06:04 AM 09.08.

11
09/08/11 - 09/08/2011
 Calea Suferinţei – Via Dolorosa
Din timpurile cele mai străvechi ale începutului creştinismului, nu există conceptul de: "Cale a
Suferinţelor“. Era acceptabil de a merge pe drumul parcurs de Iisus, de la grădina "Gat Şmanim"
((Gatismani), locul unde Iehuda Craioteaul (Iuda Iscarioteanul) l-a sărutat pe Iisus şi astfel el l-a
identificat soldaţilor români, care l-au arestat și l-au dus la închisoarea din cetatea Anatolia, pe
vremea consului roman al Iudeei: Ponţiu Pilat), până la un deal vecin din afara Ierusalimului, care
mai târziu, va primi numele de Golgota. Accentul era de a parcurge ruta pe care a mers Iisus, cărând
crucea cea grea a răstignirii, de la punctul de plecare şi până la locul unde a fost crucificat.
Astăzi, "Calea Suferinţei" lui Hristos, cunoscută mai mult ca "Via Dolorosa", este una dintre cele mai
faimoase străzi şi cea mai sacră din lumea creştină.
Pe "Calea Suferinţei" sunt 14 staţii, dintre care 9, sunt pe parcursul traseului, începând de la "Poarta
Leilor", a oraşului Ierusalim cel vechi, şi 5 în complexul "Biseicii a Sfântului Mormânt". Majoritatea
staţiilor sunt marcate prin bisericuţe şi capele, reprezentând diferitele evenimente care i s-au
întâmplat lui Iisus, în timp ce ducea crucea grea a răstignirii, pe această rută.
Unele evenimente sunt tradiţii, care au fost formulate mai târziu, prin secolul al XIII-lea, nefiind
menţionate în Noul Testament. Tradiţia, care este practicată în prezent, a fost finisată în secolul
trecut. Aceste elemente legate de această cale, sunt elemente de bază, dintre cele mai importante, ale
religiei creştine, încă din zorii apariţiei sale. Studiul şi răspândirea acestei tradiţii ca şi mersul pe jos
de-a lungul "Căii Suferinţei", sunt un principiu foarte important în religia creştină.
Cei mai mulţi creştini cred, că judecata lui Iisus, a avut loc în cetatea Anatonia. În secolul al XIV-lea
s-a construit pe ruinile cetăţii Anatonia, o rogojinărie (preşuri pentru ritualurile religioase
musulmane) a mamelucilor, iar mai târziu în perioada otomană, în acest loc, au fost stabilite birourile
guvernatorului turc. În prezent aici funcţionează şcoala musulmană de băieţi: "Umariya". De aceea
franciscanii au ales de a ridica prima şi a doua staţie, vizavi de această şcoală.
 Cartierul Spre Poarta Leilor
Creştin Ecce Homo
Via Dolorosa

Anatonia

sa
Via Doloro

Biserica Muntele
Sf. Mormânt
Templului
10 11 12
13 14 Cartierul Musulman
Staţia Nr.1 - Procesul lui Iisus a avut loc la Pretorium (comisariat), care se afla într-unul din palatele
regelui Irod II (Herodes Antipas). Astăzi, acest loc e indentificat cu clădirea şcolii musulmane de băieţi
“Umariya”. Reşedinţa consului roman Ponţiu Pilat era de permanenţă în Caesareea, el ajunsese la
Ierusalim, pentru a supraveghea pelerinajele de Pasah (Paşti), şi a deschis un post de comandă la
Fortăreaţa Antonia. Iisus a fost adus în faţa sa sub acuzaţia de rebeliune contra Regatului şi de
mesianism. Ponţiu i s-a adresat lui Iisus întrebându-l dacă el este “Regele iudeilor", la care Iisus a
răspuns, “Asta tu ai spus-o!" (Marcu 15 ", Ioan 23).
Iisus a început să vorbească despre "Regatul Cerului" iar Ponţiu ne găsind vreo bază de a-l învinovăţii,
încearcă de a transfera deschiderea dezbaterilor la guvernatorul Galileii, Herodes Antipas, deoarece
Iisus era originar din Galileea. Irod II, nu a putut comunica cu Iisus, aşa că-l returnează lui Ponţiu
(Luca 23). Ponţiu Pilat, propune o posibilitate de eliberare a unui deţinut dintre cei doi, care erau în
aşteptarea procesului, Iisus ori Bar – Abba, dintre extremiştii conservatori. Liderii evrei decid în
favorea eliberării lui Bar – Abba şi crucificarea lui Iisus. (Marcu 15, Matei 27). În Matei cap. 27, apare
o descriere antisemită, care probabil, poate justifica atacul creştin antisemit contra evreilor de-a lungul
generaţiilor. În conformitate cu această descriere, Ponţiu şi-a spălat mâinile spunând: “Eu sunt curat de
acest sânge evreiesc!" iar poporul a răspuns că acceptă responsabilitatea acestei decizii: "sângele Său
pe noi şi pe fiii noştri." Ponţiu a ordonat flagelarea lui Isus (Marcu, Matei şi Ioan), dar după
Evanghelia lui Luca, el a încercat să respingă pedeapsa cu moartea, mulţumindu-se doar cu flagelarea
lui Iisus, însă liderii evrei n-au fost de acord. Soldaţii romani au abuzat de Iisus, l-au schingiuit, l-au
îmbrăcat în haine regale arămii şi s-au rânjit la El poreclându-l :
“Împăratul iudeilor." În plus, i-au împodobit capul cu o coroană de spini, dându-i bineţe: “Pace ţie,
rege al iudeilor", l-au scuipat şi s-au închinat batjocoritor înaintea Lui (Marcu 15, Matei 27). Ponţiu
Pilat l-a scos afară la mulţime, pe Iisus, în hainele regale ridicole şi a strigat: ”Iată omul“ (Ecce homo).
După tradiţia creştină, arcada aflată pe “Drumul Crucii”, din faţa mănăstirii “Surorile Sionului” este
numită cu acest nume “Ecce Homo”, dar este posibil precum se vede, că această arcadă a fost
construită de către Adrian ca “Arc de triumf” în anul 135 D.C. după suprimarea răscoalei lui Bar -
Kochva, 100 de ani după răstignirea lui Iisus ...
”Arcada “Ecce Homo
Locul unde Iisus a fost biciut de către soldaţii romani. Din acest loc Iisus însuşi îşi cară pe spate crucea
pe care va fi crucificat (Ioan 19). Pe cruce precum era obiceiul era o tăbliţă pe care era scris motivul
condamnării sale, pe trei limbi: greacă, romană şi ebraică (“Isus Nazariteanul Regele iudeilor"). Pe acest
loc acum se află două biserici franciscane – catolice, ce comemorează evenimentele petrecute: Biserica
“Condamnarea” şi Biserica “Biciuirea” (Flagelarea).
Calea Suferinţei, Drumul Crucii sau Via Dolorosa, care începe de la “Poarta Leilor” continuând spre
vest, coteşte aici la sud spre strada Văii şi ne dezvăluie un peisaj care-i de-a lungul văii, numit de către
Josephus Flavius: “Triumphion”,fiind un Cardo secund al Coloniei Aelia Capitolina şi a Ierusalimului
Bizantin. Staţia este dedicată primei căderi a lui Hristos pe Calea Suferinţei. Spre deosebire de cele două
staţii anterioare ce sunt menţionate în Noul Testament, această staţie a treia, nu-i menţionată, fiind
rezultatul unei tradiţii târzii din secolul al XIII-lea.
Această a treia staţie, a fost construită într-o cameră ce folosea ca intrare la o baie de aburi turcească,
numită “A-Sultan”, care s-a închis pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. În 1858 turcii au predat acest
loc Bisericii Catolice Armene, care deţine această proprietate şi în prezent. În timpul celui de al doilea
război soldaţi polonezi catolici care au staţionat în ţară, au primit aprobarea armenilor – catolici, să se
roage permanent, în acest loc. În această perioadă aceşti soldaţi polonezi, au donat capelei statui şi
diferite decoratiuni (însă nu au construit-o sau renovat-o, precum este descris din greşeală în diverse
