Lect. univ. dr. CARMEN LAZAR TEORIA GENERALA A DREPTULUI 1.Introducere în teoria generala a dreptului 2.

Dreptul în sistemul reglementarilor sociale 3.Norma juridică 4.Izvoarele dreptului 5.Raportul juridic 6.Sistemul dreptului; elaborarea lui si aplicarea lui 7.Interpretarea normelor juridice 8.Statul si dreptul Introducere în teoria generală a dreptului

În sistemul ştiinţelor juridice se pot distinge, în funcţie de sfera şi modul de abordare a studiului dreptului, trei grupe şi anume: a) ştiinţele juridice teoretice globale b) ştiinţele juridice de ramură şi c) ştiinţele juridice istorice Teoria generală a dreptului se înscrie în prima grupă din cele trei amintite. Teoria generală a dreptului, ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice, s-a constituit în secolul al XX-lea, în prima jumătate a acestui secol şi mai pronunţat după al doilea război mondial, deşi au existat şi preocupări mai vechi de abordare teoretică generală a studiului dreptului. (1) Teoria generală a dreptului are ca obiect de studiu abordarea teoretică, generală, a dreptului în întregul său, studiul global al dreptului ca fenomen social, cu funcţiile şi formele sale de manifestare. Deoarece teoria generală a dreptului studiază dreptul în ansamblul său, în generalitatea şi integralitatea sa, studiază ordinea juridică în globalitatea sa, ea formulează definiţia dreptului, conceptele şi categoriile specifice dreptului şi cu care operează toate ştiinţele juridice. De asemenea, ea formulează o serie de principii generale valabile pentru toate ştiinţele juridice. De exemplu: principiile legalităţii, ale supremaţiei legii, neretroactivităţii legii, prezumţiei de cunoaştere a legii: “ nimeni nu se poate scuza că nu cunoaşte legea “ Teoria generală a dreptului studiază, de . asemenea, metodologia de cercetare folosită de ştiinţa dreptului, precum şi corelaţia dintre drept şi putere, dintre drept şi stat. (2) Teoria generală a dreptului este, evident, o ştiinţă, întrucât ea operează cu concepte, teorii, principii şi legităţi, dar are şi o importanţă practică, căci serveşte nemijlocit procesul de elaborare şi aplicare a dreptului. (3) Teoria generală a dreptului este, evident, şi o disciplină de învăţământ, având un caracter de introducere în studierea ştiinţelor juridice. Această disciplin㠓introduce“ studentul în lumea “dreptului“, îi deschide porţile universului juridic, al justiţiei, are rolul de a-l înarma cu o serie de noţiuni, concepte şi definiţii inerente şi în studierea Dreptului Comunităţii Europene, în înţelegerea noţiunii de stat de drept şi de făurire a democraţiei. Mai mult ca oricând, dreptul are o importanţă covârşitoare pentru dezvoltarea societăţii noastre. Conceptul de drept. Definiţia dreptului. Pentru a răspunde la întrebările ce este dreptul şi care este esenţa şi care sunt particularităţile sale, adică prin ce se deosebeşte de alte fenomene sociale cu rol şi funcţii asemănătoare în societate, trebuie să ne însuşim o terminologie adecvată.

interese fixate şi obiectivate în norme juridice sub formă de legi sau alte acte apărate de puterea publică.biective nu există fără a fi prevăzute în norme juridice. termenul drept este folosit în două sensuri şi anume: (a) ca ansamblu de reguli juridice de conduită sau normele juridice din societate. nu numai că nu sunt antinomice. vorbim de acte juridice. dreptul la vot.. limbaj juridic ş. relaţiile şi drepturile subiective. adică: drepturilor subiective le corespund obligaţiile juridice. ca fiinţă socială. a le armoniza şi orienta interesele constituie normele de drept. (3) Ce este prin urmare dreptul? Dreptul este un ansamblu de norme sau reguli de conduită obligatorii destinate a reglementa comportarea oamenilor în societate. Dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv nu sunt două noţiuni antinomice. obiceiuri. mai rudimentare. adică o regulă de conduită fără specificarea conţinutului. Dimpotrivă. Deci. Codul lui Hammurabi la evrei. Legile . aşa cum au legile şi fenomenele naturii. dar care s-au constituit încă din vechime în adevărate momente legislative. Dreptul obiectiv nu vrea să însemne că ansamblul de norme juridice cuprinse în legi au o existenţă independentă de voinţa. Aşa sunt de exemplu: legile lui Manu. Recht derivă din latinescul directus care evocă sensul de direct. cum ar fi dreptul de proprietate asupra casei. Ele consfinţesc drepturi. în India. doctrină juridică.a. când avem în vedere ansamblul normelor juridice. Trebuie să remarcăm însă că dreptul obiectiv sau ansamblul normelor juridice formează pilonul central. acte). toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea ramuri şi capitole de drept. Evident că şi existenţa dreptului obiectiv ar rămâne fără sens. Romanii distingeau între norma agendi (drept obiectiv) şi facultas agendi (drept subiectiv). legăturile dreptului cu statul. (2) Un alt termen ce evocă domeniul dreptului este şi adjectivul “juridic“. atunci vorbim de dreptul subiectiv pe care persoana fizică îl foloseste si îl exercită. ordine şi disciplină. dreptul obiectiv exprimă voinţa şi interesele societăţii sau ale unor grupuri sau categorii sociale. acole este drept). rectiliniu. Prin urmare. a căror respectare este asigurată la nevoie de către forţa publică. dar se condiţionează reciproc. deoarece spre el sau de la el iradiază toate celelalte manifestări ale fenomenului juridic cum ar fi: teoriile. libertăţi şi obligaţii ale oamenilor în relaţiile lor reciproce. dreptul la salariu etc. drepturile subiective sînt legate organic de dreptul obiectiv. Aristotel spunea că omul este o fiinţă politică. denumit şi drept obiectiv şi (b) dreptul ce aparţine unei persoane (fizice sau juridice) în temeiul normei juridice. ideile. Astfel. diritto. În limba română. finalitatea sau scopul acestor norme. Specificul acestor norme faţă de alte norme sociale. Legea celor 12 table la romani. trăieşte într-o colectivitate în care se formează anumite norme de conduită care la început au fost mai simple. Omul. indiferent de forma pe care au îmbrăcat-o de-a lungul timpului (legi. Regulile şi normele menite a organiza convieţuirea oamenilor. Dacă vorbim însă de drepturile unei persoane (fie o persoană fizică. drept obiectiv şi drept subiectiv ca noţiuni fundamentale de drept. dereche. Omul nu poate trăi decât în societate şi orice societate umană are nevoie de organizare. interesul şi conştiinţa oamenilor. mecanismul lor de acţionare în societate. Evoluţia societăţii umane a confirmat dictonul “ubi societas.(1) Cuvântul drept şi corespondentele sale din alte limbi: droit. aşa cum poate părea la prima vedere. ibi jus“ (unde este societate. În unele limbi. Cuvântul “juridic“ este absolut indispensabil pentru a putea desemna ipostaze ale existenţei şi manifestării dreptului în viaţa socială. cu puterea publică. reglementare juridică. fie o persoană juridică). pe care-l denumim drept subiectiv. raporturi juridice. conştiinţă juridică. căci drepturile su. Etimologia cuvântului este latinescul “jus“ (drept). Evident. ştiinţe juridice. terenului. “zoon politikon“. dereito. avem în vedere dreptul obiectiv. norme juridice. dacă prescripţiile normelor sale nu s-ar realiza prin drepturi subiective în relaţii interumane. asupra firmei comerciale. ca de altfel şi în numeroase alte limbi. pentru cele două ipostaze ale dreptului se utilizează chiar noţiuni diferite: law (drept obiectiv) şi right (drept subiectiv).

