Alisa si Iepurasul Alb Lewis Caroll Alisa se plictisea, stând pe malul lacului, alãturi de sora sa.

La un momentdat a zãrit un iepure alb, cu ochii negri care alerga pe lângã ea. Când l-a auzit pe iepuraş bombãnind, Alisa nu s-a mirat, iar cand acesta s-a uitat la ceasornicul din buzunarul vestei, aceasta s-a gândit cã n-a mai vãzut niciodatã un astfel de iepuraş şi a pornit dupã el. Alisa l-a urmat pe iepuraş într-o vizuina. Apoi iepuraşul a intrat într-un tunel prin care ea a alunecat ca într-o fântânã adâncã. Ea s-a gândit atunci cã dupã o astfel de cãdere nu îi va mai pãsa dacã va cade de pe acoperiş sau de pe scãri şi i s-a pãrut cã a parcurs atât de mult drum, încãt se apropie de centrul pãmântului. La un momentdat a cãzut pe o grãmadã de crengi. În faţa ei se întindea un coridor lung, iar la capãtul coridorului se afla iepuraşul. Alisa a alergat dupã el şi a ajuns într-o salã lungã. Pe o mãsuţã a vazut o cheie de aur. Cu acea cheie a deschis o uşã prin care a zãrit o gradinã fermecatã. Apoi s-a întors la masã şi a vãzut o sticluţã cu o etichetã pe care scria sã o bea. Alisa s-a gândit atunci cã ar putea fi otravã, dar pentru cã nu scria asta, ea a bãut toatã bãutura şi apoi se simţea ciudat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful