Fizica

Curs7
 Fluidul perfect. Ecuaţia de continuitate

• Prin fluid perfect sau ideal, se înţelege un fluid lipsit

de frecări interne, deci lipsit de vâscozitate. Pentru a
obţine ecuaţia de mişcare a fluidului perfect, să
considerăm un element de volum dV.
• Masa fiind distribuită în general în mod arbitrar, în
elementul de volum dV se va gasi masa dm, astfel ca
daca dV este suficient de mic, densitatea fluidului se
poate considera că este constantă în volumul
elementar şi putem scrie:
dm    dV
• Pentru întreg fluidul, densitatea este
o funcţie scalară continuă de poziţie
şi de timp, iar masa totală conţinută
într-un domeniul finit 
D va fi:
m   r , t dV z
D dV

• Dacă domeniul D este mărginit de dV

suprafaţa S, micşorarea masei de 0 x

fluid conţinută în domeniul D, în y Fig. 4.1

absenţa unui izvor de fluid este:


 r , t 
  r , t dV   dV (1)
dm d
dt dt D t
• În limitele de aplicabilitate ale mecanicii
clasice, masa se conservă şi variaţia în timp a
masei dintr-un volum V al mediului continuu
poate să apară numai ca urmare a transferului
de masă prin suprafaţa S care înconjoară
volumul V.
  
  dV    dS  l    dS  v  dt
• Deci
dm    
    v  dS     v  n  dS
dt SD  S D 
(2)
Dar (1) = (2)    
   v  n  dS     r , t dV
S D 
t D
   
• Stim ca:    v  n  dS 
S D 
   v dV
DS 

 r   
• Deci:  dV     v dV 
 
  r , t 
D
t D
D    v 
t  dV  0

care este verificată pentru orice volum, dacă:

 
  v   0
t
• Aceasta este ecuaţia de continuitate.
 
• Vectorul j    v se numeşte vectorul densitate de curent
masic sau densitate de masă. Direcţia lui coincide cu
direcţia mişcării fluidului, iar valoarea sa absolută
determină cantitatea de fluid care traversează în
unitatea de timp unitatea de suprafaţă normală la
direcţia deplasării.
 Dinamica fluidului perfect
• Dacă viteza fluidului derivă dintr-o funcţie potenţială scalară

de forma v     , mişcarea fluidului este potenţială
(irotaţională), iar în caz contrar, mişcarea fluidului este
turbulentă.

• Comportarea fluidelor perfecte sub acţiunea acestor forţe

poate fi staţionară sau nestaţionară, după cum câmpul de
viteze, presiunea şi densitatea rămân constante sau sunt
variabile în timp.
 Dinamica fluidului perfect
• Mişcarea fluidelor perfecte se datorează forţelor care
acţionează asupra lor, forţe care pot fi masice sau de
tensiune.
• Forţele masice sunt forţe care acţionează asupra fiecărui
element de volum dV, sunt proporţionale cu masele
conţinute în elementul de volum şi sunt independente de
existenţa altor părţi ale mediului continuu.
 
Fm   f    dV
D
• Densitatea forţelor masice este o mărime vectorială numeric
egală cu forţa care acţionează asupra unităţii de masă
(intensitatea câmpului forţelor masice).
dFm dFm
f  
dm   dV
 Dinamica fluidului perfect
• Forţele de tensiune (sau superficiale)
sunt forţele care se manifestă între
diferitele părţi ale mediului continuu,
deci sunt forţele exercitate asupra
elementului de volum datorită
interacţiunilor cu suprafeţele
învecinate elementului de volum
considerat.
• Forţa de tensiune care acţionează pe
unitatea de arie a suprafeţei se
numeşte tensiune.
• Considerând o suprafaţă elementară a unui
volum oarecare V, forţa elementară de
tensiune care acţionează asupra ei este:

dFtx  PxxdSx  PxydSy  PxzdSz dFti   P dS

k  x , y, z
ik k

• Pik = (i, k = x, y, z) depind de poziţia elementul

de volum în interiorul fluidului şi de timp si
formează o matrice pătratică de ordinul trei
numită tensor al tensiunilor:
• Pentru fluidele ideale, dacă aceste
componente sunt egale în mărime iar valoarea
lor comună (-p) este independentă de
orientarea axelor de coordonate, mărimea se
numeşte presiune.

