PSIHOLOGIE MILITARĂ

Curs introductiv

M. Popa
Cuprins
1. Obiectul și specificul psihologiei militare
2. Domeniile aplicative ale psihologiei militare
3. Scurt istoric al psihologiei militare în lume și în
România
4. Poziția psihologilor în organizația militară
1. Obiectul și specificul psihologiei în mediul
militar

APA (1998)
 PM implică toate disciplinele majore ale psihologiei (clinică,
organizațional/industrială, experimentală și socială)
 Se întinde de la nivelul cercetării fundamentale până la investigațiile
cu aplicativitate limitată

Chiacchia (2001)
 PM se ocupă cu studiul organizației și vieții militare, precum și a
operațiunilor de luptă
 Modalitățile pot fi foarte variate, de la studii și cercetări, până la
evaluări de tip psihodiagnostic sau intervenție de natură clinică

Krueger (2001)
 PM: domeniu specializat al psihologiei muncii
 are drept scop aplicarea principiilor și metodelor psihologiei în
contextul extrem de variat al organizației și activităților militare.
PM reprezintă aplicarea principiilor şi teoriilor
psihologice în mediul militar

 aplicații ale diverselor domenii ale psihologiei (socială,

clinică, experimentală, selecție aptitudinală, a dezvoltării
etc.)
 contextul diverselor specialități militare (aviație, marină,
etc.)
 situații în care se află personalul militar (selecție,
instruire, adaptare la misiuni reale de luptă etc.).
Mediul militar

Autoritate, structură formală, rigidă

Exigenţe mari cu privire la performanţă, eficienţă

Condiţii extreme, adesea la limita capacităţii umane de adaptare

Condiții specifice (dificultatea accesului, reglementări specifice -
secretul)

Există diferenţe între arme şi specialităţi militare, dar există şi
elemente comune

Este PM o disciplină de sine stătătoare?
 PM reprezintă aplicarea principiilor şi teoriilor psihologice în mediul militar.
 Tocmai acest aspect, al convergenţei cu mediul militar, o face disciplină
distinctă:
 Abordează probleme critice (de viaţa şi de moarte)
 Abordează populaţii cu probleme speciale (de la combatanţi la membri de
familie)

În concluzie, PM se defineşte prin contextul de aplicare
2. Domeniile aplicative ale psihologiei
militare
 Strickland (2001)

selecția personalului

evaluarea testarea și instruirea

evaluarea moralului

analizarea performanței profesionale

studiul interacțiunilor sociale la nivelul trupelor

explorarea psihologică a situațiilor de luptă

activități în beneficiul explorării spațiului cosmic
Chiacchia (2001)

Psihologia organizației militare
 Selecție
instruire (militari și comandanți)
 Coeziunea unităților

Unitățile mai coezive au mai puține pierderi
 Integrarea minorităților (etnice, sexuale etc.)

Psihologia vieții militare
 Gestiunea riscurilor, probleme familiale etc.

Psihologia luptei
 Confruntarea cu probleme emoționale extreme,
 Confruntarea cu condiții de mediu extreme
 Solicitări tehnologice
 Gal și Mangelsdorff (1991)

Selecția și clasificarea

Instruirea

Ingineria factorilor umani

Stresul ambiental

Conducerea și eficiența grupurilor

Comportamentul individual și de grup

Aplicații clinice

Cercetările pe bază de sondaj

Situații și subiecte speciale
 3. Scurt istoric al psihologiei militare în lume și
în România

istoria psihologiei militare se îngemănează cu însăși istoria psihologiei;

prezența psihologiei în mediul militar s-a impus ca o necesitate, fiind de
la bun început resimțită de către comandanți cu deschidere intelectuală;

perioadele de conflict militar au constituit momente de efervescență
aplicativă a psihologiei în armată;

psihologi importanți din principalele țări beligerante au fost angajați în
activități de suport psihologic al efortului de război
 Au transferat experiența în mediul civil

psihologia a adus contribuții importante atât la creșterea performanței
militare individuale, cât și a instituției militare în ansamblul ei;

armata, la rândul ei, a pus la dispoziția psihologilor un vast câmp de
oportunități aplicative, care au contribuit la dezvoltarea teoriei și practicii
psihologice.

între anii 1940 și 2000 forțele armate au fost cel
mai mare angajator de psihologi

după căderea sistemului comunist în țările din estul
Europei bugetele militare au cunoscut o scădere
importantă
 reducerea trupelor și, implicit, a cererii de suport
psihologic
 cu toate acestea, în SUA, de exemplu, forțele armate
aveau între 300 și 400 de ofițeri psihologi clinicieni și un
număr aproape egal angajați activități de cercetare
(Krueger, 2001).
 Psihologia militară în lume

Primul Război Mondial
 Creșterea ponderii psihologilor practicieni în domeniul
muncii

Al doilea RM
 Creșterea ponderii psihologilor în domeniul clinic și
psihoterapiei
 ”Americanizarea psihologiei” (Graumann -1997)

Dinamica fenomenului științific în SUA

Fascinația ”modului american de viață”
 Premise academice (1)

În preajma primului RM, psihologia academică avea deja 50
de ani de existență

1860 - a fost înființată prima catedră de psihologie la
Universitatea din Berna (Elveția).

1870 - Roberto Ardigo publică ”La Psicologia come scienza
positiva”, primul tratat italian de psihologie, iar T. Ribot
publică ”La Psychologie anglaise contemporaine”, urmat în
1879 de ”La Psychologie allemande Contemporaine”, care
au introdus în Franța ideile psihologilor germani și englezi.

În 1876 este înființat primul laborator de psihologia muncii,
la Mantova, iar în 1879 Wilhelm Wundt înființează primul
laborator de psihologie la Universitatea din Leipzig
(nașterea psihologiei experimentale moderne)
 Premise academice (2)

1883 - SUA, C. Stanley Hull fondează primul laborator de
psihologie la Universitatea Johns Hopkins.

1885 - Primul laborator de psihologie din Rusia - Vladimir
Behterev, la Universitatea din Kazan.

1888, Yujiro Motora predă primul curs de psihologie la
Universitatea din Tokio.

1906 - România, învățământul universitar de psihologie
este consemnat din anul 1906, prin contribuția lui
Constantin Rădulescu Motru.
 Germania (1)

1915 - selecţia şoferilor pe bază de examen
psihologic (W. Moede, C. Piorkowski şi Faust elevi
ai lui Wundt)
 acuitatea simţurilor (văz, auz, simţul kinestezic);
atenţia (durata, concentrarea, distribuţia); voinţa;
echilibrul emoţional, rezistenţa la oboseală;
comportamentul total de conducere (evaluat cu
ajutorul unui simulator)
 fişă cu referinţe privind o serie de date autobiografice
 1915-1918, au fost examinaţi 10251 conducători auto

1914-1916, metode de evaluare a calităţilor

observatorilor aerieni şi piloţilor
 Germania (2)

1914-1916, metode de evaluare a calităţilor
observatorilor aerieni şi piloţilor.

1918 - W. Benary
 sistem de evaluare a piloţilor care investighează atenţia,
spiritul de observaţie şi recunoaşterea formelor

Kronfeld
 dispozitiv capabil să susţină o evaluare complexă a
piloților

observaţie, înţelegere rapidă, predispoziţie spre acţiune,
siguranţă de sine, etc.
 Germania (3)

Învinsă în primul RM, a trebuit să se bazeze pe
recrutări voluntare
 De aici nevoia de calitate a militarilor – selecție!

comisii speciale psihotehnice pe lângă fiecare
comandament
 Până în 1931 existau: un laborator central, șapte birouri
psihotehnice pentru armata terestră, un birou psihotehnic
pentru marină
 Personalul se compunea din ofițeri și civili licențiați ai
universităților, special pregătiți
 Germania (4)

Aspecte investigate:
 inteligența, reacția la subordonare, executarea ordinelor,
analiza grafologică și analiza vorbirii (timbrul, energia,
prestanța/voința se manifestă prin ton, tempo, ritmul
vorbirii și articulare)

Probe situaționale
 se cerea candidatului ca, într-un timp dat, să execute o serie de
mișcări, să se echipeze cu casca, ranița, carabina; să ducă o
scrisoare la cutie; să înfășoare o funie pe niște cârlige de pe dreapta
și stânga drumului, așezate la diferite înălțimi, apoi să întindă
această funie bine; să treacă o punte etc. (vizate fiind îndemânarea
în mișcări, atenția, memoria etc.).
 Germania (5)

Comisia de examinare la admiterea în școlile
militare era formată din doi ofițeri de stat major,
care aveau cuvântul final, un medic și doi psihologi

Rezultatul era:
 Apt
 Apt parțial
 Inapt

validare raportată de 87.5% pentru trupă

 SUA – I RM

APA (1892)

Robert Yearks, președintele APA, a oferit serviciile
în slujba efortului de război

”Division of Psychology” , 132 ofițeri

Obiectivul principal: evaluarea și repartizarea
recruților pe specialități militare

Testele Army alfa şi beta
7 milioane de testări (aplicate de 42000 ofiţeri)
 Prelucrarea a fost facută de statisticieni reputați (E. L.
Thorndike, Louis Thurstone și Arthur Otis )
 SUA – I RM

Alte direcții de acțiune:
 evaluarea stării morale a trupelor
 adaptarea militară
 conducerea în luptă
 aptitudinea de zbor
 evaluarea instabilității emoționale
 evaluarea performanței profesionale

Experiența acumulată a fost transferată în mediul

civil
 progresul masiv al psihologiei I/O
 SUA – II RM

Activități în fiecare categorie de forțe armate

Structuri specializate
 National Research Council
 Psychological Warfare Services
 Veterans Administration

Diversificarea aplicațiilor militare ale psihologiei

B.F. Skinner - antrenarea porumbeilor în ghidarea
rachetelor

Psihologii gestaltiști învățau populația cum poate identifica
aeronavele inamice față de cele proprii

psihologii industriali: proiectarea cabinelor de avioane
 SUA – II RM – Aviația militară

1939: “Comitetul Consiliului Naţional de Cercetare în
Psihologia Aeronautică”
 efectuează evaluări în zbor asupra “încordării psihice” a piloţilor

1940: program de psihologie aeronautică pentru US Army,
urmărind activităţi de cercetare şi aplicative

1943: cercetarea accidentelor generate de acţionarea
greşită a escamotării trenului în locul flapsurilor, la decolare

La începutul războiului, US Navy - sistem de selecţie
psihologică a piloţilor compus din trei categorii de teste:
 Aviation Classification Test (aptitudini intelectuale);
 Mechanical Classification Test;
 Biographical Inventory
 SUA – II RM – Aviația militară

Un sistem de clasificare pe cinci trepte valorice a condus la reducerea
de la 50%, la 30% a eşecurilor în procesul de instruire

pentru 100 de piloţi formaţi
 Fără selecție - 397 elevi
 Cu selecție - 156
 SUA – II RM - concluzii

aplicațiile militare au fost tema principală a psihologiei
americane în perioada celui de-al Doilea Război Mondial

Boring, 1945, raport către National Research Council
 șapte aplicații majore ale psihologiei în armata terestră și navală:

observație, performanță, selecție, instruire, adaptarea
personalului, relații sociale, opinii și propagandă

