Sunteți pe pagina 1din 4

Victor Babes

Fondatorul scolii romanesti de Microbiologie, Victor Babes, s-a nascut la 4 (28)


iulie 1854, la Viena, din tata cu origini in Banat si mama austriaca.

Renunta la o cariera muzicala, de care se simtea atras, studiind medicina la


Budapesta si Viena. Si-a inceput cariera stiintifica ca asistent in laboratorul de
Anatomie Patologica de la Budapesta (1874-1881). Intre anii 1881-1887 devine
doctor-docent ( profesor asociat) si profesor de histopatologie la Facultatea de
Medicina din Budapesta. A efectuat stagii de specializare la Munchen,
Heidelberg, Strassbourg, Paris si Berlin.

Un an de zile (1885-1886) a lucrat la Berlin in laboratoarele lui Rudolf Virchow si


Robert Koch.

A fost distins de trei ori cu premii academice, de catre Academia de Stiinte din
Paris, cu premiul Montyon, in 1886 si 1924, si cu premiul Breant in 1913. Cu
primul dintre premii a fost distins pentru lucrarea “Les bactéries et leur rôle dans
l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”, primul tratat
din lume, complet si sistematic, de bacteriologie, publicat in 1885 impreuna cu
André-Victor Cornil.

In 1887 Victor Babes este chemat in tara ca profesor la catedra de Anatomie


Patologica si Bacteriologie a Facultatii de Medicina din Bucuresti. In acelasi an,
pe 28 aprilie, fondeaza Institutul de Patologie si Bacteriologie din Bucuresti, cel
mai vechi institut stiintific medical din Romania, care astazi ii poarta numele.

Tot Victor Babes punele bazele publicatiilor “Analele Institutului de Patologie si


Bacteriologie” (1889), “Romania medicala” (1893) si “Archives des sciences
médicales” (1895).

Fiind considerat unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, Victor Babes a


adus contributii deosebit de importante, de renume mondial, la studiul turbarii,
leprei, difteriei, tuberculozei.

De asemenea el este primul care a demonstrat prezenta bacililor tuberculozei in


urina persoanelor bolnave si a descoperit peste 50 de microorganisme patogene
noi (pseudobacilul rapciungii, germenii din grupul paratific). De o deosebita
importanta este descoperirea unei clase de paraziti- sporozoari intracelulari
nepigmentati- care cauzeaza febra de Texas la pisici si alte imbolnaviri la
animalele vertebrate. La Congresul International de Zoologie din Londra (1900)
acesti paraziti sunt clasificati in genul Babesia (bolile provocate sunt denumite
babesioze- piroplasmoze- babesia bovis si babesia ovis) in memoria
descoperitorului lor.

Victor Babes a pus in evidenta si corpusculii virotici din celulele creierului


animalelor turbate- corpusculii Babes-Negri. Alte eponime asociate numelui sau
sunt reprezentate de Corpusculii Babes-Ernst: incluzii metacromatice in
protoplasma unor bacterii gram pozitive (de exemplu bacilul difteric).

Responsabil de introducerea vaccinarii antirabice in tara noastra, marele savant


a descoperit si valoarea serului imun, capabil sa inactiveze microbii, a enuntat
principiul imunizarii pasive si a inventat o metoda originala de imunizare
antirabica (tratament asociat: vacin si ser antirabic), cunoscuta in lume ca
“Metoda romana de tratament antirabic” (1888).

Victor Babes a fost promotorul conceptiei morfopatologice despre procesul


infectios, orientare medicala bazata pe sinteza dintre bacteriologie si anatomia
patologica, Savantului roman i s-a atribuit si meritul de a fi inventat primul model
rationalizat de termostat, al unor metode de colorare a bacteriilor si a ciupercilor
din preparate histologice si din culturi.

El a studiat, al doilea dupa Louis Pasteur, “concurenta vitala” dintre speciile


bacteriene si a introdus, pentru prima oara in lume, tehnica antibiogramei,
preluata imediat de elvetianul Karl Garse care a folosit-o in cercetari similare de
antagonism bacterian, si in 1887, de catre biologul german Iulius Richard Petri,
cu care savantul roman a realizat placa de diagnostic Babes-Petri, folosita si
astazi in toate laboratoarele de microbiologie.

