Sunteți pe pagina 1din 180

Dorohoiului,

la cei 600 de ani


ai sãi
atestaþi documentar
DI T O R

DI T O R
Coperta I: Zbor, de Alex Mihãescu (detaliu)
Coperta IV: Celãlalt Tu, de Alex Mihãescu

Ciprian Voloc - Labirintul liric

ISBN 978-973-0-05199-5
© Toate drepturile asupra ediþiei aparþin autorului

Tipãrit la SC Adi Center SRL Iaºi


ºos. ªtefan cel Mare, nr. 5
tel. 0232/217.754
DI T O R

DI T O R

Concepþie graficã, tehnoredactare: Ciprian Voloc


Apãrut: octombrie 2007
C
i
p
r
i
a n

LABIRINTUL LIRIC
DI T O R

DI T O R
V o
l
o
c
De acelaºi autor:

! Exorcismul tãcerii. Convorbiri între doi


anonimi (Ed. Axa, Botoºani, 2002), în
colaborare cu Gicã Manole
! Postfaþã la volmul Primul val, de Paul
Gorban (Ed. Alfa, Iaºi, 2004)
! Exorcismul tãcerii. Morala: eºecul unui
concept (Ed. Axa, Botoºani, 2005), în
colaborare cu Gicã Manole
DI T O R

DI T O R
I R I NTUL L I
A B R IC
L

Cuvânt înainte

L
abirintul liric este locul în care se intrã cãutând
chipul poeziei. Nimeni nu ºtie cum aratã acest
chip. Cei mânaþi de gândul de a ieºi cât mai
grabnic afarã, nu-l aflã, niciodatã. Cei care aleg sã rãmânã
înãuntru îºi vor creiona, ei înºiºi, cel mult un chip, însã fãrã a
putea ºti, vreodatã, dacã este chiar chipul poeziei.
Capitolele ce urmeazã nu sunt doar reproduceri ale
conþinuturilor ºedinþelor Cenaclului de varã Editor 2007.
Fiind concepute de la bun început ca fãcând parte dintr-un
proiect unitar, gândit a se desfãºura pe durata a zece
întâlniri, ele ºi-au propus sã dezvãluie o parte din aspectele
esenþiale ale artei poeziei ºi teoriei criticii, reprezentând,
simultan, lecþii aplicative, respectiv modele posibile de
cenaclu. Am preferat, unei transcriei fidele a dialogurilor
purtate, integrarea lor într-o naraþiune coerentã care sã
dezvãluie ºi ceea ce nu este vizibil, în dialogul rostit, adicã
tocmai miza autenticã a fiecãrei ºedinþe. Cei ce doresc sã
DI T O R

DI T O R
vizioneze discuþiile, în forma lor brutã, o pot face parcurgând
înregistrãrile video existente pe cele douã dvd-uri anexate
cãrþii.
Volumul se încheie cu medalioanele celor mai de
seamã exponenþi ai Generaþiei Editor, incluzând tinerii care
au publicat în cele douã numere ale revistei Editor sau care
au participat la ºedinþele Cenaclului de varã Editor 2007. Ei
reprezintã, în momentul de faþã, sinteza cea mai izbutitã a
aºteptãrilor poeziei, literaturii ºi culturii dorohoiene.

5
CENACLUL DE VARÃ
EDITOR 2007
DI T O R

DI T O R
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA I

Recursul la tradiþie

C
e reprezintã o generaþie, în istoria unui spaþiu
cultural? Teoretic vorbind, cu totul altceva decât o
oarecare generaþie biologicã. Asta înseamnã cã
respectiva generaþie se aflã în posesia unei voci proprii, sau, cel
puþin, în cãutarea uneia. Cum se naºte o generaþie? Cel mai
adesea, tocmai dintr-o asemenea cãutare, numai cã simplul fapt,
luat izolat, nu e suficient. E nevoie de o coagulare a eforturilor
membrilor generaþiei într-un demers comun, constituibil abia într-
un spaþiu al dialogului dintre conºtiinþe. Spaþiul cultural de care
vorbim este, aºadar, unul al dialogului: o generaþie nu fiinþeazã
decât în momentul ºi în mãsura în care se deschide dialogului.
ªi, cum s-ar putea realiza, acest lucru, mai bine decât în cadrul
unui cenaclu tocmai în aceastã intenþie constituit? Conºtiinþa
astfel clãditã este o conºtiinþã ce fiinþeazã în ºi pentru culturã, ca
modalitate fundamentalã de a fi, a omului, modalitate în care
omul ia cunoºtinþã de el însuºi, recunoscându-se ca element
creat ºi ca agent creator, deopotrivã. Nu poate fi vorba de o
decizie arbitrarã, a celor ce aleg sã trãiascã astfel: neputinþa
DI T O R

DI T O R
refuzului, unei astfel de experienþe, grãieºte de la sine, despre
necesitatea accesului, celor rãtãciþi în spaþiul creat de acest
cenaclu, la acel nivel care le poate hrãni, care le poate potoli, cel
puþin temporar, dorul dupã o altã luminã, dupã un alt pãmânt,
dupã o altã apã a vieþii ce ne fu datã.
Generaþia Editor e o generaþie care a avut ºansa sã
acceadã la o conºtiinþã de sine, exact în sensul creionat aici.
Naºterea ei, dacã nu poartã, cumva, pecetea întâmplãrii, trebuie
sã fie expresia vreunui destin superior, din acela care se afirmã,
pânã la urmã, pentru simplul fapt cã trebuie sã se afirme, în
pofida adversitãþilor, neîncrederii, aversiunii omniprezente, în jur.
Asta deoarece nimeni nu ºi-a imaginat, la data apariþiei primului
numãr al revistei Editor, în mai 2006, cã spaþiul astfel creat va fi
7
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
unul al elanului creator, al recunoaºterii reciproce a unor conºtiinþe
care, altminteri, ar fi continuat sã vieþuiascã, una lângã cealaltã,
fãrã ca mãcar sã-ºi bãnuiascã afinitãþile profunde, idealurile
comune, modalitãþile distincte de acces la esenþa vieþii pe care o
trãiau, atât de aproape, fizic vorbind, dar fiecare încarceratã în
propria-i singurãtate. Sã fie puþin lucru, o astfel de recunoaºtere, a
propriului sine, în ochii celuilalt, sã reprezinte, oare, încã o
exclamaþie ce dã expresie surprizei descoperirilor noastre
cotidiene, dar fãrã ca, prin însuºi acest fapt, sã se ºi ridice
deasupra banalitãþii existenþei noastre mizere? Chiar dacã ar fi
fost sã se rãmânã doar la un asemenea nivel, tot ar fi fost
nemaipomenit. Însã, dacã o atare revelare, a celuilalt, în propria-
mi fiinþã, se transformã într-o euforie a spiritului, într-un curent
menit sã antreneze energiile însumate, ale tuturor, modelându-le
altfel decât s-ar fi modelat ele singure, considerate izolat, atunci
se poate vorbi, cu certitudine, de o generaþie, iar dacã aceastã
generaþie îºi mai ºi dobândeºte o voce proprie, afirmându-se nu
ca ancorare rigidã ºi definitivã într-un orizont, ci ca perpetuã ºi
fructuoasã devenire, atunci se poate vorbi de regãsirea acelui
spaþiu cultural de care pomeneam la început, un spaþiu pe care
conºtiinþa artisticã îl intuieºte, orbecãind în întâmpinarea lui fãrã
ca totuºi sã posede certitudinea existenþei sale, pânã în momentul
în care, practic, îl creeazã. Iar singurã, nu îl poate crea, sau, dacã
izbuteºte s-o facã, nu poate dobândi certitudinea realei sale
fiinþãri. Mai urmeazã, apoi, ca un ultim pas important, impunerea,
respectivei generaþii, în faþa conºtiinþei comune a altor generaþii.
Acesta e pasul cel mai dificil, dar ºi cel mai de duratã. Generaþia
DI T O R

DI T O R
Editor este o generaþie care va trebui sã realizeze, ºi ea, acest
pas, dacã va fi sã persiste ºi sã confirme, nivelul de conºtiinþã
atins, ºi în acest mod. El nu este obligatoriu, bineînþeles. De ce?
Pentru simplul motiv cã naºterea unei generaþii, fiinþarea ei, nu
este ºi scop în sine: reprezintã doar un mijloc pentru edificarea
unor conºtiinþe ce nu pot fiinþa altfel decât cultural. Scopul unei
generaþii nu poate fi propria ei afirmare decât pentru cei ce
vizeazã, cu orice preþ, acest lucru, tributari unor concepþii eronate
despre istotria culturalã sau vanitãþii cu totul contrare spiritului viu.
Cãci nu ajungi sã marchezi istoria culturii, respectiv istoria
literaturii, pentru cã þi-ai propus acest lucru, ci pentru cã ai devenit
o conºtiinþã, o conºtiinþã autenticã, care, maturizându-se,

8
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA I
crescând neîncetat, laolaltã cu ceilalþi fraþi întru creaþie, ajunge la
mijloace de expresie proprii, ce sunt capabile, totodatã, sã
marcheze ºi conºtiinþa celorlalþi. Generaþia Editor este o generaþie
care ºi-a atins, aºadar, scopul: anonimatul ei este tocmai creuzetul
din care se naºte conºtiinþa ei distinctã, conºtiinþã care încã îºi
cautã, un chip, un chip ce nu se doreºte a fi doar o mascã, precum
stau lucrurile cu atâtea alte generaþii, unele deja celebre. Aºa-zisa
manie a cronicarilor noºtri (critici nu pot sã le spun) de a cataloga,
creatorii de la noi, în ºaptezeciºti, optzeciºti, nouãzeciºti, mai nou,
douãmiiºti, nu reflectã decât inexistenþa unor astfel de generaþii,
cu o conºtiinþã suficient articulatã, astfel încât sã poatã fiinþa
distinct ºi personal. Cãci, a considera cã la fiecare deceniu, în
România se naºte câte o generaþie literarã, este ºi naiv, ºi
compromiþãtor, la adresa celui ce foloseºte astfel de concepte, de
judecãþi. De fapt, inexistenþa unor trãsãturi distinctive, la poeþii
înghesuiþi în limita de timp a câte unui deceniu (de când timpul
brut, istoric, a devenit criteriu artistic?) a condus ºi conduce, încã,
la crearea de cliºee literare cu totul dãunãtoare, în peisajul literar
românesc de azi. Iar pretenþia cã o atare clasificare ar mai fi
dublatã ºi de valoare, face ca demersul acesta sã parã ºi mai
desuet. În realitate, se procedeazã în acest chip tocmai pentru a
se eschiva, criticii, de la o judecatã precum cea pe care am fãcut-o
eu aici: generaþiile respective, ori nu fiinþeazã, propriu-zis, ca niºte
generaþii, ci doar ca o sumã de individualitãþi fãrã legãturi reale
între ele, sau nu au ajuns, încã, la un nivel corespunzãtor de
conºtiinþã, subsumatã aceluiaºi curent, sau, poate, nu au acces la
acea formã proprie de expresie care sã fie suficientã spre a se
DI T O R

DI T O R
impune prin ea însãºi (fãrã atare nominalizãri), în virtutea
surprinderii dimensiunii esenþiale a universului nostru lãuntric într-
o modalitate care sã întruneascã unanimitatea aprecierilor. Or, în
asemenea cazuri, sinceritatea francã ºi lipsitã de complexe este
singura care poate contribui la dezvoltarea, pe mai departe, a
conºtiinþei artistice, cea care poate marca, prin realizãrile sale, nu
prin apartenenþa la un grup literar (mai bine spus la o gaºcã
literarã), istoria literaturii ºi, implicit, a culturii.
Generaþia Editor ºi-a propus aparent modestul, dar
indispensabilul scop de a accede la o conºtiinþã proprie, care are
posibilitatea de a se valida pe sine, ulterior, în modalitãþi pe care
istoria literaturii sã nu le ignore. Este, însã, o chestiune colateralã

9
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
care nu poate fi atinsã în absenþa realizãrii primului pas:
maturitatea artisticã dublatã de conºtiinþa propriei vocaþii.
Cenaclul revistei Editor ºi-a propus sã deznoade iþele acestei
deveniri, sã fie martorul acestui pariu, al acestei generaþii
distincte, a Dorohoiului, cu propriile sale posibilitãþi. Din
perspectiva menirii sale, el reprezintã, prin aceasta, o reuºitã
întruchipare a tot ceea ce am ºi afirmat, pânã în acest punct.
Restul, þine de libertatea lãuntricã a fiecãrei conºtiinþe în parte: sã
acceadã sau sã nu acceadã în locul în care poeþii îºi dau mâna cu
zeii… Viitorul þine de curajul fiecãruia de a pãºi în labirint în
labirintul liric ºi de a iniþia, înãuntrul acestuia, creuzetul
declanºator de luminã sfântã, izvorâtã din aprehendarea luminii
primare a creaþiei. Cãci abia în bãtaia acestei lumini devine
vizibilã diferenþa dintre un chip ºi o mascã. Iar în labirintul liric
lumina survine doar rãmânând înãuntru, nicidecum încercând
sau experimentând ieºirea în afarã, precum în orice alt labirint.
Labirintul liric este Raiul poeþilor, este mirajul unei existenþe ce
priveºte, lumea, dinlãuntrul ei, ºi nu din afarã. Nimeni nu poate
afirma cã-i sunt cunoscute potecile acestui labirint. Cel ce ar face
asta s-ar condamna la a nu mai putea comunica, vreodatã, cu cei
dinãuntru, inclusiv cu muza poeziei. Labirintul acesta este unul în
care, odatã intrat, îþi doreºti sã rãmâi pânã la moarte, cu toate cã
moartea, înãuntrul sãu, nu are sensul pe care îl deþine în afara sa:
labirintul are grijã de a transforma, moartea astfel dobânditã, într-
o sursã inepuizabilã de viaþã. Cãci este harul poeziei de a-l
ilumina, pe poet, exact în mãsura în care îl posedã…
Întreg efortul iubitorilor poeziei ºi ai scriiturii, de a
DI T O R

DI T O R
pãtrunde în labirint, ar fi mult mai îngreunat, însã, în absenþa unor
modele deja existente de acces în acest univers minumat, al
literaturii. Este motivul pentru care tradiþia culturalã dorohoianã a
reprezentat tematica primei ºedinþe a Cenaclului de varã Editor
2007, inaugurat în ziua de 5 iulie 2007, modalitatea de evocare, a
acestei tradiþii, rezumându-se pentru început la retrospectiva
ultimului an cultural dorohoian. Or, prezentarea dvd-ului
numãrului doi al revistei Editor a constituit pretextul ideal, în acest
sens, prezentãrile în Power Point ale evenimentelor marcante,
ale ultimului an - începând din primãvara anului 2006 - fãcându-
se în regia mea personalã. Ulterior, parcurgerea secvenþelor
video ale respectivelor manifestãri avea sã se facã de cãtre
10
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA I
fiecare, la domiciliu, toate materialele necesare fiind incluse în
dvd. O rapidã trecere în revistã a acestor activitãþi este sugestivã,
pentru bogãþia faptelor: prezentarea unui montaj intitulat „Cireºii
înfloresc”, autor Ciprian Voloc, realizat în primãvara anului 2006;
simpozionul „Istorie ºi culturã româneascã”, organizat de Cercul
de la Dorohoi în 7 mai 2006, în cadrul Muzeului „George Enescu”
din Dorohoi; lansarea primului numãr al revistei Editor, în ziua de
3 iunie 2006, în sala „Ion Murariu” a Casei Municipale de Culturã
Dorohoi; expoziþia de graficã „Memento”, organizatã de Alex
Mihãescu, Bogdan ªoltuzu ºi Cosmin ªoltuzu, în data de 22
septembrie 2006, în cadrul Casei de Culturã a Municipiului
Dorohoi; simpozionul „De la o Românie sovieticã la o Românie
europeanã”, organizat de Cercul de la Dorohoi în data de 14
noiembrie 2006, în cadrul Casei de Culturã a Municipiului
Dorohoi; lansarea cãrþii „Memoriile Sergentului Anichitei”, autor
Gicã Manole, în data de 26 noiembrie 2006, în incinta Casei de
Culturã a Municipiului Dorohoi; sãrbãtorirea Zilei Naþionale a
României, în Piaþa Primãriei Dorohoi, pe 1 decembrie 2006;
simpozion „Mihai Eminescu”, organizat de Cercul de la Dorohoi în
ziua de 14 ianuarie 2007, în cadrul Casei Municipale de Culturã
Dorohoi; expoziþia „Icoana, dincolo de imagine”, a pictoriþei Oana
Butnariu, gãzduitã de Casa Municipalã de Culturã Dorohoi, în
data de 22 februarie 2007; un singur eveniment al anului cultural
nu a fost surprins, dat fiind cã numãrul al doilea al revistei Editor
deja apãruse, la data fiinþãrii lui: lansarea cãrþii „Ispita memoriei”,
autor Gicã Manole, în mai 2007, în „Sala oglinzilor” a Primãriei
Municipiului Dorohoi.
DI T O R

DI T O R
Fãrã cunoaºterea ºi valorificarea tradiþiei propriilor locuri,
cu greu vom putea spera la shimbarea stãrii generale pasiv-
adaptive ce caracterizeazã nordul extrem al Moldovei ºi al
României. Ceva trebuie fãcut, iar conºtiinþa faptului cã nu se
porneºte de la zero este un prim mare câºtig. Pionieratul cultural
se realizeazã în orice clipã, cu fiecare activitate culturalã
organizatã, cu fiece cenaclu, cu fiecare carte editatã ºi prezentatã
restrânsului cerc al celor ce vieþuiesc prin culturã. În acest spaþiu,
redutele cucerite nu sunt ale celui ce realizeazã acest lucru:
începutul este nul, dacã nu se întrupeazã într-un nou început.
Cenaclul de varã Editor 2007 reprezintã un model posibil
al modului în care poate fiinþa un cenaclu. Profitând din plin de
11
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
tradiþia veche de doi ani, a Cercului de la Dorohoi, cenaclul nu s-a
limitat la discuþii asupra poeziei ºi literaturii, ci a abordat o
tematicã diversã, actualã, spontaneitatea ºi deschiderea fiind
atuuri ale sale, alãturi de instrumentarul critic indispensabil unei
atare activitãþi, cu atenþie pregãtit, ºedinþã dupã ºedinþã. Acest
cenaclu a consfinþit un adevãr care a ºi dus la facerea publicã a
rândurilor de faþã: Generaþia Editor reprezintã unica miºcare
culturalã unitarã, a Dorohoiului, în anul ce marcheazã împlinirea
a 600 de ani de la prima sa atestare documentarã. Dupã 600 de
ani de istorie, Dorohoiul a reuºit sã creeze aceastã generaþie. E
puþin, e mult…? Cãci, dincolo de orice alte aparenþe, dacã
Dorohoiul, la nivel cultural, se prezintã, cu ceva, la aceastã
sãrbãtoare a sa, atunci el se prezintã, în modul cel mai coerent,
prin activitatea acestui Cenaclu Editor din vara anului 2007.
Volumul de faþã încearcã sã rãspundã inclusiv la aceste
întrebãri. Dar, înainte de toate, este un volum aniversar, dedicat
marcãrii unui eveniment, prin intermediul încercãrii de a lua
cunoºtinþã, de sine, a unei generaþii.
DI T O R

DI T O R

Geneza ca introversiune (Emanuela Albu)


I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA II

Perspectiva criticã

T
rebuie sã fii sigur de un poem, atunci când îl
citeºti într-un cenaclu? Iatã o interogaþie cãreia i-
a dat glas, la un moment dat, Nicu Anton, ºi cãreia
se cuvine sã-i acordãm atenþia cuvenitã, încã de la început. E
evident cã, într-un cenaclu veritabil, poemul e supus unui
necesar proces de destructurare, care nu este, prin aceasta, ºi
unul destructiv, aºa cum pare unora mai puþin avizaþi.
Destructurarea este operaþia premergãtoare analizei poemului
ºi evaluãrii sale, ea propunându-ºi sã identifice punctele
centrale ale construcþiei poetice ºi sã aprecieze modalitãþile în
care ar putea fi fortificatã, aceasta. Or, oricât de sigur ar fi un
poet, de creaþia sa, tot vor putea fi formulate obiecþii, în urma
acestui proces ºi în mãsura în care el este efectuat cu
profesionalism ºi minuþiozitate. Aºadar, siguranþa de sine, a
poetului, se dovedeºte a fi irelevantã, pentru analiza ulterioarã,
a creaþiei sale. Problema îl priveºte mai mult pe poet, pe scriitor,
decât pe critic, dar ea este în mare mãsurã irelevantã, pentru
activitatea unui atelier de creaþie, pe cât de mult sunt irelevante
intenþiile scriitorului, atunci când îºi concepe opera. Se tot
DI T O R

DI T O R
vorbeºte, în critica de specialitate, despre caracterul exterior,
creaþiei artistice, al acestor intenþii, ce pot fi exprimate, de autor,
în diferite feluri. Este o aserþiune perfect justificatã, câtã vreme
opera, din momentul în care a fost fãcutã publicã, îºi începe
viaþa sa autonomã, distanþându-se din ce în ce mai mult de
aceea a autorului care i-a dat fiinþã, infuzându-i, astfel, ºi o parte
din propria sa fiinþã. Este însã posibil, ºi de regulã chiar extrem
de probabil, ca autorul sã nu fi reuºit sã aºeze, în operã, decât
prea puþin din ce a intenþionat, astfel cã opera e departe de
proiectul sãu iniþial. De asemeni, e posibil ca autorul, în virtutea
inspiraþiei sale din momentul creaþiei, a conjuncturii particulare a
existenþei sale cotidiene, la acel moment, respectiv datoritã
13
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
specificitãþii limbajului artistic, pretabil la o multitutide de sensuri ºi
de deschideri, sã fi izbutit a introduce, în operã, mai mult decât a
intenþionat, prin proiectul sãu iniþial, astfel cã intenþiile sale se
vãdesc a fi, iarãºi, cu totul irelevante. Analiza ºi interpretarea
operei trebuie sã se realizeze, se înþelege, dupã alte criterii, ce vor
ieºi la ivealã în decursul analizei sale. Iatã cã, din aceastã nouã
perspectivã, autorul nu are cum sã fie sigur, niciodatã, de opera
sa, chiar dacã ea satisface propriile criterii, de realizare a ei. El nu
are cum sã fie sigur de modul în care opera sa va fi receptatã, ºi, în
condiþiile în care nici printre criticii înºiºi nu existã unanimitate, în
privinþa criteriilor dupã care ar trebui judecatã opera, nici nu poate
spera, la aºa ceva. Mai mult, chiar dacã unanimitatea receptãrii
operei ar fi posibilã, ea ar fi, iarãºi, cu totul irelevantã, pentru
valoarea sa artisticã. Creatorul însuºi valorizeazã, adesea,
realizãri ale sale care nu atrag deloc atenþia cititorilor sau criticilor,
considerând drept cele mai izbutite lucrãri ale sale unele care
devin, repede, aproape uitate. Nu este singurul gen de paradox cu
care ne-a obiºnuit istoria literaturii, astfel cã necesitatea unor
ateliere de creaþie ºi analizã a operei literare ni se pare mai mult
decât justificatã.
Scopul principal al unei asemenea întreprinderi îl
constituie înþelegerea mai profundã, pe baza confruntãrii cu
percepþia ºi experienþa celuilalt, a însuºi procesului de creaþie ºi a
modului în care este finisatã, adusã la forma finalã, opera. Fãrã
îndoialã, procesul destructurant, pe care l-am invocat, va fi urmat,
în acest context, de un efort colectiv îndreptat în direcþia recreãrii,
refinisãrii poemului supus dezbaterii, fapt ce va releva
DI T O R

DI T O R
inconsistenþele lãuntrice nu numai ale autorului, ci ºi ale celor care
se descoperã a se situa pe poziþii critice. Cenaclul se vãdeºte a fi
nu doar un atelier de creaþie, aºadar, ci ºi unul de criticã. Iar asta
deoaree primul demers critic îl efectueazã, întotdeauna, autorul
însuºi, ceea ce urmeazã având, deci, caracterul unei critici
secunde, dar nu mai puþin importante, prin aceasta. Este vorba
despre o cenzurã pe care creatorul o realizeazã în chiar momentul
creaþiei, atunci când, din multitudinea cuvintelor ºi ideilor ce-i
umplu mintea, el selecteazã doar pe acelea care corespund
proiectului sãu artistic. Întotdeauna, creatorul are de la bun
început în atenþia sa un anumit proiect de operã, pe care îl va
realiza mai mult sau mai puþin precis. Chiar ºi atunci când îºi
propune sã se lase pradã, în cel mai liber mod posibil, inspiraþiei
14
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA II
de moment, propunându-ºi sã aºtearnã pe hârtie toate cuvintele
ºi gândurile ce-i trec prin minte, fãrã a le obstrucþiona prin vreun
soi de cenzurã, el dispune, deja, de un atare proiect de creaþie.
Este însã îndoielnic cã abandonarea totalã a cenzurii, avutã în
vedere, se va ºi realiza. Unele cuvinte, expresii, idei, vor veni
simultan, în fluxul conºtient al procesului creator, pretinzând sã fie
aºternute grabnic, pe hârtie, dar, cum ordinea scrisului este ºi de
naturã temporalã, nu vor putea fi consemnate, pe hârtie, decât pe
rând, astfel cã se va produce, oricum, o selecþie care va decide ce
cuvânt va fi aºternut primul, timp în care celelalte vor putea fi, pur
ºi simplu, uitate, din cauza altor expresii, idei, ce vor inunda, în tot
acest timp, mintea creatorului. Aºadar, nici mãcar în acest caz
extrem nu putem vorbi despre o înregistrare, în totalitate, a
fluxului inspiraþiei artistice care-l caracterizeazã, la un moment
dat, pe artist.
În cazul proiectelor clasice, aceastã cenzurã este, ºi ea,
reglementatã de tipare, de exigenþe ce trebuiesc minuþios
urmãrite, astfel cã ajungem sã avem de-a face cu o metacenzurã,
constituindu-se într-o veritabilã instanþã de control a cenzurii
înseºi. Este vorba despre o metaconºtiinþã artisticã, a creatorului,
sau, în termeni mai obiºnuiþi, de o conºtiinþã criticã. Tocmai
conºtiinþa criticã a creatorului ne-am propus s-o edificãm, prin
iniþierea acestui cenaclu de varã al revistei Editor, exerciþiu care
se dovedeºte a fi indispensabil în cadrul evoluþiei ºi edificãrii
oricãrei conºtiinþe artistice. Dat fiind contextul în care s-a
desfãºurat întreaga activitate a cenaclului, vom putea vorbi, de
aici încolo, nu doar despre un instructiv ºi binevenit cenaclu, ci
despre conºtiinþa artisticã ºi criticã a unei generaþii creatoare, pe
DI T O R

DI T O R
care o voi denumi Generaþia Editor. Iar o parte din procesul de
edificare, a acestei conºtiinþe, poate fi constatat parcurgând chiar
paginile de faþã.
ªedinþa a doua a cenaclului, desfãºuratã în ziua de 12
iulie 2007, i-a adus în bãtaia obiectivului critic pe Ciprian Micuþaru
ºi Dana Cernuºcã. Întrucât, la origini, poezia s-a nãscut nu aºa
cum o cunoaºtem acum, ci ca poezie incantatã (nici cântatã, nici
pur ºi simplu recitatã), cenaclul ºi-a propus sã punã accent ºi pe
prezentarea oralã a poeziei, dincolo de efectul de receptare cu
totul diferit care se înregistreazã astfel. Teoretic, nimeni nu ar
trebui sã recite mai bine, propriile creaþii lirice, decât poetul însuºi,
iar dacã acest lucru rãmâne mai degrabã un deziderat, faptul ar
15
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
trebui explicat nu atât prin lipsa de talent, a creatorului, câr prin
lipsa sa de exerciþiu. E drept, poetul însuºi n-ar putea izbuti decât
o lecturã ce se înscrie în direcþia intenþiilor sale, iar acest fapt îºi
are relevanþa sa. La urma urmei, prin luarea la cunoºtinþã a
zãmislirilor sale poetice, criticul încearcã sã surprindã, pe lângã
specificul operei, pe acela al viziunii poetice a autorului. Or,
aceasta nu coincide cu opera. Lectura poeticã se realizeazã
diferit, atunci când se înfãþiºeazã publicului în intimitatea acestuia
ºi, apoi, în spaþiul public creat de actul recitãrii. Fãrã îndoialã, în
funcþie de mijloacele folosite ºi de genul abordat, existã creaþii
care se preteazã mai mult unui gen anume de lecturã, decât
celuilalt, însã exerciþiul rãmâne, în ambele cazuri, benefic. Ciprian
Micuþaru a înaintat analizei cenaclului urmãtorul poem fãrã titlu:

cât de frumos cazi


înger al nimãnui!
cu aripile-þi frânte
doar praful mai ridici,
de pe morminte.
nu te mai uiþi la mine,
te uiþi la cer
cândva eu eram cerul,
acum… sunt mormânt,
iar tu calci pe mine.
plouã…
picãturi reci,
pe mormântul meu,
picãturi reci
DI T O R

DI T O R
ºi-n sufletul tãu.
la marginea nesfârºitului
unde spinii înfloresc
ºi singurãtãþile se întâlnesc
am sã te aºtept
ºi se va numi Infinit.
Îngerul nimãnui (Dana Cernuºcã)
apoi, sã începi sã mori,
sã disperi ºi sã plângi,
sã fugi, sã ceri,
sã-ncerci ºi sã n-ajungi…
acum, eºti al nimãnui.

16
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA II

Este o creaþie provenind, dupã mãrturisirea autorului,


din preziua cenaclului, necizelatã, în formã brutã. Analiza
desfãºuratã a încercat sã destructureze poemul, atât pe unitãþi
tematice, cât ºi pe procedee artistice, pentru a-l putea percepe
mai distinct ºi pentru a-i releva, mai convingãtor decât altminteri,
limitele. Înainte de toate, se remarcã faptul cã naratorul este, el
însuºi, parte activã a poemului, poetul autoincluzându-se, în felul
acesta, în propria-i creaþie, procedeu bine cunoscut, în literaturã;
problema este dacã creaþia de faþã se preteazã în chip nimerit
unui asemenea procedeu. Ea reprezintã o autoconfesie, aºa
cum este, de altfel, în general, poezia, numai cã poetul nu
încearcã, aici, în nici un fel, sã camufleze acest fapt. Secvenþa
descrisã poate fi divizatã în patru timpi, dar aceºtia aparþin
poetului, desfãºurarea poemului neindicând vreo succesiune
temporalã înãuntrul poemului însuºi. Or, în condiþiile acestea,
autoincluderea naratorului, în naraþuine, este oarecum
superfluã, în afara cazului în care mãiestria sa face ca aceastã
decizie sã nu parã o simplã bãtaie a pasului pe loc, o banalã
reluare a unui fapt ce nu aduce nimic nou, în peisajul poetic.
Prima secvenþã narativã corespunde descrierii cãderii îngerului,
cu caracter adresativ, care-l vizeazã în chip direct. A doua,
constã în mutarea centrului de interes asupra poetului însuºi
(“Nu te mai uiþi la mine”…), a treia are drept fundament
descrierea cadrului general, a percepþiei (“ Plouã…”), iar a patra
se defineºte ca o anticipare a unui viitor nu prea îndepãrtat (“Apoi
începi sã mori..”). Înainte de toate, pentru a putea sesiza mai
DI T O R

DI T O R
lãmurit discrepanþa dintre proiectul poetic iniþial ºi creaþia
realizatã, trebuie þinut cont de opiniile poetului însuºi, în aceastã
privinþã. Ciprian Micuþaru subliniazã, de la bun început, cã
îngerul despre care vorbeºte nu este ceea ce se înþelege,
îndeobºte, prin acest termen, ci e vorba de o alegorie poeticã,
menitã sã trimitã înspre cu totul altceva. În intenþia sa, poemul
trebuia sã fie unul autobiografic ºi ar fi trebuit sã lase sã se
înþeleagã cã îngerul cãzut ar fi chiar el. Din pãcate, din modul în
care se prezintã poemul, nu reiese, în nici într-un fel, acest lucru.
Folosirea termenului “înger” nu trãdeazã, nici pe departe, un
sens figurat, iar, în absenþa mijloacelor poetice menite sã
realizeze aceastã trecere, percepþia rãmâne la sensul propriu, al
termenului, chiar dacã, ulterior, poemul ne vine în întâmpinare cu
17
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
expresii figurate, ce creioneazã un spaþiu caracteristic universului
poetic. Oricum, poemul, avându-ºi autonomia sa, din momentul
aruncãrii sale în agora, poate fi analizat cu totul distinct de
aceastã constatare, însã ea rãmâne relevantã pentru dificultatea
realizãrii proiectului poetic iniþial, ca ºi pentru importanþa
conºtientizãrii, de cãtre poet, a mijloacelor celor mai potrivite
acestui proiect. Chiar dacã, în momentul creaþiei, acest fapt nu
este sesizat, el trebuie avut în vedere cel puþin în procesul finisãrii
ulterioare a poemului, înaintea facerii lui publice.
În ce priveºte detaliile tehnice propriu-zise, ale poemului,
analiza a ilustrat, imediat, câteva carenþa semnificative:
redundanþa exprimãrii din primele trei versuri (“cazi” este sinonim,
în contextul general al poeziei, cu “aripile-þi frânte”); simetria
nerelevantã a analogiei dintre “mormântul meu”, respectiv
“sufletul tãu”, aceleaºi “picãturi reci” sugerând o uniformitate ce
nu justificã, cu nici un chip, analogia propusã de poet, pe lângã
caracterul dificil reprezentabil al sintagmei implicite “sufletul
îngerului”, datorate percepþiei comune asupra lui, conform cãreia
doar omul dispune de suflet, nu ºi îngerul; absenþa unitãþilor
strofice (menite sã disocieze unitãþile de sens), într-o construcþie
ce nu se poate lãuda cu o foarte mare coerenþã, este o carenþã;
caracterul artificial al versurilor cinci-nouã, care, deºi reprezintã
un moment distinctiv, al naraþiunii poetice, pe lângã caracterul
nenecesar al introducerii poetului, ca personaj în operã, nu aduc
nimic esenþial, faþã de primele versuri, în economia ansamblului
poetic; în plus, puterea evocatoare a lor suferã, aºa cum au fost
introduce în contextul dat. Aura poeticã a cuvintelor lipseºte,
laolaltã cu luciditatea intrinsecã surprinderii unui conþinut revelat,
DI T O R

DI T O R
de cãtre poet. Sensul general, al poemului, rãmâne unul al
derutei, probabil singura stare lãuntricã pe care poetul a reuºit sã
o surprindã, sã o sugereze, prin versurile sale; repetiþiile
nerelevante (“te uiþi”, “pe mine”) creeazã, ºi ele, impresia
inconsistenþei de fond a poemului ºi-i anuleazã melodicitatea. În
consecinþã, reconstrucþia poemului, aºa cum a fost operatã în
cadrul ºedinþei cenaclului, a încercat sã salveze latura pozitivã a
întregului edificiu:

cât de frumos cazi,


înger al nimãnui!
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA II
praful încã ridici,
de pe morminte,
priveºti spre Cer,
la marginea nesfârºitului
unde spinii înfloresc
iar singurãtãþile se întâlnesc
acolo am sã te aºtept
în locul care va deveni
infinit.

atunci, vei începe


sã mori,
sã disperi ºi sã plângi,
sã fugi, sã ceri,
sã-ncerci ºi sã n-ajungi…

acum…
eºti al nimãnui.

Rãmân, ca reuºite elemente ale poemului, metafora


“marginea nesfârºitului”, care, ca transfigurare a unei contradicþii
evidente, aduce cu sine un efect extrem de sugestiv, plasând
receptorul într-o lume paradoxalã ºi, prin aceasta, deschisã
polivalenþei sensurilor; de asemeni, un procedeu similar, dar nu
operând cu contradicþia, ci cu contrarietatea, se regãseºte în
sintagma “spinii înfloresc”, având darul de a crea acelaºi efect,
acelaºi plasament, într-o lume a tuturor posibilitãþilor, în care
confruntarea dintre om ºi înger devine cât se poate de palpabilã;
DI T O R

DI T O R
faptul cã locul acesta este unul al “întâlnirii singurãtãþilor” aduce,
cu sine, un spor de gravitate, scenei, iar animarea neaºteptatã a
îngerului, care dobândeºte manifestãri ce-i sunt strãine, tipic
umane, marcã a unei sensibilitãþi cu care nu a fost înzestrat, în
clipa creãrii sale, vine ºi conferã sens, întregii construcþii lirice,
consecinþa sau chiar motivaþia cãderii devenind, în acest fel,
cunoscute nouã. Faptul cã întreaga realizare poate trece drept o
reuºitã parabolã a cãderii edenice sporeºte valoarea poemului,
astfel cã numai lipsa de luciditate creatoare, pe care am
constatat-o la începutul periplului creator, mai scade valoarea
ansamblului, prin urmele pe care le-a lãsat ºi care nu au putut fi

19
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
ºterse, în totalitate, în pofida efortului destructurant ºi, ulterior,
reconstitutiv, al poemului. Exerciþiul creator, în ambele sale
ipostaze liric ºi critic rãmâne, însã, unul cât se poate de pilduitor,
prin învãþãmintele pe care ni le-a facilitat, astfel cã menirea
ºedinþei cenaclului a fost pe deplin confirmatã, în urma acestui
proces.
La urma urmei, dacã în cazul poetului actul creator ºi-a
atins rostul, decizia sa de a aduce, poemul, în arena publicã,
trebuie sã constituie rezultatul unui rãspuns pozitiv la întrebarea:
va avea, poemul, acelaºi afect, ºi în cazul cititorului? Asta
deoarece, deºi, de regulã, creatorul se salveazã, pe sine, prin
actul creaþiei, mai mult decât pe receptor, ºi transfigurarea
acestuia, în urma receptãrii operei, trebuie sã se realizeze, cel
puþin într-o anumitã mãsurã, altminteri putând declara, arta, pe
bunã dreptate, drept gratuitã, din perspectiva finalitãþii ei sociale.
Or, a face o astfel de trecere, între mijloace ºi scopuri, a unui
atribut gratuit care ºi-aºa induce în eroare demersul critic,
constituind pretextul destulor acuze, la adresa poeziei, nu este de
dorit. Aºadar, un poem trebuie sã aibã capacitatea de a comunica
ceva de prim interes, pentru receptor, cu toate cã el constituie
rezultatul unui efort autoconfesiv, al poetului. Nu orice astfel de act
îl poate interesa pe lector, fireºte, însã, din momentul în care
autorul a decis sã îi ofere rezultatul final, se înþelege cã el
considerã pe deplin realizatã, aceastã cerinþã. Or, analiza
poemului nu poate face abstracþie, în acest context, de analiza
acestei pretenþii, a poetului. Dacã în cazul lui Ciprian Micuþaru
pretenþia sa se vãdeºte a fi pe deplin justificatã de parabola
DI T O R

DI T O R
invocatã, în cazul Danei Cernuºcã, care a supus dezbaterii câteva
creaþii, aceastã pretenþie a fost serios pusã la îndoialã, de cãtre cei
prezenþi. Întrebarea lui Marcel Murariu înfiereazã chiar miezul
problemei: “ce te-a determinat sã aºterni aceste rânduri: o nevoie
realã, lãuntricã, venind în întâmpinarea unei opþiuni personale,
sau un pur exhibiþionism verbal?”. Cu alte cuvinte, este de regãsit,
în poem, vreo esenþã sufleteascã care sã-l caracterizeze pe poet
ºi care sã-i deºtepte, ºi lectorului, ochiul lãuntric, în aceeaºi
direcþie? E evident cã arta are menirea de a te scoate dintr-o stare
ºi de a te introduce într-alta, dar aceastã translaþie trebuie sã
merite, efortul, atât din partea autorului, cât ºi din partea celui
dispus sã-l recepteze. În cazul încercãrii propuse de Dana

20
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA II
Cernuºcã, nu este deloc întâmplãtor cã aceastã interogaþie a fost
prima formulatã:

Lanul de dor

morþii ºi-au îngropat


sufletele la rãdãcinile macilor albi;
servesc zilnic porþii
din cântecul funebru al cocoºilor
cu pene negre
ºi-mi spânzur tãcerea de gâturile
macilor…
la ei ziua începe când focurile
elibereazã pasiunea fiinþelor
ºi-n miez de noapte…
glasurile ºtrangulate
trezesc moartea ºi o trimit
sã culeagã capetele gândurilor
ce la acea clipã din minutul durerii
sângereazã.
ºi-n lanul negru
osemintele devin membre,
petalele devin fibre,
visele contureazã mãºtile
iar respiraþiile celor douã fiinþe încep
sã se întretaie…
ºi sã se înfulece.
DI T O R

DI T O R
Visul

(Dana
Cernuºcã)

21
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR

Tematica ceva mai sumbrã, a poemului, este, de fapt, cea


care l-a determinat pe Marcel Murariu sã punã la îndoialã
autenticitatea trãirii ce a generat poemul, însã acest mod de a
pune problema nu este cel mai potrivit, pentru simplul fapt cã
autenticitatea trãirii poetului scapã, întotdeauna, verificãrii. Noi
luãm cunoºtinþã doar de rezultatul acestei trãiri, autentice sau nu,
iar, în unele cazuri, cel mult cu mãrturisirile autorului, despre
creaþia în cauzã, consemnate în scris sau smulse în vreo
convorbire particularã. Dar, dupã cum am mai precizat deja,
aceste mãrturisiri nu schimbã natura operei literare, nici percepþia
ei criticã, oferind, poate, doar niºte detalii despre psihologia
creatorului, niºte informaþii despre modul în care el îºi creeazã
opera. Atât. Prin urmare, opera, conþinând doar ce a aºezat în ea,
autorul, nu ceea ce a intenþionat sã aºeze, într-un anumit mod, se
preteazã, analizei, independent de interogaþia luatã în discuþie.
Aceasta rãmâne în picioare doar dacã vizeazã nu creaþia artisticã,
ca atare, ci psihologia unei anumite generaþii, pe care criticul o
poate surprinde analizând maniera în care se trãdeazã, în operã,
autorul. Or, tocmai aceasta a fost, de fapt, miza întrbãrii formulate
de cãtre Marcel Murariu. Este vorba despre un anumit gen de
obsesie a morþii, a fatalitãþii existenþei, caracteristicã unei pãrþi a
generaþiei ce a atins pragul fundamental al conºtiinþei în primul
deceniu al secolului XXI ºi al mileniului III. O obsesie a morþii ce nu
se afirmã, totodatã, ca dorinþã de viaþã, cum se întâmplã, de
regulã, în perioada crizelor adolescentine, nefiind, tocmai din
acest motiv, vorba despre o generaþie biologicã, ci de o generaþie
DI T O R

DI T O R
spiritualã, pe care am numit-o, referindu-mã, bineînþeles, la liderii
ei creatori, Generaþia Editor. Dar, pentru a nu specula creând
impresia absenþei unei baze faptice, voi face câteva referiri la
încercarea propusã analizei de cãte Dana Cernuºcã. Din primele
versuri se constatã cã pânã ºi morþii aleg sã-ºi “îngroape
sufletele”, sã renunþe, practic, la ele, în condiþiile în care viii, se
înþelege, au fãcut-o, demult. Aºadar, acea percepþie asupra vieþii
ºi morþii, de care pomeneam, se evidenþiazã încã de la început. În
ce-i priveºte pe vii, dupã cum constatãm din versurile urmãtoare,
aleg sã-ºi “spânzure tãcerea”, ulterior moartea fiind trimisã “sã
culeagã capetele gândurilor”, astfel cã aceastã încercare, a
omului, de a suprima tãcerea, se vãdeºte ca fiind inutilã, în

22
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA II
condiþiile în care nu mai existã gândurile ce ar trebui, prin
exprimarea lor, sã punã capãt acestei tãceri… Pesimismul ce ar
putea fi invocat aici, la o primã vedere, se dovedeºte a fi, mai
degrabã, un realism lucid, pecete a unei stãri de lucruri care nu
reprezintã o noutate, pentru autor, ci o dimensiune fundamentalã,
a lumii, aºa cum i s-a revelat, aceasta, încã din clipa trezirii
conºtiinþei sale. Oare lumea are, cu adevãrat, aceastã înfãþiºare,
iar cei aparþinând altor generaþii, mai vechi, din pricina unei
inadaptãri, la aceastã lume, sau chiar al unui refuz, al acestui
proces, au, astfel, impresia cã percepþia noii generaþi, asupra
lumii, este eronatã? Cred cã sensul iniþial al interogaþiei ar trebui
schimbat, de la modul în care Generaþia Editor se percepe, la
modul în care alte generaþii o percep, respectiv se percep. Ce-i
drept, în finalul poemului Danei Cernuºcã se vorbeºte despre
întretãierea respiraþiilor “celor douã fiinþe”, însã nu e contactul
tãios dintre cele douã generaþii spirituale, ci dintre ceea ce ar fi
trebuit sã fie mai viu, în morþi ºi în vii sufletele lor ºi natura
personificatã. Revenirea la vegetal este mai mult decât o simplã
convingere, pentru Dana Cernuºcã ºi pentru Generaþia Editor,
realitatea acestei reveniri, a omenirii, la unul din stadiile primitive
ale evoluþiei sale reprezentând o certitudine a vremurilor pe care
le trãim. Diminuarea extremã a sensibilitãþii cultural-religioase
poartã, azi, pecetea unei dezumanizãri aproape fãrã precedent,
care stârneºte protestele membrilor Generaþiei Editor, ce þine sã
se distanþeze, în acest chip, de faþeta animalizatã a lumii, ºi sã
propunã, totodatã, o alternativã.
Aºadar, mesajul poemului “Lanul de dor” este unul
DI T O R

DI T O R
esenþial, satisfãcând exigenþele aducerii sale în agora cenaclului,
în vederea dezbaterii. În ce priveºte, însã, realizarea sa tehnicã,
el prezintã destule lipsuri. Bogãþia de imagini, simboluri, nu
creeazã un surplus de sens, ci o ambiguitate din care cu greu mai
poate fi perceput mesajul tocmai precizat. Este vorba de un efect
de aglomerare stilisticã, care creeazã dificultãþi de percepþie chiar
autoarei înseºi: astfel, “macii albi”, de la începutul poemului, se
constituie, mai spre finalul lui, într-un “lan negru”; versul al treilea
începe cu un verb care pare a se acorda cu subiectul primului
vers, când, de fapt, ulterior descoperim cã este expresia vocii
poetului, ce devine personaj în propriu-i tablou; “cântecul
funebru”, ce se lasã auzit, aparþine unor cocoºi cu “pene negre”,

23
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
epitet ce nu aduce nimic nou, în economia descrierii, pãrând mai
degrabã o repetiþie, dat fiind conþinutul semantic, puternic înrudit,
al termenilor “funebru” ºi “negru”; traversarea obiectivului poetic,
ca într-o peliculã cinematograficã, de la rãdãcinile macilor, cãtre
gâturile lor, ºi apoi cãtre capetele gândurilor ce au fost atârnate de
ei, nu are putere simbolicã, macii fiiind percepuþi dreãt ceea ce
sunt, ºi nu în manierã alegoricã, de naturã sã producã o explozie
a sensului, înãuntrul poeziei este chiar de neînþeles de ce poeta
a ales “macii”, ºi nu orice altceva, pentru a-ºi axprima viziunea;
cele douã expresii ce ar trebui sã spunã ceva decisiv despre
tânjirea cãtre viaþã, a sufletelor mortificate, anume “elibereazã
pasiunea” ºi “gândurile” ce “sângereazã”, nu sunt integrate,
suficient de coerent, în context… Sfârºitul vine cu o închidere ce
reprezintã, totodatã, o deschidere, aºa cum este indicat în cazul
oricãrei creaþii literare, însã pare rupt, de corpul poemului, pare
ataºat oarecum artificial. Iar aceste constatãri nu sunt rezultatul
vreunor procedee conºtient urmãrite ºi aplicate, de cãtre autoare,
ci rezultatul prim al unui flux de imagini aºternute în formã brutã,
pe hârtie, dupã cum se observã de cãtre ochiul critic experimentat
ºi dupã cum recunoaºte chiar autoarea, rãspunzând interogaþiei
lui Marcel Murariu. Avem de-a face, aºadar, cu o creaþie al cãrei
scop principal este catharsis-ul ºi care apeleazã, de asemeni, la
mijloace capabile sã producã, în chiar actul scrierii, o atare
eliberare de o stare ce apasã, sufletul ºi fiinþa. Numai cã aceastã
stare, eliberându-l pe poet, se întrupeazã în cuvintele cu care el
vine în întâmpinerea celorlalþi, iar acest mod de întrupare trebuie,
neapãrat, sã satisfacã minimele exigenþe ale creaþiei lirice.
DI T O R

DI T O R
Reconstruitã, poezia ar putea suna astfel:

Lanul de dor

morþii ºi-au îngropat sufletele


la rãdãcinile macilor.

servesc zilnic porþii


din cântecul cocoºilor
ce le spânzurã
glasurile ºtrangulate
în vreme ce moartea
24
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA II
culege capetele gândurilor
sângerânde
încã din minutul durerii.

oasele
sunt acum membre,
visele
dau contur mãºtilor
prin care respiraþiile celor douã fiinþe
încep sã se întretaie…
ºi sã se înfulece.

