INVATA SINGUR SA PATINEZI PE GHIATA

PATINOARUL

„Un patinoar mic, pentru uzul unui grup restrins de patinatori, se poate face cu usurinta”.(Ionian - 1969, 15)
„Cel mai indicat pentru a amenaja un astfel de patinoar este un teren neted, betonat sau asfaltat, pe care
se toarna apa (de obicei noaptea cind temperatura e mai scazuta).
Daca pe teren este zapada, aceasta se va batatori ca sa ajunga intr-un strat cit mai subtire, care se va
imbiba bine cu apa. Dupa inghetarea acestui strat se toarna deasupra inca un strat subtire de apa (1-2 cm) mai
multe nopti la rand (de 2-3 ori pe noapte). Terenul destinat pentru aceasta se va imprejmui cu un dig batatorit de
zapada, inalt de 30-40 cm, sau cu un gardulet de scindura, pentru ca apa sa nu se scurga sau sa inghete
neuniform. Niciodata nu trebuie sa se toarne prea multa apa, deoarece ingheata mai greu si neuniform.
Pentru a intretine gheata in conditii bune de folosire, aceasta trebuie curatata de trei ori pe zi (dupa
patinaj si inainte de a o uda) de zapada rezultata din zgirierea ei de patine.
Este bine ca patinoarul sa fie amplasat in locuri mai umbroase, unde soarele patrunde mai putin sau
deloc”.(Ionian - 1969, 16)

PATINELE

„Ghetele trebuie sa corespunda conformatiei piciorului celui ce le poarta, sa nu jeneze, sa stringa sau sa fie largi.
Calciiul sa nu alunece in lateral, cel mai mic inconvenient transformindu-se astfel intr-un chin ingrozitor dupa
citeva ore de patinaj. Ghetele bune au o distanta de 3-4 cm intre marginile ce se string cu siretul; aceasta ajuta ca
ele sa se muleze si sa fie fixe pe picior. Daca se cumpara ghete mai mari cu un numar, crezind ca se va compensa
aceasta cu mai multe perechi de ciorapi, duce la o nesiguranta mai mare”.(Ionian - 1969, 18)
„Siretul trebuie sa fie intotdeauna cit mai nou si sa fie ferit de roadere si de apa. Ruperea lui poate fi neplacuta.
Nu trebuie sa se lege niciodata sireturile deasupra ghetei pe piele, sau in asa fel incit sa atirne capetele pe jos,
deoarece ele vor incomoda pe sportiv. De asemenea, siretul nu trebuie sa se stringa exagerat in regiunea
degetelor fiindca ingreuiaza circulatia si piciorul ingheata repede. In regiunea gleznei acesta trebuie insa bine
strins. ”(Ionian - 1969, 18)
„Patina nu trebuie sa fie pe mijlocul talpii ghetei, ci exact sub centrul de greutate al patinatorului. Multi
patinatori care au anumite particularitati de conformatie, au patinele montate spre exterior sau spre interior).
Normal patinele trebuie sa fie montate putin spre interior, sub bolta plantara a piciorului, in asa fel ca lama
patinei sa fie inainte, intre degetul mare si al doilea, chiar pe axa picirului si sub calcii”.(Ionian - 1969, 18-19)
„Daca se intoarce patina si se priveste lama ei care are o grosime de 3-4 mm, se constata existenta unui
sant delimitat de doua muchii. Aceste muchii trebuie sa fie tot timpul bine ascutite, deoarece prin felul cum sint
folosite se bazeaza intreaga arta a patinajului. Pentru a se pastra intacte muchiile patinei, aceasta trebuie ferita sa
vina in contact cu orice altceva afara de gheata; pentru deplasarea din vestiar pina la gheata se vor folosi
invelitori de piele, cauciuc sau lemn, care imbraca lamele patinei.
Daca nu se gasesc in comert, invelitoarele se pot improviza din tuburi de cauciuc, carora li se va face o
taietura pe toata lungimea lor, ca sa poata fi introduse pe lama patinei. Trebuie sa se fereasca lama in special de
contactul cu suprafete metalice sau ciment. Muchiile se pot reface prin ascutire cu o masina speciala. Nu este
bine ca aceasta sa se faca prea des, fiindca fiecare ascutire consuma din lama patinei.
Se pot economisi ascutirile folosind o piatra rotunda de polizor, foarte fina (cu diametrul de 5-7 mm), cu
care sa se ascuta patinele dupa fiecare antrenament (ascutire de intretinere). Se aseaza piatra in santul dintre cele
doua muchii, tinindu-se bine cu degetele, astfel ca sa nu alunece lateral si se va plimba in lungul lamei patinei
apasind usor. Dupa fiecare zi de patinaj trebuie sa se stearga patinele cu o cirpa, ca sa nu ramina ude in dulap. La
sfirsitul sezonului se ung lamele patinelor cu vaselina pentru a se pastra bine pina in sezonul urmator ”.(Ionian -
1969, 19-20)

IMBRACAMINTEA

„Costumul de patinaj se compune dintr-un pantalon, un pulover lejer de lina, si in special pentru incepatori,
manusi, care sa-i fereasca de asperitatile ghetii si udatura in cazul unor cazaturi. Nu trebuie folosite fulare si
caciuli groase care fac sa transpire capul si incomodeaza. Pentru primii pasi pe gheata aceasta imbracaminte este
suficienta atit pentru baieti cit si pentru fete. Cind temperatura este mai scazuta sau vintul mai puternic, e bine ca
echipamentul sa fie mai gros. In momentul in care organismul incepe sa se incalzeasca datorita efortului depus
pe gheata, hainele suplimentare se scot pentru a evita transpiratia si supraincalzirea. Este recomandabil de
asemenea, pentru copiii care alearga mult pe gheata si care se incalzesc, indiferent cit de usor ar fi imbracati, sa
se aduca un maiou de corp si o camasuta de rezerva, cu care sa se schimbe dupa sfirsitul orei de patinaj”.(Ionian
- 1969, 20-21)
CADEREA

„O cazatura nu reprezinta decit o simpla schimbare involuntara de pozitie. Eventualele accidente nu se pot
produce decit cind apare dorinta imperioasa de a impiedica caderea dupa pierderea echilibrului. Cazaturile cele
mai dureroase sint cele care se produc pe loc sau la o viteza mai mica de alunecare.
Cunoscindu-se motivul caderii, trebuie stiut ca daca centrul de greutate nu se mai afla deasupra
poligonului de sustinere format de patine, orice incercare de echilibrare nu are efect. De aceea, in timpul care a
mai ramas pina la contactul cu gheata trebuie cautata o pozitie cit mai avantajoasa in luarea contactului cu
gheata. Aceasta pozitie depinde de particularitatile fiecaruia. Este indicat sa se evite cazaturile pe spate (sa se
fereasca in special capul), precum si rezemarea pe miini. Cel mai indicat este sa se adopte o pozitie ghemuita cu
miinile pe linga piept si genunchii indoiti, astfel ca pe linga alunecare sa existe posibilitatea de amortizare si prin
rostogolire. Genunchii insa trebuie feriti cu atentie de contactul cu gheata”.(Ionian - 1969, 13)

MERSUL INAINTE

„Primul exercitiu consta din incercarea de a face citiva pasi cu sprijin, mergind normal, ca si cum nu ar exista
patinele in picioare. In acest timp se tin calciiele apropiate si virfurile orientate spre exterior, ridicindu-se si
asezindu-se alternativ picioarele unul in fata celuilalt. Piciorul din aer se asaza cu calciiul in dreptul scobiturii
piciorului de pe gheata. In timpul mersului pozitia corpului trebuie sa fie cit mai dreapta, fara ca acesta sa fie
aplecat lateral sau in fata, cu privirea inainte si bratele departate de corp. Exersind cu rabdare exercitiul de mai
sus, dupa citeva minute incepatorul va putea sa se deplaseze prin alunecare usoara si sa simta astfel ca patinele
aluneca pe o linie, nu in toate directiile cum probabil parea la inceput. Incepind sa alunece si dorind sa aiba o
viteza mai mare, sportivul comite una dintre cele mai grave greseli ale incepatorilor: impingerea cu virfurile, cu
zimtii pe care-i are patina in fata, apropiind astfel virfurile”.(Ionian - 1969, 22)
„Pentru a preintimpina neajunsul, la exercitiul de mers prin pasire pe gheata, se va urmari si insista ca virfurile sa
fie departate la cel putin 15 cm, iar calciiele apropiate. Picioarele se deplaseaza in asa fel, incit pe gheata ramin
urme de forma literei V. Pentru impingere, patinatorii se vor ajuta de muchiile patinei, care se infig in gheata,
producind deplasarea patinei numai inainte sau inapoi si se va evita deplasarea laterala. Orice inclinare a patinei
determina una dintre aceste muchii sa patrunda in gheata. Fiecare patina are doua muchii pe care le vom numi:
muchia exterioara, cea care se afla lateral spre dreapta sau spre stinga, si muchia interioara, cea care se afla spre
scobitura piciorului.
Presupunind ca s-a insusit deplasarea fara ajutorul cuiva si fara sprijin urmeaza executarea impingerilor
din muchia interioara a unei patine, alunecind cu celalalt picior putin indoit din genunchi. Se va putea realiza
alunecarea prin deplasarea greutatii corpului pe piciorul de sprijin, pe care se paseste. Tot timpul corpul trebuie
sa fie usor inclinat inainte, astfel ca centrul de greutate sa se afle mereu deasupra patinei de sprijin, chiar putin
inainte”.(Ionian - 1969, 22-23)
„Genunchiul piciorului de sprijin trebuie sa fie indoit in momentul inceperii alunecarii, atenuind trecerea
greutatii pe el. Nu trebuie pierdut din vedere ca virfurile sint departate in asa fel, ca sa se realizeze pasi laterali
spre dreapta si spre stinga, care constituie esenta patinajului corect. In mersul spre dreapta si spre stinga se vor
face pasii cit mai lungi posibil. Prelungirea alunecarii pe un picior se realizeaza prin pastrarea centrului de
greutate deasupra centrului patinei. Patina are o curbura cu care incepatorul se va obisnui curind, mai ales daca
face exercitii pe uscat. Datorita curburii patina vine in contact cu gheata numai intr-un singur punct care se
deplaseaza cu usurinta spre virful sau spre calciiul patinei, in functie de pozitia sau de miscarile patinatorului.
Aplecind corpul inainte, in timpul alunecarii, se deplaseaza si punctul de contact cu gheata. Daca se tine piciorul
de sprijin intins si rigid, centrul de greutate se va deplasa spre calcii, fapt care duce la pierderea echilibrului. De
aceea patinatorul trebuie sa alunece cu piciorul de sprijin putin indoit, deplasind greutatea corpului de pe un
picior pe altul prin flexia alternativa a genunchilor. Piciorul din fata indoit asigura o stabilitate perfecta pe patine,
cu conditia ca piciorul de elan (care ramine in aer dupa impingere) sa fie tinut echilibrat inapoi, intins si
controlat.
Corpul trebuie sa fie drept, fiecare aplecare intr-o directie sau alta deplaseaza centrul de greutate
dezechilibrind corpul in alunecare”(Ionian - 1969, 23-24)
„Bratele au si ele un rol important in mentinerea echilibrului si de aceea nu pot fi lasate sa execute
miscari necontrolate sau sa fie relaxate. Ele se tin intinse lateral, ajutind la mentinerea echilibrului. In general,
bratul opus piciorului pe care se aluneca este putin inaintea corpului, ca si cum ar indica directia de alunecare,
executind o balansare asemanatoare cu cea din mersul obisnuit.
Treptat, executind pasi din ce in ce mai lungi, se va efectua o alunecare pe linii usor curbate spre
exterior.
Ca ajutor in acest exercitiu este indicat sa se tina virful piciorului de elan (de impingere) cit mai rasucit
spre exterior. Mentinind corpul inclinat, mai mult pe o parte sau pe alta, se va putea realiza cu usurinta
alunecarea pe semicercuri spre exterior sau interior.
 Pentru a executa mai usor semicercuri spre exterior, trebuie mentinuta o pozitie deschisa a bratelor prin
ducerea bratului corespunzator piciorului de sprijin in fata, iar celalalt inapoi si incordat. Se ajuta astfel la
realizarea inclinarii corpului spre exterior. De asemenea nu trebuie sa se stea cu spatele curbat sau cu capul
aplecat inainte. Privirea va fi peste umarul din fata spre centrul imaginar al semicercului pe care il descrie
patina”.(Ionian - 1969, 24-25)

