Cetati si Fortificatii

Prezentare generala

Castelele si palatele din Romania construite intr-o varietate arhitectonica de stiluri de o imensa valoare artistica, in afara
faptului ca reprezinta un scenariu istoric cu o forta evocativa si poetica fascinanta si sugestiva, va invita toate sa le
descoperiti.Sibiu, Sighisoara, Medias, Targu Mures, orase medievale din Transilvania strabatute de stradute pitoresti
povestesc cu vivacitate despre trecerea teutonilor si a saxonilor in timp ce dintre castelele feudale cele mai reprezentative
trebuie sa amintim pe cel de la Bran al principelui Dracula si Castelul Corvinestilor de la Hunedoara al contelui Iancu, tatal
regelui Ungariei, Matei Corvin. Mai jos va prezentam o lista cu cele mai importante castele din Romania:

In captiala Romaniei, Bucuresti se gasesc urmatoarele:

Palatul Parlamentului.
Palatul Elisabeta.
Palatul Mogosoaia
Palatul Sutu
Palatul Regal.
Palatul Ghica Tei
Palatul Cotroceni

Castelele din Tara:

 Adamclisi ( comuna Adamclisi din Dobrogea. )

 Castelul Bran ( zona Brasov, Bran )
 Castelul Hunedoara ( Hunedoara )
 Castelul Peles ( Sinaia )
 Castelul Pelisor ( Sinaia )
 Cetatea Callatis ( Mangalia )
Cetatea Câlnic ( Calnic )
Cetatea Ciceu ( Ciceu )
Cetatea Deva ( Deva )
Cetatea Fagaras ( Fagaras )
Cetatea Giurgiu ( Giurgiu )
 Cetatea Histria
Cetatea Medias ( Medias )
 Cetatea Neamt ( Neamt )
 Cetatea Poienari ( satul Poienari )
Cetatea Prejmer ( zona Brasov, Prejmer )
 Cetatea Rasnov ( zona Brasov, Rasnov )
Cetatea Sighisoara ( Sighisoara )
Cetatea Suceava ( Suceava )
Cetatea Timisoara ( Timisoara )
Cetatea Tomis ( Constanta )
Sarmizegetusa Regia ( Grâdistea Muncelului )
 Ulpia Traiana Sarmizegetusa ( Portile de Fier ale Transilvaniei. )

Provincia Moldova

1. Cetatea Suceava - fosta capitala a Moldovei in perioada medievala, Suceava pastreaza o cetate puternic
fortificata construita in prima faza de catre Petru Musat in secolul XIV. Refacuta si consolidata de catre Alexandru
cel Bun si mai ales de catre Stefan cel Mare, cetatea Sucevei devine de necucerit. In sec. XVII cetatea este
parasita si devine treptat ruina.
2. Cetatea Neamtului - construita pe un versant de munte, ofera o larga priveliste spre valea Ozanei. Asemuita cu
un Cuib de vulturi moldav, cetatea Neamtului a fost construita de catre Petru Musat I in 1395 si reconstruita de
catre Stefan cel Mare in sec. XV. Cu toate ca cetatea a cunoscut numeroase asedii in timpul Sultanului Mehmed al
II-lea si a regelui polon Ioan Sobieski, cetatea nu a putut fi cucerita niciodata prin lupta dreapta.
 3. Cetatea Hotinului - situata in partea de nord a Moldovei mari (astazi pe teritoriul de ocupatie Ucrainiana) pe
malul raului Nistru, Cetatea Hotinului este o importanta cetate moldoveneasca construita in perioada marelui
Stefan.
4. Cetatea Soroca - construita pe malul raului Nistru in secolul XIV de catre domnii moldovei pe locul unei vechi
cetati genoveze - Alcionia. Cetatea se pastreaza in conditii bune, remarcanduse peretii masivi si inalti strajuiti de
stalpi de straja. Cetatea cunoaste apogeul in timpul domniei lui Stefan cel Mare si a fiului sau Petru Rares. Astazi
se afla pe teritoriul Republicii Moldova.
5. Cetatea Tighina - se pastreaza in conditii deosebit de bune, dar din pacate momentan se afla in zona de control
al armatei separatiste din Transnistria. Construita in secolul XIV de catre domnitorul Stefan cel Mare. Din anul
1535, cetatea intra in mainile otomane pane in anul 1812. Cetatea Tighina a fost si loc de refugiu pentru regele
Suediei, Carol al XIII -lea dupa catastrofala sa expeditie impotriva Rusiei tariste intre 1709 - 1711.
6. Cetatea Alba - este cea mai masiva si impresionanta cetate construita de domnitorii moldoveni. Situata la gurile
Nistrului cetatea a constituit un important loc de paza la Marea Neagra. Astazi este pe teritoriul ocupat de Ucraina
si cetatii ii este atribuita de catre ucrainieni o istorie bizara, inca departe de documentele istorice.

Provincia Dobrogea

1. Ruinele Cetatii Heracleea - cu adanci radacini bizantine, cetatea Heracleea a fost construita de catre navigatorii
Genovezi iar dupa 1388 intra sub stapanirea domnitorului valah Mircea cel Batran. Din 1417 pana in 1878,
cetatea va apartine otomanilor.

Vallachia (Muntenia si Oltenia) Province

1. Cetatea Poienari - a fost construita in secolul XIV pe Muntele Cetatuia sub domnia lui Vlad Tepes. Se spune ca
la aceasta lucrare grea, Vlad Tepes a folosit ca mana de lucru pe toti tradatorii tarii. Cetatea strajuieste valea
Argesului fiind despartita de peste 1000 de trepte pana la aceasta.
2. Ruinele Cetatii Negru Voda - situata intr-o zona mai greu accesibila langa localitatea Cetateni, avea rolul de a
supraveghea valea Dambovitei. Cetatea ii este atribuita ca ctitor legendarului domnitor Negru Voda. Astazi se mai
pastreaza aici niste ruine modeste.
3. Ruinele Cetatii Medievale Giurgiu - A fost construita de catre Mircea cel Batran in secolul XIV pe o insula in
fata orasului actual. A fost un important punct strategic la Dunare. Astazi deslusim cateva ruine modeste.
4. Ruinele Cetatii Severinului - a fost construita in secolul XIII si a rezistat pana in 1524 cand a fost distrusa de
trupele otomane. In iteriorul cetatii se afla urmele unei biserici.
5. Cetatea Ada Kaleh - a interesanta cetatea pe Dunare care o data cu realizarea lacului de acumulare de la Portile
de Fier a fost stramutate pe insula Semian.

Provincia Banat

1. Ruinele Cetatii Carasova - o cetate uriasa construita in 1333.

2. Bastionul Cetatii - Timisoara. Este una din putinele cetati in stil Vauban care mai poate fi admirata astazi. Cetatea
a fost construita cu ziduri masive de caramida intre anii 1730-1733.

3. Ruinele cetatii Morisena din Cenad - cetatea a fost construita in sec. X

4. Ruinele cetatii Ciacova - din cetatea construita intre anii 1390 - 1394 astazi se mai pastreaza un turn de aparare.
5. Cetatea de Piatra de la Siria - constrita in 1331, cetatea a fost resedinta regala. Aceasta a adapostit nume
cunoscute ale istoriei: Iancu de Hunedoara, regele Sigismund de Luxemburg, domnitorul sarb George Brancovici
si membrii ai familiei Bathory.
6. Arad Fortress - in Vauban style, this fortress was built between 1762-1783 by Queen Maria Theresa. The forms
is like a star with six corners. Inside is ruins of a chapel.
7. The Stone Fortress of Soimus (1278) - dominate the Mures valley, during the time it belongs to
Transylvanians, Turks, Hungarians, after 1688 the fortress it become a ruins.

8. Agris Fortress - in west part of Apuseni Mountains was built in 1400.

Transylvania Province

1. The Deva Fortress (13th century) - built on a volcanic cone that dominates the city center from an altitude of
184m. Attested in 1269, it was one of the strongest fortresses in Transylvania. It was left in 1849 when, because
of the explosion of powder reserves, the walls of the fortress blew up.

2. Colt Fortress (14th century) - in a spectacular place close to impressive Retezat Mountains, it inspired the
greatest artists like Jules Verne who write "The Castle from Carpathians". Now is only ruins.
3. The Corvins Castle -  a fortress castle in Hunedoara town, very impressive with countless towers was built in
the 13th century on a piece of rock. Developed few centuries later, the castle mixes the Gothic style with
characteristic elements of Renaissance and Baroque.
4. Alba Iulia Fortress - the first medieval fortress (it was built by ruler Gyla in the 9th - 10th century).
5. Fortress-Aiud, (13th - 15th century), among the oldest urban fortification in Transylvania.
6. Fortress Taiuti, from Trascau Mountains (built in 1276).

7. Medieval Fortifications- Sibiu, a great numbers of towers: The City Hall Tower built in the12 th century and
modified in the 15th and 17th centuries and in 1826; The Stairs Tower - one of the oldest constructions of the
town, raised in 13th century; The Gate's Tower (15th century); The Carpenters' Tower; The Harquebusiers' Tower;
Potters' Tower; Soldisch Bastion; Powder Warehouse Tower.
8. Fortress with Roman Basilica - Cisnadioara, one of the most remarkable monuments of this style in
Transylvania.
9. The Ruins of the Fortress Talmaciu - documentary mentioned in 1370 under the name of "Castrum Lanchron",
the fortification dominates the Olt Valley when the river enters Turnu Rosu narrow path.

10. The ruins of the Fortress Medias, there are still standing in interior walls and defense towers raised between the
15-16th century.
11. Salo Fortress - Sibiel (12th - 13th).

12. Rural fortress Biertan (15-16th century) - one of the most impressive constructions of this type in Transylvania.
UNESCO patrimony.

13. The Fortress of Brasov - built in period of the Sigismund of Luxembourg, King of Hungary. It was built start in
1395 and it was one of the strongest fortress in Transylvania.

14. Rasnov Fortress - was built in 14th century. Is one of the biggest rural fortress in country.

15. The Ruins of the Rupea Fortress - built in 14-16th century. on big rock.

16. Fagaras Fortress - a beautiful fortress situated in the middle of Fagaras town, built in 15 th century. Inside of the
fortress is a big castle, now a great museum and library.

17. The Brasov Towers (bastions) - many fortified towers (bastions) made by people from Brasov town to protect
their family and works. The most important is the Weavers' Bastion (1421-1573) when we find Brasov Fortress
Museum.

18. Bran Castle - an impressive medieval construction knowned around the word by the Dracula legend. It was built
between 1377-1382 on a rock mountain and preserve elements of original Gothic style. Today this mysterious
fortified castle was restored and host a museum of  medieval art.
19. Feldioara Fortress - built between 1211-1225 by the Teutonic Knights. After 1457 it belongs to peasants.
20. Prejmer Fortress (15th century) - a great fortress with many rooms on many levels. The walls has 4 m
thickness and it was the powerful peasants fortress in Transylvania.
21. The Fortress from Ilieni (15th century) - a great fortress with a great history made by Szekels people.
22. Pagans' Fortress - Balvanyos (13th century) also named the Idolatrous Castle, is a Szekels building situated in a
beautiful and wild area.
23. Miko Fortress, Miercurea Ciuc - built   in 1621 on the place of a previous fortress. Now it host the Ethnographic
Museum of the province.
24. Sighisoara Fortress - one of the most beautiful medieval fortress and the only inhabited in Europe. Situated on
a large hill, it was built in 13th century, but it has many changes during the history. We can admire: The Clock
Tower, The Ropes' Tower, The Tinkers' Tower, The Tanners' Tower, The Cobblers'Tower...This fortress has many
contacts with Dracula legend, and here in every July is a big and interesting festival of Medieval Art. UNESCO
patrimony.
25. Medieval Fortress from Targu Mures - built in the 15th century, was expanded with 7 new towers in 17th century.
26. The Ruins of the Ciceu Fortress - this fortress was built between 1203-1204 and it was a great fortress with a
great history in Middle Age. This fortress belonged to Moldavian rulers, like Stephan the Great, Petru Rares,
Alexandru Lapusneanu. Now just ruins.
27. The Ruins of the Rodna Fortress (10th century), was an important fortress in region.
28. Medieval Fortress Dabaca - has an important  place in Transylvania history, special between 10-14th century,
when become a royal fortress.
29. Medieval Fortress Bologa - was mentioned in 1322, and possessed by Vallahian ruler, Mircea the Elder, at the
end of the 14th century.
30. The Ruins of the Oradea Fortress - was built between 1114-1131, grooves with water.
31. Medieval Fortress Almas - one of the oldest and impressive medieval fortresses in Transylvania (1247-1278).
Between 1545-1546 this fortress belonged to Moldavian ruler Petru Rares. Today only ruins.
32. Fortress from Simleul Silvaniei - built in 1532 by Bathory family. Today is ruins.
33. The Ruins of Feudal Fortress Cheud, an impressive fortress mentioned in 1387.
34. Fortified Castle Ardud, built in 1481. Today it preserve only a fortified tower and few ruins.
Castelul Bran

Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si
punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al
carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi.

Prima atestare documentara a Castelului Bran o reprezinta actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou prin care
brasovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea "cu munca si cheltuiala lor proprie" ... In schimb, regele confirma
subordonarea a 13 localitati fata de Cetate. Conducerea Cetatii Bran era incredintata unui castelan, care avea si atributii
jurisdictionale, iar garnizoana permanenta era compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea revine in
posesia lui Sigismund.

La sfarsitul secolului al XV-lea Cetatea Bran este subordonata autoritatii comitetului secuilor, raspunzator de apararea sud-
estului Transilvaniei, iar din timpul lui Iancu de Hunedoara trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei. De-a lungul
vremii Cetatea Bran si-a indeplinit cu prisosinta rolul de aparator impotriva invaziei turcesti.

La 1 Decembrie 1920 Consiliul orasenesc al orasului Brasov doneaza Castelul Bran Reginei Maria a Romaniei Mari, ca semn
de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Intre anii 1920-1927 Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman, care il
transforma intr-o frumoasa resedinta de vara, inconjurata de parc, cu alei de promenada, lac, fantani, terase de popas,
construind si Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran, cu intreg domeniul, fiicei sale
Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in 1948.

Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, ramanand o
perioada abandonat si devastat. Din 1956, partial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie si arta feudala.
Fiind intr-o stare avansata de degradare, in anul 1987 Castelul intra in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993.
Definitivarea organizarii muzeistice se va face dupa noi criterii, rezultat al cercetarilor din ultimii ani.

Cetatea Rasnov

De pe netedul ses al Barsei se zaresc de departe ruinele masive ale cetatii Rasnov, construita pe un deal stancos. Ridicata
cam in acelasi timp cu cetatea Prejmer, ea este amintita prima oara in documentele anului 1355. In secolele urmatoare
este refacuta si consolidata in mai multe randuri. Intre zidurile cetatii si-au gasit adapost si trupele lui Mihai Viteazul, care
s-a oprit aici dupa infrangerea de la Miraslau (1600). Domnul a asteptat la Rasnov sa-i soseasca din Tara Romaneasca
intaririle necesare refacerii armatei sale.

Situata pe drumul de veche traditie Brasov-Rucar-Campu-lung Muscel, ce lega Transilvania de Tara Romaneasca, cetatea a
facut fata multor asedii; o singura data luptatorii ei au trebuit sa deschida portile, in anul 1612, din cauza lipsei de apa.

Acest eveniment revine in memorie si datorita fantanei pe care o vedem in mijlocul cetatii ruinate. Cu cata truda trebuie sa
fi fost sapata in stanca dura fantana adanca de peste 150 m!

Cum arata odinioara cetatea? O plimbare printre ruinele camerelor de provizii, de-a lungul zidurilor groase, cu galeriile de
unde luptatorii rasnoveni aparau cetatea, sau la "Ograda" - locul unde erau aduse vitele la adapost - ne poate sugera
contururile ei.

O imagine tot atat de sugestiva ne-o ofera si muzeul din Rasnov, in care armele, uneltele, stampele si alte obiecte de
epoca evoca atmosfera acelor vremuri si intregesc istoricul puternicei cetati.

In interiorul cetatii exista Taverna, un mic restaurant unde se poate servi masa.
Castelul Corvinestilor - Hunedoara

Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stânca la picioarele careia curge pârâul Zlasti, castelul este
o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu
dantelara pietrei cioplite.

Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia
insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit. Cu trecerea anilor,
diversii stapâni ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si
donjonul - ultimul turn de aparare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de
Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta câteva dintre
cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul
buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereti (printre
ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Româneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului
numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag
numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).

In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fântâna adânca de 30 de metri.
Dupa legenda, aceasta fântâna ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la
stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, când au terminat fântâna, stapânii nu s-au tinut de cuvânt. Se spunea ca
inscriptia de pe zidul fântânii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel
care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de lânga biserica".

Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.

Castelul Peles

In anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit la tronul Romaniei in 1866, incepea construirea
Castelului Peles la Sinaia (localitate care la acea data se numea Podul Neagului) pe locul cunoscut sub numele de Pietrele
Arse.

Locul ales de principe pentru castelul sau era salbatic dar pitoresc, ceea ce probabil l-a si atras. Carol vine pentru prima
data la Sinaia in 5-6 august 1866, cand este gazduit la manastirea din localitate, ridicata in 1695 de spatarul Mihail
Cantacuzino.

Din 1872 principele isi cumpara terenul, 1000 de pogoane, si ii solicita arhitectului Wilhelm Doderer, de scoala germana,
realizarea planurilor viitoarei resedinte.

Lucrarile incep in toamna anului 1873, dar piatra fundamentala a castelului va fi pusa pe 10/22 august 1875. Dupa 1876
lucrarile Pelesului sunt in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai usor de convins in modificarea
planurilor initiale. Pe 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficiala. La aceasta data se incheie in fapt prima etapa de
constructie a castelului; activitatea continua, Pelesul fiind transformat si amplificat, la forma actuala ajungandu-se in 1914.
Lucrarile dintre 1893-1914 au fost incredintate arhitectului ceh Karel Liman care-si pune o puternica amprenta asupra
castelului si care construieste si celelalte edificii din complex.

Caracteristicile arhitecturii exterioare ale Castelului Peles sunt specifice stilului neorenasterii germane: profiluri ascutite,
verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si
a elementelor decorative. Construit pentru familia regala româna, intre anii 1875-1883. Cladire eclectica, fara un stil
arhitectural precis, imbina elemente ale stilului gotic, renasterii germane, barocului german, renasterii italiene, stilului
rococo francez. Arhitectii palatului au fost Wilhelm Doderer si Johann Schultz. Palatul are 160 de incaperi: holul de onoare,
marea sala de arme cu armuri germane, sala mica de panoplii cu arme orientale, salonul florentin, salonul maur, salonul
francez, cabinetul de lucru al regelui Carol I de Hohenzollern. Astazi, castelul este transformat in muzeu.
Terasele castelului, in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la
reusita arhitecturii peisagistice a ansamblului.

Ca si la exterior, si in interior se intalnesc elemente ale neorenasterii germane, dar exista si incaperi in diverse alte stiluri,
reluari ale renasterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispano-maur, turcesc etc.

Holul de onoare,Salile de arme, Sala de consilii,Cabinetul de lucru, Sala veche de muzica , Sala florentina, Sala
maura, Sufrageria, Salonul turcesc, Sala de teatru, Scara de onoare, Sala de concerte, Dormitorul pentru
oaspetii princiari, Apartamentul imperial.

Cetatea Deva

Cetatea Deva are o datare sigura: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii
istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de
numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea
santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul
veacurilor, tinta multor rascoale. In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan, stapanii cetatii au
opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu
au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au
taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii.

Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a
gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman: "...din cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea
si inecara in Mures mai mult dintre ai mei".

Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la
1848 aici s-au dat crancene batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia:

O explozie produsa in 1849 in magazia cu praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, prefacand totul intr-un morman cu
pietre.

Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi
gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare.
Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au
distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici.

Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor
constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se
desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: "Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai
frumoasa decat aceea a Vaii Muresului."

Sub dealul cetatii se afla palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane), construit in sec. XVI, de
plan dreptunghiular usor alungit, prevazut la coturi cu cate un decros cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen
in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare prevalent baroca in sec. XVIII, cand i se adauga o scara monumentala dispre
parc si un balcon polilobat.

Orase medievale

Prezentare generala
Evul Mediu romanesc are un caracter aparte. Conditiile istorice, in stransa legatura cu cele sociale si economice, au
determinat ca debutul si sfarsitul evului mediu pe teritoriul nostru sa fie putin decalate fata de ceea ce era in Europa de
vest. Ceea ce trebuie subliniat, insa, in mod deosebit, este faptul ca dezvoltarea evului mediu in tarile romane, cu toate ca
erau despartite din punct de vedere politic, are multe elemente comune, ducand cu gandul la unitatea spirituala a
spatiului. Iata o lista a oraselor medievale bine pastrate

Sibiu - Hermannstadt
Brasov - Kronstadt
Sighisoara
Timisoara - Temeschwar
Cluj Napoca - Klaussenburg
Medias
Feldioara

Sibiu - Hermannstadt

Aalaturi de Cluj-Napoca, Timisoara si Arad,municipiul Sibiu este unul din cele mai frumoase orase transilvanene.Are un
farmec aparte,deorece este un "oras muzeu" ce evoca prin zidurile turnului de aparare,bastioanele fostei catati a Sibiu-
lui,vremurile unei frumoase istorii.

Orasul pastreaza peste timp amintirea unor oameni de seama ai istoriei,artei si culturii nationale,figuri ilustre dinn randul
celorlalte nationalitati - sasi,maghiari - care au trait si creat pe acste meleaguri pe care le-au considerat dintodea-una
patria lor.
Astazi in municipiul Sibiu populatia totala este de 169.670 din care : 158.903 romani,4.159 maghiari,5.511 germani,90 de
sasi,688 de tigani si altii (sursa - Directia Judeteana de Statistica Sibiu ).

"Orasul vechi",asezat chiar in centru,este inconjurat de zidurile vechii cetati.Prin traditie,Sibiul este impartit in orasul de
sus si cel de jos.

Sibiul este cunoscut ca un puternic centru turistic cu numeroase si diverse obiective turistice.De asemenea,
imprejurimile sale sunt pitoresti si cu locuri atragatoare.

Obiective turistice in Sibiu :

1. Piata Mare - " Ringul cel mare" cum i se spunea odinioara,era locul de intalnire,de serbari.Festivitati pitoresti s-au
desfasurat aici cu prilejul instalarii conducatorilor cetati.Aici se dadeau mese mari,Boi,berbeci si miei intregi se frigeau in
piata si vinul se bea din uriase boloboace.Breslasii si ucenicii lor infatisau atunci jocuri populare cu talcuri
simbolice.Memorabila a ramas serbarea de la 14 februarie 1582.Aici oamenii se intalneau si se sfatuiau cum sa apere
cetatea in vremuri de rastriste.Tot aici multimea privea inmarmurita decapitari,spanzurari si chiar arderi pe rug,pana la
sfarsitul secolului XVIII.
2. Turnul Sfatului - este asezat intre P-ta Mare si P-ta Mica.Constructia a fost terminata in anul 1588.Doua bolti il
patrund,deschizand drumul spre orasul de jos.Povestea turnului n-a fost lipsita de momente dramatice.
Prabusindu-se in 1586 a ingropat sub lespezi pe pictorul Iohan David care incerca sa-i impodobeasca bolta.La recladire i s-
a adugat in jurul varfului patru mici turnulete.Prin renovarea din 1824 i s-a redat aspectul de azi.
3. Palatul "Brukental " - construit pe baza unui plan de un arhitect vienez in jurul anilor 1781 - 1785 in stil baroc
tarziu.Portalul din piatra masiva este impodobit deasupra intrarii cu stema lui Samuel Brukenthal.
Coridorul de la intrare este sustinut de coloane puternice de piatra.Muzeul a fost deschis prima data pentru public in
1817.Galeria de arta cuprinde picturi,lucrari de grafica, sculpturi din secolul XV-XIX realizate de : Nicolae Grigorescu ("Cap
de tiganca"),Stefan Luchian("Garoafe"),Nicolae Tonitza ("Portret de fata"),Theodor Aman,Ion Andreescu,Theodor
Pallady,Iosif Iser.
4. Catedrala Evenghelica - construita pe ruinele unei basilici romane la mijlocul sec.XIV si terminata in 1520.In sec.XV a
suferit o serie de tranformari.La inceputul sec.XVI au fost realizate doua pridvoare de intrare.Clopotnita modesta pana
atunci a fost ridicata cu inca doua etaje,apoi s-au adaugat turnuletul cu scarile de acces spre clopotnita si galeriile unde se
fac prezente elemente ale Renasterii.
5. Biserica Catolica ( P-ta Mare) - construita in stil baroc in anii 1726-1728 de catre calugarii iezuiti,pe locul unde se
aflau "baltile" aurarilor si farmacia orasului.Realizata in forma unei biserici-sala,acoperita de o bolta si sustinuta de arcuri
largi ce se sprijina pe puternice coloane.
6. Mitropolia Ortodoxa (Str.Mitropoliei nr.35 ) - construita in anii 1902 - 1906.Arhitectura prezinta caracteristici
bizantine asemenatoare bisericii Sf.Sofia din Constantinopol.
7. Pasajul Scarilor - amenajat in ultimul timp.Zidul celui de-al treilea cordon de aparare,se prelungeste spre nord,sprijinit
de puternice arcuri butane.Construit in sec.XIII . I se mai spune si "Zidul cu ace".Locul cel mai pitoresc si caracteristic
Sibiului vechi.
8. Zidul cetatii si turnurile de aparare ( str.Cetatii) - zidul a fost construit in sec al XIV -lea,ca a treia centura de
fortificatii.Intarit,pentru cetate,in sec.XVII si restaurat in 1963.Turnul archebuzierilor,devenit mai tarziu "Turnul
panzarilor",construit in sec XV,pe o fundatie octogenala.In interior turnul dispune de doua drumuri de rond,ca loc de
manevra si de amplasare a aparatorilor in timpul luptelor.