manuale). Relaţiile amicale dintre armeni şi polonezi au făcut ca în 1948, armenii să le închirieze lăcaşul
polonezilor la un preţ simbolic, pentru o perioadă de 25 de ani. În 1973, la sfârşitul contractului de
închiriere, la cerinţa polonezilor, armenii au fost de acord, să le prelungească contractul de închiriere pe
o perioadă de încă 25 de ani în plus. În 1998, la sfârşitul celui de-al doilea contract, armenii au renovat
locul, anexând capelei şi un magazin de cadouri şi amintiri, legând acestea printr-o trecătoare cu ruinile
băii de aburi şi capelele subterane permiţând totodată şi trecerea spre staţia a patra. Capela, de asemenea,
a fost conectată cu Biserica Armeană - Catolică "Sfânta Fecioară Maria în durere" (Doamna noastră din
Spasm). Mai târziu, Biserica Catolica Armenească a deschis în curte, Patriarhia Armenească-Catolică,
care acum foloseşte ca staţia a patra, unde Iisus s-a întâlnit cu mama Sa, pentru publicul vizitator. Până
la deschiderea acesteia, o mică capelă din sudul bisericii,postată pe strada Văii, a servit ca staţia a patra.
Atunci când mama Sa (Maria) şi-a văzut fiul cărând crucea, ea şi-a pierdut conştiinţa. Locul este
identificat în imediata apropiere a staţiei a treia, în complexul Patriarhiei Armene - Catolice. Întâlnirea
...lui Hristos cu mama Sa, este semnificată printr-un relief din piatră peste arcada unei mici capele
Având în vedere dificultatea lui Iisus de a purta crucea, Romanii au luat o persoană întâmplătoare,
probabil un pelerin, pe Şimon din Cirene (Libia), forţându-l să-l ajute pe Iisus şi să care el mai departe
crucea cea grea. Locul este identificat la intersecţia străzii Văii, cu strada Via Dolorosa. În apropierea
acestui loc, se află o mică capelă aparţinând franciscanilor – catolici. Pe perete este o nişă, în
conformitate cu tradiţia, creată când Iisus se sprijină de piatra acestui perete.
Pe suişul drumului, o femeie a ieşit şi a şters cu o batistă, sudoarea de pe faţa lui Iisus. “Portretul adevărat",
a lui Iisus a apărut şi a rămas desenat pe batistă. Locul este, de asemenea, cunoscut sub numele de
"Veronica", care-i o perturbare a numelui Berenice (care transportă victorie) sau conservarea numelui
grecesc (Vera Icon = portret adevărat). Locul este identificat cam la jumătatea străzii Via Dolorosa, între
străzile Văii şi Khan A-Zeit. O bisericuţă grecească-catolică şi o mănăstire cu reşedinţa asociaţiei:
“Micile surori ale lui Iisus” ocupă acest loc.
Staţia a şaptea păstrează amintirea celei de-a doua căderi ale lui Iisus, sub povara crucii, cât şi a “Porţii
de judecată” care fusese situată în piaţă, lângă casa “Beit Habad” (de presare a măslinelor), pe traseul
de-a lungul străzii principale romane (Cardo Maximus) a Coloniei Aelia Capitolina (numele roman dat
Ierusalimului). Astăzi în acest loc se află “Biserica Sfântului Mormânt”, locul crucificării şi îngropării
lui Iisus, în centrul din Oraşul Vechi al Ierusalimului. Pe vremea lui Iisus, acest loc find numit: “Dealul
Golgota” era situat în afara zidurilor de apărare ale oraşului. În acea perioadă, oraşul era înconjurat de
un zid, precum îl descrie Iosephus Flavius, ca fiind “Cel de-al doilea zid de apărare“. Înainte ca acest
complex să fie înconjurat în anii patruzeci din primul secol, de “Cel de-al treilea zid”, construit de
Împăratul Iulius Agrippa. Conform tradiţiei creştine, aici era şi “Poarta de judecată”, care dădea spre
ieşirea din oraş. Pe aceasta se afişau verdictele celor condamnaţi la moarte, precum au afişat şi pentru
Iisus.
Locul acesta a început să fie asociat cu “Poarta de Judecată” pe la sfârşitul secolului al XIII-lea.
Conform tradiţiei, care însă nu apare în Noul Testament, Iisus cade aici din nou, sub povoara crucii.
Această tradiţie poate a evoluat ca urmare a înclinării abrupte, ale urcuşului. În această staţie se mai
află o coloană înaltă, o relicvă a coloanelor străzii Cardo şi o mică capelă joasă, de la care porneşte o
serie de trepte care duc la capela superioară. Locul a fost achiziţionat de către franciscanii, în 1875,
pentru a deschide o şcoală profesională, însă de fapt ei construiesc actuala biserică, care slujeşte
comunitatea catolică coptică.
Pe peretele bisericii ortodoxe greceşti “Caralambos cel Sfânt” este marcată staţia a opta,
printr-o piatră însemnată cu o cruce latină şi cu o inscripţie grecească: “IC XC \ NIKA” =
“Iisus Hristos învinge"

Având în vedere că “Poarta de Judecată”, a fost lăsată în urmă, acest loc era plasat pe
timpul lui Iisus, în afara Ierusalimului şi întâlnirea cu femeile oraşului ce-i boceau soarta
Sa, a fost prin urmare, pe câmp deschis, precum este descris în Evanghelia lui Luca: (cap.
23/27-33).
27. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei care se boceau, îşi băteau pieptul şi se
tânguiau după El.
28. Isus S-a întors spre ele şi a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe
voi însevă şi pe copii voştri.
29. Căci iată vor veni zile, când se va zice: "Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut
şi de ţâţele care n-au alăptat!"
30. Atunci vor începe să zică munţilor: "Cădeţi peste noi!", şi dealurilor: "Acoperiţi-ne!"
31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?"
32. Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Ii Iisus.
33. Când au ajuns la locul numit "Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcători de rele: unul la
dreapta, şi altul la stânga.

Tradiţia acestei staţii fiind târzie, postarea sa a trecut prin multe schimbări, înainte de a fi
localizată în actualul loc, prin mijlocul secolului al XIX-lea. Locul este foarte aproape de
“Căpăţâna” (ebr. Golgota), dar accesul la aceasta este blocat de către biserica “Caralambus
cel Sfânt”. Pentru a continua drumul spre staţia nr. 9 următoare, trebuie de a reveni înspre
piaţă.
De la staţia a opta, ne reîntoarcem înspre piaţă, spre sud (cotind la dreapta), până ce întâlnim treptele
care urcă spre vest (la dreapta). O coloană de piatră care este alipită de peretele Patriarhiei Coptice,
însemnează staţia nr. 9. Tradiţia creştină atribuie acest loc, la căderea lui Iisus pentru a treia oară sub
povara crucii, deşi precum am menţionat precedent, aceasta nu se relatează în Noul Testament.
Iniţial, locul căderii lui Iisus pentru a treia oară, a fost detectat în curtea “Bisericii a Sf.-lui Mormânt”,
fiind marcată de o piatră cu o cruce pe ea. Această identificare s-a şters de-a lungul anilor şi postarea
staţiei, a fost mutată la locul actual, în apropierea “Bisericii Coptice – Sf. Antoniu”.
De aici se poate merge pe acoperişul “Bisericii a Sf.-lui Mormânt”, la complexul abisinian al sultanului
“Dir El Sultan” (Mănăstirea Sultanului) şi a coborî prin “Biserica Etiopiană”, în curtea “Bisericii a Sf.-
lui Mormânt”, sau a se reîntoarce la piaţă, cotind la vest pe lângă “Biserica Alexandru Nevski”, care în
ciuda faptului că-i o biserică nouă, păstrează în interorul ei, rămăşiţe relevante “Căii Suferinţei”.
Mănăstirea creştină etiopeană “Dir El Sultan”
(Mănăstirea Sultanului), construită pe acoperişul
“Bisericii a Sfântului Mormânt” deasupra capelei
“Regina Elena”.
Aceasta este singura dintre capelele “Sfântului Mormânt”,
care este postată în afara bisericii, şi vizitatorii Golgotei o
pot privi printre grilajele ferestrei, din stânga staţiei a
unsprezecea. Staţia este la capătul treptelor, păstrând
memoria împărţirii hainelor lui Iisus, precum este descrisă în
Evanghelia lui Matei: (cap. 27/33-37).
33. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care
înseamnă: "Locul căpăţânii",
34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-
a gustat, n-a vrut să bea.
35. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei,
trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese
vestit prin prorocul care zice: "Şi-au împărţit hainele
Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi."
36. Apoi au şezut jos şi-L păzeau.
37. Şi I-au scris deasupra capului vina: "Acesta este
Isus, Împăratul iudeilor."
În perioada cruciaţilor, suind aceste trepte se putea intra
direct la “Căpăţâna” (Golgota). Însă odată cu cucerirea
musulmană, din 1187, s-a blocat intrarea la Golgota,
înlocuind-o cu o fereastră grilată. Capela este acum în
posesia latinilor, fiind dedicată mamei lui Iisus Sf. Maria, şi
lui Ioan Botezătorul.
 Această stâncă a fost înlăturată în
secolul al IV-lea, pentru a se putea
construi biserica
Pronosul
Biserica
Mormântul Sfântului Mormânt
lui Iisus
Dealul Golgota
Doar câţiva păşi despart staţia a unsprezecea de a zecea. Staţia a unsprezecea este pe partea dreaptă a
Golgotei, şi aparţine franciscanilor. Altarul de argint, a fost donat în 1588, de către “Ferdinad-I De
Medici” din Florenţa. Capela sub forma şi ornamentele sale actuale a fost concepută în 1937, apoi
renovată de către Antonio Berlucci. Dintre mozaicurile care au fost acolo în timpul perioadei cruciaţilor,
a rămas doar un portret al lui Iisus, în centrul plafonului (Mandorla = Aureolă de formă ovală).
Alte mozaicuri de pe tavan au fost concepute de către P. D'Achiardi, iar mozaicurile de pe pereţi au fost
făcute de către L. Trifoglio şi descriu: cum Iisus a fost bătut în cuie pe cruce, femeile sfinte, la picioarele
crucii şi jertfirea lui Isaac. Sacrificiul lui Isaac, este considerat în tradiţia creştină, ca o anticipare şi ca un
simbol al sacrificiului lui Hristos. Aşa precum Avraham a trebuit să-şi sacrifice singurul său fiu (deşi în
cele din urmă Isaac nu este sacrificat), la fel şi Dumnezeu şi-a sacrificat unicul său fiu, doar ca să
ispăşească păcatele omenirii.
Evanghelia după Luca, (cap. 23/33-34) descrie crucificarea lui Hristos.
33. Când au ajuns la locul numit "Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele:
unul la dreapta, şi altul la stânga.
34. Iisus zicea: "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând
la sorţi.
Iisus zicea: "‫ כי אינם יודעים מה שהם עושים‬,‫ סלח להם‬,‫אבי‬."
"Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ = “Avi, slachh lahem, ki einam iodiim ma
şe hem osim!”
 Mandorla