MERSUL INAPOI

„Se incepe cu aceleasi exercitii cu care s-a inceput invatarea mersului inainte, adica imitarea mersului normal
inapoi. De data aceasta virfurile nu mai trebuie tinute departate, ci, din contra, apropiate si calciiele departate,
astfel ca talpile picioarelor sa formeze un unghi de 90 grade. Se asaza virful piciorului de elan, din aer, linga
scobitura piciorului de sprijin si se imita mersul pe uscat. Trebuie controlata in acest timp pozitia corpului si in
special a bratelor, care de cele mi multe ori la incepatori se rasucesc nefiresc odata cu apropierea sau departarea
virfurilor sau calciielor. Acest amanunt, aparent fara insemnatate, are o mare importanta pentru insusirea corecta
a mersului cu spatele si a pozitiei drepte a corpului in timpul alunecarii. Cea mai mica aplecare a trunchiului il
face pe patinator sa-si piarda echilibrul.
Exista mai multe metode de a invata mersul cu spatele”.(Ionian - 1969, 26)
„Metoda prin pasire consta in trecerea succesiva a greutatii de pe un picior pe altul. Se ridica imediat
piciorul care a ajutat la impingere (de pe gheata), apropiindu-se piciorul de sprijin (de alunecare) prin aer.
Aceasta apropiere pregateste piciorul de impingere sa devina, in pasul urmator, picior de sprijin.
Trecerea alternativa a centrului de greutate de pe un picior pe altul se face intocmai ca la deplasarea
inainte. Piciorul pe care se incepe pasirea (alunecarea) se indoaie din genunchi, in timp ce toata greutatea
corpului trece pe el. Se va executa astfel o leganare a corpului de pe un picior pe altul, inclinindu-se putin corpul
inapoi, astfel ca punctul de contact al patinei cu gheata sa fie deplasat spre calcii, in nici un caz spre virf”.(Ionian
- 1969, 27-28)
„Privirea trebuie tinuta la orizontala in fata. Balansarea corpului seamana cu mersul ursului. Aceasta comparatie
ajuta mult la indrumarea copiilor. Nu trebuie uitata insa pozitia cu virfurile apropiate si calciiele departate. Si in
acest caz este nevoie ca mersul sa lase urme succesive de forma literei V.
Bratele intinse au si ele un rol important in efectuarea deplasarii inapoi, intrucit prin balansarea lor ajuta
efectiv la marirea vitezei si la echilibrare”.(Ionian - 1969, 28)
„In momentul impingerii se apasa cu patina puternic in gheata cu partea anterioara”.(Ionian - 1969, 28)

SCHIMBAREA DE DIRECTIE

„Trebuie ajutata si prin miscarea bratelor si a trunchiului. Ea se poate executa prin doua procedee:
Primul, care este mai accesibil incepatorilor si se foloseste mai mult in patinajul artistic, este acela in
care trunchiul, umerii si bratele, se intorc odata cu patinele spre noua directie. In acest caz, linia umerilor va
conduce intregul corp intr-o miscare de rasucire spre partea in care se face schimbarea. Desigur ca intreaga
miscare se combina si cu inclinarea corpului spre aceeasi parte.
Pentru a reda sugestiv imaginea miscarii ne vom inchipui ca vrem sa imbratisam o persoana care s-ar
afla in centrul cercului pe care se aluneca. Astfel se va realiza o rasucire corecta a trunchiului cu bratele lateral
sau oblic jos spre partea in care se face ocolirea.
Al doilea procedeu necesita mai multa coordonare si se foloseste mai des in jocul de hochei, fiind unul
dintre elementele principale prin care se realizeaza depasirea adversarului (se mai numeste si canadiana).
In momentul in care se indoaie genunchii si se inclina si corpul spre noua directie, umerii se rasucesc in
sens opus, torsionind corpul la nivelul taliei. Bazinul va urma directia picioarelor. In acest caz, corpul nu va
constitui o unitate de actiune. Se va realiza o inclinare mai mare a picioarelor de la bazin in jos, deci o raza de
curbura mai mica, in timp ce corpul va fi drept sau usor inclinat in diretia opusa.
Acest procedeu ofera posibilitatea de a efectua o ocolire pe un arc de cerc mic, fara ca privirea si
trunchiul sa paraseasca directia principala”.(Ionian - 1969, 30-31)