Brasov - Kronstadt

Brasov (324.000 locuitori), considerat inima Romaniei, este important centru economic, turistic, cultural si sportiv al
tarii.Municipiu si resedinta a judetului cu acelasi nume se afla la o distanta de 171 km de Bucuresti.Caile de acces cele mai
comode sunt soseaua ce strabate Valea Prahovei si apoi Valea Timisului cat si calea ferata care merge paralel cu soseaua.
Situat la o altitudine de 592 m, in partea interioara a curburii lantului carpatic, la poalele muntelui Tampa (960 m)
Brasovul se desfasoara in plina depresiune. Clima este moderata cu temperaturi medii anuale de 8 - 90 (- 5 0 in ianuarie si
19 0 C in august).

Istoric - pe teritoriul actual al orasului au fost descoperite numeroase asezari din epoca neolitica si apoi din epoca
bronzului. In epoca fierului, geto-dacii au avut asezari stabile pe vaile pe care se intind astazi cartierele orasului. In epoca
medievala orasul este amintit pentru prima oara intr-un document din anul 1251 sub numele de Brassovia.Devenind oras
liber cu drept de targ, Brasovul ajunge curand la o situatie infloritoare datorita mestesugarilor sai si mai ales relatiilor
comerciale intense cu Tara Romaneasca si Moldova.

Brasovul este situat pe unul din cele mai vechi drumuri comerciale pe care se desfasura schimbul de marfuri intre Tara
Romaneasca, Moldova si Transilvania. La sfarsitul secolului al XVI - lea Brasovul incepe sa-si construiasca o cetate dar
zidurile nu sunt gata la prima incursiune turceasca in Transilvania (1421) si orasul este cucerit si incendiat de otomani.
Turcii revin in 1434,dar nu mai pot cuceri orasul, el fiind inconjurat de ziduri puternice. La adapostul zidurilor, Brasovul
prospera devenind un centru cultural.

Obiective turistice in Brasov:

1. Cetatea Brasovului - edificata intre secolele al XIV -lea si al XVIII -lea, considerata a fi una din cele mai puternice din
Transilvania, pastreaza numeroase vestigii (Poarta Ecaterinei, Poarta Scheilor, Bastionul Postavarilor, Bastionul tesatorilor,
Bastionul fierarilor). Din sistemul de fortificatii exterioare zidurilor cetatii se mai pastreaza Turnul Alb si Turnul Negru.
2. Biserica Neagra ( secolul XIV) - este considerata de catre specialisti ca fiind cel mai reprezentativ monument de arta
gotica din tara noastra, cu o orga de 4.000 de tuburi, un organist faimos in intreaga lume - Stas Eckhardt - si o celebra
colectie de covoare orientale. A fost denumita astfel dupa patina de funingine ramasa pe ziduri de la marele incendiu din
anul 1689. Cladire impunatoare, lunga de 89 de metri, inalta de 21 de m si lata de 38 metri, avand un turn inclus ulterior
in cladire si inalt de 65 metri, este o biserica catolica.
3. Piata Sfatului - vechi loc de targ , este dominat de vechea cladire a sfatului ( sec XV), cu turnul de control al intrarilor
in oras. Fundatiile si parterul turnului, care se mai pastreaza si astazi, descopera o veche cladire din piatra construita prin
anul 1528. Candva a fost sediul Primariei. La parterul turnului se afla Muzeul de Istorie unde sunt expuse obiecte din
paleolitic si neolitic, dar si cateva imagini cu Brasovul vechi (P-ta Sfatului nr.30, program:10-18.00 / luni inchis).
Biserica Neagra a fost biserca catolica a sasilor transilvaneni pâna în secolul 16, pâna la reforma lui Honterus, atunci când
sasii au trecut la luteranism. De atunci Biserica Neagra este biserica evanghelica de confesiune augustana (=luterana).
Dezvoltarea în evul mediu (si nu numai) se datora populatiei sasesti.
4. Biserica Bartolomeu (sec XIII - XIV) - este impunatoare prin masivitatea ei si prin zidurile puternice, prevazute cu
contraforturi. Este o constructie in stil romanic tarziu-gotic timpuriu in prima jumatate a secolului al XIII -lea.
5. Biserica Romano - Catolica ( Str.Muresenilor nr.21) - ridicata pe locul unei bazilici vechi intre anii 1776 - 1782,
este un reprezentativ monument in stil baroc cu vitralii.
6. Muzeul de arta ( Bd.Eroilor nr.21) - cuprinde tablouri de mare valoare ale pictorilor romani: Nicolae Grigorescu,
I.Andreescu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza.Program: 10 - 18.00/ luni inchis.
7. Casa Negustorilor numita si Casa Hirscher(cladita in anul 1545) dupa modelul vechilor hale de marfuri specifice
Europei Occidentale. Astazi este vestitul restaurant "Cerbul Carpatin" (Piata Sfatului).
8. Muzeul judetean
9. Muzeul primei scoli romanesti.
10. Cladirea prefecturii
11. Biblioteca judeteana.
12. Teatrul Dramatic (Bd.Eroilor).
13. Muzeul de etnografie (Bd.Eroilor nr.23). Program : 9 - 17.00 / luni inchis.
14. Manastirea Franciscanilor (sec XVI)
15. Biserica Sfantul Nicolae (sec XVI- XVIII)
16. Biserica Sfintii Petru si Pavel (sec XVIII)
17. Biserica Sfanta Treime (sec XVII - XIX)
18. Biserica Adormirea Maicii Domnului (Dealul Melcilor).

Sighisoara

Nucleul orasului medieval se situa pe dealul Cetatii, unde si astazi se pastreaza zidul de incinta si 9 din cele 14 turnuri
aflate in grija diverselor bresle, precum si turnul cu ceas, sau turnul Sfatului, pe sub care se afla principala intrare in
cetate. Casele din vechiul burg sunt si acum locuite, ceea ce da o nota de autenticitate acestei mari rezervatii de
arhitectura. Destul de timpuriu insa, orasul s-a extins si dincolo de incinta fortificata, spre valea Tarnavei si doua mici vai
adiacente, astazi el ocupand o mare suprafata.

Cetatea insasi este rodul mai multor etape de constructie si de refaceri (secolele XIV-XVII), fiind devastata periodic de
asediatori si incendii. Dintre edificiile importante din interiorul cetatii, se disting: Turnul cu ceas, refacut dupa un incendiu
de mesteri austrieci in spiritul barocului din aceasta tara si inzestrat cu un mecanism de ceas (1648) care pune in miscare
figurinele de lemn policrom reprezentand zilele saptamanii; Biserica din deal (1345-1515), constructie gotica de tip hala,
suprapunand o cripta romanica. In biserica au dainuit picturi din perioada anterioara reformei lui Luther, realizate de
Iacobus Kendlinger (1483-1488). Stranele, ca si la Biertan, sunt opera lui Johannes Reychmuth, iar pietrele de mormant
au sculpturi de Elias Nicolai. Altarul principal este dedicat Sf. Martin (1515).

Biserica manastirii, aproape de turnul cu ceas, a fost construita initial in secolul al XIII-lea, dar a suferit mai multe refaceri,
ultimele importante fiind din secolul al XVII-lea. Altarul sau este baroc. Greutatea boltilor se descarca spre contrafortii de
pe latura sudica a navei, care aici sunt desprinsi de masa de zidarie a peretilor, prin intermediul unor arcuri butante,
solutie unica in Transilvania.

Scara acoperita, executata din lemn in 1656, facilita si scurta accesul spre biserica din deal si spre vecinatatile ei (scoala si
cimitir). Tot din lemn si acoperit era si un celebru pod, distrus de inundatiile din 1970. Dintre casele situate intra muros
mentionam Casa cu cerb, locuinta in stilul Renasterii transilvanene, casa Vlad Dracul, in care a locuit Vlad Dracul inainte de
a deveni domnitor al Tarii Romanesti (este posibil ca aici sa se fi nascut fiul sau, devenit celebru ca Vlad Tepes) si Casa
Venetiana, numita asa datorita ferestrelor terminate in arc frant trilobat, amintind de arhitectura Venetiei. De mentionat
faptul ca acest aspect l-au capatat dupa o renovare din secolul al XIX-lea. Extra muros, arhitectura este predominant din
secolele XIX-XX, dar se pastreaza si destule exemple din secolele XVII-XVIII. Biserica leprozeriei, mic edificiu gotic cu un
amvon exterior, de unde preotul putea predica bolnavilor, carora le era interzis accesul in biserica.

Va prezentam harta obiectivelor turistice din cetatea Sighisoara.

1. Turnul cu Ceas
2. Turnul Tabacarilor
3. Turnul Cositorarilor
4. Vechea Scoala
5. Biserica din Deal
6. Turnul Bijutierilor
7. Turnul Franghierilor
8. Turnul Macelarilor
9. Turnul Cojocarilor
10. Turnul Tesatorilor
11. Turnul Croitorilor
12. Turnul Cizmarilor
13. Turnul Lacatusilor
14. Biserica Franciscana
15. Capela Dominicana
16. Turnul Dogarilor
17. Turnul Fierarilor
18. Biserica Manastirii Dominicane
19. Vechea Biserica
20. Scara Scolarilor
21. Casa Vlad Dracul

Obiective turistice orasul Sighisoara

Orasul de jos, cum este numita partea de oras care nu face parte din vechea cetate, ofera de asemenea cateva obiective
ce merita vizitate:

 Casa Zilinschi din secolul XVIII, casa de brutar

 Casa Rosenthal din secolul XIX
 Casa meseriasilor (actualul restaurant Perla Cetatii) din secolul XIX
 Cladirea hotelului-restaurant "Steaua", din secolul XIX si refacuta in 1912 de catre arhitectul Baltes in stil
artnuveau
 Casa Hermann Oberth de pe strada Zaharia Boiu din secolul XX
 Cladirea notariatului din secolul XX

Catedrala ortodoxa

Aflata pe malul Tarnavei Mari cu hramul Sfanta Treime, este construita intre anii 1934-1937 de catre arhitectul dumitru
Petrescu Gopes.Pictura interioara a fost realizata de catre pictorul A. Demian. Biserica a suferit in ultimii ani mai multe
reparatii, pictura fiind refacuta intre anii 1980-1984.

Biserica Leprosilor

Amplasata in "Orasul de Jos", pe malul Tarnavei a fost construita intre anii 1480-1500.Asezata la poalele dealului ce
strajuieste dinspre nord cetatea, lacasul a fost, probabil, la inceput o bisericuta de tip satesc, fortificata cu zid de aparare.

Prin donatia unui preot, in 1570, in incinta fortificata se amenajeaza o leprozerie, ulterior largita cu chilii pentru bolnavi.

Interiorul sarac in care lumina putina arunca penumbre odihnitoare cuprinde un amvon decorat cu motive florale - lalelele
in culori vii, in maniera barocului rustic, frust - acoperite de patina timpului.

Biserica Ortodoxa din Cornesti

Situata la intrarea in oras dinspre Targu Mures, este primul lacas crestin romanesc din piatra, din aceasta zona.Construita
in 1788-1797 pe locul unei biserici din lemn in timpul preotului Stefan Balas, este un monument neoclasic adaptat
cerintelor de cult ortodox.

Se mai pastreaza de atunci clopotul, un antimis (val liturgic) si un potir de aur. Pictura murala din interior este opera
artistului Veniamin Precup.

Biserica Reformata

Construita in 1888, este o cladire neo-romanica cu elemente neo-gotice. In interior se remarca pupitrul de lemn al
predicatorului cu baldachin decorat cu denticul si strane originale. Biserica se afla pe strada Gh. Lazar.
Biserica Unitariana

Este situata pe strada Garii si dateaza din 1936-1938.Constructia din caramida are un plan dreptunghiular cu abida
semicirculara si un turn masiv spre vest ce prezinta forme specifice arhitecturii moderne din mediul urban secuiesc.

Medias
1. Casa Schuller

Cladire situata pe latura nord estica a pietei centrale, este una din cele mai importante constructii in stil ul Renasterii din
Transilvania. Casa Schuller este atestata documentar in anul 1588, ca fiind proprietatea lui Johannes Schuller, primarul
Mediasului la acea vreme. Dar, in vechile cronici este pomenita cu mult timp inainte de anul 1588. De-a lungul timpului
Casa Schuller a fost folosita ca han, birt si berarie. Noua Casa Schuller, desi a fost supusa de multe ori modificarilor si
reconstructiei a pastrat in mare parte acelasi stil, aceeasi structura, dandu-i-se o si mai mare importanta in ultima
perioada, dupa o noua restaurare.Acum acest obiectiv vechi si totodata nou reprezinta, alaturi de celelalte vestigii
monumentale lasate de ani, o dovada a vechimii si istoriei orasului Medias.

2. Turnurile medieval

Turnul Clopotelor,Turnul Croitorilor, Turnul Aurarilor, Turnul Forkesch, Turnul Funarilor, Turnul Mariei, Turnul
Rotarilor, Turnul Steingasser.
Turnul Pietrarilor se impune si delimiteaza teritoriul de altadata al orasului, strajuind ca un ostas la apararea granitelor. A
fost construit in anul 1507, fiind una din portile de intrare in orasul Medias. In interiorul turnului si-au desfasurat altadata
activitatea breasla pietrarilor si a zidarilor. Dupa aproape cinci secole Turnul Pietrarilor isi pastreaza stilul, desi orasul a
suferit multe schimbari si modificari.
Turnul Forkesch este o constructie in forma de prisma rectangulara terminata cu un acoperis piramidal. Este situat in
partea sudica a vechiului oras, fiind una din portile de baza ale vechiului Medias, isi pastreaza si azi aspectul si importanta
ca edificiu monumental. A fost folosit de-a lungul timpului ca muzeu. A fost construit in jurul anului 1450.

