Dezastrele ecologice care au

marcat lumea

Eleva:Munteanu Diana

Colegiul National Mihail Kogalniceanu

Clasa:10A
Bhopal,India
Astăzi, când Golful Mexicului este plin de petrol, mass-media
acordă infinit mai puţină atenţie amintirii de la Bhopal. Lăsat cumva în
penumbră de Cernobâl şi de alte evenimente care au umplut deceniul
nouă al secolului XX, dezastrul de la Bhopal rămâne un sigiliu neşters
în memoria multor indieni. În noaptea de 2 spre 3 decembrie 1984, în
oraşul indian Bhopal, sediul concernului indo-american Union
Carbide India Limited (UCIL)- fabrică de pesticide, are loc o scurgere
de gaz. Intrarea apei într-un container cu metil izoaceanat produce un
nor care îmbibă întreaga localitate. Cifra oficială a victimelor s-a
ridicat la 3800 de morţi. Cea neoficială, furnizată de echipele de
intervenţie trece de 15.000. Dacă iniţial guvernul indian cere o daună
de 3 miliarde firmei americane, ulterior plata se reduce la nici 450
milioane dolari. Cifră destul de importantă, am putea spune în cheia
unei morale minimale. Împărţită însă la nevoile oamenilor din regiune,
suma înseamnă doar câteva sute de dolari per capita. O despăgubire
infimă pentru nevoile unei comunităţi obligată să traiască de peste 25
de ani într-un mediu deosebit de toxic. În luna iunie, anul curent,
guvernul indian a condamnat opt responsabili indieni la o pedeapsă
simbolică răscumpărabilă prin cauţiune. Şeful de atunci al Union
Carbide India Limited (preluată în 2002 de Dow Chemicals), Warren
Anderson este considerat un bătrân senil de 90 de ani care nu mai
poate suporta rigorile unui tribunal. În anii ‘90- 2000 fusese
identificat într-o vilă luxoasă în care trăia discret. Cazul Bhopalului
este doar o notă mai înaltă din portativul industrializării forţate ;
portativ a cărui cheia-sol pare să fie de multe ori doar profitul. Mii de
Bhopaluri se află neştiute şi neaduse de mass-media vocilor publicului.
Cazul Roşia Montana de la noi (fără a se ridica la drama din 1984) ar
trebui să ne facă să reflectăm mai bine cui încredinţăm sănătatea în
numele presupusei bunăstări.
Cernobal,Ucraina
Cel mai înfiorător dezastru nuclear din istorie, cauzat de o centrală. Pe
26 aprilie 1986 unul dintre reactoarele centralei de la Cernobal din
Ucraina a explodat. O cantitate enormă de radiaţii a fost trimisă în
atmosferă, mai mare decât cea emisă de bombele de la Hiroshima şi de
la Nagasaki. Radiaţiile au mers către întreaga Europă. De atunci, mii de
copii au fost diagnosticaţi cu cancer de tiroidă şi peste 30 de km din
jurul centralei sunt încă închişi. Reactorul nr.4 a fost sigilat într-un
sarcofag enorm, care a început însă să se fisureze. Centrala a fost
complet închisă în 2000, dar peste 4.000 de oameni încă mai lucrează
la ea, pentru întreţinere.
Kuweit
Saddam Hussein ştia că războiul s-a terminat. Nu putea să aibă
Kuweitul şi nici nu vroia să beneficieze alţii bogăţiilor sale. Aşa că, în
timp ce Războiul din Golful Persic din 1991 se încheia, Saddam a
incediat peste 600 de puţuri de petrol. Flăcările au ars timp de câteva
luni. Golful era învelit într-un fum toxic. Au început să cadă ploi
negre. S-au creat lacuri de petrol. Vitele şi animalele au murit din
cauza aerului combinat cu petrol.
Canalul Love

În 1978, Canalul Love, situat lângă Cascada Niagara, în nordul

statului New York, avea câteva sute de case liniştite şi o şcoală. Se
întâmpla ca acestea să stea deasupra a 21.000 de tone de deşeuri toxice
industriale care fuseseră îngropate în anii ' 40 şi '50 de o companie
locală. Pe parcursul anilor, deşeurile au început să iasă la suprafaţă în
curţile oamenilor şi în pivniţe. În 1978, Canalul Love a devenit un
oraş-fantomă după ce toţi locuitorii au fost evacuaţi din cauza
dezastrului ecologic.
Londra, Marea Britanie
La jumătatea secolului trecut, mai precis între 5 şi 9 decembrie
1952, Londra a fost sufocată ca urmare a Marelui Smog. Metropola
britanică avea sisteme de încălzire pe bază de cărbune. În 5 decembrie
o ceaţă rece s-a lăsat peste Londra şi a apărut un fenomen de
inversiune meteo (aer foarte rece la sol şi mai cald deasupra), iar gazele
de ardere au format împreună cu ceaţa un nor toxic (smog) la nivelul
solului, otrăvind populaţia. Peste 4.000 de oameni au murit în
decembrie, iar în lunile următoare s-au înregistrat alte câteva mii de
decese. Accidentul a avut drept urmare adoptarea legii “Aer Curat”, în
1956, care prevedea crearea unor zone fără fum, unde era obligatorie
folosirea combustibililor care nu produc poluare. Fenomenul s-a
repetat însă între 12 – 15 decembrie 1991, provocând decesul a peste
160 de oameni.
Marea Aral
În afara accidentelor industriale, există evenimente orchestrate de
om, care au puternice efecte negative asupra mediului înconjurător. Un
astfel de eveniment a avut loc în anii ’60 în Marea Aral, un lac cu apă
sărată. Situat între Uzbekistan şi Kazakhstan, Aral avea o suprafaţă de
60 de mii de kilometri pătraţi, fiind de trei ori cât Moldova şi mai mare
ca Irlanda. Lacul avea o adâncime de 70 de metri, fiind alimentat de
râurile Amu-Daria şi Syr-Daria. După 1960, în urma marelui plan de
irigaţii al Uniunii Sovietice, care a deviat cele două râuri spre Asia
Centrală, Marea Aral a început să scadă. În zece ani a scăzut cu doi
metri, iar în 20 de ani cu 10 metri. Secretarul General al ONU, Ban Ki-
Moon, afirmat în aprilie 2010, după o călătorie în Asia Centrală, că
Marea Aral s-a micşorat cu 90%, devenind un cimitir de nave ruginite
în mijlocul unui deşert care se întindea pe zeci de kilometri, în toate
direcţiile. “Este clar una dintre cele mai crunte catastrofe de mediu din
lume. Am fost şocat”, afima atunci Ban Ki-Moon.
Marea Aral, un lac plin de viaţă şi cu o vegetaţie bogată, a devenit
un deşert care produce furtuni de nisip şi de sare care omoară toate
plantele şi are efecte negative asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor.
Economia locală, bazată pe pescuit, a fost ruinată.
Exxon Valdez

În noaptea din 24 martie 1989, vasul petrolier Exxon Valdez s-a

scufundat în reciful Bligh, aflat în apele imaculate ale strâmtorii Prince
William din Alaska. 40 de milioane de litri de petrol s-au scurs în
ocean şi s-au întins peste 800 de km. Sute de mii de păsări, peşti, foci,
vidre şi alte animale au murit, în ciuda mobilizării a peste 11.000 de
oameni şi 1.000 de bărci. Exxon Valdez este considerat cel mai mare
dezastru ecologic produs de oameni, în SUA, însă deversările actuale de
petrol din golful Mexic ar putea fi mai grave.
Minamata, Japonia

Ani de zile locuitorii oraşului Minamata din Japonia au observat un

comportament ciudat la animale, mai ales la pisicile de casă. Felinele
aveau convulsii bruşte şi câteodată se aruncau în mare. Oamenii
vorbeau despre boala "pisicii dansatoare". În 1956, primul om bolnav
de ceea ce a devenit boala Minamata a fost identificat. Simptomele
includeau convulsii, vorbire îngreunată, pierderea funcţiilor motorii şi
mişcări incontrolabile ale membrelor. După trei ani, o investigaţie a
conchis că boala era rezultatul unei otrăviri industriale ale Golfului
Minamata de către compania Chisso. Producătorul de plastic arunca
deşeurile în apă, contaminând-o cu cantităţi importante de mercur şi
de metale grele, care au intrat în peştii consumaţi de oameni. Mii de
locuitori au fost afectaţi de această boală şi au murit.
 Bibliografia

http://www.ecomagazin.ro/

http://www.realitatea.net/

http://channel.nationalgeographic.com/

http://ro.greenmedia.md/