FRINAREA INAINTE IN PLUG

„Alunecind pe doua picioare si lasind greutatea pe un picior, vom departa calciiul celuilalt cit mai mult lateral si
indoind genunchiul vom lasa treptat greutatea pe acest picior apasind in gheata, in special cu portiunea de la
calcii a patinei. Important este ca patina cu care se frineaza sa fie cit mai perpendiculara pe directia de inaintare.
De asemenea, corpul trebuie inclinat usor inapoi, in asa fel incit verticala centrului de greutate sa cada in spatele
patinelor, cu atit mai departe cu cit viteza este mai mare, deoarece inertia trunchiului va determina o cadere daca
e aplecat in fata”. (Ionian - 1969, 32)
 „Pentru a invata mai usor si mai repede miscarea de amortizare in timpul frinarii, este bine sa se
efectueze pe uscat mai multe opriri bruste din alergare”.(Ionian - 1969, 34)
„In oprire trebuie asezat un picior inainte cu virful inauntru si calciiul departat (asemanator cu frina pe gheata),
iar genunchii sa fie indoiti, amortizind astfel oprirea”.(Ionian - 1969, 34)
„Trebuie acordata atentie pastrarii echilibrului in cele mai bune conditii dupa executarea frinei si de asemenea sa
fie anulata complet deplasarea”.(Ionian - 1969, 35)

FRINAREA INAINTE IN PARALEL

„Se poate executa cu virfurile orientate fie spre stinga, fie spre dreapta, in functie de piciorul cu care se incepe
frinarea. Sa presupunem ca executantul vrea sa frineze spre stinga: el va indoi ceva mai mult genunchii, intorcind
umerii si fata (pieptul) usor spre stinga. Aceasta intoarcere antreneaza intregul corp si patinele. In momentul in
care patinele se intorc, genunchii se redreseaza pentru a usura de greutate patinele in intoarcere si apoi se indoaie
din nou, raminind asa in timpul frinarii, pentru a atenua socul de oprire. In timpul frinarii gleznele vor fi inclinate
spre stinga, pastrind contactul cu gheata pe muchiile patinelor, ca sa se obtina in derapare, intre muchii si
suprafata ghetii, un unghi necesar frinarii. Greutatea corpului va fi repartizata pe centrul patinei, mai mult pe
patina din fata (dreapta), iar verticala centrului de greutate al corpului va cadea in spatele liniei patinelor (cu atit
mai in spate cu cit viteza este mai mare).
In timpul frinarii capul este rasucit avind privirea orientata tot timpul pe vechea directie de alunecare, pentru a
impiedica astfel intoarcerea corpului complet spre stinga. Patinele vor derapa lateral, perpendicular pe directia de
inaintare”. (Ionian - 1969, 33)

„Dupa ce s-a insusit frinarea prin ambele metode, trebuie sa se exerseze oprirea pe un singur picior.
Se va incerca ca in timpul frinarii cu picioarele paralele sa se elibereze de greutate piciorul spre care s-a
rasucit corpul pentru frinare, lasind toata greutatea pe piciorul care derapeaza lateral pe muchia interioara. Cind
corpul va fi cu greutatea pe acest picior, nu va mai exista nici o dificultate pentru ridicarea piciorului eliberat. Se
va incerca acelasi exercitiu si pe cealalta parte, ridicind celalalt picior. Toate exercitiile trebuie efectuate in
ambele directii”.(Ionian - 1969, 33)