1500 psihologi, constituiţi în sute de comisii, au examinat
peste 1 milion de oameni, 450.000 fiind respinşi

un sfert dintre psihologii americani au fost angajați direct
sau indirect în activități în sprijinul armatei

serviciile de informaţii: proceduri de evaluare şi selecţie a
viitorilor agenţi
 metodă a „centrelor de evaluare”,
 RUSIA (URSS)

Acordă importanță nu doar selecției, ci și altor domenii, cum
ar fi: psihologia luptei, instruirea militarilor, raționalizarea
muncii, oboseala, psihologia grupurilor

Examenele psihologice se bazau și pe chestionare care
vizau, pe lângă variabile de natură psihică și aspecte de
ordin politic (?!)

1931 se legiferează testarea psihologică a candidaţilor la
şcolile forţelor aeriene militare

1936 se înfiinţează, la filiala Institutului de Medicină
Aeronautică de pe lângă Şcoala de zbor de la Kaciusk, un
laborator de psihologie orientat pe problemele selecţiei
psihologice ale aviatorilor

I.P. Pavlov – a studiat și a lucrat (1890) la Academia
Militară din St. Petersburg
 Anglia – I RM

I RM
 Oboseala muncitorilor din fabricile de armament

Dublarea timpului de muncă
 1915 - comitet pentru sănătatea muncitorilor din fabricile de muniții,
denumit ulterior Industrial Fatigue Research Board
 evaluări psihologice pentru selecția piloților

II RM
 1939, laboratorul de psihologie al Universităţii
Cambridge solicitat de aviație

rezultate practice în domeniile selecţiei şi instruirii personalului

efectelor privării de somn şi ale oboselii, percepţiei vizuale şi
proiectării cabinei
 Anglia – II RM

1939, laboratorul de psihologie al Universităţii Cambridge
solicitat de aviație
 rezultate practice în domeniile selecţiei şi instruirii personalului
 efectelor privării de somn şi ale oboselii, percepţiei vizuale şi
proiectării cabinei
 1940 “Cambridge cockpit” (conceput pe structura unei cabine de
Spitfire); studii asupra oboselii

conduce la dezintegrarea deprinderilor;

blochează activităţile “periferice”, cum ar fi controlul rezervei de
combustibil;

reduce capacitatea de anticipare;

împiedică controlul şi integrarea sarcinilor complexe
 Anglia – II RM

studii sistematice asupra stresului de zbor
 doar 10% dintre piloţi supravieţuiau unei serii de 30 de
misiuni de luptă
 simptomele nevrotice au fost clasate în trei categorii
cauzale:

zborul

mediul personal/profesional

vulnerabilitatea individuală specifică
 Italia

1914 Agostino Gemelli (medic, psiholog, pilot)
 laborator având ca obiective de evaluare: precizia şi
viteza percepţiilor, puterea şi stabilitatea concentrării,
echilibrul emoţional
 frecvenţa pulsului, respiraţiei şi tensiunea arterială

1942, examenul psihologic se structurează pe

caracteristicile percepţiei, calităţile psihomotorii, ale
atenţiei şi echilibrului emoţional
 Franța

1914 “Centrul de examinări aeronautice”, condus
de un neurolog şi un fiziolog

1915 este elaborată, tot de medici, prima
metodologie de examinare psihologică propriu-zisă
(elaborată tot de medici)

1915 Camus şi Nepper
 selecţia aviatorilor pe baza unei probe de timp de reacţie
şi a uneia de emotivitate
 Polonia

1936- 30 de laboratoare și numeroase oficii de
orientare profesională la nivelul armatei poloneze

Pe lângă Ministerul Apărării Naționale funcționa o
comisie alcătuită din psihologi consacrați

Centrul aviației militare era organizat ”destul de
complet și foarte sistematic” (I.M. Nestor)
 secții:neurologie, psihiatrie, oftalmologie, laringologie,
radiologie, psihologie

A existat și un centru psihotehnic al armatei
terestre, la Rembertow.
 Olanda

1919 – 1925 cercetări psihotehnice

1925 Selecția psihologică a devenit obligatorie

Ministerul de război însărcinează o comisie de specialiști
condusă de renumitul psiholog olandez F. Roels, prof.
universitar la Utrecht, să se ocupe cu problema
diagnosticării psihice al militarilor
 Obiective

evaluarea inteligenței (calcul simplu, raționament verbal,
memoria vizuală, logica gândirii, imaginație

”executarea ordinelor”

Militarii erau examinați la intrarea în unitate
 Proveniență, comportament, familie
 Japonia

Institutul psihologic de pe lângă Universitatea din
Tokio
 studiiprivind rolul inteligenței în performanța militarilor
 capacitatea de calcul, controlul și coordonare mișcărilor,
atenția, raționamentul, memoria, puterea de asimilare
intelectuală, timpul de reacție
 profesorul Awaji a stabilit gradul de inteligență necesar
pe arme, în următoare ordine: unitățile tehnice, aviația,
infanteria, artileria, cavaleria
ROMANIA

1902 - M. Cîmpeanu „Încercări de psihologie
militară şi colectivă”, publicată în limba franceză
 1907reeditată în românește; premiată de Academia
Română
Psihologia aeronautică
Preistorie
”A doua serie a şcolii militare
de aviaŃie de la Cotroceni a
început în aprilie 1912 cu
câteva lecŃii de psihologie a
zborului...”
Gh. Negrescu (brevet de pilot militar nr. în Gh. Caranda
istoria aviaţiei militare române; “Din Primul pilot militar
amintirile unui vechi aviator’”, 1972, român mort într-un
Editura Militară, accident de zbor
20 iunie, 1912
 1920 - 1958

 6 august 1920, generalul Ion

Răşcanu a semnat Decizia
Ministerială nr. 466:
„Instrucţiunea pentru
funcţionarea serviciului sanitar
al Aeronauticii Militare şi
înfiinţarea Centrului Medical
Aeronautic”
 Psihologia aeronautică se
manifestă prin contribuţia
medicilor de aviaţie
 Victor Anastasiu:

„Medicul din aviaţie trebuie a fi în cunoştinţă de
părţile privitoare la aviaţia din toate specialităţile,
pe terenul fiziologiei experimentale şi la curent cu
toate dificultăţile şi chestiunile care privesc
aviaţiunea.

În plus, trebuie a cunoaşte bine şi starea psihică a
aviatorului, în special în circumstanţele grele ale
zborului pe sus sau la aterizare; pentru aceasta
trebuie a zbura.”

Activităţi medico aeronautice:
 expertiză şi asistenţa medicală
 studii şi cercetări pe aviatori în timpul zborului

primul Congres Internaţional de Navigaţie Aeriană, secţiunea
medicală, Paris 15-25 nov. 1921

al doilea Congres Internaţional pe aceeaşi temă de la Londra,
25-30 iunie 1923.

10-20 dec. 1926
 prima reuniune a medicilor militari din aeronautică
(Băneasa)
 studii originale şi ultimele cercetări pe plan internaţional.
Probleme generale ale psihologiei piloţilor
 Anastasiu, V. (1921). Psihologia aviatiorilor. Revista sanitara
militara (5-6-7)
 Popovici, A. (1921). Date psihologice. Aeronautica româna, 1.
 Iacobescu, G. (1923). Psihologia aviatorilor. Aeronautica
româna(5).
 Alexandru, Z. (1934). Psihologia zburătorilor. România
aeriana,(7).
 Vlad, I., & Apostol, O. (1934). Psihanaliza în aviaţie. Comunicare
la Întrunirea medicilor militari din aviaţie – februarie
 Apostol, O. (1935). O anchetă psihologică la o şcoală de aviaţie.
România aeriana(4-5)
 Popa, I. V. (1947). Pentru o psihologie a aviatorilor. România
aeriana(4)
 Serbanescu, V. (1936). Problema antrenamentului psihofizic la
personalul aeronautic. Revista aeronautica.
 Aspecte emoţionale ale zborului
 Ionescu, P., Dobreanu, I., Sulica, V., & Anastasiu,
V. (1934). Emotivitatea aviatorilor. Comunicare la
întrunirea medicilor militari de aviaţie – februarie
 Iacobescu, G. (1938). Frica la aviatori (9).
 Ioanitescu, G. (1946). Frica în aviaţie. Revista
aeronauticii(3-4).
 Popa, I. V. (1947). Stările emoţionale la piloţii de
avion. România aeriană (6)
Evaluare psihologică şi selecţie

 Manoil, A. (1934). Timpul de reacţie. Revista

aeronautica(11-12).
 Serbanescu, V. (1935). Orientarea şi şi selecţia
profesională şi psihotehnică. Revista aeronautica(3-4)
 Dumitru, D., & Serbanescu, V. (1936). Consideraţii
asupra testului POPPELREUTER pentru atenţia
distributivă după 1036 examinări la Centrul Medical
Aeronautic. Reuniunea anuala a medicilor aviatiei.
 Popa, I. V. (1947). Criterii psihotehnice şi metode
aplicate în aeronautică. România aeriana(11).
 Popa, I. V. (1947). Necesitatea unei bune selecţii
psihotehnice a piloţilor. România aeriana(9-10).
 Aplicații în armată

1930, mr I. Stoka: Laboratorul de cercetări psihofiziologice
de pe lângă Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri din Bucureşti.

1932 C. Atanasiu primele probe psihologice militarilor dintr-
un regiment de infanterie şi altul de artilerie.

10 mai 1934: Laboratorul de Psihologie şi Pedagogie
Aplicată în cadrul Şcolii Pregătitoare pentru Ofiţeri

1934 se înfiinţează, sub îndrumarea Institutului de
Psihologie din Cluj, laboratoare de cercetare psihologică pe
lângă cele şase licee militare existente
 Aplicații în armată

1938-1942: Revista Spirit Militar Modern, la care
colaborează și reputatul psiholog Gheorghe Zapan

1939 apar patru numere din publicaţia Jurnalul de
Psihologie Militară

1 aprilie 1940 se înființează Institutul Psihotehnic Militar
(până în 1941)

În 1943 Universitatea din Bucureşti este solicitată să
efectueze examene psihologice tuturor elevilor din şcolile
de ofiţeri şi subofiţeri din ţară
 Timp de un an, I.M. Nestor şi echipa sa examinează 25497 elevi din
57 de şcoli militare
 Raportul a fost înaintat pe 12 mai 1944 şi era o radiografie sinceră a
stării psihice şi morale a armatei.
 1937 ”Frica în război” – Cpt. Mircea Petală

Războiul este ”marele laborator al fricii”, ”un

vast laborator de experiențe individuale și
colective, de care trebuia să se țină seama”

”Frica este naturală, curajul este o cucerire a
omului”

Prefață de Nicolae Iorga
 etalează superior respingerea ”dreptului la frică” în
fața pericolului, acceptând că este un sentiment
uman, inevitabil uneori, dar considerând-o în esență
drept rușinoasă
1940 – dr. Odiseu Apostol şi psih. dr. Ardan Tudor
“Contribuţia psihologiei la dezvoltarea armatelor moderne”,

 scot în evidenţă tehnologizarea

armatelor moderne şi schimbarea
rolului factorului uman;
 fac o trecere în revista a istoricului
psihologiei în mediul aeronautic;
 propun un model de selecţie care
să vizeze în egală măsură
aptitudinile dar şi personalitatea
aviatorilor;
 susţin ideea unui examen comun,
medical şi psihologic.
 Evoluția postbelică a psihologiei militare

demobilizarea armatelor a însemnat reducerea
considerabilă a numărului de psihologi din acest domeniu

psihologii au rămas angajați în optimizarea
 capacității de luptă a militarilor (selecție, programe de instruire,
suport psihologic, analiza informațiilor etc.)
 tehnicii de luptă (proiectarea interfeței om-mașină în sistemele de
armament)

Koppes (2003) consideră ”forțele militare” printre factorii
care au condus la dezvoltarea psihologiei industrial-
organizaționale în ansamblul său

În aproape toate țările au fost create și au funcționat
institute de cercetări medicale și psihologice, uneori câte
unul pentru fiecare dintre categoriile de forțe armate
 Evoluția postbelică a psihologiei militare

câmp larg de aplicații psihologice au oferit conflictele
militare postbelice, Vietnam, Coreea și, mai recent,
campaniile din Irak și Afganistan, precum și misiunile de
menținere a păcii, cum sunt cele din spațiul fostei Iugoslavii

psihologii s-au apropiat de mediul operațional, putând fi
întâlniți alături de unitățile aflate în misiuni, dar și în bazele
aeriene sau pe navele de luptă

Una din direcțiile majore de intervenție psihologică a
devenit, în ultimul deceniu, stresul posttraumatic
 Psihologii militari acordă în mod curent sprijin militarilor, dar și
civililor, afectați de evenimente traumatizante (situații de luptă,
accidente, evenimente meteo extreme etc.).
 Evoluția postbelică a psihologiei militare

1994 în SUA, psihologii militari au obținut, în urma unui
program special de educație academică și practică clinică,
dreptul de prescriere a unor medicamente psihotrope

New Mexico și Louisiana au promovat legi prin care se
recunoaște dreptul de prescriere, pentru psihologii calificați
în acest sens

Gal și Mangelsdorf (op. cit): două evenimentele care au
marcat profund psihologia militară în ultimele decenii
 căderea comunismului
 introducerea microcalculatoarelor
 http://www.internationalmta.org

Web...

Local...
 Romania

perioada postbelică a fost vitregă pentru psihologie și psihologi

după reculul major determinat de epurările politice de după război, a
urmat un deceniu de deschidere dintre 1965-1977

supusă constrângerilor politice până în 1989

În 1970: se înfiinţează, în cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei,
Birouri de psihologie, sociologie şi pedagogie (care funcţionează până
în 1980)
 se înfiinţează funcţii de psiholog în toate unităţile şcolare militare.

1974 Biroul de psihologie auto, în cadrul Comandamentului Infanteriei şi
Tancurilor

1974 se înființează Biroul de examinare psihofiziologică din cadrul
Centrului de Cercetări Ştiinţifice Militare (dr. C. Mihăilescu)

2002, este Secţia de Psihologie a StMG al Armatei

2004 Comisia de psihologie militară a Colegiului Psihologilor
 1959 - 1989
 Dr. C. Cristescu, neuropsihiatru - 1959 – Modificări
psihologice în zborul la mare altitudine, Revista sanitara
militara (3)
1959 - Valeriu Ceauşu – Fondatorul
Şcolii româneşti de psihologie
aeronautică

1961 – Evaluarea psihologică este

inclusă oficial în expertiza Valeriu Ceauşu
medicală a personalului (1924 - 1991)

aeronautic.
 Valeriu Ceauşu
• Cărţi de autor
 Psihologia organizaţiei şi relaţiile şef-
subordonaţi (1970);
 De la incertitudine la decizie (1972);
 Psihologia zborului (1976);
 Cunoaşterea psihologică şi condiţia incertitudinii
(1978);
 Autocunoaştere şi creaţie (1983);
 Informaţie şi acţiune (1989)

Cărţi coordonate
 1985 – Dimensiuni psihologice ale zborului
aerospaţial (1985), Valeriu Ceauşu
 1987 – Solicitări psihologice la aviatori şi (1924 - 1991)
paraşutişti

Inventator a numeroase teste şi aparate
psihologice
Zborul spaţial românesc (14 mai 1981)

Selecţia psihologică
(V.Ceauşu)

Asistenţa psihologică a
antrenamentului
preliminar (M. Popa)

Asistenţa psihologică
dinaintea zborului (V.
Teodorescu)

Programul de cercetare în
zbor (V. Ceauşu, I.P.
Vasilescu)
 4. Poziția psihologilor în organizația
militară (APA, 1998; Krueger, 2001)

Institute și centre de cercetare

Instituții educaționale

Centre medicale, spitale și clinici

Baze militare

Unități de campanie

Instituții administrative și de comandă ale armatei
 Dispoziţia SMG-14 (01-03-2002)

România - obiective ale activității psihologice

Selecţia resursei umane

Cunoaşterea și monitorizarea resursei umane pe traseul
carierei militare sau al activităţii în mediul militar

Asigurarea asistentei psihologice pe timp de pace, în situaţii
de criză și război pentru întregul personal și membrii de
familie.

Analiza relaţiilor de munca și a celor interpersonale în
subunitatea militară (organizaţia militară)

Cercetarea solicitărilor psihofizice ale câmpului de luptă
modern

Cercetarea, experimentarea, realizarea si validarea de
metodologii pentru selecţia, cunoaşterea si asistenta
psihologica a personalului din armată.
 Dispoziţia SMG-14 (01-03-2002)

România – structuri psihologice

Secţia de Psihologie din cadrul Statului Major General;

Birouri, cabinete şi catedre de psihologie la nivelul unor structuri
centrale;

Birouri sau laboratoare de psihologie la nivelul unor structuri de
subordonare centrală (Institutul de Medicină Aeronautică și Spațială,
Centrul de Medicină Navală);

Birouri de psihologie la statele majore ale categoriilor de forţe ale
armatei;

Compartimente de psihologie la corpurile de armată teritoriale;

Cabinete de psihologie la unităţile de tip (similar) brigadă, regiment,
bază de instrucţie, instituţii militare de învăţământ şi şcoli de aplicaţie
ale armelor;

Cabinete de psihologie la centrele militare judeţene / de sector;

Birouri de psihologie la centrele zonale de selecţie şi orientare;

Cabinete de psihologie clinică şi medicală în secţiile sau clinicile de
psihiatrie ale spitalelor militare.
 CONCLUZII

În multe ţări, armata a fost instituţia care angaja cei mai mulţi
psihologi, pentru că:
 este un sistem închis, caracterizat de dependenţa de
recrutarea unor oameni necalificaţi
 necesitatea de prelungire a carierei militare (diminuarea
costurilor)
 limitarea pierderilor şi a accidentelor, etc
 chiar şi în timp de pace specialităţile militare implică
exigenţe mari sub aspectul performanţei umane (vezi
aviaţia, de ex.)

PM este o tehnologie care operează asupra psihicului
militarilor, nu pentru a-i face să gândească altfel, ci pentru a fi
mai eficienţi în îndeplinirea misiunilor
 armata este orientată pe misiune, să lupte şi să câştigeW
 CONCLUZII

PM este o zona de intersecţie a tuturor domeniilor psihologiei.

PM nu este o disciplină autonomă, ci o aplicare a principiilor şi
metodologiilor psihologiei în armată:
 îşi extrage cunoştinţele din domeniile clasice ale psihologiei
 este definită prin contextul de aplicare
 se schimbă odată cu schimbările contextului

Armata a contribuit, probabil, mai mult decât orice altă instituţie
la dezvoltarea psihologiei

În România, atunci când psihologia era scoasă din alte medii
profesionale, în armată a continuat să existe şi să se manifeste

Viitorul PM este limitat doar de devotamentul şi imaginaţia celor
care vor activa în acest domeniu.