Jertfirea lui
Isaac
Femeile sfinte

Iisus este prins în cuie pe cruce

Staţia a douăsprezecea, simbolizează locul în care Iisus a murit pe cruce. Staţia este pe partea stângă a
Golgotei fiind în posesia Grecilor Ortodocşi. Sub altar un disc de argint cu centrul deschis (ca şi o
şaibă) simbolizează "locaţia exactă", unde a fost înfiptă crucea, pe care Iisus a fost crucificat. Pe
fiecare parte a altarului, câte-o lespede de marmură neagră, indică locul crucilor hoţilor, care au fost
răstigniţi împreună cu Iisus. Pelerinii stau la rând la o coadă destul de lungă, pentru a atinge roca
Golgotei originale, prin deschizătura din centrul discului de argint. Roca originală a Golgotei este
crăpată, precum e descrisă în Noul Testament, încă de la cutremurul produs, odată cu moartea lui
Iisus.
,‫לי‬
ִ ‫א‬
ֵ ,‫לי‬
ִ ‫א‬
ֵ " ,‫מר‬ַ ‫כלו‬ּ "‫ני‬ ִ ּ‫קת‬ ּ ַ‫שב‬
ּ ‫מה‬ ּ ‫ל‬
ּ ,‫לי‬
ִ ‫א‬
ֵ ,‫לי‬
ִ ‫א‬
ֵ "
(Matei: cap.27/45-51)
45. De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea "‫ני‬ִ ּ‫ת‬ּ‫ז ַב‬făcut
s-a ‫ע‬
ֲ ‫מה‬ ּ întuneric
ּ ‫ל‬ peste toată ţara.
46. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: "Eli, Eli, lama şăvactani?",
adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?"
47. Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: "Strigă pe Ilie!"
48. Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o
trestie şi I-a dat să bea.
49. Dar ceilalţi ziceau: "Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască."
50. Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul
s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
Potrivit tradiţiei creştine, sângele lui Iisus care s-a scurs prin fisura stâncii provocată de cutremur, a
picurat pe craniul lui Adam, îngropat sub stânca Golgotei (de unde îi şi provine numele). Aceasta
simbolizează curăţarea umanităţii, prin moartea lui Hristos de la păcatul antic a lui Adam şi Eva.
Ruperea draperiei din Marele Templu, care separa interiorul sanctuarului de lumea din afară,
. Capela
simbolizează în ochii Bisericii creştine, dovada lui Adam
că sfinţenia lui Dumnezeu, este acum direcţionată către
Aici este arătată fisura stâncii Golgota,
toate poporele şi nu doar poporului evreu. Nu mai e necesar a se baza veşnic
pe Marelui Preot evreu (Cohen
roşie, prin care s-a scurs sângele lui Iisus
Hagadol) căpetenia ierarhiei din Marele Templu şi a jertfelor sale. Sacrificiulşi a ultimativ suprem, s-a
picurat pe craniul
făcut, eliminând necesitatea unor jertfe suplimentare. lui Adam, conform
Spre sfârşitul Evangheliei, credinţa unui soldat roman.credinţei creştine a devenit cunoscută prin
păgân (Longinus),
legenda “Lanciei Sfinte” a lui Longinus = “Lancia Sacra di Longinus”. Că Iisus este Fiul lui
Dumnezeu, este o formă de închidere a unui cerc: divinitatea lui Iisus a fost declarată din cer pe când
L-a botezat Ioan Botezătorul, relatată la începutul Evangheliei, şi acum din nou la sfârşitul Evangheliei
prin răstignirea Sa pe pământ. Faptul că Iisus a fost identificat de către un soldat păgân dovedeşte că
credinţa în Iisus nu va găsi un teren fertil printre evrei şi va fi în principiu adoptată de către neamuri,
reprezentate prin soldatul roman. ( Evanghelia lui Ioan cap.19/31-37)
31. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Şabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea
de Şabat era o zi mare Nota- iudeiiautorului:
au rugat peDupă
Pilat părerea mea, s-ar
să zdrobească puteapicioarelor
fluierele că aici celor răstigniţi şi să
fie luaţi de pe cruce. s-a strecurat o mică eroare, în această descriere a
32. Ostaşii au venit deci tradiţiei creştine.
şi au zdrobit Se ştiepicioarelor
fluierele mai de demult şi s-a dovedit
celui dintâi, apoi pe şiale celuilalt care fusese
răstignit împreună cu El.în ultimii ani că Adam şi Eva sunt îngropaţi la nivelul
33. Când au venit la Isus celşi mai
au văzut căal
de jos murise, nu I-au
“Peşterii zdrobit fluierele
Patriarhilor”. picioarelor;
Însă neputând
34. ci unul din ostaşi I-acontrazice
străpuns coasta cu oşisuliţă;
credinţa şi îndată
Sfintele a ieşitînseamnă
Scripturi, din ea sângecă şi apă.
35. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune
sângeleLancie
lui Iisus strecurându-se prin apare
această pe fisură,
acesta “
adevărul, pentru ca şi Sfânta
voi să credeţi. Longinus” precum
36. Aceste lucruri s-aucursfrescosubteran
întâmplat vreo
să se30împlinească
dincabiserica de Km.Marco”
“San până la Hevron, trecând
din Florenţa
Scriptura: "Niciunul din oasele Lui nu va fi
sfărâmat." şi prin preajma mormintelor Patriarhilor, până la
mormântul
37. Şi, în altă parte, Scriptura lui "Vor
mai zice: Adam. Faptpeposibil,
vedea Cine audatorită
străpuns."diferenţei
dintre nivelurile terestre.
A treisprezecea staţie este marcată print-un altar aflat în posesia
franciscanilor dedicat Sfintei Maria, numit “Maica Domnului în
Suferinţă" . Alături de altar este aşezată o statuie a Madonei, care a fost
adusă din Portugalia – Lisabona, în 1778. Această staţie păstrează memoria
coborârii lui Iisus de pe cruce. În acest loc a stat Sf. Maria primind în
braţele sale trupul neînsufleţit al sfântului ei Fiu.
Această staţie relativ recentă, e în principiu acceptată de franciscani. În
generaţiile precedente, se obişnuita câteodată, de a lega acţiunea coborârii
de pe cruce, cu “Piatra de Uns”, pe care a fost culcat Iisus după ce l-au dat
jos de pe crucea răstignirii, ungându-I trupul cu smirnă şi aloe. “Piatra de
Uns” se află la poalele Golgotei, vizavi de intrarea principală a “Bisericii
Sfântului Mormânt”.
 Conform Noului Testament Iisus a fost îngropat în parcela mortuară
). a lui Iosif din Arimateea. (Ioan cap.19/38-42

38. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe
ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui
Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui
Iisus.
39. Nicodim, care la început se dusese la Iisus noaptea, a venit şi el şi
a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
40. Au luat deci trupul lui Iisus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in,
cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.
41. În locul unde fusese răstignit Iisus era o grădină; şi în grădină era
un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era
aproape, au pus acolo pe Iisus.
Mormântul lui Hristos este situat în centrul rotondei. Iniţial, mormântul lui Iisus făcea parte dintr-un
complex de morminte cioplite în stâncă. Pentru a-I evidenţia mormântul, arhitecţii bizantini, au săpat
în jurul mormântului, în timp ce ediculul (monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui
templu, ◊ nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare) mormântului l-au mărginit cu
pereţi de marmură , construind deasupra sa, o magnifică construcţie concentrică (rotonda).
Mormântul are două părţi: un antreu (pronaos), cunoscut sub numele de “Capela Îngerului” şi o altă
cameră a mormântului în sine. Ediculul anterior a fost distrus de un incendiu în 1808, iar cel actual, a
fost ridicat în 1810 de către grecii ortodocşi, cu contribuţia donaţiei ţarului rus. Astfel deasupra
ediculului se află un mare decor conic, cu emblema coroanei ruseşti. În pronaos se află o bucată din
piatra care a fost rostogolită, închizând intrarea la peştera mormântului iniţial. În părţile laterale ale
capelei sunt două orificii rotunde, ce folosesc la emiterea flăcărilor sfinte şi a distribuirii luminii
sfânte enoriaşilor greci ortodocşi, în sâmbăta mare de Paşti. O uşă scundă, dă înspre mormântul în
sine.
În camera căptuşită cu marmură a mormântului, sunt 43 de candele ce ard mereu, ziua şi noaptea. 13
fiind ale latinilor, 13 ale grecilor, 13 ale armenilor şi 4 ale copticilor. Mormântul este acoperit cu
marmură având deasupra sa trei gravuri ce simbolizează învierea lui Iisus (pe greceşte –
Ανάσταση-
Anastasi). Una dintre dovezi că acesta este mormântul lui Iisus, este faptul că mormântul e gol,
deoarece Iisus a reînviat după trei zile.
Nu toţi creştinii primesc identificarea “Bisericii a Sf.-lui Mormânt” ca fiind mormântul lui Iisus.
Cultele protestante recunosc mormântul lui Isus, ca fiind “Mormântul din grădină” situat în afara
oraşului vechi la nord de Poarta Şhkhem. (Poarta Damasc)
Unii creştini consideră învierea lui Isus, ca fiind staţia a cincisprezecea, pentru a oferi “Căii
Suferinţei” (Via Dolorosa) , un final de o conotaţie pozitivă.
Sf. Lumină
de Paşti
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a
dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în
lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită
prin El. (Ioan cap. 3/16-17)

ANASTASI = ÎNVIEREA
Autori: Iosi S. Avni si Bendris
Toader

Muzica:Michel
Pepe
Melodia:Les Ailes de Lumiere

09/08/11 - 09/08/2011