3. Complexul Arhitectural Franciscan

Unul din cele mai vizitate obiective turistice din Medias este Complexul Arhitectural Franciscan care cuprinde biserica si
manastirea franciscana. In jurul anului 1444, lacasul de cult se afla in administratia calugarilor franciscani, ulterior fiind
transformat in spital. Edificiul a fost construit in stil baroc si adaposteste exponate de valoare, printre care se numara
tezaurul de la Seica Mica (ce cuprinde 348 monede romane), tezaurul de la Panade, piese de ceramica populara din
perioade diferite obiecte sculptate de epoca feudala, etc.
Complexul actual este compus din doua cladiri distincte: biserica si manastirea. Dintre acestea biserica si-a pastrat mai
mult din aspectul initial. Este o biserica-sala ce se continua spre est cu un cor deosebit de alungit fata de proportiile navei.
Terminarea constructiei bisericii franciscane trebuie plasata aproximativ in perioada 1500 - 1515. In anii 1500 -1510 se
ridica manastirea din incinta complexului. In anul 1742 s-au terminat lucrarile de reconstructie a lacasului de cult, care
astfel primeste aspectul sau baroc (care se poate vedea si astazi). Cele doua corpuri de cladiri ale manastirii au fost
inaltate pe doua niveluri - parter si etaj - boltite semicilindric cu penetratii sau, pe alocuri, in cruce. Aripa estica a ramas
doar cu tavane. In prezent, constructia, de o sobrietate monumentala, gazduieste colectiile Muzeului Municipal.

4. Biserica Sfanta Margareta

In inima centrului medieval al orasului se afla o biserica evanghelica cu hramul Sf. Margareta. In 13 iulie, de ziua Sf.
Margareta, era organizat un mare targ, unde se intalneau mestesugarii din toate partile Transilvaniei, unde diferitele bresle
ale mestesugarilor stabileau masuri pentru apararea intereselor lor profesionale si comerciale. In urma marii invazii
turcesti din anul 1438, care a afectat profund si orasul Medias, fortificatia de aparare, probabil existenta, a fost intarita in
jurul bisericii cu un zid dublu precum si cu mai multe turnuri de aparare. Acest complex de fortificatii s-a pastrat pana in
zilele noastre. Anul 1550 aduce Mediasul la rang de oras, turnul bisericii inaltandu-se cu trei etaje. In 1551 pe trunul
principal a fost construit in fiecare colt cate un turnulet, ca semn ca Mediasul avea dreptul sa pronunte si sa execute
condamnarea la moarte (jus gladii).
De oricare parte a orasului de azi ai privi peisajul urbanistic, din orice directie te-ai apropia de portile sale, Turnul
Trompetilor iti ofera cel dintai privirilor, silueta zvelta si gratioasa. Din inaltimile acestui turn, strajerii scrutau orizonturile
zarilor, urmarind apropierea dusmanului, a carui prezenta o vesteau cetatii cu trmbita ce se pastreaza si azi in fondul
muzeului.
Clasificat printre primele zece turnuri inclinate ale lumii, amintind prin silueta sa de Turnul de la Pisa, acoperit ci tigla
smaltuita in diferite culori, Turnul Trompetilor se incadreaza armonios in structura arhitectonica a bisericii evanghelice
"Sfanta Margareta".
Biserica Sf. Margareta, in forma ei actuala, este o constructie in stil gotic tarziu, compusa din trei nave, avand o lungime
de 56 m si o latime de 20 m. In interior boltile bisericii se ridica pana la inaltimea de 12 m. Turnul bisericii, inalt de 68,5 m
este unul dintre cele mai inalte turnuri din tara.
In interior piesa cea mai valoroasa o reprezinta altarul triptic gotic tarziu, datand din perioada 1480 - 1490. Partea cea mai
importanta a altarului o reprezinta cele opt tablouri pictate cu scene din patimile lui Isus. Picturile au fost realizate de catre
un pictor necunoscut, dupa modelul altarului din biserica Schottenstift din Viena. In nisele ramase goale din predela
altarului se afla mai multe pietre funerare. Pima din stanga este piatra funerara a lui Christian Schesaeus, cel mai
important poet umanist transilvanean din seclul al XVI-lea. In randul din mijloc se vede blazonul regelui Matei Corvin, al
voievodului Stefan Bathory, precum si stema Mediasului. Lateral se distinge emblema orasului Sibiu precum si altor unitati
teritorial-administrative care au contribuit la construirea bisericii.
Din anul 1732, pe galeria de vest a bisericii se afla orga, care, in anul 1755, a fost inlocuita cu un instrument nou. Acesta
dispune de doua claviaturi manuale si una cu pedale, avand 24 de registre cu peste 1300 de tuburi (fluiere). Biserica mai
poseda o valoroasa colectie de covoare orientale, care dupa Brasov si Sighisoara se situaeaza pe locul al treilea intre
colectiile bisericesti. Sculpturile in lemn de deasupra amvonului, in stil baroc, au fost realizate ina nul 1679 de artistul
transilvanean Sigismund Moess. Clopotele bisericii se afla in turnul de deasupra intarii, in castelul bisericesc. Clopotul cel
mai mare si cel mai vechi dateaza din anul 1498. In iulie 1998 biserica a implinit 500 de ani de la construire.
In incinta cetatii se poate ajunge prin mai multe cai de acces, care strapung centura fortificatiilor, formand intrari ce
odinioara se puteau bloca prin puternice porti de aparare.

5. Centrul vechi

Centrul vechi al orasului Medias a fost punctul de intilnire al micilor producatori de cereale, sticla, olari, textilisti care
veneau aici pentru a-si vinde marfa. Centrul vechi a mai fost folosit ca piata pentru locuitorii Mediasului. De-a lungul
timpului aceasta piata s-a modificat, dar a ramas ca punct de interes parcul cu banci si fantana arteziana, unde
majoritatea locuitorilor se intalnesc pentru a-si exprima parerile despre politica si despre stirile mondene. Este totodata un
loc de recreere pentru cei de varsta a treia.

6. Piaţa de legume cu aspect de bazar oriental

7. Poduri pietonale peste Târnavă (unic în ţară cel suspendat cu urcare în plan înclinat în spirală spre cartierul Gura
Câmpului) şi digurile de apărare împotriva inundaţiilor, în lungul Târnavei

8. Dealul cimitirelor confesionale (urcare din str. Păcii)

9. Casa Rosenauer

Cimitirul vesel - Sapanta ( Maramures )

Cimitirul de la Sapanta este cunoscut in toata lumea, gratie omului extraordinar care a fost artistul popular Ion Stan
Patras, sculptor, pictor si poet in aceeasi masura. Datorita prestigiului de care s-a bucurat in randul satenilor, a reusit in
decursul vietii sa execute un numar remarcabil de cruci sculptate, pictate, la care se adauga si o scurta cronica
esentializind in cateva cuvinte intreaga viata a raposatului. Datorita coloritului vivace (fond albastru, ceruleum sau ultra-
marin) cu un desen zgrafitat si colorat cu alb sau galben, la care rosu, galben, verde sunt intr-o proportie foarte mica, dau
un contrast maxim, dar in acelasi timp armonios. Acestui colorit i se adauga si basorelieful bine realizat artistic cu o buna
repartizare a volumelor in spatiu.

Cronica scrisa, uneori foarte hazlie, a facut ca cimitirul, loc trist, sa devina "vesel", fiind unicat in lume: "Cimitirul Vesel" de
la Sapanta.

In Sapanta, turistul primeste una dintre cele mai frumoase lectii despre viata, de la oamenii locului. Stramosii lor,
considerau moartea un inceput, nu un sfarsit. Aceatsa credinta s-a pastrat pana in zilele noastre.

"Cimitirul Vesel" - aici este dovada acestei credinte. Moartea este intampinata cu bucurie. Crucile sunt inscriptionate cu
versuri satirice, care descriu evenimentele importante din viata celui decedat. Filosofia de viata in Maramures este "sa razi
de necaz".

Lacul Rosu ( judetul. Harghita )

Lacul Rosu (Ghilcos) lac de baraj natural se afla la altitudinea de 980 m, in apropierea Cheilor Bicazului, la o distanta de
cca, 26 km de orasul Gheorgheni din judetul Harghita, pe Drumul national 12/C, in statiunea cu acelasi nume.
Este in forma de "L", adanc de 10 m (adancimea maxima de 10,5 m), avand o suprafata de 12,7 ha si o circumferinta de
2830 m.

Lacul s-a format relativ recent, in vara anului 1837. Atunci s-a intamplat ca in urma poilor abundente marea cantitate de
moloz stancos de pe versatul nordic al Stancii Ucigasului a alunecat, blocand drumul Paraului Bicajel. Apa s-a acumulat
formand un lac de baraj natural. Vraja deosebita este amplificata de multimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioara,
care ies din apa strapungand imaginea Micului Suhard reflecatat in oglinda lacului.

Numele de Lacul Rosu provine de la gresia rosie tertiara, usor dezagreagabila transportata de Paraul Rosu, care a vopsit in
rosu imprejurmile pana la lac. Lacul, din pacate, este periclitat de marea cantitate de aluviuni transportata de paraurile
afluente (Rosu, Licas, Oii, Huhard si Gyilkos (ucigas).

Traditia populara pastreaza doua legende legate de originea lacului:

"Odata, traia in Lazarea o fata de o frumusete rar intalnita, care se numea Estera. S-a dus odata la targ, la Gheorgheni. A
intalnit acolo un flacau voinic care se lua la tranta si cu ursul. Cum s-au vazut, s-au si indragostit. Flacaul a rugat fata sa-i
fie mireasa. Dr cununia nu s-a putut face, caci flacaul a fost luat in armata. Fata il astepta, tot il astepta. Pe-nserate se
ducea cu ulciorul la izvor, statea ore in sir, in nadejdea ca se va intoarce alesul inimii sale. Canta asa de trist, incat auzind-
o se induiosau si muntii.
Era intr-o duminica dupa-amiaza, cand trecand pe acolo, a fost vazuta de un talhar, care reprezindu-se la ea, a ridicat-o in
sa, zburand ca vantul spre Suhardul Mic, intre stancile cu o mie de fete, unde locuia. I-a promis fetei si aur, si argint,
numai sa-l indrageasca, dar fetei nu-i trebuia nimic. Talharul isi pierdu rabdarea si vroia s-o ia in casatorie cu sila. Estera a
strigat catre munci, implorandu-le ajutor. Stancile cuprinse de strigatele indurerate au raspuns cu tunete. S-a pornit o
ploaie torentiala, maturand tot ce intalnea in cale.
Acolo au ramas, sub faramaturile stancilor fata si talharu. Si apoi s-au adunat acolo apele muntilor, formand Lacul Rosu
(Ucigasul)."

O a doua legenda spune ca: Pe pajistea dintre versantii muntilor a fost o stana. Ciobanii, vazand apropierea furturnii, au
incercat sa se refugieze, dar Muntele Ucigas, daramandu-se, i-a ingropat impreuna cu oile.

Biserica "Naşterea Fecioarei", Ieud Deal

Anul construcţiei: 1364

Locaţia: Ieud Deal

Vreme îndelungată s-a crezut că actuala biserică are un edificiu vechi de mai mult de 600 de ani, ceea ce a făcut-o cea mai
faimoasă în regiune. Acum se cunoaşte faptul că tătarii jefuitori au incendiat biserica iniţială în secolul al XVII-lea, care a
fost distrusă în totalitate. Existenţa unei mai vechi biserici se certifică prin descoperirea a două cărţi din secolul al XVI-lea
în edificiul actual.

Arhitectura bine păstrată, reparată şi uşor modificată în timpul secolului al XVIII-lea şi picturile interioare făcute la sfârşitul
aceluiaşi secol îndreptăţesc prezenţa bisericii în Lista Internaţională a Moştenirilor a UNESCO. Acoperişul principal prezintă
două mari streşini, iar acoperişul uşor inferior al altarului are doar un singur rând de streşini. Deasupra pronaosului se află
o turlă solidă, pătrată, cu un balcon pătrat şi o spirală înaltă şi conică. Biserica era una destul de mare pentru secolul al
XVII-lea, ceea ce indică faptul că parohia era destul de mare ea însăşi. Edificiul a fost construit pe o colină, în partea opusă
a râului şi a celei mai mari biserici din Ieud Şes.

Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entităţi ale picturilor murale post-bizantine din
Maramureş. Picturile au fost făcute din bucăţi textile tratate cu un strat preparat de var şi ataşate de buşteni. Programul
iconografic e special şi impresionant. Sceneşe sunt aranjate în registre şi fiecare pictură este legată de cele vecine. Nici un
colţ al bisericii nu a rămas nepictat. Inscripţii sunt scrie în română, cu caractere chirilice.
Alexandru Ponehalschi, un cunoscut pictor de biserici şi icoane care a deschis o şcoală artistică în Maramureş, s-a ocupat
de acest edificiu în 1782. A fost foarte înrădăcinat în tradiţiile artei bizantine, combinând spontaneitate artei folclorice cu
elemente ale barocului vestic. În afara acestor influenţe aparent opuse, Ponehalschi a reuşit să-şi creeze propriul stil, iar
pereţii bisericii din Dealul Ieudului au fost consideraţi în general apogeul carierei sale.

Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entităţi ale picturilor murale post-bizantine din
Maramureş. Picturile au fost făcute din bucăţi textile tratate cu un strat preparat de var şi ataşate de buşteni. Programul
iconografic e special şi impresionant. Scenele sunt aranjate în registre şi fiecare pictură este legată de cele vecine.

Biserica "Sfinţii Arhangheli", Şurdeşti

Anul construcţiei: 1766

Locaţia: Şurdeşti

Biserica din Şurdeşti era cea mai înaltă biserică din lemn din toată Europa, cu turla de 54m şi o înălţime totală de 72
Maramureş, până acum câţiva ani, când noua biserică a mănăstirii Peri din Săpânţa, de 78 Maramureş înălţime, a fost
construită. Edificiul este inclus pe Lista Internaţională a Moştenirilor a UNESCO.

Biserica greco-catolică a "Sfinţilor Arhangheli" a fost constuită în 1766, dovadă fiind inscripţia aflată deasupra uşii de la
intrare, scrisă cu caractere chirilice. Deşi aflată în afara zonei Maramureşului, biserica este una tipic maramureşeană, din
perioada matură a acestui stil. Deşi turla este foartă înaltă, întrul armonios aproape atinge perfecţiunea estetică.

Edificiul este dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, ca de obicei. Acoperişul are două rânduri de streşini care
înconjoară biserica, iar acoperământul unitar acoperă şi altarul. Un alt rând de ferestre se află între cele două streşini.
Grinzile din stejar ale pereţilor au fost aşezate pe o fundaţie din piatră. Turla înaltă este marcată printr-o margine trasată
la jumătate. În stilul Lăpuş, sunt patru mici vârfuri în colţurile acoperişului.

Coloana Infinitului ( facut de Constantin Brâncuşi )

Coloana Infinitului este o sculptură a lui Constantin Brâncuşi. A fost inaugurată la Târgu Jiu pe data de 27 octombrie 1938.
Are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octoedrici, pe care Brâncuşi îi numea mărgele, având la
capele de jos şi de sus câte o jumătate de modul.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana
recunoştinţei fără sfârşit şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul război mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul
Jiului.

Cu toate acestea, proiectul este mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat trunchiuri şi bârne,
coloane truncheate de lemn, prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918,
pentru ca în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, să fie prezentată o Coloană fără sfârşit, pe care Brâncuşi o
denumea şi "proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească".

Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani (ACP). Şeful proiectului a fost
inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, maistrul-şef Ion Romoşan iar maistrul tâmplar care a executat modelul în lemn al
mărgelelor a fost Flisec Carol în colaborare directă cu Brâncuşi, sosit special de la Paris pentru a supraveghea turnarea
coloanei.

Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamplat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m şi 9,4 m

Fundaţia din beton, care ajunge la adâncimea de 5m, cu o formaă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată
în jos.
"Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă, "înşirate" pe nucleu, în număr de 17:

 Un semielement de bază, cu înălţimea de 136 cm;

 15 moduli octoedrici, cu înălţimea de 180 cm fiecare;
 Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm.

Biertan ( jud. Sibiu )

Biertanul trebuie vizitat într-o vizita prin Transilvania. Împreuna cu impunatoarea sa biserica fortificata, aceasta localitate a
fost inclusa în anul 1993 pe lista de patrimoniu cultural UNESCO. Dar de ce tocmai Biertan? Pentru ca aici se întâlnesc mai
multe elemente care merita o deosebita atentie. În Evul Mediu aceasta asezare era un centru mestesugaresc bine
dezvoltat precum si o regiune viticola importanta. O renumita scoala a contribuit la dezvoltarea culturala a asezarii.

Timp de 300 de ani aici s-a aflat resedinta episcopala a bisericii evanghelice a sasilor din Transilvania. Nu e de mirare ca
tocmai în acest loc s-a întemeiat o mândra biserica fortificata. Aceasta se ridica pitoresc pe un vârf de deal din mijlocul
localitatii, fiind împrejmuita de 3 ziduri de aparare precum si de 9 turnuri si bastioane. Minunatiile le gasim în interiorul
bisericii: cel mai mare altar cu doua aripi din Transilvania pe care sunt reprezentate 28 de imagini, datând înainte de
reformarea bisericii; usa sacristiei pe care este reprezentat un castel medieval renumit; amvonul maiestru sculptat în
piatra.

Stiati ca în Biertan se afla cea mai veche farmacie sateasca din România? Si ca acesta este condusa de un "Kräuterdoktor"
care organizeaza simpozioane internationale?

Intr-un frumos decor în mijlocul unui cimitir este situata biserica ortodoxa, oferind o minunata priveliste asupra localitatii.
Pâna la biserica greco-catolica mai sunt doar câtiva pasi. Moara satului mai învârte si astazi vechile pietre de moara din
acea vreme. Din viile de odinioara doar putine au mai ramas, destule însa pentru a ademeni la o degustare de vin.

Biertanul este mai mult decât un simplu loc destinat turismului de tranzit. Cine se decide pentru o sedere la Biertan poate
trai aici ceva cu adevarat deosebit

TROPAEUM TRAIANI (com. Adamclisi, Dobrogea)

La inceputul secolului al XX-lea a fost descoperit in România un complex arheologic de o deosebita insemnatate, unul
dintre cele mai valoroase monumente antice romane de pe teritoriul tarii noastre. Este vorba de ruinele monumentului
triumfal si cetatii Tropaeum Traiani, aflate in comuna Adamclisi din Dobrogea. In aceste locuri, in iarna anului 101-102 d.C.
au avut loc batalii intre Romani si Daci (aliati cu Sarmatii). Impresionantul monument, de forma circulara, a fost ridicat din
dispozitia imparatului Traian in anul 109 d.C. Scenele de lupta au fost sculptate in basoreliefuri pe blocuri mari de piatra
(metope), ce inconjurau ca un brâu lat monumentul. Imaginile de pe metope arata uimitoare asemanari cu infatisarea si
portul de azi al taranilor din regiunea de munte si deal. De jur imprejur, monumentul avea sapte rânduri de trepte de
piatra, iar deasupra se inalta un soclu purtând statuia sculptata a unui ostas imbracat cu armura. Monumentul n-a rezistat
scurgerii atator veacuri, din el s-a mai pastrat numai partea centrala, ca o movila uriasa de pamânt, iar din cele 54 de
metope au mai ramas 49. In apropierea monumentului se gasesc alte doua marturii: mausoleul unui ofiter roman cazut in
lupta si, nu departe de acesta, altarul, inaltat din ordinul lui Traian, in memoria ostasilor care si-au dat viata in batalii.
Intrerupând monotonia sesului dobrogean, se zaresc pe o colina ruinele cetatii Tropaeum Traiani, una dintre cele mai
mari asezari civile romane din Dobrogea. Construita in aceeasi vreme cu monumentul comemorativ, ea a fost locuita de cei
care, dupa luptele cu geto-dacii, s-au stabilit pe aceste meleaguri. Cetatea avea impozante edificii publice si constructii
civile, turnuri si ziduri de aparare din blocuri mari de piatra, strazi pavate cu dale de piatra si un sistem de canalizare.
Distrusa in secolul 2, a fost refacuta in veacul urmator, dar nu peste mult timp, sub presiunea valurilor popoarelor
migratoare, incepe sa decada.

CALLATIS (Mangalia, Dobrogea)

Negutatori si navigatori greci, atrasi de pozitia favorabila si de schimbul avantajos cu bastinasii geti, au intemeiat de-a
lungul tarmului Marii Negre, cu peste 2.500 ani in urma, câteva asezari care au devenit cu timpul orase prospere. Unul
dintre ele a fost Callatis, situat pe locul Mangaliei de astazi (Callatis = cea [mai] frumoasa - in limba greaca). Paralel cu
infloritoarea viata economica, in Callatis se desfasura si o sustinuta activitate artistica. Acest lucru il dovedesc obiectele
descoperite. Astfel, din resturile unor ateliere callatiene au fost scoase la lumina obiecte fine de sticla, statuete de lut ars
suflate cu aur (tanagrete), statui si monumente de marmura. Dupa perioada greceasca, urmeaza o a doua perioada de
dezvoltare, in timpul stapânirii romane (la inceputul secolului 1 d.C.). La fel ca si alte orase ale Imperiului Roman, Callatis
avea numeroase institutii artistice, invatati si artisti. Aceleiasi perioade ii apartine "Mormântul cu papirus" (la intrarea in
parcul orasului Mangalia s-a scos la iveala dintr-un gorgan de pamânt un sarcofag de piatra, in care se afla un schelet
având alaturi un papirus). Ca si in cazul altor asezari greco-romane de pe tarmul Marii Negre, valurile de popoare
migratoare au intrerupt dezvoltarea Callatisului. Abia in secolul 12, pe locul infloritoarei cetati de odinioara este mentionata
o mica asezare portuara, iar cu denumirea actuala de Mangalia apare in documentele si hartile secolului 14.

SARMIZEGETUSA ROMANA(jud. Hunedoara)

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (capitala provinciei romane Dacia) se ridica odinioara la poalele de
nord ale muntilor Retezat, in partea de sud-vest a Tarii Hategului. Localitatea se afla la 20 km sud-vest de Hateg si se
numeste si astazi Sarmizegetusa. A nu se confunda cu Sarmizegetusa Regia, fosta capitala a Daciei, amplasata la cca 50
km nord-est de colonia romana cu acelasi nume. O inscriptie descoperita la inceputul secolului 16, in hotarul satului
Gradistea de Munte (Sarmizegetusa Regia daca) consemneaza: "Din porunca imparatului Cesar Nerva Traianus Augustus,
fiul divinului Nerva, a fost intemeiata Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica prin Decimus Terentius Scaurianus,
guvernatorul sau". Numele guvernatorului provinciei Dacia arata ca intemeierea noului oras a avut loc in primii anii dupa
cucerirea noii provincii (dupa unele pareri 106-107, dupa altele intre 108-110 d.C). Imparatul Hadrian a adaugat numele
de Sarmizegetusa. Intemeierea coloniei a fost marcata si prin emiterea unei monede (sestertius) emisa la Roma, din
ordinul Senatului, dedicata "celui mai bun principe" - imparatul Traian. Alegerea de catre imparatul Traian a
amplasamentului pentru orasul care-i poarta numele n-a fost intamplatoare. Prin asezarea sa, se bucura de avantaje
strategice si economice. Muntii Retezat (la sud) si Poiana Ruscai (la nord) constituiau bariere naturale greu de trecut
pentru eventuali atacatori. Capitala, al carei territorium se intindea de la Tibiscum (azi Jupa) pana la intrarea Vaii Jiului in
defileu, se putea dezvolta in liniste, aparata fiind de castrele Tibiscum, Voislova, Micia (azi Vetel) si Bumbesti. Prin
localitatea Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunare si facea legatura cu partea nordica a provinciei,
pâna la Porolissum (azi Moigrad, jud.Salaj). Orasul cuprindea o suprafata, inconjurata de ziduri, de aproximativ 32 ha. In
inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud si decumanus maximus
orientat est-vest), la intretaierea carora se afla principala constructie publica, forumul. Orasul nu se limita insa la teritoriul
inconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare intindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti
(caramidari, sticlari), temple si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului
(sepulcrata), identificate atât la est, cât si la vest de incinta. Populatia se apreciaza la 25.000-30.000 de oameni. Prin
stradania arheologilor au fost scoase la lumina constructiile si amenajarile de odinioara ale Ulpiei Traiana, precum si
numeroase obiecte de uz curent, ce sunt adapostite de muzeul din imediata apropiere a sitului.

HISTRIA (Dobrogea)

Pe malul lacului Sinoe, in partea nordica a actualei peninsule Istria in Dobrogea, s-a ridicat in urma cu peste 2600 de ani
orasul Histria, intemeiat de navigatorii si negustorii greci, care s-au asezat in golful (de odinioara) Halmyris, cu scopul de a
face comert. Uleiul de masline, vinurile, obiectele de podoaba grecesti erau schimbate pe grânele, mierea, ceara de albine,
pieile de vita, pestele sarat, faclele din rasina pinilor (ce existau atunci aici), oferite de triburile locale. Histria (Istria in
limba greaca [denumire luata de la fluviul Istros] inseamna Dunarea) prospera si se dezvolta timp de opt secole. Asezarea,
inconjurata de un puternic zid de aparare, era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km; strazile erau pavate
cu piatra, iar institutiile de educatie fizica (gymnasion) si cele cultural-artistice (museion) cunosteau forfota obisnuita
locurilor de acest fel. Intre secolele 1-3 d.C. se instaureaza aici puterea romana. In aceasta perioada, in oras se
construiesc temple inchinate zeitatilor romane, terme (bai publice), cartiere ale cetatenilor bogati cu case. Dar golful
Halmyris a inceput sa se impotmoleasca cu aluviuni fluviale, nisipul inchizând iesirea la Marea Neagra. Cu tot acest
neajuns, orasul si-a prelungit existenta pâna in secolul 6. Invazia avarilor, care distrug aproape in intregime cetatea, obliga
pe locuitori s-o paraseasca. Incet, incet, Histria se ruineaza; uitarea ii ingroapa si numele si locul. Histria, cea mai veche
asezare urbana din tara, a fost scoasa la lumina incepând din 1914, de sapaturile lui Vasile Pârvan.

DENSUS (jud. Hunedoara)

In satul Densus (10 km vest de orasul Hateg, jud. Hunedoara) se gaseste o biserica bizara, facuta din blocuri, marmura,
coloane si statui culese de la fosta colonie romana Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (10 km sud de
Densus). Aflat in apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane (nu a capitalei dace Sarmizegetusa Regia !) acest
ciudat edificiu al Tarii Hategului a fost obiectul multor controverse intre oameni de stiinta. Unii au considerat ca biserica ar
fi fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; altii cred ca este un fost templu roman al zeului
Marte; Nicolae Iorga plaseaza construirea bisericii in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vataseanu, in ultimul sfert al
secolului al XIII-lea. S-au facut numeroase investigatii, dar biserica-monument continua sa-si pastreze taina. Se
presupune ca a suferit mari modificari de-a lungul timpului, in special la sfârsitul secolului al XIII-lea. Construita din
blocuri, bolovani de râu si din diferite materiale luate din fosta capitala romana a provinciei Dacia (caramizi cu inscriptii
romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare etc), biserica are un aspect neobisnuit, stârnind admiratie si
uimire.

Cetati nestiute ale Romaniei: Capidava

Capidava se ridica pe malul drept al Dunarii, la jumatatea distantei dintre Harsova si Cernavoda, soseaua care
leaga localitatile trecand chiar pe langa zidurile cetatii.

Fortificatia are forma unui patrulater cu laturile lungi de la NV spre SE - 105m x 127m, cu ziduri groase de peste 2 m si
inalte de 5-6 m, cu 7 turnuri de peste 10 m, din care 3 turnuri dreptunghiulare, 2 turnuri in sfert de cerc si 2 turnuri
intermediare in forma de potcoava (U), o poarta lata de 2,50 m situata pe latura de SE care facea legatura cu restul
teritoriului si o iesire strategica pe latura de SV a turnului dinspre Dunare, unde era amenajat portul.

Cetatea ocupa un loc important in sistemul defensiv roman facand parte din seria de castre si fortificatii ridicate in timpul
imparatului Traian, la inceputul secolului al II-lea , in cadrul masurilor de organizare a limes-ului dunarean. Locul era
deosebit de potrivit caracterului constructiei oferind o vasta arie de supraveghere: un masiv stancos care se inalta intre
piciorul pantei ce coboara dinspre NE si Dunare.

Masivul prezenta un avantaj din punct de vedere strategic si anume un sant natural care pornea din Dunare, il ocolea pe
partea de NE, pana aproape de coltul de est al cetatii. De altfel, forma masivului a impus forma si orientarea castrului.

Obiective arheologice

In cursul sapaturilor arheologice din ultimele decenii, la Capidava au fost descoperite numeroase artefacte cu caracter
crestin, intre care se disting mai ales piese din lut ars utilizate in scop liturgic sau decorate cu simboluri crestine, foarte
indragite in epoca: un thuribulum (rom. cadelnita), ampullae sau eulogiae (mici recipiente din lut, in care pelerinii aduceau
apa sfintita sau mir, la intoarcerea de la cele mai renumite sanctuare crestine ale vremii, cum este sanctuarul Sfantului
Mina, de la Karm-Abu-Mina, in Egipt, ori Biserica Sf. Ioan de la Efes). Acestora li se adauga numeroase amfore, platouri si
castroane importate din Asia Mica sau din Africa, decorate cu inscriptii si simboluri crestine.

Cercetarile arheologice anuale de la Capidava se desfasoara in regim de santier-scoala, cu participarea studentilor (aflati in
practica arheologica) de la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Istorie; Universitatea "Ovidius" din Constanta;
Universitatea "Lucian Blaga", Facultatea de Istorie "Nicolae Lupu" din Sibiu; Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir" din
Bucuresti, Facultatea de Istorie.

Obiective turistice

Vizitatorii pot vedea zidul de incinta, impresionant, poarta de sud a cetatii, strajuita de un turn patrulater si accesul pe
strada principala. O a doua poarta, secundara (poterna), a fost practicata din vechime in turnul patrulater de NV al cetatii,
pe unde si incepe traseul de vizitare.

Pe tot traseul incintei apar fundatii a 2 turnuri in forma de potcoava (dezafectate din epoca romana tarzie), si, mult mai
bine pastrate, doua perechi de turnuri (patrulatere pe laturile lungi si in forma de evantai pe colturile pastrate ale cetatii).
in sfertul sudic al cetatii poate fi observata fundatia zidului de aparare si fortului roman tarziu (pe 1/3 din lungimea ei),
precum si traseul santului care-l proteja. in acest sector a fost descoperita si conservata cladirea corpului de garda, cea
mai mare cladire romana tarzie pastrata.

In interiorul cetatii, patrunzand pe poarta principala de sud, apare pe mana dreapta (sectorul V, inspre E) o zona
rezidentiala din epoca romana tarzie. Aceasta consta din constructii dispuse in jurul unor piatete private, prevazuta cu
portice, culoare de acces si canale de scurgere, dolia - chiupuri in care se pastrau proviziile locuitorilor. Doua dintre aceste
spatii de locuire erau dotate cu instalatie de incalzire, aferenta unor bai private.

Drumuri de acces

Satul Capidava se gaseste pe malul dobrogean inalt al Dunarii, la jumatatea distantei intre drumurile nationale 2A (E 60)
(Constanta-Harsova-Slobozia-Urziceni-Bucuresti) si 3A - A2 - 22C (autostrada Bucuresti-Cernavoda, continuata apoi cu
22C inspre Constanta). Vizitatorul poate astfel ajunge la cetate urmand DJ 223, fie venind dinspre Harsova (prin intersectia
de la Hanul Morilor - Tichilesti - Topalu - Capidava), fie dinspre Cernavoda (prin Seimeni - Dunarea - Capidava).
Soseaua dinspre Harsova nu prezinta probleme, aflandu-se intr-o stare foarte buna. In schimb, cei care opteaza pentru cea
de-a doua ruta posibila, venind dinspre Cernavoda, trebuie sa stie ca la intrarea in satul Seimeni (Seimenii Mari) dinspre
Silistea si Dunarea, DJ 223 este de mai multa vreme de mai multi ani surpat pe faleza Dunarii.

In consecinta, in tot acest timp a functionat o varianta provizorie ocolitoare, de cca 1 km - un drum precar din piatra cu
pamant, amenajat deasupra satului. DJ 223 a fost recent reparat in punctul respectiv si, deci, poate fi urmat direct si prin
satul Seimenii Mari.

Castele nestiute ale Romaniei: Karoly

Castelul Karoly din Carei (judetul Satu mare)a fost construit in 1482, pornind de la o casa intarita.

Constructia a starnit impotrivirea nobililor din comitatul Satmar, fiind nevoie de interventia regelui Matei Corvin pentru
aplanarea conflictului. In 1592, datorita deselor incursiuni ale turcilor, Karoly Mihaly ia decizia de a intari constructia
existenta.

Cladirea veche a fost inconjurata cu ziduri puternice, intrerupte cu bastioane, avand un sant exterior intarit cu palisade
peste care trecea un singur pod suspendat.

De asemenea, este prezenta o garnizoana numeroasa si bine inarmata. In 1592 Karoly Mihaly a intarit constructia
existenta, inconjurand cladirea veche cu ziduri puternice, intrerupte cu bastioane, lasand acces doar printr-un singur pod.

Cetatea a jucat un rol important de-a lungul sec. XVII, facand parte din randul marilor fortarete de aparare a frontierei
vestice a Transilvaniei.

Importanta cetatii este mentionata mai ales dupa reconstructia ei intre anii 1661-1666. Importanta ei continua si in timpul
razboaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea impotriva habsburgilor ( 1703-1711 ). Cetatea este asediata de
armata principelui, dar dupa cateva zile Karoly Sandor trece de partea principelui fiind numit conducatorul armatei.

In 1705 cetatea este atacata de austrieci si distrusa partial, fiind refacuta in acelasi an.

Deoarece la sfarsitul sec. XVIII cetatea nu mai juca nici un rol militar, Karoly Jozsef a hotarat demolarea zidurilor si
astuparea santurilor. Pastrand fundatia si unele ziduri a fost construit un castel patrulater, cu un singur etaj.

Constructia a fost terminata in anul 1794, era in stil baroc si cuprindea 20 de camere la parter, 21 la etaj si o capela. Tot
in aceasta perioada se formeaza parcul cu plante rare si se construieste un manej pentru 24 de cai.

In urma cutremurului din 1834, castelul in buna parte s-a daramat restaurarea fiind facuta abia intre 1894-1896. Cu
aceasta ocazie castelul este mult modificat, adaugandu-i-se inca un nivel la fatada, trei turnuri mici si patru mari.
Restaurarea s-a facut in stil neogotic, condusa de arhitectul Meining Arthur ajutat de mesteri priceputi din Carei.

Elementele de aparare din actuala forma a cladirii au doar rol decorativ (bastionul, santul cu apa). Arhitectura interioara a
cladirii, usile, ferestrele, balustrada scarii interioare precum si obiectele din fier forjat au fost faurite de mesteri locali. Holul
era destinat primirii oaspetilor, salile de la parter erau folosite ca sufragerii si bucatarie in timp ce incaperile de la etajele I
si II erau locuinte.

In prezent, in castelul se afla un muzeu istoric si de stiintele naturii, aici functionand si biblioteca cu peste 80.000 de
volume. In general este deschis numai in weekend, iar intrarea este libera. La capela din castel sunt organizate cununii, iar
ocazional, sunt gazduite expozitii itinerante.

Castelul Karoly, aflat acum in stare avansata de degradare, a fost inclus intr-un program comun de finantare cu fonduri
europene in cadrul programului "Circuitul targurilor medievale din Transilvania de Nord", primind fonduri de 4,4 milioane
de euro pentru restaurare.

Castele nestiute ale Romaniei: Bethlen

Ascuns printre coline, inconjurat de ziduri groase, Castelul Bethlen isi spune si acum povestea cui are timp sa
o asculte.

La nici zece minute de la drumul dintre Sighisoara si Mures, acesta se inalta falnic din istorie peste satul Cris, din judetul
Mures.

Localnicii stiu cu totii de povestea fantomelor de la castel. Nu se sperie nimeni insa. Stiu ca sute de ani, castelul a vegheat
asupra strabunilor lor.

Castelul Bethlen din satul Cris, comuna Danes, construit in secolul al XIV-lea, este unul dintre cele mai impresionante din
Transilvania, datorita stilurilor gotice si renascentiste intalnite in arhitectura sa.

Localitatea Cris era situata in vechime la granita Imperiului Austro-Ungar, iar Castelul de aici a fost construit initial ca
punct de aparare a hotarelor imperiului. Intr-un document din 1305 se arata ca mosia si castelul au trecut in proprietatea
uneia dintre ramurile familiei Bethlen, denumita ramura de Cris.

Desi Castelul a evoluat in timp, iar functia sa defensiva a fost inlocuita treptat cu cea de resedinta nobiliara - in vremea lui
Georgius Bethlen, iar apoi in vremea lui Franciscus Bethlen - caracterul sau defensiv se pastreaza inca.

In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, pe vremea lui Alexius Bethlen, turnul donjon a fost suprainaltat cu inca un nivel,
iar zidurile au fost micsorate. In aceasta perioada a fost construit si conacul, care cuprinde pivnita cu bolti de caramida,
parter, etaj, sauna, o galerie deschisa cu arcade pe coloane si capela familiei Bethlen.

Curtea Castelului are forma de patrulater neregulat, prevazut la colturi cu bastioane romboidale de tip pana. In curtea
interioara centrala se afla un donjon circular, cu cinci nivele, cel mai inalt turn al arcasilor din tara, care este alipit unei
incinte dreptunghiulare fortificate.

Ca orice castel din Evul Mediu si Bethlen are o legenda. Se spune ca o contesa nu l-ar fi iubit pe sotul sau. Din dragoste
neimplinita ar fi innebunit si de atunci bantuie pe holurile castelului.

De la tabara de pionieri la depozit de legume

In 1947, Castelul de la Cris a fost preluat de stat si a fost folosit un timp ca tabara de pionieri, apoi a devenit depozit de
legume si cereale al IAS-ului din sat. O data cu mutarea IAS-ului in Castel, constructia a fost practic devastata, iar
obiectele de o valoare inestimabila adapostite aici si-au pierdut urma.
In 1974, el a fost preluat de Directia Monumentelor Istorice, pana in 1977, cand aceasta s-a desfiintat, urmand o noua
perioada de degradare a castelului, care a durat pana in 1990. Abia in 1991 au inceput lucrarile de interventie urgenta
pentru stoparea degradarii si a fost instituita si paza monumentului.

Castelul de la Cris a fost castigat recent in instanta de mostenitorii lui Gabriel Bethlen, care insa nu au bani pentru
renovarea lui si au cerut sprijinul Ministerului Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuintei pentru obtinerea unor fonduri pentru
restaurarea si includerea in circuitul turistic.

Castelul Bethlen de la Cris a fost, pe la inceputul anilor 90, unul dintre cele mai ambitioase proiecte ale Ministerului
Culturii, care a dorit transformarea sa intr-un important centru cultural. In 1993, castelul a intrat in Programul National de
Restaurare si, pana in 1999, s-au investit mai multe miliarde de lei, pentru integrarea castelului Bethlen in circuitul
cultural-artistic.

Potrivit proiectului Ministerului Culturii, Centrul cultural de la Cris presupunea sali de reuniuni, saloane, spatii de cazare si
urma sa fie introdus in circuitul turistic. Proiectul prevedea si amenajarea parcului dendrologic al castelului, care se intinde
pe o suprafata de peste 10 hectare.

Investitia a fost abandonata insa ca urmare a cererii de retrocedare depuse, in 1999, de mostenitorii lui Gabriel Bethlen.

Imediat dupa revendicare, mostenitorii contelui Gabriel Bethlen stabiliti in strainatate au angajat un recuperator de obiecte
de arta care au fost adapostite de Catelul din Cris inainte de nationalizare.

Comorile castelului

Localnicii din satul Cris sustin ca persoana angajata de mostenitori a incercat sa afle locul in care s-ar putea afla o serie de
obiecte nepretuite, constand in colectii de tablouri, sculpturi sau bijuterii, care au disparut din castel imediat dupa 1948.

Cu toate ca numeroase obiecte de arta, arme, trofee, mobilier au fost duse la Sighisoara sau la Muzeul Bruckenthal din
Sibiu, cele mai multe au fost furate, incepand de la tigla de pe acoperis, pana la teracotele de portelan. Obiectele si-au
pierdut urma imediat dupa mutarea IAS-ului in impresionanta constructie.
Recuperatorul de obiecte de arta s-a aratat interesat in special de soarta unui ceas cu pendula, incadrat cu oglinzi de
Venetia, care a fost oferit de Ludovic al XIV-lea principelui Gabriel Bethlen, insa nu a reusit sa afle nimic.

Castelul de la Cris, desi este extrem de important din punct de vedere arheologic si cultural, nu este inca deschis
vizitatorilor.

Castele nestiute ale Romaniei: Lazar

Castelul renascentist Lazar, din localitatea harghiteana Lazarea, adaposteste, in prezent, mii de lucrari de
arta, specialistii apreciind ca aici se afla cea mai completa colectie a artelor vizuale din Transilvania.

Mai putin cunoscut turistilor, la Castelul Lazar se organizeaza tabere de creatie pentru artisti. Devenite celebre in
strainatate, taberele de creatie organizate in cel mai estic castel renascentist din Romania sunt deosebite prin faptul ca
artistii care vin aici isi doneaza creaatiile Centrului Cultural care isi are sediul in castel.

Astfel, la Castelul Lazar se afla peste 2.000 de picturi, sculpturi si lucrari de grafica. Sunt prezenti prin operele lor artisti
ca: Aurel Ciupe (Aleea), Bandarau Nicolae (sculptura "Luptatorul"), Grigore Patrichi (Figura), Gaal Andras (Cariera), Liviu
Suhar (Carnavalul), Barabas Istvan (Pe camp), Balla Jozsef (Pictorul), Dumitrescu Mircea (Coridorul), Balint Karoly
(Tineretea - sculptura in marmura).

Aici este expus bustul lui Bethlen Gabor, opera artistului Ferenc Erno.
In salile castelului pot fi gasite astfel, pe langa mobilierul traditional, lucrari moderne, in cadrul unei expozitii permanente
care se schimba din doi in doi ani.

Castelul Lazar este cunoscut mai mult in judetul Harghita si in Ungaria, el fiind vizitat anual de mii de turisti maghiari. Aici
sunt organizate proiecte ale Centrului Cultural, concerte, intalniri literare si tabere de creatie.

Situatie juridica neclara

Ca multe edificii vechi ale Romaniei, situatia juridica este neclara, fiind revendicat de fostii proprietari. O mica parte din
castel a fost obtinuta in instanta de Stefan Vormain, ai caror bunici au lucrat la castel si au obtinut titlurile de proprietate.
Restul castelului este revendicat de doua familii, urmase ale contilor Lazar.

Castelul Lazar una din cele mai impunatoare resedinte nobiliare din Ardeal. In turnul portii se gaseste o inscriptie cu litere
gotice din anul 1532 (Cristus Maria 1532). Cel mai vechi turn de locuit dateaza din 1450.

Trei dintre turnurile din colturi sunt de forma rectangulara regulata, al patrulea, cel din nord-vest are sapte colturi. Pe
latura sudica, in centru se afla bastionul de poarta, inconjurat de pereti ornati bogat in stil renascentist, pe care se pot
observa urmele picturilor murale decorative.

Castelul si-a capatat forma finala in timpul lui Lazar Istvan (fiul lui Lazar Andras), care a copilarit impreuna cu principele
Bethlen Gabor, ulterior unul din oamenii de incredere al acestuia, judecatorul regal al scaunului Ciucului, Gheorghenilor si
Casinului, cel care a prezidat adunarea nationala secuiasca din Lutita din anul 1596.

Castelul a fost devastat in 1707 de trupele austriece ca represalii pentru sprijinul acordat de contele Lazar Ferenc
luptatorilor pentru libertate.

Castelul a fost renovat de Lazar Ferenc. Lui este atribuita si constructia "palatului mare" (sala cavalerilor), unde se tineau
ani la rand sedintele Scaunului. Cu moartea sa se incheie perioada de glorie a edificiului.

Incendiile din 1748 si 1872 au contribuit decisiv la degradarea constructiei, in care au fost oaspeti printre altele domnitorii
Moldovei Petru Rares (1527-1538) si Mihnea Voda (1660).

Incepand cu anul 1967, castelul este renovat treptat. S-au terminat lucrarile la cladirea principala folosita azi ca galerie de
arta, Sala Cavalerilor (Sala de Consiliu), Bastionul Berzelor, este in renovare "Casa Femeilor" si "Bastionul cu Branza".

Sala Cavalerilor este mobilata cu mobilier sculptat cu motive populare locale, cu steme transilvanene, lampi si alte
elemente de decor din fier forjat, opera mesterilor populari din judet. Tavanul pictat din lemn a fost de asemenea
reconstruit.
Castele nestiute ale Romaniei: Arcalia

Castelul contelui Bethlen din Arcalia, comuna Sieu-Magherus, este singurul din cele 12 castele din judetul
Bistrita-Nasaud care in ultimii ani a avut o soarta mai buna, dupa ce a fost preluat de Universitatea Babes-
Bolyai din Cluj-Napoca, care l-a transformat in Centru regional al francofoniei.

Arcalia e foarte aproape de DN 15 A, soseaua care leaga Bistrita de Reghin, satul Saratel se face dreapta din mijlocul
satului Saratel. Se mai poate ajunge si cu trenul Bistrita - Cluj. Parcul si castelul sunt in mijlocul satului unde mai gasiti si o
biserica evanghelica veche.

Situat la 15 kilometri de municipiul Bistrita, castelul are o vechime de aproximativ 150 de ani si a apartinut unei familii de
grofi maghiari, care mai avea inca doua castele in Bistrita-Nasaud - cel de la Beclean si cel din satul Sieu-Cristur.

Prea multe informatii despre viata celor din familia Bethlen nu s-au pastrat si asta pentru ca intreaga biblioteca cu
manuscrise si carti a fost arsa dupa instaurarea regimului comunist.

Castelul Bethlen din Arcalia a fost preluat in 1947 de stat si transformat in magazin satesc, statiune de masini agricole,
apoi in tabara pentru pionieri, iar, din 1963, a fost preluat de Universitatea Babes-Bolyai. Timp de trei decenii, aici a
functionat Centrul de Cercetari Biologice si Geologice, constituind, in acelasi timp, o baza pentru practica de vara a
studentilor.

Suprafata totala a proprietatii de la Arcalia este de 16,5 hectare si se compune dintr-un parc dendrologic cu circa 150 de
specii autohtone si exotice si din trei corpuri de cladiri. Castelul propriu-zis, construit in urma cu 150 de ani, intr-un stil
mauro-bizantin, este singurul de acest fel din Transilvania.

Aici se afla o sala de conferinte de 80 de metri patrati, care poate adaposti circa 70 de participanti, o sala de seminar de
40 de metri patrati, pentru 20-25 persoane, o sala de lectura, de 40 de metri patrati, si Biblioteca Francofoniei, de 25 de
metri patrati.

O alta particularitate a cladirii o constituie parcul dendrologic care inconjoara castelul si unde, pe o suprafata de circa 16
hectare, vizitatorii pot vedea peste 150 de specii de arbori si arbusti, din diferite colturi ale globului, cum ar fi bradul
argintiu, molidul caucazian sau salcamul japonez.
Deosebit de interesanta este si organizarea parcului ce cuprinde alei principale, care delimiteaza parcul (de molid, de
salcam, de carpeni si aleea centrala), alei de legatura si aleea labirint.

Centrul de la Arcalia gazduieste simpozioane stiintifice, seminarii, cursuri de vara, expozitii, tabere de creatie, dar este
deschis si vizitatorilor, care, insa, nu au acces si in interiorul castelului, ci doar in parcul dendrologic.

In aprilie 2009, Universitatea Babes Bolyai a fost data in judecata de cetateanul maghiar Atzel Ferenc, care a depus
actiune la Tribunalul Bistrita-Nasaud prin care cere sa fie anulat titlul de proprietate dat universitatii pentru domeniul de la
Arcalia care a apartinut contelui Bethlen, motivand ca el este mostenitorul de drept al acestuia, in calitate de ruda a
familiei de grofi.

Urmasul contelui Bethlen Balazs nu a putut dovedi, insa, ca este descendent direct al familiei Bethlen, drept care tribunalul
nu a fixat inca un termen pentru proces.

Domeniul nobiliar din Beclean a fost continuatorul celui bisericesc catolic, care prin donatie regala a intrat in posesia
nobililor Apaffi din Nuseni. Familia Bethlen s-a constituit in urma dezmembrarii domeniului nobiliar al Apaffestilor (Apaffyi)
din Nuseni, alcatuit din 22 de sate si mosii.

Castele nestiute ale Romaniei: Ardud

Ardud este recunoscut ca o localitate straveche fiind locuita inca din epoca bronzului, avand ca ocupatii de
baza agricultura, cresterea animalelor, fieraria, tamplaria, tesutul.

Localitatea proaspat declarata oras (2003), strabatuta de paraiele Homorod si Sos, se situeaza la 20 km spre sud de
resedinta de judet, Satu Mare, pe drumul european E81, pe fasia de contact dintre dealurile Codrului si campie.

In anul 1369 Ardudul este ridicat la rangul de de oras de campie, iar in anul 1378 este pomenit ca district in comitatul Satu
Mare. In anii 1481 nepotul lui Dragos Voda, Bartolomeu ce avea printre alte posesiuni si domeniul Ardudului, construieste
o cetate din piatra cu patru turnuri si sunt de aparare in partea de nord-vest a localiatii Ardud.
In 1730 contele Alexandru Karoly construieste o cetate - castel pe locul vechii cetati, folosind peretii si fundatia celei
anterioare, unul dintre turnuri se pastreaza si astazi.

Primii colonisti ajung aici in 1726, dar din cauza neintelegerilor din ce in ce mai vehemente dintre localnici si colonisti,
acestia din urma parasesc localitatea cu permisiunea contelui si se stabilesc in Beltiug. Au urmat alte valuri de colonizari,
mai reusite, in urma carora a fost randul populatiei maghiare sa se mute in cea mai mare parte in Viile Satu Mare.

Cetatea deteriorata a fost renovata de contele Karolyi in 1730, in documentele istorice el fiind mentionat ca fiind "mana
dreapta" a lui Francz Racozi al II-lea conducatorul rascoalei din 1703 - 1711 indreptata impotriva stapanirii habsburgice.
Astazi se vad numai ruinele constructiei si un bastion refacut.

In capela cetatii si-au legat viata in 1847 poetul Sandor Petofi si Julia Szendrei, fiica intendentului cetatii din Ardud. Altarul
capelei a fost salvat inaintea distrugerii cetatii, azi se afla in capela Palatului Episcopal din Satu Mare. Pe malul paraului
Homorod, la poalele cetatii a fost ridicat un monument in amintirea poetului.

Dupa Marea Unire din 1918 cetatea s-a distrus si mai mult, locuitorii luand caramizile pentru constructii proprii. In anii
comunismului, pentru un timp, turnul a fost folosit ca punct de observatie pentru pompieri. Azi este in grija Primariei supus
spre conservare si ocrotire. Din pacate, cetatea este mai mult o ruina, dar urmeaza sa fie restaurata.

Alte obiective din Ardud

Un monument arhitectural de remarcat al localitatii este biserica romano-catolica. Biserica initiala, ridicata inca de familia
Dragfi a fost renovata si partial reconstruita in 1860 de contele Lajos Karolyi, dupa planurile arhitectului Miklos Ybl (s-a
construit o nava laterala pe partea sudica si turnul inalt neogotic de astazi).

Biserica ortodoxa din oras a fost construita in 1936, iar in anul 2000 s-a sfintit si biserica noua greco-catolica. Un punct de
interes aparte il constituie ruinele cetatatii Ardudului, pentru care au existat mai multe incercari de valorificare, nereusite
pana astazi.

La Viile Ardudului se gaseste Capela Sfantului Donat care poate fi accesata cel mai simplu dinspre Viile Satu Mare, de
accea deseori este amintita, gresit, ca si capela din localitatea din urma.

Misteriosul “castel” din Bucureşti

Neştiut de mulţi bucureşteni şi ascuns privirii de copaci, castelul din parcul Carol este înconjurat de enigme şi sursa multor
legende urbane. Se vorbeşte despre fantome, surghiunuiţi şi crime, iar numele de “Castelul lui Vlad Ţepeş”
aduce un plus de dramatism.

În ciuda aspectului său medieval (ziduri de cărămidă roşie, un turn care domină împrejurimile, creneluri şi contrafort),
“castelul” a fost construit abia în 1906, cu ocazia Expoziţiei Generale Române, prilejuită de aniversarea a 40 de ani de
domnie a regelui Carol I, dar şi a 1800 de ani de când Traian cucerise Dacia şi 25 de ani de când România devenise regat.
Tot atunci s-a născut şi actualul parc Carol, pe ceea ce era atunci “Câmpul de la Filaret” – întreg spaţiul de 36 de hectare a
fost asanat şi pe el s-au plantat 4.206 arbori mari, 5.933 de coniferi şi alte câteva zeci de mii de arbuşti şi plante, s-au
construit 40.000 de metri patrati de pavilioane şi palate, 39.200 de metri pătrati de drumuri şi sosele şi 71.360 de metri
pătrati de alei şi poteci. Erau amenajate un cinema, un casino, un garaj şi un teatru de vară (Arenele Romane din prezent).
La inaugurare au fost prezenţi regele Carol I şi regina Elisabeta, membri ai guvernului, personalităţi ale culturii (de
exemplu Compozitorul George Enescu) şi reprezentanţi ai statelor străine, s-au tras salve de tun, s-au ţinut discursuri (Ion
Lahovari, Constantin Istrati…), s-a jucat o piesă de teatru iar studenţii de la Conservator au cântat “Marşul solemn al
Jubileului”.

În tot acest ansamblu, scopul construcţiei a fost unul pragmatic, acela de turn de apă, însă din motive ce ţin de
estetică şi simbolism s-a decis ca edificiul să reproducă la o scară mai mică Cetatea Poenari din judeţul Argeş, ridicată de
către Vlad Ţepes – de unde şi numele sub care este cunoscută clădirea. Planurile aparţin arhitecţilor Ştefan Burcuş şi V.
Stephanescu, cei care au găsit această soluţie originală pentru mascarea rezervorului de apă necesar alimentării expoziţiei.
Bazinul de fontă, cu o capacitate de 200 mc a fost turnat în atelierele lui Oscar Maller şi montat în interiorul turnului
castelului, înalt de 23 de m şi cu un diametru de 9 m.

Însă turnul de apă şi-a schimbat rapid funcţia iar clădirea ajuns să adăpostească o colecţie de tablouri cu motive religioase
(vizitată de suverani în 1906), pentru ca după Primul Război Mondial să devină cazarmă militară. Ulterior construcţia a mai
fost utilizată şi de horticultoarele care lucrau în Parcul Carol (camerele sale au devenit dormitoare), iar după 1990 castelul
s-a transformat în corp de gardă pentru o subunitate de jandarmi, care asigura paza câtorva bănci din Bucureşti. Din 2004
edificiul este sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

Castelul Vlad Ţepeş se află pe strada Candiano Popescu, la numărul 6 şi se poate vizita doar de două ori pe an, de Ziua
Eroilor şi Ziua Armatei, deoarece clădirea este extrem de deteriorată în interior şi necesită reparaţiii urgente. Punctul de
atracţie îl reprezintă o platformă de unde se poate admira priveliştea asupra parcului Carol I şi panorama
Bucureştiului, însă pentru aceasta trebuie urcat pe o scară de lemn construită în spirală care în prezent este destul de
periculoasă, fiind şubrezită, îngustă şi prost luminată. De aceea există chiar o campanie pentru strângerea de fonduri în
scopul reabilitării construcţiei, ultimele reparaţii datând din 1990.

Cetati nestiute ale Romaniei: Halmyris

Cele mai vechi dovezi ale asezarii umane de la Murighiol dateaza din mileniul I inainte de Cristos.

O veche asezare umana stabilita intr-un loc propice atat pentru hrana, cat si pentru transport pe apa si resursele naturale
existente in zona. Cum asezarea initiala se afla pe malul Dunarii, mai precis pe bratul sudic al Deltei, cel care este
cunoscut in prezent ca Sfantu Gheorghe, erau indeplinite toate conditiile pentru un sat prosper.

De fapt intreaga zona ocupata acum de comuna Murighiol, ce ocupa intreaga peninsula a Dunavatului, cuprinsa intre bratul
Sfantu Gheorghe, Delta Dunarii, Lacul Razelm si Dealurile Tulcei, zona ce avea sa fie cunoscuta mai tarziu, in antichitate ca
extrema Scythiae Minoris, a avut o istorie foarte bogata.

Cetatea romana si romano-bizantina Halmyris din judetul Tulcea a fost intemeiata intr-o zona cu urme de locuire din
secolele VI-I a. Chr., pe malul sudic al golfului antic Halmyris al Marii Negre. Cetatea de la Halmyris se gaseste la 2 km SE
de satul Murighiol si 200 m N de soseaua Murighiol - Dunavatul de Sus; 1,5 km S de bratul Sf. Gheorge.

A cunoscut mai multe etape evolutive: fortificatie romana de pamant (ultimul sfert al sec. I p.Chr.), castru de piatra -
sediu al unor unitati (vexillatio) ale legiunilor I Italica si XI Claudia Pia Fidelis si sediul unei statii a flotei militare romane
Classis Flavia Moesica - (inceputul sec. II - al treilea sfert al sec. III p.Chr.).

Inscriptiile descoperite la Poarta de Nord mentioneaza un Vicus Classicorum - "satul corabierilor", probabil asezarea
intemeiata de o parte a veteranilor flotei stabiliti la Halmyris dupa indeplinirea stagiului militar. Fortificatia romana tarzie
dateaza din al treilea sfert al sec. III si functioneaza pana in primul sfert al sec. VII p.Chr.

In secolul al IV-lea, cetatea a cunoscut o deosebita inflorire, devenind unul din cele 15 orase importante ale provinciei
Scythia Minor, in timpul domniei imparatului Constantin cel Mare, aici ridicandu-se o basilica episcopala.

Cetatea romano-bizantina are o forma trapezoidala, cu o suprafata de cca 2 ha, cu 15 turnuri, trei porti si trei valuri de
aparare. Principalele monumente dezvelite si, in parte, "restaurate" sunt: Poarta de Nord, Thermae, Edificiul nr. 1, Poarta
de Vest; Basilica paleocrestina - in anul 2001 a fost descoperita, sub altarul acesteia, o cripta care adapostea ramasitele
sfintilor Epictet si Astion, martirizati in anul 290 p. Chr., in timpul domniei imparatului Diocletian.

Ruinele sunt in prezent reconditionate, o parte a Portii de Nord precum si o parte a peretilor au fost refacute, se lucreaza la
cripta Basilicii (dar nu se poate intra), se pot vizita Thermaele, si zonele administrative. Structura peretilor ce pastreaza si
azi dovada trecerii atator popoare peste Halmyris, diverse tipuri de constructie, materiale si tehnici folosite.

Cetatea taraneasca din Harman

Daca ati urmarit episoadele anterioare, am scris despre mai multe asezari din trecut, cu rol de aparare. Teritoriul tarii
noastre a fost, in perioada medievala, plasat in calea popoarelor migratoare, pe de-o parte, si la intersectia a 3 mari
imperii, de cealalta parte: Habsburgii, Rusii si Otomanii. De aceea, multe din satele si orasele medievale erau construite ca
adevarate fortarete, gata sa reziste unui atac.

In acelasi peisaj se incadreaza si locul pe care il vizitam astazi, Cetatea taraneasca din Harman, judetul Brasov.

Orasul-cetate de langa Brasov.

in 1240, satui de invaziile mongole, satenii din orasul Harman au hotarat sa invoce sprijin divin si pamantean, asa ca au
ridicat o biserica din piatra si o cetate fortificata. Biserica este construita initial in stil romanic, apoi refacuta in stil gotic
dupa focul din 1593. Cetatea taraneasca este fortificata cu ziduri si turnuri inalte si groase, prevazute cu creneluri prin care
smoala incinsa se revarsa asupra asediatorilor. Acum, Harmanul este un oras mult mai pasnic, insa istoria sa zbuciumata a
ramasa sapata adanc in zidurile cetatii.

Desi poarta o istorie zbuciumata, numele de Harman inseamna ”Muntele Mierii” si provine din limba germana.

Tot aici, puteti vizita Monumentul Eroilor Romani din Primul si Al Doilea Razboi Mondial - in cinstea a 49 si respectiv 22 de
eroi morti in cele doua conflagratii mondiale. Monumentul se afla in interiorul Bisericii Ortodoxe din Harman.

Capul lui Decebal – La Cazane

Avem o tara frumoasa. Stim ca e un cliseu, insa doar atunci cand e folosit generic, golit de sens, sau chiar, cateodata, intr-
un nemeritat sens ironic. 

Noi vrem sa va dovedim asta sau sa va reamintim ca e o realitate. Si pentru aceasta, compania Petrom a decis sa ilustreze
toate agendele si calendarele create pentru 2010 cu o serie de locuri speciale din Romania, pe care o sa vi le prezentam si
aici, in Jurnalul Tarii lui Andrei, sub forma unui serial cu 12 episoade, pe care le veti putea citi, cate unul in fiecare zi,
pentru urmatoarele doua saptamani.

Primul loc special pe care vi-l prezentam este Capul lui Decebal, un loc special despre care multi dintre voi probabil nu
stiau ca exista. 

Stiti celebrele sculpturi de pe muntele Rushmore cu presedintii americani? Ei bine, avem si noi o sculptura similara, cu
ultimul conducator al Daciei, la Cazanele mici, langa Orsova. Doisprezece sculptori alpinisti au lucrat pentru mai bine de
zece ani la cea mai inalta statuie in piatra din Europa. Statuia care reprezinta chipul lui Decebal are 55 metri inaltime si 25
metri latime.

Trovantii din satul Costesti, jud. Valce

Trovantii sunt pietre care au luat nastere In urma cu cateva milioane de ani prin acumulari succesive de nisip si gresie,
cimentate de apele calcaroase. Insa oamenii de prin partea locului considera trovantii adevarate sculpturi ale naturii,
despre care ar putea sa jure ca mai cresc putin cu fiecare ploaie, aidoma unor plante de piatra. Ca, dupa ploaie, din nisipul
ud se nasc mogaldete mici, sferice si elipsoidale. Pana cand cercetatorii vor formula o teorie fara cusur, trovantii raman
acoperiti de voalul de povesti si legende populare. Milimetrici sau mari cat un stat de om, trovantii ne asteapta tacuti la
Muzeul Trovantilor din Costesti, judetul Valcea.

Daca mai treceti prin judetul Valcea, merita sa va opriti si sa vizitati Pietrele Vii de la Costesti. Faceti si o poza, pentru ca
dupa urmatoarea ploaie, nimeni nu ii va mai vedea in aceeasi forma cum i-ati vazut voi. Va asteptam din nou sa
redescoperim impreuna inca o parte a Romaniei prin Jurnalul Tarii lui Andrei.

Cetatea din Coltesti

Eforturile noastre de redescoperire a Romaniei ne-au dus de aceasta data in judetul Alba. Aici se afla Cetatea de langa
satul Coltesti, numita si cetatea aruncata in valurile istoriei.
 
In comuna Coltesti din judetul Alba, pe creasta unui deal calcaros, o familie de nobili a construit pe la 1296 o cetate de
aparare in calea invaziei tatare. Cetatea Trascaului avea sa aiba parte de o istorie tare zbuciumata: in 1470, Matei Corvin o
confisca pentru a o darui voievodului Transilvaniei; in 1510, cetatea le revine nobililor de Trascau, pentru ca în 1514 sa fie
devastata de taranii lui Gheorghe Doja. In 1713, trupele imperiale distrug castelul pentru ca nobilii proprietari cad in
dizgratiile Casei de Austria. Doar cateva ziduri si cele doua turnuri au ramas sa spuna povestea Cetatii Trascaului.

Pitorescul cetatii este dat de zona in care este amplasata, pe varful unei stanci calcaroase abrupte. Va indemnam sa urcati
pana in varful acestei asezari si sa admirati arhitectura medievala. Totodata, privelistea este una deosebita, asupra intregii
zone, pe care o apara pe vremuri castelul. Cititi in continuare Jurnalul Tarii lui Andrei pentru ca urmeaza sa redescoperim
noi locuri din Romania si in zilele urmatoare.