Victor Babes a enuntat si principiul teoretic al antibiozei, care explica


antagonismul dintre microorganisme, pe baza secretarii de catre acestea a unor
substante cu actiune reciproc inhibitorie. Constatand ca aceste substante pot
opri chiar dezvoltarea speciei care le-a indus, el a fost primul care a emis ideea
ce sta la baza principiului autoantibiozei.

In 1892 savantul roman a publicat impreuna cu Gheorghe Marinescu un Atlas de


Histologie patologica a Sistemului Nervos. Din 1893 Babes a fost ales membru
titular al Academiei Romane, el fiind deja membru al Academiei de Medicina din
Paris si al Comitetului International pentru combaterea leprei.

S-a preocupat indeaproape de problemele medicinei profilactice ( alimentarea cu


apa a oraselor si satelor, organizarea stiintifica a luptei antiepidemice, etc.). Ca
director al Institutului care ii poarta numele, Babes a abordat unele din
problemele medico-sociale ale acelor vremuri, cum ar fi problema pelagrei, si a
formulat solutii realiste privind organizarea medicala a tarii, preconizand
oraganizarea unui Minister al Sanatatii.

In 1900 a infiintat la Bucuresti Societatea Anatomica care a dat un puternic


impuls studiilor anatomo-clinice din tara noastra. In 1913 a contribuit la
combaterea epidemiei de holera din Bulgaria, preparand un vaccin antiholeric. In
1919 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj, nou infiintata.

Strans legat de popor, Victor Babes a luptat pentru aplicarea cuceririlor stiintei in
scopul imbunatatirii vietii oamenilor. A studiat cauzele bolilor cu extindere in
masa (pelagra, tuberculoza), atragand atentia asupra radacinilor sociale ale
acestora. In intreaga activitate stiintifica si sociala, un rol important l-a avut
conceptia sa filozofica materialista, expusa in special in lucrarile: “Consideratiuni
asupra raportului stiintelor naturale catre filozofie” (1879) si “Credinta si stiinta”
(1924).

Vorbind despre importanta epocii asupra careia si-a pus incontestabil amprenta,
Victor Babes spunea intr-o comunicare facuta la Academia Romana (14
februarie 1903) :
“Descoperirle epocale asupra microbilor au modificat in mod radical anatomia
patologica, care se ocupa pana atunci aproape exclusiv cu descrierea si
morfologia leziunilor pricinuite de boala […] Anatomia Patologica a contribuit mai
mult ca oricare alta doctrina la crearea erei bacteriologice” .

La 19 octombrie 1926, la Bucuresti, s-a stins unul dintre cei mai mari savanti
romani, Victor Babes. Descoperirile sale au oferit insa noi perspective si au
deschis noi porti urmasilor sai.

János Bolyai

János Bolyai (n. 15 decembrie 1802, Cluj - d. 27 ianuarie 1860, Târgu Mureş) a fost un
matematician maghiar din Transilvania, născut la Cluj-Napoca, fiul matematicianuluiFarkas
Bolyai. A scris lucrări fundamentale în geometria ne-euclidiană.

După absolvire, în 1817, a început studiile de inginerie la Academia Militară din Viena, întrucât
familia nu a putut finanţa un studiu al matematicii în străinătate, cum şi-ar fi dorit tatăl acestuia.
În 1822 a încheiat studiul cu succes şi a dedicat încă un an studiilor ştinţifice, în care a dezvoltat,
printre altele, fundamentele geometriei neeuclidiene, incercând, asemeni tatălui, să demonstreze
postulatul paralel al luiEuclid. A colaborat în această direcţie cu prietenul său Carl Szasz (1798-
1835), care însă în 1821 a plecat în Ungaria ca profesor.

În anul 1823 a devenit Ofiţer Inginer al Armatei k.u.k, cu gradul de sublocotenent, şi a lucrat până
în 1826 la fortificaţiile Timişoarei.
În 1826, János Bolyai creează geometria neeuclidiană, simultan, dar independent
deLobacevski şi Gauss.