Pxx  Pyy  Pzz  p

 Ecuaţia lui Euler
• Pentru stabilirea ecuaţiilor de mişcare a
fluidului ideal, să considerăm elementul de
volum dV, delimitat de suprafaţa S' asupra
căruia acţionează forţe masice şi forţe de
tensiune. Ecuaţia de mişcare a elementului de
volum dV în lungul axei Ox este:

max   Fx a x    dV  f x    dV   dF
S dV
tx
 Ecuaţia lui Euler
• Pentru o porţiune finită de volum V0:
V0
a x    dV   f x    dV  
V0 S V0 
dFtx

• In urma calculelor se obtin ecuaţiile de

mişcare ale fluidului ideal. Ele se pot scrie
comasat sub forma:
Pik
a i  f i   k = x, y, z
k k
 Ecuaţia lui Euler
Pentru fluidele ideale, forţele de tensiune între
două domenii învecinate sunt întotdeauna
normale la suprafaţa de separaţie dintre două
domenii şi toate componentele Pik ale
tensorului tensiunilor sunt nule cu excepţia
componentelor diagonale Pxx = Pyy = Pzz = - p,
astfel că se poate scrie:
 Ecuaţia lui Euler

p
  a x    fx  ;  
x  a    f  p
p
  a y    fy  
v    1
y  v   v  f    p
t 
p
  a z    fz 
z
 Ecuaţia lui Euler
• Pentru descrierea completă a mişcării fluidului ideal,
ecuaţia Euler trebuie completată cu ecuaţia de
continuitate şi ecuaţia de stare:
f  p,  ,T   0

• Dacă densitatea fluidului este independentă de

coordonate şi de timp, (=ct.) fluidul este
incompresibil şi în acest caz, ecuaţia de continuitate
şi ecuaţiile Euler sunt suficiente pentru determinarea
completă a mişcării.
 Hidrostatica
• Pentru un fluid aflat în repaus ( v  0 ) într-un câmp caracterizat
prin densitatea forţelor masice ecuaţia lui Euler se scrie:
 1
f   p  0

şi reprezintă ecuaţia fundamentală a staticii fluidelor.

• Pentru un fluid în repaus într-un câmp gravitaţional uniform,

( f  g ), ecuaţia lui se scrie:

 p    g

• Această ecuaţie descrie echilibrul mecanic al fluidului.

 Hidrostatica
• În absenţa unor forţe exterioare, ecuaţia de
echilibru se reduce la
p  0

• adică p = const., deci presiunea este aceeaşi în

toate punctele fluidului.
• Pentru  = ct. dacă orientăm axa OZ pe
direcţia verticală în sus avem:
p p p
• 
x y
0
z
 g

• de unde rezultă: p    g  z  const.

 Hidrostatica
de unde rezultă: p    g  z  const.
• Dacă fluidul în repaus are o suprafaţă liberă (la
înălţimea h) asupra căreia acţionează o
presiune exterioară p0 :
• Din condiţia p = p0 pentru z = h se obţine:
p0     g  h  const.
• Deci:
p  p0    g h  z 
 Ecuaţia lui Bernoulli
• Mişcarea în regim staţionar, este

caracterizează prin faptul că ,p şi  nu
v
depind explicit de timp. Tinand cont de
acestea din ecuatia lui Euler si de faptul
forţele masice exterioare sunt conservative şi
derivă dintr-o funcţie scalară de forţă U(x,y,z)
= - V(x,y,z);

f  U  V
• rezulta:  v2 p 
   V   0
v 2
 p    V  const.
 2   2
 Ecuaţia lui Bernoulli
• În câmp gravitaţional V  g  z şi avem:
v2
  p    g  z  const.
2
• Ecuaţia reprezintă forma generală a ecuaţiei
lui Bernoulli pentru fluide incompresibile,
unde:
2

• 2 - presiune dinamică;

v

• p – presiune statică, iar

•   g  z- presiune hidrostatică.
 Ecuaţia lui Bernoulli
• Ecuaţia lui Bernoulli are o serie de aplicaţii practice,
pe baza ei se explică
• funcţionarea trompei de vid cu apă, pulverizarea
lichidelor,
• funcţionarea becului Bunsen,
• a injectorului,
• apariţia portanţei în timpul zborului avioanelor, etc.
• De asemenea, pe baza legii lui Bernoulli se pot
determina vitezele şi debitul fluidelor.