Tãrâmul eteric (Emanuela Albu)


DI T O R

DI T O R
Bineînþeles, s-a avut în vedere, astfel, ºi exigenþele
precizate, mai sus, ºi eliminarea repetiþiilor nesugestive
(cuvântul “macilor”; cuvintele “morþii”, “moartea”; “zilnic”, “ziua”;
“cântecul cocoºilor”, “trezesc”; “începe”, “încep”; “gâturile”,
“glasurile”) ca ºi a antinomiilor la fel de nesugestive, care, în loc
sã schimbe contextul poetic general, îl încarcereazã în scheme
bidimensionale lipsite de orizont (“alb”, “negru”; “spânzurã”,
“elibereazã”; “au îngropat”, “culege”; “ziuã”, “noapte”; “pasiune”,
“gânduri”). Toate aceste relaþii semantice se aglomereazã, în
inconºtientul percepþiei, creând o atmosferã confuzã, greoaie,
care, în loc sã punã în valoare cele câteva metafore sau expresii
25
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
cu caracter metaporic, le obnubileazã, le anuleazã virtuþile lirice.
Mesajul poemului, pe care l-am disociat, ºi noi, cu destulã
greutate, nu se lasã cunoscut, din acest motiv, nici la o lecturã
secundã, ca sã nu mai vorbim de prima lecturã. Purificarea
poemului, încercatã de noi, ca în cazul fiecãrei creaþii aduse în
atenþia cenaclului, a avut în vedere tocmai evitarea unor astfel de
lacune, în vederea netezirii percepþiei critice ºi a intuirii mult mai
precise a mesajului. Mai rãmâne, ca un semn de întrebare, titlul
poemului, care nu pare a avea un cuvânt prea important de spus,
referitor la sensul sãu de ansamblu, aºa cum a fost el reliefat în
poem ºi în comentariul nostru critic. Învãþãmintele acestui atelier
de creaþie sunt, ca ºi în cazul precedentului poem analizat,
extrem de importante, ele neputând fi asimilate decât în cazul
unei astfel de realizãri, imperfecte, astfel cã, deºi poate pãrea
paradoxal, e cazul sã mai reliefãm încã un adevãr critic: creaþiile
izbutite, perfecte, nu te învaþã mai nimic despre cum se scrie
poezia! Ele îþi spun ceva doar despre ce este poezia, deºi nici
acest lucru nu-l pot realiza în totalitate. Pentru a te edifica asupra
mijloacelor de construcþie a poeziei sunt mult mai utile creaþiile ce
prezintã multe imperfecþiuni, cu condiþiile ca analiza lor criticã sã
fie profesional ºi convingãtor realizatã, lucru ce se realizeazã în
cenacluri sau în rubricile specializate, în aceastã direcþie, ale
revistelor literare.
Dintre celelalte trei poeme, propuse analizei de cãte
Dana Cernuºcã, ºedinþa cenaclului n-a reuºit sã se opreascã
decât asupra unuia, dat fiind cã cele douã ore stabilite pentru
fiecare ºedinþã se epuizaserã demult iar oboseala se fãcea
DI T O R

DI T O R
simþitã printre membrii cenaclului. Deja se pãºea în a patra orã de
discuþii, când a fost lecturat urmãtorul poem fãrã titlu:

Ne dezmembrãm.
la fiecare adiere de vânt
ni se desprinde câte un deget…
câte un ochi, cu tot cu lacrimi,
câte un cuvânt
cu cozi de praf…
câte o mânã
cu tot cu-mbrãþiºãri,
câte o venã
26
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA II
cu tot cu sânge,
câte o noapte
cu tot cu promisiuni.
câte o unghie roasã de vremuri,
câte o bucatã de inimã
cu aromã de scorþiºoarã…
ºi, la rãscruce de þipete
numai buzele ne rãmân lipite,
mute, în sãrutul început
acum un veac.
ascunzându-se
în cimitirul sufletelor-pereche.

Comentariile prilejuite de aceastã propunere liricã au


dezvãluit un univers ce diferã calitativ de cel precedent. Înainte de
toate, realizarea tehnicã este mult mai reuºitã, repetiþia fiind
cultivatã deliberat ºi în chip sugestiv, fãrã a crea impresia de
monotonie, de goliciune semantic-simbolicã. Apoi, metafora este
mult mai prezentã ºi mult mai izbutit articulatã. Tematica este
aceeaºi, cu unele nuanþe specifice, bineînþeles, însã realitatea în
descompunere, ce ne înconjoarã, dã tonalitatea dominantã a
lumii lirice cu care ne iese în întâmpinare Dana Cernuºcã.
Limpezimea sensului a fost unanim apreciatã, de cei prezenþi, în
raport cu încercarea precedentã saltul fiind incontestabil. În plus,
nu mai este vorba de o poezie de tip intelectualist, din care lipsesc
trimiterile cãtre sensibilitate; evocarea realitãþii în curs de
descompunere nu se realizeazã, de aceastã datã, fãrã implicarea
DI T O R

DI T O R
afectivã a poetei, deºi aceastã implicare este cu dibãcie mascatã.
Iar, la final, eternitatea sãrutului creeazã o imagine de o subtilã
melancolie, deºi este vorba despre un sãrut lipsit de viaþã, dar
totuºi pilduitor, pentru tot ce înseamnã viaþã…
Cei prezenþi, la aceastã ºedinþã a Cenaclului Editor, în
zuia de 12 iulie 2007, s-au simþit, pentru prima oarã dupã mult
timp, mântuiþi de caracterul distrugãtor al timpului, pe durata
discuþiilor, iar asta paradoxal tocmai angajându-se într-o
discuþie pe marginea caracterului distrugãtor al timpului! Este
meritul Danei Cernuºcã, al lui Ciprian Micuþaru, al lui Marcel
Murariu, al lui Nicu Anton, al lui Alex Mihãescu ºi-al
subsemnatului, de a fi fãcut posibil acest lucru.

27
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR

De la spiritul polemic la cel liric

R
ostul fundamental, al unui cenaclu, rãmâne
direcþionarea progresului individual, prin
intermediul intercunoaºterii. Or, asta presupune
ca membrii cenaclului sã interacþioneze, unii cu ceilalþi,
constituindu-se într-o conºtiinþã comunã, definitorie unei
generaþii. O comunitate a opþiunilor culturale, a idealurilor
artistice, a mijloacelor de expresie, nicidecum a dogmelor ºi a
mãºtilor dibaci meºteºugite. Este, acesta, semnul sub care a
debutat a treia ºedinþã a cenaclului: poemul „Contraatac la
Dana”, al lui Nicu Anton, programatic prin chiar titlul sãu, pentru
acest aspect, fundamental, al oricãrui cenaclu, avea sã
surprindã, prin intenþie ºi realizare. Continuitatea cenaclului este
o condiþie indispensabilã fertilitãþii sale, iar astfel de luãri de
poziþie nu pot decât sã fie cât mai de dorit. Sã lecturãm însã
poemul:

Contraatac la Dana

privea, un înger
o lume care moare
DI T O R

DI T O R
privea, ºi jalea
cuprinse al sãu zel
De-a face din þãrânã
o copie fidelã
a unui antic zeu.

ºi-un privitor de-oglindã


se întrebã discret:
ce oare? Ãsta-i înger
sau poate-un biet poet,
sau… demonul trãdãrii…

Al cui? Dar ce-a trãdat?


I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA III
credinþa… vax! Morala
ori regula de stat…

republicani de-o vreme


mã-ntreb ºi tot socot
cum viitorul nostru
stã-n mânã sau în cot…
al cui?
al celui care
huleºte-un Dumnezeu.
e demonul trãdãrii,
un pustnic, extremist evreu…
al cui? Al celui care
pe-altarul rugii sale
îºi pune-o bombã-n sân
spunând: Allah e mare!

privesc, privesc cu milã


la îngerul de sus
eu, muritor în lume -
ºi n-am nimic de spus:
nu am nici legi, nici leacuri,
nici vrãji
ºi nici blesteme.
nici Biblii, sau Corane,
Înstrãinatul (Dana Cernuºcã) sau alte cãrþi solemne.
DI T O R

DI T O R
privesc
ºi-ntreb cu remuºcare:
de ce oare, Doamne, atâta…
resemnare…?

Tonul polemic al întregii construcþii face, din poemul lui


Nicu Anton, o realizare cu totul specialã. Ca gen literar, se apropie
mai degrabã de pamflet, deºi, prin unele particularitãþi,
împrumutã accente nu doar de satirã, dar ºi de elegie, de pildã la
început ºi la sfârºit. În plus, un oarecare ton postmodern nu este
strãin, cel puþin în strofa a treia. Iarãºi, constatãm acel procedeu
care îl introduce, pe poet, ca personaj, în propria creaþie, fapt ce

29
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
denotã imposibilitatea unei atitudini pur exterioare, faþã de cele
relatate: implicarea directã este inevitabilã, ea deschizând alte
orizonnturi decât percepþia la fel de directã a fenomenului.
Singura dificultate este fixarea obiectului, a referinþei: dacã
autorul avea sã mãrturiseascã intenþia polemicã a poemului, din
poemul însuºi aceasta este departe sã reiasã. Intenþia care a stat
la baza creionãrii universului poetic prezentat - anume, realizarea
unei legãturi directe între poezia lecturatã de Dana Cernuºcã în
ºedinþa anterioarã a cenaclului ºi realizarea de faþã - nu reiese,
câtuºi de puþin, din versiunea finalã a poemului. Poate ar fi fost
suficientã, pentru aceasta, o menþiune sumarã, în genul unui
motto, care ar fi influenþat, cel puþin la modul minimal, percepþia ºi
înþelegerea vesurilor. Altminteri, oricui i-ar fi extrem de dificil sã-ºi
dea seama cã poemul reprezintã o replicã la acela al Danei,
intitulat „Lanul de dor”. Mai mult, faptul cã îngerul, din
deschiderea poemului, este, de fapt, chiar Dana, este aproape
imposibil de realizat, spre deosebire de constatarea cã privitorul
reprezintã corespondentul liric al autorului - fapt mult mai la
îndemânã de priceput. Putem analiza, aºadar, pe de o parte
viziunea lui Nicu Anton, despre cele discutate în ºedinþa
anterioarã a cenaclului, ºi, pe de altã parte, poemul sãu, ca
entitate autonomã. În ce priveºte prima posibilitate, e de ajuns
precizarea autorului: existã valori pe care nu avem voie sã le
denigrãm, iar disperarea sau resemnarea nu-ºi au rostul, într-o
lume în care aceste valori încã mai sunt prezente. Universul în
descompunere, pe care-l constata Dana Cernuºcã, în creaþia sa,
nu justificã abandonul, iar carenþa principalã a respectivei creaþii
DI T O R

DI T O R
ar consta tocmai în absenþa perspectivei, a unei proiecþii
salvatoare, a unei modalitãþi de reconstrucþie, a propriei fiinþe,
care sã se sustragã acestei descompuneri. În ce priveºte a doua
posibilitate, care reprezintã exerciþiul predilect al criticului, se
poate sublinia, mai întâi, pronunþata raþionalizare, a discursului
liric, justificabilã tocmai de tonul polemic, al poemului, deºi
aceastã intenþie nu mai este exterioarã operei, ca în cazul celei
invocate de autor, ci interioare ei, prin referirea la fanatismele
lumii contemporane: terorismul, sionismul, extremismul,
partidismul. Tematica socialã a poemului este cea mai la
îndemânã de constatat, deºi nici trimiterile cu caracter metafizic
nu sunt absente, menite tocmai sã se interogheze asupra

30
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA III
obârºiilor unor astfel de opþiuni sociale. Iatã cum poezia trimite
cãtre toate tipurile de realitate, nu doar cãtre cele strict lãuntrice,
ale omului. În fond, poezia nu reprezintã doar o modalitate de
percepþie, a lumii, termenul acesta este folosit, în critica literarã,
într-o accepþie mult mai largã decât în literatura psihologicã,
anume cu sensul de aprehensiune, de înþelegere globalã ºi
esenþialã a realitãþii. Asociaþia ideilor dã dovadã de suficientã
cursivitate, pentru ca mesajul sã fie receptat fãrã distorsiuni,
mijlocul tehnic predilect, prin care se asigurã sugestibilitatea
poemului, fiind ironia. De ce ironia? Pentru cã autorul nu vine cu
justificãri în serviciul tezei sale: anume, cã toatã nebunia lumii
contemporane pleacã de la exact acelaºi tip de atitudine
îmbrãþiºat de Dana Cernuºcã. El doar sugereazã, acest lucru,
punând, prin tonalitate, ritm, analogie, într-o luminã cu totul
nefavorabilã, blamabilã, astfel de comportamente. Or,
subsumate conceptului mai general de „trãdare” a vieþii, a esenþei
acesteia, concept ce dispune de o aurã negativã, efectul scontat
este pe deplin realizat.
Tonul postmodern al strofei a treia amplificã, ºi el,
atmosfera subtil-ironicã. În plus, nu doar prin modalitatea în care
interacþioneazã elementele, se obþine acest efect, ci ºi prin
contrastele proprii fiecãrei secvenþe, de pildã asocierea evreului
cu pustnicul, a actului de a te ruga cu acela de a detona o bombã,
a revoltei poetului cu neputinþa sa generalã, în faþa acestor
realitãþi, datã de absenþa leacurilor, pentru fiecare situaþie în
parte. Ceea ce cunoaºte, cu certitudine, poetul, este obârºia
tuturor acestor comportamente, nu ºi posibilitãþile de ameliorare
DI T O R

DI T O R
a lor, astfel cã replica sa, la viziunea Danei Cernuºcã, este una
aparentã, doar: el constatã, cu resemnare, aceeaºi resemnare, a
poetei! E drept, nu ne putem folosi de aceastã analogie, atunci
când interpretãm acest poem, ea având la origine nu poemul
însuºi, ci o mãrturisire conexã, a autorului, însã, în cazul
dezbaterii operei, în cadrul cenaclului, se constituie în încã un
exemplu pilduitor, pentru modul în care intenþiile rãmân, adesea,
strãine operei ca atare. În ce priveºte tonalitatea generalã a
poemului, ea reprezintã o pendulare între atmosfera elegiacã,
uºor melancolicã, cu care debuteazã ºi se sfârºeºte poemul, ºi
constatãrile realiste, ironice, din corpul sãu propriu-zis. Este o
asociere care dãuneazã cursivitãþii de ansamblu a poemului,

31
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
obligând cititorul care s-a obiºnuit cu o tonalitate sã se adapteze,
în mod forþat, ulterior, unei alte tonalitãþi, mai ales cã aceastã
schimbare de tonalitate nu este anunþatã de vreun element
specific, al poemului, sau prin vreun procedeu tehnico- artistic
anume. Poate cã câteva subtile modificãri, în economia
poemului, ar scuti, percepþia, de aceste denivelãri: de pildã, s-ar
putea modifica structura versului „Curpinse al sãu zel”, din strofa
întâi, care este specificã, dupã cum se ºtie, secolului XIX, pentru
a o aduce la forma tipicã cultivatã în secolul XX „Cuprinse zelul
sãu”. E vorba, în aparenþã, de o banalã inversiune a atributului cu
subiectul, însã efectul acestei mici modificãri, asupra percepþiei
ansamblului, este imens, fãrã a opera iar acesta e aspectul cel
mai important o mutaþie a sensului. Ar mai rãmâne ceva de
sesizat în legãturã cu repetarea verbului „a privi”, folosit la
persoana întâia singular, a doua singular, dar ºi în forma sa
substantivalã, fapt care creeazã impresia unei pasivitãþi
generale, în consens cu mesajul poemului, dar cu repercusiuni
mai puþin dezirabile la adresa muzicalitãþii poemului, respectiv a
puterii sale de focalizare a atenþiei lectorului, prin aceea cã îl
lipseºte de elementul-surprizã (indispensabil, laolaltã cu
cursivitatea ansamblului, calitãþii poemului). Cert este cã
atmosfera pe care o degajã construcþia este una de tip
constatativ, cu un iz de resemnare, termen ce ºi închide, poemul,
ºi a cãrui prezenþã pare ciudatã, pentru o replicã polemicã.
Dialogul dintre Nicu Anton ºi Dana Cernuºcã a fost
curmat de o altã exponentã a Generaþiei Editor, Emanuela Albu.
Nu prin vreo intervenþie împãciuitoare (cãci a fost vorba de o
DI T O R

DI T O R
polemicã, nu de un conflict), ci prin înaintarea, cãtre analizã, a
unei alte creaþii.

Eul portretizat suprarealist

sunt cãlãreþul fãrã cap,


însingurat ºi rãtãcit în mulþime.
credeam cã am C
Ã
Z
U
T
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA III

Moment dialectic

Emanuela Albu

Dintr-o dimensiune mai evoluatã,


capul
rãmânând acolo.

dar timpul
mi-a alungat filosofiile
privind metafizica. Am rãmas
sã privesc nulitatea ºi peste cap
întrucât nu-l am pe al meu
sã delirez mereu
DI T O R

DI T O R
holbându-mã cu ochiul drept, morbid,
în spatele gâtului roºiatic,
transparent.
ºi sã caut,
sperând sã gãsesc…
toate acestea pânã am realizat cã
metoda
de suprimare a vocii
era lângã mine:
egocentrismul meu nu a remarcat-o.
ºi de atunci mi-am revenit
ºi mi-am luat picioarele la spinare.
33
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR

Iarãºi, se remarcã aceeaºi tematicã, a lumii decãzute, ca


preocupând Generaþia Editor. Este o temã clasicã, a literaturii,
rãmânând de vãzut în ce mãsurã nuanþãrile pe care generaþia în
discuþie le aduce meritã reþinute. Prima strofã a poemului nu face
decât sã fixeze cadrul necesar problematizãrii, aerul pur
constatativ fiind animat de metafora din primul vers, ce include, în
sine, o comparaþie implicitã, între legendarul cãlãreþ fãrã cap ºi eul
poetului. Partea a doua a poemului vine sã ne înfãþiºeze miza
efectivã a poetului: cum alege acesta sã reacþioneze, pus în faþa
acestei situaþii. Pare o istorie ce se deruleazã sub ochii noºtri, ce
urmeazã sã aibã un deznodãmânt undeva, în viitor, ºi totuºi una
care, dupã cum constatãm în final, s-a derulat, deja. Arta poeticã
pe care o foloseºte artista este cea care sugereazã, de fapt,
aceastã suprapunere a modurilor temporale, totul denotând un
univers arhetipal, ce transcende modalitãþile comune ale
percepþiei. Renunþarea la filozofie, mai mult, la varianta sa
metafizicã, sugereazã, prin coroborare cu celelalte imagini
utilizate, o turnurã misticã, a fiinþei autoarei. Percepþia lumii nu se
mai realizeazã prin intelect, care a fost abandonat, prin decapitare
(o autodecapitare, s-ar pãrea), ci prin facultatea intuitivã a inimii.
Nu e vorba decât de un limbaj aluziv, care atestã preeminenþa unui
anumit mod de a privi lumea, nicidecum castrarea celorlalte
facultãþi, contrare. Miza aruncatã în scenã este unificarea fiinþei
omeneºti, care se pecepe, pe sine, ca fiind trunchiatã. Ce-i drept,
poemul suferã, din punctul de vedere al coerenþei, iar el pare cel
puþin neterminat, dat fiind cã nu se precizeazã în ce constã
DI T O R

DI T O R
„metoda de suprimare a vocii” care fãcea diferenþa, ci doar se
indicã prezenþa ei, undeva, la îndemânã. Iarãºi, finalul este
deficient, ilustrând o abdicare de la ducerea pânã la capãt a
gândului, din partea autoarei, abdicare care s-a constatat ºi în
celelalte poeme analizate. Conþinutul comunicat este o revelaþie
lãuntricã, a vocii lirice, fãrã a se efectua vreo precizare despre
conþinutul acestei revelaþii: ea este doar semnalatã, fapt
insuficient, pentru o realizare artisticã. În plus, tehnica la care
recurge poeta, introducerea unui element artificial, în poem, pe
care, ulterior, tot ea îl eliminã, trãdeazã, iarãºi, o crizã de idei ºi de
inspiraþie. În ce constã acest element artificial, care nu se
integreazã unitãþii de sens a poemului? Este vorba de insistenþa

34
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA III
asupra „privirii”, asupra „ochiului”, care nu-ºi are locul într-un
univers în care capul a fost decapitat, ºi încã într-o manierã ce nu
trimite la sensurile figurate ale acestor termeni. Din punct de
vedere tehnic, exprimarea este îngreunatã de prezenþa unor
pleonasme, respectiv expresii cu caracter redundant: „filosofiile
privind metafizica” (se ºtie, metafizica este o parte a filosofiei), „sã
caut sperând sã gãsesc” (cãutarea conþine în ea, deja, dorinþa de a
gãsi). Dacã mai þinem cont de faptul cã „însingurat” ºi „rãtãcit” sunt
termeni cu semnificaþie liricã apropiatã, ca ºi de constatarea cã
unele dintre epitetele folosite („ochi morbid”, gât „roºiatic
transparent”) amplificã senzaþia de confuzie, fiind folosite fãrã a fi
fost neapãratã nevoie de ele ºi fãrã a-ºi fi avut un loc premeditat în
economia ansamblului, se înþelege cã forma în care a fost fãcutã
publicã, aceastã încercare liricã, poate fi substanþial ajustatã:

Eul portretizat suprarealist

sunt cãlãreþul fãrã cap,


rãtãcit în mulþime.
credeam cã am C
Ã
Z
U
T
dintr-o dimensiune mai evoluatã,
capul
rãmânându-mi acolo.
DI T O R

DI T O R
dar timpul
mi-a alungat filosofiile. Am rãmas
sã privesc nulitatea ºi peste cap
sã delirez
holbându-mã cu ochiul
din spatele gâtului meu
transparent.

toate acestea pânã am realizat cã


metoda
de suprimare a vocii
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
era lângã mine:
egocentrismul meu nu o remarcase…
ºi de atunci mi-am revenit
ºi mi-am luat picioarele
în spinare.

Mult mai bine a fost receptatã a doua propunere, a


Emanuelei Albu:

Contradicþii din noi

„Aºtept
Învierea morþilor!
Tot îmi repeþi aceasta.
ªi eu aºtept…
Aºtept ca timpului
Sã i se topeascã
Aripile
Precum lui Icar…
Aºtept decãderea
Filosofiei bondarului,
Al cãrui mijloc e tot mai plin…

Aºtept…
Tot aºtept sã cadã lumina
Prin geamurile fumurii
Ale sufletului…
DI T O R

DI T O R
Aºtept de milenii,
În zadar,
În timp ce tu repeþi, Învierea
Stereotipic: (Emanuela Albu)
„Aºtept învierea morþilor!”

Înainte de toate, tematica este diferitã, de aceea a


precedentei zãmisliri poetice: avem de-a face cu o liricã a trezirii, a
deºteptãrii cugetului, la o dimensiune ce se relevã tocmai prin
invocarea ei. Nu pentru toatã lumea, însã. Sintagma memorabilã,
proprie poeziei mari, este prezentã, aici, deºi nu e una propriu-zis
originalã, ci originalã e valorizarea ei liricã e vorba de „Aºtept

36
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA III
învierea morþilor”. Valoarea arhetipalã a unei astfel de sintagme,
alãturi de introducerea reuºitã a unor metafore „filosofia
bondarului”, „cãderea luminii”, „geamurile sufletului”, „aripile
timpului” conferã un orizont cu totul special, acestui poem, în
care sufletul uman, imun la timp, parcã, se raporteazã, totuºi, la
acesta. Panorama generalã a poemului, anume privirea
existenþei prezente din perspectiva sfârºitului, este infirmatã, în
plus, prin versurile de final, ceea ce constituie o neaºteptatã
rãsturnare a matricii comprehensive, denotând manipularea
iscusitã a elementului-surprizã, care, nici el, nu trebuie sã
lipseascã, din creaþia liricã, alãturi de deschiderea indefinitã a
sensului, cãtre un orizont al înþelegerii care pare familiar,
cititorului, dându-i totodatã impresia cã ceva esenþial îi scapã, fapt
ce îl motiveazã sã
lectureze poemul încã o
datã, ºi în cã o datã,
descoperind în el, cu
fiecare oprire spiritualã,
noi sensuri. Orizontul de
înþelegere al veritabilei
poezii este unul care se
l ã r g e º t e , î n
permanenþã, iar, prin
aceastã mostrã de
inspiraþie liricã, Spirit primar (Emanuela Albu)
Emanuela Albu se
dovedeºte a fi foarte aproape de intuirea esenþei poeziei.
DI T O R

DI T O R
Nu ajungi sã-þi dai seama, însã, suficient, de toate
acestea, pânã nu încerci pe propria piele aerul tare al înãlþimilor
liricii pure. Puritatea, în poezie, este un ideal, ca în orice domeniu
artistic ºi neartistic, de altfel, însã frânturi de lirism pur ar trebui sã
existe în orice zãmislire care-ºi revendicã aura liricã. Or, exerciþiul
e singurul ce îþi poate apropia acest univers, cu condiþia ca nevoia
lãuntricã de poezie sã fie realã, iar încercarea sã nu poarte
pecetea banalei curiozitãþi, ori a dorinþei de parvenire literarã.
Acest exerciþiu nu poate fi strãin iniþiatorului unui cenaclu,
autoritatea minimã necesarã neputându-se institui decât astfel.
Este ºi motivul pentru care am venit ºi eu, în întâmpinarea celor
prezenþi, cu câteva creaþii personale, dintr-un volum în pregãtire:
37
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Poveste decât
cu omul însuºi.
ªenila scursã ucidem gânguritul
în grotã morþii noastre
peste pictura rupestrã pentru-a rãmâne, vii,
a ucis în urmã...
ochiul bizonului.
dar eu îþi zic:
Un om, în adânc, Dumnezeu creºte, în mine,
s-a trezit, brusc, odatã cu pãrul meu,
- din osul odatã cu unghiile mele,
care-i odihnea sufletul - odatã cu carnea
ºi l-a sãrutat. ce se usucã,
în vine...
Apoi
a cules obuzul frânt ºi dacã ºtii
ºi l-a mumificat, cã cel de lângã tine moare,
alãturi. ºi totuºi te decizi
sã fii, încã sã fii,
Iar timpul îþi spun
a reînceput ceea ce în adâncuri
sã curgã. doare:
nu c-aº muri,
ci cã, murind,
Timp mort te pierd,
aºa cum
chiar am gândit, nu te-am mai pierdut
DI T O R

DI T O R
înainte de-a mã naºte. nicicând...
chiar am murit,
demult, Mai ºi murim
pe când era, pãmântul,
doar un mugur cosmic.
mai ºi murim…
acum mã uit
la om: întotdeauna
chiar mult amânând moartea,
mai grijuliu e spunându-i c-o vom primi
cu ceea ce rãmâne, cu masa pusã
din el, altãdat',

38
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA III
rugând timpul sã-l mai convingem
sã mai aibã rãbdare, cã meritã
uitând mãcar o zi
cã niciodatã nu poþi fi sã mai purtãm
suficient de bãtrân… cununa de spini.
atât de bãtrân
încât sã nu-þi mai rãmânã iar toate,
nimic altceva pentru vremea când
de fãcut, dus va fi, chinul,
decât… sã mori. dar… ºi bucuria.

mai ºi murim. mai ºi murim.

deºi-am murit Metafizicã


de-atâtea ori,
tot ne-nspãimântã, moartea, frumuseþea
chiar mult mai mult pe care-mi place s-o
cu cât contemplu
ratatã e, nu e pânditã
cu fiece ispitã. de nici un blestem.

printre suspine dincolo de toate darurile


ºi umile boli, hãrãzite mie, ºi totuºi rãpite
printre amiezi, grãbite
- din clipa naºterii
ºi gânduri anonime,
ºi pânã-acum
mai ºi murim.
l-aºtept pe cel
uitând sã ne pãstrãm
DI T O R

DI T O R
ce ºtie-a boteza
câþiva bãnuþi, de-o nuntã,
lumina.
spre-a boteza alaiul
ce paºii ºi-i frãmântã
mireasa cãutând-o, cãci nu pot sta
cu-a sufletului iesle. ca orbul,
în umbra Luminii,
fãrã a-i pipãi
mai ºi murim.
fãptura:
fãptura primã,
ne e din ce în ce aceea-n care
mai greu minunea nu-i
sã ne mulþumim stârvul, decât
39
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
un firicel de viaþã, E un hãu
trudind lãstarii prin care-ºi scapã
ca pe o fântânã. tocmai
propria-i pieire.
zãbava timpului
asupra karmei e soarta ºarpelui
nu poate-ascunde ce nu-ºi digerã coada
cruntu-i sacrilegiu: sã se aºtearnã, zilei,
sãrutul ochiului, ca un dans
în noapte, menit sã îi ascundã
se face-n sâmburele ce-ai sãi morþi
morþii noastre. ajung, muºcaþi de el,
ne minte, timpul sã ºtie:
- ca un zeu
pãrând în locul din care
a se cuprinde þâºneºte Lumina
neintuind nu poate fi
cã moartea noastrã decât Luminã…
Câteva sintagme memorabile au fost semnalate de
membrii cenaclului („Dumnezeu creºte, în mine, odatã cu…”, „Nu
c-aº muri, ci cã murind…”, „Mai ºi murim…”), iar observaþia
Emanuelei Albu, referitoare la ambiguitatea strofei a doua din
„Poveste”, a fost cât se poate de justificatã, dat fiind cã, fãrã a
aºeza între paranteze versurile trei ºi patru, nu reiese ce a fost
sãrutat: osul sau ochiul bizonului? Cât despre natura volumului
aflat în pregãtire, nu am precizat decât faptul cã se va intitula
„Poesemele timpului”, încercãrile propuse aici reprezentând
DI T O R

DI T O R
prima ºi ultimele ale volumului, aºa cum aratã ele în prezent,
despre accepþiunea termenului „poesemã” menþionând faptul cã
cele prezentate constituie numai o parte, a poesemei. Volumul
este unul tematic, aparþinând unui ciclu iniþiat în octombrie 2005.
Dupã mai bine de trei ore de dezbateri, ºedinþa cenaclului a fost
sistatã, motivul principal fiind oboseala accentuatã. Cei prezenþi la
aceastã a treia ºedinþã, desfãºuratã, ca de obicei, în incinta Casei
de Culturã a Municipiului Dorohoi, în data de 19 iulie 2007
Emanuela Albu, Nicu Anton, Ciprian Micuþaru, Sorin Pãtrãºcanu ºi
subsemnatul, la care s-au alãturat membrii unei viitoare generaþii,
probabil, Xenia ºi Teodora Ciuraru ºi-au propus sã fructifice,
aceastã obosealã, în manierã specificã, care sã o distingã de
tipurile ei cotidiene, sterile, distrugãtoare de fiinþã.
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IV

Principiile creatoare ale poeziei

C
âte sintagme exemplare, memorabile, pot fi
preluate de la un poet, dupã lectura creaþiilor sale,
acel loc va avea, respectivul poet, în viaþa
sufleteascã a unui ins ºi în memoria literaturii unei limbi sau chiar
a culturii umanitãþii. Dintre multitudinea de criterii pe care trebuie
sã le satisfacã poezia mare, acesta este unul peste care nu se
poate trece, în nici un fel. ªi totuºi, în absenþa artei de a construi
un poem, aceste sintagme memorabile rãmân ca simple
sintagme, nu ca reprezentante ale unui univers liric autonom. Dar,
pe de altã parte, ºi în contextul prezenþei unui atare univers,
absenþa sintagmelor memorabile, emblematice, contribuie la
abandonarea rapidã, în uitare, a poetului ºi a creaþiei sale. Nu
întâmplãtor, marii poeþi au rãmas, conºtiinþei posteritãþii, prin
aceste sintagme, nu prin zãmislirile lirice din care ele fac parte,
considerate ca întreg!
Urmãtorul element, indispensabil poeziei, este versul.
Cum trebuie sã se prezinte un vers bun? S-ar putea spune, fãrã a
apela, neapãrat, la un limbaj savant, cã un vers bun e acela care,
chiar lipsindu-þi experienþa de viaþã necesarã înþelegerii sale
(acesta reprezintã, bineînþeles, cazul extrem) îþi atrage atenþia,
DI T O R

DI T O R
fãrã a putea identifica, cu certitudine, motivul, iar ulterior, când se
întâmplã sã dobândeºti respectiva experienþã, ajungi sã-l
înþelegi, într-o luminã pe care o simþi ca fiind cea autenticã.
Semnificativ rãmâne, aºadar, faptul cã versul sau versurile
respective þi-au comunicat ceva esenþial chiar în absenþa unei
experienþe de viaþã sau de gândire care sã permitã receptarea lor
imediatã ºi eficientã! Instanþa din noi, care creeazã poezia, în
clipa inspiratã, este ºi aceea care o recepteazã, iar fondul ei
universal permite manifestarea acestei atractivitãþi inexplicabile,
în actul acþiunii ei, pentru conºtiinþã. E indispensabilã, înþelegerea
acestui aspect, atât de cãtre poet, cât ºi de cãtre cititor, deoarece
orizontul de care poate dispune creatorul, în opera sa, este,
41
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
practic, nelimitat, el ajungând astfel sã vorbeascã, inevitabil,
despre fenomene ce sunt strãine cititorului, sau care, deºi nu-i
sunt strãine, încã au scãpat percepþiei ºi înþelegerii sale.
Ce reprezintã, în fond, poezia, ºi opera de artã, în
general? Fiind o zãmislire finitã, a spiritului uman, are un început
ºi un sfârºit, dar aspectul ei de lucrare închisã nu-i este ºi esenþial:
în realitate, reprezintã o închidere care deschide, un univers finit,
dar în care, odatã pãtruns spiritul, nu este în stare de a epuiza
orizonturile ce i se deschid. Cu cât opera este mai deschisã, prin
spaþiul finit pe care-l oferã receptorului, cu atât ea sporeºte în
valoare. Or, existã anumite date, anumite principii, care fac
posibilã afirmarea acestei deschideri. Unele þin de forma ce se
oferã percepþiei ansamblului, altele de conþinutul latent
manifestabil printr-o astfel de structurã lingvisticã.
Asupra primelor s-au aplecat cu precãdere criticii literari,
în analizele lor, una din tezele ce a întrunit, de-a lungul timpului,
unanimitatea (cu fireºtile excepþii) fiind aceea cã ritmul constituie
principiul formal creator fundamental, al poeziei. Pentru a folosi o
exprimare simplã, am putea spune cã acel conþinut de care am
pomenit este chemat, la formã, de cãtre forma însãºi. Aceastã
formã, reprezentatã de ritmul poeziei ºi de speciile lui
(muzicalitate, metru) nu decide ceea ce vrea sã spunã, poetul, ci
care sunt cuvintele prin care el ajunge sã spunã ceea ce are de
spus. Aºadar, ea nu se substituie viziunii poetice, mesajului sau
celorlalþi constituenþi ai lucrului pe care-l numim, convenþional,
„conþinut”, ceea ce ar echivala cu o suprimare a libertãþii de
acþiune a celuilalt tip de principiu creator poetic. Aºa ceva se
DI T O R

DI T O R
petrece doar în poezia mediocrã sau în momentele de crizã de
inspiraþie, în care nici poetul însuºi nu mai ºtie ce are de spus, iar
principiul creator rãmâne unul pur formal, în care cuvintele se
succed, pe hârtie, ºi se cheamã, unele pe altele, în virtutea
înrudirilor semantice sau fonetice dintre ele, ºi nu în virtutea unui
flux continuu al sensului, al ideii, al viziunii poetice. Se poate
petrece, acest fenomen, pe toatã întinderea unui volum, în cazul
anumitor poezii sau a anumitor pãrþi ale unei poezii, fenomenul
neiertând nici mãcar pe poeþii mari, demult consacraþi. Existã, e
drept, ºi poeþi care au ridicat la rang de crez poetic acest
procedeu, dar rezultatele lor cu greu se sustrag condiþiei de
istovitor delir verbal, oricât de reuºite ar fi unele particularitãþi
42
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IV
stilistice prezente în opera lor. Creaþia poeziei mari nu se poate
exercita doar dinspre o laturã a universului sãu propriu, adicã
exclusiv unilateral, fãrã a-i rata, în totalitate, specificitatea.
În ce priveºte cel de-al doilea principiu creator al poeziei,
el se preteazã la o gamã mult mai extinsã de interpretãri ºi
aplicaþii. Universul simbolic al poetului dispune de un resort intim
care-l introduce de fiecare datã, în scenã, într-un context menit
sã-i reliefeze potenþialitãþile. Acest resort îºi are propria-i
coerenþã, propria-i logicã evolutivã, interferenþele sale cu voinþa
explicit creatoare a poetului sãvârºindu-se fãrã a-i altera chipul.
Acesta, se lasã citit, de cãtre critic, oricât de diferite ar fi,
preferinþele poetului, de universul simbolic definitoriu spiritului
sãu. Altfel spus, chiar în situaþia în care poetul nu este conºtient,
în parte mãcar, de locurile comune ale spiritului sãu, de obsesiile
sale, de obiºnuinþele propriului inconºtient, criticul le poate
identifica, întrucât este cu neputinþã ca ele sã nu îl trãdeze, în
vreun fel. Nu îþi poþi camufla propria naturã, niciodatã, în chip
izbutit. Dar, pentru a se evita astfel de discrepanþe, care mutileazã
chipul creaþiei, ar trebui ca, înainte de toate, poetul însuºi sã se
interogheze asupra universului sãu simbolic: care-i sunt
obsesiile, care-i sunt tertipurile onirice, ce arhetipuri îi sunt
predilecte, în defavoarea cãrora? Aceste întrebãri, ºi multe altele,
au darul de a realiza, înainte de clipa creaþiei, mult râvnita
armonie interioarã dintre voinþa poetului ºi aceea a poeziei, fãrã
de care o creaþie cu adevãrat izbutitã mai cã nu este cu putinþã.
Voinþa poeziei este tocmai voinþa instanþei din om ce creeazã
poezia, ºi care nu se suprapune nici mãcar la poeþii mari, în mod
DI T O R

DI T O R
perfect, peste voinþa conºtientã, ce obiºnuieºte sã lucreze prin
elaborarea ºi urmãrirea unor proiecte. Or, dacã proiectul poetic cu
care porneºte creatorul la drum ar fi decisiv, pentru veritabila
poezie, atunci oricine s-ar aventura pe aceastã cale, dispunând
de un proiect valoros (de o intenþie suficient elaboratã), ar fi, prin
aceasta, ºi poet. Poezia nu ar mai constitui un miraj, un tãrâm atât
de greu accesibil, o provocare a labirintului, mai ales în acea zonã
a esenþelor sale. Spusa atât de cunoscutã, în ce ne priveºte „tot
românul s-a nãscut poet” nu putea sã se înfiripe decât într-o
conºtiinþã care a dispus de o percepþie cu totul eronatã, asupra
poeziei.
Care sunt, aºadar, arhetipurile ce bântuie imaginarul

43
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
poetului? De unde, cum ºi le poate apropia? Dupã ce criterii îºi
poate alege, un poet, simbolurile, în mãsura în care acest lucru
þine de voinþa sa, sau, altfel formulat, de ce putere dispune, el,
pentru a ajunge la o armonizare a celor douã voinþe creatoare, de
care am vorbit? Se pot elabora multe rãspunsuri, acestor
întrebãri, dar cel mai la îndemânã, poate, este racordarea la
lumea visului. Cu siguranþã, dacã am izbuti sã ne transpunem
visele, pe hârtie, am deveni, cu toþii, mari scriitori: cele mai
interesante naraþiuni sunt elaborate, de voinþa misterioasã de
care am pomenit, în timpul visului, atunci când, pentru a asigura
odihna fiinþei noastre, inconºtientul scoate acest truc, din
mânecã, satisfãcând nevoia de activitate, a sistemului nostru
nervos, ºi soluþionând anumite probleme în chip iluzoriu, dar atât
de izbutit, încât nu realizãm aceasta. Inconºtientul cautã soluþii
problemelor noastre, organismul continuã sã se odihneascã,
fizic, iar acea misterioasã voinþã creatoare îºi exerseazã funcþia,
creionând partea din vis care îi revine, principial: lumea
conþinuturilor simbolice, cu decorurile specifice, mereu
surprinzãtoare, cu arhetipurile aºezate, de fiecare datã, într-un
nou ºi provocator context. Or, de aici ºi pânã la poezie nu e decât
un pas, valorificarea acestui exerciþiu, dar într-o altfel de stare a
conºtiinþei, reprezentând o tainã ce se reveleazã, altfel, fiecãrui
poet. Descoperirea modalitãþii în care asemenea virtuþi, ale celor
douã voinþe, îºi dau mâna, în realizarea poeziei, þine de libertatea
ºi inspiraþia fiecãrui ins în parte, dar, înainte de toate, de trãinicia ºi
profunzimea dragostei sale faþã de poezie. Iar înþelegerea a ceea
ce este poezia, a rostului sãu social, a virtuþilor sale vindecãtoare,
DI T O R

DI T O R
asupra fiinþei individuale, a menirii sale superioare, în câmpul
cognitiv, inclusiv a aurei sale întineritoare, în viaþa spiritului,
reprezintã o chestiune de sinceritate ºi de disponibilitate a
persoanei de a renunþa la prejudecãþi. Aceste prejudecãþi nu sunt
puþine, iar ele au drept consecinþã, nu o datã, dispreþuirea, în bloc,
a poeziei, ca fiind inferioarã, beletristicii, eseisticii ºi altor genuri.
Paradoxul este cã, în spulberarea acestor prejudecãþi, poezia
este aproape neputincioasã: miºcarea se realizeazã dinspre ins
cãtre poezie, ºi nu invers. Limbajul distinct al poeziei este
responsabil, pentru aceastã situaþie, ºi face ca universul liric sã
rãmânã, de cele mai multe ori, drept ceea ce ºi este considerat, de
mulþi: un tãrâm al iniþiaþilor, al celor hãrãziþi, ceea ce are darul de a

44
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IV
proteja, totodatã, poezia, de intruziuni nedorite. Astfel se face cã
se vorbeºte, de regulã, despre poezie, chiar de cãtre poeþii înºiºi,
în deplinã necunoºtinþã de cauzã, poezia fiind asimilatã, prea
adeseori, cu varianta ei profanã, cu copia ei imperfectã, dacã e sã
utilizãm expresia aplicatã de Platon la cu totul alte lucruri.
Poetul, în raport cu principiile creatoare invocate, nu
este, însã, doar un emiþãtor, ci ºi un receptor. Este emiþãtor în
mãsura în care se racordeazã la aceste principii, provocându-le,
dar se comportã, totodatã, ºi ca un receptor, în raport cu ele, dat
fiind cã se face, pe sine, voce, a unui anumit ritm, a unor anumite
simboluri, fãrã ca acestea sã reprezinte elemente strãine fiinþei
sale, dar ºi fãrã a deþine controlul absolut asuprea lor. Dialectica
intrinsecã poeziei se vãdeºte a fi, astfel, ºi deplinul ei paradox. Iar
practica creaþiei îl surprinde, din acest motiv, întotdeauna, chiar
pe poetul care cunoaºte aceste aspecte de ordin teoretic. Analiza
unor creaþii concrete, aparþinând nu conteazã cãrui poet,
ilustreazã, nu de puþine ori, acest fenomen.
ªedinþa a patra a Cenaclului revistei Editor nu a început,
însã, cu investigarea creaþiei unui poet consacrat, deºi a dispus
de asemenea texte. Mult mai interesantã a pãrut propunerea unui
debutant, aflat la prima sa încercare liricã este vorba de Sorin
Pãtrãºcanu. Faptul cã atmosfera animatã a ºedinþei anterioare l-
a determinat sã-ºi încerce puterile în acest domeniu, în condiþiile
în care pânã la acel moment nu a avut nici o clipã în intenþie, aºa
ceva, stã ca tacitã mãrturie pentru fertilitatea dezbaterilor pe care
le-a gãzduit cenaclul ºi pentru caracterul lor irezistibil, molipsitor.
Au trebuit sã se recunoascã, toþi cei de faþã, surprinºi, în aceastã
DI T O R

DI T O R
privinþã. Cel mai entuziast a pãrut a fi invitatul acestei ºedinþe a
cenaclului, Paul Gorban, care, deºi poposit în Dorohoi de pe
meleagurile Iaºiului, a mãrturisit, spre surprinderea noastrã, cã
nu a asistat, nici mãcar acolo, în atmosfera Junimii, la dezbateri
atât de axate, pe obiect, dispunând de un instrumentar tehnic
bine ales ºi cu un rol mai mult decât constructiv, pentru creaþiile
propuse, respectiv edificator, pentru fiinþa intimã a creatorilor.
Poemul propus de Sorin Pãtrãºcanu, substanþial prin întindere, a
dispus de obiºnuitele lecturi prealabile, pentru a putea fi analizat,
aspect care, de aceastã datã, s-a dovedit mai mult decât necesar,
datã fiind dimensiunea creaþiei: ºapte strofe consistente.
Construit pe cadrul general al relaþiei bidirecþionale dintre trecut ºi
45
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
prezent, relaþie care, se înþelege, nu poate fiinþa decât în planul
conºtiinþei, poemul nareazã o istorie personalã, problematicã, a
încercãrii omului de a-ºi asuma propria condiþie. Solicitatã sã
întâmpine obsesia morþii, iubirea pe care o invocã tânãrul poet
abdicã, de la idealurile sale, concluzia poemului suprinzând
aceasta prin cele pe care le considerãm a fi cele mai profunde
versuri: „În fond, nu sunt decât imaginaþia / unui Dumnezeu / la fel
de real ca ºi mine”. Titlul poemului, absent, ar putea fi considerat
„Resemnare”, dupã opinia lui Nicu Anton. Este o variantã ce
poate fi luatã în considerare, câtã vreme atmosfera liricã generalã
dispune de matca proprie lamentaþiei, iar premisa poemului - ºi
dragostea, ºi moartea, îºi dau mâna, în final, într-un acelaºi
mormânt: iluzia universalã - conduce, pânã la urmã, la un conflict
sortit eºecului. Din punct de vedere tehnic, poetul foloseºte
destule repetiþii sterile, departe de a fi semnificative, alternarea
dintre stilul propriu-zis liric ºi acela în prozã (chiar dacã e aºezat
sub forma versurilor) nu creeazã un cadru favorabil cursivitãþii
gândului, iar folosirea gerunziilor se aratã a fi nepotrivitã, prin
raportare la contextul existent. Reconstruit, periat de balastul
sãu, poemul ar putea arãta astfel:

Resemnare

mi-ai poruncit:
„dã drumul celui mort…!”
refuzând sã mã nasc
într-o realitate greºitã
DI T O R

DI T O R
am cãutat ceea ce
ar putea birui,
mormântul.

am spart cerul
ºi mi-am lãsat ochii sã curgã,
am încercat
sã redevin copil
Îngenunchind
cãtre apusul
erei cuaternare.

46
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IV
Lumi karmice (Dana Cernuºcã) În suferinþã
Am gãsit soarele
care sã picure, în mine,
versuri din suspinul
unui cântec viitor:
cea mai delicatã artã,
cãreia-i cu putinþã
sã coloreze, viu,
chiar ºi moartea!

cãzut din timp,


l-am gãsit sângerând
cu sângele meu.
am ajuns sã mã nasc
din propria-mi moarte,
deºi ºtiu cã,
dacã Dumnezeu a creat
fãrã sã distrugã,
a fãcut-o din dragoste.

cine ar putea încãlca


legea
acestei lumi - suferinþã?
cel ce zboarã deasupra
binelui ºi rãului,
cel ce vede cerul ºi abisul,
creaþia ºi distrugerea,
DI T O R

DI T O R
Unul este!
dar timpul creeazã
iluzia devenirii ºi a dispariþiei.
în fond, nu sunt decât imaginaþia
unui Dumnezeu la fel de real
ca ºi mine.

Invitatul acestei ºedinþe a cenaclului, Paul Gorban,


comentând, ºi el, poemul lui Sorin Pãtrãºcanu, semnaleazã
dificultãþile înregistrate de tipul de poezie în care se întâlneºte
retorica, proprie inspiraþiei, cu efortul intelectualizant, dificultãþi
care sunt vizibile ºi în cazul de faþã. Tocmai acesta pare a fi motivul

47
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
pentru care mulþi dintre poeþii ieºeni, ºi nu numai, cultivã, în
prezent, aºa-numita poezie vizualã, care aduce ca element nou,
în sprijinul percepþiei poetice, ceva exterior poeziei înseºi: o
imagine, care vine sã-i sugereze sensul, o figurã emblematicã,
simbolicã, cu o anume consistenþã spaþialã. Se poate vorbi ºi de
fuziunea, simbioza dintre arte, dar ºi de o insuficienþã, pe care ºi-o
imputã, azi, poezia, mai precis de o crizã de autonomie, de
personalitate, a poeziei înseºi. Plecatã, de multã vreme, în
cãutarea unui nou chip al ei, angajatã în goana dupã înnoire, cu
orice preþ, poezia a ajuns sã nu se mai recunoascã, pe sine,
aproape în nici un fel. Poeþii vor spune, unii despre ceilalþi, ºi o ºi
fac, de multã vreme, deja: „Oh, ceea ce face el nu e poezie…”,
considerându-se singurii în mãsurã sã ºtie ce este, de fapt,
poezia, dar fãrã a reuºi sã ºi convingã, pe cineva. Iar criticii de
specialitate sunt tot atât de nesiguri, pe ei, pe cât de vulnerabili
sunt în faþa acceselor de furie ale poeþilor înºiºi, generate de
anumite comentarii mai puþin favorabile. Iatã cã poezia vizualã nu
reprezintã o soluþie, din punctul meu de vedere, pentru criza
profundã în care se aflã azi poezia, ci doar o dovadã suplimentarã
dacã mai era nevoie de aºa ceva a acestei crize.
Pentru Paul Gorban, însã, faptul cã unul dintre cei mai
avizaþi poeþi ieºeni - ºi români - contemporani a apelat la acest tip
de poezie, nu poate fi decât benefic: este vorba de poetul Daniel
Corbu. Picturile ce însoþesc multe din poemele ultimului sãu
volum „Evanghelia dupã Corbu” au, printre altele, tocmai acest
rol, anume de a spori condiþiile inteligibilitãþii poeziei. Nu este
vorba de o graficã care ilustreazã conþinutul poemelor în chip
DI T O R

DI T O R
premeditat, ci mai curând de o meditaþie poeticã asupra imaginilor
astfel reprezentate sau de o forþare a dialogului dintre ele. La urma
urmei, chiar Paul Gorban, în volumul sãu de debut, încã din anul
2004, a utilizat acest procedeu, în manierã intuitivã, fãrã sã aibã
cunoºtinþã de existenþa sau mãcar de posibilitatea unei astfel de
tendinþe, în poezia contemporanã. Autenticitatea unei nevoi
spirituale este probatã, întotdeauna, de manifestãrile ei spontane,
neprogramatice. Atunci când o generaþie este catalogatã, definitã,
printr-un anumit program comun, deja nu mai e vorba, în cele mai
multe cazuri, despre o tendinþã realã, venind din interior, ci de o
mascã artificial impusã din afarã. Or, abia cãutând chipul lãuntric
al poeziei, poetul ajunge sã-ºi zãmisleascã propriul chip:

48
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IV
exersând, doar, profesiunea de credinþã a unei generaþii, el
ajunge sã dobândeascã, cel mult, o mascã. Generaþia Editor nu
ºi-a propus sã se ascundã dupã o astfel de mascã. Ar fi fost uºor
sã-ºi creioneze un crez poetic, pe care apoi sã-l ilustreze prin
diferite încercãri. Dar dupã ce ai obosit sã tot exersezi, astfel,
precum un executant al unei oarecare manopere, ce îþi rãmâne de
fãcut? O mascã nu este greu de fabricat. Însã, dupã ce ai
confecþionat-o, s-a isprãvit ºi aventura ta literarã. Prin contrast,
chipul lãuntric al poeziei nu þi se relevã niciodatã, în totalitate:
cãutarea aceasta nu are sfârºit ºi îþi modeleazã, totodatã, chipul,
într-un mod pe care nu îl poþi prevedea. Nu conteazã cã propriu-þi
chip nu-þi permite, încã, sã fii recunoscut ca o voce poeticã
distinctã. Aceasta este, în momentul de faþã, situaþia Generaþiei
Editor. Dar ea ºi-a propus tocmai contrariul generaþiilor ultime de
poeþi: sã dispunã de voci distincte ca individualitãþi, nu ca gãºti
literare! Or, dacã pentru acest ultim lucru nu e nevoie de timp,
pentru primul e necesarã o cãutare de o viaþã. Cenaclul revistei
Editor ºi-a propus sã-i înveþe pe membrii acestei generaþii tocmai
modalitatea în care chipul poeziei poate deveni propriul lor chip.
Contururile lui se modificã, în permanenþã, facilitându-þi accesul
la viaþa intimã a poeziei: aceea care nu se poate manifesta decât
prin poeþii înºiºi. Adoptând o mascã, fie ea ºi distinctã, îþi vei
interzice definitiv bucuria locuirii, propriei fiinþe, de cãtre esenþele
lirice. Dupã cum prea bine ºtiu poeþii autentici, ele sunt autonome,
permiþând poetului, din când în când, sã se facã chip al euforiei
lor.
Din volumul numit, al lui Daniel Corbu, s-au citit
DI T O R

DI T O R
fragmente unitare: „Din exilul unei secunde”, „Tãrâmul cu focuri
bengale”, etc. A fost remarcatã o poezie considerabil
intelectualizatã, în care, deºi e prezentã o anume nostalgie, nu se
simte durerea, nici preocuparea poetului de a pãtrunde în
ungherele sensibilitãþii lectorului. Creaþia sa se adreseazã cu
precãdere minþii, lãsând în planul secund afectivitatea.

Evanghelia dupa Corbu

Altãdatã liniile din palmã încropeau un destin


Dar eu de-atâta timp nu mai aºtept pe nimeni
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Din pustiu
nici un prooroc care sã facã ceva cu
groapa asta îngustã din mine.
Doamne numai tu poþi veni
dinspre stele înspre alge
dinspre ceruri spre noroi
sã iei aminte la robul tau cel înveºmântat
în carcasa de pãmânt dopsit
cu acelaºi gust al lepãdãrii de sine în gurã
rãtãcitor printre sãlile de aºteptare ale istoriei
printre matroane seminariºtii cu gulere scrobite
poeþii nesinuciºi la timp perorând despre vid
ºi nesupunere
cãlugãri buddhiºti mirosind a pizza hut
ºi-a creveti prãjiþi în ulei de mãslin
târfuliþe râvnind sexul elicoidal al argonauþilor
chiar acum o sfânta fãrã nume cade din
Sfinta Scripturã direct în acest poem
despre mine
în care întunericul vine la orã fixã
dar Apocalipsa mai întârzie cu o mie de ani.
DI T O R

DI T O R
Capcane pentru lupi

Dacã viaþa e acest drum incandescent


copacii aliniaþi pe margine ca soldaþii
mã petrec parcã în faþa plutonului de execuþie.
ªi presimt:
sufletul îmi va fi trimis în steaua Vega
din epidermã s-or face cizme de pescuit

50
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IV
din zâmbetul meu capcane pentru lupi
mâinile care odinioarã decretau melancolia
vor fi purtate pe clapele vântului
strigãtele mele vor servi la alungarea norilor
ºi abia amintirile de-mi vor fi
îngropate cu adevãrat.

Pentru a oferi posibilitatea unei binevenite comparaþii,


Paul Gorban a adus, cu sine, depe meleagurile ieºene, ºi volumul
unui debutant, Virgil Titarenco, intitulat „Mirabile dictu”. Poemele
lecturate au constituit, ºi ele, obiectul unor comentarii riguroase,
unul dintre ele bucurându-se de aprecierea unanimã:

de fapt eu nu exist
eu nu exist
doar timpul face rotocoale în jurul meu
curtîndu-mã asiduu ca o domniºoarã bãtrînã
muºcîndu-mi mîinile
crestîndu-mi faþa
eliberîndu-mã de amintirile voastre
dar
de fapt
eu nu exist
se fac doar pantomime cu numele meu
DI T O R

DI T O R
ºi unele rãmîneri în urmã cu arborii
cu genealogiile
cutia mea poºtalã
draga de ea
vrea identitate
vrea sã strige „Tatã!”
dar vã rog nu întrebaþi de ce
pentru cã
eu nu exist
chiar dacã uneori cad
ºi eu pradã
acestei autosugestii bolnave
51
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
goniþi liliecii
nimic nu poate locui în spatele cortinei
doar un salariu
o sabie ruginitã ºi lemnul vopsit
v-am spus
vã mai repet
eu nu exist
e ridicol
e greu de crezut chiar ºi pentru mine
dar n-am existat niciodatã
mi-e doar frig ºi somn
mã retrag
mã iertaþi cã nu vã conduc pînã la ieºire
nu e loc de au revoir
vã sãrut
adieu
nu exist

În cel priveºte pe Paul Gorban, a citit, el însuºi, din cele


douã volume ce-ºi aºteaptã tiparul: „Îngerii mint femeile” ºi
„Galeria de artã vie”. În calitate de colaborator apropiat al
Generaþiei Editor, pilda sa, facilitatã de contactul direct, nu doar
de acela intermediat de paginile revistei, este dintre cele mai
valoroase. Emblematicã, pentru spiritul începutului de mileniu, se
dovedeºte a fi urmãtoarea creaþie:

www.totul.e un inel de nuntã


DI T O R

DI T O R
sufletul meu este o paginã web
ca sã intri în el trebuie sã apeºi „click” pe cranu
ºi sã te loghezi la viaþa mea
am acolo o iubitã mulatrã
cu buze cât tulpina de salcie
parcã e o navã spaþialã care mã plimbã
prin gaura neagrã
culãrul îmi rãcoreºte saliva
ca o adiere de vânt tomnatic
cu genunchii aruncaþi înainte
www.totul.e locul în care îmi scriu poemul

52
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IV
E spaþiul unde mâna mea pare o sãgeatã
liberã prin suflethard
iubita mã sãrutã electronic
cu o portocalã iar braþale mele cuprind
monitorul ca un inel de nuntã
ne vom cãsãtori
www.totul.e un bazar de religii
unde toþi avem acelºi dumnezeu

Aceastã creaþie liricã Apocalipsa dinlãuntru


gorbanianã poate fi
consideratã, fãrã exagerare,
crezul spiritual al generaþiei
internetului, modul în care a
surprins specificul ei de
existenþã fiind expresia unei
clarviziuni care ilustreazã,
e x t r e m d e p o z i t i v,
conlucrarea celor douã
principii creatoare ale
poeziei, de care am pomenit
la început. În plus, prin
modalitatea de abordare a
subiectului, prin atmosfera
creionatã, prin profunzimea
implicaþiilor metafizice,
psihologice ºi sociale,
DI T O R

DI T O R
poemul poate fi inclus în orice
manual de ºcoalã, ca
exemplar pentru maniera Dana Cernuºcã
postmodernã de a scrie poezie. Asta deoarece nu curentul poetic
este responsabil pentru mediocritatea creaþiilor ce vin sã-l
reprezinte (aºa cum stau lucrurile, din nefericire, cu
postmodernismul), ci poeþii. Iar Paul Gorban oferã, prin aceastã
realizare a sa, o mostrã de profesionalism ºi de autenticitate,
înfruntând o tematicã care cu greu se preteazã, sã recunoaºtem,
abordãrii lirice, ºi totuºi izbutind o creaþie de excepþie.
ªi celelalte zãmisliri lirice gorbaniene se disting prin
marca cu care ne-a obiºnuit, în ultimul timp. Sintagmele
53
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
memorabile, dar ºi paradoxale, care conferã, de asemenea, titlul
poemelor sale, sunt mai presus de orice comentariu: „Moartea
conduce un autovehicul decapotabil”, „Dumnezeu ºi-a gãsit o
amantã”:

Moartea conduce un autovehicul decapotabil


moartea conduce un autovehicul decapotabil
opreºte pe la benzinãrie sã punã gaz voalat
plãteºte ºi pleacã grãbitã
prin cetatea de piatrã aglomeratã cu smoalã

roþile maºinii se învârt ca indicatoarele de bord


în fustiþã mini e îmbrãcatã bruneta
stop… se rupe firul… cauciucul cade
parbrizul de licurici lumineazã noaptea
sirene albe albastre roºii pe pod

moartea în convoiul de urlete electronice


se plimbã de la spital la morgã
într-un autovehicul decapotabil

Dumnezeu ºi-a gãsit o amantã


DI T O R

DI T O R
Plouã în casã ºi în chiuvetã
dumnezeu vrea sã mã spele
plouã peste cãrþile mele
dumnezeu mai crede
cã cititul poate sã fie ofranda sufletului
plouã pe ochii mei
dumnezeu ºi-a gãsit o iubitã
ne-a pãrãsit ºi sunt gelos

sunt ud de sus ºi pânã jos ºi pânã în carne


la rãdãcina firelor de pãr
au început sã creascã buruieni

54
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IV
ca ºi cum sufletul meu a rãmas pârloagã
ºi nu îl mai prãºeºte nimeni
sunt ud în ureche
timpanele înecate
se sparg de sunetul ploii
ÎngeriiApocalipsului
ploaia aceasta pare un
orgasm multiplu
de ce stau la fereastrã ºi
aºtept
sã se termine
de ce norii urlã de durere
iar tu femeie mã
pãrãseºti

sunt ud când soarele


apare
ºi transpire
cãci dumnezeu ºi-a gãsit
o amantã

Paradoxul
ascunde, dincolo de tenta
sa ironicã, o realitate care
a ajuns sã-ºi camufleze
carenþele ºi care doar în
aceastã manierã mai
DI T O R

DI T O R
poate fi demascatã. (Dana Cernuºcã)
Expresie a unei tradiþii
consistente, în literatura secolului XX, paradoxul pare a-ºi revela,
prin Paul Gorban, noi veleitãþi, la acest început de mileniu. E
prematur sã se afirme cã cei prezenþi la a patra ºedinþã a
cenaclului Editor le-au intuit pe toate, însã efectul scontat de poet
a fost pe deplin confirmat, cu puþin înaintea publicãrii celor douã
volume ale sale. Atât subsemnatul, cât ºi Emanuela Albu, Dana
Cernuºcã, Diana Drescanu, Nicu Anton, Alex Mihãescu, Sorin
Pãtrãºcanu, au receptat semnificaþiile adânci ale unui astfel de
dialog literar, mai cu seamã cã Paul Gorban a fost prezent, în
ºedinþele cenaclului, doar în aceastã zi de 26 iulie 2007.
55
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR

Religie ºi poezie

S
ã recunoaºtem, ca gen literar cu o autonomie ºi
specificitate bine delimitate, liricul dispune de o
foarte sãracã receptivitate, în rândul oamenilor
obiºnuiþi, ºi chiar în rândul oamenilor de culturã. Dacã s-ar face un
sondaj, între oamenii de pe stradã, mai întâi, ºi apoi printre
oamenii de culturã, rezultatele ar surprinde, cu siguranþã, pe toatã
lumea. Dacã în primul caz ar mai putea fi aduse argumente de
ordin economic sau social, în cel de-al doilea multe întrebãri
posibile, ce s-ar isca, ar rãmâne fãrã rãspuns.
Acest lucru denotã o realitate imposibil de ascuns:
prejudecãþile, în ce priveºte poezia, inclusiv cele ale oamenilor de
culturã, sunt uriaºe. Poezia încã este privitã ca o manifestare
secundã, în importanþã, a spiritului, ca o joacã, cu cuvintele, ca o
rãtãcire a gândului, ivitã într-un moment de relaxare ce nu poate fi
în stare sã revele vreun adevãr. Cu extrem de puþine excepþii,
oamenii de culturã înºiºi nu iau în serios, poezia. Se vede, cei mai
mulþi dintre noi nu trãiesc, la modul esenþial, prin poezie: ea nu e o
dimensiune fundamentalã a existenþei noastre. Dacã n-ar exista,
probabil, imnul naþional, cu versurile sale indispensabile, sau, ca
DI T O R

DI T O R
sã ducem gândul pânã la capãt, dacã n-ar exista muzica (ce are
nevoie, în cele mai multe dintre formele sale, de versuri), poezia
ar risca sã disparã. Sã fie, poezia, doar un parazit al muzicii, ºi nu
o artã de sine stãtãtoare? Sã nu aibã, poezia, nimic de spus, în
manierã absolut proprie, astfel încât am putea sã reiterãm, acum,
la începutul mileniului III, gestul lui Platon, din antichitate, de a-i
alunga, pe poeþi, din cetate? E drept, Platon nu pe toþi i-a alungat,
ci numai pe aceia care subminau ordinea acesteia, prin cultivarea
acelor dimensiuni ale sufletului pe care el le consiera periculoase,
pentru supravieþuirea cetãþii, însã simplul fapt cã aceastã decizie
a sa a fost interpretatã drept o condamnare a poeziei, ca formã
specificã de expresie, este simptomatic, pentru percepþia
56
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA V
dezapreciatoare, generalã, asupra poeziei.
Dar, pe lângã faptul cã aceastã atitudine continuã sã
nascã, în continuare, acuze, la adresa poeziei, ºtiu, cei ce
condamnã poezia, ce este, ea, sau, mãcar, ce ar trebui sã fie?
Lucrurile se complicã indefinit, din chiar momentul în care se
formuleazã aceastã întrebare, iar caracterul ridicol al
contestatarilor poeziei nu mai poate fi, din acest moment, în nici un
fel scuzat. Asta deoarece condamnarea poeziei, prin afirmaþii de
genul “peste tot poeþi ºi iar poeþi”, “volumele de poezie ies precum
ciupercile dupã ploaie”, “uite cum le place, poeþilor, sã piardã
vremea” sau “ei fac poezie, în timp ce þara suferã”, nu se referã nici
la un anumit tip de poezie, nici la poeþii înºiºi, ci are în vedere
însãºi poezia! Aceste afirmaþii, ºi multe altele, sunt arhicunoscute,
tuturor celor care vieþuiesc, de ceva vreme, în spaþiul nostru
cultural. Nu e vorba despre o dispreþuire reciprocã a artelor, axatã
pe aºa-zisa concurenþã dintre ele (o absurditate, la urma urmei), ci
despre o ignoranþã desãvârºitã, a autorilor acestor judecãþi de
valoare, în ce priveºte semnificaþia ºi rostul poeziei, în viaþa
omului.
Pentru cei mai mulþi, poezia nu este, în primul rând, o
formã de cunoaºtere. De aici ºi cele mai multe motive, pentru a fi
devalorizatã. Nimic mai eronat! Poezia este o formã de
cunoaºtere, ºi încã cea mai veche dintre toate!!! Ea se numãrã
printer primele manifestãri ale spiritului uman: nu s-au descoperit
romane, din perioada babilonianã, nici eseuri, din perioada
mayaºã, nici piese de teatru, din perioada egipteanã! S-au
descoperit însã versuri ºi desene, alãturi de omniprezentele
DI T O R

DI T O R
legende. Mai mult, aceste versuri aveau un rol cognitiv
indiscutabil, ele fiind utilizate, în virtutea calitãþii lor de a putea fi cu
uºurinþã memorate, pentru transmiterea, din generaþie în
generaþie, a unor informaþii de vitalã importanþã, pentru viaþa
comunitãþilor. Aºa este cazul cu celebrele Vede, tematica
predominant religioasã, a acestora, nefiind, nici ea, o întâmplare,
în condiþiile în care în toate religiile lumii poezia joacã un rol crucial.
Probabil cã devalorizarea actualã a poeziei este în strânsã
legãturã ºi cu devalorizarea contemporanã a sentimentului
religios. Nu se cuvine însã sã folosim, aici, un argument care este
întâlnit, de regulã (ºi din nefericire) în cãrþile de istorie, anume de a
se încerca argumentarea importanþei unui lucru în virtutea rolului
57
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
pe care acesta l-a avut în trecut. Aceasta este doar importanþa
istoricã, a respectivului lucru, care nu ne este de folosinþã nouã,
azi, în încercarea de a înþelege motivaþia percepþiei defavorabile
pe care o înregistreazã poezia. Dacã a avut un rol atât de
important, în trecut, sã îl fi pierdut, oare, astãzi? Dacã da, cum s-a
petrecut acest lucru? Dacã nu, cum e posibil ca atâþia oameni de
culturã sã greºeascã? Fãrã îndoialã, recunoaºterea poeziei ca o
formã specificã de artã, coroboratã cu distincþia dintre artã ºi
ºtiinþã, conduce, pe nesimþite, la o distincþie între delectare ºi
cunoaºtere, astfel cã tot ce nu este considerat formã de
cunoaºtere, capabilã sã aducã un progres în aprofundarea
nivelului nostru de înþelegere asupra lumii, tinde sã fie depreciat.
Poezia este consideratã exclusiv o formã de delectare, a
sufletului, limbajului ei i se sustrag, adesea chiar de cãtre criticii
înºiºi, virtuþile cognitive, iar remarcile: “îmi place!”, respectiv “este
interesant!”, rãmân cam singurele care definesc atitudinea
majoritãþii lectorilor, despre poezie! Or, aceasta denotã existenþa
încã unei prejudecãþi: calitatea unei poezii este direct
dependentã de gradul de plãcere pe care ea îl provoacã… Cu alte
cuvinte, vicierea percepþiei asupra poeziei este provocatã tocmai
de caracterul vicios al modului în care ea este, din start, cititã:
lectorul nu-ºi propune decât sã se delecteze, de unde ºi numãrul
mare al experimentelor postmoderne a cãror unicã virtute a ajuns
sã fie capacitatea lor de a destinde, de a concura cu cunoscutele
filme ºi emisiuni de genul “Cascadorii râsului”! Confuzia, sã
recunoaºtem, este deplinã, ironia fiind mai prezentã, ce-i drept,
decât umorul, în astfel de creaþii, dar cu acelaºi scop! Bine, dar de
DI T O R

DI T O R
când rostul artei este acela de a provoca… plãcerea? De când
printre stimulii responsabili cu satisfacerea funcþiilor noastre
fiziologice s-ar numãra ºi… poezia?! Se vede, faptul cã nu luãm,
aproape deloc, în serios, poezia, ºi arta, în general, trãdeazã
tocmai importanþa sporitã pe care aceste lucruri, precum
cunoaºterea ºi plãcerea, au ajuns sã o aibe în vieþile noastre. În
realitate, este vorba de una singurã: plãcerea, deoarece
cunoaºterea o exploatãm tot în vederea obþinerii plãcerii, prin
crearea de utilitãþi din ce în ce mai sofisticate, dar destinate tot
sporirii gradului nostru de confort! Or, în raport cu facilitãþile
acestora, acelea ale poeziei, aºezate în aceeaºi oalã, sunt, se
înþelege, cu mult mai reduse… Poezia te antreneazã într-o

58
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA V
activitate ce implicã un minim efort, dar asta nu trãdeazã, oare,
tocmai virtuþile sale… cognitive?! Iatã cã ceea ce pãrea a putea fi
repede ignorat este reafirmat, în acest mod indirect.
Abandonarea poeziei nu þine de responsabilitatea acesteia, ci de
orientarea dominantã a preocupãrilor omului zilellor noastre, de
aºteptãrile sale, de la timpul prezent, de calitatea sa umanã… la
urma urmei. Iatã cã nu calitatea îndoielnicã a multor poeþi este
responsabilã, în primul ºi-n primul rând, pentru percepþia în
continuã cãdere, asupra poeziei, ci însãºi natura coordonatelor
fundamentale ale spiritului omului contemporan. În consecinþã,
încercarea de a nu lãsa poezia sã moarã nu poate fi decât un gest
eroic - al celor care încã mai vieþuiesc dupã coordonate pur
spirituale - de a salva fiinþa veche ºi autenticã, a omului. Iar
denigratorii poeziei, sau numai contestatarii ei, trebuie fãcuþi sã
conºtientizeze cã atitudinea lor, fãrã ca ei sã realizeze aceasta,
slujeºte tocmai acelui specimen de om “recent” pe care ei înºiºi îl
condamnã ºi dispreþuiesc! În fond, dacã poezia este una dintre
cele mai vechi manifestãri ale spiritului uman, nu înseamnã cã
este, prin aceasta, ºi o manifestare primitivã! Faptul cã ºi-a
pãstrat autonomia, pânã astãzi, evoluând, satisfãcând exigenþe
din ce în ce mai complexe, ale spiritului, a condus la o percepþie
care nu mai corespunde celei din trecut, dar reculul ei de astãzi se
datoreazã, în mare mãsurã, ºi devalorizãrii a ceea ce este vechi,
în favoarea a ceea ce este “de ultimã orã”. Or, poezia, se înþelege,
nu poate fi “de ultimã orã”, ci numai anumite inovaþii de-ale sale,
iar asta pentru simplul motiv cã ceea ce este “de ultimã orã”
subzistã, de regulã, doar o clipã! Eliminarea percepþiilor eronate,
DI T O R

DI T O R
asupra poeziei ºi artei, în general, constituie mai mult decât o
necesitate.
Un început ar fi renunþarea la generalizãri nejustificate,
mai buna direcþionare a comentariilor despre poezie, de la poezia
însãºi, cãtre poeþi. Cãci, dacã un poet anume este departe de
ceea ce a însemnat ºi ar trebui sã însemne poezia, sau dacã
marea majoritate a poeþilor contemporani este în aceastã situaþie,
nu poezia trebuie desconsideratã, din acest motiv, ci respectivii
poeþi! Iar dacã nu este vorba de niºte debutanþi ori de niºte
învãþãcei, ci de niºte poeþi care trec drept „consacraþi”, caracterul
necruþãtor al judecãþii nu mai trebuie mascat, în nici un fel.
Rãmâne, dincolo de aceste aspecte, întrebarea dacã

59
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
poezia mai pãstreazã totuºi, astãzi, ceva, din virtuþile sale de
odinioarã. Este o întrebare ce intereseazã mai mult pe criticul de
specialitate, dar care îl priveºte ºi pe cititor, deºi, în cazul
veleitãþilor religioase ale poeziei, în contextul general al
desacralizãrii lumii contemporane, chiar cã nu l-ar putea interesa
defel! Este ºi motivul pentru care a cincea ºedinþã a Cenaclului de
varã Editor a adus, în centrul discuþiei, poezia religioasã a lui
Karol Wojtila, fostul papã Ioan Paul al II-lea. Coincidenþa face cã
aceastã aducere în discuþie s-a petrecut cu o zi înaintea
înmormântãrii patriarhului Teoctist, al Bisericii Ortodoxe a
României. Spun coincidenþã, deoarece, dupã cum poate constata
oricine, vizionând filmul cenaclului, de pe primul din cele douã
DVD-uri ce însoþesc prezentul volum, eu unul nu am avut
cunoºtinþã de decesul sãu, neobiºnuind, de aproximativ doi ani de
zile, sã mai urmãresc emisiunile de ºtiri. Ceea ce a urmat a fost,
pe cât de spectaculos, pe atât
de relevant, pentru percepþia
pe care omul contemporan
din aceastã parte de lume
încã o mai are, asupra
fenomenului religios. Iar
despre legãturile acestei
percepþii cu situaþia descrisã
mai sus, a poeziei, nu este
deloc dificil de judecat.
În chiar debutul
ºedinþei, Nicu Anton propune
DI T O R

DI T O R
un minut de reculegere, în
memoria patriarhului, pe care
toþi, cu excepþia mea, l-au
împãrtãºit. „Sincer vã spun,
n-am nici un motiv sã þin un
moment de reculegere
pentru Preafericitul Teoctist.
Murind pentru viaþã (Dana Cernuºcã)Nu-l voi þine, sã ºtiþi. Vã las pe
dumneavoastrã!”… Întru lãmurirea motivaþiei acestei decizii i-am
invitat, pe cei prezenþi, sã citeascã cel de-al doilea volum al
trilogiei „Exorcismul tãcerii”, scris în colaborare cu Gicã Manole.
Nu a fost de ajuns, însã. Pentru Corneliu Drescanu, de pildã,
60
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA V
omul, ar face obiectul momentului de reculegere, nu opera sa, dar
problema constã în aceea cã eu, unul, n-am reuºit, niciodatã, sã-l
percep ca pe un om. Cum ar putea Biserica sã decidã dacã a sa
conducerea a fost una înþeleaptã, dupã cum apreciazã
interlocutorul meu, câtã vreme, pentru ea, toate mandatele
patriarhilor, fiind binecuvântate „de sus”, sunt ºi au fost înþelepte,
ºi nu pot fi decât astfel? Va vorbi de rãu, vreodatã, Biserica, pe
vreunul dintre liderii ei?! Dimpotrivã, dacã va avea de câºtigat, îl
va ºi sanctifica, dupã ceva timp!!! Iar unul din motivele unei astfel
de sanctificãri post-mortem ar putea fi chiar „harul”, talentul
respectivului lider de a se fi fãcut „frate cu dracul”, remarcã cãreia
i-a dat glas Marian Axinte. Da, pentru cã în cazul lui Teoctist,
aceastã „politicã” a fost singura ce i-a permis sã-ºi pãstreze
scaunul, în timpul regimului comunist. Sã nu fie, aceasta, o
calitate, ci o necesitate umanã, dupã cum considerã Marian
Axinte? În acest caz, de ce sã mai fie necesar momentul invocat
de reculegere? Dacã te faci frate cu dracul, pânã trecu puntea,
atunci când te vezi ajuns de partea cealaltã constaþi cã arãþi ºi tu
ca… dracul, i-am rãspuns. E drept, în cazul oricãrui om e normal
sã se punã în balanþã faptele bune ºi cele rele, dupã cum
considerã Corneliu Drescanu, iar fapta invocatã de Nicu Anton,
constând în aceea cã Teoctist Arãpaºu a fost primul patriarh
ortodox ce a întins mâna papei, ºi nu oricui, ci tocmai papei Ioan
Paul al II-lea, ar putea reprezenta o astfel de bilã albã. Însã, în ce
constã, în realitate, aceastã mânã întinsã? Ce eficacitate a avut
ea? A fost continuatã, printr-o politicã constantã, coerentã? Sã
recunoaºtem, gestul a fost pur formal, ºi a adus un imens capital
DI T O R

DI T O R
politic celor doi protagoniºti ºi Bisericilor lor din acest punct de
vedere, da, poate fi vorba de o „conducere înþeleaptã”… Dar
numai în mãsura în care înþelepciunea înseamnã pragmatism.
Dupã cum tot pragmatism a însemnat ºi în 22 decembrie 1989,
când acelaºi patriarh înfiera faptele „huliganilor” Timiºoarei,
fãcând pe plac liderului pe care, dupã asasinarea sa din ziua de
Crãciun (!), tot el îl va condamna… E, acest comportament,
scuzabil, doar pentru motivul cã era ceva obiºnuit, în epocã,
printre oamenii mediatizaþi? De exemplu, ºi marii literaþi au fãcut
astfel de compromisuri, dupã cum bine a subliniat Nicu Anton.
Însuºi Marin Preda a mers prin cãminele culturale ale þãrii, în
scopul promovãrii „culturii socialiste”, conform precizãrii lui

61
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Corneliu Drescanu. Dar, în opinia ultimului, alegerea cãii
monahice, de cãtre Teoctist, pare a reprezenta un atu în plus.
Oare…? Sã fie atât de greu sã trãieºti departe de
responsabilitãþile cele mai josnice, banale ºi obositoare, ale
lumii, ºi sã nu te preocupe altceva decât posibilitatea promovãrii
într-o ierarhie, dupã criterii strict ideologice? Mai ales într-o
epocã când aceastã ideologie era una schimonositã de
intervenþia Partidului unic ºi revoluþionar… Din punctul meu de
vedere, figura sa nu e una atât de curatã încât sã merite elogiul.
Nici mãcar scrieri teologice remarcabile nu a conceput. A conferit
el statornicie, Bisericii Ortodoxe, dupã cum crede Corneliu
Drescanu? Dar o Bisericã atât de conservatoare, prin tradiþie, ar
putea sã fie altfel decât statornicã? În plus, a fost, Biserica, mai
liberã, dupã Revoluþie, dupã cum crede Nicu Anton, mai ales în
contextul în care, dupã cum confirmã chiar el, mulþi dintre
membrii clerului, inclusiv dintre asceþii care vor alege noul
patriarh, sunt prosperi oameni de afaceri? Ca în cazul oricãrei
teze generale, e de ajuns un singur contraexemplu pentru a o
infirma: chiar în urmã cu doi ani, la Referendumul organizat de
Guvernul PSD-ist de atunci, pentru votarea noii Constituþii a
României, preoþilor li s-a ordonat, de cãtre superiorii lor, presaþi ºi
manipulaþi, la rândul lor, politic, sã îndemne oamenii, în cadrul
predicilor de la finalul slujbelor, sã se prezinte la vot! Or, sã
deschidem bine ochii, nu e vorba de obiºnuitele rugãciuni pentru
sãnãtatea preºedintelui þãrii, ci de o campanie de propagandã
politicã, efectuatã dinaintea altarului, în sfânta Bisericã!!! Cã
asemenea obligaþii, ale preoþilor, n-ar fi decât o parte a
DI T O R

DI T O R
problemei, cea mai delicatã fiind reprezentatã, dupã Nicu Anton,
de planul lunar pe care-l au ei de efectuat, ce aminteºte de
„cincinalul” comunist, ce sã mai spunem? Obiºnuinþele
provenind din vechiul regim, ale preoþilor, sunt nu numai
prezente, dar ºi mai numeroase decât am putea crede. Nicu
Anton apreciazã cã ºi Cruciadele au constituit excelente afaceri,
pentru Biserica Catolicã, situaþia putând fi generalizatã la
întreaga Bisericã creºtinã, în toate variantele ei. Corneliu
Drescanu, însã, mai înclinat spre nuanþãri, considerã cã sarcina
preotului, alãturi de obligaþia oficierii slujbei religioase, este de a
educa, astfel cã intervenþii ce vizeazã, de pildã, educaþia
ecologicã, nu pot fi decât benefice… Cazul bãtrânei care a
62
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA V
aºteptat vreme de peste patru ore, pentru a ajunge în dreptul
cadavrului patriarhului, ºi a-ºi lua, astfel, rãmas bun, i se pare
relevant pentru importanþa patriarhului, în edificarea Bisericii
sale. Mie, însã, mi se pare relevant pentru nivelul percepþiei la
care se situeazã bãtrâna respectivã, ºi pentru lipsa de spirit critic,
corelatã cu proasta informare, a opiniei publice de la noi, în ce
priveºte problemele cruciale ale Bisericii. ªi la moartea lui Stalin
românii au ieºit în stradã ºi au plâns în hohote: pierduserã pe
„tãtucul cel iubit”… De unde sã ºtie cã acesta trimisese pe proprii
lor fraþi de sânge, din teritoriile româneºti înstrãinate, la moarte ºi
suferinþã, nu cu miile, ci cu sutele de mii…?! Durerea lor era
sincerã, dar în cu totul necunoºtinþã de cauzã, astfel cã simpla
afecþiune, pentru ceva sau cineva, luatã ca atare, nu poate fi
decât nerelevantã! Ca ºi simplul simþãmânt de satisfacþie,
provocat de lectura unei cãrþi. Cele mai proaste cãrþi ale lumii sunt
ºi cele mai citite: faptul cã „þi-a plãcut”, o carte, este irelevant
pentru calitatea acelei cãrþi! Dacã nu eºti capabil sã argumentezi,
pe baza unor criterii riguroase, potrivite, de ce este bunã,
respectiva carte, efectul lecturãrii ei va fi unul exclusiv personal,
nicidecum unul împãrtãºibil la nivel colectiv, care ar putea impune
respectiva lucrare drept una de prestigiu. De unde ºi caracterul
indispensabil al criticii de specialitate, în orice literaturã.
Suntem noi prea mici pentru a judeca astfel de lucruri,
dupã cum considerã Nicu Anton? Dacã e adevãrat cã istoria îl va
judeca, pe Teoctist, cine va judeca aceastã istorie, pentru a fi
siguri cã judecata ei este dreaptã? Iatã cã aceastã spusã are
darul de a atenua revolta lãuntricã, fãrã a oferi o realã soluþie. De
DI T O R

DI T O R
regulã, un om e deplâns atunci când ceilalþi se simt orfani, la
moartea lui. Dincolo de faptul cã e absolut necesarã cunoaºterea
temeinicã a faþetelor acelui om, eu unul pot mãrturisi fãrã ocoliºuri
cã nu m-am simþit deloc orfan, la moartea lui Teoctist, Or, aceastã
problemã ar trebui sã ºi-o punã fiecare, înainte de a emite judecãþi
de apreciere faþã de cele menþionate în aceste rânduri. Recent,
m-am simþit orfan la moartea actorului Adrian Pintea, care mi-a
încântat copilãria cu prestanþa sa, ºi care a rãmas, în memoria
noastrã, a tuturor, printre altele, ca actorul care ne-a oferit cea mai
palpabilã imagine în miºcare a lui Eminescu, prin rolul jucat în
filmul „Un bulgãre de humã”, având drept subiect prietenia celor
doi mari titani ai literaturii noastre clasice: Eminescu ºi Creangã.
63
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
La fel, m-aº simþi orfan la pierderea unora ca Pleºu sau
Liiceanu… În ce-l priveºte pe Teoctist, însã, nu simt cã ar fi fãcut
ceva esenþial, pentru mine. Bãtrâna de care a pomenit Corneliu
Drescanu se simte orfanã, dar este cu desãvârºire ignorantã,
astfel cã este, ea însãºi, o conºtiinþã orfanã, ale cãrei simþãminte
devin, în aceste condiþii, irelevante! Accesul ei este limitat la
cliºee, singurul lucru pe care a învãþat sã-l facã bine fiind acela de
a se aºeza cu botul pe labe la fiecare fluierat (clopotul bisericilor)
al dresorului (preotul). Ce sã-i faci, un cãþel cuminte, linguºitor,
slugarnic, care nu iese niciodatã din voia stãpânului sãu, va fi
apreciat, întotdeauna, mai bine decât unul harnic. E drept faptul
cã simplitatea oamenilor religioºi înseamnã mult, dupã cum þine
sã precizeze Corneliu Drescanu, dar, câtã vreme aceastã
simplitate nu se regãseºte la liderul religios suprem al respectivei
Biserici, ce imagine, despre sistemul ce a promovat, în fruntea sa,
un astfel de lider, ne mai putem face? Am putea sã-l luãm în
considerare, pe Teoctist, mãcar ca om de culturã? Bine, dar multe
din cãrþile sale au fost scrise de „locotenenþii” sãi, dupã cum þine
sã sublinieze Nicu Anton, din surse care i-au parvenit într-o
împrejurare la care a fost martor direct. În fond, chiar dacã aceste
scrieri i-ar aparþine, ce relevanþã ar avea ele, pentru cultura
românã? Sã nu uitãm, cel mai de seamã teolog al nostru, Dumitru
Stãniloae, s-a afirmat îndeosebi prin traducea Filocaliei, ºi prea
puþin prin încercãrile de sistematizare a unui material prea bine
sistematizat, în cele aproape douã milenii de existenþã! Iar în ce
priveºte libertatea creaþiei, ea este strict limitatã de dogme ºi
canoane, astfel încât, eventualele eforturi, de clarificare a textelor
DI T O R

DI T O R
existente, nu fac decât sã aibã nevoie, ele însele, ulterior, de alte
clarificãri, în cazul în care nu repetã, în cel mai fericit caz, locuri
comune arhicunoscute! Ar trebui ca fiecare dintre noi sã se
întrebe, cu acest prilej, cât de des simte nevoia sã lectureze astfel
de scriei teologice, câte pagini poate lectura fãrã sã îl ajungã
plictiseala, ºi am înþelege, rapid, cã situaþia teologiei e mult mai
gravã decât aceea a poeziei! Probabil acesta este ºi motivul
pentru care unii prelaþi, chiar ºi de la noi, adoptã acest mod de
exprimare, caracteristic genului liric, sperând cã vor accede, în
felul acesta, la un public ceva mai larg decât auditoriul lor
obiºnuit. Dar, într-o scriere tipic religioasã, eventuala revoltã
împotriva canonului nu poate însemna decât încercarea de
64
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA V
creare a altui canon, precum a fost ºi este cazul reformatorilor
religioºi, sau renunþarea definitivã la orice canon ºi la orice formã
de religie instituþionalizatã. Existã indivizi care au trebuit chiat sã
pãrãseascã Biserica, pentru a-ºi urma vocaþia artisticã, dupã cum
þine sã precizeze Nicu Anton, dar, dacã tot Biserica reprezintã o
interpretare, a faptelor biblice, cu care ei nu sunt de acord, ar fi
bine ca ea sã fie conºtientã de aceastã naturã a ei, atitudine care
ar permite exprimarea libertãþii de creaþie ºi în religie… Þine prea
mult, la existenþa sa, pentru a ºi-o risca, în felul acesta, dar existã
forme ce nu pot atrage oprobiul oficial, pentru simplul motiv cã nu
þin de discursul teologic, ca atare, ºi nu se supun unor canoane:
aºa este poezia. Libertatea de creaþie, în poezie, nu este limitatã
decât de posibilitãþile creatorului ºi ale limbii, se înþelege. Însã,
pânã la ajunge la analiza poeziei propriu-zise, demersul critic
trebuie sã se edifice, adesea, mai întâi asupra implicaþiilor sale
ideologice, astfel cã dezbateri precum cea de faþã, în jurul unei
tematici nu propriu-zis literare, nu au cum sã fie evitate, fapt
evidenþiat în chip expres de Corneliu Drescanu ºi de toþi cei
prezenþi.
Un subiect precum relaþia dintre religie ºi culturã,
respectiv poezie ºi culturã, este însã mai amplu decât cel discutat
aici. Analizând poemele lui Karol Wojtila, disponibile în traducerea
lui Ioan Alexandru, am putea înþelege mai bine, o astfel de relaþie.
Volumul folosit - „Poeme” - a fost cel publicat în 1992 la Editura
Ed. S.C. „Diacon Coresi” SRL, Buc., într-o vreme când Wojtila
era, deja, papã, dar poemele aduse la cunoºtinþa publicului
român provin din tinereþea sa. Cazul sãu este emblematic ºi în ce
DI T O R

DI T O R
priveºte raporturile existente între politicã ºi culturã, respectiv
între politicã ºi religie, dat fiind cã papa Ioan Paul al II-lea avut o
contribuþie decisivã la prãbuºirea comunismului, în Polonia, fiind
de presupus cã creaþia sa poeticã nu s-a eschivat de la acest
ideal. Problematica socialã, moralã, nu are cum sã lipseascã,
aºadar, din opera sa, arta fiind tocmai unul dintre mijloacele
militante prin excelenþã, când e vorba de ridicarea nivelului de
conºtiinþã al maselor. Virtuþile artei nu-s doar cognitive, aºadar, ci
ºi morale, politice, respectiv religioase. Caracterul imperios al
adâncirii omului, în sine, coroborat cu accentul pus pe actele sale
exemplare ºi pe fortifierea credinþei ºi speranþei, sunt, se înþelege,
la îndemâna poeziei; o dovedeºte, din plin, acest poem al lui
65
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Wojtila, scris în 1939 ºi aflat în debutul volumului:

Pe al tãu alb mormânt


Înfloresc florile imaculate ale vieþii.
Ah, Doamne, câþi ani au trecut
De când în lumea umbrelor
Ai coborât!
Din al tãu alb mormânt
În care de-atâþia ani
Ai fost închis,
Spre Cer parcã ceva a zvâcnit,
Ceva precum moartea
Cea neînþeleasã.
Deasupra albului Tãu Mormânt
O, Mamã, iubire mereu treazã,
Primeºte a fiului tãu rugã!
Domnul sã te aibã, în pazã…

Se observã, chiar ºi atunci când nu exceleazã prin


caracterul elaborat al mesajului, respectiv prin dimensiunea
stilisticã ori prin elementul-surprizã, indispensabil, în general,
finalurilor, acest gen de poezie este în stare sã transmitã, un
mesaj, altfel decât o pot realiza tipurile cotidiene de discurs! Din
punct de vedere tehnic, lipseºte sintagma memorabilã ce dã
personalitate poemului, dar sintagmele bine alese, prezente,
deºi mai puþin percutante, creeazã efectul pe care autorul ºi l-a
propus, conform tematicii religioase abordate. Repetiþia folositã
DI T O R

DI T O R
este semnificativã, simbolul mormântului alb fiind extrem de
sugestiv, câtã vreme este vorba de un mormânt ce nu gãzduieºte
moartea, ci viaþa fãrã de moarte. Cât despre faptul cã aceastã
autoconfesie aparþine unui cãlugãr al Bisericii Catolice, el nu
poate decât sã sporeascã atenþia pe care o acordãm lecturii unor
astfel de versuri, deºi, din punct de vedere strict literar, acest
aspect nu conteazã, pentru critic. În plus, acestea nu reprezintã
doar expresia anilor lungi de rugãciune pioasã, ci ºi forme
necanonice de rugãciune: ele pot fi privite ºi abordate tocmai
astfel, fãrã a forþa, deloc, sensul lor propriu.
Un poem precum „Tatãl nostru”, încheiat cu versul „Tatãl
nostru… cele mai simple cuvinte”, nu poate fi considerat, în nici

66
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA V
un chip, ca distinct de rugãciunea atât de cunoscutã: trimiterea la
ea nu numai cã este intenþionatã, dar caracterul ei de rugãciune
nu a fost alterat, de prelucrarea poeticã, deºi aceastã prelucrare,
tocmai din pricina acestei îndrãzneli, poate sã treacã drept o
profanare, a mesajului, drept o banalizare, a sa, precum tinde sã
creadã Nicu Anton. Sã fie un paradox, acesta? Are ceva din
paradoxismul liric contemporan, e drept, dar sã nu omitem, în
primul rând, faptul cã acesta are darul de a-l provoca, pe cititor, în
direcþia continuãrii, de cãtre el însuºi, a gândului creatorului. El nu
posedã, prin sine, o aurã negativã, ci numai prin maniera în care
este exploatat. Timpul nostru este unul al paradoxului ºi-al ironiei,
al resemnificãrilor ºi recontextualizãrilor, al cãutãrii virtuþilor
neobiºnuite ale lucrurilor, uneori cu orice preþ, dar miza cea mai
cãutatã rãmâne intenþia de a marca conºtiinþa cititorului, care nu
mai este receptiv la mijloacele tradiþionale, astfel cã se încearcã o
inovare a acestora, pe multiple fronturi. Or, meritul lui Karol
Wojtila este enorm, în aceastã privinþã, el trãdând tocmai
strãdania lãuntricã, a papei, de a ajunge, cumva, la sufletul
credinciosului, prin mijloace pe care le-a cãutat efectiv, nu doar de
faþadã, ºi le-a diversificat continuu, întreaga sa viaþã. Prin
comparaþie, nu am auzit niciodatã niºte cuvinte de-ale
patriarhului Teoctist care sã mã marcheze: el nu a ieºit niciodatã
nici nu a încercat din limbajul de lemn al teologiei… Cuvintele nu
au efectul lor predestinat dacã sunt rostite sau consemnate din
datorie, fie pentru profesia pe care o ai, fie pentru credinþa
oficialã; gândirea canonicã înceteazã sã mai cuprindã germenele
de viaþã care a nãscut-o. Or, în poezia papei Ioan Paul al II-lea,
DI T O R

DI T O R
dimpotrivã, mesajul este unul cât se poate de personal, fiind
amplificat, dupã cum subliniazã Valerian Þopa, de simbolistica
sa. Întotdeauna, observã el, nuanþându-ºi gândul, lucrurile
simple pentru cei ce le cunosc cu inima, devin complicate pentru
savanþi, aceºtia cãutând adevãrul de tip ºtiinþific, care nu este,
însã, întregul adevãr. Existã lucruri inaccesibile pentru aceia care
vor sã afle, repede, adevãrul ce se reveleazã: iatã cheia
simplitudinii versului precizat. El este simplu, nu simplist, cu
sensul de „cele mai simple, mai revelate cuvinte”, trimiþând la un
mesaj cu destinaþie universalã. Sunt, e drept, ºi cuvinte simple
care nu spun nimic, însã sintagma poeticã construitã de Wojtila
este una reuºitã, în aprecierea lui Valerian Þopa, experienþa sa
67
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
poeticã considerabilã permiþându-i sã sesizeze rapid, de altfel,
astfel de particularitãþi ale textului poetic. În ce mã priveºte, vãd,
în aceste versuri, o închidere care deschide, cerinþã a artei, în
general, ºi a poeziei, în particular, pe care am mai semnalat-o.
Universalitatea mesajului din „Tatãl nostru” suscitã în
prezent chiar unele interpretãri neaºteptate, în rândul Bisericii
Catolice, dupã cum remarcã acelaºi Valerian Þopa: este vorba
despre posibilitatea ca, la a doua venire a lui Hristos, Iadul sã fie
gol! Mila Domnului ar putea fi atât de mare, dupã cumplitele
încercãri ale Apocalipsei, încât, suferinþa astfel suportatã, de
cãtre oameni, ar putea fi suficientã, pentru ca ei sã fie mântuiþi! E
drept, sunt frãmântãri cãrora nici el nu le oferã asentimentul sãu,
deoarece nu s-au concretizat, încã, într-o versiune oficialã, într-o
dogmã. Mesajul lui Wojtila rãmâne, însã, emblematic pentru
atitudinea sa de apropiere, de oameni, de propriul sãu suflet,
pentru tendinþa sa de a-ºi asuma pãcatele, o dovadã constituind-
o chiar scuzele pe care le-a cerut, lumii, pentru crimele sãvârºite,
de-a lungul istoriei, de cãtre Biserica Catolicã. Adevãrul poate
apare în urma unor procese complicate, remarcã Valerian Þopa,
însã asta nu-i ºtirbeºte din simplitate. Nu întâmplãtor, alãturi de
Gorbaciov, papa Ioan Paul al II-lea este considerat om al unei
epoci, ºi nu una oarecare, ci aceea ce a marcat cãderea
comunismului în Europa. Insistând pe acest fapt, Corneliu
Drescanu apreciazã cã e vorba de o caracteristicã definitorie a
papei: puterea sa de a coborî printre cei simpli, de unde ºi
preocuparea de a cãuta sã simplifice lucrurile, spre a fi înþeles,
precum proceda ºi Pavel, atunci când propovãduia cuvântul
DI T O R

DI T O R
Domnului, astfel cã, chiar ajungând la Atena, oraºul filosofiei, el
nu s-a apucat sã expunã teorii complicate, ci sã-l invoce pe
Domnul care poate revela, fiecãruia în parte, adevãrul. Nimic mai
potrivit, în acest sens, decât urmãtorul poem al lui Karol Wojtila:

Speranþa nu se naºte din fricã

Taina, lãsaþi-o prin mine


Sã treacã
Trupul muncindu-l, ne-nvaþã
Cum slãbiciunea sã fie înfrântã
Aºa cum Heraldul

68
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA V
Cãderea o anunþã
Sau
Cântatul cocoºilor
Cel de pe urmã.

Taina, lãsaþi-o prin mine


Sã treacã
Sufletul muncindu-l, ne învaþã
Ca din trup
Frica sã fie scoasã
Sã nu ne mai înspãimântãm
Niciodatã
Cã teama ar mai putea sã existe.
Fapta, sã rãmânã faptã,
Omul, sã nu se înece
În ispite,
Cãci speranþa nu se naºte
Din fricã.

Într-adevãr, frica nu vine de la Dumnezeu, subliniazã


Valerian Þopa, iar sintagma pe care nu o poþi uita, din punctul meu
de vedere, este tocmai titlul poemului, de regãsit, parþial, în poem,
sintagmã care îi conferã o mare personalitate. Aceste poeme ale
papei, dacã ar fi introduse într-o antologie actualã de poezie, nu
ar pãrea drept anacronisme, ele sunt concepute în cel mai pur
spirit modern. Bineînþeles, poezia, dupã cum se ºtie, e puternic
condiþionatã de limba în care este scrisã, traducerea neputându-
DI T O R

DI T O R
ne-o reda în toatã splendoarea ei. Poate de aceea poezia
româneascã ni se pare a fi cel mai reuºitã. Un criteriu rãmâne,
totuºi, imposibil de ratat: mesajul poetic, adicã virtutea cognitivã,
moralã, socialã, a poeziei. Aceasta nu poate depinde în totalitate
de polisemia limbajului, ºi, chiar dacã traducerea poate sã
abdice, parþial, de la complexitatea ei, tot trebuie sã avem
posibilitatea de a întrezãri maturitatea ºi profunzimea unui poet.
Rãmâne, însã, o percepþie limitatã, a poeziei scrise în alte limbi.
Poate din acest motiv apreciazã Valerian Þopa cã poezia românã
se situeazã cu mult peste poeziile lumii, cã ea are ceva foarte
important de spus, ºi cã, inclusiv în momentul de faþã, în România
se scrie foarte bine, generaþia existentã de poeþi fiind foarte
69
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
valoroasã, dupã cum a existat una similarã în vremea lui Nichita
Stãnescu. Or, pentru a o putea promova, ºi, laolaltã cu ea, cultura
românã, în general, e necesar accesul la limbajul universal al
culturii, care este, azi, acela electronic, al Internetului. Este ºi
motivaþia pregãtirii revistei „Absolut Cultural”, ce ar putea fi
lansatã cãtre sfârºitul anului, on-line, ºi care ar reuni, la iniþiativa
lui Valerian Þopa, valoroºi oameni de culturã ai zonei noastre ºi
nu numai. Legãtura dintre tradiþional ºi modern nu va lipsi din
paginile acestei reviste, unul dintre numerele viitoare urmând sã
aibã ca tematicã site-urile arheologice ale judeþului Botoºani (ce
stranie corespondenþã lingvisticã: site arheologic site
electronic…), unul dintre ele fiind chiar cel de pe Mãgura
Ibãneºtilor, de pe vârful cãreia Corneliu Drescanu a realizat
fotografia tipãritã pe coperta proaspetei sale cãrþi: „Ibãneºti
itinerar monografic”. Scoasã fiind de sub tipar cu câteva zile în
urmã, Corneliu Drescanu a realizat o primã prezentare publicã a
ei, în cadrul cenaclului, invitând totodatã, pe toþi cei prezenþi, la
lansarea oficialã a monografiei, de la Ibãneºti, prilejuitã de zilele
acestei comune, de la finele sãptãmânii. Câteva din remarcile
sale, despre cartea scrisã în colaborare cu colegul Octavian
Vitcu, au fost binevenite: mai întâi, iniþiativa este prilejuitã de
împlinirea a patru secole de la cea mai veche atestare
documentarã a Ibãneºtilor; apoi, ea nu este, la modul propriu, o
monografie, ci o carte de reportaje monografice, ce ºi-au propus
sã descoase labirintul vieþii ibãneºtenilor, prin intermediul
contactului verbal ºi vizual direct, oamenii simpli dovedindu-se a
fi mult mai deschiºi ºi receptivi decât cei cu un statut social mai
DI T O R

DI T O R
ridicat; partea preferatã a autorului e cuvântul de încheiere,
alãturi de capitolul „Dialoguri salvate”, cuprinzând interviuri luate,
de el, oamenilor de seamã ai locurilor, titlul fiind extrem de
sugestiv ºi atrãgând atenþia lui Valerian Þopa. Acesta nu a putut
sã nu remarce ºi profesionalismul celor ce au conceput grafic,
cartea, ca ºi activitatea prolificã a celor câþiva reprezentanþi ai
culturii dorohoiene, fapt ce l-a fãcut sã reia sintagma pe care tot el
a lansat-o ºi a fãcut-o celebrã: „mã mândresc cã sunt
contemporan cu voi!”. „Sunt puþini oameni la Dorohoi, dar se face
treabã”, nu ca în alte pãrþi, unde sunt prea mulþi, ºi nu se înþeleg
deloc… La remarca mea, precum cã Ibãneºtii împlinesc patru
secole de atestare documentarã în noiembrie, nu în august, când

70
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA V
sunt programate festivitãþile, toþi cei de faþã au apreciat drept
foarte potrivitã decizia Consiliului Local de acolo, dat fiind cã, pe
timp de varã, oamenii sunt mai disponibili cãtre astfel de activitãþi,
decât în pragul iernii, inclusiv datoritã concediilor. Valerian Þopa
remarcã chiar cã, prin contrast, românii au ales cea mai
nepotrivitã zi posibilã, pentru a-ºi sãrbãtori Ziua Naþionalã: pe 1
decembrie, când nu numai cã e foarte frig, dar e ºi cea mai
proastã zi a zodiacului creºtin… „De aceea le ºi merge atât de
bine”, a fost replica directorului Casei Municipale de Culturã
Dorohoi, Valuþa Murariu…
Revenind la monografia luatã în discuþie, au fost emise
câteva obiecþii referitor la pretenþia primarului din Ibãneºti de a fi
pus, cu orice preþ, pe coperta cãrþii, laolaltã cu consilierii locali,
însã Valerian Þopa þine sã sublinieze faptul cã peisajele sunt
moarte, fãrã oameni, ºi cã lucrurile nu trebuie scoase, niciodatã,
din contextul lor firesc. Cât despre motto-ul din deschiderea cãrþii,
ales de Corneliu Drescanu: „Drumeþule, nu existã drum. Drumul
se face mergând”, aparþinând lui Antonio Machado, el a smuls
murmure de uimire, alãturi de frumuseþea neasemuitã a imaginii
ce îl însoþeºte, reprezentând o uliþã acoperitã de florile viºinilor de
pe Mãgurã, un loc în care Corneliu Drescanu se viseazã mereu.
Ultimul cuvânt al acestei ºedinþe a cenaclului l-a avut Alex
Mihãescu, prin invitaþia sa, adresatã tuturor, de a-l onora cu
prezenþa la expoziþia de duminicã, prilej cu care a divulgat, pentru
prima oarã în public, ideea sa absolut originalã de a confecþiona
tablouri din pachete de þigãri, pentru a realiza suprafeþe pe care sã
se poatã picta. Dupã spusele sale, i-au fost necesari aproximativ
DI T O R

DI T O R
trei ani pentru a aduna cele 3200 de pachete de þigãri din care
sunt alcãtuite tablourile sale, Valerian Þopa oferindu-i ideea de a
expune, mãcar câteva dintre ele, în mijlocul încãperii, pentru a
putea fi privite ºi pe dos. Nicu Anton a dat ºi el glas, cu acest prilej,
unei mai vechi obsesii, de a realiza o expoziþie de tablouri privite
de dupã o perdea de apã… Ideile nu lipsesc, de la Dorohoi, doar
posibilitãþile materiale precare limitându-le forþa de expresie.
Martori ai acestor dezbateri ce s-au întins, iarãºi, pe mai
bine de trei ore, în ziua de 2 august 2007, au fost: Valerian Þopa,
Nicu Anton, Alex Mihãescu, Marian Axinte, Valuþa Murariu,
Poliana Munteanu, Emanuela Albu, Diana Drescanu, Corneliu
Drescanu ºi subsemnatul.

71
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR

Neo-dadaismul: o cale
de înþelegere a cvadropoemului

C
ând am iniþiat experimentul neo-dadaist, în primul
numãr al revistei Editor (mai, 2006), nu mi-am
imaginat cã ar putea avea relevanþã pentru unele
din preocupãrile lirice contemporane. Totul a început cu cãutarea
unui rãspuns la întrebarea despre instanþa, din om, responsabilã
cu crearea poeziei. Ce anume declanºeazã acea stare specificã,
a sufletului, în care el se exprimã poetic? Cum anume acþioneazã,
aceastã stare, asupra mijloacelor constitutive ale limbii? Este
vorba, oare, de niºte proprietãþi intrinseci limbii, sau de o presiune
exercitatã, asupra ei, dinafarã, care, în loc sã-i pãstreze
virtualitãþile, o siluieºte? În cele din urmã, s-a dovedit, prin acest
experiment, cã este vorba de exploatarea proprietãþilor intrinseci
ale limbii, în contextul fireºtilor legi combinatorii ale elementelor
acesteia (cuvintele), fãrã ca o anumitã stare a sufletului sã fie
neapãrat necesarã (concluzie care, cu siguranþã, are darul de a
intriga, pe poeþi). Iatã cum trei întrebãri, despre specificul limbii ºi
al literaturii, ºi-au gãsit rãspunsul, în urma acestui experiment,
fãrã ca implicaþiile acestuia sã se rezume la atât. Este ºtiut,
mersul cercetãrii critice este condiþionat, în chip decisiv, de
întrebãrile pe care ºi le pune cercetãtorul.
Pentru o imagine mai clarã despre parcursul acestei
DI T O R

DI T O R
cercetãri, voi relua cuvintele mele de atunci, aºternute ca lãmuriri
preliminare despre ceea ce avea sã urmeze: „Cu toþii am auzit de
curentul literar numit Dadaism. Termenul ne trimite cu gândul,
imediat, la românul Tristan Tzara, teoreticianul acestui curent ce a
fãcut înconjurul lumii, la începutul secolului XX, revoluþionând
poezia ºi critica literarã. Încercarea de a tãia fragmente de text,
din ziare, chiar simple cuvinte, pentru a le asambla, apoi, la
întâmplare, ºi a zãmisli poezie, a fost însuºitã, de poeþii de
pretutindeni, chiar dacã nu la modul propriu. În aceste
circumstanþe, ce am mai putea învãþa, azi, din acest experiment
literar? Am vrut sã aflu pe propria mea piele, adaptând tehnica lui
Tristan Tzara la posibilitãþile mele prezente, inventând, pentru
72
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VI
aceasta, un nou termen ºi acestui experiment:
solicitând elevilor claselor
mele sã scrie, fiecare în 10 B
parte, câte un vers, pe un
bileþel, vers pe care sã-l mã uit la stele,
creeze în mod spontan, fãrã meditez;
o tematicã prestabilitã, ...îmi vin în minte,
libertatea lor fiind, în aceastã iar ºi iar...
privinþã, deplinã. Ulterior, am prostime, pretutindeni, e
asamblat versurile exact în ºi, în sângeriul apus
ordinea în care ei mi le-au iubirea
înmânat, citindu-le chiar în e chemarea a douã suflete,
faþa lor, imediat. Surpriza de de a fi împreunã;
pe chipurile lor a fost uriaºã: chemarea morþii
nici unul dintre ei nu se se aprinde-n mine,
aºtepta sã iasã poezie, din ca o torþã...
aºa ceva, dovadã cã de ce-ai plecat,
percepþia noastrã, asupra de lângã mine...?
poeziei, încã este departe iubim
de realitate. Am eliminat ca sã fim iubiþi...
numai rândurile ce nu „iubeºte-þi aproapele”...
constiuiau versuri, aducând astãzi,
mai curând a prozã, plâng, de dorul tãu...
ajustându-le pe celelalte viaþa e trecãtoare.
exclusiv din punctul de dragostea...
vedere al formei lor ca o floare
gramaticale, respectiv prin ce pân' la urmã
DI T O R

DI T O R
fragmentare, unde a fost moare...
necesar, în cadrul poeziei,
dar fãrã a renunþa la porþiuni 10 D
ale lor. Ce a reieºit confirmã,
din plin, teoria mea asupra a am în gând
ceea ce este, de fapt, privirea ta
poezia, subiect asupra iar
cãruia nu este însã cazul sã când sfârºitul vine
insist, aici” (revista Editor, nr. sã nu fii tu
1, pag.67). înseamnã sã nu exiºti
Iatã primele douã când
concretizãri, de atunci, ale toþi pretind cã trãiesc

73
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
tu ai putea sã riºti; Lamentãri de-a v-aþi
urãsc dragostea! ascunselea
viaþa este
aºa cum þi-o faci singur. (E) picãturi însângerate se
trecerea timpului preling pe obrajii albi
îþi alinã suferinþele... (O) e plin aerul de otrava ta
viaþa... (E) ºi numai nu vrei sã-þi
plinã de amintiri, ºtrangulezi raþiunea stupidã
realitatea (O) te sugrum ca sã-þi simt
o succesiune de unghiile din carne
evenimente (E) trandafirii negri ai infernului
ce ne ajutã mi-au rãmas
sã construim vise, (O) off ce pãcat cã n-am murit
viitorul... asearã
singura speranþã, când am crezut cã sunt
raza soarelui, mort deja
plãpând. (E) din coºul de gunoi al sufletului
ºi totuºi... (O) am furnici cãlare pe
moartea va învinge totul. ventriculul stâng
(E) deci omul e viu..e bine pentru
el..
(O) am aflat cã nu eºti decât un
nimic universal
Se observã, în locul fãrã mine sau… poate
titlurilor am pãstrat clasele Împreunã
Colegiului Naþional „Grigore
Ghica Vv”, din anul ºcolar Acest prim exemplu, care
DI T O R

DI T O R
2005-2006, care au dat n e i n d i c ã , p r i n i n i þ i a l e l e
naºtere acestor poeme. prenumelor, ºi cui aparþine fiecare
Ulterior, în numãrul al doilea vers, denotã un vizibil salt calitativ
al revistei Editor (februarie faþã de volumul precedent.
2007), experimentul a fost Explicaþia este simplã: cele douã
c o n t i n u a t d e d o u ã exponente ale Generaþiei Editor
exponente de vârf ale posedã o artã poeticã net
Generaþiei Editor, Emanuela superioarã amatorismului celorlalþi
Albu ºi Oana Voitovici: elevi, care au formulat, împreunã,
zãmislirile ce mi-au servit pentru
exemplificare. Se înþelege, dacã
se stabileºte de la bun început o
74
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VI
tematicã, dacã cei ce sunt ascultã-mã, strãino,
supuºi experimentului au o cât mi-am înecat, pãmânturile,
de vagã idee asupra diferenþei cu imaginaþia ta bolnavã!
dintre un vers ºi o frazã, dacã
starea tuturor are note Este uimitor, la acest
comune, etc., atunci poemul rezultat, faptul cã trei dintre cei
creºte, indefinit, în coerenþã ºi prezenþi au folosit termenul
profunzime, deºi nu dispune de “ochi”, respectiv trimiterea
o unicã voinþã creatoare, ci de cãtre privire, deºi nu a existat
oricâte! nici o influenþã reciprocã, în
C u m î n s ã acest sens! În cel de-al doilea
experimentul poate fi caz, celor prezenþi li s-a impus
continuat, introducându-se, de o tematicã prestabilitã
fiecare datã, noi variabile, destinul:
capabile sã modifice
rezultatele, l-am reluat, în se scurge, din clepsidrã,
cadrul celei de-a ºasea ºedinþe o veºnicã uitare
a Cenaclului de varã Editor viaþã, bucurie a preaplinului
2007, cu intenþia limpede de a de celãlalt,
sesiza diferenþele ce survin mã porþi în braþele-þi amorþite…
între experimentul liber ºi cel aº schimba soarele cu luna
tematic. În acest sens, cei ºi te-aº acoperi în ceaþã,
prezenþi au fost supuºi la trei sã nu-mi mai vãd destinul!
probe: în primul caz li s-a mã rod secundele,
acordat deplinã libertate, în de atâta incertitudine,
alegerea subiectului versurilor: deºi mi-i dat
pãmânt scuipat
DI T O R

DI T O R
întreaga lume sã am un destin mãreþ…
mai micã e pierit-a-nþelepciunea lumii
decât un înger de când nãscut fu ochiul…
ah, cerbicie a candorii!
cu mâna tremurândã În al treilea caz, nu
iveºte-mi soarele, latura tematicã, cognitivã, a
prin pleoape, fost cea care a decis selecþia
te privesc versurilor, de cãtre fiecare în
cu ochii-nchiºi parte, ci o melodie liniºtitã,
ochi rãtãcitori, prin lacrimi reconfortantã:
când ochiu-i stins,
buzele mele învineþesc… evanescentã luminã,

75
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
îþi deschizi drum spre pentru care am cerut, celor
Creator… prezenþi, sã intervinã, activ, în
murmur de Frunze… ordonarea versurilor, ºi sã-ºi
mã tãvãlesc, prin iarbã, prezinte propriile variante. Nicu
cu privirea mea Anton a venit în întâmpinarea
eºti tot ce nu mai este! celorlalþi cu variante extem de
pãcat cã ai lumii copii interesante; de pildã,
nu pot fi, veºnic, experimentul numãrul doi a
copii… fost astfel reajustat:
dar, chiar de-o fi sã mor,
mãcar sã ºtiu cã am trãit: se scurge, din clepsidrã,
vreau liniºtea din pietre o veºnicã uitare:
ºi durerea spinilor. pierit-a, în þelepciunea lumii…
de când nãscut fu ochiul
Se observã cã, în chip mã rod secundele,
paradoxal, cea mai coerentã de prea multã incertitudine,
realizare nu este cea tematicã, ºi nu-mi mai vãd destinul
ci aceasta, care a fãcut apel la
o aceeaºi stare lãuntricã, a îmi port, în braþele amorþite
celor prezenþi, stare care a viaþa
condus la selecþia, din propria Bucuria
fiinþã, a unor imagini ce s-au prea-plinului de celãlalt.
potrivit, în consecinþã, în chip aº schimba, soarele cu luna
nimerit! Faptul acesta spune ºi te-aº acoperi în ceaþã…
multe, despre modalitatea în
care se naºte, poezia, ºi Practic, intervenþia
despre importanþa contextului, voinþei creatoare nu se rezumã
DI T O R

DI T O R
pentru sensul general, al doar la alegerea unei
poeziei. Realizãrile sunt punctuaþii potrivite, aºa cum s-
remarcabile, dacã þinem cont a procedat la nivelul zero al
de faptul cã potrivirea experimentului, acela
versurilor, celor prezenþi, a fost constând din aºezarea
hotãrâtã de întâmplare! Or, e versurilor în ordinea hotãrâtã
de presupus cã intervenþia de pura întâmplare. Sensul
ulterioarã a unei voinþe este, de aceastã datã, cu
creatoare ar putea aduce un obstinaþie, urmãrit, astfel cã
plus de spor, în coerentizarea efectul final este garantat. Mai
poeziei ºi în direcþionarea mult, unul din versuri poate
mesajului. Este ºi motivul trece ºi drept titlu, precum în

76
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VI
prelucrarea celui de-al unitate de sens:
treilea experiment, sãvârºitã
tot de Nicu Anton: Stare de nestare

Evanescenþa luminii eºti tot ce nu mai este,


murmur de frunze frânte,
pãcat ochi rãtãcitori, pe lacrimi…
cã ai lumii copii ascultã-mã strãino,
nu pot sã-þi deschidã drumul aº schimba soarele cu luna
spre creator… ºi te-aº acoperi, în ceaþã,
sã nu-mi mai vãd destinul.
durere… suferinþã. de privesc, cu ochii închiºi,
murmur de frunze ude. întreaga lume mai micã e
decât un înger
mã tãvãlesc prin iarbã, viaþã, bucurie,
dar chiar de-o fi sã mor a preaplinului de celãlalt!
mãcar sã ºtiu mã porþi în braþele-þi amorþite,
cã am trãit. mã rod secundele,
de-atâta incertitudine.
vreau liniºtea din pietre pierit-a înþelepciunea lumii
ºi durerea spinilor de când nãscut fu ochiul.
mã tãvãlesc
eºti tot ce nu mai este. prin iarbã, cu privirea,
vreau liniºtea din pietre
Fragmentarea ºi durerea spinilor…
v e r s u r i l o r, r e s p e c t i v deºi mie, pãmânt scuipat,
gruparea lor în unitãþi mi-i dat sã am
DI T O R

DI T O R
strofice, schimbã, iarãºi, un destin mãreþ.
profilul general al poemului, ah, cerbicie a candorii!
punându-ºi amprenta, în pãcat cã ai lumii copii
chip decisiv, asupra modului nu pot fi veºnic, copii…
în care el este receptat. Dar cu mâna tremurândã
arta combinatorie a iveºte-mi soarele, prin pleoape,
cuvintelor nu poate fi ochiu-i stins,
limitatã, practic, niciodatã. buzele mele au învineþit,
Dovada ultimã o aduce mi-am înecat pãmânturile
Robert Lupaºcu, care a înstelate
unificat rezultatele celor trei în imaginaþia ta bolnavã, ºi,
experimente într-o unicã chiar de-o fi sã mor,

77
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
mãcar sã ºtiu cã am trãit… între sintagmele poetice, dupã
se scurge, în clepsidrã, cum precizeazã autorul în
o veºnicã uitare introducerea sa. E drept, în nota
evanescentã luminã, de la pagina 11, el asociazã
îþi deschizi drum sintagma versului, însã eu unul
cãtre creator! consider cã în felul acesta se
restrânge prea mult sensul ºi
Bineînþeles, aceste autonomia sintagmei poetice,
rezultate sunt pur dincolo de faptul cã un vers poate
experimentale, ºi nu au conþine, în funcþie de lungimea sa,
pretenþii de valoare poeticã, mai multe astfel de unitãþi de sens.
pentru aceasta ar fi nevoie Vom respecta, însã, pe parcursul
de o selecþie riguroasã a prezentei analize, specificaþiile
versurilor ce urmeazã sã fie, autorului, pentru a-i înþelege mai
ulterior, combinate, aºa cum bine tehnica ºi talentul. Faptul cã
stau lucrurile în cazul cvadropoemul constã din trei
cvadropoemelor lui Augustin coloane paralele nu limiteazã,
Eden (pseudonimul lui lectura sa, la o combinare a
Valerian Þopa). Întrucât în acestora, numai, ci lectura se
cadrul ºedinþei tecute, când poate realiza considerând drept
a fost prezent în persoanã, autonome nu doar coloanele, ci
nu s-a mai reuºit chiar sintagmele ca atare, asftel cã
prezentarea ºi analizarea în cele din urmã combinaþiile,
lor, din pricina timpului ºi a “permutãrile”, cum le numeºte
oboselii, a putut fi realizat, autorul, se pot realiza fãcând
acest lucru, în acest nou abstracþie de aceastã dispunere,
context, mult mai potrivit, pe coloane, a sintagmelor. Totuºi,
DI T O R

DI T O R
prin prisma conexiunilor faptul cã Augustin Eden a recurs la
revelatoare, posibile. acest procedeu poate însemna cã
Volumul “Cvadropoeme”, cele trei coloane, laolaltã cu
ediþia Geea 2004, a stat la lectura clasicã a poemului luat în
baza lecturilor ºi analizelor ansamblu, dispun de un anumit
sãvârºite. De la bun început, sens, pe care el l-a preferat, din
s-a observat cã, în cazul multitudinea de sensuri posibile
cvadropoemelor, ale cvadropoemului. Cãci ar fi
combinaþia nu se face între absurd sã considerãm cã toate
versuri, sau între simple combinaþiile cvadropoemului sunt
cuvinte, aºa cum stau la fel de valoroase ºi cã autorul nu
lucrurile în neo-dadaism, ci a încercat, prin aceastã dispunere,

78
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VI
sã canalizeze, înþelegerea cititorului, într-un anumit fel. Libertatea
acestuia nu este, bineînþeles, ºtirbitã, astfel, dar poetul îi iese, în
întâmpinare, cu sprijinul pe care l-a considerat necesar. Totuºi, el
este totodatã conºtient de faptul cã dispunerea propusã de el nu
este, neapãrat, ºi cea mai reuºitã, un oarecare lector putând
realiza o combinaþie care lui sã-i scape ºi care sã fie mai
sugestivã, astfel cã insistã pe posibilitatea de a putea fi
combinate, sintegmele, dupã libera opþiune a receptorului.
Discuþiile ivite, în urma acestor lãmuriri preliminare, s-au
dovedit a fi extrem de constructive. Nicui Anton a început prin a
evoca momentul apriþiei “Cvadropoemelor”, în 1999, cu care prilej
toþi marii scriitori au tãcut, uimiþi, probabil. Din punctul sãu de
vedere, avem de-a face cu un proces de geometrizare a poeziei -
date fiind schemele de lecturã propuse de Augustin Eden - care
conduce la o cumulare deosebitã de sensuri, fiecare cuvânt fiind
exploatat la maxim. Pe de altã parte, cântecul poeziei are
oarecum de suferit, în cvadropoem, nu orice combinaþie a
sintagmelor fiind la fel de sonorã. Din punctul meu de vedere,
cvadropoemele se disting prin enegia pozitivã pe care o degajã,
miza lor constând în provocarea, mai ales în urma lecturii
repetate, a unei anumite stãri, în trup ºi în spirit, o stare difuzã, dar
care poate conduce la deschiderea acelui ochi lãuntric pe care
ºtim cu toþii cã îl posedãm. E drept, prin acest proces, mesajul
poeziei are oarecum de suferit, fiind vorba de o anumitã stare
psihicã, a poetului, nu de un mesaj pe care el îl transmite
cititorului. Pe de altã parte, premisa de la care pleacã poetul este
cã cititorul trebuie forþat sã intervinã activ, în procesul creator,
DI T O R

DI T O R
premisã care limiteazã, din start, receptibilitatea cvadropoemelor:
cititorul de astãzi este unul leneº, ba, mai mult, din ce în ce mai
leneº, realitate care, coroboratã cu lipsa sa generalã de timp,
conduce, adesea, cel mult la lectura clasicã, a cvadropoemului.
Eventual, încercãrile combinatorii nu se vor defini printr-o zãbavã
sistematicã, ci printr-o joacã cu cuvintele, fãrã ca miza profundã a
cvadropoemelor sã ajungã sã fie sesizatã. Este, acesta, motivul
pentru care ele nici nu au fost receptate, la modul autentic, la data
apariþiei lor ºi dupã aceea, chiar de cãtre poeþii ºi criticii avizaþi. În
ce-l priveºte pe critic, el se confruntã cu o dificultate esenþialã,
chiar în cazul în care scapã de asemenea prejudecãþi ºi limitãri:
date fiind nelimitatele combinaþii ale cvadropoemului, un

79
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
comentariu al sãu este extrem de dificil de realizat, dacã nu de-a
dreptul imposibil! Ori alegi sã comentezi o variantã anume, caz în
care cel ce preferã o altã variantã nu va fi mulþumit, ori comentezi
doar starea generalã de spirit, pe care eu, unul, o consider
definitorie cvadropoemului, dar atunci nu-l vei satisface pe cel ce
este interesat de mesajul respectivului cvadropoem. În orice caz,
gãsirea unei cãi potrivite constituie o provocare, pentru criticul
literar ce se va încumeta sã analizeze ºi sã interpreteze
cvadropoemele. Aceasta cu atât
mai mult cu cât criticul trebuie sã
facã abstracþie de impresiile lui:
comentariul este, se ºtie, al
tabloului, nu al impresiilor
generate de respectivul tablou!
Or, aici, îndeosebi impresia
generalã este aceea care se
preteazã comentariului, ea
putând persista, ca factor
unificator, în toate variantele
cvadropoemului. Fiecare poem
dispune de unitate semnificativã,
dar, totodatã, atelierul de creaþie
este oferit, în întregime, lectorului,
spre deosebire de varianta clasicã
a poeziei, în care poetul ascunde,
Destin oniric (Dana Cernuºcã) variantele colaterale, vederii, de
cele mai multe ori pentru totdeauna.
DI T O R

DI T O R
Cu alte cuvinte, poetul ar fi putut alege, din varietatea de posibile
combinaþii, una singurã, pe celelalte considerându-le rebuturi ale
procesului creator; cvadropoemele pot fi transformate, cu mare
uºurinþã, în poeme clasice, prin suprimarea spaþiului dintre
coloane, sau prin considerarea coloanelor drept poeme
autonome. Dar, în felul acesta, posibilele variante, accesibile, în
atelierul sãu de creaþie, doar creatorului, ar rãmâne exclusiv la
dispoziþia acestuia. Or, ceea ce realizeazã Augustin Eden, prin
inovaþia sa, este de a aduce, în întregime, atelierul de creaþie în
faþa cititorului, indecizia aparentã a poetului, în fixarea sa definitivã
asupra unui singur sens, transformându-se într-o provocare,
pentru el, dar ºi pentru cititor, prin aceea cã ambii ajung sã se
80
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VI
întrebe care e varianta cea mai izbutitã, respectiv dacã existã, o
asemenea variantã, pe care doar zeul poeziei, poate, ar putea-o
adulmeca. Cert e cã o astfel de provocare te obligã sã meditezi
asupra originii limbii, exact ca ºi experimentul neo-dadaist,
cunoscuta lege psihologicã a selectivitãþii percepþiei fiind pe
deplin probatã: conform acesteia, orice obiect, din câmpul
perceptiv, poate fi, pe rând, centru al percepþiei ºi cadru al ei,
adicã poate deveni obiect, într-un context, sau chiar context,
pentru un alt obiect, astfel cã aplicarea acestei legi, în cazul
elementului constitutiv al limbii, nu poate fi decât inspiratã.
Aceastã explicaþie face posibil ºi succesul experimentului neo-
dadaist: fiecare creator de vers îºi ascultã versul într-un context
pe care el însuºi nu l-a anticipat, generat de versurile celorlalþi, pe
care ei nu le-au anticipat, în calitate de contexte! Bineînþeles,
calitatea versurilor, a sintagmelor poetice, este net diferitã, în
cazul cvadropoemelor ºi al plãsmuirilor neo-dadaismului, dar
natura intrinsecã limbii, care a fãcut posibile ambele manifestãri,
este una ºi aceeaºi. La urma urmei, neo-dadaismul nu este decât
un experiment, ºi nimic mai mult, în timp ce cvadropoemul,
dincolo de natura sa experimentalã, constituie artã propriu-zisã,
dispunând de o autonomie ce l-a impus, deja, ca specie liricã de
sine stãtãtoare.
Bineînþeles, receptarea cvadropoemului diferã, de la un
individ la altul. Lui Alex Mihãescu, de pildã, lectura
cvadropoemului i de pare obositoare, cu atât mai obositoare cu
cât zãboveºti, mai mult, asupra aceluiaºi cvadropoem, încercând
sã desluºeºti cât mai multe citiri, ale sale. E firesc, în acest caz
DI T O R

DI T O R
receptarea operei se transformã într-un exerciþiu oarecare ºi
ajunge sã fie ignoratã unicitatea care, prin genezã, o defineºte.
Pentru mine, limitele lingvistice ale cvadropoemului sunt cele
care îi conferã o anumitã monotonie, dat fiind cã verbele, de pildã,
nu pot fi folosite la mai multe timpuri, simultan, astfel încât acordul
cu subiectele sã nu aibã de suferit, în cazul combinãrii libere a
sintagmelor. Ca orice specie literarã, cvadropoemul îºi are
multiplele sale limite, însã aceasta nu îi ºtirbeºte cu nimic
originalitatea ºi caracterul provocator, cu care îl întâmpinã pe
cititor. Este o meditaþie asupra naturii ºi originii limbii ºi poeziei,
extrem de profundã ºi de reuºitã, care va trebui continuatã, de
cãtre noi toþi, pentru ca, în sfârºit, o tradiþie poeticã (ºi literarã)
81
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
propriu-zisã sã se nascã, ºi pe aceste meleaguri septentrionale!
La urma urmelor, cvadropoemul reprezintã cea mai mare
realizare a cenaclului dorohoian Septentrion, cea mai deosebitã
plãsmuire pe care a dat-o literaturii române ºi universale. Iar
experimentul neo-dadaist nu reprezintã decât o încercare de
apropiere de intimitatea procesului creator, poetic, asupra cãruia
cvadropoemul aruncã o luminã cu totul distinctã, imposibil de
ignorat. Bineînþeles, aceste consideraþii nu ºi-ar fi avut nici un rost,
dacã nu ar fi fost ilustrate prin lectura cvadropoemelor ce au atras
atenþia celor prezenþi: Robert Lupaºcu, Alex Mihãescu, Ciprian
Micuþaru, Sorin Pãtrãºcanu, Poliana Munteanu, Nicu Anton ºi
subsemnatul. Cvadropoemul “Cyber” a fost ascultat în
interpretarea mea, iar “Inimã de stare da stare”, în interpretarea lui
Nicu Anton. Ceilalþi, ºi-au exprimat, ºi ei, propriile preferinþe, fapt
ce a relevat capacitatea volumului de a nu lãsa, pe nimeni,
indiferent: pecetea perenitãþii unei valori, în esenþã.

Cyber

pe un tron ctãte ceva neomonesc de urât


proptit ºi ghemuit în crizã dicta þinându-se
ca o literã ori ca un nimb la vama treziei o iertare cu altã iertare
hologramã plimbându-mã de mânã cu mine aºa eram
ciuleam urechea la nori ºi el închise ochii fãrã remuºcare
în vreme ce îngerul meu pãzitor murea furiºat iar celãlalt
radicand vocea la mine într-un ungher trecut de partea cealaltã
ºi lepãdându-se agonizã un timp mã lãsã naibii
DI T O R

DI T O R
refuzat ca o inimã ori ca un abur înferecat într-un personaj
virtual

Inimã de stare da stare

se fãcea cã vãzduhul oh da vãzduhul


fâlfâia ca o pasãre de pradã oh da pradã
inimã de stare da stare mã-nconjura
supravieþuiam sâmbure într-un fruct imens
da imens mã prefãceam în tristeþe
înlãuntru-mi cã exist mã prefãceam
ºi-n lucruri ca sã te pot vedea mã visam

82
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII

De la Septentrion la Editor

F
ãrã o tradiþie puternic împlântatã în conºtiinþa
culturalã a unui loc, pe care urmaºii sã-ºi doreascã
sã o continue, nu se poate vorbi despre temelii
solide pe care anumiþi oameni de culturã le-au pus sau le pun în
vederea perpetuãrii stãrii de spirit cãreia i-au dedicat întreaga
viaþã. Este ºi motivul pentru care Petruþ Pârvescu, exponent de
marcã al Generaþiei Septentrion, invitatul celei de-a ºaptea
ºedinþe a cenaclului, ºi-a început dialogul cu membrii prezenþi, ai
Generaþiei Editor, prin a-i interoga despre personalitãþile culturii
dorohoiene, cu trimitere directã la oamenii de litere ce activeazã,
în momentul de faþã, în oraºul de pe malul Jijiei. E limpede,
literatura (ºi arta, în general) este, prin natura proprie, o formã de
creaþie deschisã cãtre celãlalt, iar puterea ei de a transcende
timpul ºi epocile presupune tocmai faptul cã generaþiile tinere, ce
vin inevitabil, din urmã, pot ºi trebuie sã recepteze moºtenirea
lãsatã de predecesorii lor, laolaltã cu mesajul acestora. O minimã
memorie a culturii locurilor este, aºadar, indispensabilã, de fapt,
un prim pas, în vederea realizãrii acestui deziderat. Rãspunsurile
tinerilor nu aveau sã îl satisfacã, motiv pentru care a realizat, în
premierã într-un spaþiu organizat, o evocare reprezentativã
DI T O R

DI T O R
pentru ceea ce a fost ºi mai este, încã, în opinia sa, miºcarea
Septentrion.
Motivaþia acestui demers þine, totodatã, de
responsabilitatea generaþiei Septentrion faþã de propria-i muncã,
deoarece, se ºtie, atunci când iniþiezi ºi clãdeºti o operã, ai grijã sã
te ºi asiguri cã va avea cine sã o continue. Iar prezenþa
exponenþilor Cenaclului Septentrion, cu activitãþi de culturã, în
Casa de Culturã a Municipiului Dorohoi - locul în care s-a nãscut ºi
a activat, miºcarea - nu a încurajat, deloc, pânã în acest moment,
asigurarea unei astfel de continuitãþi. Petru Pârvescu, de pildã, nu
era cunoscut, la momentul acestei ºedinþe, nici de cãtre directorul
Casei de Culturã, Valuþa Murariu, nici, fizic vorbind, de cãtre
83
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
administratorul ºi consilierul cultural al multor miºcãri ale tinerilor
dorohoieni, Nicu Anton! Or, în aceste condiþii, nici nu are cum sã
fiinþeze ºi sã se perpetueze o tradiþie! Prin contrapondere,
Valerian Þopa este prezent, inevitabil, cel puþin o datã la douã
luni, în Dorohoi, cu diverse prilejuri, însã el este angrenat, în
prezent, în alte proiecte culturale, care nu au nici o legãturã cu
ceea ce a reprezentat miºcarea Septentrion. Cât îi priveºte pe
ceilalþi membri ai miºcãrii, ei sunt dispersaþi, prin þarã, sau, în
cazul celor ce au rãmas în Dorohoi, nu mai sunt interesaþi de
revigorarea vieþii literare locale ºi, implicit, a lor înºile. Se vede,
orice grupare are nevoie de niºte iniþiatori, de niºte lideri de
generaþie, mai entuziaºti ºi mai încrezãtori, decât ceilalþi, în forþa
ºi puterea tuturor. Or, cum aceºti lideri au pãrãsit Dorohoiul,
stabilindu-ºi reºedinþele în alte pãrþi, ºi miºcarea, inevitabil, a
sucombat. Aceastã situaþie, coroboratã cu starea generalã, din
ce în ce mai jalnicã, a Dorohoiului, cândva fost judeþ, face ca
însãºi posibilitatea retrezirii interesului pentru o miºcare literarã,
la Dorohoi, sã parã utopicã. ªi totuºi, în aceastã varã, eu, unul,
am încercat imposibilul, sprijinit de membrii Generaþiei Editor,
bineînþeles, ºi de cei doi reprezentanþi ai Casei Municipale de
Culturã. Punctul de plecare, de declanºare a unei posibile
renaºteri, a constituit principalul obiectiv, ceea ce ºi era cazul sã
se întâmple, dat fiind cã, de opt ani, nici o miºcare literarã nu a mai
fiinþat în zonã. Opt ani e un fel de a spune, deoarece ultima
ºedinþã Septentrion a avut loc în 1999, datã la care cenaclul deja
intrase în crepuscul, întâlnirile fiind rare, în primul rând din cauza
pãrãsirii oraºului, de cãtre membrii sãi. Este ºi aceasta o
DI T O R

DI T O R
explicaþie a absenþei unei tradiþii culturale solide, la Dorohoi ºi a
caracterului problematic al posibilitãþii sale: câtã vreme
exponenþii de seamã ai culturii dorohoiene pãrãsesc, mai
devreme sau mai târziu, oraºul, din raþiuni economice, de grad de
civilizaþie, de posibilitãþi de inserþie în medii mai elevate, cum s-ar
putea schimba, ceva, în acest domeniu? Cu siguranþã, nici
membrii Generaºiei Editor, dacã ar avea de ales, nu ar prefera
Dorohoiul, pentru tot timpul vieþii lor, iar, mai devreme sau mai
târziu, vor avea de ales, asemeni exponenþilor generaþiilor
anterioare. Iatã confirmat un adevãr pe care nu prea ne face
plãcere sã îl afirmãm ºi sã îl recunoaºtem: gradul de civilizaþie, de
dezvoltare economicã, al unui loc, este condiþionant pentru

84
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII
nivelul ºi amploarea vieþii culturale a locului respectiv!
Prin întrebãrile sale, Petruþ Pârvescu a sesizat, imediat,
ruptura gravã ce existã între generaþiile culturale ale Dorohoiului.
În afarã de membrii fondatori ai Cercului de la Dorohoi, cunoscuþi
exponenþilor Generaþiei Editor, nu se poate vorbi de alþi oameni de
litere ai locului care sã fie cunoscuþi, cu atât mai puþin de vreunul
care sã fie membru al Uniunii Scriitorilor din România. Or, în
prezent existã, în Dorohoi, asemenea oameni de litere, cu nume
vechi: Stelorian Moroºanu, Gheorghe ªerban, Vasile Clem.
Prezenþa lor, la activitãþile culturale, este, însã, extrem de subþire,
în cazul primului (ultima sa participare la viaþa culturalã
dorohoianã a avut loc în decembrie 2005, cu prilejul unei
manifestãri organizate de Biblioteca Municipalã Dorohoi), sau de-
a dreptul inexistentã, în cazul ultimilor. Mai existã, în acest
moment, în Dorohoi, Gicã Manole, cunoscut Generaþiei Editor,
care ar putea fi membru al Uniunii, cu cinci cãrþi publicate, însã nu
a fãcut demersurile necesare dobândirii acestui statut. El nu este
definitoriu, bineînþeles, pentru nivelul cultural atins, dar rãmâne,
totuºi, emblematic, pentru nivelul preocupãrilor culturale ale unui
spaþiu. Faptul cã, în urmã cu zece ani, la Dorohoi a fiinþat un
puternic cenaclu de literaturã, intitulat Septentrion, este, iarãºi, cu
totul necunoscut, tinerilor prezenþi, sau prea puþin cunoscut. Iar
singurul exponent, al acelei generaþii, ce încã promoveazã,
susþinut, aura acestui cenaclu este… Petruþ Pârvescu. Pentru
ceilalþi, cenaclul reprezintã, se pare, doar un moment din trecut,
pe care nu-l mai considerã definitoriu prezentului lor spiritual.
Ce lipseºte, aºadar, Dorohoiului, pentru a închega ºi a
DI T O R

DI T O R
avea o tradiþie? Iaºiul a dispus de un iniþiator de excepþie,
Maiorescu, cu o certã vocaþie ºi disponibilitate criticã, dar ºi de
susþinerea unei generaþii care vedea, în literaturã, un mod de
viaþã. Am mai putea spera, astãzi, la aºa ceva? Înclin sã cred cã
Generaþia Editor, prin puþinii sãi reprezentanþi, a ales deja, acest
mod de viaþã, ºi s-ar putea sã-l ºi continue, sã-l perfecþioneze, sã
se regãseascã, peste ani, în voci distincte, ale literaturii din
aceastã parte de þarã, ºi, de ce nu, nu numai. Faptul cã trãiesc,
prin literaturã, este, însã, în afara oricãrui dubiu. Nu e suficient,
bineînþeles, pentru a se constitui o tradiþie literarã puternicã, la
Dorohoi. E greu, sau aproape imposibil, sã se ajungã, la aºa ceva,
cu oameni puþini. Dar faptul cã se încearcã, în ultimul timp,
85
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
redimensionarea vieþii culturale dorohoiene, ar putea însemna
ceva. Casa Municipalã de Culturã are un merit deosebit, în
aceastã privinþã, prin cei doi reprezentanþi ai sãi (singurii angajaþi
ai sãi, de altfel!), iar sprijinul pe care îl acordã Cercului de la
Dorohoi ºi Cenaclului Editor nu are cum sã nu se materializeze, în
timp, în realizãri remarcabile. Cu condiþia ca acest efort sã fie
constant ºi eficient.
Or, în acest context, venirea, la Dorohoi, a unui exponent
al Generaþiei Septentrion, este, de fiecare datã, un eveniment, mai
ales când se realizeazã în cadrul ordonat al uni cenaclu, cum s-a
întâmplat ºi cu prezenþa lui Valerian Þopa, din cadrul ºedinþei a
cincea. Dificultatea cu care este receptatã, miºcarea Septentrion,
decurge ºi din necunoaºterea modului în care s-a constituit, a
activat, s-a afirmat, inclusiv din lipsa informaþiilor despre modelele
literare propuse, despre stilurile cultivate, despre tipul de
interacþiune literarã pe care l-a promovat, despre reperele critice
pe care le avea în vedere, în cadrul ºedinþelor. Tocmai aceste
aspecte a încercat sã le lãmureascã, Petruþ Pârvescu, pe
parcursul celor aproape trei ore cât a fost oaspetele Cenaclului ºi
al Generaþiei Editor. Spusele sale le redau, punct cu punct, în cele
ce urmeazã.
Totul a plecat de la
impresia dezolantã pe care a
avut-o, Petruþ Pârvescu, la
sosirea sa în Dorohoi, în anii '80.
Venind din sudul þãrii, îndeosebi
din Bucureºtiul studenþiei sale, loc
DI T O R

DI T O R
care i-a fost creuzet al formãrii
sale ca scriitor, datoritã participãrii
sale la ºedinþele importantelor
cenacluri de acolo, i-a fost dat sã
constate cã a ajuns pe… o altã
planetã! Dacã n-ar fi reluat, dupã
perioada de atenuare a ºocului,
legãtura cu cei din þarã, ar fi riscat
un colaps spiritual. Or, ceea ce
deosebea, radical, mediul de aici,
de cel bucureºtean, este faptul cã Dezgropând trecutul
nu existau oameni adunaþi, laolaltã, (Dana Cernuºca)
86
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII
care sã discute ºi sã se stimuleze reciproc, în strãdaniile lor
creative. Fiecare cenaclu aduce, cu el, o atmosferã de emulaþie,
iar asta a încercat, încã de la sosirea sa în Dorohoi, sã creeze. A
primit, repede, sprijinul directorului de atunci al Casei de Culturã,
care i-a adus la cunoºtinþã cã mai fiinþase, cu ceva vreme în urmã,
un cenaclu, la Dorohoi, intitulat, se pare, „Ioan Pinciu”. Cert e cã
absenþa oamenilor dispuºi sã se adune ºi sã facã literaturã, cum e
cazul acum, la Dorohoi, cu Cenaclul Editor, a fost destul de repede
uitatã, deoarece la prima ºedinþã de constituire a cenaclului au fost
prezenþi aproape 60 de oameni! Ulterior, s-a închegat un nucleu
de 15-20 de oameni care erau implicaþi, constant, în efortul de
creaþie, deºi textele nu se ridicau, totdeauna, la cel mai înalt nivel.
Prin comparaþie, Cenaclul Editor are un nucleu de aproximativ 10-
15 oameni, însã media de vârstã e substanþial mai micã.
Semnificativ rãmâne faptul cã, prin cenaclul Septentrion, s-a
încercat crearea unei breºe, în inerþia culturalã dorohoianã, ceea
ce a fãcut ca oamenii sã înþeleagã, relativ repede, faptul cã aici
existã un grup de creatori talentaþi, capabili sã ofere ceva palpabil
literaturii române. ªi astfel, în scurt timp, s-a ajuns la constituirea
Colocviilor Naþionale de Literaturã Septentrion, ce au beneficiat de
girul unor importanþi critici de la Iaºi ºi Bucureºti, care au venit, aici,
ºi au dat ºi premii. Numele cenaclului ºi al miºcãrii a fost dat de
Valerian Þopa, iar ºedinþele se desfãºurau în prima duminicã a
lunii, de obicei, în condiþii foarte grele, pe timp de iarnã neexistând
posibilitatea încãlzirii încãperilor Casei de Culturã. Firile erau însã
entuziaste, iar atelierele de creaþie, chiar dacã nu dispuneau de un
material la nivelul calitativ pe care ºi l-ar fi dorit, ºi-au atins scopul.
DI T O R

DI T O R
Zgura se cerne, pânã la urmã, ºi rãmâne diamantul: aceasta este,
abia, menirea unui cenaclu. Perioada de vârf a Septentrionului a
fost deceniul cuprins între anii 1985-1995, ulterior ei pãstrând
legãtura prin corespondenþã, iar, în prezent, prin intermediul
Internetului. Iatã cã tradiþia dorohoianã astfel constituitã a fost cât
se poate de vie, ea nefiind singularã, în istoria acestor locuri, dacã
ar fi sã amintim numai de avangarda lui Saºa Panã, de la începutul
secolului XX. Nimeni, dintre membrii cenaclului, nu avea un volum
publicat, la începuturile sale, cu excepþia lui Vasile Clem, care
scrisese îndeosebi în limba ucraineanã, dar avea o carte, cel
puþin, ºi în limba românã, el fiind membru al USR. În schimb,
aproape cu toþii publicaserã, deja, în reviste puternice de

87
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
literaturã, ale vremii, care erau mult mai puþine numeric, faþã de
situaþia actualã, ºi unde nu putea oricine sã publice, selecþia
valorilor fiind efectuatã de critici literari reputaþi. Ulterior, mulþi
membri ai cenaclului au ajuns membri USR, inclusiv Lucian
Costache ºi Mircea Catargiu, plecaþi acum în alte zone ale þãrii.
Dintre membrii Cecului de la Dorohoi, numai Gicã Manole a
participat la câteva ºedinþa ale Cenaclului Septentrion, fãrã a se
autoconsidera, însã, drept exponent al Generaþiei Septentrion,
astfel cã legãtura dintre generaþii este extrem de ºubredã.
Ceea ce ºi-a propus Septentrionul a fost formarea unei
generaþii literare ºi racordarea ei la valorile universale, adicã cam
ceea ce ºi-a propus, la o altã scarã, ºi Cenaclul Editor.
Continuitatea este mai mult decât necesarã, în acest context, ca
ºi împãrtãºirea din experienþa fostei miºcãri. Destul de repede,
septentrioniºtii au ajuns personalitãþi literare distincte, lucru care
poate fi constatat din parcurgerea Antologiei Septentrion. Astfel,
miºcarea Septentrion a ajuns sã constituie, la nivel naþional, un
brand, care e pãcat sã nu fie folosit, de cãtre exponenþii noii
generaþii de creatori ai Dorohoiului. Traseul inaugurat se impune
sã fie continuat. Faþã de kitschuiala comunistã, ce reprezenta, pe
atunci, trecutul apropiat, miºcarea a reprezentat o adevãratã gurã
de oxigen, ce a permis, literaturii dorohoiene, sã se reafirme. Or,
asta a însemnat ºi stabilirea de legãturi cu grupurile literare
puternice, din þarã. Iar acestea fiinþeazã pe tot teritoriul românesc:
la Botoºani, de pildã, existã cenaclul Uniunii Scriitorilor din
Botoºani, care se întruneºte, ce-i drept, cu intermitenþe (ultima
oarã, acum douã veri, a fiinþat constat), aici existând 15-20 de
DI T O R

DI T O R
membri USR ºi aproximativ 50 de poeþi ºi scriitori activi. Apoi,
existã miºcãri puternice la Iaºi, Suceava, Piatra-Neamþ, Bacãu
(unde se aflã ºi o filialã a USR), Focºani, Galaþi, Constanþa,
Bucureºti, Slobozia, Craiova, Piteºti, Timiºoara, Arad, Sibiu,
Braºov, Bistriþa, Cluj, Baia Mare, Satu Mare, Târgu Mureº,
Oradea, etc… Aºadar, România este o þarã vie, din punct de
vedere literar, iar, în pofida diversitãþii grupãrilor literare, miºcãrile
puternic individualizate ºi vocile distincte se impun, cu timpul.
Conteazã stilul, mesajul. Festivalurile de poezie contribuie, ºi ele,
la asigurarea comunicãrii, între aceste grupãri, iar astãzi
comunicarea se încheagã ºi pe site-urile specializate de pe
Internet, precum agonia.net sau poezia.ro, unde existã peste

88
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII
30.000 de înscriºi, creatori sau cititori de poezie! Petruþ Pârvescu
subliniazã cã ºi la Botoºani existã o miºcare extrem de puternicã,
datoritã lui Gellu Dorian, pe care îl apreciazã drept o mare
personalitate, întrucât a creat Congresul Naþional de Poezie,
Festivalul Naþional Mihai Eminescu, cu ediþie anualã dublã (în
varã ºi în iarnã), Festivalul Scriitori pe meleaguri natale (aflat la a
XXXV-a ediþie), sãrbãtorile iernii, din luna februarie, care devine,
astfel, luna poeziei. Dar, astãzi, accentul se deplaseazã, treptat, în
favoarea site-urilor, care intrã tot mai mult în atenþia criticilor de
marcã, important fiind cã ceea ce se întâmplã pe Internet este un
fenomen de masã, inclusiv Petruþ Pârvescu declarând cã
dispune, de o paginã, pe agonia.net, el mililtând, astfel, pentru
stabilirea unui mai strâns contact dintre generaþii, ca ºi prezentul
sãu demers. Or, a întreprinde aºa ceva, în „locul în care nu se
întâmplã nimic”, pentru a-l parafraza pe Sadoveanu, constituie,
pentru Petruþ Pârvescu, singurul lucru interesant pe care îl are,
Dorohoiul, la cei 600 de ani ai sãi: Generaþia Editor reprezintã o
adevãratã oazã, în dezolantul peisaj pe care îl oferã oraºul: strãzi
pline de gropi, sãrãcie, incompetenþã ºi neputinþã administrativã,
disperare ºi eºec dramatic, pe toate planurile. Doar talentul pare
a-l putea salva pe om, în acest context, ºi o voinþã puternicã. Este
ºi motivul pentru care Petruþ Pârvescu considerã cã „dacã ai
talent, poþi sã fiinþezi”, cu condiþia stabilirii de contacte cu cei din
afarã: „ieºiþi din sat, dintre uliþi, ºi lumea se schimbã…!”. Dar, în
realizarea unui astfel de demers, disponibilitatea unui brand nu
poate fi decât beneficã. ªansa de a dispune de un brand este,
dupã Petruº Pârvescu, o ºansã mare, realã, a Generaþiei Editor,
DI T O R

DI T O R
deoarece este greu ca ea sã izbuteascã, prin forþe proprii, crearea
unui brand propriu, care sã ajungã sã se impunã, la nivel naþional.
Dacã acest lucru e posibil, poate fi încercat, dar dacã nu, atunci nu
poate fi decât beneficã continuarea tradiþiei inaugurate de
Septentrion. Întotdeauna, e mai bine sã porneºti de la ceva, decât
de la nimic. Iar Septentrionul este al Dorohoiului, nu al lui Petruþ
Pârvescu, al lui Valerian Þopa, Stelorian Moroºanu, Nicolae
Cãruntu sau al altora. „Eu vorbesc de el cu mândrie, deºi am fãcut
parte ºi din alte miºcãri de literaturã foarte puternice”, spune
Petruþ Pârvescu, referindu-se la Cenaclul de luni, condus de
Nicolae Manolescu, ºi la Cenaclul Universitas, condus de Mircea
Martin, ambele bucureºtene.
89
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Refacerea acestei tradiþii nu e posibilã, totuºi, în absenþa
prezenþei, membrilor miºcãrii Septentrion, printre tinerii iubitori de
literaturã ai Dorohoiului, cu intenþia expresã de a crea cadrul
continuitãþii acestei tradiþii. Aceste contacte între generaþii, iniþiate
de Cenaclul Editor, reprezintã un început remarcabil, din acest
punct de vedere. Dar el presupune ºi asumarea responsabilitãþii
efortului concret de orientare a vocilor creatoare individuale.
Lectura creaþiilor celor ce vin din urmã este o formã pe care
aceastã asumare o poate lua. Iar revista Editor, cu cele douã
numere ale sale, oferã un material suficient de bogat, pentru
realizarea unui astfel de prim contact, dovadã cã Emanuela Albu,
dând glas poeziei „ªi ai ajuns în poziþie inversã”, a reuºit sã
stârneascã interesul invitatului. „Prima probã, atunci când te
apleci spre literaturã, este sã faci poezie”, afirmã la un moment
dat, continuând: „Tu ai citit? N-am auzit nimic, te rog sã citeºti…”,
încercând sã sugereze, cu alte cuvinte, faptul cã poezia
adevãratã este aceea care te capteazã, care îþi manipuleazã
fiinþa, devenind sclavul ei, aproape instantaneu. E drept, pentru
aceasta e nevoie ca, în prealabil, condiþiile de receptare a poeziei
sã întruneascã minime condiþii, contexte precum oboseala sau
alergarea minþii cãtre alte orizonturi constituindu-se în reale
obstacole. Totuºi, înainte de a înþelege, poezia cuiva, nu e lipsit de
interes sã-i cunoºti preferinþele, proiectul propriu dupã care se
ghideazã, atunci când creeazã. Preferaþii Emanuelei Albu, de
pildã, sunt, în literatura românã, Bacovia ºi Stãnescu. Primul,
alãturi de Arghezi, e considerat, de cãtre Petruþ Pârvescu, drept
poetul care îþi poate fi ºi bun dascãl, spre deosebire de Nichita
DI T O R

DI T O R
Stãnescu, în orbita cãruia, dacã te vezi intrat, foarte greu mai
reuºeºti sã ieºi. Nichita Stãnescu, alãturi de Marin Sorescu, se
numãrã printre scriitorii care l-au marcat cel mai mult, în calitate
de poet, deºi numai în intimitatea celui de-al doilea a izbutit sã
stea, la un moment dat, având ocazia sã-l cunoascã mai
îndeaproape. Dar, înainte de a pleca la drum, e absolut necesarã
o minimã clarificare a ceea ce este, de fapt, poezia, respectiv a
ceea ce am vrea sã fie. Dezvãluirea esenþialului nu are cum sã nu
reprezinte menirea sa, dar aceastã dezvãluire trebuie sã se
realizeze, dupã cum þine sã sublinieze invitatul, într-un mod
specific, pe care toþi ar vrea sã îl facã, dar pe care puþini pot,
determinând acea coardã a sensibilitãþii fiecãruia sã vibreze,

90
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII
lucru ce se poate realiza printr-un produs unic, nu de serie,
oferindu-i totodatã receptorului posibilitatea de a continua
investigaþia orizontului astfel deschis. Bineînþeles, la vârsta de 17
ani e dificil sã ai acel ceva „al tãu”; doar Eminescu a izbutit asta,
dupã cum þine sã precizeze poetul Pârvescu. Dar, din punctul meu
de vedere, nici Petruþ Pârvescu însuºi nu reuºeºte sã satisfacã,
întotdeauna, exigenþele de el rostite: de exemplu, poemele sale
sunt, uneori, departe de a crea emoþia preconizatã. Prin
comparaþie, poemul Emanuelei Albu „Alternative - oricum te-ai
dus” deºi nu creeazã o stare de emoþie, reuºeºte sã capteze, prin
începutul sãu, atenþia. Ideea operei trebuie sã poatã fi continuatã
de cãtre cititor, nu ºi opera însãºi, dar aceasta nu se poate realiza
decât în mãsura în care aceastã operã pune în valoare ideea,
marcând percepþia, sensibilitatea, memoria cititorului. Construcþia
poemului se cuvine sã fie, din acest motiv, cât mai unitarã,
percepþia ansamblului repercutându-se în chip decisiv asupra
fiecãrui detaliu:

Alternative oricum te-ai dus

de când omul a renunþat


la filosofia pletelor cãrunte
optimismul se duce pe apa sâmbetei
ºi toþi îs deconectaþi:
unul a ajuns zãnatic,
cu un ochi agãþat de o razã,
privind lumea în sus;
DI T O R

DI T O R
altul a rãmas
cu ochii lipiþi de sol,
aºa.

Dacã prima parte a poemului reuºeºte sã creeze o stare


de aºteptare, cãreia ar fi trebuit sã-i urmeze deschiderea acelui
orizont de care s-a vorbit, partea a doua nu dezvoltã suficient de
mult intriga, nici nu o clarificã, abandonând construcþia sensului în
favoarea unei atitudini ironice. Aceasta, însã, referitor la mesajul
poetic. Pe poetul Pârvescu îl intereseazã, în primul rând,
muzicalitatea poeziei, cântecul ei, care suferã, în opinia sa, din
pricina elementelor de legãturã, mai ales când sunt prezente în

91
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
exces, ºi, în cazul de faþã, din pricina unor expresii precum „de
când”, „toþi îs”. Ele ar trebui eliminate, pentru a se facilita, astfel,
rotunjirea poemului. Din punctul meu de vedere, însã, ele nu
constituie neapãrat o problemã, ci modalitatea de lecturã:
intonaþia versului prim diferã, în funcþie de silabele pe care se pun
accentele. Astfel, accentuarea pe silaba a doua a expresiei „de
când”, coroboratã cu ridicarea solemnã a tonului, conduce la o cu
totul altã percepþie, a expresiei ºi a întregului vers. Muzicalitatea
nu þine doar de cuvintele alese de poet, ci ºi de modalitatea în care
se oferã, spiritului, în chiar carnalitatea lor. Iar aceastã întrupare,
a cuvântului, în timp, depinde de talentul celui ce oficiazã
incantaþia actorul care e distinct de talentul poetului. În orice caz,
fiind vorba despre un poem intelectual, cu o pronunþatã tentã
ironicã, nu poate fi vorba de un efect spectaculos, al sãu, la nivelul
afectivitãþii. Fiecare mare poet ar prelucra în mod diferit, poemul,
în funcþie de sensul pe care ar vrea sã i-l confere, dar simplul fapt
cã poemul mai poate fi prelucrat constituie un indiciu al faptului cã
procesul creator a fost întrerupt într-o fazã încã incipientã, a sa.
Originalitatea conteazã atât în momentul construcþiei, cât ºi al
reconstrucþiei poemului, însã eficienþa acestor procese nu trebuie
pierdutã nici o clipã din vedere, exact ca în cazul construirii ºi
prelucrãrii unui scaun, care, pentru Petruþ Pârvescu, oricât ar fi de
frumos, îºi pierde valoarea, dacã nu este suficient de stabil ºi de
rezistent pentru a se sta pe el. În mod similar, un poem trebuie sã
satisfacã niºte minime exigenþe de construcþie, una dintre ele fiind
tocmai aceastã sonoritate a poemului. Mulþi i-ar putea obiecta cã
în felul acesta condiþioneazã nepermis de mult natura poeziei de
DI T O R

DI T O R
natura limbii, consecinþa fiind cã poemul astfel definit devine
intraductibil, însã ºedinþa cenaclului nu a evoluat înspre astfel de
discuþii. Mai mult, stilul ºi tehnica poeticã nu pot fi sesizate doar în
urma analizei unei singure creaþii, dat fiind cã pânã ºi poeþii
consacraþi au poeme ce nu-i definesc. De observat, însã, cã
expresia din deschiderea poemului introduce o provocare,
dincolo de sonoritatea sa nu tocmai doritã, o trimitere cãtre un
eveniment petrecut într-un timp nedefinit, sens ce ar fi pierdut prin
eliminarea ei ºi care ar fi dificil de reconstruit, altfel. Important e cã
astfel de voci critice sunt prezente, astfel ca, din dialectica
dialogului lor, sã se asigure însuºirea mijloacelor necesare
progresului. Finalul îl surprinde, în mod plãcut, pe poetul ºi criticul
92
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII
Petruþ Pârvescu: acel „aºa” e smuls, parcã, din Sorescu, ºi
confirmã impresia unei anumite candori, de care dispune poemul.
Din punctul meu de vedere, acest ultim cuvânt, deºi nu spune
nimic, lasã impresia cã spune, totuºi, ceva, aceasta fiind ºi marea
virtute a poetului: de a comunica ceva chiar ºi numai din context.
E o artã ce conferã, în chip vizibil, personalitate, acestei
construcþii, fãrã a suplini caracterul ei insuficient finisat,
neterminat, dupã cum s-a mai precizat. Cãci este o lipsã,
întotdeauna, atunci când virtualitãþile unui vers sau ale unei
strofe, chiar ale unei singure metafore, nu sunt suficient
exploatate. Per ansamblu, însã, încercarea este un pas
indispensabil cãtre conturarea unei voci personale, mature, care
sã satisfacã pe deplin exigenþele dobândite tocmai prin propriul
sãu exerciþiu.
Unul din modurile în care acest proces de maturizare se
consolideazã este, se ºtie, contactul cu poezia autorilor
consacraþi, ºi, cum autorii din manuale nu pot sã ofere, ei înºiºi,
explicaþii, celor ce au multe chestiuni neclare, despre creaþia lor,
contactul direct cu persoana creatorului este ceva rar ºi extrem de
benefic. Este tocmai motivul pentru care Petruþ Pârvescu,
scoþând, din mânecã, varianta miniaturalã a volumului sãu
„Imnele tãcerii” (Ed. Agata, Botoºani, 2003), s-a pus la dispoziþia
celor prezenþi, etalându-ºi, totodatã, realul talent recitativ. E drept,
micropoemele din acest volum reprezintã un experiment liric, dat
fiind cã varianta lor originalã, haiku-ul, nu este caracteristicã limbii
române. Deºi a lucrat, cele 91 de micropoeme ale volumului, pe
parcursul a 20 de ani, el nu le considerã reprezentative pentru
DI T O R

DI T O R
creaþia sa poeticã! Trilogia „Câmpia cu numere” o considerã, însã,
definitorie stilului sãu, pe o scarã de la 1 la 10 plasând-o în dreptul
cifrei 10! Altfel spus, cele trei volume ale ciclului („Prima zi”;
„Geometria visului”; „A opta zi”) le considerã perfect integrate
proiectului sãu liric, perfect acordate crezului sãu poetic, toate
ilustrând cât se poate de bine concepþia sa asupra modului în care
trebuie sã arate poezia. Or, deºi acestea sunt cãrþile sale de
cãpãtâi, constatã cã ele nu sunt suficient de cunoscute, în lumea
literarã, la nivel naþional, sau cã, acolo unde sunt cunoscute, nu
au fost receptate aºa cum ºi-ar fi dorit.
Micropoemele constituie, însã, o încercare la care rar se
încumetã poeþii români, deºi încercãri au mai existat. În opinia lui

93
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Petruþ Pârvescu, cunoscãtori buni ai acestui gen au fost, la noi,
ªerban Codrin, suceveanul Constantin Severin, Cezar Vasilescu,
care a cãlãtorit în Japonia, chiar, pentru o mai bunã documentare
ºi cunoaºtere a haiku-ului. Dificultatea, în realizarea lui, nu constã
doar în structura rigidã, lucru întâlnit ºi în cazul sonetului,
gazelului, etc., ci ºi în necesitatea exprimãrii simultane a timpului,
spaþiului ºi a acþiunii, toate prinse într-un flash unitar, care trimite,
direct, cãtre faptul senzorial, tinzând sã se substituie cât mai
precis stimulului material. Semnatarul prefeþei este Gheorghe
Grigurcu, un critic avizat, bun cunoscãtor al poeziei japoneze, pe
care poetul nu îl cunoaºte, personal, dar care a fost atât de
încântat, de micropoemele volumului, încât s-a oferit sã realizeze
acest cuvânt înainte. Faptul cã fiecare conþine doar trei versuri nu
este cea mai mare performanþã, înregistratã în literatura românã,
Ion Pillat alt poet de pe meleagurile fostului judeþ Dorohoi
concepând un volum cu poeme alcãtuite dintr-un singur vers!
Oricum, important e ca aceastã concentrare extremã, de sens, sã
comunice ceva esenþial, fapt pe care nu-l poate realiza decât în
urma materializãrii, prin cuvânt, a unei imagini care reuºeºte, de
l a s i n e , s ã v o r b e a s c ã :
DI T O R

DI T O R

Lupta cu timpul (Emanuela Albu)


I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII
*** ***
Ziua în amiazã Noapte adâncã
Un puf de pãpãdie Doar carul se aude
În vatra goalã În tinda de lemn

***
Metamorfozã
Verigheta de nisip
În vadul apei

*** ***
Toamnã bogatã Sub soarele alb
Boii s-au oprit singuri O câmpie pârjãlitã
În dreptul morii Macii în floare

Bineînþeles, nu toate micropoemele se adreseazã


sensibilitãþii în chip similar: dacã receptorul are nevoie de
acomodare, cu creaþia liricã, s-ar putea vorbi, foarte bine, ºi de un
fenomen similar, dar de sens invers. Micropoemul trebuie sã-ºi
facã, loc, pânã la acea coardã a sufletului pe care este menit sã o
dezlãnþuie. Or, asta înseamnã cã energia sa este atât de
puternicã, încât, chiar dacã receptorul nu este pregãtit, pentru ea,
continuã sã rãmânã, în manierã imperceptibilã, în inconºtientul
fiinþei acestuia, declanºând apoi, într-un moment ce trece drept
iluminare, înþelegerea. Este, de altfel, situaþia oricãrei poezii mari.
Procesul de adaptare nu este, aºadar, unul unilateral, în cazul
DI T O R

DI T O R
artei. Astfel se face cã dacã un singur exemplar, din poemele
cuprinse într-un volum, izbuteºte sã-ºi atingã scopul, poarta va fi
deschisã ºi cãtre percepþia celorlalte. Dupã cum se exprimã chiar
Petruþ Pârvescu, dacã un singur poem a reþinut atenþia cititorului,
atunci cartea ºi-a atins scopul. În fond, la orice poet, dacã cãutãm
dinadins, vom gãsi ºi rebuturi, motiv pentru care nu trebuie
judecat, poetul, pentru aceste nereuºite (fireºti, în cadrul
procesului creator), ci dupã culmile sale. Uneori, mici stângãcii se
strecoarã chiar ºi în poemele îndelung revãzute sau staþionãri ale
sensului, încremeniri în formule ce nu împrospãteazã versul. De
pildã, în ultimul micropoem citit de autor, efectul creat de primul
vers este slab exploatat de cel de-al doilea, dat fiind cã „soarele
95
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
alb” exprimã cam acelaºi sens cu „câmpia pârjolitã”, efectul
general fiind acela al unei repetiþii care nu este, prin ea însãºi,
sugestivã. Dincolo de asemenea inevitabile precizãri,
micropoemele pârveºtiene rãmân ca realizãri remarcabile. Ele
exprimã acea tendinþã, a poeþilor ajunºi la maturitate, de a se
distanþa de formulele standardizate ale generaþiei care i-a format.
Or, poetul însuºi o spune:

aºa gândeam fiecare pe-atunci


lupi tineri vânam mai mult în haitã
pe la colþurile gurii
cu urechile ciulite
în nopþile albe fãrã frontiere
prin oraºe somnambulice
aºteptam cutremuraþi zorile…

Autobiografismul reprezintã o laturã importantã a poeziei


lui Petruþ Pârvescu, sau mai exact, dupã cum el însuºi o spune, a
generaþiei optzeciste. Riscul este, în cazul insistenþei asupra unei
astfel de tematici, acela cã s-ar putea sã ºtii numai tu ce ai vrut sã
spui, în poem… În absenþa trimiterilor cãtre realitãþile universale
ale umanului, asemenea orientãri sunt destinate eºecului. Poezia
de tentã autobiograficã nu trebuie confundatã cu autobiografia.
Din aceasta din urmã fac parte inclusiv poemele de facturã
autobiograficã, ca ºi celelalte realizãri. Iar realizãrile
septentrioniºtilor nu au fost deloc puþine. Cea mai deosebitã pare
a fi volumul de cvadropoeme al lui Augustin Eden. Comentând
DI T O R

DI T O R
acest gen liric, Petruþ Pârvescu þine sã precizeze faptul cã
Augustin Eden a lãrgit aria poeziei combinatorii, care exista ºi
pânã la el, dându-i, însã, o formã originalã. Practic, formula pe
care a gãsit-o conferã personalitate genului, acesta fiind un lucru
formidabil, merituos. Elementul de permutare a mai fost
semnalat, în literatura românã ºi mondialã, dar nu în aceastã
formã. E totuºi o chestiune destul de puþin cunoscutã,
deocamdatã interesând mai mult în calitate de experiment. ªi
totuºi, schimbarea numelui autorului, din Valerian Þopa în
Augustin Eden, nu poate semnifica decât revendicarea, sa, de la
acest nou gen liric, pe care-l ºi considerã definitoriu spiritului sãu,
nicidecum doar o încercare. Este vorba, practic, de o renaºtere a

96
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII
poetului, de un adevãrat botez liric al sãu, exprimat ºi prin aceastã
schimbare de marcã scriitoriceascã. Nu poate fi vorba de un
experiment, aºadar, decât în accepþiunea acestuia de „noutate”.
Cel puþin din perspectiva autorului.
Septentrioniºtii, în general, au vizat forþarea expresiei,
pânã spre limitele ei. ªi Dan Movileanu, pe care Petruþ Pârvescu
îl apreciazã drept un poet extraordinar, a încercat aceasta. Existã
însã ºi septentrioniºti care s-au simþit mai atraºi de poezia de
facturã clasicã. Unul dintre ei, Nicolae Cãruntu, foarte talentat, a
preferat o zonã poeticã din care, în opinia invitatului cenaclului,
este greu sã mai fie scos. Cazul sãu îl apreciazã ca similar celui al
lui Mihai Munteanu, dat fiind cã poezia a evoluat, azi, cãtre alte
forme, cãtre alte zãri ºi stiluri, în vreme ce ei nu par a fi sesizat,
aceasta. E ca ºi cum ai merge îmbrãcat, pe stradã, în haine
aparþinând unei alte epoci… E un exemplu profan, dar Petruþ
Pârvescu apeleazã la el argumentând prin aceea cã Arghezi,
Minulescu, Coºbuc, au creat în acest mod, ºi au fãcut-o foarte
bine, astfel cã nu-ºi mai are rostul reluarea unor astfel de pastiºe.
Argumentul mai potrivit ar fi însã altul, în opinia mea: câtã vreme
te înfãþiºezi, contemporanilor, în haine aparþinând antichitãþii, de
pildã, sau Evului Mediu, mesajul pe care ele au menirea de a-l
transmite nu va fi receptat. Or, acest lucru este crucial, pentru un
poet care-ºi publicã, creaþiile, dorind tocmai sã fie receptat. Sã fie
însã, corectã, trimiterea unui poet ca Nicolae Cãruntu, în
categoria celor ce abordeazã un stil demodat? Opinia lui Petruþ
Pârvescu, conform cãreia nu te poþi sustrage modei, în artã, ar
atrage criticile multor teoreticieni contemporani, cãci, dacã moda,
DI T O R

DI T O R
aparenþa exterioarã, e definitorie pentru artã, ºi nu esenþa ei,
atunci artistul ar trebui sã danseze dupã cum îi cântã receptorul
sãu! O astfel de opinie contrazice tocmai teoria despre funcþia ºi
menirea artei, dupã care aceasta este menitã sã modeleze gustul
receptorului, ºi nu receptorul, pe acela al artistului. Existã un
feed-back, bineînþeles, dar el nu poate merge atât de departe
precum lasã sã se întrevadã Petruþ Pârvescu. Sã parcurgem,
însã, un poem semnat Nicolae Cãruntu:

Ritual diurn

Aproape cã a devenit

97
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
pentru mine
un ritual zilnic
ca în fiecare dimineaþã,
dupã ce-mi beau cafeaua
ºi-mi servesc
porþia de nicotinã
sã ies în grãdinã
ºi sã hrãnesc
vrãbiile
ºi porumbeii sãlbatici…
Urmele lãsate de aceºtia
prin zãpada proaspãtã
ºi eternã
sunt aidoma hieroglifelor
de pe-un vechi pergament
egiptean…
Altfel, m-aº simþi vinovat.
Fãra sã dau hranã acestor
nevinovate înaripate cereºti
cred cã zborul lor
n-ar fi întreg.

Stilul lui Nicolae Cãruntu este cel al unui poet-rapsod.


Simplitatea sa reiese, în mare parte, din simplitatea datelor
despre care alege sã vorbeascã, ºi, paradoxal, se resimte
prezenþa imediatã ºi intimã a senzaþiei, întocmai ca în
micropoemele lui Petruþ Pârvescu! Este vorba, în ambele cazuri,
DI T O R

DI T O R
de crezuri poetice bine articulate, cultivate în mod conºtient, dar
care se acordã în chip diferit cu sensibilitatea contemporanilor.
Mai grav este cã marea parte a poeþilor care se supun,
canoanelor contemporane, suferã de mult mai puþinã
receptivitate, decât aceia ce le refuzã! Iar refuzul acesta are drept
fundament tocmai absenþa virtualitãþii poetice, din majoritatea
proiectelor lirice contemporane! Iatã cã lucrurile nu sunt deloc
simple, mai ales în contextul în care puþini poeþi în viaþã satisfac,
dupã cum þine sã sublinieze Pârvescu, criteriul de bazã al marii
poezii: sã gãseºti, pe stradã, o carte fãrã coperþi, ºi, lecturând
poemele, sã-þi dai seama cine e autorul! Dintre poeþii ce
experimenteazã modalitãþi lirice necanonice, Augustin Eden e

98
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VII
singurul ce ar satisface aceastã exigenþã, în spaþiul botoºãnean ºi
chiar naþional, anume prin cvadropoemele sale. Iar dintre poeþii ce
abordeazã modul liric comun, doar în Iaºi am putea gãsi astfel de
nume, Petruþ Pârvescu nominalizându-l pe Emil Brumaru. În afarã
de el, e greu sã mai gãseºti pe altcineva, dat fiind cã un
Cãrtãrescu, de pildã, este exponentul unei generaþii, stilul sãu
nefiind doar al lui. Sunt mulþi care vor rãmâne doar ca exponenþi ai
unor haite literare, ºi atât. Azi, de exemplu, Dan Sociu este
exponentul generaþiei douãmiiste. El scrie de cinci, ºase ani, însã
un poet nu se formeazã, afirmã Petruþ Pârvescu, într-un atât de
restrâns interval temporal. Dacã se va menþine, totuºi, va rãmâne
ca un reper, dispunând de o anumitã patinã ce-l individualizeazã.
Însã un poet e matur abia atunci când pãrãseºte haita ºi devine un
lup singuratic… Or, Dan Sociu încã fiinþeazã într-o haitã,
binecunoscutã lui Pârvescu, care admite valabilitatea regulii
principale a afirmãrii, în literaturã: pentru a-þi face loc, trebuie sã
înaintezi compact, în haitã, prin unirea forþelor, sub oblãduirea
unui critic. Singur e aproape imposibil, date fiind puternicele
redute apãrate de alte haite, care vor sã-ºi pãstreze, cu orice preþ,
supremaþia. Este ºi motivul pentru care e nevoie de o miºcare, de
un steag, de un brand, cum a fost ºi este Septentrionul.
Bineînþeles, nu e sufficient, deoarece, dupã ce izbuteºti sã atragi,
astfel, atenþia, asupra ta, numai valoarea va decide modul în care
vei fi receptat. Altminteri, vei fi uitat, repede. Aºadar, modul în care
vorbeºti ºi lucrurile despre care vorbeºti vor decide destinul tãu
literar. Dar, din acest punct de vedere, s-ar pãrea cã tocmai
biografismul generaþiei optzeciste este cartea pierzãtoare, ºi nu
DI T O R

DI T O R
esenþialismul unuia ca Nicolae Cãruntu… Ca sã fiu mai clar,
biografismul nu poate fi decât poezia unui timp, care cade repede
în desuetudine ºi, la un moment dat, nu mai poate fi înþeles decât
cel mult de cãtre cunoscãtorii de istorie (iar arta nu are rost sã
încerce a se substitui istoriei), în vreme ce esenþele relevate în
poezia lui Nicolae Cãruntu ar putea fi receptate, la fel de bine, ºi
peste o sutã de ani…
Un alt poet dorohoian în plinã afirmare, Paul Gorban, se
aflã, ºi el, în atenþia lui Petruþ Pârvescu, încã de la debut. Fiind de
formaþie filosof, poezia sa abundã, adesea, în abstractizãri, ele
alternând cu prea mult descriptivism, însã valoarea sa e certã, mai
cu seamã în domeniul biografismului, unde e puternic. Este un

99
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
poet în plinã formare, iar urmãrirea evoluþiei sale poate furniza
reale surprize. Un fapt scapã, însã, lui Petruþ Pârvescu:
biografismul lui Paul Gorban diferã net de acela al generaþiei
optzeciste. Este mult mai redus la esenþã iar problematizarea-i
specificã se realizeazã dupã coordonate mult diferite.
Un lucru poate fi selectat, cu caracter de concluzie:
creaþia are nevoie de exerciþiu ºi de lecturã. Prin acestea,
creatorul tinde sã-ºi edifice piloanele personalitãþii sale, cele
care-i structureazã materia primã necesarã inspiraþiei. Au avut
plãcerea de a-l avea, aproape, pe Petruþ Pârvescu, în ziua de
graþie 16 august 2007: Robert Lupaºcu, Marian Axinte, Alex
Mihãescu, Emanuela Albu, Poliana Munteanu ºi subsemnatul.
DI T O R

DI T O R

Spiritul timpului vâslind (Emanuela Albu)


I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VIII

De la iluzie la realitate

P
rognoza asupra viitorului nu ar interesa, poate, pe
oameni, dacã prezentul ar constitui împlinirea
nevoilor pe care le nutresc. Aºa, aceste nevoi sunt
proiectate într-un timp viitor, care se vrea a fi cât mai precis definit.
Marian Axinte, singurul ºi cel mai avizat astrolog din Dorohoi, ºi, în
acelaºi timp, unul dintre puþinii admiratori ai Cenaclului Editor, ne-
a obiºnuit ca, la aproape fiecare început de ºedinþã, sã precizeze
coordonatele astrologice ale zilei, dând lecturã astrogramei
dinadins întocmite. Dincolo de faptul cã mult mai interesantã ar fi,
pentru membrii cenaclului, estimarea momentelor de maximã
inspiraþie creatoare, ca ºi de maximã receptivitate, din partea
celorlalþi, astrologia rãmâne, la nivelul percepþiei comune, nu ca o
ºtiinþã, ci ca o formã mereu reactualizatã de mitologie. Iar
mitologia este cu atât mai prezentã, în vieþile noastre, cu cât
realitatea este mai mizerã.
Cu radiografierea acestei realitãþi a debutat ºedinþa a
opta a cenaclului, la ora 11 a zilei de 23 august 2007. Am început
prin a da citire unor pasaje din editorialul ziarului Monitorul de
Botoºani, intitulat “Somnul raþiunii în varianta dorohoienilor”:
DI T O R

DI T O R
“Cunoscutul raþionament filosofic cum cã somnul raþiunii naºte
monºtri poate fi demonstrat cu uºurinþã la Dorohoi. Monºtrii creaþi
aici nu sunt doar fantasme ale gândirii, ci mai degrabã personaje
umane cu douã picioare, douã mâini, dar cu o mare putere de
decizie alimentatã în permanenþã de sforãielile celor mulþi, pe care
nu-i mai intereseazã cine stã sus ºi decide în numele lor. Cu ochii
împãienjeniþi de promisiuni, dorohoienii continuã sã viseze la
drumuri frumoase, la autostrãzi care sã-i uneascã cu lumea, la
condiþii normale de viaþã, la locuri de muncã bine plãtite ºi mai ales
la respect din partea celor pentru care omul reprezintã din când în
când doar un vot ºi permanent un plãtitor de impozite. Aici, în

101
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Dorohoi, lumea s-a învãþat cu orice. Pe nimeni nu mai deranjeazã
faptul cã apa rece mai degrabã picurã decât curge, pe nimeni nu
deranjeazã cã drumurile sunt în reparaþie de 10 ani sau cã cei
aleºi sã-ºi facã treaba în slujba lor au devenit intangibili,
impertinenþi ºi se cred un fel de zei locali. Lumea s-a obiºnuit cu
nepãsarea, s-a obiºnuit cu neschimbarea ºi continuã sã doarmã
în aºteptarea minunii care s-o trezeascã la viaþã. Din pãcate
deºteptarea va întârzia sã aparã atât timp cât dorohoienii
continuã sã accepte ceea ce pentru lumea civilizatã este de
neacceptat. Despre un astfel de lucru am relatat zilele tecute iar
un astfel de lucru numai la Dorohoi se putea întâmpla. Mult
aºteptata minune care sã readucã strãzile Dorohoiului la o formã
normalã se lasã aºteptatã din cauza birocraþiei, deºi banii existã ºi
stau neutilizaþi. Practic, Primãria Dorohoi a efectuat un împrumut
pe spatele contribuabililor, banii fiind puºi la loc din buzunarul
dorohoienilor, pentru reparaþiile drumurilor, numai cã iþele s-au
încâlcit, când s-a decis cine trebuie sã execute lucrarea. Aºadar,
pânã se rezolvã contestaþiile ºi lucrurile redevin legale iþele rãmân
încâlcite ºi omul de rând continuã sã doarmã cu gândul cã strãzile
vor fi reparate odatã ºi odatã, iar trebuºoara asta nu are nici o
legãturã cu portofelul lui. (…) Cum lucrãrile nu au început încã
decât pe hârtie, iar aceastã hârtie stã ascunsã la fundul stivei,
aºteptând o rezoluþie, ºi cum de aceastã hârtie depind alte hârtii
ce vor aºtepta la rândul lor alte rezoluþii, este de aºteptat ca cel
mai probabil drumurile din Dorohoi sã fie reparate mai repede în
visurile oamenilor decât în realitate. Pãcat cã acest vis va deveni
coºmar atunci când se va trece la rambursarea banilor, dar
DI T O R

DI T O R
probabil el va fi însoþit de triluri melodioase emise de autoritãþi,
triluri menite sã adânceascã somnul celor care dau semn cã ar
vrea sã se trezeascã”.
Acest articol, apãrut în ziua de 20 august 2007 în
cotidianul Monitorul de Botoºani, nu este decât unul din lungul ºir
de articole destinat problemelor cronice ale Dorohoiului. Autorul,
Marius Prelipceanu, semneazã, aceastã tabletã a zilei,
închipuindu-ºi, probabil, cã în Dorohoi mai existã, totuºi, ºi
oameni în stare sã îl asculte, respectiv sã înþeleagã sensul
spuselor sale… În orice caz, dupã cum oricine poate constata,
Dorohoiul nu prea este un loc propice poeziei… Iar acest lucru nu
poate sã nu-ºi puie amprenta asupra acelor câþiva care se

102
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VIII
încãpãþâneazã sã o invoce, încã, pe zeiþa liricii. În ce fel este,
aºadar, aceastã aplecare liricã? Poezia Danei Cernuºcã, revenitã
în sânul cenaclului dupã câteva ºedinþe în care a fost
indisponibilã, vine ºi ne oferã un rãspuns adecvat, întrebãrii
noastre.
Este ºtiut cã arta nu are cum sã se sustragã contextului
imediat al existenþei sociale. Nu înseamnã, neapãrat, cã
problematica socialã va fi prezentã, la modul propriu, în creaþia
artisticã. Ceea ce surprinde arta nu este aceastã problematicã
socialã, ci reacþia faþã de ea. Or, privind lucrurile din aceastã
perspectivã, e nevoie de o metodã mult mai subtilã, de analizã. În
general, criza este utilã, fiinþei creatorului, deoarece îl pune în
situaþia de a nu mai amâna, îl obligã sã adopte soluþii pe care nu le
credea drept eficiente, care nu-i inspirau, dintr-un motiv sau altul,
încrederea, la un moment dat. Poate tocmai frica de a nu da
naºtere unor “monºtri” îl determinã sã-ºi amâne demersul
concretizant… Ar fi, într-adevãr, straniu, ca arta sã reacþioneze, în
faþa monstruozitãþii realitãþii cotidiene, zãmisilind o altfel de
monstruozitate. Cel mai probabil, însã, aceastã neputinþã a
poetului, în faþa cotidianului, se va reflecta în forme cât se poate
de nuanþate. Sã ne convingem pe viu, parcurgând poemul Danei
Cernuºcã:

Scrisoare celei uitate


- minunile nu trãiesc decât trei zile -

vânãtorii de minuni
DI T O R

DI T O R
au adunat praf de cuarþ
din mâlul Lethei, iar
cu funiile distanþei (au legat urletele lupilor)
vin sã-mi soarbã cele trei zile…
(le aud foamea ochilor
ºi-ncârcenarea torþelor)
furiºându-se printre rãdãcinile cerului.

înaintea lor aleargã armate-ntregi de molii


ce carã umbra pe care au capturat-o
la zeci de mii de leghe sub rãsãrit,
descoperind, astfel, cripta

103
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
în care mã ascundeau
clipele dãruite
de ultimul frate al Morganei Fericirii…

se aud, la un pas de gând…


pãsãrile Phoenix îºi iau zborul
(ºi) mã trezesc
cotropit de potcoavele viselor pierdute,
muºcat de câinii timpului,
aruncat în groapa celor jefuiþi de iluzii…

oh, ºi mai aveam doar trei pagini


pânã digeram lumea!

Tematica poemului se potriveºte ca o mãnuºã întrebãrii


noastre. Dacã artei nu i-ar sta în fire sã ajungã la un înþeles
tocmai pe calea iluziei, am putea vorbi de existenþa tentaþiei de a
evada din realitate, atât în cazul tinerei generaþii, cât ºi în acela al
dorohoienilor, în general. Aceasta este, bineînþeles, cât se poate
de realã, dar natura artei constã în aceea cã transfigureazã
lucrurile la un nivel ce sporeºte sensul lor, astfel cã nu ar putea fi
vorba, în cazul nostru, doar de atât. Sã analizãm, însã, poemul,
pentru a ne lãmuri.
La întâia lecturã, iese în prim-planul percepþiei bogãþia
sa stilisticã: nu este una care sã fie expresia unei suferinþe, a
dimensiunii estetice a creaþiei, dar totuºi una care dã naºtere unui
spaþiu aglomerat. Dintre poeþii care au citit în cenaclu, Paul
DI T O R

DI T O R
Gorban practicã cel mai mult acest stil, caracterizat de o bogãþie
extraordinarã de imagini, survenitã în cadrul fluxului inspiraþiei
poetice, cãrora el încearcã, apoi, sã le dea un sens. Asta pentru
cã ele, luate în sine, nu au semnificaþia scontatã, ci numai luate
împreunã. Prin raportare la cele aproximativ douãzeci de versuri
ale poemului, numãrul metaforelor este mai mult decât suficient:
“vânãtorii de minuni”, “rãdãcinile cerului”, “armate de molii”, “mii
de leghe sub rãsãrit”, “Morgana Fericirii”; “potcoavele viselor”,
“câinii timpului”. Acestora li se adaugã inversiuni, epitete ºi alte
procedee stilistice care aglomereazã ºi mai mult peisajul, astfel
cã tabloul general este dominat de entitãþi ce nu-s lesne
reprezentabile, ceea ce ºi explicã necesitatea mai multor lecturi

104
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VIII
succesive. E drept, calitatea unei poezii nu poate fi apreciatã
numai dupã criterii ce þin de poezia însãºi, ci ºi în funcþie de
starea de receptivitate a celui ce o citeºte: altfel spus, nu
conteazã doar contextul poetic propriu-zis, ci ºi acela al
experienþei cotidiene, al vieþii, ce vine sã-i confere sensul,
primului. Nu existã, aºadar, context ultim, care sã fie hotãrâtor
pentru o percepþie sau
alta a poeziei, aceasta
fiind, de altfel, ºi una
din sursele perenitãþii
artei, în general. În
cazul analizat de noi,
însã, sensul acesta nu
provine numai de la
construcþiile stilistice
folosite, ci ºi de la
încãrcãtura simbolicã
a unor imagini precum
“praf de cuarþ”, “trei
zile”, “Morgana
Fericirii”, “pãsãrile
Phoenix”, “trei pagini”.
În plus, exploatarea lor
relevã stãpânirea
e x c e l e n t ã a
procedeului regizoral
c o n s t â n d î n
DI T O R

DI T O R
d e p l a s a r e a
obiectivului camerei
Morgana Fericirii (Dana Cernuºcã)
de filmat, succesiv, de
la o parte a spaþiului existent, cãtre celelalte, cu revelarea, în
final, a perspectivei întregului. Asistãm, astfel, la fixarea iniþialã a
obiectivului asupra vânãtorilor de mituri, pentru a pune în
evidenþã, apoi, un alt amãnunt care exista, în acel spaþiu, numai
cã privitorul nu-l ºtia armatele de molii, ulterior intrând în spaþiul
focalizator al camerei de captat imagini pãsãrile Phoenix, finalul
surprinzându-l, dupã insistenþa pe puternica imagine a câinilor
timpului, pe regizorul însuºi, pe poet. De remarcat cã este vorba
de mai multe pãsãri Phoenix, deºi, în mitologie, noi cunoaºtem
105
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
doar una singurã: se vede cã poetul are în vedere toate
întruchipãrile, successive, ale acesteia, fapt ce ne introduce într-
un spaþiu din care timpul este abolit, deºi prezenþa câinilor sãi de
pazã sugereazã toamai permanenta sa ameninþare. Tot la o primã
lecturã, se impune, în centrul atenþiei, ultima strofã, care
aminteºte de o remarcã de-a lui Tudor Vianu: e suficientã o
singurã foaie de hârtie, pentru a cuceri lumea… În fond, sunt
atâþia, în literaturã ºi ºtiinþã, care au fãcut asta.
Analiza mai aprofundatã a poemului terbuie sã recurgã,
mai întâi, la o serie de ajustãri care sã-i sporeascã coerenþa. Mai
întâi, împãrþirea sa pe unitãþi tematice, strofice, este mai mult
decât necesarã, în ipostaza sa originalã, oferitã lecturii, în
cenaclu, poemul nedispunând de o astfel de structurare. Nu
întotdeauna poetul sesizeazã întocmai cerinþele creaþiei sale,
deºi el opereazã, în prealabil, corecþii, formei brute a acesteia, în
intenþia de a-i conferi un spor de sens. Chiar gruparea poemelor
tebuie sã se supunã unor exigenþe tematice, atunci când sunt
prezentate în volum. Perspectiva criticã are în vedere tocmai
astfel de exigenþe. Aºa de pildã, volumul în pregãtire al lui Paul
Gorban, din care a citit în ºedinþa a patra, s-a dovedit a fi, în urma
lecturii critice, un dublu volum: nu micã i-a fost mirarea când i-am
comunicat acest lucru, astfel nãscându-se, pe lângã “Îngerii mint
femeile”, ºi “Galeria de artã vie”. Amestecul tematic nu-ºi are
rostul, în volum (poate doar la debut), îndeosebi datoritã faptului
cã dintr-o singurã poezie nu poate fi surprinsã viziunea de
ansamblu a poetului. Semnificaþia generalã a problematicii
abordate nu trebuie sã fie, totuºi, expusã nivelului comun al
DI T O R

DI T O R
percepþiei, cãci altfel n-ar mai fi vorba de o operã de artã.
Simbolistica la care recurge artistul are rolul unei reale iniþieri, a
receptorului, astfel cã, în absenþa dorinþei acestuia, de a fi iniþiat,
adesea, opera de artã îi rãmâne strãinã. Opera de purificare, a
poemului, începutã de autorul însuºi, este însã continuatã, în
cadrul cenaclului, de cãtre critic. În cazul nostru, prima strofã, de
pildã, suferã de pe urma prezenþei unor pasaje descriptiviste,
dificil de justificat, din prisma mesajului general: aºa sunt, de
pildã, “urletele lupilor”, “foamea ochilor” sau “încrâncenarea
torþelor”, care vin sã sugereze hotãrârea vânãtorilor, atunci când
pleacã la acþiune, fapt, în sine, inutil, câtã vreme e vorba, totuºi,
de niºte “vânãtori”, ºi încã nu unii obiºnuiþi, ci “de minuni”…
106
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VIII
Sensurile sunt, deja, conþinute, în metafora aceasta. Pasajele
descriptiviste incriminate nu-s neapãrat necesare, ele complicând
un spaþiu ºi-aºa destul de abstract ºi deloc uºor de receptat. Prin
eliminare, totul devine mult mai simplu, astfel cã tãierea lor, cu o
linie dreaptã, semnificã tocmai acest proces de ajustare criticã a
poemului.
Strofa a doua impune, încã de la început, o observaþie
referitoare la prezenþa semnelor de punctuaþie, în textul poetic. În
general vorbind, prezenþa chiar ºi a unui singur semn de
punctuaþie atrage, dupã sine, folosirea tuturor semnelor de
punctuaþie. Altminteri, trebuie sã se renunþe de tot, la ele. În poezia
contemporanã, lectura nu mai e ghidatã de semnele de
punctuaþie, ci de ritmul intim al versului, eventual de lungimea lui,
astfel cã aceastã prezenþã nu mai e absolut necesarã.
Majusculele sunt cu totul absente, însã aceste aspecte nu sunt
esenþiale, textului poetic, ci semnificã, mai degrabã, exigenþele
creatorilor de a se conforma naturii specifice a limbajului poetic, de
a nu mai constitui o reprezentare fidelã a gramaticii. Gramatica
este, de altfel, tocmai unul din principalii inamici ai expresiei lirice,
iar poeþii se cãznesc din rãsputeri s-o fenteze, sã-i minimalizeze
impactul asupra conþinutului ºi a formei comunicãrii. Revenind la
analiza stilisticã a poemului, sesizãm, în cea de-a doua strofã,
prezenþa simbolurilor de provenienþã mitologicã: Morgana ºi
Phoenix. Acestea se adaugã celui folosit în prima strofã - Lethe -
ceea ce indicã un recurs premeditat, al poetei, la o astfel de
imagisticã, recurs care trebuie sã aibã o semnificaþie precisã (ea
se adaugã simbolisticii treiului - trei magi, trei zile ale învierii, trei
DI T O R

DI T O R
încercãri, etc.). În fond, constituie, aceasta, o problemã de prim
interes a epocii noastre, cãci, dacã Northrop Frye are dreptate - în
extraordinara sa carte, “Anatomia Criticii” - stadiului actual al
literaturii, cel ironic, ar trebui sã-i urmeze cel mitologic, ciclul
stadiilor literaturii reluându-se, în felul acesta, de la capãt. Este
vorba, în fond, de insuficienþa de sine a ironiei, de incapacitatea sa
de a înainta soluþii concrete, problemelor cu care ne confruntãm,
astfel cã evadarea în spaþiul mitologic, care constituie totodatã o
completã transfigurare a existenþei omeneºti, nu mai poate fi
evitatã. În fond, ce altã semnificaþie ar putea avea succesul teribil
al unor mitologii moderne precum seriile “Rãzboiul Stelelor”,
“Harry Potter”, “Stãpânul inelelor”, cu câºtiguri fabuloase, atât în
107
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
variantele de pe peliculã, cât ºi în acelea foiletonate…?!
Simptomele viitorului apropiat sunt deja prezente, constituind
doar o chestiune de timp pânã când tehnologia se va perfecþiona
într-atât încât trãirea efectivã a iluziei, prin intermediul realitãþii
virtuale, sã fie mai posibilã decât trãirea efectivã a vieþii. Planeta
se îndreaptã cãtre o distrugere sigurã, astfel cã posibilitatea de a
trãi exclusiv prin conectarea la o aparaturã de genul aceleia din
seria “Matrix”, altã serie de mare succes, nu va mai constitui decât
singura alternativã de a se perpetua, a speciei umane! Iatã cã
tematica abordatã de Dana Cernuºcã nu poartã, dupã cum am
intuit încã de la început, doar pecetea unei tendinþe de evadare,
din realitate: nu, nu e o simplã ºi banalã evadare, ci tocmai unica
posibilitate de supravieþuire, a speciei umane!!!
Oricum, prezenþa aceastor elemente de facturã
mitologicã aglomereazã spaþiul ºi-aºa sufocat de repere
abstracte. Parcurgând strofa a treia, se poate observa cã
metafora “câinii timpului”, trimiþând la aceeaºi specie caninã
evocatã în versul al patrulea al poemului (“urletele lupilor”),
impune, ºi ea, eliminarea acestei din urmã exprimãri, mai cu
seamã cât nu constituie obiectul unei repetiþii semnificative. Pânã
la urmã, sensul general al poemului poate fi sesizat urmãrind
verbele folosite: “au adunat praf”, “vin sã soarbã”, “înaintea lor
aleargã”, “descoperind”, “îºi iau zborul”, “mã trezesc”, “mai aveam
doar”… E normal ca, în spaþiul unei imagistici atât de bogate,
mintea sã aibã nevoie de un cod ordonator, pe care tot poemul sã
îl ofere. Titlul ºi subtitlul au, ºi ele, rostul lor, în acest proces, iar
trimiterea la vocea poetului, pe care o realizeazã titlul, respectiv la
DI T O R

DI T O R
simbolistica treiului, pe care o realizeazã subtitlul, nu au cum sã fie
ignorate. Dupã cum bine observã Emanuela Albu, poemul nu pare
a fi o scrisoare, dupã cum decreteazã titlul sãu. Nu, dar el
izbuteºte sã creioneze un spaþiu de aºteptare, inducând o
pregãtire pentru o confesiune realistã, nicidecum pentru o
imagisticã de facturã mitologicã ºi simbolicã. Or, acesta este
efectul-surprizã pe care-l pregãteºte poeta, surprinzându-se chiar
pe sine: întreaga naraþiune reprezintã o scrisoare, a eului poetic,
adresatã celuilalt eu, cotidian, al autoarei…
Ultima strofã vine ºi întregeºte mesajul poemului: prin
iluzie, creatorul sperã sã ajungã la înþelegerea lumii, iluzii care îi
sunt însã distruse de vânãtorii specializaþi, în aºa ceva, ºi care se
108
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VIII
folosesc, culmea, în munca lor, tocmai de un praf al uitãrii (Lethe
este, în mitologia greacã, expresie a uitãrii), de trãinicia cristalului
de cuarþ… Intenþia artistului, de a salva lumea, este deconspiratã,
aºadar, de cãtre vânãtori, iar dacã vom privi cu atenþie în jur,
amintindu-ne de editorialul citit în deschiderea ºedinþei, nu ne va fi
prea dificil de a-i identifica pe aceºti vânãtori… S-ar pãrea cã nu
avem de-a face nici mãcar cu o tentativã de evadare din realitate:
aceasta a fost retezatã, consecinþa fiind asumarea, într-un fel sau
altul, a acestei realitãþi… Ea nu mai poate fi transfiguratã artistic,
ceea ce ar însemna sfârºitul definitiv al artei. Peisajul mitologic în
care e plasatã acþiunea e conturat printr-un limbaj alegoric, în care
realitatea e privitã ca o scenã a unui joc macabru: iatã cã ultima
posibilitate de transfigurare a realitãþii este jocul, numai cã el nu
reprezintã, în sine, un procedeu artistic. Miza poemului se vãdeºte
a fi, pânã la urmã, metafizicã. Autoarea încearcã, subtil, sã atragã
atenþia asupra importanþei iluziilor, viselor, minunilor create de om.
Deºi par a nu avea legãturã cu viaþa în concreteþea ei, ele au
tocmai darul de a furniza esenþa acestei vieþi! Dialectica
raporturilor dintre aparanþã ºi esenþã nu se aflã pentru prima oarã
în atenþia oamenilor de spirit, problema fiind: cum poate fi pusã,
ea, în valoare, în manierã artisticã? Se înþelege, într-un eseu, se
preteazã la o altfel de abordare. La fel într-un aforism.
Caracteristic formei poetice este cã ea nu spune, ci sugereazã,
doar prozopoemul, ceva intermediar între genul epic ºi cel liric,
putând împrumuta mai mult din discursivitatea ideii. Or, Dana
Cernuºcã, abordând o problematicã de o mare dificultate,
izbuteºte sã ne comunice, mesajul propus, deºi într-o formã
DI T O R

DI T O R
oarecum greoaie. Dupã cum sesizeazã colega sa de generaþie,
Emanuela Albu, la o primã lecturã nu prea se întrevede sensul
general al poemului. Poate dupã modificãrile operate de noi, în
cadrul cenaclului. În cazul meu, singurele imagini ce mi-au reþinut
atenþia, la prima lecturã, au fost “câinii timpului” ºi “mii de leghe
sub rãsãrit”, adicã tocmai singurele prezenþe stilistice ce pot trece
drept metafore pure, în poem; celelalte au provenienþã mitologicã
sau simbolicã, dupã cum am mai precizat. În cazul lor, partea
proastã e cã nu pot fi înþelese decât de cãtre cititorul ce dispune de
o minimã culturã generalã, cunoscând, aºadar, semnificaþia
precisã a imaginilor invocate (e de preferat, prin urmare, folosirea
notelor de subsol sau a motto-urilor). Doar finalul, care e de

109
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
facturã realistã, se impune cu claritate, percepþiei, el dispunând ºi
de elementul-surprizã, de o reorientare generalã a percepþiei, fapt
de apreciat. În plus, metafora cu cel mai mare impact “câinii
timpului” trimite la calitatea principalã a timpului, aceea de a
submina, de a eroda; privind-o, însã, din perspectiva dialecticii
dintre aparenþã ºi esenþã, putem avansa mai departe, în efortul
nostru de a descoase intriga întregii construcþii, astfel încât sã ne
reamintim un adevãr elementar: cu cât se degradeazã, carnea, cu
atât ar trebui sã se fortifice, spiritul…
Nivelul înalt al reprezentãrii, la care face apel Dana
Cernuºcã, þine, totodatã, de chiar esenþa artei: el obligã nivelul
comun al reprezentãrii sã se ajusteze, în sensul accederii la un
nivel superior. E necesar, însã, ca nivelul dorit, al reprezentãrii, sã
posede elemente care sã-l facã recognoscibil, mãcar într-o laturã
a sa, neiniþiatului. Nu e suficient, aºadar, ca poezia sã dispunã de
un nivel înalt al reprezentãrii, dar sã-l comunice într-o manierã
banalã, fãcând uz de nivelul comun al expresiei, dar nici sã
dispunã de un nivel comun al reprezentãrii, pe care sã-l comunice
uzitând un nivel elevat al expresiei. Cam despre aceste lucruri
vorbeºte I. A. Richards, în “Principiile criticii literare”, distingând
între cele douã forme ale poeziei proaste. Arta nu se referã numai
la conþinutul comunicat, ci îndeosebi la modul în care el este
comunicat: ce-ul este indispensabil artei de înalt nivel,
bineînþeles, însã problema pe care trebuie sã o rezolve artistul,
spre deosebire de eseist, þine de cum-ul comunicãrii. Aceastã
chestiune este valabilã pentru toate formele artei. Pictura lui Alex
Mihãescu, de pildã, în ultima ei ipostazã, realizatã pe suprafeþe
DI T O R

DI T O R
obþinute prin unirea de pachete de þãgãri, suferã, vizibil, la acest
capitol. Ideile, simbolurile pe care ºi le-a propus sã le comunice,
sunt valoroase. La fel, modul specific de redare a lor, prin
intermediul dialecticii formelor. Însã aceste forme au fost
reprezentate neglijent, din punctul de vedere al tehnicii picturale.
Tuºele, nuanþele, întrepãtrunderea culorilor, tehnica, în
ansamblul ei, este deficitarã. Or, din perspectiva privitorului,
acesta este nivelul zero al receptãrii unui tablou: privitorul ia
cunoºtinþã, mai întâi, de detaliile tehnice, ale tabloului, atunci când
se perindã dinaintea lui, într-o expoziþie. Din perspectiva artistului,
însã, nivelul zero al percepþiei unui tablou este cel ideatic,
constând în forma pe care a conceput-o mai întâi în mintea sa.

110
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VIII
Astfel se face cã, adesea, artistul este incapabil sã mai perceapã
altceva decât acest punct de plecare, al actului creator, chiar dupã
ce tabloul a fost realizat. Este sarcina criticului de a-i aduce la
cunoºtinþã aceastã diferenþã, confuzia celor douã nivele
regãsindu-se la toate nivelele ºi în toate formele artei. Or, ambele
perspective sunt necesare, în cazul unui tablou pe care þi-l doreºti
merei în apropiere, eventual chiar în camera de lucru. Emanuela
Albu mãrturiseºte cã un singur tablou, dintre cele expuse de Alex
Mihãescu în data de 5 august, i-a atras atenþia. Situaþia este
similarã, în ce mã priveºte. E absolut necesarã, în orice domeniu,
ºtiinþa intrinsecã operei de artã, cãci arta dispune ºi de o astfel de
laturã, de care se ocupã, în cazul poeziei, atelierul de creaþie al
cenaclului, dincolo de inspiraþia artisticã generatã de talentul
înnãscut. Altminteri, ignorarea unor fapte esenþiale creeazã
impresia neglijenþei ºi diminueazã, substanþial, efectul scontat, al
operei de artã.
Bineînþeles cã nu existã artã purã, doar anumite elemente
ale ei se pot bucura de o astfel de apreciere. În poemul luat în
discuþie, doar metafore precum “câinii timpului”, “potcoavele
viselor”, “Morgana Fericirii”; “mii de leghe sub rãsãrit”, “rãdãcinile
cerului”, “vânãtorii de minuni”, “la un pas de gând”, pot trece drept
ele mente lirice propriu-zise. În rest, sunt de întâlnit elemente
proprii limbajului cotidian: “furiºându-se printre”, “înaintea lor
aleargã”, “au adunat praf”, “funile distanþei” (nu e vorba de o
metaforã, aici, cãci funia leagã, prin natura ei, douã obiecte situate
la o anume distanþã), “carã umbra”, “au capturat-o”, “mã
ascundeau”, “aruncat în groapa”, etc. Toate asigurã legãtura
DI T O R

DI T O R
dintre elementele poetice pure, menþionate, funcþie care le face sã
parã altceva decât reprezintã, ele, în limbajul cotidian! Asta
distinge, de altfel, un poem reuºit, de unul mai puþin reuºit… Pariul
cu sine al oricãrui poet este de a se autodepãºi, din acest punct de
vedere.
Ritmul poemului este, ºi el, foarte important, pentru modul
în care este receptat. El trebuie sã fie adecvat, conþinutului
abordat, ºi în acelaºi timp sã-l capteze, pe cititor. În cazul
propunerii Danei Cernuºcã, nu este cazul sesizãrii unor
discrepanþe izbitoare, de acest gen. Exploatarea tehnicii
regizorale la care am fãcut deja referire este caracteristicã artelor
timpului, lucru care le deosebeºte radical de cele ale spaþiului.

111
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Naraþiunea nu se poate dezvãlui, receptorului, decât pe durata
unui interval temporal, spre deosebire de o imagine, de o picturã,
care se oferã dintr-odatã. Situaþia este diferitã în cazul sculpturii,
când unghiul în care este expusã, sculptura, trãdeazã intenþiile
regizorale ale artistului. În cazul poeziei, ceea ce uneºte
succesivele cadre este sau elementul-surprizã, intrinsec firului
narativ (în lirica intelectivã) sau starea de spirit, starea afectivã (în
lirica de atitudine). Aceastã ultimã precizare este ºi ceea ce ne
furnizeazã un posibil instrument de naturã sã serveascã
radiografierii coordonatelor psihologice ºi de reprezentare a lumii
ale Generaþiei Editor. Generalizând, ele pot trece drept
caracteristici ale întregii generaþii tinere: nu este de regãsit
prezenþa emoþiei, cu atât mai puþin a emoþiei artistice, în
manifestãrile ei; o caracterizeazã o lipsã profundã de ataºament
faþã de reperele propuse lor de cãtre adulþi, concretizatã într-o
atitudine distantã faþã de lucruri ºi de istorie; este cu totul
dezamãgitã de mediul în care trãieºte; conºtientizeazã dezastrul
din jur, monotonia ºi inutilitatea activitãþilor zilnice, formalismul ce
i se pretinde, absenþa sensului, absurditatea comportamentului
celor mai mulþi dintre adulþi; nu
manifestã prea mare speranþã
nici mãcar faþã de propriul
v i i t o r , d e u n d e
comportamentul evaziv, de
evitare, a realitãþii, nicidecum
de înfruntare, în vederea
identificãrii eventualelor
DI T O R

DI T O R
soluþii; idealul acestei
generaþii îl reprezintã, dupã
cum poate oricine sesiza,
fuga, pãrãsirea definitivã a
acestui spaþiu contaminat
iremediabil. Crescând cu
aceastã speranþã, la vârsta
adultã survine ºocul
conºtientizãrii caracterului
utopic al acestui proiect, ceea
ce conduce la un cinism
Pãianjenul memoriei (Dana Cernuºcã)
ireductibil, ulterior, la altceva,
112
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA VIII
expresie a eºecului tentativei acestei generaþii de a se opune
lumii în care vieþuieºte. Consecinþa e reprezentatã de procesul
final de adaptare, la mediul pe care altãdatã l-a detestat, fiind
vorba, de fapt, de pasivitatea faþã de procesul inevitabil,
asimilativ, al unui mediu ultraviciat. Iatã de ce mesajul poemului
Danei Cernuºcã radiografiazã, perfect, aceastã dramã a tinerei
generaþii ºi, implicit, a Generaþiei Editor. Viitorul Dorohoiului este,
sã recunoaºtem, extrem de sumbru. La cei ºase sute de ani ai sãi
atestaþi documentar, el se aflã într-o crizã fãrã precedent. Chiar
viitorul Generaþiei Editor este incert, în acest context. El depinde
aproape exclusiv, din nefericire, de puterea voinþei individuale de
a se opune procesului asimilativ al lumii noastre. Iar o asemenea
voinþã nu poate fi hrãnitã decât de iluziile de care vorbeºte Dana
Cernuºcã, realitatea neoferind repere trainice, în acest sens, ci
fãcând, eventual, totul pentru a sfãrâma pânã ºi aceste ultime
iluzii, adevãrate redute þinând de ceea ce ar trebui sã însemne, de
fapt, spiritul omului. Nu este o întâmplare, aºadar, faptul cã
tematica abordatã de Generaþia Editor este atât de
impersonalã… În afara efortului ei de a se sustrage forþei
dizolvante a mediului, nu prea are despre ce altceva sã
vorbeascã.
Cel de-al doilea poem propus de Dana Cernuºcã analizei
confirmã, pe deplin, diagnoza abia formulatã:

Suprapunerea toamnelor

þi s-a prins trecutul


DI T O R

DI T O R
în cele douã pânze ale pãianjenului
fumezi þigarã dupã þigarã
încercând sã-þi cãleºti timpul
la coca gândului
iar curbura gurii þi s-a înroºit
de-atâtea cuvinte executate pe ghilotina
tãcerii…
curând vor coborî pãianjenii
sã devoreze clipele
dar pânã atunci Trecutul îºi va elabora
coconul de fildeº
împotriva toamnelor de mâine

113
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
ºi nicio tãcere nu te va mai
boteza în L
E
T
H
E
pãstreazã-þi þigãrile pentru Infinitul de-atunci!

Reconstrucþia poemului nu a necesitat intervenþii


substanþiale: eliminarea celui de-al treilea vers s-a impus ca
necesarã (”ce pornesc din linia frunþii”), în loc de “sã-þi arzi timpul”
a fost preferatã varianta “sã-þi cãleºti timpul”, iar “focul gândului”,
exprimând tot ideea de ardere, a fost substituit cu “coca gândului”;
cele câteve semne de punctuaþie au fost cu totul eliminate, astfel
cã poemul se poate înfãþiºa, receptorului, curãþat de impuritãþi.
Iarãºi, constatãm aceeaºi obsesie a uitãrii, a timpului, a viitorului
incert, care se vrea
evitat cu orice preþ
(Ӕmpotriva toamnelor
de mâine”).
P â n ã l a
urmãtoarea întâlnire,
fiind deja toamnã, au
rãmas, drept martori ai
celor aici prezentate,
Dana Cernuºcã,
Emanuela Albu,
DI T O R

DI T O R
Marian Axinte,
subsemnatul ºi…
camera de filmat…

Reductibili la unul
(Dana Cernuºcã)
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IX

De la civililzaþie la artã

C
ivilizaþia noastrã va rãmâne, în amintirea
urmaºilor, dacã va rãmâne, drept aceea în care
oamenii de elitã nu au fost în stare sã preia frâiele
omenirii, respectiv sã acceadã la pârghiile de decizie, ale istoriei.
Puþinele exemple de înaltã civilizaþie, pe care le putem întâlni în
prezent, la statele din vestul Europei, nu sunt, nici ele, prea
încurajatoare: chiar ºi în aceste oaze ale umanului, factorii de
decizie sunt ghidaþi de criterii pragmatice, de prognoze privind
viitorul apropiat ºi, mult mai puþin, de perspectiva asupra
deceniilor mai îndepãrtate. În ce priveºte SUA, însã, prin refuzul
lor de a semna Protocolul de la Kyoto, referitor la reducerea
gradului de poluare a planetei, se dovedesc ca fiind o putere de o
primitivitate înspãimântãtoare, o putere care nu iubeºte viaþa, ci
doar… puterea. Aºa stând lucrurile, s-ar putea sã rãmânem,
peste timp, ca o Atlantidã sinucigaºã. Peste mii de ani de la
distrugerea Pãmântului, atunci când aceastã carte va fi cu
desãvârºire necunoscutã, uitatã, atunci când limbile pãmântului
vor fi altele, iar toate cãrþile scrise în prezent vor zace ori pe fundul
oceanului, ori sub o calotã de cel puþin un kilometru de gheaþã, cu
siguranþã, chiar o asemenea “amintire” va pãrea un simplu mit, pe
care nu-l va lua nimeni în serios, cum se întâmplã, azi, cu
DI T O R

DI T O R
sãrmana Atlantidã. Dar, nici mãcar de cãrþile în format electronic
nu va vorbi nimeni, dacã civilizaþia tehnicã actualã, dependentã la
modul absolut de existenþa electricitãþii, va pieri. Nu e nevoie de
un rãzboi atomo-nuclear, pentru asta, e suficientã rãzvrãtirea
Pãmântului împotriva celui ce i-a schimonosit, iremediabil, faþa.
Unica salvare, pentru om, ar fi sã pãrãseascã, pãmântul, înainte
ca el sã devinã nelocuibil, dar, în acest caz, ar trebui sã se
grãbeascã. În mai puþin de o mie de ani, poate doar câteva sute,
se estimeazã cã actualele zone subtropicale ºi temperate vor fi
zone deºertice, astfel cã se va mai putea sta doar la… polul nord
(Antarctica va fi locuibilã mult mai târziu), actuala Groenlandã
devenind un þinut lipsit cu desãvârºire de gheþuri. Pentru ca acest
scenariu distopic sã devinã real, e suficientã o încãlzire a
115
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
temperaturii globale cu numai 4 grade Celsius, asta în condiþiile în
care numai în ultima sutã de ani aceastã temperaturã globalã a
crescut cu 6 grade! În rest, e doar simplã matematicã. Planctonul
nu rezistã, la asemenea temperaturã, odatã cu el vor dispare
toate speciile de peºti, ce îl au la baza lanþului trofic, schimbarea
sensului curenþilor oceanici va conduce la absenþa ploilor de pe
continent ºi la deºertificarea uscatului. Pe termen lung, acestei
încãlziri globale îi va urma o asprã perioadã glaciarã. Dintre cele 6
miliarde de oameni, câte populeazã astãzi Terra, probabil vor
supravieþui câteva milioane…
Nu fac, aceste precizãri, în intenþia de a descuraja pe cei
ce încã mai doresc sã întreprindã ceva, pentru Pãmânt ºi pentru
semenii lor, ci pentru a sublinia cã arta nu are cum sã facã
abstracþie de reflectarea acestei realitãþi, în demersurile sale.
Dacã definiþia cea mai potrivitã pe care aº putea-o da omului este:
animal biped, înzestrat cu cel mai înalt nivel al inteligenþei
abstracte, dintre speciile pãmântene, capabil sã schimbe într-
atât, mediul terestru, încât, în cele din urmã, ajunge sã-l distrugã,
atunci toate aceste menþiuni nu pot sã nu îndemne, odatã în plus,
la reflecþie. Iar drama timpurilor noastre este cea menþionatã:
existã personae ce sunt dispuse sã se implice în luarea unor
urgente mãsuri, în vederea amânãrii sau diminuãrii cumplitelor
efecte, însã ele nu ajung sã dobândeascã puterea de decizie, în
acest sens. Artistul, la rândul lui, se poate numãra, ºi el, printre
membrii acestei elite umane, însã puterea lui de penetrare a
factorilor de decizie, la nuvel planetar, este limitatã. Reflecþia
asupra condiþiei artei ºi a menirii sale se vede provocatã, astfel,
DI T O R

DI T O R
dintr-un nou unghi, de aceastã datã într-o problemã de viaþã ºi de
moarte. Cum înþelege arta sã rãspundã, acestei provocãri? Cred
cã este una dintre cele mai fierbinþi întrebãri ale momentului.
Lumea noastrã a fost dintotdeauna scindatã între forþele binelui ºi
ale rãului, dar, din pãcate, puterea rãului constã în limitarea
acþiunii binelui, în vreme ce puterea binelui constã în capacitatea
sa de a se perpetua, dar exclusiv între limitele impuse de forþele
rãului… Or, soluþia ar consta tocmai în spargerea acestor bariere
ale rãului… În ce mãsurã poate, arta, sã punã umãrul, la acest
efort? Muzica a fãcut, deja, primul pas, prin organizarea, în
aceastã varã, a unor megaconcerte, simultan în marile oraºe ale
globului, în scopul atenþionãrii opiniei publice cu privire la

116
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IX
pericolele încãlzirii globale, opinie ce ar putea forþa guvernele sã
ia deciziile potrivite. Pictura ar avea, cred, ºi mai mari sorþi de
izbândã, dat fiind cã, prin natura sa, nu este o artã a timpului (ce
trebuie permanent reprodusã, de la cap la coadã, spre a fi
receptatã), ci a spaþiului, care, redimensionând universul unei
încãperi, îl încarcã de sens pentru totdeauna. Poezia, fiind o artã
a timpului, are, se înþelege, mai puþini sorþi de izbândã, ea fiind, în
plus, o artã mult mai elitistã. Aºadar, pictura, popularizatã prin
intermediul mijloacelor media, ar reprezenta vârful de lance al
ofensivei artei, în aceastã direcþie.
Toate aceste frânturi de gânduri mi-au fost provocate de
desenele Danei Cernuºcã. O lume situatã la graniþa dintre vis ºi
realitate, exact ca în poezia ei, în care omul, redus la
coordonatele sale de bazã, accede, eteric, spre o altã dimensiune
a existenþei, lãsând în urma sa realitatea murdarã a istoriei. Într-
adevãr, tirania istoriei nu se face deloc simþitã în acest univers:
recursul la basm, la mitologie, întâlnit ºi în poezia sa, ar putea fi o
soluþie, el simbolizând, de fapt, revenirea la copilãrie, a
umanintãþii. Fãrã îndoialã, exact aceasta se va întâmpla, atunci
când istoria noastrã prezentã va colapsa. În acest caz, însã,
artistul n-ar mai trebui sã creeze decât pentru a evolua, spiritual,
el însuºi. Creaþiile zãmislite numai de dragul de a plãsmui ceva
nou, numai din dorinþa de a fiinþa într-o istorie literarã, plasticã,
muzicalã, etc., destinatã, ea însãºi, sã dãinuiascã doar pentru un
timp, nu pot sã parã decât lipsite de sens. Artistul ar trebui sã
încerce sã se salveze mai întâi pe sine, ºi apoi abia, în mãsura în
care îi reuºeºte aceasta, pe ceilalþi. Iatã în ce constã, din punctul
DI T O R

DI T O R
meu de vedere, provocarea actualã a artei.
Revenind la desenele Danei Cernuºcã, nu pot sã nu
remarc tendinþa cãtre stilizare, reducþionismul formei la
dimensiuni apropiate de latura sa elementarã, afirmarea
principiilor vieþii în chiar mediul lor originar. Nimic, din toatã zgura
lumii, din toatã oboseala ei, acumulatã în mileniile de devenire
rãzbunãtoare ºi sângeroasã. Din punctul de vedere al realizãrii
tehnice, se observã o bunã stãpânire a efectelor luminii, a
întrepãtrunderii acesteia cu umbrele, ºi, în anumite desene, chiar
încercãri asupra poliperspectivei. Singurãtatea principiilor se
preteazã, din plin, unor astfel de încercãri, dat fiind cã tematica
abordatã trebuie sã fie într-un minim acord cu tehnica folositã. Or,

117
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
pictura contemporanã se caracterizeazã tocmai prin astfel de
tentative de forþare a câmpului vizual. Resemnificarea unghiului
privitorului, prin folosirea ºi crearea de iluzii optice sau de figuri
teoretic imposibile, este una dintre preocupãrile constante ale
picturii ºi graficii, astãzi. Practic, arta este dublatã, dupã cum am
mai avut prilejul sã precizez, de o ºtiinþã la fel de atent constituitã.
În cazul picturii, se evidenþiazã îndeosebi atenþia acordatã
elementelor de psihologia artei, îndeosebi cazurile ei limitã. Arta
modernã, în general, este una a limitei, a paradoxului, iar
modalitãþile de expresie cautã sã ºocheze, tocmai spre a forþa
receptivitatea. Este o consecinþã fireascã, a artei contemporane,
câtã vreme aplecarea spre artã, a receptorului, este într-un
continuu declin, astfel cã el trebuie forþat sã acorde atenþie artei.
Singura problemã este cã artistul ºi-a cam uitat, mânat de acest
imperativ, menirea, neglijându-ºi mesajul ºi vizând doar
provocarea, cu orice preþ, a ºocului, întreprindere care are un
efect contrar celui scontat: îndepãrtarea ºi mai grabnicã, a
privitorului, de opera de artã.
Aceleaºi constatãri se impun ºi în poezie. Nu de puþine ori
poeþii, exclusiv de dragul de a ºoca publicul, au adoptat forme
exhibiþioniste de expresie ºi chiar tematici excentrice, pierzând
din vedere faptul cã poezia reprezintã, în primul rând, un mod al
autorului de a se exprima pe sine, ºi, prin el, pe ceilalþi. Poezia, ca
ºi arta, în ansamblul ei, reprezintã o autoconfesie special
rãspunzând anumitor exigenþe ce o deosebesc de tipurile
obiºnuite, cotidiene, de autoconfesie. Dacã desenele Danei
Cernuºcã, prezentate, în premierã, în cadrul acestei ºedinþe a
DI T O R

DI T O R
cenaclului, nu cad în aceastã capcanã, nu ne surprinde deloc sã
constatãm cã ºi poezia ei evitã acest neajuns al artei
contemporane. La urma urmei, o caracteristicã a Cenaclului
Editor este tocmai aplecarea cãtre cãutarea nivelului principial al
existenþei umane, printr-o autenticã trãire ºi exteriorizare a înseºi
fiinþei creatorului. Acest îndemn cãtre eliminarea artificialului,
cãtre orientarea introspecþiei în domeniul esenþelor ascunse ale
prezentului individual ºi colectiv, trãdeazã tocmai nevoia realã,
nicidecum regizatã, de a gãsi soluþiile potrivite fiinþãrii artistice,
aºa cum sunt acestea posibile, în lumea în care trãim. Drumul,
odatã deschis, probabil nu se va sfârºi decât odatã cu dispariþia
fizicã a creatorului, deºi, dat fiind caracterul supraindividual al

118
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IX
artei, probabil nici atunci. Generaþia Editor se aflã la începutul
acestui drum. Dacã Generaþia Septentrion a avut nevoie de
aproximativ 10-15 ani, pentru a se afirma ºi a ajunge la maturitate,
e de sperat ca tot peste un asemenea timp, sau chiar mai repede,
sã se poatã culege ºi roadele Cenaclului Editor. Pânã atunci,
creaþia ºi numai creaþia, susþinutã, eventual, de entuziasmul unui
cenaclu sau unor cenacluri aflate în dialog interactiv, pot sã
menþinã treazã, flacãra poeziei ºi artei, pe þinuturile blânde ºi
uitate ale Dorohoiului. Absenþa unei vieþi tumultuoase poate fi un
avantaj; nu însã ºi absenþa elementarelor norme de civilizaþie. În
fond, acestea din urmã i-a determinat pe septentrioniºti sã
pãrãseascã, în bloc, oraºul. Ne putem întreba, pe bunã dreptate,
ce s-ar fi întâmplat dacã ar fi rãmas, cu toþii, în Dorohoi: am
specula, dar este o certitudine cã, deºi au pãrãsit de atâþia ani
locurile, cei mai mulþi dintre ei continuã sã se simtã tot…
dorohoieni.
Existã, în Dorohoi ºi în orice oraº de provincie o anume
percepþie, asupra vieþii ºi a morþii, pe care nu orice spirit creator o
suportã. Existenþa tumultuoasã, din marile oraºe, care îþi oferã
posibilitatea de a alerga, într-una, dupã mereu alte lucruri,
depunând, constant, tot felul de activitãþi, în slujba cât mai multor
scopuri, are darul de a obliga fiinþa lãuntricã sã ignore, din lipsã de
timp, aceastã percepþie. Dar asta nu înseamnã cã ea nu este, pe
cât de evitatã, pe atât de realã. Or, tocmai acest dar, al
Dorohoiului, este de nepreþuit pentru creatorul care ºtie sã-l
valorifice. ªi, este normal ca el sã se facã prezent inclusiv în
creaþia celor ce nu i se pot sustrage. Poezia propusã de Dana
DI T O R

DI T O R
Cernuºcã, acestei ºedinþe a cenaclului, ilustreazã, cum nu se
poate mai bine, acest adevãr:

chirie pentru viaþã

locuiesc în apartamentul
de vacanþã al morþii…
sunt un chiriaº cu facturi întârziate,
ce plãteºte, oricum, mai mult decât
i se cere:
un izvor de lacrimi pe zi

119
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
ºi-o farfurie de tristeþi
cu dulceaþã de zmeurã
pe orã…

locuiesc în apartamentul
morþii
ºi, când mã izbesc cu capul
de neant
se stinge mereu
lumina.

Acelaºi adevãr
precum cel exprimat în
comentariul din deschiderea
ºedinþei: viaþa este ceea ce
fiinþeazã în spaþiul pe care
moartea îl ignorã
“apartamentul de vacanþã al
morþii”, în viziunea autoarei.
Binele este cel ce se Chiriaºa morþii (Dana Cernuºcã)
perpetueazã în spaþiul pe care i-l permite rãul dar numai atât cât
acesta îi permite, bineînþeles. Moartea nu are cum sã ignore, la
nesfârºit, tendinþa expansivã a vieþii, astfel cã aceastã agonizantã
vieþuire, similarã aceleia a condamnatului ce-ºi poartã zilele cu
sabia deasupra capului, nu poate dura decât pe durata
“vacanþei”… Facturile nu mai reprezintã principalul punct de
interes al chiriaºului, în acest context, dat fiind cã oricum nu-ºi
DI T O R

DI T O R
poate asigura, prin plata lor, liniºtea. Iar ceea ce nu-i cere nimeni
propriile lacrimi, propria suferinþã el nu are cum sã nu le trãiascã,
în exces. Ultima strofã poate cã nu exploateazã la maximum
potenþialul simbolic al primeia, însã neantul cu pricina nu pare a fi
cel provocat de moarte, ci acela în care se afundã, singurã, fiinþa
umanã, astfel cã sfârºitul poemului se dovedeºte a nu închide
sensul, ci a-l potenþa. Din punctul de vedere al realizãrii tehnice,
poemul este coerent, calitate la care s-a ajuns prin renunþarea, în
urma analizei critice, la una dintre strofe, situatã, iniþial, la început:
“locuiesc la apartamentul/ din cer/ ºi-mi plouã-n cap cu/ frunzele
durerii/ adunate din zilele când/ stãteam la parterul Iadului…/ nu
are decât trei pereþi/ de sânge, nu de nori/ cum cred muritorii/ ºi
120
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IX
jumãtate de acoperiº/ din venele fluturilor”. Se observã, opoziþia
ieftinã dintre Rai (cer) ºi Iad este lipsitã de tensiune liricã, iar
artificiile aduse în sprijinul ei nu creeazã impresia unui vector
artistic semnificativ. Dimpotrivã, “frunzele durerii”, asociate cu
“pereþii de sânge” ºi cu “venele fluturilor”, amplificã lipsa de sens
pe care plasamentul într-un loc atât de comun, precum axa
RaiIad, o sedimenteazã, dintru început.
Aceeaºi aplecare cãtre introspecþia arhetipalã o regãsim
ºi în cel de-al doilea poem propus de cãtre Dana Cernuºcã. Efortul
de descifrare a enigmei supreme definitorie începuturilor, a
punctului de obârºie al vieþii ºi al morþii, este, iarãºi, în prim-planul
creatoarei:

Copacul vieþii veºnice

<…ºi Dumnezeu aºezã un heruvim


cu sabie de foc
în faþa arborelui numãrul doi…>

a rãsãrit durerea
în scoarþa fiecãrui copac
pe care l-am îmbrãþiºat în
zilele cu iz de tine…

mã clãdesc pe fiecare treaptã


a toamnelor tale,
DI T O R

DI T O R
þi-am turnat la rãdãcini
vin de fluturi
cãci þi-am întâlnit,
la balul frunzei
fratele:
bobul cunoaºterii binelui ºi rãului.
Edenul a muºcat din tine,
þi-a pictat seva
cu singurãtãþi cãsãtorite
la cãderea meridianului zero
ºi s-a supus, ºi el,
profeþiei ºarpelui…
121
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR

de-atunci…
în jurul paznicului eternitãþilor
de sub fruntea oceanelor,
navigheazã tristeþile
rupte
din venele mele…

Simbolistica este prezentã fãrã a fi nominalizatã, la modul


propriu, cu excepþia pomului “cunoaºterii binelui ºi rãului”, dar, ºi
în cazul sãu, nu este numit pom, ceea ce confirmã preocuparea
definitorie poeziei, de a sugera, lucrurile ºi semnificaþiile lor, nu de
a le spune pe nume, precum procedeazã eseul. Totodatã, se
remarcã o filtrare a mesajului, la un nivel resemnificant, astfel cã
el nu mai este cel biblic fapt care nu ar fi avut nici un sens ci unul
specific operei de artã. Practic, dacã o operã de artã se
adreseazã direct, nivelului de aºteptare ºi sensibilitãþii
receptorului, pierde considerabil din calitate iar viaþa sa nu poate fi
decât limitatã, în timp. Ea este astfel dintru început condamnatã,
dat fiind cã nivelul comun al aºteptãrii receptorului nu are motiv sã
o reþinã, respectiv pentru cã sensibilitatea sa suferã transformãri
ce nu au fost iniþiate de respectiva operã de artã! Aºadar,
caracterul revelatoriu al artei, corespunzând virtuþilor ei cognitive,
nu trebuie ignorat, de cãtre artistul însuºi, alãturi de caracterul ei
exteriorizant, care þine de limbajul specific, de modalitatea-i
intimã de expresie, ce-ºi are, ºi ea, evoluþia proprie. Iar dacã arta
nu face, la urma urmei, decât sã reactualizeze semnele pe care
DI T O R

DI T O R
experienþele trecute le-au lãsat, în memoria noastrã cognitivã ºi
afectivã, atunci modalitatea aceasta, de reactualizare, trebuie sã
fie una ce o individualizeazã ºi o deosebeºte net de alte
modalitãþi.
În cazul acestui poem, pe lângã faptul cã persoana poetei
este parte componentã a întegului peisaj (ceea ce în legenda
biblicã nu se întâmplã), copacul vieþii este ceva apropiat, omului,
dat fiind cã poeta l-a îmbrãþiºat nu o datã (fapt care, iarãºi, nu
corespunde perspectivei canonice). Recontextualizarea
reprezintã, este ºtiut, una din modalitãþile predilecte ale
creatorului contemporan, iar folosirea acestui procedeu, de cãtre
Dana Cernuºcã, este de înþeles, dar nu ºi neapãrat de apreciat,
122
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA IX
doar pentru acest motiv. Este necesar, pentru aceasta, ca
procedeul sã fie utilizat nu datoritã capriciului artistului, ci în
virtutea unei cerinþe interne. Mesajul astfel creat trebuie sã fie
puternic ºi coerent: în situaþia de faþã, se pare cã este vorba de
încercarera poetei de a sugera cã omul reprezintã, de fapt,
heruvimul ce pãzeºte pomul vieþii, deoarece doar el însuºi nu se
poate înfrupta, din el, vreodatã… Omul, ar putea sã o facã, cel
puþin în situaþia în care ar obþine mântuirea. Din pãcate, acest
mesaj, confirmat de mãrturisirea poetei, a rãmas proiectat doar ca
intenþie, din poem nereieºind cele menþionate. Reconstrucþia
întregului poem, în sensul aprofundãrii potenþielului simbolic ºi
expresiv al scenariului imaginat, se impune ca fiind mai mult decât
necesarã.
O premierã ivitã de aceastã a noua ºedinþã a Cenaclului
Editor a fost ieºirea, în spaþiul public, printr-un poem, a lui Alex
Mihãescu. Este, într-adevãr, o premierã, dacã facem abstracþie
de poemul dedicat lui Cãtãlin Bursaci, în cadrul Simpozionului din
iunie 2005, cu acelaºi nume, al Cercului de la Dorohoi (primul
dintr-o considerabilã serie). Dacã atunci a fost vorba de un mesaj
adresat, peste timp, veºnicului adolescent, acum avem de-a face
cu o autoconfesie ce se preteazã unei altfel de analize:

mi-ar fi plãcut sã fii aici…

ºi nici nu ºtiu dacã te pot sãruta mâine


aº vrea sã-mi dai, acum, apa buzelor tale
sã te întinzi peste trupul meu aproape mort
DI T O R

DI T O R
sã te simt grea pentru prima oarã în viaþa mea
iar sãrutul tãu sã-mi dea o clipã de speranþã ºi de timp

e atât de întuneric în camera aceasta bolnavã


atâta durere, ce trece prin pat
parcã e mai întuneric, acum, ºi în speranþe!

mi-ar fi plãcut sã fii aici


doar pentru a-þi dedica o poezie
poate doar ultimul vers…
sau… ultimul punct.

123
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Însingurarea, datul fundamental al vieþii noastre, apare la
Alex Mihãescu într-o formã cronicizatã, în care nu spiritualizarea
relaþiei dintre oameni este invocatã, ci materialitatea ei. Nimic nu
poate constitui o stare mai gravã decât aceasta. Ceea ce-ºi
doreºte omul ajuns în acest stadiu este… simpla senzaþie,
provocatã de apropierea celuilalt. Or, aceasta nu este decât
caracteristica unei lumi în care prezenþa umanã, efectivã, pare de-
a dreptul utopicã. Nu sunt implicate, aici, relaþiile formale,
cotidiene, ci acelea bazate pe o realã comuniune. Or, se înþelege,
ele lipsesc, într-o lume grãbitã, mult prea grãbitã, dar care, în
graba ei, nu face decât sã se iroseascã ºi sã se autodistrugã. Este
o lume incapabilã sã-ºi depãºeascã propria neputinþã, iar faptul cã
membrii Generaþiei Editor o semnaleazã, constituie primul pas.
Nu întâmplãtor, diagnosticul pe care-l sugereazã poetul este ºi
singura parte a poemului ce are darul de a sensibiliza cititorul:
acolo unde nici mãcar arta nu mai reuºeºte sã-i uneascã pe
oameni, într-adevãr totul este pierdut…
Reprezintã, aceasta, convingerea adâncã a celor
prezenþi, în data de 3 septembrie 2007, în sala destinatã
desfãºurãrii Cenaclului Editor, la Casa de Culturã a Municipiului
Dorohoi: Dana Cernuºcã,
Diana Drescanu, Marian
Axinte, Alex Mihãescu ºi
subsemnatul.
DI T O R

DI T O R

Bizar de simplu
(Dana Cernuºca)
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X

De la faptã la sensibilitate

L
iteratura, în goana ei dupã înnoire cu orice preþ, s-a
hazardat, nu de puþine ori, pe terenuri periculoase,
ajungând sã dobândeascã mãºti care nu-i conferã
mult dorita individualitate. Aºa este cazul cu prezenþa explicitã a
sexului, în paginile operelor literare: dacã ar fi vorba de
problematica sexualitãþii, oricum imposibil de evitat, nu ar fi nici o
problemã, însã e vorba de pornografie, de-a dreptul. Fãrã
îndoialã, aceastã situaþie este, într-un fel anume, provocatã de
realitãþile cotidiene. E dificil de spus dacã cititorul, ºi-aºa sufocat
de prezenþa zilnicã a sexului, în orice cotlon al existenþei, resimte
nevoia întâlnirii cu el ºi în paginile operelor literare. Mai degrabã,
scriitorii îºi imagineazã asta sau, mai curând, din lipsã de
inspiraþie ºi de mijloace literare, recurg la sex, convinºi cã vor
ºoca… nu neapãrat cã vor ºi câºtiga un cititor în plus. E implicatã,
aici, fãrã îndoialã, ºi subþierea contemporanã a graniþelor dinte
genuri: dacã literatura pornograficã nu reprezintã o noutate,
încercarea de asimilare, a ei, de cãtre literatura cultã reprezintã,
DI T O R

DI T O R
cu siguranþã, una. Dar nici aici nu trebuie sã ne hazardãm. Când
vorbim de încercãrile unei anumite pãrþi a reprezentanþilor
literaturii culte nu se impune ºi generalizarea: ei continuã sã
reprezinte, în continuare, doar o parte a literaturii culte. Aceste
tentative izolate au ajuns sã defineascã, totuºi, prin
excentricitatea lor, o epocã sau o generaþie, dupã uzajul lingvistic
devenit cliºeu mulþi vorbesc în acest sens de generaþia
douãmiistã. În ce mãsurã aceste aprecieri sunt ºi acoperite de
fapte, e o altã problemã. Cu siguranþã, proximitatea
evenimentelor induce numeroase confuzii. Pentru limpezirea
percepþiei, e necesar sã lãsãm sã treacã, un interval de timp,
astfel încât generaþia actualã sã-ºi epuizeze potenþialul. În orice

125
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
caz, prezenþa sexului în literaturã este, ca ºi în viaþa de zi cu zi, o
formã de agresivitate, expresie nu doar a unui rãzboi între sexe,
cum îl vãd destui, dar chiar a unui rãzboi al omului, în calitate de
entitate sexualã, cu el însuºi.
Debutul celei de-a zecea ºedinþe a Cenaclului de varã
Editor 2007 a însemnat tocmai aducerea, în prim planul discuþiei,
a acestei chestiuni. Textul scris de Nicu Anton ºi fãcut public pe
site-ul kudika - un site feminist - sub numele de „Sexul ca o armã”
încearcã sã identifice originile psihologice ºi sociale ale acestei
situaþii de care am vorbit. Ceea ce a provocat aceatã reacþie, din
partea decanului de vârstã al cenaclului, a fost urmãtorul
paragraf, extras dintr-un articol publicat pe site-ul precizat, sub
titlul „De ce suntem hãrþuite sexual o datã la 58 de sec?”: „Cel
puþin aºa susþine mitul, aºa pare sã confirme realitatea ºi în ideea
aceasta pãrem sã ne complacem cu toþii, femei, bãrbaþi,
patrupede ºi alte asemenea categorii vizate: bãrbaþii suferã de
aceastã manie, patologicã, ne-am putea hazarda sã etichetãm,
sau de aceastã predispoziþie biologico-psihologicã de a se gândi
la sex o datã la fiecare 58 de secunde”.
De aici încolo, Nicu Anton îºi expune punctul de vedere:
„Nu numai cã suntem umilii purtãtori ai celor mai crunte ºi
neatenuante apelative, dar ne mai trateazã din când în când ºi în
majoritatea timpului, de fapt, cu probe de foc ºi terapii de ºoc
privitoare la aceste tendinþe de explorare ºi conºtientizare a
potenþialului dumnealor sexual. Aºa cum bine zicea o prietenã:
<Dac-ar fi sã rezumãm în dulcele grai sintetic românesc, am
putea spune cã asta se cam întâmplã în mintea lor: sex. sex. sex.
DI T O R

DI T O R
parcat maºina. sex. intrat în firmã. sex. aºezat la birou. sex. sex.
intrat secretara. sex. rezolvat probleme. sex> . Am râs o jumãtate
de orã în continuu pe tema aceasta, atunci, ºi mi-am dat seama,
încã o datã, de cât de reductibile ºi facile sunt problemele dacã le
putem numi astfel in universul idilic masculin. Totul fãrã batai de
cap, totul pe un palier minimal, ºi, aº putea spune, chiar lipsit de
complexitate, totul la îndemânã, totul în ideea de “acum þi aici ”,
fãrã întrebãri, fãrã dileme, fãrã chestiuni moralizatoare ºi fãrã
periclitãri majore. Poate cã ºtiu ce vor, poate urmãresc exclusiv
acest scop sau poate cã funcþionalitatea lor depinde într-un prim
moment de o instinctualitate sãnãtoasã. Sau poate cã au
certitudinea cã, oricât de nebuneºti ar fi dorinþele, oricât de

126
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
nestãpânit instinctul, în orice moment ºi în orice context, se va
gãsi cineva care sã le rãspundã corespunzãtor. ªi acum
intrebarea: oare suntem noi cele care am devenit prea
disponibile? Oare nu este neapãrat vorba de un dat biologic, ci
mai curand de un cliºeu pe care lumea de astãzi ºi femeile zilelor
noastre l-au încurajat ºi l-au stimulat pânã când cliºeul în sine a
trebuit sã prindã viaþã ºi sã le dea dreptate? Daca stãm sã ne
gândim, ideea aceasta de perpetuã ºi incurabilã nimfomanie
dusã pânã la limita obsesionalului a fost întãritã ºi ratificatã de
vremurile noastre tumultuos-contemporane. Pe vremuri
francezii cu siguranþã vor avea o cu totul altã percepþie asupra
situaþiei, cu gradul de excepþie aferent bãrbaþii aveau spirit
familial, convingeri stabile, scopuri practico-profesionale,
efuziuni de creativitate, se angrenau în dezbateri cu minã
combativã, apãrau cauze. Pe scurt, aveau o lume de construit, un
cadru de trasat ºi un anumit cod de repere care impunea ºi
anumiþi parametri de manifestare. Dupã care au venit berea
ambalatã, la cutie, la sticlã, la bax, fast-food-ul, viteza,
automatizarea, comoditatea, sexul protejat, explozia
demograficã, liberalizarea moravurilor, groupies, threesomes,
swingers… Femeile nu mai poartã crinolina, nu mai suferã de
fetiº religios, au renunþat la materia de exces, la monogamie, la
fidelitate, la bariere sexuale. Au învãþat sã depãºeascã stadiul de
victimizare, sã se afirme, sã caute, sã gãseascã, sã manipuleze.
Bãrbaþii au terminat de construit lumea, de mers la rãzboi, de
revoluþionat universul ºi de parcurs meridiane. Au spus ce-au
avut de spus. Iar acum au rãmas orgoliile ºi nostalgia. Ba, mai
DI T O R

DI T O R
mult, antropologic vorbind, se pare cã o datã cu încheierea
rãzboaielor, bãrbaþii ºi-au pierdut ºi un sens al statutului ºi
importanþei lor în lume. Femeile, pe de altã parte, abia îl
descoperã. Cu contratimpul ºi decalarea de rigoare. Într-o lume
construitã de bãrbaþi, dar care, în mod paradoxal, nu le mai
aparþine, cel puþin nu în totalitate. Pentru cã femeia a învãþat sã-i
domine, sa-i subjuge, sa-i manipuleze. Pentru cã femeia a aflat
cã alãturi de bani, vitezã ºi tehnologizare, societatea noastrã ºi-a
mai facut chip cioplit din încî ceva: sexul. Sexul… la care bãrbaþii
se gândesc cu asiduitate ºi, invariabil, o datã la cele 58 de magice
secunde. În metrou, în maºinã, pe balcon, la terasã, la
supermarket, în preajma ta, în absenþa ta. Dar nu neapãrat pentru

127
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
cã nu se poate altfel. Sau pentru cã nu se pot abþine. Sau pentru
cã aºa au fost imaginaþi. Ci pentru cã ºi femeia a speculat aceastã
slãbiciune, pentru cã “în spatele oricãrui bãrbat se aflã o femeie” .
Nu mai conteazã cine e de succes ºi cine e puternic, în ecuaþie. O
femeie sau mai multe femei, care, uzând de prerogativa sexual,
au inversat raportul de forþe ºi au actualizat o stare latentã.
Conºtiinþa sexualã a bãrbatului. Multiplã, diversã, insaþiabilã.
Motiv pentru care mai lansez încã o datã întrebarea: vorbim
exclusiv de o manie sexualã integrantã bãrbatului sau de un
produs aproape “social”, de o stare de fapt pe care am generat-o
noi, femeile, secondate vânjos de industria entertainment-ului?
ªi-a pierdut, bãrbatul, din
plurivalenþa funcþiilor, pentru a
fi redus la asocieri de inspiraþie
erotico-pornograficã? Sau aºa
vor sã-l ipostazieze coaliþiile
feministe? Iar noi,
doamnelor…?”
Precizând cã nu este
vorba de luarea de poziþie a
unui misogin, Nicu Anton
mãrturiseºte cã a fãcut
cunoscut, articolul sãu, celor
ce coordoneazã site-ul,
aºteptând, nerãbdãtor, reacþia
lor. Din acest motiv l-a ºi
conceput ca ºi cum ar fi scris
DI T O R

DI T O R
de o femeie… Fãrã îndoialã,
este o abordare extrem de
interesantã, a problemei, atât
Cupidon (Dana Cernuºcã) prin modul în care se preteazã
la dialog, cât ºi prin soluþiile ce se întrevãd. Nici vorbã de obiºnuita
ºi condamnabila tranºare brutalã, a problemei, în favoarea
vreunor prejudecãþi obosite. Orice obiecþii s-ar putea ridica, nu se
poate contesta existenþa unui permanent feed-back, între
atitudinea femeii ºi aceea a bãrbatului. Celebra reclamã tv care
pune accent pe adaptabilitatea definitorie femeii, invocând
încãlzirea globalã pentru a justifica evoluþia vestimentarã a
reprezentantelor sexului frumos cãtre toalete din ce în ce mai
128
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
sumare, nu face, nici pe departe, un serviciu, miºcãrilor feministe;
dimpotrivã, denotã una dintre consecinþele activismului lor:
dorinþa veche, de emancipare, a femeii, a condus, în final, la un
nou tip de raportare a bãrbatului, faþã de aceasta! Dacã originile
miºcãrii feministe pot fi identificate încã de la sfârºitul secolului al
XIX-lea, în secolul XX ea s-a impus definitv, în mediul occidental ºi
nu numai. Cu siguranþã, una dintre consecinþele acestei atitudini
ar putea fi ºi agresivitatea pe care au provocat-o, astfel, din partea
bãrbaþilor. Existã însã, cu siguranþã, destule studii sociologice ºi
psihologice de specialitate, care vin cu date concrete, cu statistici,
ºi care ar putea limpezi perspectiva asupra acestui fenomen. Cert
este cã agresivitatea sexului feminin naºte, la rândul ei,
agresivitate, din partea sexului masculin. O toaletã sumarã, a
femeii, înseamnã, deja, o formã de agresiune, la adresa
bãrbatului, cãruia îi sunt aþâþate instinctele ºi care va reacþiona în
consecinþã. Dar asta nu justificã tratarea în bloc, a bãrbatului,
drept bãdãran: acest „test” al femeii nu poate decât sã verifice, în
cel mai bun caz, puterea de autocontrol, a bãrbatului, dar asta pe
propria-i piele, fiind un exerciþiu extrem de riscant. Cu cât bãrbatul
este mai primitiv, cu atât îºi va întrâna mai puþin instinctele. Am
idealiza, însã, dacã am crede cã femeia, prin þinuta sa
vestimentarã extrem de sumarã, ar viza aplicarea unui asemenea
principiu selectiv. În realitate, s-ar pãrea cã ea are o realã nevoie
de manifestarea acestei agresivitãþi, din partea bãrbatului:
abiaprin aceasta ajunge sã-l considere, de fapt, „bãrbat”… Iatã cã
percepþia femeii asupra bãrbatului este cea care s-a schimbat, de
unde ºi comportamentul incriminat al acestuia din urmã. Dacã
DI T O R

DI T O R
principiul de selecþie al femeii ar consta într-o romanticã declaraþie
de dragoste, probabil cã bãrbaþii ar adopta, în bloc, acest tip de
comportament. Asta deoarece nu vorbim, aici, decât de
comportamentele dominante, ale epocii noastre, nu de excepþiile
fireºti.
În opinia lui Nicu Anton, rãzboiul dintre sexe este ºi a fost
cât se poate de real: încã din perioada matriarhalã, trecând prin
aceea dominatã de figura Cleopatrei ºi sfârºind cu epoca
modernã, femeia nu a renunþat niciodatã la a dobândi supremaþia
asupra bãrbatului. De altfel, ea dispune de reale calitãþi ce o
recomandã funcþiilor de conducere: este o excelentã
planificatoare a acþiunilor în spaþiu ºi timp, are o extraordinarã

129
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
rãbdare, sesizând momentul prielnic acþiunii, se foloseºte, ca o
compensare a lipsei de forþã brutã, de sex, ca de o armã.
Perspectiva lui Marian Axinte, edificatã pe experienþa sa
considerabilã de astrolog, nu este, nici ea, prea departe: femeile
sunt mai suspicioase decât bãrbaþii, atunci când se intereseazã de
destinul lor astral ºi al cuplului. Ele solicitã, de regulã, orice
amãnunt, despre bãrbatul vizat, fiind interesate îndeosebi de
perspectiva trãdãrii: aceastã fricã, de a nu fi trãdate, le dominã.
Prin contrapondere, bãrbatul este interesat de potenþialele relaþii
pe care le-ar putea concretiza… Întrebãrile dominante sunt radical
diferite, aºadar: „mã trãdeazã?”, respectiv „mai picã ceva?”…
Agresivitatea femeilor ar proveni, în viziunea astrologului nostru,
din posesivitatea lor, din agilitatea instinctului cu care îºi apãrã
proprietatea ºi familia. Concluzia ar fi cã este vorba, din unghiul
predispoziþiilor psihologice, de douã tabere opuse.
Nu toþi cei prezenþi sunt de acord, însã, cu aceste
precizãri. Alex Mihãescu nu împãrtãºeºte, de pildã, opinia mea
referitoare la agresiunea cotidianã a femeii asupra bãrbatului,
manifestatã prin þinuta sa vestimentarã ºi prin atitudinea sa
arogantã, distantã, chiar superioarã. El considerã cã aceastã
atitudine este în avantajul bãrbatului, care poate selecta, astfel,
tipul de femeie pe care îl vizeazã. Astfel, chiar profesorii de la
universitãþile ieºene pun preþ pe aceste þinute agresive, ceea ce
înseamnã cã femeile ºtiu prea bine care sunt efectele acestora
asupra bãrbaþilor. Emanuela Albu þine sã sublinieze cã aceastã
conduitã a femeii este în funcþie de principiile pe care le
împãrtãºeºte. Este însã extrem de rarisimã, conºtientizarea
DI T O R

DI T O R
acestor principii, astfel cã, în majoritatea cazurilor, se poate vorbi
doar de niºte automatisme, de obiºnuinþã sau modã.
Sã fie vorba de niºte automatisme, inclusiv în literaturã?
Generaþia douãmiistã, pe care Alex Mihãescu nu se sfieºte sã o
numeascã „porno”, aderând unui curent critic ce numãrã destui
adepþi, pare a fructifica agresivitatea verbalã ce caracterizeazã,
zilnic, aceeaºi relaþie dintre bãrbat ºi femeie. Iatã cã de la faptã la
cuvânt nu e decât un pas. Chiar ºi printre sciitorii septentrioniºti se
regãseºte aceastã atitudine: ultimul volum al lui Stelorian
Moroºanu, de pildã „Doi pumni de romane” conþine numeroase
expresii pornografice, în formã brutã. Vulgaritatea ajunge, astfel,
sã înlocuiascã arta. E drept, din punct de vedere teoretic, orice
130
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
cuvânt poate dobândi virtuþi artistice, aºezat în contextul potrivit.
Nu înseamnã însã cã ºi aducerea în scenã a celui mai de jos nivel
al limbajului s-ar preta acestui demers creator. Arghezi a realizat
aceasta, cu unii termeni caracteristici argoului, însã expresiile
pronografice nu au reprezentat niciodatã altceva decât domeniul
propriu al literaturii Dualitatea luminii
pornografice. Latura educativã
a literaturii nu poate fi decât o
componentã neînstrãinabilã a
ei, astfel cã ori alegem sã-i
învãþãm, pe copiii noºtri, sã
înjure ºi sã se scârbeascã, de
mici, ori interzicem, literaturii
pornografice, sã fie numitã
literaturã, în accepþiunea sa de
artã propriu-zisã. Paul
Gorban, de pildã, încearcã, ºi
el, în volumul pe care-l are în
pregãtire, sã integreze,
limbajului artistic, termeni de
acest gen termenul „spermã”
este utilizat, de el, nu o datã,
dar fãrã a izbuti, din punctul
meu de vedere, sã-i confere o
aurã poeticã. Se simte, în
cazul sãu, influenþa mediului Dana Cernuºca
ieºean în care ºi-a petrecut ultimii ani. Prin contrapondere, un
DI T O R

DI T O R
termen ca „orgasm” poate fi folosit fãrã a sugera obscenitatea, iar
variante se mai gãsesc de pildã, în loc de „spermã”, cuvântul
„spermatic”, care deþine o altfel de conotaþie… Þine de talentul
poetului sã gãseascã combinaþiile ºi contextele potrivite, ieºind,
astfel, în întâmpinarea propriei sale provocãri. Intenþia sa este în
consens cu vocaþia progresistã a poeziei: în încercarea sa
perpetuã de a lãrgi limitele percepþiei artistice, poezia se vede
nevoitã sã anticipeze mersul inevitabil al limbii. Este de ordinul
evidenþei faptul cã oamenii folosesc termenii pornografici, în viaþa
de zi cu zi, din ce în ce mai mult, astfel cã peste un anumit interval
de timp poezia ce uzeazã de a un asemenea limbaj ar putea fi
cititã fãrã vreo reþinere… Arta poeticã contemporanã ar avea, în
131
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
consecinþã, funcþia unei avangarde…
În orice caz, orice se prelungeºte prea mult, chiar ºi o
dezbatere, chiar ºi un cenaclu, tinde sã se banalizeze ºi sã devinã
plictisitor. La fel se întâmplã atunci când poeþii unei generaþii, în
bloc, adoptã acelaºi stil, acelaºi tip de discurs dominant. Poate de
aici ºi cãutarea obstinentã a noutãþii, în plan literar: aceastã
tendinþã ar fi tocmai expresia continuei insuficienþe a generaþiilor
de poeþi. În orice caz, pentru orice miºcare soseºte, într-o bunã zi,
ºi vremea concluziilor. Pentru Generaþia Editor acest timp este
încã departe, însã, pentru Cenaclul de varã Editor 2007, a zecea
ºi ultima ºedinþã, conform proiectului iniþial, a sosit. E loc, acum,
pentru întrebãri de genul: ce loc a avut ºi va avea, de acum încolo,
Cenaclul Editor, în viaþa membrilor sãi ºi a vieþii culturale
dorohoiene? Dacã ar fi sã ne raportãm mai întâi negativ, la ceea
ce a fost, se poate spune cã i-a salvat, pe acei câþiva aderenþi la
provocãrile sale, de la plictiseala cotidianã, plictisealã ce n-ar
trebui sã existe, pentru trãitorii în spirit. Pãrerea de rãu, ce
însoþeºte finalul unui periplu ce a reuºit sã-i surprindã, pe martorii
sãi, cu fiece ºedinþã, nu este decât reversul experimentãrii
sensului creaþiei, alãturi de cei ce-l pot întrupa cel mai bine:
artizanii cuvântului ºi ai imaginii. Faptul cã membrii cenaclului au
crescut împreunã, în înþelegerea ºi aprecierea celuilalt, este cu
atât mai extraordinar cu cât el s-a fãcut prin intermediul adoptãrii
unor poziþii critice, faþã de creaþiile personale ori faþã de lumea din
jur. Aceste luãri de poziþie nu ºi-au propus a fi distructive, ci numai
destructurante, identificarea structurii creaþiei constituind
premisa pentru evidenþierea limitelor ºi virtuþilor acesteia, nu însã
DI T O R

DI T O R
la întâmplare, ci conform unor principii, criterii ce au preocupat
încã de la primele ºedinþe ºi care au fost parcurse ºi aplicate fãrã
ca dezbaterea sã le devinã prizonierã. În felul acesta, fiecare
ºedinþã a reprezentat un nou nivel al analizei critice, o nouã
perspectivã, de abordare a creaþiei, un nou mod de a înþelege
vocaþia creatorului ºi menirea artei. Scopul principal al cenaclului
a fost evoluþia conºtiinþei creatoare individuale, iar el a fãcut ca o
idee survenitã la începutul verii sã capete o înfãþiºare demnã de o
miºcare culturalã care sã reprezinte, Dorohoiul, la împlinirea a
600 de ani de atestare documentarã. Faptul cã oferta Casei de
Culturã a Municipiului Dorohoi a venit simultan cu acel proiect de
cenaclu, nu poate fi decât un semn al destinului. De la aplecarea

132
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
cãtre literaturã criticã pânã la organizarea unor cursuri de varã, a
unui cerc de literaturã, nu a fost nevoie, aºadar, decât de o
împreunare a mâinilor, în vederea unui efort comun. Astfel se face
cã fiecare ºedinþã a Cenaclului Editor a abordat o tematicã
distinctã, întregul proces fiind gândit, simultan, ca un ºir de lecþii
practice despre arta poeziei, respectiv critica ei. Este vorba, de
altfel, despre continuarea unei tradiþii deja existente a Casei de
Culturã a Dorohoiului, vara trecutã, de exemplu, distingându-se
prin cercul de picturã condus de maestrul Aurelian Antal.
Pentru Alex Mihãescu, faptul cã eu am ales sã organizez
ºi sã conduc un cenaclu de poezie este un fapt straniu, dat fiind cã
o aplecare deosebitã cãtre poezie nu m-a caracterizat, în ultimii
ani. Într-adevãr, ani de zile am detestat, de-a dreptul, poezia, ºi
chiar pe poeþi, dupã ce, în anii de liceu, cochetam cu poezia,
visând la cununile de lauri ale literaturii, precum orice tânãr
energic ºi avântat. A fost de ajuns sã mã convingã, un coleg - Ioan
Luca - în primul an de facultate, de faptul cã nu dispuneam, deloc,
de o voce personalã sau mãcar de un mesaj ieºit din comun (se
pare cã aveam doar o mascã, ºi aceea eminescianã…). Ulterior,
am judecat cu maximã asprime pe toþi poeþii întâlniþi, fãrã a mã
simþi satisfãcut, de vreunul, de unde ºi dispreþul ce s-a conturat,
treptat, faþã de poeþi ºi poezie. Mi-a trebuit ceva timp pânã la a
accede la un alt nivel al percepþiei poetice ºi a-mi trezi, astfel, din
nou, curiozitatea, faþã de aceastã artã a cuvântului. Ceea ce e
dureros, la majoritatea poeþilor contemporani, este faptul cã nu-ºi
creeazã un chip, ci o mascã. Chipul ar trebui sã fie expresia
sufletului artistului. Masca, doar o tentativã de eschivare a
DI T O R

DI T O R
faptului cã artistului însuºi îi este strãin, propriul chip. ªi astfel, se
naºte paradoxul conform cãruia cel ce ar trebui sã-i ilumineze pe
ceilalþi, este, el însuºi, un ignorant care nu-ºi cunoaºte propriul
suflet… Cel ce þine predici, în agora, despre cum ar putea, ceilalþi,
sã-ºi salveze sau sã-ºi rãtãceascã propriul suflet, se dovedeºte a
fi el însuºi un strãin, faþã de propriu-i suflet. ªi astfel, absenþa
acelui sâmbure de înþelepciune absolut necesar, operei de artã,
de care am mai pomenit, în primele ºedinþe, sâmbure ce ar trebui
revelat, în opera de artã, devine expresie a imposturii artistului!
Generaþiile definite, îndeobºte, numeric, în funcþie de sistemul
zecimal de mãsurare a timpului, ceea ce conduce la apariþia aºa-
ziºilor „deceniºti”, adoptã mãºti, nu chipuri: exponenþii lor scriu

133
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
pentru cã aºa se scrie, nu pentru cã ºi-ar regãsi sufletele în
creaþiile respective. Tocmai de aceea s-a avut în vedere, cu
fiecare ºedinþã, sensibilizarea Generaþiei Editor în aceastã
privinþã. Gãsirea unor mãºti, a unor ºabloane, nu este dificilã;
dacã s-ar fi acþionat în aceastã direcþie, nu ar mai fi fost nevoie de
dificile analize, ci de un banal ºi industrial proces de multiplicare.
Prin contrast, chipul artistic nu poate fi construit decât pe durata
unei vieþi caracterizate printr-un efort susþinut. Apoi, nu existã un
timp al unui chip ultim: esenþa chipului artistic este, exact ca în
cazul celui biologic, tocmai permanenta sa reconstrucþie… O
apropiere de propriul suflet, progresivã, dar niciodatã epuizatã.
Or, primii paºi ai acestei apropieri au fost marcaþi, pentru
Generaþia Editor, de Cenaclul revistei Editor, cea care îi conferã ºi
titulatura. Ca la orice alt cenaclu, unii membri doar ºi-au exersat
antenele, pentru a-ºi testa compatibilitatea cu acest domeniu: ºi
în cazul lor, cenaclul ºi-a atins scopul. Fiecare este dator sã-ºi
caute sâmburele din care
germineazã viaþa
propriului spirit, care,
pentru a putea respira în
voie are nevoie de ºtiinþa
evitãrii mãºtilor, acelea
c a r e s u f o c ã ,
obstrucþioneazã fiinþa ºi
recunoaºterea de sine.
Ceea ce a
propus Petruþ Pârvescu,
DI T O R

DI T O R
în cadrul celei de-a
ºaptea ºedinþe a
cenaclului, anume
reluarea Cenaclului
Septentrion, la Dorohoi,
nu poate fi decât utopic,
în absenþa demersului
pregãtitor al unei noi
generaþii, capabile sã
continue ceea ce a fost
posibil cândva. E
Muza poeziei (Emanuela Albu) necesar sã înveþi, mai
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
întâi, sã dobândeºti un chip, ºi apoi abia sã te raportezi,
mãsurându-þi forþele, la o tradiþie care s-a impus memoriei
culturale locale ºi nu numai. În acest moment, de pildã, mai existã,
în Dorohoi, câþiva foºti septentrioniºti, dar ei nu au fost dispuºi, în
tot acest interval temporal, sã-ºi asume rolul de lideri ai miºcãrii ºi
sã-i confere un nou suflu. Nici ªerban, nici Antal, nici Moroºanu nu
mai par interesaþi de aºa ceva. ªi atunci, cu cine sã reactivezi,
Septentrionul, la nivelul la care a fiinþat? În afarã de asta, câtã
vreme nimeni dintre exponenþii tinerei generaþii nu cunoaºte
modalitatea de desfãºurare a cenaclurilor Septentrion, dat fiind cã
nu existã nici o mãrturie scrisã, în acest sens, o eventualã
încercare de reactivare s-ar solda, inevitabil, cu naºterea unei noi
miºcãri, fãrã vreo legãturã de esenþã cu cea veche. Spusele lui
Gicã Manole, din 3 ianuarie 2005, fãcute publice în sãptãmânalul
botoºãnean „Viaþa”, sunt cât se poate de reale: Cenaclul
Septentrion a dispãrut, de pe scena culturalã dorohoianã, odatã
cu debutul celui de-al treilea mileniu creºtin. Noua grupare
întemeiatã împreunã cu subsemnatul ºi Paul Gorban, la iniþiativa
ultimului Cercul de la Dorohoi avea sã fie, din 2005, singura
miºcare culturalã dorohoianã. E drept, Cercul de la Dorohoi nu
este ºi nu a fost gândit ca un cenaclu. Cenaclul Editor este
singurul în mãsurã a putea sã-ºi asume responsabilitatea pe care
o invocã Petruþ Pârvescu. Pericolul este, însã, de a perpetua o
formã fãrã fond, de care nu duce lipsã, din pãcate, cultura românã.
Iar dacã Junimea ieºeanã îi pãrea lui Nicolae Iorga, încã de acum
un secol, o astfel de formã fãrã fond, atunci trebuie meditat
îndelung asupra rostului pe care perpetuarea unei astfel de
DI T O R

DI T O R
titulaturi ar avea-o. Cu siguranþã, ar fi o formã de perpetuare a
memoriei culturale locale ºi a câtorva valori, însã e prea puþin,
pentru o miºcare literarã. Ceea ce conferã acesteia individualitate
este un program critic, aºa cum Junimea, dacã a supravieþuit
timpului, a fãcut-o datoritã criticismului fondator de literaturã cultã
al lui Maiorescu. Acest început de proiect critic a fost un alt scop al
Cenaclului Editor. Schiþa sa poate fi întrezãritã prin lecturarea
tuturor parcursurilor ºedinþelor, redate de mine, în aceste pagini,
cât mai fidel cu putinþã. O formulare finalã, a lor, nu se impune,
pentru simplul motiv cã demersul este departe de a se fi sfârºit. În
plus, ºansa de care a dispus, anume de a recurge la aplicaþii, fãrã
a se cantona exclusiv la nivelul teoreticului, i-a permis sã se

135
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
consolideze ºi sã evolueze în direcþii neaºteptate.
Nici o culturã nu existã fãrã tradiþie, astfel cã e benefic sã
continui iniþiativele celor din trecut, dar la fel de adevãrat este
faptul cã nici o culturã nu existã cu o singurã tradiþie, astfel cã este
la fel de beneficã producerea de mutaþii, de rupturi, capabile sã
reanimeze viaþa culturalã a unui spaþiu. E important sã înveþi de la
cei din trecut, dar la fel de important sã nu-i ignori pe cei încã în
viaþã. Iar toate acestea nu se pot realiza decât dovedind cã
preocuparea noastrã pentru poezie nu e numai o chestiune
secundã, ci chiar modul nostru de a fi. Bineînþeles, continuarea
unei tradiþii presupune o dispoziþie comunã a exponenþilor acelei
tradiþii de a preda ºtacheta, fapt de asemenea neclar, dupã cum
remarcã Alex Mihãescu: între membrii Cenaclului Septentrion au
existat ºi încã mai existã fricþiuni, astfel cã Petruþ Pârvescu nu
poate decide singur ce anume se întâmplã ºi se va întâmpla cu
Septentrionul. Orice va fi, e o certitudine cã nu va mai fi cum a fost,
aºa cum, Cenaclul Editor, în viitoarele sale variante, dacã se va
mai întruni, cu siguranþã nu o va face în modul care l-a impus, ca
voce autonomã, în vara de graþie a anului 2007. Faptul semnalat
de acelaºi Alex Mihãescu, cum cã liderul acestui cenaclu nu a fost
neapãrat un poet, ar putea sã parã ceva deosebit, dacã n-ar exista
antecedentele deja celebre ale Bucureºtiului: Cenaclul de luni,
condus de Nicolae Manolescu ºi cenaclul Universitas, condus de
Mircea Martin. Iar faptul cã aceºtia sunt exponenþi (profesori) ai
Facultãþii de Litere, ºi nu ai Facultãþii de Filosofie, cum e cazul
meu, nu-i poate avantaja, prea mult, în ce priveºte ºtiinþa
conducerii unui cenaclu: la urma urmei, chipul adevãrat al poeziei
DI T O R

DI T O R
nu-l ºtie numeni, fapt care m-a ºi determinat în a folosi ºi impune
sintagma „labirintul liric”. Nici mãcar poeþii înºiºi nu pot spune cã
au aflat chipul autentic al poeziei: nici mãcar propriul chip nu poate
fi sesizat ºi cunnoscut, în profunzime, decât de ceilalþi… Remarca
lui Alex Mihãescu, precum cã este semnificativã existenþa, la
Dorohoi, a unei generaþii creatoare, ar putea indica, deja, pecetea
unei anumite tradiþii locale: Dorohoiul are puterea de a naºte,
Dorohoiul este viu, forþa germinativã a Dorohoiului nu trebuie
deloc subestimatã. În urmã cu trei ani a mai existat, în Dorohoi, o
generaþie tânãrã, creatoare, despre care se ºtie prea puþin: Club D
21. Liderul acestei miºcãri ºi în acelaºi timp iniþiatorul ei, Alex
Mihãescu, mãrturiseºte cã aceasta a reprezentat o primã

136
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
deschidere spre culturã, a tinerilor, dupã anul 2000, miºcarea fiind
greu oficializatã, dat fiind cã directorul de atunci al Casei
dorohoiene de Culturã, Stelorian Moroºanu, era extrem de
reticent faþã de ea, respingându-i pe iniþiatori ºi închizându-le uºa,
în opinia lui Alex Mihãescu datoritã faptului cã „suferea de
superioritate, la extrem”… Cert e cã exponenþii acelei generaþii,
printre care ºi Bogdan ªoltuzu, prezent de faþã, citeau ºi scriau
poezie, prozã, pictau ºi dezbãteau probleme de prim interes,
pentru ei. Abia dupã demiterea lui Stelorian Moroºanu
colaborarea cu Casa de Culturã a dvenit posibilã, însã miºcarea,
al cãrei debut s-a petrecut în anul 2004, s-a stins la începutul lui
2005. De atunci ºi pânã acum Cercul de la Dorohoi a þinut capãtul
de afiº al mai tuturor iniþiativelor culturale dorohoiene. Poate cã
lucrul care i-a lipsit, Generaþiei Club D 21, a fost tocmai un spaþiu
virtual în care sã-ºi afirme vocea proprie, precum o revistã, de
exemplu. Apoi, un proiect cultural de anvergurã, care sã coalizeze
forþele vârfurilor acestei generaþii. Iatã numai câteva indicii care o
deosebsc de Generaþia Editor, alãturi de mãrturia modului
specific de interacþiune, cu ei înºiºi ºi cu ceilalþi, care nu s-a
concretizat într-o formã durabilã, peste timp, ci într-una ce
seamãnã mai mult cu un mãnunchi de amintiri de grup. O carte,
despre un fenomen, pe lângã faptul cã-i sporeºte conºtiinþa de
sine, îi creioneazã direcþiile de evoluþie viitoare, salvându-l, astfel,
de la obiºnuita imperceptibilã extincþie. Or, din acest punct de
vedere, Generaþia Editor nu întruchipeazã numai un început, ci o
miºcare culturalã de sine stãtãtoare, dispunând de o anumitã
individualitate. Dupã informaþiile lui Alex Mihãescu, doar în
DI T O R

DI T O R
Suceava mai fiinþeazã ceva similar, la nivel predominant liceal,
spre deosebire de Iaºi, unde existã o miºcare exclusiv
studenþeascã.
Vârfurile Generaþiei Editor mãrturisesc, ele însele,
despre semnificaþia acestei veri magice: pentru Emanuela Albu,
principalul punct de atracþie l-a reprezentat nevioa de a înþelege
mai bine ce este poezia, de a-ºi putea cunoaºte potenþialul, de a-
ºi însuºi calea dobândirii unei voci proprii. Faptul cã niciodatã nu a
avut prilejul de a învãþa atât de multe este suficient, pentru a
explica de ce aºtepta sã treacã fiecare sãptãmânã, pentru a
participa la cenaclu. Dana Cernuºcã subliniazã nevoia pe care o
nutrea în direcþia cunoaºterii opiniei celorlalþi despre propriile

137
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
creaþii, astfel încât sã-ºi doreascã sã creeze ºi mai mult. Spre
deosebire de experienþa dobânditã la ºcoalã, unde discuþiile de
genul celor care au caracterizat cenaclul nu sunt încurajate, cea
din acestã varã a fost incomparabil mai valoroasã, referitor la arta
de a crea. Explicaþia ar fi cã Cenaclul Editor a fost gazda exclusiv
a celor interesaþi, pasiunea fiind cea care a creionat tonalitatea
fiecãrei ºedinþe.
Pentru Nicu Anton, adevãratã gazdã a fiecãrei ºedinþe ºi
participant activ ºi entuziast al cenaclului, constatarea faptului cã
„am fost cumva sub iniþiativa lui Ciprian, el a dat tonul”, traseazã,
deja, direcþia viitoarelor întâlniri, în sensul unai mai mari
deschideri la dialog, a tuturor, ca ºi a afirmãrii mai multor poli de
atitudine criticã. Faptul cã criticile au fost lipsite de inhibiþii, iar
lipsurile ºi limitele creaþiilor au fost demascate cu maximã
sinceritate ºi deschidere constituie, însã, marea calitate a
cenaclului. Dupã informaþiile sale, Casa Municipalã de Culturã
Dorohoi n-a mai gãzduit, un cenaclu, din anul 2000, astfel cã vara
aceasta a adus, cu sine, o premierã mult aºteptatã. În plus,
prezenþa membrilor fostului Cenaclu Septentrion, în incinta Casei
de Culturã, o apreciazã drept extrem de rarã, excepþie fãcând
Valerian Þopa. Prin contrast, participarea lui Petruþ Pârvescu, la
una din ºedinþele Cenaclului Editor, a reprezentat, pentru
persoana sa cel puþin, un eveniment cu totul deosebit. Este
aceasta o tristã realitate: Casa de Culturã Dorohoi se întâlneºte
extrem de rar, cu Petruþ Pârvescu, ca ºi cu ceilalþi
septentrioniºti… Este ºi motivul pentru catre atenþia sa se
îndreaptã, acum, cãtre Generaþia Editor, astfel cã acest început
DI T O R

DI T O R
„cu siguranþã va crea câteva viitoare personalitãþi literare”,
rezultatele fiind garantate de pasiunea ºi talentul existente. Faptul
cã Nicu Anton a fost surprins de calitatea bunã a textelor, de
calitatea foarte bunã a ºedinþelor, îl face sã fie atât de optimist:
dupã cum mãrturiseºte deschis, inclusiv Botoºaniul ºi Iaºiul au
motive temeinice sã invidieze ceea ce s-a petrecut în aceastã
varã la Dorohoi. În cadrul cenaclurilor cunoscute, gãzduite de
aceste oraºe, cu excepþia unor discuþii prieteneºti nu prea ar fi de
remarcat lucruri deosebite nici vorbã de insistenþa asupra
anumitor teme, subiecte, criterii. De multe ori nici indispensabilul
suflu care sã îndemne la creaþie nu este prezent, fapt ce
deosebeºte, iarãºi, aceste întruniri, de ceea ce s-a petrecut vara

138
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
aceasta la Dorohoi.
Un lucru trebuie afirmat, însã, înainte de toate: Cenaclul
Editor nu s-ar fi putut desfãºura dacã nu ar fi existat aceia care sã-
l doreascã. Deschiderea reciprocã a tuturor membrilor
cenaclului, faptul cã orele petrecute le-au transmis sentimentul
cã sunt vii, este, poate, din perspectiva experienþei de viaþã, cel
mai important. A te angaja în proiectul pe care-l doreºti fiinþei tale
lãuntrice este lucrul pe care orice creator îl considerã prioritar. Iar
dacã þinem cont de faptul cã sufletul nostru are nevoie, în
permanenþã, de ceva fie cã e A fi sau a nu fi...
vorba de aer, de spaþiul vital, de
o voce faptul cã prin fiecare
ºedinþã s-a realizat o apropiere,
de acest ceva, nicidecum o
îndepãrtare (posibilã, ºi ea,
inclusiv pânã la pierderea
oricãrei referinþe), reprezintã cel
mai mare câºtig. A fost exact
lucrul care lipsea, Dorohoiului,
pentru a-ºi asigura gura de
oxigen necesarã efectuãrii
bilanþului celor ºase secole de
existenþã. La fel, a fost o realã
gurã de oxigen pentru
redescoperirea statutului de
gazdã literarã al Casei de
Culturã, care a trebuit sã
DI T O R

DI T O R
aºtepte, un asemenea
Dana Cernuºcã
eveniment, mai bine de ºapte
ani. Iar dacã ar fi sã ne întrebãm: <cu ce-ºi întâmpinã, în acest
moment aniversar, Dorohoiul, propria sa istorie, de ºase secole
atestate documentar?>, atunci rãspunsul nu poate fi decât unul,
câtã vreme singura miºcare culturalã creatoare, vie, autenticã,
coerentã, explicit direcþionatã, este reprezentatã de Cenaclul
Editor ºi de generaþia sa. Mai existã în Dorohoi grupuri coerente,
dar care nu se manifestã pe plan creator: una ar fi formaþia de
muzicã popularã „Mugurelul”, a Casei Copiilor, însã planul pe
care se manifestã este cel reproductiv, interpretativ, nu creator. ªi
nu reprezintã, propriu-zis, o miºcare. Iar Cercul de la Dorohoi nu

139
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
are o finalitate creatoare, ci de emancipare a conºtiinþei culturale,
anul 2007 nefiind unul prolific, pentru el: doar un unic simpozion,
dedicat lui Mihai Eminescu, în luna ianuarie, la care se va adãuga
organizarea, în colaborare cu Casa de Culturã, a manifestãrilor
culturale dedicate sãrbãtoririi celor 600 de ani de la cea mai veche
atestare documentarã a Dorohoiului, pe 4 octombrie.
E un nou început, din perspectiva lui Nicu Anton, ºi
datoritã faptului cã generaþia nãscutã în deceniul '80 al secolului
trecut a fost o generaþie ratatã, astfel cã a fost nevoie ca generaþia
nãscutã dupã '90 sã creascã, pentru a mai întreprinde ceva, cum
este cazul ºi cu actuala Generaþie Editor. Cei bãtrâni nu mai pot
revigora, în viziunea lui Nicu Anton, spaþiul cultural dorohoian, ei
nu mai dispun de suflul necesar, gândindu-se în primul rând la
câºtigul material. Or, nu prin asta dobândeºte prestigiu, artistul,
dupã cum nu amãnuntele cotidiene ale vieþii lui îi asigurã
posteritatea, fie ele mai puþin dezirabile… Este acesta încã un
motiv care îndeamnã la o atentã exploatare a potenþialului
generaþiilor tinere.
Trebuie subliniat, totuºi, cã posteritatea unui scriitor,
oricum ar fi ea asiguratã, nu mai intereseazã pe scriitorul însuºi, ci
pe cei ce ºi-o asumã. Fiecare generaþie este responsabilã pentru
modelele pe care ºi le alege, pe care le menþine, în viaþã, care îi
populeazã memoria, deoarece aceste modele o formeazã
dinlãuntru. Ar trebui sã fie vorba numai de lucruri minunate, dacã
situaþiile de crizã nu ne-ar marca, în rãstimpuri, fiinþa, ºi nu ne-ar
întuneca, din când în când, viziunea. În atari situaþii, singurul lucru
ce-i rãmâne de fãcut, omului, este sã priveascã adânc în propriu-i
DI T O R

DI T O R
suflet. În cazul artistului, nu înseamnã, neapãrat, sã simtã ºi
nevoia de a scrie, despre asta. Este ceea ce ni se întâmplã chiar
atunci când constatãm caracterul minunat al existenþei noastre. E
nevoie, în plus, de inspiraþie. Cam aºa s-a nãscut „Esenþa
minunii”: începutul ºi sfârºitul le aveam, în minte, de câteva luni,
însã forþa de a le conferi un sens mi-a lipsit. Abia în seara dinaintea
acestei ultime ºedinþe a cenaclului s-a coagulat, într-o formã
unitarã, ceea ce fiinþa mea lãuntricã simþea demult: faptul cã
orbirea noastrã, faþã de minunile de care suntem înconjuraþi, are
un rost adânc forþarea fiinþei de a zãmisli, perpetuu, noi ºi noi
minuni. Prima minune pe care ne-o dãruieºte Creatorul, atunci
când ne zãmisleºte, este trupul. Ulterior, ne dãruieºte ºi sufletul,

140
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
prin suflarea sa purtãtoare de Duh, însã nu îl mai modeleazã
asemenea trupului, nu îi mai conferã un chip, ci îl lasã pe om sã-ºi
modeleze un chip exact lucrul care face cu putinþã arta. Trupul
este considerat, nu degeaba, ca fiind sfânt, în creºtinism, ca
reprezentând veºmântul învierii, complexitatea sa excepþionalã
confirmându-i statutul de mare ºi primã minune. Dar faptul cã ni-l
istovim, pe durata unei vieþi de om, trãdeazã ceea ce reprezintã,
de fapt, esenþa minunii: faptul de a tinde cãtre crearea unor alte
minuni, mereu la alte ºi alte nivele… De aceea nu tratãm minunile
existente ca pe ceea ce sunt: minimalizarea statutului lor
reprezintã o condiþie a îndreptãrii atenþiei noastre cãtre cãutarea
unor alte minuni. Plictisul ce ne împresoarã fiinþa, în contextul
insuficientei conºtientizãri a acestui adevãr, poate fi curmat doar
printr-o orientare a fiinþei noastre creatoare în direcþia zãmislirii de
viitoare minuni.

Esenþa minunii

la un anumit nivel
minunea
devine profanã
ºi e nevoie
de o altã minune
pentru a mai înþelege
DI T O R

DI T O R
ceva.

aºa ajunge
copilãria
biet monument
funerar
nãscând ezitarea:
dar tot
ce-a fost sã fie
de ce nu este,
oare?
Ochiul minunii (Dana Cernuºcã)
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
Aºa-nþelegi potirului sfânt.
Cã realitatea Esenþa minunii
e mai mult decât e însuºi harul
suma renunþãrilor de a se neglija, pe sine,
noastre nãscând, mereu
ºi totuºi, cu minune nouã, vie.
îndãrãtnicie
îþi impui: „Acesta ar trebui sã fie ultimul
nu-i voi ºopti meu cuvânt, din aceastã varã, din acest
lui Dumnezeu cenaclu”… Dacã ar fi sã fac precizãri
despre acest vis… despre intenþiile care au stat la baza
poemului, nu ar prezenta prea mare
în zadar relevanþã: un poem exprimã exact cât ai
vom grãi reuºit sã pui în el, nu cât ai intenþionat sã
despre amintiri ce nu pui în el… Uneori, poate exprima chiar
dor… mai mult, ºi atunci se poate vorbi de o
când o picturã operã reuºitã þine, aceasta, de destinul
vorbeºte propriu operei de artã. În plus, viziunea
culorile-i devin riduri, asupra aceleiaºi opere este diferitã, de
rãstignindu-l, pe la un autor la altul. Nicu Anton, de pildã,
poet… ar fi pus puncte-puncte dupã penultima
strofã: cele patru exemple ce ilustreazã
oricât l-am evita, tema abordatã îi par mai mult decât
cuvântul suficiente, puterea lor de sugestie
e potcoava ce-nlãnþuie nemainecesitând reluarea temei, prin
cãlãreþul cea din urmã strofã (menþionez cã, în
tocmai spre a-l purta actuala formã de prezentare a
DI T O R

DI T O R
mai departe. poemului, strofa penultimã a fost
ca cel ce ne-a nãscut adãugatã imediat dupã finalul ºedinþei).
sã-l lãsãm sã Prima parte a celei de-a cincea strofe îi
glãsuiascã reþine atenþia în mod deosebit, prin
despre plictisul nostru, frumuseþe ºi profunzime. Pentru Alex
uitându-i de tot Mihãescu, propunerea mea îi pare a fi o
chipul dintâi. poezie calmã, clarã, gradatã, reuºind
surprinderea stadiilor evoluþiei minunii.
tot germinând Minunea, prin natura sa, nu poate
ne paºte dinspre rãmâne doar la un singur nivel, iar
'nãuntru în afarã pentru a evolua are nevoie de alte
rostuindu-ne întocmai minuni, mereu. Minunea despre care
142
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
vorbeºte poemul îi pare a fi o minune conºtientã de propria sa
existenþã.
Ceea ce e important de reþinut, la urma urmei, din
minunea de a fi fost împreunã, pe toatã durata desfãºurãrii
Cenaclului Editor, este tocmai încercarea de a ne reaminti virtuþile
magice, creatoare, ale cuvântului. Oamenii vorbesc prea ades de
forþa cuvântului, uitându-i frumuseþea. Or, scopul cenaclului a fost
tocmai acesta: sã ne reaminteascã cât de frumos poate fi cuvântul!
Conteazã enorm, din acest motiv, cum alegem sã-l folosim.
Folosirea lui cu scopul de a sugera forþa, îl construieºte pe om ca o
forþã; folosirea sa în vederea exprimãrii frumosului, îl construieºte
pe om ca pe un lucru frumos. Minunea supremã ce caracterizeazã
fiinþa umanã este, la urma urmei, chiar maniera în care se identificã
cu cuvântul. Iar esenþa acestei minuni rãmâne viaþa, motiv pentru
care cuvântul trebuie sã fie viu… Sã-l lãsãm, aºadar, sã ne
formeze chipul, sã ne marcheze vocea. Chiar dacã, cu fiecare an
trecut, cu fiecare deceniu, nu mai arãtãm la fel, fizic ºi spiritual, sã
rãmânem, vii, inclusiv prin cuvintele ce ne clãdesc fiinþa. Sã ne
dezbãrãm, ca atare, de obiceiul de a mortifica lucrurile înainte de a
le asimila. Sã nu mai introducem viaþa în tipare, asemenea
cadavrului într-un sicriu de scânduri, sã n-o mai tratãm ca ºi cum ar
fi, deja, un cadavru. Un creator se poate considera viu în mãsura în
care trezeºte viaþa în cel care-l citeºte. Viaþa cuprinde ºi gândurile
(cãci gândurile sunt vii, ºi, odatã cu ele, poezia intelectualistã), ºi
emoþiile, ºi amintirile. Un poem e cu atât mai bine receptat cu cât se
adreseazã mai multor organe de simþ ºi mai multor dimensiuni ale
psihicului uman individual, pãstrându-ºi, totodatã, unitatea,
DI T O R

DI T O R
gradaþia, în funcþie de concepþia creatorului despre cum trebuie sã
fie poezia. Astfel iau naºtere, de fapt, variatele ei stiluri:
descriptivist, bahic, asociativ, reflexiv, programatic, etc. Chiar dacã
modul spontan, de zãmislire a poeziei, nu asigurã acesteia
suficientã coerenþã, dupã cum subliniazã Nicu Anton, mulþi creatori
continuã sã-l prefere. La urma urmei, poezia rãmâne o confesie
faþã de eul lãuntric, pe care poetul o aduce în agora în speranþa cã
ºi celorlalþi va spune ceva. Dar asta presupune faptul cã, înainte de
toate, ea spune ceva eului poetului. Bineînþeles, calitatea acestui
„ceva” þine de capacitatea sufletului creatorului de a se racorda la
esenþe. Dacã acest lucru a fost suficient de bine înþeles de cãtre
membrii Cenaclului Editor, el justificã pe deplin mândria pe care o

143
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
resimte Nicu Anton când vorbeste despre calitatea
deosebitã a acestui cenaclu, alãturi de faptul cã, în fiecare joi, cei
adunati în incinta Casei de Culturã din Dorohoi s-au apropiat, tot
mai mult, unii de altii, pânã la a deveni adevãrati prieteni. Dacã
scoala timpurilor noastre induce, tinerilor, impresia cã cultura,
creatia, sunt lucruri care pot fi realizate numai cu forta, nicidecum
din purã plãcere, Cenaclul Editor a izbutit sã demonstreze exact
contrariul. Dacã în cazul marii pãrþi a tinerilor nevoia de aer a
spiritului lor a fost înãbutitã înainte de a se naste, dacã mugurul
libertãtii creatoare a fost rupt încã dinainte de a fi germinat prima
datã, astfel cã nu-si imagineazã cã pot exista oameni capabili sã
trãiascã numai prin culturã, Generaþia Editor încearcã sã le
demonstreze contrariul. Dupã cum sesizeazã Nicu Anton,
preocupãrile marii pãrti a tinerilor nu indicã doar aceastã
înstrãinare de culturã, dar chiar de realitatea propriu-zisã: curajul
de a interactiona direct cu semenii le lipseste, simtindu-se lipsiti,
de inhibitii, doar pe Internet. Ajungând sã se cunoascã înainte de a
se privi cu adevãrat, contactul cu celãlalt este, din start, ratat… A
cuceri o fatã nu mai înseamnã, în acest context, a-i recita o poezie
si a-i oferi flori… Se poate vorbi, din acest punct de vedere, de un
real eroism, al Generaþiei Editor… A resimti, asadar, ca pe o
renastere, avalansa de gânduri si emoþii provocatã, de acestã
ultimã sedinþã a Cenaclului Editor, tuturor celor prezenþi, nu este
decât ceva firesc; aceste clipe unice (asemenea celorlalte, ale
acestei veri) au, acum, nume vii: Dana Cernuscã, Emanuela Albu,
Poliana Munteanu, Diana Drescanu, Alex Mihãescu, Bogdan
ªoltuzu, Marian Axinte, Nicu Anton si… Ciprian Voloc. Dar
DI T O R

DI T O R
întreaga aventurã nu s-a sfârºit odatã cu aceastã zi de 6
septembrie 2007. Exact ca în cântecul „Imagine”, al lui John
Lennon, mesajul ultim, pe care l-a transmis Cenaclul Editor, sunã
astfel: „Nu existã disperare”… în sensul cã disperarea chiar nu ar
trebui sã existe, pe Pãmânt… Dacã glasul muzicii a avut de rostit
ultimul cuvânt, singurul lucru care-mi mai rãmâne, în calitate de
martor atent al tuturor celor aici relatate, este sã-l redau, în
singurãtatea sa înnobilatoare de suflete:

Imagineazã-þi (muzicã ºi versuri: J. Lennon)

Imagineazã-þi cã nu existã rai,

144
I R I NTUL L I
A B R IC
L
ªEDINÞA X
e uºor dacã încerci,
nici iadul sub noi,
deasupra noastrã
doar cerul…
imagineazã-þi toþi oamenii
trãind pentru azi
imagineazã-þi cã nu sunt þãri,
nu e greu de realizat,
nimic pentru care sã ucizi sau sã mori
si, de asemenea, nici o religie,
imagineazã-þi cã toþi oamenii
îsi trãiesc viaþa în pace
poþi spune cã sunt un visãtor,
dar nu sunt singurul.
sper cã într-o zi ni te vei alãtura
si lumea va trãi în unitate
imagineazã-þi cã nu existã constrângeri,
mã întreb dacã poþi,
nu e nevoie de urã si lãcomie
o frãþie, între oameni…
imagineazã-þi cã toþi oamenii împãrtãºesc
aceeaºi lume,
poþi spune cã sunt un visãtor,
dar nu sunt singurul.
sper cã într-o zi ni te vei alãtura
iar lumea, va fi, un tot…
DI T O R

DI T O R
Sensibilitatea este un dat al omului care, este stiut, suferã
substanþiale modificãri, de la o epocã la alta. Sã fi suferit, omul, o
schimbare atât de radicalã, în ce o priveste, încât sã-si fi pierdut,
cu totul, sensibilitatea faþã de poezie? E dificil de spus dacã
pasiunea de o varã, a Cenaclului Editor, a izbutit sã furnizeze
rãspunsuri utile, în acest sens. La urma urmei, de la un alt gen de
faptã, la o altfel de sensibilitate, nu e, adesea, decât un pas…
Urmãtoarea întâlnire a Cenaclului Editor: pe 4 octombrie
2007, cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la cea mai veche
atestare documentarã a oraºului, sub egida Cercului de la Dorohoi
si a Casei Municipale de Culturã, într-o zi cum n-a mai avut,
Dorohoiul, de mult…
145
I R I NTUL L I
A B R IC
L

GENERAÞIA EDITOR
DI T O R

DI T O R
I R I NTUL L I
A B R IC
L
POEZIA
aducea sãptãmâna
Dana Cernuºcã urmãtoare… am crescut de la o
ºedinþã la alta… Da… aº putea
spune cã sunt unul dintre copiii
Cenaclului Editor… Când
ajungeam la Casa de Culturã
simþeam acea nevoie de
creaþie… iar când plecam ºtiam
cã, ajungând acasã, voi încerca
sã scriu din nou… Þinând cont,
bineînþeles, de sfaturile ºi
„criticile”domnului profesor ºi
ale celorlalþi… Am învãþat… nu
multe lucruri… ci importante
!n. 1988, Romania calitativ ºi noi…
!elevã la Colegiul Naþional Era atât de ciudat
„Grigore Ghica Vv” Dorohoi sentimentul pe care îl trãiam
cînd citeam cu toþii în acelaºi
!premiul pentru poezie al timp aceeaºi poezie... Parcã
„Evenimentului de simþeam cum deasupra
Botoºani”, 2007 noastrã se ridicau sufletele
!premiul pentru poezie al flãmânde, însetate de
revistei „Editor”, 2007 cunoaºtere… de cuvinte… de
!premiul pentru recenzie al poezie…
revistei „Editor”, 2007
!a publicat în revistele
„Editor”, „Lykeion” Ispita iluziilor
DI T O R

DI T O R
(Dorohoi) Mephistofel trece Styx-ul

miriapozii durerii
Impresii… târãsc prin galeriile Realitãþii
primul tâlhar
venit sã amãgeascã paznicul

C
enaclul de varã a fost
oaza în care am putut fi Ruinelor..
vii... Fântâna din care ne iar el trage dupã lume
hrãneam uitând cu totul cã capãtul de aramã al mãrii.
afarã exista o altã lume… Am
aºteptat fiecare joi… Parcã era ºi bãtrânul senil,i-a dat
singurul lucru bun pe care îl sãrutul clipelor ºi i-a spus:

147
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
„ispiteºte-l ,demone!”
Eºti atât de ridicol
pe nisipul de la marginea încercând sã demonstrezi cã
uitãrii, suferinþa umanã
dezbrãcatã de aripi, se trage din adâncul jucãriilor
þinând de mâini orbirea, de sticlã, pe care toþi le
creatura aruncãm
s-a închis în scoici în capul omului cu barbã
sã nascã. se fiecare datã când deschide
întreaga noapte,fecioarele uºa…!
cu galoºi de spumã cãci uºa rãmâne mereu
ºi-au ars lumânãrile închisã!
din cheaguri de umbre ºi-atunci cum de se-ntorc spre
la cãpãtâiul agoniei, noi
i-au ascultat suspinele, reversurile însângerate?!
îmbibate cu pãreri de rãu ochiu-þi de la ceafã
ºi dorinþe interzise -se presupune cã ai unul-
ºi s-au convertit la tãcere. priveºte neclintit cum copilul,
iar în zori, cu o sete febrilã
10000 de lebede negre prinde-n pumn
sãrutã pe frunte fiecare fãrâmã de sticlã
copiii fantomei ºi-o înghite,
ºi le dau drumul ºi venele-i þâºnesc prin piele
în cele patru zãri ale spre rezervorul cu apã vie
Infernului. din care ies fluturi în cãutarea
noilor însetaþi,
„un bãnuþ de aur,Doamne?! ce se gândesc la adevãratul
DI T O R

DI T O R
ai pierdut pariul..” motiv
pentru care a fost lãsatã sã
prin camerele de curgã
supraveghere Lumina…
ale Raiului:zece secunde ca sã intre fluturii!?
înainte de
cãderea amurgului de cearã, Peisaj intern
fluturele-gardian
ºi-a pãrãsit postul. în piaþa sfârºitului,
tristeþile þin în lesã
Morala gândului porumbei cu gulere

148
I R I NTUL L I
A B R IC
L
POEZIA
însângerate; întinderile soarelui s-au
pãcatele se convertesc la sfãrâmat în cel de-al doilea
iertare ocean întunecat.
ºi durerile se smulg pãmânturile morþilor au sfâºiat
încet de pe fiecare cuvânt ultimul înveliº
eliberat din cuºca tãcerilor pe care umbrele l-au numit
suferinde de pneumonie. Atlantida.
murmure surde plutesc cavalerul tristei figuri-umbra-
ºi-ºi construiesc în ceaþã hoinãreºte acum bezmeticã
de la un câmp de bãtãlie la
gamele, altul…
iar tinerii, masacrul gandurilor se scrie
bãtrâni,deja,de-atâtea pe copitele
eternitãþi fiecãrui inorog al morþii…
îºi carã umbra antagonia noapte-zi
în spinãrile încovoiate de s-a diluat demult…
portrete, de fapt,de câteva clipe
din care culorile pãmântene-
se scurg, evuri cosmice-
închipuind în aer ºi utopia iadului
trenele-amintirilor. ºi-a construit închisorile
pe capete pietrificate.
ºi, undeva, a de ce umbra era gri?
c
o Geneza lacrimii
l
o pe zidurile fiecaãrei clipe
DI T O R

DI T O R
dedesubt, se scrie geneza.
oglinzile fac paºi filosofia unei granule de zahãr
gigantici împrãºtiatã printre alte mii de
spre fântâna fãgãduinþelor. realitãþi,
asistã nedumeritã
Tezã babilonianã mestecând un fir de cer între
colþii sãi vampirici.
cele trei tãrâmuri ale adâncului „Ce L-a apucat?”
ºi-au revendicat bolþile cereºti: pe o piatrã apare Adam,
primul întuneric a ruinat pe alta…Eva.
cetãþile astrale îºi întind mâinile neputincioºi.
ºi imperiile lunii au cãzut… grãuntele de zahãr îºi târãºte

149
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
anii niºte aripi negre au acoperit
spre ei.. luna:
enervat îi loveºte cu piciorul: „Acum e a noastrã!”
Adam zboarã spre cer,
Eva se afundã în pãmânt. ¤¤¤
o picãturã de durere
cade peste praful de zahãr: Ce nas mare are luna!
Eva râde, l-ai putea apuca cu ambele
Adam zâmbeºte… mâini,
pe marginea zidului sã te þii strâns ºi
s-a pictat naºterea ploii. sã rãsufli întunericul…
atunci, i-ai putea întoarce
feþele
Vocile Eternului pe dos, ºi…
scuturând-o, ar curge, din ea,
Lira lui Apollo vise!
a-ncetat sã mai suspine.
Un înger negru
a strigat...
Moartea s-a ridicat
de pe patul meu...
cu câteva clipe în urmã
se aplecase
peste somnul meu profund
sã-mi soarbã existenþa,
sã-mi ia ceea ce nicicând
nu mi-a aparþinut - Viaþa...
DI T O R

DI T O R
S-a ridicat uºor - plutind...
în urma ei coasa
a lucit o clipã
în lumina lunii...
„Nu pleca” s-a reflectat
ºoapta-mi în tãiºul ei.
A întors capul ºi
întunericul din nefiinþa ei
m-a izbit cu rãcealã...
„Tu eºti a mea, pe veci...
a adâncurilor!...” Coconul renaºterii
O umbrã a fâlfâit la geam (Dana Cernuºcã)
I R I NTUL L I
A B R IC
L
POEZIA
ei, atingând atât raþiunea cât ºi
Emanuela Albu inima, ne-a dat posibilitatea sã
ne exprimãm în cele douã
numere apãrute pânã acum ºi
sã apreciem valoarea ºi valorile
celorlalþi.
Putem înainta doar
atunci când suntem motivaþi sã
aruncãm balastul pe care-l
adunãm mereu în timp ce ne
urmãm calea. E ceea ce a
însemnat cenaclul pentru cei ce
au participat la întâlnirile sale.
Renaºtere. Regãsire. Rost.

!n. 1989, Romania Povestea genezei


!elevã la Colegiul Naþional
„Grigore Ghica Vv” Dorohoi E un experiment greºit!
aºa considera omul
!premiul pentru poezie al pânã a simþit cã este atins
revistei „Editor”, 2007 de tridentul cunoaºterii.
!premiul pentru graficã al ªi de atunci a început
revistei „Editor”, 2007 existenþa.
!a publicat în revistele
„D'ale ºcolii”, „Editor”, Perceptia a împrumutat
„Lykeion” (Dorohoi) cu ajutor liberal,
DI T O R

DI T O R
pe rând,
culorile curcubeului -

D
eºi se pare uneori cã cãci societatea nu
viitorul e negru, trecutul supravieþuieºte
e alb, iar noi, prizonieri din lipsã de culori;
între trecut ºi viitor devenim gri, conservatorii
bãtãlia pentru a-þi recãpãta ºutau în mingea timpului,
culoarea sufletului nu trebuie pânã au remarcat
ocolitã. Un ajutor în acest sens cã liberarii ºi culorile s-au
a dat cenaclul Editor. El a fãcut metamorfozat
respiraþie cardio-pulmonarã integral -
celor ce cautã adevãrurile din evoluþia tehnologicã cicã de

151
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
vinã. apoi stingerea inimii
în valuri de lacrimi ºi sânge.
ªi s-au pronunþat E o executie demnã de o
toþi gorgonã abjectã,
în favoarea stãrii civile. clasificatã însã, de om,
drept studierea ataraxiei!
Vinovãþie geneticã Aceasta s-a promovat de când
fiinþa a infestat nihilismul;
.. ªi puteam câºtiga. simptom: regretul de a fi un
Dacã aº fi citit filosofia lui refulat
Nietzsche cand ceilalþi par a fi liberi sau
ºi altele. singuri...
-Ce este viaþa?
-Un atom fãrã nucleu, ªi, între timp,
cu electroni pozitivi ºi protoni disecþia evolueazã...
negativi.
-Cum a actionat omul, Lungirea ta provoacã
când speranþa din cutia orbirea mea
Pandorei
a început sã-l urmãreascã? Omul þine firul existenþial
-S-a ascuns în sine. cu nouã mâini,
-Unde se aflã cunoaºterea? de când cu tãierea
-Într-o picãturã de apã azi, în arterei pulmonare.
alta, mâine. ªi la fiecare rupturã
O bem, ne spãlãm, mai leagã un nod,
dar niciodatã nu observãm îl tot lungeºte -
cã e neagrã. mai îl intinde,
DI T O R

DI T O R
îl tot cârpeºte,
ªi aº fi câºtigat ºi eu. pânã devine un ghemotoc
Dacã ar fi rãspuns numai, rufos,
Adam, mai bine. fãrã o logicã existenþialã.
Dar el însuºi
VOI indemnaþi la urã fardatã considerã a fi una,
ºi de aceea
Omul diseacã pe om omul vede doar alb-negru,
din dorinþa de cunoaºtere iar cei mai rupþi
biologicã - griuri valorice.
ici o arterã, colo un ventricul.
Întâi ajutã anestezia rahidianã, Conversaþie ºi umbre
152
I R I NTUL L I
A B R IC
L
POEZIA
tembele Întrebare fundamentalã:
„Cine sunt eu?”
... ªi ai privit luna, Ratat.
comparând-o cu o sferã E poimâine.
perenã. Acum mã dor oasele
ªi ai urlat privind-o, ªi mã îngrijoreazã tensiunea.
precum strãmoºii, cicã, Din nou.
evoluând. Întrebare fundamentalã:
Nu mã întrerupe! „Cine sunt eu?”
Totuºi, de ce nu ai azvârlit Ratat.
pietre? s-a întunecat.
ªi ai privit ºi o anumitã stea - E noapte.
ºtii care... Schelet.
Doar nu insinuezi cã nu vãd Ratat.
bine!?
Am uneori amnezie, delirez,
dar acest moment e perfect
lucid.
Tot plângi??
ªi totuºi... crezi ce-þi spune o
piatrã...

Trepte - ajutor în a urca


descendent

Îmi storc creierii-


Întrebare fundamentalã:
DI T O R

DI T O R
„Cine sunt eu?”
Ratat.
Azi mã urãsc
Din cauza a 500 de grame
ªi din cauza oricãrei cauze.
Din nou.
Întrebare fundamentalã:
„Cine sunt eu?”
Ratat.
E mâine. Ochiul luminii
ªi mã întreb cât e ceasul- ( Emanuela Albu)
n-am timp.
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
Liudmila Carþa sunt îngropaþi în pieptul meu
lumea e sub ritmul decesului
precum ,,Für Elise”
cad stele albastre
iar frunzele de por?elan
zgârâie pãmântul cu cioburi
peste care curând mã voi
aºterne
sã nu mã trezeºti s-ar putea sã
nu te mai cunosc.

Tablou Nocturn

mã cert cu luna
flacãra ei mã aleargã
prin mine sub geam greierii
încearcã acorduri de chitarã
însã reu?ita le e?ueazã
!n . 1 9 8 8 , R e p u b l i c a când ecoul câinilor rãsunã
Moldova dominator.
!elevã la Colegiul Naþional nopti albe se îmbinã în a mea
“Grigore Ghica Vv” Dorohoi fire
ochii bulbuca?i se joacã cu
!menþiune la concursul viziunile
“Aripi deschise”, Botoºani, din semiîntuneric iarba creºte
2005 în corpul de
!premiul pentru poezie al omidã ce se târã?te între douã
revistei “Editor”, 2007
DI T O R

DI T O R
ere
!premiul pentru jurnal al cu plãcere fãrã plãcere
revistei “Editor”, 2007 absoarbe
!a publicat în revistele zgomotul din cugetare
“Noi” (Rep. Moldova), în care lumea se izbeºte de
“Editor”, “Lykeion” pere?ii nop?ii
(Dorohoi), “Pasager” e umbrã în imagina?ie
(Craiova) felinarele apun din
lipsã de combustibil noaptea
Tablou de Adio ferbinte se
stinge în rãcoarea unui suspin
doi trandafiri negri tragic

154
I R I NTUL L I
A B R IC
L
POEZIA
se va întâmpla ceva ce nu s-a noastre...
mai întâmplat te-am întâlnit... ceva bizar
cu muci de rouã îmi spãl nu-mi amintesc acel timp,
tâmplele e bãtrân, sãrmanul.
sã moarã de somn ai fost n-ai fost
dar eºti am fost n-am fost dar
Împreunã de mânã sunt un fulger ce despicã
formula inimii
apusul zilei de azi e trufa? în a fi ºi a nu fi
precum cel de mâine va fi nimic mâine vei muri... voi muri
oamenii î?i mi?cã trupul pe ºi nu vom mai fi
stradã ce n-am reuºit sã fim
asemeni leoparzilor pânã în acest A FI.
posaci spun glume
scuipând în vânt timpul ****
te iubesc cu atâta durere
deºi mâine mor ?i vom fi nimic eºti nimicul ce mã încântã
simt ?i nu simt cum venele cu gura cãscatã aºtepþi
se încovãie de epuizare sã pãtrundã soarele în cutia
arterele sinistre de alcool pe cranianã
care cauþi o renovare
le oferã clipa minutului, când a pieselor prãfuite de timp
stãm împreunã dar cheltuelile sunt
în gara a?teptãrilor prea ridicate pânã ºi soarele
îþi cere taxã prin ochi îþi
þi-am dãruit radiatorul ce mã tot
rãsãresc
lasã
tulpini din planta ,,urã”
fãrã cãldurã în deºertãciunea
iar floarea-i împrãºtie
DI T O R

DI T O R
mea
seminþe de venin.
ieri am mai scãzut cu un an
la dracu', eºti un ratat...
ºi mâine voi zdrobi trupul
cu boala ta acutã
de fertilitatea pamântului....
fãrã regrete ne vom despãr?i
Tablou mortuar
“iubitã via?ã”!
tablou mortuar
Joc de cuvinte sparg pahare în care lucidã
îmi strivesc în plãceri
Sã pot nu vreau, palmele, apoi
sã vreau nu pot voi atinge cristalele ºi mã voi
sã uit blestemul facerii
155
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
juca azi scriu ultima poezie ºi sã nu
cu ele prin vene, le voi crezi
legãna în scrânciobul existenþei cã e pentru tine, ,, mizerabile”,
mele. pentru cã tu nu înþelegi
Uþa-uþa, uþa-uþa, unicitatea armonicã a poeziei
Vor luneca în visare, pânã când mele...
un strigãt nebun de un orgasm
va izbucni Paradox…
spre liniºtea în care Dumnezeu
îmi va da mâna. Alergi dupã adevãr
când minciuna e-n spatele tãu
Delir Ambalatã într-o cutie de
pantofi
de azi nu mai scriu … cu fundiþã roºie
scrisul mã duce la psihozã. Gata sã izbucneascã
asearã am avut halucinaþii în cel mai feeric moment;
se fãcea cã erai regele morþii sã-þi spargã faþa
ºi vroiai sã mã rãpeºti. cu licãriri de cuvinte care
mã violau cuvintele se lovesc fãrã pic de
ingratitudinii tale de repulsie…
fantomã ce voiai sã-þi ofer
iubirea mea de fatã. alergi dupã adevãr când
þi-am zis cã sunt pudicã iar tu minciuna îºi zideste vilã
nu ai acceptat ºi sãrbãtoreºte victorii
ºi mi-ai rãspuns: ,,pudicã voluptoase,
pasionalã” când se scaldã în ºampanie ºi
n-ar fi numai acesta un motiv spumã de ciocolatã, când
DI T O R

DI T O R
ci ºi faptul cã poezia mea pare geamurile îi sunt sigilate
a fi “rahat” în argint auriu iar uºa e fildeº
doar pentru cã tu nu o cu buline de sânge uscat…
înþelegi... alergi dupã adevãr dar
ce sens are sa mai scriu dacã cineva þi-a luat-o înainte, cãci
tu te încrunþi la e mai renegabil decât propria-
ceea ce citeºti, ai vrea sã scriu þi fire.
de iubire, dar
iubirea îmi pare un joc de alt alergi dupã adevãr
soi decât poezia ºi pieri mucigãind, pe stradã...
lingându-te câinii.
de ce? aflã singur.

156
I R I NTUL L I
A B R IC
L
POEZIA
e leºinat, abandonat,
Ciprian Micuþaru pe câmp, în furtunã.
spaima mã cuprinde
ºi frica mã îndeamnã
sã mã pierd-
sã mor...
groapa morþii e-apãsãtoare,
presãratã cu lalele,
negre, ca gândurile mele.
ºi-aº pleca în noapte,
…pe strãzile pustii.
sã fug de toþi
sã fug de toate,
sã mã rãtãcesc
prin labirintul
gândurilor ºi al temerilor
…mele…

Gothic Story part I


!n. 1987, Romania
!absolvent al Grupului îþi trimit sub piele...
ªcolar “Al. Vlahuþã” o dulce chemare a unui strigoi
ªendriceni flãmând
o creaturã hidoasã jumãtate
!a publicat în revista om jumãtate fiarã
“Lykeion” (Dorohoi) ce cu sânge cald se rãsfaþã
DI T O R

DI T O R
sub clar de lunã
Cu gânduri mã omor o simþi cum te cheamã cu
dorinþã trupeascã,
dezolare, întristare, în cimitir... Te simþi ciudat
groapa morþii e-apãsãtoare, pleoapele grele te conduc... la
presãratã cu lalele, mormântul nostru
negre, ca gândurile mele. mirosul de pãmânt proaspãt
predominã
e liniºte ºi pace iar vântul scoate sunete pe
e târziu, care doar morþii le înþeleg
e noapte… rochia-þi albã cu sânge se
trupu-mi însângerat, pãteazã
lovit de viaþa cruntã
157
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
trist, te-aºtept... cad pe pãmântul rece -
unde avea sã se termine totul sufletul are sã-mi plece.
...ºi pentru totdeauna- nu cautã sã afli un rãspuns,
îþi voi simþi trupul rece aproape te vei izbi de ceva de
de al meu neînþeles, de nepãtruns...
vom putrezi împreunã ºi vom
deveni unul
e un vis într-un vers de Eterna dramã
melancolie (Dana Cernuºcã)
visez ºi mã trezesc când simt
mâna pe umãrul meu
mã ridic, pânã sus - deasupra
cimitirului trist ºi mort
mulþimea de cruci mã priveºte
râu al nopþii Râu al
blestemelor
ce vegheazã tãrâmul morþii
aerul îngreunând lumina
alungând
murdar ºi plin de amãrãciune
doar focul din ochii tãi mã
îmblânzeºte
îmi sãruþi rãnile ºi dorinþa mea
creºte
te iubesc ca pe o pradã... Un sentiment, intr-un desen
de-a lungul buzelor lama
asprã a cuþitului mã tai- inima mea, pe niºte scãri
DI T O R

DI T O R
stropii de ploaie cad pe umerii un vânt ciudat ãºi spune
grei cuvântul
iar frunzele, cu al lor foºnet rãscoleºte rece imagini uitate
strident le-nvie ºi apoi le rãstigneºte
sub tãlpi ce urlã de mâhnire pe toate într-un desen
trosnesc plãcut, ºi fiece cu mâini tãiate de pix cu
pocnet cernealã roºie
îmi sun-a cântec de vioarã lângã un muzeu, pe-o bancã...
lama otrãvitoare a chinului mã uitatã
strãpunge un sentiment pierdut încã
ºi lacrimile în tãcere curg arde.
ºiroaie pe obraz cautã o cale de scãpare...
încerc sã-l þin în mine
158
I R I NTUL L I
A B R IC
L
PROZA
smulgând promisiuni clipelor Poliana Munteanu
strângând între degete
flori culese de pe mormântul
iluziilor mele.
dar el sapã adânc, mã doare,
dar nu-i pasã...
ºi apoi se rãstigneºte
trist într-un desen
cu mâini tãiate de pix cu
cernealã roºie
stau cu inima pe-o scarã lângã
cinema
auzind foºnetul glasului tãu
plãpând
mã rãtãcesc în lumea ta - fãrã
tine
în ochii tãi noaptea haotic
renaºte ! n. 1991, Romania
se uitã în gol, !elevã la Colegiul Naþional
îmi îngrozeºte privirea... „Grigore Ghica”, Dorohoi
ºi apoi mã rãstigneºte
tainic într-un desen
! premiul III la secþiunea
cu degete haºurate ºi tigve de „Prozã” în cadrul
elfi concursului de Creaþie
pagini albe îmi tremurã acum Literarã „Nicoarã”, 2005
în mâini !premiul I pentru prozã la
doar ele mai suspinã ºi plâng Concursul Judeþean „Tinere
condeie”, 2006
DI T O R

DI T O R
pentru ceva ce n-a fost sã fie,
ºi tot ce n-a ars pân-acum !premiul I pentru prozã la
renaºte iar ºi apoi se Concursul Naþional „Sã ne
rãstigneºte amintim gustul lecturii!”,
cenuºã într-un desen 2006
pãtat de sânge !premiul pentru jurnal al
inserat cu ultimul sentiment. revistei „Editor”, 2007
ridic mâna în gând spre tine !a publicat în revista
ºi apoi mã rãstingnesc ºcolarã a ªcolii „Spiru
tãcut ºi singur în propiul Haret”, în revistele „Editor”
eu. ºi în „Lýkeion” (Dorohoi)

159
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR

Nefericitul

A
meþit de-atâta soare ºi de-atâta trudã aºezã
uneltele ce-i fuseserã ºi astãzi mãnuºi pentru
mâinile bãtãtorite ºi murdare ºi puse punct unei
zile de lucru cãptuºindu-ºi superficial unul din buzunarele sacoului
cu suma de 400 de mii, sumã pe care o primea aproape la sfârºitul
fiecãrei sãptãmâni de muncã; stomacul îl înecã la fel de superficial
cu un pahar de vodcã… Apucã obosit ºi greu poarta casei ºi-o
trase îndãrãt, sã poatã sã-ºi strecoare hainele printre oasele
acesteia, târând dupã el o umbrã mai zdravãnã ºi mai bine fãcutã
ºi pantofii scãldaþi în glod ºi scuipat… Pornea, bãrbatul, spre casa
care nu-i era decât o cãmãruþã cu o curte micã, pustie ºi stearpã…
N-avea copii, de fapt avea, dar cum timpul a trecut nici nu
ºi-a dat seama când i-a pierdut, cum au plecat…Acum sunt vagi
umbre într-un îndepãrtat trecut, strânse, ca niºte scame, într-o
minte îmbolnãvitã, slãbitã, leneºã ºi beatã… ªi totuºi, au fost, ºi-
aºa “scame”, cum au rãmas undeva, se mai îneacã, bãrbatul
nostrum, cu ele, îi scapãtã inima ºi-i dau de veste cã nu a murit. Nu
a murit, cãci încã suferã ºi regretã ceva… De ani de zile singurele
siluete care se-necau sãþos între malurile mâinilor lui mari ºi
noduroase erau cele ale uneltelor ºi-ale sticlelor de vodcã… Sticle
DI T O R

DI T O R
ce-i deveneau mai insuficiente pe zi ce trecea… Nici câinele ce-i
þinea de strajã în curte nu-i era prieten. Îl lãtra, sãlbatic, ºi-ºi
frãmânta demonic trupul în lesã, lovind zalele, de cuºca veche,
atunci când stãpânul trecea ameþit ºi-ngândurat de-alungul curþii,
pânã intra în camerã… Îl injura, plictisit, dar nu se-ndura sã-l
alunge, de lângã el… Îi umplea totuºi viaþa, cu ceva, cu un zgomot,
provocând o vibrare nervoasã a inimii, iar în lipsa strigãtelor
cicãlitoare ale femeii avea lãtratul exasperant al necuvântãtoarei.
O dobitoacã slabã ºi prãpãditã ale cãrei oase se-nºirau, armonios,
sub pieliþa ce þinea loc de epidermã, cu blana rãsãritã, ici-colo,
precum niºte smocuri de scaieþi, ce uimea prin forþa de care era
cuprinsã atunci când îºi vedea stãpânul, deºi, mai mult ca sigur,

160
I R I NTUL L I
A B R IC
L
PROZA
nu primise, de zile bune, nici mãcar o îmbucãturã de pâine care s-
o învredniceascã.
Bãrbatul purta, mai mereu, aceleaºi haine ce se aºezau,
neîndemânatic, pe corpul slab: un sacou de stofã gri, cãmaºa de
un gri deschis ºi pantalonii maro asortaþi cu o pereche de pantofi
negri ce strânseserã, pesemne, cam multe ploi ºi zãpezi, în
înveliºul lor anemic. Dinþii din faþã ai bãrbatului, trei la numãr, erau,
de fapt, niºte cioturi nefericite trecute cu vederea de ani ºi care
contribuiau, mai degrabã, la închegarea aspectului sãu jalnic, mai
curând decât la fãrâmiþarea hranei. De fapt, hrana lui era mai mult
lichidã, iar atunci când nu o avea, nici pe aceasta, somnul
constituia un bun “aliment”, potolindu-i foamea. Barba neîngrijitã
se potrivea cu faptul cã chipul sãu nu gãzduia niciodatã vreun
zâmbet. Cum sã zâmbeascã… dacã ºtia cã nu are nimic? Cã nu
munceºte pentru el, ci pentru a-ºi întreþine viciile, pentru niºte
amãrâþi de bani, cãpãtaþi cu trudã ºi risipiþi, dintr-o înghiþiturã ºi
câteva fumuri de þigarã.
Uneori hainele-i erau umezite de aburii de alcool ce se
substituiau tranpiraþiei din zilele de varã dogoritoare, când
muncea mai mult decât putea ºi avea grijã sã se ameþeascã destul
de bine pentru a face faþã presiunilor. Învãþase sã lucreze chiar ºi
cu un grad de alcoolemie ridicat, cãci asta îi potolea tremuratul
mâinilor ºi nervozitatea.
Buzele-i erau arse, gâtul “îi lua foc”, de fiecare datã când
era strãbãtut de lichid ori mâncare, iar ficatul îi era, probabil, un
burete îmbibat în alcool. Ochii mici, resemnaþi o reþea
împãienjenitã de un roºu spãlãcit nu atrãgeau atenþia prin nimic,
DI T O R

DI T O R
ba, mai mult, deranjau, n-aveau nimic plãcut ºi stânjeneau pe cei
ce li se iveau în cale.

*****

Înainte de a se naºte, luna, precum un mugur între nori,


bãrbatul îºi ia, jumãtatea de vodcã ºi þigãrile, ºi-ºi plãteºte datoria,
eliberându-ºi buzunarele de hârtiile colorate care-i alimentau
viciile. Strãbate drumul spre casã, pãrând extrem de slab, în
palida luminã a becurilor îmbolnãvite… ai zice cã îl trage, umbra,

161
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
îndãrãt ºi-l smulge în pãmânt, spre a servi ca hranã imensului
stomac negru. Nu se lasã, însã, învins decât de obosealã ºi,
implicit, de patul pe care-l preseazã-ntr-o cãdere cãreia nu i se
împotriveºte. Simte cum îl îneacã somnul, ºi, rãvãºit de cãldurã ºi
de bãuturã, pãºeºte discret pe tãrâmul amãgitor al viselor,
zãcând, neîntors pânã dimineaþã, într-un trecut ce nu a fost.
Se vede tânãr, puternic, cu faþa frumoasã, aºa cum era
odatã, pierzându-se în îmbrãþiºarea firavã a femeii ºi-apoi
întinzând braþele vânjoase cãtre cei doi copilaºi ai lui, ridicându-i
deopotrivã spre soare. Simþea cât de odihnit ºi lucid era pe atunci,
cum nu-ºi putea conteni zâmbetul, când îºi vedea cãsuþa ridicatã
cu trudã ºi grãdina micuþã dar plinã de copaci în floare. Aveau sã
fie multe fructe, anul acela… Dacã totul mergea bine, pânã la
Crãciun putea sã cumpere cam tot ce-ºi doreau niºte oameni de la
þarã: o vacã, vreo cinci gãini, un porc, o maºinuþã pentru bãiat ºi o
pãpuºã pentru fetiþã - cum nu se putea mai bine. Se aºezau cu toþii
la masã, unde, din puþinul pe care-l aveau, femeia fãcea ce fãcea
ºi sãtura toatã familia. Stãtea în capul mesei, cu faþa spre geamul
dinspre apus ºi se simþea împlinit, când îi vedea pe ceilalþi fericiþi.
Razele dulci ºi roºiatice, de crepuscul, scãldau obrajii proaspãt
bãrbieriþi într-un joc de lumini si umbre iar silueta geamului
pãtrãþos se aºeza, oboist, peste masa îmbelºugatã din mai
nimic…
Chiar dacã ºtie cã e un vis, bãrbatul încearcã sã
recupereze, într-un fel, timpul pierdut departe de familie,
profitând, de fiecare clipã, pentru a se ferici. Simte cum îl trage
sufletul în jos, de tristeþe, când se gândeºte cã se va trezi, din nou,
DI T O R

DI T O R
într-un coºmar: flãmând, alcoolic, singur ºi îmbãtrânit. Dupã ce o
trimite pe iubitã sã se culce mai devreme, cu copiii, se aºeazã pe
scãrile de piatrã din faþa casei închinate acum lunii ºi rãsuflã
resemnat, întors, pe jumãtate, cãtre celãlalt El… Se ridicã,
clãtinându-se, ºi intrã în casã, încuindu-ºi umbra pe dinafarã.
Întins în pat trage copiii, lângã el, îºi ia soþia în braþe ºi se-nveleºte
cu imensa pleoapã greoaie…
Nu se va mai trezi. Nici el, nici celãlalt… ªi-au dat
întâlnire, undeva, pe la o jumãtate de suflet…

162
I R I NTUL L I
A B R IC
L
PROZA

Andrei Alex Mihãescu

!n. 1984, România


!absolvent al Colegiului National
“Grigore Ghica Vv” Dorohoi,
student al Facultãþii de Filosofie,
Univ. “Al. I. Cuza”,Iaºi
!a publicat în revistele „Hyperion”, „Intertext” (Botoºani),
„Editor” (Dorohoi)
!premiul revistei „Editor” pentru graficã, 2007
!premiul revistei „Editor” pentru reportaj, 2007
!trei expoziþii personale de graficã ºi artã plasticã (în
Dorohoi)

Rãmas bun, poetule...

T
rãiesc încã o zi plictisitoare, de varã… De abia m-
am trezit. Îmi beau cafeaua, intru pe Messenger,
DI T O R

DI T O R
însã nimic special pânã când, la un moment dat, un
prieten, pe care mereu l-am invidiat, deoarece e o fire deosebitã ºi
niciodatã nu l-am putut înþelege, mã întreabã ce fac. Neavând nici
un plan, ieºim la o plimbare, cu bicicletele. Mã atrãgea la el ceva
misterios ºi nu înþelegeam cum de reuºeºte, el, sã se comporte
atât de normal, cu mine, deºi eu unul nu sunt deloc simplu, cu el.
Mergând spre un deal din afara oraºului, în locul în care se
depoziteazã gunoaiele ºi sunt arse, îl întreb: "De ce eºti mereu
palid?"… "Lasã asta, vreau sã-þi arãt ceva." Scoate o agendã din
rucsac: "Uite, vreau sã-þi citesc câteva poezii, dacã eºti de acord".
“Cum sã nu…”
Am rãmas uimit, nu ºtiam cã scrie poezii, dându-mi
163
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
seama, astfel, de ce e atât de diferit. Îl ascult, cu atenþie, deºi
literatura nu mã atrãsese deloc, pânã atunci. Sunându-l, mama
îi aminteºte de programarea de peste o orã: "La spital?", îl
întreb, cu vãditã curiozitate. "Stai calm. Îþi las þie agenda, pânã
mâine. Ai grijã de ea". Bãtându-mã peste umãr pãrãseºte,
dealul Polonic, din proximitatea Dorohoiului. Îmi zâmbeºte
frumos, ca ºi cum mi-ar spune: "Nu-þi fã griji pentru mine, orice
s-ar întâmpla! Totul va fi bine". A doua zi, de dimineaþã, plec la
þarã. Abia peste o sãptãmânã aflu cã a murit de meningitã
viralã… Gãsesc un e-mail: îmi trimisese o poezie, nimic altceva:

Bilet unui prieten

Nu, dragã prietene


Nu!
Vin-o la spital
sã mã vezi în continuare
mai bolnav,
mai vesel...
Dar sã nu vii la înmormantarea mea
Chiar te rog!
N-aº vrea ca ultima datã
sã mã vezi nemiºcat
Aº vrea sã-þi rãmân în memorie
mereu viu!
DI T O R

DI T O R
Sã-þi imaginezi cã sunt departe
ºi cã acolo mi-e bine
iar când vei avea nevoie de mine
sã te gândeºti la trecutul nostru
apoi, într-o zi, ne vom revedea
dar sã nu te grãbeºti sã mã cauþi...
Cu drag, al tãu
PRIETEN!!!
Am plans, chiar dacã mã dau “tare”, în lume, dar în
acea clipã nu am rezistat. M-am apucat, apoi, sã-i citesc
gândurile din jurnal:

164
I R I NTUL L I
A B R IC
L
PROZA

Simte Poetul....

Sã fii poet nu înseamnã sã conduci o maºinã, înseamnã


mult mai mult! Sã fii poet înseamnã sã intri în lumi imposibile, prin
cuvinte, sã simþi cã creierul funcþioneazã, cã are sens ºi cã existã
gândire... Poetul ºtie sã transforme materialul în ceva veºnic, de
vis. Sã te uiþi la el, sã afli cum înþelege lumea din miºcãri puþine, sã
vezi cât de nepãsãtor este faþã de viaþã, de moarte, sã vezi cum, în
el, frica de existenþã nu existã, cum nu îl intereseazã dacã
moartea-i e aproape, cum nu crede, în trupul sãu real, ci numai în
veºnicie. Sã simþi cum harul dã viaþã, lucrurilor, fãcând ca sensul
sã le fie schimbat.
Încearcã sã simþi cum, aflat în faþa durerii poetul o simte
de douã ori mai profund, în raport cu omul obiºnuit ºi cum creierul
lui transformã durerea într-o realitate pe care puþini o cunosc... Sã
ºtii cã atunci vrea sã disparã, din aceastã lume, sã scape, cu totul,
sã se elibereze de întreg materialul amestecat în lumea sufletului
ºi sã pluteascã, veºnic, în Univers. Dar sã vezi, atunci când
priveºte natura, cum transformã orice bucãþicã a ei într-un colþ de
rai, cum orice frunzã reprezintã un simbol, cum orice sunet, fãcut
DI T O R

DI T O R
cadou, e o încercare a gândirii: cât de mult o alintã, cât de fin o
simte, cât de mult se adunã, în ea, dar mai ales cum se lasã ridicat
ºi cum o considerã cea mai bunã, dintre lumea lumilor de pe
aceeaºi planet gazdã a altor planete...
Ce sã mai spun de iubire… Aici e o combinaþie între trupul
ºi sufletul adevãratului poet; adevãratele iubiri numai de el sunt
cunoscute, poetul se dedicã iubirii, crede în ea, sufletul poetului
devine o inimã romanticã pe care o descoperã faþã de ceilalþi.
Priveºte, numai puþin, ºi vei vedea cum transformã orice secundã
I R I NTUL L I
A B R IC
L
GENERAÞIA EDITOR
în momente poetice înconjurate de o explozie de declaraþii, vii
atingeri, ale gândirii… Iubirea e o care-i deschide poarta cãtre
lume, dar transformând-o într-o lume a lui... Simte ºi tu, iubirea,
cum o simte el, ºi vei vedea, atunci, cum nu te vei mai recunoaºte...
Deosebit e poetul! Câte lumi infinite poate crea, în câte Universuri
poate intra, decoperã cât de complex este, în acest bio-cosmos...
cât de diferit: pur ºi simplu poetul reprezintã crearea omului, cea
care îl deplaseazã, uºor, spre imposibil. Imagineazã-þi, atunci
când poetul adoptã o minã melancolicã, pe un scaun, sã zicem,
cum þine între degete stiloul ºi cum pe masã, rãtãcite, ideile
aºteaptã sã se cunoascã... Poetul, ºi dacã e orb, tot scrie, poetul
nu trebuie sã vadã, oricum, ce vãd ceilalþi… Totuºi, faptul de a
pune stiloul, pe hartie, e extrem de dificil, pentru el, deoarece,
pânã la a atinge hârtia ideile-i sunt ca o ploaie de fulgere stelare,
iar dacã intrã într-un fulger descoperã o altã ploaie de fulgere, de
idei, ºi tot aºa mai departe, iar când, în sfârºit, atinge hârtia,
fulgerul se va împrãºtia… Atunci când poetul aºterne primul
cuvânt, simte cã a descoperit o planetã, dar, dacã mai gândeºte
puþin, realizeazã, de fapt, cã a descopent un Univers... Mai
DI T O R

DI T O R
rãmâne ca acesta sã fie cules, de cãtre poet, pentru ca Universul
sã-ºi simtã sensul... Acum încep sã se formeze cascade
nemuritoare, ce încep a curge cu fineþe, formându-se, aproape de
bazã, râuri care se împrãºtie peste tot, nãscându-se natura
poeticã... Iar poetul, de râurile poetice se lasã condus, epuizat
chiar, pentru poezie, pânã la o suferinþã placutã, a trupului, pentru
trupul poeziei. Sã-1 urmãreºti puþin, sã-1 simþi, câteva minute, ºi-þi
dai seama cã ceea ce vrea sã exprime, prin poezie, e numai o

166
I R I NTUL L I
A B R IC
L
PROZA
jumãtate, restul… rãmânând ascuns, în el, pierdut în Universul sãu
greu de pãtruns, pentru ceilalþi…. Sã înþelegi cã titlul reprezintã
doar un crâmpei din fulgerul oprit, poarta cãtre un mister pe care,
daca îl vei descoperi, îþi va fi descoperit ºi poetul, inclusiv calea
cãtre scopul universului sãu. Sã încerci a simþi pulsul semnelor de
punctuaþie, foamea pauzelor facute de el, sã le simþi puterea, sã le
percepi ca semne ce vindecã poezia de stãrile care-1 rãnesc, pe
poet, atunci când se lasã purtat de râul poeziei; cãci poezia are
suflet, iar sufletul poetului face parte din sufletul poeziei. Iar literele
izbutesc sã proiecteze testamentul sãu, omenirii. Cât de greu e,
pentru poet, sã se opreascã, sã iasã din râul poetic... Existã, o
anume teamã, anume cã va pãtrunde, prin poezie, în lumi
necunoscute de cãtre omenire, ajungând sã nu fie înþeles... Poetul
nu face parte din omenire, existã, în ea, dar... e alt om.
Sã simþi... sã pãtrunzi, cu gândul, în acele semne
simbolice numite “cuvinte”, dar sã te laºi condus, de imaginaþie,
dupã coordonatele indicate de el, sã încerci sã le descoperi ca pe
niºte parole ale Universului, exprimate de poet: înseamnã sã-þi
îndeplineºti rostul de cititor, sau, mai mult, sã iei, efectiv, legãtura
DI T O R

DI T O R
cu poetul. Va rãmâne o legãturã veºnicã, între voi... Încearcã sã-1
înþelegi, pe poet! Poetul reprezintã poarta imposibilului. Dacã ai
înþeles, ceea ce am scris, vei înþelege ºi de ce am scris...”

E toamnã. Un grup de prieteni ne adunãm, în fiecare


sãptãmânã, în locul unde l-am vãzut ultima datã. Am creat un
cenaclu, purtându-i numele, un spaþiu în care acum citim ºi poeziile
noastre. Sub cerul liber...
ÎN LOC DE EPILOG
DI T O R

DI T O R
I R I NTUL L I
A B R IC
L
POSTSCRIPTUM

Ciprian Voloc

Ultimul cuvânt

S
ã nu-ºi imagineze cineva cã o generaþie fiinþeazã
în totalitate sub sceptrul unei conºtiinþe distincte
de sine. De cele mai multe ori, ea existã, ca
fenomen, dar lipseºte ceva extrem de banal, ceva în aparenþã
lipsit de importanþã: cuvântul care sã-i materializeze energiile în
destin. Cam la atât se rezumã, în esenþã, rolul meu, în ce priveºte
Generaþia Editor:am creat un spaþiu pe care ei l-au populat. Le-
am oferit o denumire pe care, iniþial, au privit-o cu neîncredere,
dar care - prin încãpãþânarea pe care am dobândit-o de ceva
timp, de a provoca destinul- a ajuns sã le fie primul reper de la
care porneºte avântul lor creator. Situaþia nu a fost însã atât de
limpede, de la început: de foarte multe ori, marile realizãri au
DI T O R

DI T O R
origini profane. Aºa au fost ºi premisele creãrii, de cãtre mine, a
revistei Editor, în primãvara anului 2006. Impulsul hotãrâtor, ce
avea sã-mi provoace o astfel de reacþie, a constat într-un
eveniment neplãcut, survenit la locul de muncã, într-un context
care îmi înfãþiºase cât de proastã era aprecierea celor din jur, la
adresa mea. Nu numai necunoaºterea totalã a activitãþii mele,
era motivul, dar, în primul rând, ignorarea, de cãtre propria-mi
persoanã, a posibilitãþilor sale latente. Altfel spus, pe lângã faptul
cã cei din jur nu vor fi niciodatã suficient de atenþi, la propria-þi
fiinþã, pentru a te înþelege, nici noi înºine nu facem, de regulã,
aceasta! Or, o atare stare de lâncezire a fiinþei nu este de bun
augur, atunci când este vorba de modul în care se priveºte, fiinþa,

169
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
de gradul de demnitate pe care-l percepe atunci când se
evalueazã. Nu e vorba de faptul cã nu am fãcut cele necesare
pentru a satisface exigenþele celorlalþi (aceasta înseamnã, de
obicei, slugãrnicie ºi laºitate), ci de faptul cã nu ajungem sã
rãspundem, afirmativ, nici în faþa propriilor noastre exigenþe! Astfel
se face cã, atunci când fiinþa umanã este lovitã, în societate,
singurul lucru în care-ºi poate gãsi sprijin este propria conºtiinþã:
dar numai cu condiþia ca aceasta sã fie împãcatã, cu sine! Aºadar,
mi-am pus ºi eu întrebarea: am fãcut tot ce mi-a stat în putinþã, în
ultimul timp, pentru a dispune de nivelul minim al acestui echilibru
lãuntric? Rãspunsul nu a fost pozitiv, ceea ce a dus, printre altele,
la naºterea revistei Editor... Iatã cã nu caracterul aversiv al
obstacolelor este, de cele mai multe ori, cel ce ne înfrânge, ci abia
reacþia noastrã faþã de ele, concretizare a opþiunilor pe care
alegem sã le facem, în fiece clipã ºi în deplinã libertate lãuntricã.
Or, cine ºi-ar fi imaginat cã un ºir de evenimente început în urmã
cu exact doi ani avea sã conducã, dupã cum se poate constata
lecturând paginile acestei cãrþi, la un ºir extraordinar de
evenimente, printre care Cenaclul de varã Editor ºi paginile de
faþã? O precizare este însã obligatorie: nu evenimentele în sine au
generat toate acestea, ci reacþia mea faþã de ele. Ceea ce
înseamnã cã ne stã, în putere, schimbarea propriului destin: totul
se rezumã la actul eroic de asumare a propriei noastre voinþe ºi la
exercitarea ei creatoare.ªi, cum bine stã unui volum care trateazã
îndeosebi fenomenul poetic dorohoian, adicã tocmai acea sferã a
ceaþiei umane care presupune folosirea celui mai la îndemânîã
instrument - cuvântul - dar ºi cel mai pretenþios, ce final ar fi mai
DI T O R

DI T O R
potrivit decât o aºezare, a sa, pentru încã o datã, în matca care-i
convine cel mai mult, amintindu-i de virtuþile-i de odinioarã:

Rugãciunea duhovnicului

sã iubeºti
fãrã a biciui
poezia!

Sã iubeºti!
170
I R I NTUL L I
A B R IC
L
POSTSCRIPTUM
pentru copacii cei mari, sunt stãpân
pentru apa e-un zbor
pe care-o soarbe prin care sufletu-mi
pãmântul, þºi catã, locul,
pentru caii printre esenþele
ce zac, în þãrânã, venirilor tale.
cu sufletele zburdând
încã departe… acesta-i tâlcul
firului de iarbã,
în fiece minune nectarului
ce a nãscut, o alta, în care se boteazã dorul
pân' la tine, suspinului sfârºit
zac duhuri de poeþi în frunzã.
pictând lumina.
ºi-n toate
sã nu mai spui mila Cerului Tãu,
ce zice, darã, lumea: Doamne,
„efemer, scurgându-se, tiptil,
ca ºi poetul…” spre cerul
picurilor de singurãtate
sãmânþa în care se pitesc...
naºte-n veac, fãptura, poeþi.
ca pe o
binecuvântare, sã-i iubeºti,
iar somnul Dar fãrã sã biciuieºti
peste care Poezia!
DI T O R

DI T O R

L L
DI T O R

DI T O R
INSTANTANEE
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR

Ovidiu Aionesei, Ciprian Voloc

Emanuela Albu, Ciprian Micuþaru


DI T O R

DI T O R

173
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR

Nicu Anton, Dana Cernuºcã, Alex Mihãescu, Marcel Murariu


Corneliu Drescanu, Sorin Pãtrãºcanu
Paul Gorban, Valuþa Murariu
DI T O R

DI T O R
I R I NTUL L I
A B R IC
L
INSTANTANEE

Diana Drescanu, Valerian Þopa, Poliana Munteanu


DI T O R

DI T O R
Diana Drescanu, Valerian Þopa, Poliana Munteanu,
Alex Mihãescu, Nicu Anton,
Emanuela Albu, Marian Axinte, Valuþa Murariu, Corneliu Drescanu

Robert Lupaºcu, Marian Axinte, Ciprian Voloc, Petruþ Pârvescu,


Emanuela Albu, Poliana Munteanu
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
DI T O R

DI T O R

Robert Lupaºcu, Marian Axinte, Dana Cernuºcã, Emanuela Albu


Ciprian Voloc, Alex Mihãescu, Petruþ Pârvescu

176
I R I NTUL L I
A B R IC
L
INSTANTANEE

Petruþ Pârvescu, Emanuela Albu, Poliana Munteanu

Diana Drescanu, Dana Cernuºcã, Emanuela Albu


Nicu Anton, Marian Axinte
DI T O R

DI T O R

Volume de poezie
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CENACLUL EDITOR
DI T O R

DI T O R

Ciprian Voloc
Nicu Anton
Dana Cernuºcã
Emanuela Albu
Augustin Eden
I R I NTUL L I
A B R IC
L
CUPRINS
Cuvânt înainte…………………………………..........5

CENACLUL DE VARÃ EDITOR 2007

ªedinþa I
Recursul la tradiþie……………………………..........7
ªedinþa II
Perspectiva criticã……………………………........13
ªedinþa III
De la spiritul polemic la cel liric…………............28
ªedinþa IV
Principiile creatoare ale poeziei……………........41
ªedinþa V
Religie ºi poezie……………………………….........56
ªedinþa VI
Neo-dadaismul: o cale de înþelegere
a cvadropoemului……………………………..........72
ªedinþa VII
De la Septentrion la Editor…………………..........83
ªedinþa VIII
De la iluzie la realitate………………………........101
ªedinþa IX
De la civilizaþie la artã….……………………........115
ªedinþa X
De la faptã la sensibilitate………………….........125
DI T O R

DI T O R
MEDALION GENERAÞIA EDITOR

Dana Cernuºcã………………………………….....147
Emanuela Albu………………………………….....151
Liudmila Carþa…………………………………......154
Ciprian Micuþaru………………………………......157
Poliana Munteanu………………………………....159
Alex Mihãescu……………………………………...163

ÎN LOC DE EPILOG……………………………......168

INSTANTANEE…………………………………......172
DI T O R

DI T O R

Pliant realizat de Ciprian Voloc ºi Nicu Anton