă
litere, întrebările sunt pre-scrise, poetul e doar cel care le găseşte

bântuind neştiute spaţiile. Nu este o poezie livrescă în sensul curent,
nu are secitatea aceleia, ci o poezie care îşi caută trupuri, una foarte
senzuală, vizuală, obsedată de materialitate. Ca în acest Testament
al lui Orfeu: Vă las credinţa mea că poezia/ se naşte într-o zonă
complet goală/ dar care explodează pe hîrtia/ văzută de-o privire
specială// cea care dă metaforei magia/ să fie ca realul mai reală//...
materia mai are de trăit/ cît auziţi asemenea vibraţii".
Prima parte ne introduce aşadar în fabuloasa geografie
a capitalei Lilliputului, Mildendo. Este poetul, aici, Gulliver? Cu o
intuiţie impecabilă de a ocoli evidentul pentru ascuns, autorul nu
ne-o spune direct. Pe el în interesează "apăsarea realului". Figurile
poetice ale greutăţii sunt de altfel predominante (vezi şi Ceaşca
neutronică) "Periodic şi tenace un real masiv te-apasă (...) poartă-ţi
dar realu-n spate nu icni nefericit/ greutatea lui e totul, restul rama
unui mit". Avem, cum spuneam, aici o engramă a Lumii. O lume în
destrămare, în prag de implozie, în care totul suferă de blestemul
relativităţii. Nimic nu mai e sigur, începând cu dimensiunile. Anatomia
se schimbă (Vei auzi cu nasul, o să gîndeşti cu fierea), zeii fac pipi
peste cetate, totul este o împreunare monstruoasă ("mecanicu-n
conductă, bunicul în lulea,/ se-mperechează aprig ce n-ai avea
habar,/ creionul cu agenda, lăptarul cu-n pahar"), totul regresează
"Oraşul acesta mă urăşte, mamă,/ dar nici eu nu-l iubesc şi sîntem
chit,/ păcat că n-are graniţe şi vamă/ c-aş da orice să plec, am
obosit. (...) Eu trag de mine să mai pot trăi/ dar punct de sprijin ce
să fie,/ e pe aici atîta entropie/ că scriu şi-mi cade punctul de pe i".
Poetul nu este neapărat un imaginativ, dacă am transpune
în termeni de sculptură aş spune cã este un cioplitor, nu neapărat
un şlefuitor. De unde impresia de forţă. În acest spaţiu, scrisul nu
mai este o salvare ci o parte a coşmarului, de nu cauza lui primă
şi finală. Întreaga carte se nutreşte vizibil, fără fasoane gratuite,
dintr-o "viziune tragică a existenţei" pe care febrilitatea unor versuri
o transformă în ditiramb pentru toţi zeii morţi. Căci în Mildendo ce
417
Mircea Dinu
se divide într-un infinit de insuliţe locuieşte doar un personaj ciudat,

mult mai mare decât locuitorii. Dar este el zeu? Greu de crezut. Ce
glorie să fie a fi zeul unei lumi în colaps? "Mildendo, ai deasupra
stele?/ Pădure, ape limpezi, ai?/ Nu ai, Mildendo, eşti născut de iele/
printr-o tuse seacă, gripă, guturai,/ le însămînţase şi lăsase grele/
Îmbîrligăciosul, dracul la alai.".Aspectul "monografic" (vezi poemele
din acest ciclu) al acestui teritoriu fabulos (de la fabula), făcut din
"Mortar: ciment şi nenoroc", cu de la Swift citire, lasă cititorului o
surprinzătoare impresie "epică". Este, de fapt, mişcarea interioară
a unei teribile nevoi de unitate care încearcă să realipească părţile
disjuncte ale unui univers în pururi migraţie spre roşu, fugind de
centrul ce-l va fi avut cândva. E o reciprocă devorare totală (Marele
masacru). Mildendo este fireşte locul comun al unei utopii lirice
negative unde până "În kali-yuga e târziu". Agitaţia, dinamismul
imaginilor în rostogolire continuă sunt înşelătoare căci ele
nu denumesc viul ci morbidul. "În preajmă îmi cădeau clădiri,/
console, grinzi şi tencuială,/ din calendare cu martiri/ venea o teamă
ancestrală// În jur se năruiau oraşe,/ picau beton şi cărămizi./ Prin
mine îşi scriau răvaşe/ toţi avatarii apatrizi,/ deconspirau tăcute,
laşe/ apostazii de lei timizi.// (...) Ceva în lume se desface,/ o rupe
vîntul în fîşii,/ va fi la urmă doar o pace/ cînd numai moartea va trăi".
(Viaţă pentru moarte).
A doua parte a volumului, Aerul, schimbă tema, dar nu şi
tonul profund, în ciuda unei măşti de frivolitate. Tema este Femeia,
cu majusculă, surprinsă euforic în ipostaze picturale: dormind,
desfăcându-şi fermoarul rochiei, aranjându-şi hipnotic părul, în
mersul ca o plutire peste lume, şamd.
Senzualitatea jucăuşã şi provocatoare, de un imagism
domestic şi îndrăzneţ, ne duce cu gândul la badineriile lui Emil
Brumaru. Dincolo de această asemănare superficială se iveşte
însă interogaţia unui platonism sui-generis. Căci, deşi provocând
la un voyeurism permanent, trupul femeii se dizolvă în aer. Atrage
fantasmatic, dar nu are consistenţă. Imaginea femeii se completează
418
Postfaţă
mereu cu aceea a aerului dislocat, corporalul cel mai intim trece