existenţa în dreptul contemporan a unor categorii juridice apărute în dreptul roman sau influenţa dreptului islamic într-o serie de ţări afroasiatice. care orientaseră gândirea juridică de până atunci pe o cale speculativă. unde îşi va ţine în 1843 şi M. jurist român de recunoaştere europeană (deceniul III al secolului nostru) considera că enciclopedia dreptului studiază permanenţele juridice. Regulamentul Organic înfiinţează un curs de legi cu şase discipline predate de Costache Moroiu. Cu aceasta trecem la capitolul următor şi anume la “Apariţia şi dezvoltarea istorică a dreptului“. încercările de elaborare a unei teorii generale sau enciclopedice datează din Evul mediu: în 1275. un proces complex. Influenţa spiritului enciclopedic de la sfârşitul secolului al XVIII-lea are efect şi pe tărâmul ştiinţelor juridice: ideile filozofice ale lui Schelling şi Hegel au creat un fundament mai robust Teoriei generale a dreptului. religios. Dar normele de conduită au evoluat şi ele. Cu atât mai mult are loc o apropiere ce merge până la unificare între sistemele de drept ale ţărilor cuprinse în diferite forme de colaborare internaţională cum ar fi CEE. în care autorul şi-a propus să armonizeze dreptul laic cu cel canonic. uneori sub denumirea de “Introducere în ştiinţa dreptului“. În dezvoltarea sa. Ca disciplină de învăţământ. datini. o dată cu constituirea puterii publice ca putere de stat. de exemplu. Primul curs de drept tipărit în limba română şi păstrat a fost “Istoria dreptului românesc sau a pravilelor româneşti“ şi a fost ţinut ca lecţie de deschidere în 1830 în Moldova. Dezvoltarea puternică a relaţiilor internaţionale şi a colaborării internaţionale face posibilă şi necesară apropierea şi influenţa reciprocă a sistemelor de drept din toate ţările existente pe glob. care a dus şi la naşterea unui sistem propriu de drept denumit dreptul comunitar pe care îl veţi studia şi voi în acest an începând cu semestrul II. În acest sens. Până la începutul secolului al XIX-lea. ce s-au impus mai întâi ca deprinderi. apar în epoca primitivă. adic㠓ceea ce este constant în orice relaţiune juridică“.lui Solon la greci etc. iar în cadrul unei societăţi dintr-o ţară putem întâlni elemente aparţinătoare altui tip. Constituirea dreptului ca entitate conturată se poate spune că are loc în ţările orientului antic şi în antichitatea greco-romană. a religiei. Victor Cousin. Aşa se explică. practici religioase etc. acest criteriu având în vedere mai ales evoluţia societăţii. Teoria generală a dreptului sau Enciclopedia juridică este întâlnită în toate planurile de învăţământ din ţările europene. bineînţeles. Dar evoluţia dreptului nu este aceeaşi în toate ţările. dreptul păstrează elemente de continuitate. care-şi propune să înlocuiască Filozofia dreptului şi Dreptul natural. care au contribuit la dezvoltarea Teoriei generale a dreptului ca ştiinţă autonomă. Wilhelm Duvantis concepe lucrarea “Speculum juris“. Ca fenomen social. Învăţământul juridic românesc este în România destul de vechi. obiceiuri şi tradiţii. un rol de seamă îi revine Şcolii istorice reprezentate de Friederich Karl von Savigni şi de Rudolf von Ihering care au studiat atât originile dreptului cât şi esenţa şi legităţile ce-l guvernează. adaptându-se vieţii sociale. Apariţia şi formarea dreptului era. Clasificarea dreptului după criteriul istoric este convenţională. John Austin etc. iar în sistemul anglo-american “Jurisprudenţ㓠sau “Jurisprudenţă generală“. Alţi autori importanţi. Mircea Djuvara. Erau impregnate de aspectul mistic. Rudolf Stammler. Kogălniceanu magistrala lecţie intitulat㠓Cuvânt introductiv în istoria naţional㓠(la . François Geny. oameni ai bisericii sau politicieni. Primele norme de drept sau juridice. se pot cita: Adolf Merkel. dar primele norme erau difuze şi împletite cu o mulţime de obiceiuri. a eticii sau a politicii. cărturar al vremii. Marii gânditori ai dreptului au fost înainte de toate filozofi. dreptul este în evoluţie istorică şi poartă amprenta epocilor şi a particularităţilor spirituale ale popoarelor. Vodă Caragea reorganizează prin 1816 Şcoala Domnească unde îl numeşte profesor de drept pe logofătul Nestor. Deşi abordarea studiului dreptului i-a preocupat pe oamenii de ştiinţă încă din antichitate. Exemple de sancţiuni atunci când erau violate normele de convieţuire: răzbunarea sângelui şi treptat expulzarea din gintă sau trib: răscumpărarea materială etc. teoria dreptului a fost considerată o subdiviziune a filozofiei.

Catedra a fost onorată de nume de prestigiu ca: Iorgu Radu. Un curs de Enciclopedia dreptului şi unul de Filozofia dreptului este predat şi la Facultatea de drept din Cernăuţi. jurist. facultatea de drept s-a înfiinţat în 1836 la Iaşi. spirit enciclopedic şi jurist de mare valoare. La această facultate va preda între 1856-1864 un curs de “Drept natural şi al ginţilor“ Simion Bărnuţiu. . Vălimărescu. Catedra din Bucureşti a beneficiat în cursul timpului de nume ca: G. Filozofia dreptului este predată încă înainte de Unire. În Moldova. Basilescu.Academia Mihăileană). de către Felix Şomulo şi tot astfel la Oradea. În Transilvania. marele învăţat ardelean. Mironescu. S. Mircea Djuvara şi D. la Cluj. poet. Longinescu. datorită lui Grigore Ghica Vodă. Cassiu Maniu şi Eugeniu Speranţia. filozof.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful