In natura, adaptarea este de mare importanta si reprezinta una dintre

insusirile fundamentale ale fiintelor vii.Adaptarea este determinata genetic, iar

genele care conditioneaza adaptarea indivizilor conspecifici se integreaza in
constelatia de gene a speciei.

De obicei adaptarea se produce in cadrul structurii genetice a unei

populatii.Populatia este un sistem biologic deschis, reprezentat printr-o
comunitate de indivizi care apartin aceleiasi specii si care vietuiesc intr-un habitat
al biotopului sau in intregul biotope ocupat de biocenoza.

Structura genetica a populatiei

Structura genetica a unei populatii este determinata de un anumit fond de
gene prezente in genomul indivizilor biologici.Totalitatea acestor gene formeaza
genofondul populatiei.

Fiecare populatie de plante si animale din cadrul unei biocenoze a

ecosistemului poseda un anumit genofond.Genofondul cuprinde informatia
genetic pe care o are orice populatie (specie) la un moment dat.

Indivizii biologici care formeaza populatia se deosebesc genotipic si

fenotipic intre ei.

ADAPTAREA POPULATIEI

Adaptarea este procesul de modificare pe care organismele vii il sufera

pentru contracararea actiunii unor factori de mediu asupra lor.

Factorii de mediu devin stimuli ai procesului adaptativ cand ies din zona de
confort a organismului. Zona de confort este o parte a domeniului de reactie al
genotipului organismului, in care mecanismele adaptative nu trebuie sa intre in
functie.

Factorii adversi (agresivi) care provoaca reactia de adaptare pot fi de natura

climatica (frig, cald etc.), nutritionala (carente in microelemente, vitamine,
aminoacizi etc.), sociala (treapta inferioara in grup) sau interna (toxine, germeni
patogeni, paraziti etc).

Adaptarea poate fi fenotipica si genotipica.

ADAPTAREA FENOTIPICA
Adaptarea fenotipica se face in cadrul domeniului de reactie al genotipului si
se refera la individ. De aceea, se poate spune ca adaptarea fenotipica este
modificarea fenotipica (fiziologica, anatomica) realizata in limitele domeniului de
reactie al genotipului, ca raspuns si pentru a anihila fluctuatiile adverse ale
factorilor de mediu.

Aceasta adaptare este posibila pentru ca genotipul unor caractere poate

producce in interactiune cu diversi factori de mediu, fenotipuri diferite.
Totalitatea fenotipurilor pe care le poate produce un genotip reprezinta domeniul
(norma) sau de reactie. Insa, nu toate caracterele au acelasi domeniu de reactie.
Caracterele de adaptabilitate au un domeniu de reactie larg, pe cand caracterele
care nu sunt implicate in adaptare au un domeniu de reactie restrans.

Adaptarea fenotipica se poate realiza pe cale comportamentala, prin

homeostazie fiziologica si prin canalizare (homeostazie de dezvoltare).

Adaptarea comportamentala este procesul prin care indivizii aleg mediul

convenabil si il evita pe cel neconvenabil (cautare umbra-soare, adapostire-
expunere etc.).

Adaptarea prin homeostazie fiziologica este procesul prin care indivizii isi

mentin echilibrul dinamic intern, isi mentin constantele fiziologice (termoreglarea,
mentinerea presiunii sangelui, mentinerea nivelului de glucoza din sange etc.).
 Adaptarea prin carnalizare (homeostazia de dezvoltare) este un fenomen
prin care un anumit genotip da nastere aceluiasi fenotip in diferite conditii de
mediu. Acest proces este controlat de gene specifice promovate de selectia
naturala.

Aclimatizarea este o adaptare fenotipica de lunga durata, dar in aceeasi

generatie.

Pretul pe care speciile il platesc pentru adaptare consta in: pierderi in

greutate, scaderea productiei, diminuarea rezistentei la boli, a longevitatii si
caracterelor de reproductie. Asemenea modificari pe parcusrul unei generatii care
si-a schimbat mediul de viata nu trebuie confundate cu degenerarea; ele
reprezinta doar criza de aclimatizare. Imigratiile repetate nu fac decat sa
prelungeasca criza de aclimatizare. Imigratiile cu tineret sau prin insamantari
artificiale dau sansa imigrantilor sa foloseasca si canalizarea in procesul adaptarii
lor.

ADAPTAREA GENOTIPICA (GENETICA)

             

Spre deosebire de adaptarea fenotipica, care este fluctuanta, adaptarea

genetica este directionala, modifica radical populatia. Formarea unui nou
domeniu de reactie este chiar procesul de evolutie.

