P. 1
Teoria Generala a Dreptului Conceptul de Drept

Teoria Generala a Dreptului Conceptul de Drept

|Views: 20|Likes:
Published by Crisii Jusman

More info:

Published by: Crisii Jusman on May 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/17/2012

pdf

text

original

Lect. univ. dr. CARMEN LAZAR TEORIA GENERALA A DREPTULUI 1.Introducere în teoria generala a dreptului 2.

Dreptul în sistemul reglementarilor sociale 3.Norma juridică 4.Izvoarele dreptului 5.Raportul juridic 6.Sistemul dreptului; elaborarea lui si aplicarea lui 7.Interpretarea normelor juridice 8.Statul si dreptul Introducere în teoria generală a dreptului

În sistemul ştiinţelor juridice se pot distinge, în funcţie de sfera şi modul de abordare a studiului dreptului, trei grupe şi anume: a) ştiinţele juridice teoretice globale b) ştiinţele juridice de ramură şi c) ştiinţele juridice istorice Teoria generală a dreptului se înscrie în prima grupă din cele trei amintite. Teoria generală a dreptului, ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice, s-a constituit în secolul al XX-lea, în prima jumătate a acestui secol şi mai pronunţat după al doilea război mondial, deşi au existat şi preocupări mai vechi de abordare teoretică generală a studiului dreptului. (1) Teoria generală a dreptului are ca obiect de studiu abordarea teoretică, generală, a dreptului în întregul său, studiul global al dreptului ca fenomen social, cu funcţiile şi formele sale de manifestare. Deoarece teoria generală a dreptului studiază dreptul în ansamblul său, în generalitatea şi integralitatea sa, studiază ordinea juridică în globalitatea sa, ea formulează definiţia dreptului, conceptele şi categoriile specifice dreptului şi cu care operează toate ştiinţele juridice. De asemenea, ea formulează o serie de principii generale valabile pentru toate ştiinţele juridice. De exemplu: principiile legalităţii, ale supremaţiei legii, neretroactivităţii legii, prezumţiei de cunoaştere a legii: “ nimeni nu se poate scuza că nu cunoaşte legea “ Teoria generală a dreptului studiază, de . asemenea, metodologia de cercetare folosită de ştiinţa dreptului, precum şi corelaţia dintre drept şi putere, dintre drept şi stat. (2) Teoria generală a dreptului este, evident, o ştiinţă, întrucât ea operează cu concepte, teorii, principii şi legităţi, dar are şi o importanţă practică, căci serveşte nemijlocit procesul de elaborare şi aplicare a dreptului. (3) Teoria generală a dreptului este, evident, şi o disciplină de învăţământ, având un caracter de introducere în studierea ştiinţelor juridice. Această disciplin㠓introduce“ studentul în lumea “dreptului“, îi deschide porţile universului juridic, al justiţiei, are rolul de a-l înarma cu o serie de noţiuni, concepte şi definiţii inerente şi în studierea Dreptului Comunităţii Europene, în înţelegerea noţiunii de stat de drept şi de făurire a democraţiei. Mai mult ca oricând, dreptul are o importanţă covârşitoare pentru dezvoltarea societăţii noastre. Conceptul de drept. Definiţia dreptului. Pentru a răspunde la întrebările ce este dreptul şi care este esenţa şi care sunt particularităţile sale, adică prin ce se deosebeşte de alte fenomene sociale cu rol şi funcţii asemănătoare în societate, trebuie să ne însuşim o terminologie adecvată.

dereche. avem în vedere dreptul obiectiv. conştiinţă juridică. Evident că şi existenţa dreptului obiectiv ar rămâne fără sens. denumit şi drept obiectiv şi (b) dreptul ce aparţine unei persoane (fizice sau juridice) în temeiul normei juridice. diritto. fie o persoană juridică). rectiliniu. Codul lui Hammurabi la evrei. dacă prescripţiile normelor sale nu s-ar realiza prin drepturi subiective în relaţii interumane. ideile. Prin urmare. (3) Ce este prin urmare dreptul? Dreptul este un ansamblu de norme sau reguli de conduită obligatorii destinate a reglementa comportarea oamenilor în societate. doctrină juridică. a căror respectare este asigurată la nevoie de către forţa publică. Aşa sunt de exemplu: legile lui Manu. vorbim de acte juridice. terenului. obiceiuri. căci drepturile su. Trebuie să remarcăm însă că dreptul obiectiv sau ansamblul normelor juridice formează pilonul central. a le armoniza şi orienta interesele constituie normele de drept. Specificul acestor norme faţă de alte norme sociale. drept obiectiv şi drept subiectiv ca noţiuni fundamentale de drept. finalitatea sau scopul acestor norme. nu numai că nu sunt antinomice. În unele limbi. interesul şi conştiinţa oamenilor. indiferent de forma pe care au îmbrăcat-o de-a lungul timpului (legi. legăturile dreptului cu statul. Evoluţia societăţii umane a confirmat dictonul “ubi societas. acte). dreptul obiectiv exprimă voinţa şi interesele societăţii sau ale unor grupuri sau categorii sociale. Dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv nu sunt două noţiuni antinomice. În limba română. ordine şi disciplină.(1) Cuvântul drept şi corespondentele sale din alte limbi: droit. asupra firmei comerciale. cum ar fi dreptul de proprietate asupra casei. ibi jus“ (unde este societate. Dreptul obiectiv nu vrea să însemne că ansamblul de norme juridice cuprinse în legi au o existenţă independentă de voinţa. termenul drept este folosit în două sensuri şi anume: (a) ca ansamblu de reguli juridice de conduită sau normele juridice din societate. Recht derivă din latinescul directus care evocă sensul de direct. raporturi juridice. Deci. Cuvântul “juridic“ este absolut indispensabil pentru a putea desemna ipostaze ale existenţei şi manifestării dreptului în viaţa socială. norme juridice. dreptul la vot.a. aşa cum au legile şi fenomenele naturii. Omul nu poate trăi decât în societate şi orice societate umană are nevoie de organizare. trăieşte într-o colectivitate în care se formează anumite norme de conduită care la început au fost mai simple. Astfel. ştiinţe juridice. când avem în vedere ansamblul normelor juridice. adică o regulă de conduită fără specificarea conţinutului. adică: drepturilor subiective le corespund obligaţiile juridice. Legea celor 12 table la romani. atunci vorbim de dreptul subiectiv pe care persoana fizică îl foloseste si îl exercită. mecanismul lor de acţionare în societate. interese fixate şi obiectivate în norme juridice sub formă de legi sau alte acte apărate de puterea publică. ca de altfel şi în numeroase alte limbi. Dimpotrivă. dar se condiţionează reciproc. pentru cele două ipostaze ale dreptului se utilizează chiar noţiuni diferite: law (drept obiectiv) şi right (drept subiectiv). Ele consfinţesc drepturi. dreptul la salariu etc. acole este drept). drepturile subiective sînt legate organic de dreptul obiectiv. (2) Un alt termen ce evocă domeniul dreptului este şi adjectivul “juridic“. “zoon politikon“. Evident. cu puterea publică.. în India. limbaj juridic ş. dereito. Dacă vorbim însă de drepturile unei persoane (fie o persoană fizică. Etimologia cuvântului este latinescul “jus“ (drept). Legile . Regulile şi normele menite a organiza convieţuirea oamenilor. ca fiinţă socială. dar care s-au constituit încă din vechime în adevărate momente legislative. Omul. libertăţi şi obligaţii ale oamenilor în relaţiile lor reciproce. relaţiile şi drepturile subiective. mai rudimentare. deoarece spre el sau de la el iradiază toate celelalte manifestări ale fenomenului juridic cum ar fi: teoriile.biective nu există fără a fi prevăzute în norme juridice. reglementare juridică. Aristotel spunea că omul este o fiinţă politică. aşa cum poate părea la prima vedere. Romanii distingeau între norma agendi (drept obiectiv) şi facultas agendi (drept subiectiv). pe care-l denumim drept subiectiv. toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea ramuri şi capitole de drept.

un rol de seamă îi revine Şcolii istorice reprezentate de Friederich Karl von Savigni şi de Rudolf von Ihering care au studiat atât originile dreptului cât şi esenţa şi legităţile ce-l guvernează. religios. iar în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întâlni elemente aparţinătoare altui tip. Primul curs de drept tipărit în limba română şi păstrat a fost “Istoria dreptului românesc sau a pravilelor româneşti“ şi a fost ţinut ca lecţie de deschidere în 1830 în Moldova. se pot cita: Adolf Merkel. Influenţa spiritului enciclopedic de la sfârşitul secolului al XVIII-lea are efect şi pe tărâmul ştiinţelor juridice: ideile filozofice ale lui Schelling şi Hegel au creat un fundament mai robust Teoriei generale a dreptului. Clasificarea dreptului după criteriul istoric este convenţională. Până la începutul secolului al XIX-lea. Dar normele de conduită au evoluat şi ele. adic㠓ceea ce este constant în orice relaţiune juridică“. obiceiuri şi tradiţii. Dar evoluţia dreptului nu este aceeaşi în toate ţările. Victor Cousin. Regulamentul Organic înfiinţează un curs de legi cu şase discipline predate de Costache Moroiu. În dezvoltarea sa. cărturar al vremii. Kogălniceanu magistrala lecţie intitulat㠓Cuvânt introductiv în istoria naţional㓠(la . dreptul este în evoluţie istorică şi poartă amprenta epocilor şi a particularităţilor spirituale ale popoarelor. de exemplu. Cu atât mai mult are loc o apropiere ce merge până la unificare între sistemele de drept ale ţărilor cuprinse în diferite forme de colaborare internaţională cum ar fi CEE. Marii gânditori ai dreptului au fost înainte de toate filozofi. Apariţia şi formarea dreptului era. dar primele norme erau difuze şi împletite cu o mulţime de obiceiuri. iar în sistemul anglo-american “Jurisprudenţ㓠sau “Jurisprudenţă generală“. teoria dreptului a fost considerată o subdiviziune a filozofiei. Wilhelm Duvantis concepe lucrarea “Speculum juris“. o dată cu constituirea puterii publice ca putere de stat.lui Solon la greci etc. Ca disciplină de învăţământ. Exemple de sancţiuni atunci când erau violate normele de convieţuire: răzbunarea sângelui şi treptat expulzarea din gintă sau trib: răscumpărarea materială etc. uneori sub denumirea de “Introducere în ştiinţa dreptului“. acest criteriu având în vedere mai ales evoluţia societăţii. încercările de elaborare a unei teorii generale sau enciclopedice datează din Evul mediu: în 1275. Erau impregnate de aspectul mistic. un proces complex. François Geny. Vodă Caragea reorganizează prin 1816 Şcoala Domnească unde îl numeşte profesor de drept pe logofătul Nestor. Mircea Djuvara. apar în epoca primitivă. a eticii sau a politicii. care a dus şi la naşterea unui sistem propriu de drept denumit dreptul comunitar pe care îl veţi studia şi voi în acest an începând cu semestrul II. În acest sens. a religiei. practici religioase etc. Rudolf Stammler. existenţa în dreptul contemporan a unor categorii juridice apărute în dreptul roman sau influenţa dreptului islamic într-o serie de ţări afroasiatice. Cu aceasta trecem la capitolul următor şi anume la “Apariţia şi dezvoltarea istorică a dreptului“. care-şi propune să înlocuiască Filozofia dreptului şi Dreptul natural. dreptul păstrează elemente de continuitate. Constituirea dreptului ca entitate conturată se poate spune că are loc în ţările orientului antic şi în antichitatea greco-romană. adaptându-se vieţii sociale. în care autorul şi-a propus să armonizeze dreptul laic cu cel canonic. Deşi abordarea studiului dreptului i-a preocupat pe oamenii de ştiinţă încă din antichitate. oameni ai bisericii sau politicieni. jurist român de recunoaştere europeană (deceniul III al secolului nostru) considera că enciclopedia dreptului studiază permanenţele juridice. care orientaseră gândirea juridică de până atunci pe o cale speculativă. Alţi autori importanţi. Învăţământul juridic românesc este în România destul de vechi. bineînţeles. Teoria generală a dreptului sau Enciclopedia juridică este întâlnită în toate planurile de învăţământ din ţările europene. John Austin etc. Dezvoltarea puternică a relaţiilor internaţionale şi a colaborării internaţionale face posibilă şi necesară apropierea şi influenţa reciprocă a sistemelor de drept din toate ţările existente pe glob. Ca fenomen social. datini. Aşa se explică. ce s-au impus mai întâi ca deprinderi. unde îşi va ţine în 1843 şi M. Primele norme de drept sau juridice. care au contribuit la dezvoltarea Teoriei generale a dreptului ca ştiinţă autonomă.

datorită lui Grigore Ghica Vodă. Un curs de Enciclopedia dreptului şi unul de Filozofia dreptului este predat şi la Facultatea de drept din Cernăuţi. Mironescu. la Cluj. spirit enciclopedic şi jurist de mare valoare. La această facultate va preda între 1856-1864 un curs de “Drept natural şi al ginţilor“ Simion Bărnuţiu. Vălimărescu. Longinescu. În Transilvania. . filozof. Filozofia dreptului este predată încă înainte de Unire. Catedra din Bucureşti a beneficiat în cursul timpului de nume ca: G. poet.Academia Mihăileană). de către Felix Şomulo şi tot astfel la Oradea. În Moldova. Mircea Djuvara şi D. Basilescu. Cassiu Maniu şi Eugeniu Speranţia. marele învăţat ardelean. facultatea de drept s-a înfiinţat în 1836 la Iaşi. jurist. S. Catedra a fost onorată de nume de prestigiu ca: Iorgu Radu.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->