neaşteptat în aerian şi în acest joc continuu între senzualitate şi
spiritualitate stă tot interesul unei "erotici arhetipale" cum o numeşte
poetul cu (auto)ironie. "Pe ea nimic nu o putea murdări/ pentru că
murdăria/ făcea parte din alt plan de existenţă,/ nimic nu o putea răni
pentru că odată rănită/ rănile ei dureau pe alţii// Nu o putea atinge
nimic pentru că/ odată atinsă/ nu mai era ea/ ci altă femeie/ complet
alta, oricare.// Pe ea nimeni nu o putea iubi,/ cine se îndrăgostea
de ea/ n-o mai iubea pe ea/ ci pe alta,/ oricare altă femeie". Citite în
secvenţialitatea lor, titlurile ciclurilor acestei părţi definesc o mişcare
de ascendentă desprindere de real. Femeie dormind (pasivul
receptor), femeie mergînd (seducţia dinamică, imperativă, fără-de-
scăpare), note pentru o încercare de erotică arhetipală (definirea
desprinderii), goluri de aer (înălţarea) şi aerul (desprinderea
definitivă de gravitaţie, dislocarea completă). Suntem la antipodul
greutăţii din Mildendo. De altfel, pentru că aminteam numele lui Emil
Brumaru, ceea ce deosebeşte radical imaginarul poetic al celor doi
este tocmai lipsa aici a acelui paradis al obiectelor care populează
lumea brumariană. Aici central e trupul seducător al femeii. Iar
aerul este un alt fel de îmbrăcăminte, corpul feminin însuşi devine
un fel de condensare a aerului. Picturalul impresionist este uşor de
remarcat. De altfel, solidele cunoştinţe de istorie a artelor plastice
şi de muzică ale autorului pot fi ghicite la o lectură atentă. "Bărbia
sprijinită-n palmă,/ cealaltă mînă cu o carte,/ atentă parc-ar scrie
acolo/ ce viaţă-i dincolo de moarte.// E vreo poveste oarecare,/
roman de dragoste, normal/ dar faţa ta întrebătoare/ e mult departe
de banal.// Ridică ochii de pe carte/ şi uită-te la mine-aşa:/ de ce nu
ştim ne mai desparte/ secretul din privirea ta." (Femeie citind).
Psihanalitic, ne putem juca o clipă observând că poziţia în
care apare femeia cel mai frecvent în acest erotikon postmodern
este cea verticală, pentru că ea impune, străpunge un aer al ideii pe
care ea îl fecundează. Cariatidă în mişcare, femeia sprijină, totuşi,
cerul (Peisaj). Abstractă, femeia aceasta este totuşi numai o proiecţie.
419
Mircea Dinu
Jocul dintre singular şi plural, prezenţa exclusivă a pronumelui ea,

definesc într-adevăr o "erotică arhetipală" de un romantism sui-
generis. "Ea nu a avut iniţial nici o înfăţişare/ nu arătase nicicum/
ea nici nu fusese de fapt/ o construiseră privirile asupra ei/ se
depuseseră strat cu strat/ o dăltuiseră, o şlefuiseră, ea ca să fie/
trebuia să fie văzută// Ea nu era/ cîtă vreme nu credeai că există,/
trebuia să te goleşti tu pentru ca ea/ să fie plină de farmec,/ ea era/ o
absenţă pregnantă şi dură" (II). Platonismul exclude un fel de raţionament
inductiv, de tip Don Juan, prin care numărul vrea să se transforme
în fiinţă. "Nu poate fi comparată cu nimic/ nu pentru că nu are
asemănare/ ci pentru că fiecare femeie pe care o vezi mai apoi/
capătă trăsăturile ei,/ nu te mai poţi opri cu privirea asupra nimănui/
fără s-o vezi/ multiplicată,// o întîlneşti pretutindeni/ te-ntîmpină/
de peste tot/ fără s-o poţi găsi de fapt în nimeni,/ pentru că/ cine
mai ştie care e originalul,/ pe cine-ai/ pus ochii/ iniţial.". (VIII) E o
spaimă în toată această fugă înainte spre a pipăi aerul. Spaimă de
poet: "Trestie firavă, pai,/ fii atentă, măi femeie,/ aerul în care stai/
te ridică la idee". (Aerul.13) Sau, cum va spune într-un poem din
partea a III-a, "Arta mea să se încheie/ cu o moarte de femeie?".
Ultima parte, şi cea mai masivă, a acestui volum poartă
titlul uşor derutant Măgarul în ceaţă. Sigur că poeziile din aceste
sute de pagini antologate vor fi fost scrise la vârste foarte diferite.
Remarcabilă este unitatea meşteşugului şi tensiunea mereu vie a
interogaţiei. Cele trei cicluri ale acestei ultime părţi: Cîmpul cu litere,
Îndoiala lui Orfeu, Măgarul în ceaţă se focalizează pe tema poeziei.
Este o scriitură mai abruptă, mai zbuciumată, persoana I devine
predominantă, cititorul este luat drept interlocutor. Mircea Dinu nu
este un calofil, nu caută imagini frumoase ori şocante, ci le lasă să
survină dintr-o necesitate interioară. În ciuda unei senzaţii ponderoase, de
masivitate, totul se articulează într-un traseu parcurs rapid, limbajul
brusc colocvial nu trivializează ideea, ci-i dă directeţe. Metafora
sub care se situează această secvenţă este cea a lumii-carte, a
cuvântului-trup, a Sensului plutind liber în univers pentru a-şi găsi
420
Postfaţă
literele de întrupare. Când vorbeşti despre poezie, vorbeşti despre

trup, nu în sensul fiziologic, ci în cel mistic. De adăpost al sensului.
Aici văd şi unitatea de profunzime a celor trei părţi ale volumului de
faţă. "litere mici şi mari, cizelate şi diforme, calde şi reci/ albe, negre,
albastre, gri, incolore, murdare, sexuate, asexuate/ litere-dragoste şi
litere-ură/ litere-sex şi litere-spirit,/ da, prin venele mele curg litere,/
pulsul meu dă paginile unui roman-fluviu/ aorta mea gîlgîie fraze/
plămînii mei respiră conjugînd verbe/ cîteodată la timpuri imposibile,
la moduri ciudate/ vezica mea conţine reziduuri de vorbe înlăturate,
scuipate, vomate/ ficatul meu filtrează veninul greţos şi amar al
cuvintelor pe care aş vrea să le uit..."(Cîmpul cu litere.1.)
Tema morţii ca temă personală, nu temă de meditaţie, se
insinuează tot mai pregnant în aceste cicluri. Echivalentă cu tema
descoperirii de sine: ,,În ce limbă/ în ce limbă sînt, Doamne, scris/ şi
cine mă poate citi/ cine se poate uita în mine ca într-o carte" (idem)
Mişcarea browniană în care sunt prinse literele universului nu se
poate opri (este visul secret al oricăruia) într-un sens totalizator,
în "Enciclopedia Universală Totală". Biografia însăşi devine atunci
disipată, aleatorie, o dezvoltare fractalică disperantã prin infinita ei
prolificitate. "Ar trebui să învăţ să mor" coboară în colocvial versul
clasic tocmai pentru a eufemiza moartea. După cum "eu, vă rog să
mă credeţi, scriu fiecare vers de parcă apoi cineva mi-ar tăia mîna"
(Poem numai pentru mine) nu sună doar ca o declaraţie sfidător
naivă şi romantică, ci ca o provocare la orgoliu. Mâna poetului este
urechea lui Van Gogh. Autobiograficul, până aici disimulat în utopie
şi parabolă, invadează dureros textul (Radiografia unei stări de
paralizie a conştiinţei). O poezie a limitelor, a lui "nu se poate", "nu
e cu putinţă", se loveşte de limitele exprimării într-un spaţiu vid de
sens. "Fiecare are în Carte o pagină a lui" şi poetul mai mult ca
oricare, o caută pe a sa, încearcă să o descifreze şi să o lipească
la loc în marele tom. Pentru cã mereu "Vulturii negri ai speranţei îţi
caută cadavrul". Speranţa de a alcătui un Sens, se poate face poezie
în afara ei? "Sîntem trimişi la studii pe pămînt./ Noi aici trebuie să
învăţăm Lecţia".
421
Mircea Dinu
Cum se încadrează în acest univers mitul aproape previzibil

al lui Orfeu? Tot ca o dedublare a realului (Altul I). În care partea pe
care noi o numim convenţional "reală" este doar o amânare a trăirii
"Să mă culc seara cu oarecare speranţe/ şi să mă trezesc dimineaţa/
aşteptînd să trăiesc" (Cadenţe vitale) care duce la "senzaţii de rai
amînat". Totul este dublu (Mitul poeziei) şi rolul lui Orfeu pare a
fi tocmai de a lipi aceste jumătăţi ale androginului cosmic: realul
(care o fi?) cu imaginea sa (care o fi?). "Eurydice, eu ca să fiu/
nu-mi ajung,/ sînt incomplet/ am în mine jumătate din cineva/ un
intermitent cineva/ care-mi mai trebuie./ Eu lui nu./ El se îndură"
(Altul.2.)
Personajele mitologice sunt puse să joace o dramă
interioară care este drama rupturii de sine însuşi. Şi asta se face
firesc, joycean, (citat de altfel) într-un cotidian fără de care poezia
modernă nu mai poate fi închipuită. Există un demon regizoral la
poetul nostru, el pune în scenă, face să se mişte "personajele"
dramei sale interioare. "M-am întors să văd realul/ pus de mine în
decor,/ încreţesc eu mării valul/ cînd cu vorba o măsor/ sau doar
vîntul, luna, valul/ fac din veacuri treaba lor..." (Îndoiala lui Orfeu.2.).
Citiţi un poem "în metru popular" precum Cerbii orfici, admirabil, din
care nu pot aminti decât finalul aici: "cad prelungi şi limpezi cerbii/
ca o ploaie caldă peste/ ascuţişul rece-al ierbii". Avem destule astfel
de formulări memorabile care identifică la urma urmei gheara unui
poet excepţional. Când până şi "iarba crescută pe mit" se usucă,
înseamnă că "Poetu-a plecat de acasă/ şi nu mai e nicăieri/ sau
nu-l vedeţi, e prea deasă/ perdeaua lui azi peste ieri" (Plecarea în
lume).
Ultimul ciclu desenează în acest spaţiu coborârea în infernul
personal. "Am vreun semn pe frunte?", "Rămîne din mine vreo
urmã?", în care trimiterile culturale mai abundente nu fac decât
să sporească dezorientarea. De la miticul Orfeu la paremiologicul
măgar în ceaţă saltul nu e decât de imagine, nu de esenţă. Comună
le este Rătăcirea. Unul în lumea de dedesubt, celălalt în orice lume.
Amândurora le este refuzată privirea pe care ar vrea să o arunce
422
Postfaţă
dincolo, spre o frumuseţe bănuită dar mereu ascunsă. Aparentul

donjuanism din portretele de femeie, abia aici îşi află complinirea şi
poate fi înţeles. "RIDICĂ, DOAMNE, CEAŢA" (aşa scris, cu majuscule)
devine, astfel, o invocaţie de a scăpa din cercul nevăzut care ne
închide. Zoologicul înseamnă încă o treaptă coborâtă pe scara
fiinţei, avem şi "fratele cobai", cel supus permanent experimentelor
faţă de care poetul nu se poate simţi decât înspăimântat-solidar:
"trag nădejde că nu faci, Doamne, experimente pe noi,/ sper că
nu mă înţeapă nimeni cu seringi nevăzute ca să vadă cum mă
comport". În ciuda invocării frecvente a divinului în această parte
finală, aceştia nu pot fi psalmi. Nu pot fi psalmi, nici măcar
tăgăduitori-arghezieni. Căci divinul nu apare decât ca un principiu
de ordine, cel care adună membra disjecta ale sfâşiatului Orfeu,
cel care împrăştie ceaţa prin condensarea picăturilor. "Numai să nu
fie degeaba, Doamne,/ numai să nu fie degeaba" se aude strigătul
disperat al poetului. Pentru că "e greu să te descurci aruncat într-o
piele de om".
Mircea Dinu este unul dintre cei mai puternici poeţi de azi.
Sunt convins că "fratele cititor" îmi va da dreptate. Are un defect
major însă: nu ştie sau nu vrea să-şi facă promovarea. Asta în ciuda
faptului că au scris laudativ despre poezia lui critici importanţi, care
îşi cântăresc bine cuvintele. Stă pierdut în "provincia pustie", (acutele
nevrozei bacoviene nu-i sunt chiar străine), nu participă în nici un fel
la viaţa literară, nici măcar nu publică în reviste, nu-şi împărtăşeşte
nimănui proiectele literare, îşi îngrijeşte biblioteca precum o grădină,
ascultă Pink Floyd şi preclasici, colindă cu privirea impresionanta sa
colecţie de albume de artă şi nu se comportă deloc "ca un poet".
Volumele sale precedente, dintre care ultimul a fost lansat chiar la
Muzeul Literaturii Române, au avut acelaşi circuit discret pe care-l
are îndeobşte la noi cartea de poezie, apanajul unei secte tot mai
ciudate când o privim dinspre ceaþa cotidianului.
Este un personaj febril, extrem de sensibil dincolo de o
impresie de masivitate pe care o lasă la prima vedere. Ascuns după
423
Mircea Dinu
fumul ţigării, priveşte prin tine spre altceva. Are grija maniacală a
ordinii (je hais le mouvement qui déplacent les lignes - nu ştiu dacă
îi place acest vers) şi a exactităţii discursului poetic. Pot spune că
ne cunoaştem de o viaţă, de pe când amândoi ne trăiam câte o altfel
de tinereţe, şi ele se întâlneau şi se îmbogăţeau cu alte tinereţi şi
alte multe cărţi şi întâlniri miraculoase, "certuri filozofice" de multe
zile şi nopţi întregi care au sudat câteva prietenii pe care vremurile
nu le-au stricat. Sunt singurele momente de expansiune pe care i
le cunosc. Atunci se dezlănţuie şi îşi desfăşoară spectacolul unei
memorii culturale neobişnuite şi al unei gândiri obsedate de claritate.
Faptul că vede - splendidă desuetudine - în poezie o expresie
superioară a rigorii ţine şi de structura sa interioară dar şi de acele
vechi symposioane, sper. Pierdut printre dealuri cu livezi, păduri şi
sonde, Mircea Dinu şi-a construit al său Macondo liric, Mildendo,
ca pe o arcă. Atunci când s-a îndurat să mi-l arate prima dată, am
fost uimit de prospeţimea viziunii şi de obsesia constructivă. Mircea
Dinu nu scrie, ci compune. E într-o continuă criză de creaţie care,
ca orice criză bună, se traduce tot prin scris. Speriat de încheierea
prezentului op (care scriitor nu este speriat de încheiere?) mă
întreabă, subliniind rotunjimea construcţiei: dacă închei volumul
ăsta, ce-mi mai rămâne de scris? Din fericire, îi mai rămân şi
teme şi formule neepuizate şi inepuizabile. E un om-surpriză, nu
ştii niciodată ce pregăteşte. Egoist, sper ca volumul de faţă să-l
scoată din izolare şi să-i acorde o meritată impunere printre vocile
importante ale poeziei de azi. "...nu sînt decît un cîmp cu litere/ un
cîmp cu litere stingher/ o înserare lipită umed pe umerii goi ai unei
hîrtii".
Christian Crăciun
424
Cuprins
MILDENDO, CAPITALA LILLIPUTULUI
I. MILDENDO, CAPITALA LILLIPUTULUI .......................................................9

