Cazimir G.

Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

Curs 3 : Concepte fizice de baza (cont.)

§ Structura de benzi fotonice si banda fotonica interzisa

Problema cu vectori si valori proprii definita pe un domeniu care contine o singura celula
primitiva :

G G ⎧⎪ 1 G G G G ⎫⎪ ⎛ ωnkG ⎞ 2 G G
( )
∇ + ik × ⎨
⎪⎩ ε r ( r )
( )
G ∇ + ik × hnkG ( r ) ⎬ = ⎜ ⎟ hnkG ( r )
⎪⎭ ⎝ c ⎠
(1)

G G G G G
(
in care hnkG ( r ) = hnkG r + R . )
G
In (1) vectorul de unda k intervine ca un parametru care variaza continuu in 1BZ. Este de
G
asteptat ca functiile de banda ωnkG (in care n este constant) sa fie functii continue de k . Functiile

de banda (numite si relatii de dispersie) sunt etichetate in ordinea crescatoare a frecventei prin
intermediul indicelui de banda n. Intregul set al functiilor de banda reprezinta structura de benzi
fotonice a mediului PBG. Setul de frecvente proprii este teoretic infinit, nu exista o frecventa
limita superioara. In practica insa, suntem interesati de benzile fotonice de ordin mic (maxim 10).
In unele cazuri, este posibil ca o zona de frecventa sa nu fie acoperita de nici o functie ωnkG ,
G
oricare ar fi k si starea de polarizatie. Aceasta zona se numeste banda fotonica interzisa si
reprezinta proprietatea cea mai importanta a cristalelor fotonice.
O intrebare care ramane este: cum alegem, in calcule, setul discret de valori reprezentative ale
G
punctelor k ? Trebuie avute in vedere doua aspecte: (1) surprinderea maximelor si/sau
G
minimelor benzilor fotonice; (2) evitarea calculelor redundante (ex: puncte k echivalente, care
conduc la aceleasi frecvente proprii).

§ Simetria si zona Brillouin ireductibila

Vom discuta mai intai despre simetria la inversia timpului si consecinta sa. Consideram
G G
( )
EnkG , H nkG o solutie armonica a ecuatiilor Maxwell, avand o frceventa reala si pozitiva ωnkG > 0 .

Consideram ecuatiile complex-conjugate:

G G∗ G G∗ G
G ( r ) = −iω G μ H G ( r )
∇ × Enk (2)
nk 0 nk

G G∗ G G G∗ G
G ( r ) = iω G ε ε ( r ) E G ( r )
∇ × H nk (3)
nk 0 r nk
Cazimir G. Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

G∗ G∗
Observam ca Enk (
G , −H G
nk )
este de asemenea solutie avand aceeasi frecventa ωnkG

Adoptam o conventie de faza standard 1 :

G∗ G G G
EnkG (r ) = E G (r ) (4)
n( − k )

G∗ G G G
G (r ) = H
− H nk G (r ) (5)
n( − k )

G G
Obtinem faptul ca solutiile care corespund vectorilor de unda k si − k sunt echivalente
ωn( − kG ) = ωnkG , indiferent de simetria retelei cristaline. Deci, pentru o retea arbitrara putem

considera jumatate din 1BZ.

In continuare ne vom referi la simetria spatiala a retelei cristaline si consecintele sale. O tratare
detaliata si riguroasa a simetriei spatiale trebuie sa se bazeze pe teoria grupurilor. Aici insa vom
prezenta simeria intr-o maniera intuitiva prin intermediul unor exemple.
Am discutat simetria translationala discreta care este o trasatura generala a retelei cristaline. In
afara de aceasta, celula primitiva poate fi invarianta la un set de transformari de simetrie (ex:
rotatii, reflexie, inversie) definite fata de punctul cu simetria cea mai inalta. Aceste transformari
formeaza grupul punctual de simetrie. Aici vom considera numai « atomi » care au centru de
inversie care coincide cu centrul celulei Wigner-Seitz, acesta fiind punctul cu simetria cea mai
inalta.

Fie ℜ̂ un operator de rotatie care actioneaza asupra vectorilor retelei cristaline. Invarianta
G
ε ( r ) la actiunea ℜ̂ este exprimata matematic astfel:

( ) (
ˆ rG = ε ( rG ) = ε ℜ
ε ℜ ˆ −1 rG ) (6)

Un operator de rotatie care actioneaza asupra unui camp vectorial Ôℜ se numeste rotator si este
G G
compus din doua rotatii, a campului si a argumentului. De exmplu, rotatorul lui H kG ( r ) este

definit astfel (vezi Joannopoulos, p.33):

G G G
Oˆ ℜ H kG ( r ) = ℜ
ˆ HG ℜ
k (
ˆ −1 rG ) (7)

Daca mediul prezinta simetrie de rotatie (exprimata in (6)) se poate arata prin calcul direct (vezi

Sakoda p.63) ca operatorii Ôℜ si Θ̂ H comuta:

G G
1Aceasta rezulta din faptul ca E si H sunt functii para, respectiv impara de vectorul de
G G G G G JJG G JJG G
( ) () ( )
pozitie r , adica E −r = E r si H −r = − H r (exercitiu!)()
Cazimir G. Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

2
ˆ H G ( rG ) = ⎛ ωk ⎞ Oˆ H G ( rG )
G G G
(
ˆ Oˆ H G ( rG ) = Oˆ Θ ) ( ) ( )
G
Θ H ℜ k ℜ H k ⎜ ⎟ ℜ k
(8)
⎝ c ⎠

Drept consecinta a relatiei de comutare (8), orice mod propriu al Θ̂ H este mod propriu al Ôℜ .

Acesta este un fapt important, deoarece functiile si valorile proprii ale operatorilor de simetrie
sunt relativ usor de determinat.
G G
Din (8) se observa ca Oˆ ℜ H kG ( r ) este mod propriu al Θ̂ H , avand aceeasi frecventa proprie ca
G G G G G G
H kG ( r ) , cu alte cuvinte H kG ( r ) si Oˆ ℜ H kG ( r ) sunt degenerate (nu sunt neaparat ortogonale).
G G G
In plus, Oˆ ℜ H kG ( r ) este un vector propriu care corespunde lui ℜ
ˆ −1 k (vezi mai jos) :

G G G G G G
( )
TˆRG Oˆ ℜ H kG ( r ) = TˆRG ℜ
ˆ HG ℜ
k (
ˆ −1 rG ( ) ) = ℜˆ H ( ℜˆ
G
k
−1
r+R ) (9)
G G G G G G G
( )
Oˆ ℜ Tˆℜˆ RG H kG ( r ) = Oˆ ℜ H kG r + ℜ
ˆR =ℜ (
ˆ HG ℜ
k
ˆ −1 rG + R ) ( ) (10)
G G G G
( ) ( )
ceea ce inseamna TˆRG Oˆ ℜ H kG ( r ) = Oˆ ℜ Tˆℜˆ RG H kG ( r ) . Folosind acest rezultat si proprietatea
G ˆ G ˆ −1 G G
produsului scalar v ⋅ℜ w = ℜ v ⋅ w obtinem:
G G G G G G
( ) ( ) ( )
G G G G
Oˆ ℜ Tˆℜˆ RG H kG ( r ) = e ik ⋅ℜR Oˆ ℜ H kG ( r ) = e iℜ k ⋅R Oˆ ℜ H kG ( r )
ˆ ˆ −1
(11)
G G G G
( ) ( )
G G
TˆRG Oˆ ℜ H kG ( r ) = e iℜ k ⋅R Oˆ ℜ H kG ( r )
ˆ −1
(12)
G G
Ecuatia (12) arata ca Oˆ ℜ H kG ( r ) este un vector propriu al operatorului de translatie TˆRG cu
G G G G
(
ˆ −1 k ⋅ R , deci O
valoarea proprie exp iℜ ℜ k )
ˆ H G ( rG ) corespunde vectorului de unda ℜ
ˆ −1 k . Atunci

G G
ˆ −1 k si k sunt egale:
valorile proprii care corespund vectorilor ℜ

ωn(ℜˆ kG ) = ωnkG
−1 (13)

In continuare discutam mai multe exemple de operatii de simetrie la care celula primitiva este

invarianta. De exemplu, in este prezenta invarianta la reflexie fata de axa x ( ε ( x , y ) = ε ( −x , y ) )

sau la o rotatie cu π 3 . Aceste doua operatii sunt notate σ x si respectiv C6. (In general, Cn este

definit ca o rotatie cu 2π n radiani, iar σ i este o reflexie fata de axa i). O rotatie cu π (C2) este

cunoscuta si sub numele de inversie.

Deci grupul de simetrie punctuala este compus din operatiile de reflexie, rotatie si inversie care
depind de reteaua cristalina si forma “atomilor”. Cateva exemple sunt aratate in Figura 1. Un cerc
are simetrie de rotatie C∞, deci se pastreaza cele 12 operatii de simetrie care transforma hexagonul
in el insusi. Un triunghi echilateral are aceleasi simetrii de reflexie ca reteaua hexagonala, numai
simetria de inversie nu se pastreaza. Un hexagon rotit poate sa inlature simetria de reflexie. Un
Cazimir G. Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

patrat inlatura simetria de rotatie C3 si doua simetrii de reflexie. O elipsa rotita poate sa inlature
toate simetriile de rotatie si de reflexie, pastrand numai simetria de inversie.

a) b) c)

d) e)
Figura 1 Operatiile de simetrie intr-o retea hexagonala, pentru cateva forme de “atomi”: a) cerc;
b) triunghi echilateral; c) hexagon rotit; d) patrat; e) elipsa rotita
G
Dupa cum am aratat in (13) doi vectori k intre care exista o relatie de simetrie a retelei
cristaline sunt echivalenti. Aceasta inseamna ca 1BZ poate contine puncte redundante. Prin
eliminarea acestor puncte se obtine zona Brillouin ireductibila (IBZ) care va contine numai acele
puncte care nu pot fi conectate prin operatii de simetrie. In cazul 2D IBZ este un poligon, in timp
ce in cazul 3D este un poliedru. Varfurile acestora se numesc puncte de inalta simetrie (notate cu
litere standard) iar liniile care conecteaza aceste puncte se numesc directii de inalta simetrie.
De exemplu, punctele de inalta simetrie ale retelei hexagonale (Figura 2a) au coordonatele

( )
carteziene : Γ = ( 0, 0 ) ; K = ( 2π a )( 2 3 , 0 ) ; M = ( 2π a ) 1 2 , 3 6 ; directiile de inalta simetrie

sunt ΓM , MK si ΓK . In Figura 2 aratam IBZ (gri deschis) care corespund configuratiilor din
Figura 1. Cand numai simetria de inversie este prezenta (Figura 2c) IBZ este aproape jumatate
din 1BZ (numai ΓK 3 este redundanta, fiind obtinuta din ΓK printr-o rotatie C2). In cazul simetriei

de reflexie (Figura 2b) IBZ este un sfert din 1BZ, datorita echivalentelor ΓK1 ≡ ΓK 2 si ΓM ≡ ΓM2 .

Cand celula primitiva are simetrie C6 (Figura 2a) toate directiile ΓK si ΓM care difera printr-o
rotatie de 60° sunt echivalente si IBZ se reduce la triunghiul ΓMK .
Cazimir G. Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

a) b) c)
Figura 2 IBZ in cazul unor simetrii posibile ale retelei hexagonale: a) simetria C6 (Figura
1a,b,c); b) simetrie de reflexie (Figura 1d); c) simetrie de inversie (Figura 1e)

Evident, simetria depinde numai de forma “atomilor” si nu de marimea acestora. De aceea,

proprietatile de simetrie ale modurilor unui mediu « aproape uniform » (in care atomii sunt
infinitezimali) si care pot fi calculate analitic, prin teoria perturbatiei, se pastreaza si la cresterea
marimii atomilor.
Simetria poate explica si existenta modurilor necuplate (inactive) in anumite situatii.
In general, este acceptata ideea ca o banda fotonica interzisa de marime apreciabila necesita o
retea cristalina si o forma a « atomilor » cu simetrie cat mai inalta (astfel incat 1BZ sa fie cat mai
aproape de un cerc).
In unele cazuri, degenerarea indusa de simetrie inchide potentiale benzi interzise intre benzile
permise de ordin superior.

§ Exemplu de diagrama de benzi fotonice

Un rezultat important al teoriei grupurilor afirma ca punctele de extrem (maxime si minime)
ale tuturor benzilor trebuie sa se situeze de-a lungul directiilor de inalta simetrie, de cele mai
multe ori chiar in punctele cu simetria cea mai inalta. De aceea, in calcule, este suficient sa
G
consideram vectorii k de-a lungul directiilor de inalta simetrie din IBZ, iar diagrama de benzi
este prezentata sub forma desfasurata ca un singur grafic.
Diagrama de benzi fotonice se obtine prin rezolvarea problemei cu vectori si valori prorii,
printr-o metoda analitica sau numerica. Metodele de rezolvare vor fi discutate in cursul urmator.
Cazimir G. Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

Figura 3 Exemplu de diagrama de benzi fotonice a unui 2D PBG: goluri de aer (nair=1) sub
forma de hexagoane rotite, aranjate sub forma unei retele hexagonale in siliciu (nSi=3.45);
cercurile pline/goale corespund modurilor polarizate TM, respectiv TE; benzile interzise sunt
gri-deschis

Conceptul de diagrama de benzi fotonice este ilustrat in Figura 3, IBZ asociata in Figura 2a.

Banda fotonica interzisa (PBG) este o zona de frecventa ω ∈ (ω1 , ω2 ) care nu este acoperita de
G
nici o banda, oricare ar fi k sau starea de polarizare. In Figura 3 observam prezenta unei PBG
intre benzile 2 si 3 cu polarizare TM, avand extremele in punctele Γ si K. Putem defini latimea

PBG Δω = ω2 − ω1 si frecventa centrala ω0 = (ω2 + ω1 ) 2 . In mod obisnuit latimea PBG este

normata ( Δω ω0 ) si este exprimata ca procent.

§ Densitatea de stari (DOS)

DOS este o masura a numarului de stari permise intr-un interval de energie si este o marime de

interes in calcule cuantice. In medii omogene DOS este proportional cu ω 2 . In medii PBG, DOS
poate avea variatii “ciudate”, cu aplicatii in controlul interactiilor atom-foton.
DOS totala este definita matematic astfel:
G
ρ (ω ) = ∑
n IBZ
∫ ( ( ))
d 3 k ⋅ δ ω − ωn k (14)

Pentru calculul integralei in (14) este necesara o discretizare uniforma a IBZ. DOS fotonica
G
()
poate fi calculata intr-o maniera similara cu DOS electronica, odata ce relatiile de dispersie ωn k

sunt cunoscute.
Cazimir G. Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

Un exemplu de calcul este aratat in Figura 4 . DOS prezinta variatii foarte abrupte, avand
varfuri ascutite precum si zone in care DOS este zero. Valori mari ale DOS se inregistreaza chiar
la marginile PBG (unde viteza de grup este nula), in timp ce in interiorul PBG DOS este zero.

Figura 4 Densitatea de stari fotonice (DOS) pentru modurile TE (H) pentru structura
prezentata in Figura 3 ; pentru regiunea PBG in Figura 3 DOS este zero

§ Viteza de grup (vg)

Viteza de grup a modurilor Bloch este data de gradientul curbelor de dispersie care este
derivata frecventei unghiulare ω in raport cu vectorul de unda:
G ∂ω
vg = G (15)
∂k
Un exemplu de calcul este prezentat in Figura 5. Se observa ca in punctele de inalta simetrie ale
IBZ vg este foarte mica (tipic 1/50 din viteza luminii in vid), ceea ce arata un comportament de tip
unda cvasi-stationara.
O viteza de grup mica produce o crestere a amplitudinii locale a campului si un timp de
interactie lung intre campul electromagnetic si materie.
Cazimir G. Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

Figura 5 Viteza de grup normata, care corespunde diagramei de benzi din Figura 3

§ Diagrama vectorului de unda

( )
Consideram un material PBG pentru care diagrama de benzi ω kx , k y este 2D ().

a) b)

Figura 6 (a) Benzile fotonice (suprafete) si (b) Diagrama k (contururi) pentru

gama de frecventa acoperita de a 2-a banda fotonica pentru modurile TE (H)
din Figura 3

O sectiune ω = const. prin diagrama de benzi (Figura 6a), care poate intersecta mai multe benzi,
va conduce la diagrama vectorului de unda (k) (Figura 6b). Aceasta este o diagrama de tip contur
G
care reprezinta vectorii permisi k in interiorul PBG, pentru o anumita frecventa (energie e
fotonului) si o anumita stare de polarizare.
Cazimir G. Bostan – Materiale si dispozitive cu banda fotonica interzisa – curs 3

G
Diagrama k ne releva fenomene de propagare interesante care au loc in medii PBG, de
exemplu refractia negativa, fenomenul de superprisma, autocolimarea. Aceste fenomene vor fi
discutate in cadrul cursului ndespre metamateriale.

§ Indicele effectiv
Din diagrama de benzi din Figura 3 se observa ca primele benzi pentru modurile TM (E) si TE
(H) sunt cvasi-liniare cand frecventa normata este aproximativ zero, adica a λ  1 (aproximatia

opticii geometrice). In aceasta zona mediul PBG poate fi privit ca un mediu omogen efectiv,
descris de indicele de refractie:
G
ck
neff = lim (16)
ω →0 ω
care este de fapt inversul pantei primei benzi in vecinatatea punctului Γ.
E
Modurile E si H au indici effectivi diferiti (in cazul de fata neff = 2.09 si neff
H
= 1.72 ) care depind
G
de directia k , ceea ce arata ca mediul efectiv este anizotrop.
Deci o posibila aplicatie a mediilor PBG este realizarea unor medii anizotrope pornind de la
materiale constituente izotrope.