FRINAREA INAPOI

„Patinatorii mai experimentati folosesc destul de des pentru a se opri din alunecarea inapoi, o intoarcere inainte,
urmata imediat de o frina inainte. O alta posibilitate de frinare este si asezarea unei patine perpendicular pe
directia celeilalte, daca aceasta aluneca inapoi”.(Ionian - 1969, 34)

INTOARCEREA CATRE INAINTE

„In functie de muchiile care iau parte la aceasta intoarcere, exista mai multe combinatii care permit sa se execute
pasul dorit”.(Ionian - 1969, 36)
„Cea mai des folosita din aceste intoarceri este cea din inapoi in afara spre inainte in afara”.(Ionian - 1969, 36)
„Alunecind pe o linie curba pe muchia exterioara spre inapoi, pentru a realiza o intoarcere spre inainte,
se incepe pregatirea corpului printr-o rotatie, intorcind intii capul si umerii in directia in care se va produce
intoarcerea. Aceasta miscare va antrena inevitabil si intoarcerea soldurilor si a patinei, care va executa in acest
caz o alunecare intr-o curba din ce in ce mai accentuata, asezindu-se in scurt timp perpendicular pe directia de
inaintare. Piciorul de elan trebuie pregatit in spatele piciorului de sprijin prin coborirea lui pe gheata, tinind
calciiele apropiate si virfurile departate la aproximativ 180 grade. In momentul intoarcerii propriu-zise, patina
piciorului de sprijin (alunecare) face o mica schimbare de muchie trecind pe muchia interioara usurind astfel
trecerea greutatii corpului de pe un picior pe altul.
Una dintre cele mai frecvente greseli ale incepatorilor consta in faptul ca, neavind echilibru stabil, ei se
sprijina inainte de intoarcere pe zimtii patinei, ridicind calciiele si frinind astfel imediat alunecarea. Dupa
intoarcere, piciorul care se ridica de pe gheata se tine deasupra acesteia fara sa o atinga, cu virful intors in afara.
Important este pastrarea piciorului, de pe care se face intoarcerea, cu genunchiul intors spre exterior,
evitarea frinarii cu virful dupa intoarcere, iar genunchiul piciorului pe care aceasta se executa sa fie putin indoit,
astfel ca greutatea corpului sa cada in centrul patinei ca la orice alunecare inainte. Umerii si bratele au un rol
important in intoarcere. In primul rind, corpul trebuie sa fie drept, iar mina spre care se face intoarcerea sa
conduca miscarea, fiind tinuta spre directia respectiva”.(Ionian - 1969, 36-37)

INTOARCEREA CATRE INAPOI

„Intoarcerea din inainte inapoi se poate face printr-un TREI sau o cotitura brusca pe ambele patine, nu numai de
pe un picior pe altul”.(Ionian - 1969, 35)