Ap\sarea realului.1. ..........................................................................................11
Cea[ca neutronic\.1. ........................................................................................12
Ap\sarea realului.2. ..........................................................................................15
Schimbarea anatomiei ......................................................................................16
Mildendo.1. .......................................................................................................17
Mildendo.2. .......................................................................................................20
Mildendo.3. ........................................................................................................22
Amor în Mildendo .............................................................................................24
Ziduri în vid .......................................................................................................25
Teroarea realului ...............................................................................................27
Mildendo.4. .......................................................................................................28
Tyrannosaurus Rex ..........................................................................................29
O, mamă ...........................................................................................................32
Moartea comun\ ...............................................................................................34
Gulliver ..............................................................................................................35
R\mîi ................................................................................................................37
Acas\ ................................................................................................................38
II. MONOGRAFIA MILDENDO ........................................................................39

Mildendo.5. .......................................................................................................41
Mildendo. Coprocultura ....................................................................................44
Monografia Mildendo ........................................................................................49
Scrisoare v\rului Gulliver ..................................................................................57
Cea[ca neutronic\.2. ........................................................................................62
Bordelul cosmic ................................................................................................66
Aici e pace ........................................................................................................68
425
Mircea Dinu
Marele masacru .................................................................................................70
Utopia final\, conform modelului .......................................................................74
A[tept .................................................................................................................77
III. ARHIPELAGUL LILLIPUT ..........................................................................79

Via]\ pentru moarte ...........................................................................................81
Peisaj .................................................................................................................83
Arhipelagul Lilliput.1. ..........................................................................................85
Posibile destine ..................................................................................................92
Destin .................................................................................................................96
Poem.1. ..............................................................................................................98
Rug\ciunea din insula Luggnagg ....................................................................100
Iarna de[ertului ................................................................................................102
Poem.2. ...........................................................................................................103
Arhipelagul Lilliput.4. .......................................................................................105
Arhipelagul Lilliput.5. .......................................................................................107
Moartea ...........................................................................................................109
IV. IARNA DE LA SFÎR{ITUL LUMII ............................................................111

Iarna de la sfîr[itul lumii.1. ...............................................................................113
Rodul faptei ......................................................................................................116
Moartea auzului ...............................................................................................117
Rictus ...............................................................................................................120
Sentiment .........................................................................................................121
Crepuscul de div\ ............................................................................................125
Stan]\ ...............................................................................................................131
Gar\ f\r\ tren ..................................................................................................133
426
Cuprins
Anul poetic .......................................................................................................138
Scurt\ rug\ciune ..............................................................................................139
E P I L O G. Vînt prin Mildendo ........................................................................141
A E R U L
I. PORTRET DE FEMEIE DORMIND ............................................................147
Femeie dormind.1. ..........................................................................................149
Aerul.1. ............................................................................................................150
Femeie dormind.2. ..........................................................................................152
Femeie dormind.3. ..........................................................................................153
Aerul.2. (Raport c\tre alcoolici anonimi) .........................................................154
Femeie denudîndu-se.1. .................................................................................156
Poem.1. ..........................................................................................................158
Femeie citind ..................................................................................................160
Fructul [i coaja ...............................................................................................161
Femeie dormind.4. ..........................................................................................163
Ce-a[tept ........................................................................................................165
Femeie denudîndu-se.2. .................................................................................166
Ikebana ..........................................................................................................167
Setea [i foamea .............................................................................................168
II. FEMEIE MERGÎND ....................................................................................169

Aerul.3. ............................................................................................................171
Femeie mergînd.1. ..........................................................................................173
Femeie mergînd.2. ..........................................................................................174
Femei-planete ................................................................................................176
Ochii ................................................................................................................178
Peisaj ..............................................................................................................180
Vocea ..............................................................................................................182
Femeie mergînd.3. ..........................................................................................184
Parfum de femeie ...........................................................................................185
Aerul.4. ............................................................................................................186
Demult femeie .................................................................................................187
Aerul.5. ............................................................................................................188
427
Mircea Dinu
Optic\ ..............................................................................................................189
Aerul.6. ...........................................................................................................190
III. NOTE PENTRU O ÎNCERCARE DE EROTIC| ARHETIPAL|................191

I .......................................................................................................................193
II ......................................................................................................................194
III .....................................................................................................................195
IV .....................................................................................................................197
V ......................................................................................................................198
VI .....................................................................................................................199
VII ....................................................................................................................201
VIII ...................................................................................................................203
IX .....................................................................................................................204
IV. GOLURI DE AER ......................................................................................205

Amor în[elat ....................................................................................................207
O floare oferit\ în cadru rustic ........................................................................209
Desp\r]ire la gar\ ............................................................................................211
Gest ................................................................................................................213
Poem resemnat ..............................................................................................214
Sentimentul de[ertic .......................................................................................216
Idil\ la malul m\rii ...........................................................................................217
Pastel de toamn\ ............................................................................................218
Poem / Boem .................................................................................................220
Antropomorfism ...............................................................................................221
Poem.2. ..........................................................................................................222
V. AERUL .........................................................................................................223
Aerul.7. ...........................................................................................................225
Du[ .................................................................................................................227
Rela]ia ei cu aerul.1. .......................................................................................229
Aerul.8. ............................................................................................................230
Avatarii ............................................................................................................231
Rela]ia ei cu aerul.2. .......................................................................................233
V\zul tactil .......................................................................................................234
Aerul.9. ............................................................................................................236
428
Cuprins
Curburi ............................................................................................................237
Atingerea vizual\ ............................................................................................238
Aerul.10. ..........................................................................................................239
Aerul.11. ..........................................................................................................241
Aerul.12. ..........................................................................................................244
Aerul.13. ..........................................................................................................246
Aerul.14. ..........................................................................................................248
M|GARUL ÎN CEA}|
I. CÎMPUL CU LITERE ..................................................................................253

Cîmpul cu litere.1. ...........................................................................................255
Edi]ie rev\zut\ la o biografie ..........................................................................266
Excursie prin ideea de moarte ........................................................................270
Infantilisme ......................................................................................................275
Poem numai pentru mine ................................................................................279
Radiografia unei st\ri de paralizie a con[tiin]ei ..............................................284
Utopii subiective ..............................................................................................291
Voma scuzabil\ ...............................................................................................295
Vine o zi ..........................................................................................................299
Cîmpul cu litere.2. ...........................................................................................301
Lec]ia ..............................................................................................................305
Cîmpul cu litere.3. ...........................................................................................308
Caden]e vitale .................................................................................................316
II. ÎNDOIALA LUI ORFEU .............................................................................319

Altul.1. .............................................................................................................321
Mitul poeziei ....................................................................................................323
Altfel.1. ............................................................................................................326
Ce e [i ce nu e.1. ............................................................................................328
Argonau]ii.1. ....................................................................................................330
Altfel.2. ............................................................................................................331
Ce e [i ce nu e.2. ............................................................................................332
Altul.2. .............................................................................................................333
429
Mircea Dinu
Sudorul ...........................................................................................................335
Altul.3. .............................................................................................................336
Îndoiala lui Orfeu.1. ........................................................................................338
Argonau]ii.2. ...................................................................................................340
Orfeu ...............................................................................................................341
Golul exploziv.1. .............................................................................................342
Cu umilin]\, art\ poetic\ ................................................................................344
Golul exploziv.2. .............................................................................................346
Plîngerea Eurydicei ........................................................................................347
Orfeu în infern .................................................................................................349
Îndoiala lui Orfeu.2. .........................................................................................351
Înv\]\turile lui Orfeu c\tre un tînar poet .........................................................354
Cerbii orfici ......................................................................................................356
Nun]ile orfice ...................................................................................................361
Plecarea în lume .............................................................................................363
Moartea lui Orfeu ............................................................................................365
Testamentul lui Orfeu ....................................................................................366
III. M|GARUL ÎN CEA}| .............................................................................368

M\garul în cea]\.1. .........................................................................................371
R\t\cesc .........................................................................................................373
R\mîne vreo urm\? ........................................................................................374
O minge aruncat\ ...........................................................................................376
Mai e ceva ......................................................................................................378
Cea]a.1. ..........................................................................................................380
Un om intrat la idei ..........................................................................................381
Privire care se uit\ la aer ................................................................................385
M\garul în cea]\.2. .........................................................................................387
Fratele cobai ...................................................................................................389
Cea]a.2. ..........................................................................................................392
Menaj cu un înger de piatr\.1. ........................................................................393
Ia stai un pic de vorb\, Doamne.1. ................................................................400
Cealalt\ ..........................................................................................................402
Zidul ................................................................................................................405
430
Cuprins

Cît\ cruzime ....................................................................................................411
Postfa]\. Apăsarea realului de Christian Craciun .............................................415
431

Mircea Dinu Final

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mircea Dinu Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MIRCEA DINU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Crăciun, Christian (postf.)

Culegere text: Felix Lupulescu

Edi]ia de fa]\ reprezint\ refacerea, ad\ugirea semnificativ\ [i restructurarea

So]iei mele, Simona

Autorul descrie Mildendo, capitala Lilliputului: (...)

Periodic [i tenace un real masiv te-apas\,

Cineva povestea cum începuser\ necazurile în Mildendo,

am ie[it, dar surpriz\,

- Da’ ce s\-i faci, a[a e omul,

Real masiv eman\ izvoare uniforme

Rigiditatea aspr\ din tot ce ai în jur

Arid\ poten]are a greutate seac\

~]i anulau stomacul digestiile plate,

Anatomii complexe se scurtcircuiteaz\

Vei auzi cu nasul, o s\ gînde[ti cu fierea

"Ora[ul era un p\trat perfect"

Mildendo era a[ezat pe o colin\, pe un deal adic\,

era lucru obi[nuit s\ vrei s\ g\te[ti o varz\ pe care

Oamenii erau sup\ra]i mang\ în Mildendo, era

de la a treia yuga nu se mai f\cuse niciodat\ ziu\,

{i nici nu trecuse vreodat\ pe-acolo

Piloni pe din\untru goi

Mildendo, mu[uroi de umezeal\,

Mildendo, burg cu izuri puturoase,

Potop vîscos de clis\ [i de gel

Mildendo tace sub asprimea nop]ii

Din chiuvete-i curge

Mildendo, hoit apocaliptic!

Se face, ha], [i dragoste-n Mildendo,

E-o zbatere nebun\ în tot ce n-ai visa,

{i timpul în Mildendo juiseaz\ scurt [i flasc

cu un vers din Trakl

Ora[ în vid str\in de atmosfere,

Descump\nit, asfaltul de pe strad\

Se rupe [i cade aerul buc\]i sferice

rotesc planetele ca ni[te bile

Captiv în spa]iul Riemann curbat de [ov\ieli

Afazicele spectre se întretaie ritmic,

Motiv din presa de senza]ie

Cimitire-n lun\ calme ne a[teapt\ inocente,

Se rote[te-n cer p\mîntul ca un bulg\re de fiere

De-ap\sarea ei de mîine vom fi înc\ [i mai mici

Bineîn]eles c\ locuitorii din Mildendo [i ai întregului Lilliput

dar nimeni nu putea s\ explice ce naiba se întîmplase,

c\rora ideea c\ ei erau descenden]ii unui neam de oameni

Ora[ul \sta m\ ur\[te, mam\,

M\ doare [i s\ merg pe strad\

Eu trag de mine s\ mai pot tr\i

Strecor prin mine, mam\, de amar de vreme,

A[ vrea s\ plec dar unde, unde,

Ziua de mîine e o invectiv\,

Prezent perpetuu, f\r\ a[teptare?

O singur\ moarte ne pa[te pe to]i,

O moarte amar\, stupid\ ne-a[teapt\,

De-o crud\ furtun\ nebun\

Îl a[teptau înfiora]i s\ vin\

Pîn\ la urm\ se pare c\ Gulliver venise-n ora[,

Era Gulliver ar\tos [i înalt, foarte [ic,

Ziseser\ unii ,,b\, \sta o fi Gulliver \la, p\ bune,

At`t r\mîi: un semn de întrebare -

În neplinirea zilei s\tul s\ fii ce e[ti

Din c\r\mizi apoase-]i vei construi o cas\