Sunteți pe pagina 1din 2

Neptun - zeul marilor si al cutremurelor

Cunoscut în lumea greacă ca şi Poseidon, zeul ce domnea asupra mărilor, este unul din
Olympieni, fiu al lui Cronos şi Rhea. După unele tradiţii, este considerat mai tânăr decât
fratele său, Zeus. Cea mai veche legendă, cea în care Zeus, ajuns la vârsta bărbăţiei, şi-a
forţat tatăl, Cronos, să restituie copii pe care i-a înghiţit, ar arăta că Zeus este cel mai tânăr
din familie, aşa cum Cronos însuşi, care şi-a detronat tatăl Uranus, era mezinul lui. Dar
încetul cu încetul, odată cu dezvoltarea dreptului primului născut, Zeus, considerat stăpân
suveran, a luat locul celui mai mare. De aceea în legendele epocii clasice, neptun este adesea
considerat mai tânăr decât fratele lui.

Poseidon - zeul marilor si al cutremurelor

În mitologia greacă, Poseidon era zeul mării, fiul lui Cronos şi al Rheei. În mitologia romană
este cunoscut sub numele de Neptun. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost
înghiţit de către tatăl său şi apoi dat afară.
Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut
împărţirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui
Poseidon Împărăţia apelor. El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa, Amfitrite, alături
de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin şi purtat de un car tras de cai înaripaţi,
spinteca valurile.
Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniştite, el scotea insule la
iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se
închege lacuri. O dată el a încercat împreună cu Hera şi cu Athena să-l pună în lanţuri pe
Zeus, dar încercarea a dat greş. De atunci Poseidon a fost mereu alături de preaputernicul său
frate care cârmuia destinele lumii.

In mitologia romană, Jupiter deţinea acelaşi rol precum cel al lui Zeus în panteonul
grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai Mare),
fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile şi ordinea socială. Jupiter
este o derivaţie a lui Jove şi pater (latină: tată).
Acest articol se concentrează asupra lui Jupiter în timpurile începutului Romei şi asupra
practicilor cultului. Pentru informaţii privind surse mitologice despre Jupiter, adânc
influenţate de către mitologia greacă, vezi Zeus.
Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter şi a fost punctul de plecare
pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în limba
franceză jeudi, de la Jovis Dies). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind
derivat din acelaşi zeu precum şi zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de
marţi. O altă referinţă etimologică este Dyaus Pita, aparţinând religiei vedice.

Zeus (în greacă: Ζεύς) este, în mitologia greacă, cel mai puternic dintre zeii olimpieni,
socotit drept stăpânul suprem al oamenilor şi al zeilor.
În legendă[1] se spune că,într-o noapte,Prometeu furase focul din europa din vatra zeului
Hefaistos pentru a-l duce oamenilor pe pământ.Când Zeus a aflat că titanul Prometeu îi
furase focul,a hotărât să-l pedepsească greu pe creatorul oamenilor. L-a chemat pe
fierar,pe Hefaistos,şi i-a poruncit să facă din apă şi ţărână,o fată,fiinţă muritoare,dar să
aibă chip de zeiţă.Când termină,să cheme toţi zeii pentru a o împodobi pe fată cu cele mai
alese daruri...După aceea,Zeus îi va face şi el un dar.