TAIEREA GHETII INAINTE

„Definitia acestui procedeu este urmatoarea: O serie de pasi in cursul carora piciorul liber depaseste piciorul de
sprijin in momentul in care se asaza pe ghiata. El obliga astfel noul picior liber sa paraseasca gheata in urma
piciorului de sprijin. Pasii se succed intotdeauna pe aceeasi curba”.(Ionian - 1969, 39)
„Piciorul din exteriorul curbei pe care se insiruie pasii se asaza mereu incrucisat in fata piciorului din interiorul
curbei de alunecare. Dupa asezarea pe gheata a piciorului din exteriorul curbei de alunecare se lasa greutatea
corpului pe el, devenind picior de sprijin. Pentru ca acest procedeu sa se faca cu usurinta, recomandam ca
genunchii sa fie ceva mai indoiti ca de obicei. Celalalt picior se asaza in fata piciorului de sprijin, cu virful
orientat spre interior sau spre inainte in nici un caz cu calciiul spre interior si virful rasucit spre exterior, cum fac
de obicei incepatorii”.(Ionian - 1969, 39-40)
„Impingerea are foarte mare importanta in eficacitatea si estetica miscarii”.(Ionian - 1969, 40)
„Impingerea trebuie sa se faca cu toata lama patinei, cu muchia pe care s-a efectuat alunecarea, pre exteriorul
liniei curbe pe care se aluneca.
O impingere corecta cu piciorul din spate in momentul incrucisarii picioarelor se poate executa numai
daca aceasta este suficienta. Incrucisarea piciorului din exteriorul turnantei va fi cu atit mai pronuntata cu cit
genunchii vor fi mai indoiti si corpul mai inclinat spre interiorul liniei curbe de alunecare. Aplecarea corpului
spre interior se face pentru a invinge forta centrifuga ce se naste in alunecare pe o linie curba si este
proportionala cu viteza. Senzatia inclinarii este asemanatoare cu cea a unui ciclist care ia un viraj in viteza.
Aceeasi senzatie o intilnim si la ocolirile sau schimbarile de directie pe care le-am invatat inainte”.(Ionian -
1969, 40)
„Pentru a realiza angajarea intregului corp in turnanta, bratul din exterior si bineinteles umarul respectiv vor fi
impinse mult inainte si in fata corpului; bratul opus va fi dus simetric inapoi. Capul va fi intors cu privirea spre
centrul cercului pe care se aluneca. Astfel bustul va fi rasucit, torsionat din sold, cu pieptul spre interior”.(Ionian
- 1969, 40-41)
„Taierea ghetii se va exersa spre dreapta si spre stinga in special in forma de 8, astfel ca sa se poata
exersa si schimbarea inclinarii corpului si a pozitiilor bratelor de la un cerc la altul. Dupa insusirea taierii ghetii
in 8 cu pieptul spre centrul cercului si cu schimbarea pozitiei de la un cerc la altul, se poate incerca acelasi
exercitiu, dar cu bratele in pozitie inversa, adica cu spatele spre centrul cercurilor. Astfel mina din interiorul
cercului nu va mai fi inapoia corpului ca pina acum, ci inainte, iar bratul din exterior va fi inapoi.
Alunecarea se va face intr-o pozitie deschisa cu spatele spre centrul cercului. Capul va fi putin intors
spre mina din fata, privind inainte spre directia de alunecare”.(Ionian - 1969, 41)

TAIEREA GHETII INAPOI

„Acest procedeu reprezinta o translatie a miscarilor descrise mai sus, executate insa la deplasare inapoi”.(Ionian -
1969, 42)
„Taierea ghetii inapoi consta intr-o serie de pasi succesivi, in alunecare inapoi pe o linie curba, in care piciorul
din exteriorul curbei se asaza peste si in fata piciorului din interior. Dupa incrucisare greutatea corpului ramine
pe piciorul din exterior (asezat incrucisat in fata), iar piciorul din interior paseste spre inapoi si in interior pe
muchia, exterioara, primind la rindul lui greutatea corpului.
Genunchii in timpul schimbarii de greutate vor fi tot timpul indoiti, iar corpul drept, evitindu-se
aplecarea in fata si cu aceasta alunecarea pe zimtii patinei”.(Ionian - 1969, 42-43)
„Cel mai important lucru este felul in care se asaza piciorul din interior la executarea pasului pe el. Acesta nu
trebuie sa fie rasucit cu virful spre interiorul cercului (prea deschis), ci invers, cu calciiul intors cit mai mult spre
interior, ca pasul sa se faca spre inapoi si inauntru.
Deplasarea se va efectua pe muchia interioara a piciorului din interiorul cercului si pe muchia interioara
a piciorului din exteriorul cercului. In timpul taierii ghetii inapoi si inainte, genunchii trebuie sa fie bine indoiti
pentru a ajuta incrucisarea picioarelor care trebuie sa fie cit mai ampla”.(Ionian - 1969, 43)
„Pieptul va fi orientat spre centrul cercului iar privirea indreptata spre directia de inaintare. Bratul din
interiorul cercului va fi inapoi, iar cel din exteriorul cercului inainte. Ca si la taierea ghetii inainte, va exista o
torsiune a trunchiului, insa mai accentuata.
Se va exersa pe ambele parti. Dupa ce s-a invatat taierea ghetii pe ambele parti, va trebui sa se exerseze
aceasta in forma de 8, schimbind de la un cerc la altul pozitia bratelor si a capului”.(Ionian - 1969, 43)