Adaptarea genetica se bazeaza pe flexibilitatea genetica a populatiei, pe

variabilitatea populatiei in ceea ce priveste valoarea adaptativa a indivizilor ce o
compun: unii indivizi sunt foarte bine adaptati, altii mai slab adaptati, iar altii sunt
neadaptati. O populatie fara flexibilitate genetica nu poate fi ameliorata, nu poate
evolua.

Adaptarea stricta a populatiei la o nisa ecologica (ansamblul factorilor de

mediu general la care este adaptata o populatie) ii reduce aceasta variabilitate si
implicit sansa de evolutie viitoare. Deci adaptarea viitoare se face prin indivizi
neadaptati de acum, care constituie povara genetica a populatiei, intrucat ii
diminueaza actuala valoare adaptativa; ei sunt expresia fenotipica a balastului
genetic.
 Factorii care intervin in mecanismul schimbarii sunt: migratia, mutatia,
selectia, izolarea, driftul genetic, numarul de indivizi.

MIGRATIA
Prin migratie se realizeaza o infiltratie de gene straine intr-o
populatie.Efectul migratiei este prezent in toate populatiile, dar devine mai
evident in populatiile mici.De cele mai multe ori, migratia este inevitabila si este
intalnita atat la plante cat si la animale.

La plante, se realizeaza prin graunciorii de polen adusi de vant sau de insecte

de la o alta populatie.

La animale, procesul devine mai simplu si consta in

imigrarea indivizilor,
uneori de la mari distante
(la pesti, pasari).

MUTATIA
Mutatia consta in modificari privind structura si functia materialului genetic,
fara a fi consecinta recombinarii genetice.

Mutatiile genomice, cromozomiale si genice intr-o populatie constituie sursa

primara a variabilitatii indivizilor biologici.Mutatiile pot produce modificari in
structura genetica si echilibrul genetic al populatiei.

Mutatiile genomice sunt cele care afecteaza genomul sau complementul

cromozomial in totalitate si cele care determina marirea sau micsorarea
numarului de cromozomi dintr-un genom.

Mutatiile cromozomiale sunt determinate de modificarile structurale ale

acestora; ca urmare apar cromozomi restructurati ca
marime, continut si pozitie a genelor.Cercetatorul
japonez Y.Tazima a descoperit la viermele de
matase(Bombyx mori) o mutanta care este folosita cu
randament sporit in producerea matasii. Citologic s-a
demonstrat ca aparitia mutantei se datoreste unei translocatii a unui segment din
cromozomul II pe cromozomul Y. Indivizii cu
translocatie sunt de sex feminin si prezinta pete pe
corp ceea ce usureaza separarea lor de masculii lipsiti de
pete. La viermele de matase identificarea masculilor este
foarte importanta deoarece produc mai multa matase decat
femelele.

Mutatiile genice pot aparea datorita unei modificari care afecteaza intreaga
gena sau numai anumite perechi de nucleotide din segmntul de ADN care
constituie gena.

SELECTIA
Selectia este procesul ecologic de supravietuire in cadrul populatiei, a
indivizilor ale caror genotipuri le asigura in ecosistem cea mai mare adaptabilitate
fata de conditiile de mediu, abiotice si biotice.In cadrul ecosistemului selectia nu
creeaza gene noi, ci modifica frecventa lor relativa, respectiv a unor genotipuri, de
la o generatie la alta.

Prin selectie se limiteaza raspandirea genelor nefavorabile si sunt retinute

genele cele mai utile populatiei.

IZOLAREA
Izolarea contribuie substantial la modificarea compozitiei genetice la
populatii.Factorii izolarii sunt de natura geografica, ecologica, etologica si
biologica.De exemplu, izolarea geografica o intalnim la mamiferele marsupiale de
pe continentul australian.Un exemplu de izolare ecologica il constituie migratia
unor specii de pesti marini in apele dulci pentru reproducere.Acesti pesti se duc
pentru reproducere in fluviul in care s-au nascut.(exemplu, sturionii)
 Izolarea etologica se poate exemplifica prin inlaturarea unor masculi din
procesul de reproducere.

DRIFTUL GENETIC
Driftul genetic consta in actiuni intamplatoare de modificare a frecventei
relative a genelor dintr-o populatie cu un numar mic de indivizi.

Exemplu: apare in familiile izolate de pasari rapitoare ai unui numar mic de

indivizi.

NUMARUL DE INDIVIZI
Numarul de indivizi din cadrul unei populatii are un rol ecologic semnificativ,
refelctand starea ei de prosperitate sau de decadere, aflata in relatie cu celelalte
populatii ale biocenozei si elementele abiotice ale biotopului din ecosistem.