Capacitate Si Autofin

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Analiza financiara la o societate comerciala utilizand bilantul
Introducere
Importanta temei
Evolutia Romaniei din punct de vedere economic, in ultimii 10 ani, a dus la

necesitatea unor studii aprofundate asupra agentilor economici. Daca in anii `90 activitatile
economice se desfasurau pe un fond public, urmarite la orice pas si impuse de catre stat, dupa
aceasta perioada se poate spune ca agentii economici privati reprezinta o parte importanta din
economie. Astazi 75 – 80 % din PIB este realizat de agentii economici privati.
Toate firmele particulare urmaresc obtinerea de profit si in acest scop nu se asteapta
inchiderea exercitiului finaciar pentru a se vedea rezultatul contului de profit si pierdere, ci se
urmareste obtinerea de profit din timpul exercitiului financiar prin situatii si analize curente si
previzionate.
Daca la inceputul activitatii unei intreprinderi scopul este obtinerea de venit si de
acoperire a cheltuielilor din acesta, o problema importanta se iveste la obtinerea de profit. In
momentul in care se obtine profit agentul economic trebuie sa-si exprime cat mai clar
strategia financiara, adica decizia de investitii, decizia de repartizare a profitului, decizia de
finantare pe termen lung, planul de finantare.
Decizia de investitii trebuie sa fie luata pe baza unor analize financiare din care sa
reiasa cresterea venitului, poate chiar maximizarea acestuia odata cu investitia facuta. Trebuie
sa se urmareasca durata recuperarii costului investitiei, dar si timpul in care urmeaza a se
obtine un profit mai mare decat pana la momentul deciziei de investire. Sunt cazuri in care se
stie sa investitia ce urmeaza a fi facuta nu va aduce un plus de profit, dar va mari veniturile
pentru a se acoperii pierderile ocazionate de lipsa acelei investitii.
Se poate intampla ca un agent economic sa fie nevoit sa poata realiza mai multe
investitii, dar capitalul sa nu-i permita. In acest caz el este nevoit sa intocmeasca mai multe
priecte de investitie, sa le supuna analizei riscului si rentabilitatii, dupa care sa ia o decizie de
acceptare a unuia sau mai multe proiecte de investitie care sa-i aduca rentabilitare maxima si
risc minim, dar in limita capitalului disponibil.
Mai trebuie amintit cazul in care agentul economic adopta una sau mai multe decizii
de finantare pe termen lung, fie pentru ca nu dispune de capital pentru a face o investitie
extrem de necesara, fie pentru ca isi asuma riscul de a face investitii nu urgente ci doar
necesate.
Toate aceste decizii pot fi cunoscute si puse in practica dupa o lunga si atenta analiza
financiara a firmei in cauza.
Prezenta lucrare este structuarata pe patru capitole. Primele trei capitole („Analiza
financiara pe baza bilantului”, „Analiza rezultatelor intreprinderii”, „Analiza cash – flow –
urilor”) sunt baza teoretica a acestui proiect. Cel de-al patrulea capitol este studiu de caz la
firma Montero Soft SRL, capitol in care este aplicata practica din capitolele anterioare. In
final sunt prezentate concluziile si propunerile personale cu privire la activitatea intreprinderii
analizate.
Capitolul 1
Analiza financiara pe baza bilantului
1.1. Analiza pe baza de bilant – elemente de baza
Bilantul contabil reprezinta documentul principal in vederea analizei financiare a unei

intreprinderi. Principiul fundamental al bilantului contabil este egalitatea celor doua elemente
urmarite in cursul unui exercitiu financiar: activul si pasivul. Pasivul reflecta sursele
fondurilor constituite de interprindere, iar activul cuprinde utilizarile carora le sunt afectate
aceste fonduri.
Analiza financiara utilizeaza trei tipuri de bilant si anume:
Bilantul financiar care contine elementele de activ asezate in ordinea lichiditatii
sielementele de pasiv in ordinea exigibilitatii.
Bilantul functional ce este fundamentat pe ordonara posturilor in functie de natura lor.
Acest tip de bilant pune accent pe ciclurile de exploatare, ciclurile de investitii si ciclurile de
finantare.
Bilantul economic care face o separare distincta intre elementele financiare si

elementele ce exprima activitatea desfasurata de interprindere, de comert sau de productie.
Analiza pe baza bilantului duce la identificarea starii de echilibru sau dezechilibru
existenta la nivelul interprinderii. Pentru ca in cele mai multe cazuri valoarea contabila a unor
elemente bilantiere nu este aceeasi cu valoarea de piata, se recurge la modificarea acestor
elemente (la care se inregistreaza diferente considerabile) prin corectii rezultate in urma
evaluarilor la pretul de piata a acestora. In analiza este folosit pretul de piata al activelor si
pasivelor. Daca elementele bilantiere sunt afectate de inflatie, trebuie sa se intervina asupra
conturilor, prin corectia acestora, astfel incat sa se elimine efectul inflatiei asupra
interprinderii. Asa se poate obtine o analiza financiara a firmei cat mai apropiata de situatia
economica curenta. Analiza financiara ce urmeaza a se realiza poate fi usurata daca posturile
din bilantul contabil se reordoneaza in functie de obiectivul final urmarit in analiza.
Pe baza analizei bilantului se pot face mai multe tipuri de analize:
analiza structurii activului si pasivului din bilant;
analiza parimoniala a bilantului (analiza echilibrului dinter resurse si alocari);
analiza functionala sau analiza indicatorilor fondului de ruliment (analiza firmei pe
activitati de exploatare si activitati in afara exploatarii).
Toate tipurile de analiza se pot realiza in valori absolute (termeni monetari), dar si in
valori procentuale. Din punct de vedere a valorii monetare se pot utiliza termeni nominali
(valorile din documentele contabile) sau termeni reali (cand se doreste actualizarea
elementelor bilantiere pentru inlaturarea inflatiei inregistrata in timpul exercitiilor financiare
analizate).
Pentru ca analiza financiara sa fie corecta, trebuie ca pe parcursul realizarii sa fie
urmarite in deaproape, corelatiile:
existenta unui raport optim intre nivelul activelor fixe si cel al activelor circulante
- daca activele fixe au o pondere prea mare inseamna ca firma are un grad redus de
flexibilitare;
nivelul ridicat al stocurilor
- politica de aprovizionare cu materii prime si materiale/marfuri poate fi exagerata
(pentru stocurile de materii prime, materiale, marfuri);
- politica ineficienta in activitatea de productie (pentru stocurile de produse in curs de
executie);
- politica deficitara a departamentului de marketing din punct de vedere al imaginii
produsului, al calitatii produsului etc. (pentru stocurile de produse finite);
o pondere prea mare a clientilor

- deficiente in recuperarea datoriilor de la acestia (trebuie urmarite perioadele de
intarziere la incasari cu termenele de plata stabilite la incheierea contactelor);
- politica agresiva de expansiune pe piata, de exemplu in cazul pushing-urilor;
ponderea activelor de trezorerie trebuie sa fie redusa (in medie 3-5%)
- nivelul scazut al acestora duc la perspective neviabile de investire;
ponderea capitalurilor proprii (care redau siguranta) si cea a capitalurilor imprumutare
(care trebuie sa fie mai ieftine decat primele capitaluri) trebuie sa fie aproximativ egale.
1.2. Analiza bilantului financiar (analiza patrimoniala)
Asa cum am precizat in subcapitolul anterior, analiza bilantului financiar duce la

identificarea starii de echilibru sau dezechilibru existenta la nivelul firmei analizate sau altfel
spus urmareste raportul dintre acivele si pasivele pe termen lung si cele pe termen scurt, in
ideea in care activele pe termen lung ar trebui finantate din pasivele pe tremen lung, iar
activele pe termen scurt ar trebui finantate din pasivele pe tremen scurt. In cazul in care
aceasta corelatie nu este respectata se ajunge la situatia in care firma este obligata sa-si
acopere o parte a activelor (care ar trebui sa fi disponibile) din pasive temporare sau sa
achizitioneze capitaluri la costuri ridicate.
Analiza bilantului financiar se realizeaza pe baza calcularii unor indicatori tinandu-se
cont de lichiditatea activelor si de exigibilitatea pasivelor. Lichiditatea reprezinta capacitatea
unui activ de a se transforma in cash, fara termen si fara pierdere de valoare, iar exigibilitatea
reprezinta aptitudinea unui pasiv de a deveni scadent la un anumit termen. Bilantul contabil
cerut de legislatia romana nu grupeaza elementele bilantiere in functie de lichiditatea sau
exigibilitatea acestora. Pentru a inlatura acest neajuns este necesar reasezarea activelor si
pasivelor dupa criteriul enuntat mai sus. Structura bilantului in forma simplificata este
urmatoarea:
Activ Pasiv
Active imobilizate nete Pasive de capital
(cu lichiditate mai mare de un an) (cu exigibilitate mai mare de un an)
- imobilizari necorporale - capital social
- imobilizaricorporale - rezerve
- imobilizari financiare - profit net nerepartizat

- provizioane pentru riscuri si cheltuieli
- datorii cu scadente mai mari de un an
Active circulante nete (cu exceptia activelor Datorii cu scadente mai mici de un an (cu
de trzorerie) exceptia pasivelor de trezorerie)
- stocuri - furnizori
- creante – clienti - datorii catre personal
- titluri de plasament - datorii catre stat
- banci
Active de trezorerie Pasive de trezorerie
Activul imobilizat net si pasivele de capital reprezinta echilibrul financiar pe tremen

lung, iar activul circulant net impreuna cu activele de trezorerie si datoriile cu scadente mai
mici de un an imreuna cu pasivele de trezorerie reprezinta echilibrul financiar pe termen
scurt. Pentru un echilibru perfect ar trebui ca activele si pasivele sa fie corelate din puntul de
vedere al termenelor, adica:
1. Active imobilizate nete (cu lichiditate mai mare de un an) = Pasive de capital (cu
exigibilitate mai mare de un an)
2. Active circulante nete (cu exceptia activelor de trzorerie) = Datorii cu scadente mai
mici de un an (cu exceptia pasivelor de trezorerie)
3. Active de trezorerie = Pasive de trezorerie
Cand pasivele pe termen lung sunt mai mari decat activele imobilizate nete se spune
ca firma dispune de fond de rulment (capital de lucru). Fondul de rulment reflecta capacitatea
firmei de a-si achita datoriile curente ajunse la scadenta din acest excedent de active
permanente care in consecinta poate fi „rulat” pentru reinoirea activelor circulante. Cu alte
cuvinte, existenta fondului de rulment ajuta firma sa faca fata eventualelor riscurilor pe
termen scurt (ajungerea la scadenta a unui stoc de marfa cu o valoare mai mare decat cel
obisnuit ca de exemplu in cazul in care ajunge la scadenta un stoc de raft al unui ultim punct
de lucru infiintat, reducerea temporara a vanzarilor care poate interveni in urma perioadei de
pushing a unor noi produse, intarzierea platilor de catre clienti etc.), deci ofera o marja de
securitate financiara pe termen scurt pentru firma.
Asadar echilibrul pe termen lung poate fi identificat prin fondul de rulment permanent
sau financiar (FRF):
FRF = Capital propriu total + Imprumuturi si datorii financiare pe termen mediu si lung –
Active imobilizate totale
Un fond de rulment pozitiv reda starea de echilibru financiar pe termen lung si trebuie
inteles ca un fond de rezerva creeat de capitalurile permanente din care se pot finanta o parte
din activele circulante, dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete. Aceasta situatie
reflectata o perspectiva favorabila pentru firma, dand dovada de un grad ridicat de
solvabilitate rezultat din transformarea activelor circulante in lichiditati intr-un termen foarte
scurt care duc la rambursatea integrala a datoriilor pe termen scurt.
Un fond de rulment negativ evidentiaza imposibilitatea firmei de a asigura un
excedent de resurse financiare pe termen lung din care sa fie acoperite necesitatile de
finantare pe termen scurt. Este vorba despre o nerespectare a uneia din corelatii si anume au
fost finantate imobilizari din datoriile pe termen scurt, situatie foarte ingrijoratoare pentru
firmele cu profil productiv. Situatia in care activul circulant, transformabil in lichiditati, nu
poate acoperii datoriile pe termen scurt, reflecta o solvabilitate foarte redusa pentru firme, si
deci o situatie de ingrijorare. Cand fondul de rulment este negativ este necesara o analiza
detaliata asupra activelor circulante si asupra datoriilor. Fondul de rulment negativ este
permis pentru firmele cu activitate comerciala in cazul in care scadenta medie a activelor
circulante este mai apropiata decat scadenta medie a datoriilor pe termen scurt, iar echilibrul
financiar se realizeaza in conditile in care incasarile de la clienti se fac exact la scadenta.
Stabilirea fondului de rulment pe baza elementelor din partea superioara a bilantului,
pune in evidenta influenta structurii de finantare a firmei.
Se poate determina echilibrul pe termen lung pe baza capitalurilor proprii prin fondul
de rulment propriu.
FR propriu = Capital propriu total – Total active imobilizate
Rezultatul pozitiv a excedentului capitalurilor proprii in raport cu totalul

imobilizarilor nete arata ca firma se afla intr-un echilibru financiar pe termen lung, adica
faptul ca dupa rambursarea datoriilor bancare pe termen lung, capitalurile proprii vor putea
finanta activele imobilizate.
Fondul de rulment propriu negativ este un rezultat care trebuie urmarit in aprofunzime
pentru o situatie cat mai stabila pe viitor, pentru o perioada mai apropiata, nereprezentand un
pericol de luat in considerare.
Diferenta dintre fondul de rulment permanent si fondul de rulment propriu este fondul
de rulment imprumutat.
FR imprumutat = FRF – FR propriu
Fondul de rulment defineste termenii echilibrului financiar din punct de vedere al

lichiditatii si exigibilitatii elementelor bilantiere. Fondul de rulment propriu arata cat de
independenta este firma analizata in luarea deciziilor.
In functie de echilibrul redat de legatura dintre activele si pasivele pe termen scurt

(exceptand elementele de terzorerie) rezulta nevoia de fond de rulment (NFR).
NFR = Active circulante – Datorii cu scadente mai mici de un an
O valoare pozitiva a nevoii de fond de rulment semnifica un surplus de active

circulare nete fata de datorii pe termen scurt. O nevoie de fond de rulment pozitiva este
favorabila pentru o firma in care politica este de a investi in stocuri si nefavorabila in cazul in
care stocurile de materii prime, materiale si marfuri raman la o valoare ca cea anterioara,
insemnand ca s-a produs un deficit intre incasari si plati in sensul pasuirii clientilor si
urgentarii stingerii datoriilor fata de furnizori.
O nevoie de fond de rulment negativa este favorabila in special pentru agentii
economici cu activitate comerciala pentru ca reflecta un surplus de datorii cu scadente mai
mici de un an in comparatie cu activele circulante nete. Aceasta situatie provine dintr-o
rotatie mare a stocurilor sau din angajarea unor datorii pe un termen de scadenta ma
indelungat de un an sau altfel spus, incasarile au termene scadente mai mici decat platile. Mai
este important de precizat ca in acest caz nevoia de fond de rulment finanteaza fondul de
rulment si trezoreria. Nevoia de fond de rulment negativa este ingrijoratoare cand provine din
aprovizionari sau activitati de productie intrerupte.
Un alt indicator ce trebuie calculat pe parcursul analizei financiare este trezoreria neta
(TN) care este diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.
TN = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment
Trezoreria neta pozitiva semnifica un echilibru financiar la nivelul intregii

intreprinderi. Cand acest indicator este pozitiv excedentul de finantare se regaseste in
disponibilitatile banesti (cash si conturi bancare). Imbogatirea trezoreriei da o siguranta
maxima pentru ca firma dispune de active foarte lichide si pe termen scurt sigur nu va fi cazul
unui impas financiar.
Trezoreria neta pozitiva obtinuta in mai multe exercitii financiare consecutive
demonstreaza o rentabilitate economica ridicata.
Trezoreria neta negativa semnifica un dezechilibru financiar rezultat din deficit
monetar care duce la angajarea unor datorii pe termen scurt. In acest caz firma nu se mai
finanteaza din resurse proprii, ci este nevoita sa apeleze la finantare externa care are un cost
mai mare decat finantarea interna, iar independenta financiara pe termen scurt este limitata.
Prin analiza dependentei dintre trezorerie si variatia nevoii de fond de rulment,

precum si a decalajelor dintre incasarile creantelor si platile datoriilor scadente se poate
deduce daca o intreprindere este rentabila fara a avea in mod automat si o trezorerie neta
pozitiva, aceasta depinzand de variatiile necesitatilor de finantare (stocuri) si mai ales de
variatiile termenelor de scadenta a incasarilor si platilor.
In urma analizei trezoreriei de la un exercitiu financiar la altul se poate determina
indicatorul numit cash-flow (CF). Acesta reprezinta cresterea trezoreriei nete pe perioada
exercitiului contabil analizat.
CF = Trezoreria neta1 - Trezoreria neta0
unde: trezoreria neta0 reprezinta trezoreria neta la inceputul perioadei analizate, iar
trezoreria neta1 este trezoreria neta la sfarsitul perioadei de analiza.
Un cash-flow pozitiv semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a

investitiilor, o majorare a valorii proprietatii. O valoare negativa a indicatorului prezentat
semnifica o saracire a activului net real, adica o scadere a capacitatii reale de finantare a
investitiilor.
In diagnosticul financiar, un rol important il joaca analiza lichiditate – exigibilitate

care pune in evidenta regulile ce urmaresc mentinerea echilibrului structurilor financiare ale
unei intreprinderi si riscul de insolvabilitate cu care se pot conftunta actionarii si creditorii.
Echilibrul financiar patrimonial se bazeaza pe trei reguli principale:
- regula echilibrului financiar minim;
- regula indatorarii maxime;
- regula finantarii maxime.
Regula echilibrului financiar minim presupune o marja de securitate asigurata pentru
firma, sub forma fondului de rulment – lichiditate pozitiv. Aceasta presupune ca resursele
utilizate pentru finantarea activelor sa ramana la dispozitia intreprinderii pe o perioada cel
putin egala cu aceleia de imobilizare.
Regula indatorarii maxime se refera la indatorarea pe termen lung si mediu, datoriile
pe termen scurt avand un rol sezonier. Indatorarea la termen variaza intre doua limite:
- prima limita: suma datoriilor la termen nu trebuie sa depaseasca suma capitalurilor
proprii
Datorii pe termen lung si mediu ≤ Capitaluri proprii
- a doua limita: suma datoriilor pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca

autofinantarea medie aferenta a unei perioade de trei ani
Datorii pe termen lung si mediu ≤ Autofinantare medie anuala × 3
Regula finantarii maxime este o aplicatie practica a primelor doua reguli. Pentru
fiecare operatie de investitie recurgerea la indatorare pe termen nu trebuie sa depaseasca un
anumit procent din valoarea investitiei prevazute. Acest procent poate fi cuprins intre 50% si
75% din valoarea investitiei fara TVA.
Masura riscului de insolvabilitate este evidentiata de modul in care se realizeaza
echilinrul financiar. Apreciat ca indicator de risc limitat (la solvabilitate) existenta unui fond
de rulment financiar pozitiv, reprezinta conditia unei situatii financiare considerata sanatoasa
de imprumutatorii institutionali.
1.3. Analiza functionala a bilantului
Corelatiile cele mai importante pentru analiza financiara a unei firme sunt ferite de
analiza functionala a bilantului. Bilantul funtional face diferenta intre elementele bilantiere
implicate in cadrul ciclurilor de exploatere, de investitii si de finantare ale firmei. Ciclul de
investitii are in vedere imobilizarile, ciclul de finantare are in vedere resursele stabile si cele
atrase ca urmare a activitatii de exploatare, iar ciclul de exploatare urmareste operatiile legate
de aprovizionare, productie si vanzari. Structura bilantului functional tine cont de structurarea
posturilor de activ si pasiv in functie de lichiditatea si exigibilitatea acestora, dar si de relatia
acestora cu activitatile de investitii, finantate si exploatare ale firmei.
Forma sintetica a bilantului functional este urmatoarea:
Activ Pasiv
Active stabile (imobilizari + amortizarea Resurse stabile (fonduri proprii, datorii pe
cumulata) termen lung si amortizarea cumultata a
imobilizarilor din activ)
Active de exploatate Resurse de exploatare
Active in afara explatarii Resurse in afara exploatarii
Active de trezorerie Pasive de trezorerie
Din punct de vedere economic, trebuie facute cateva precizari cu referire la continutul
economic al fiecarei categorii de elemente de activ si pasiv evidentiate in bilantul functional,
dupa cum urmeaza:
activele imobilizare contin si amortizarea cumulata, aferente intregii durate de viata
folosite a activelor respective;
valoarea resurselor stabile va fi majorata cu suma amortizarilor cumulate aferente
imobilozarilor din activ;
elementele de active si pasive stabile au prioritate in raport cu activele si pasivele de
exploatare;
se porneste de la ipoteza ca firma nu are in partrimoniu active redundante (active
inutile desfasurarii activitatii normale, de exploatare, a firmei);
activele de exploatare cuprind elemente ca: stocurile de materii prime, produse in curs
de fabricatie, produse finite sau marfuri, avansurile pentru cumpararile de stocuri, creantele
comerciale si creantele de exploatare;
pasivele de exploatare cuprind: imprumuturile contractate pentru necesitatile de
exploatare, avansurile incasate in contul comenzilor, datoriile comerciale, decontarile cu
salariatii;
din categoria activelor in afara exploatarii se numara: creantele legate de cesiunea
imobilizarilor, sumele de incasat de la societatile din cadrul grupului, sumele de incasat de la
societatile la care se detin interese de participare, creantele privind capitalul social subscris si
nevarsat;
in categoria resurselor in afara exploatarii se pot include elemente precum: impozitele
de plata, dividendele de plata, sumele datorate societatilor din cadrul grupului, sumele
datorate privind interesele de prticipare etc;
in analiza functionala a bilantului nu este indispensabila prezenta activelor si
pasivelor de trezorerie, asadar, daca nu se doreste calcularea „trezoreriei nete”, activele de
trezorerie vor fi incluse in categoria activelor de exploatare, iar pasivele de trezorerie se vor
regasi in pasivele de exploatare.
Analiza functionala a bilantului se bazeaza pe indicatorul numit necesar de fond de
rulment de exploatare (NFRE) ce constituie un necesar de finantare si care reprezinta
diferenta dintre activele curente de exploatare si datoriile de exploatare:
NFRE = Stocuri legate de exploatare + Creante de exploatare – Datorii de exploatare
O valoare pozitiva a NFRE poate reda analiza unei situatii normale in cazul in care se
situeaza la niveluri rezonabile, concordante su specificul domeniului de activitate si poate fi
interpretata ca o stare anormala in cazul in care reprezinta efectul existentei unor stocuri prea
ridicate (cele mai indoielnice fiind cele de produse finite, greu de vandut), al existentei unor
clienti litigiosi sau a unor datorii de exploatare prea reduse (ca urmare a unei politici
defectuoase in ceea ce priveste termenele de plata apropiate).
O valoare negativa a NFRE poate constitui o stare extrem de favorizanta, in cazul in
care este efectul unui ciclul de fabricatie optim si al unei politici a termenelor de plata a
furnizorilor in raport cu cele de incasare a clientilor avantajoase pentru firma, sau poate fi
efectul unei restrangeri a nivelului de activitate a firmei, manifestata printr-o reducere a
stocurilor si creantelor, concomitent cu existenta unor restante de plata a datoriilor de

exploatare.
Definirea clara a activitatii de exploatare este un pas important in determinarea nevoii
de fond de rulment de exploatare. Spre exemplu activitatea de spalare a fetelor de masa in
cadrul unui restaurant nu reprezinta element al activitatii de exploatare.
Necesarul de finantare poate fi asigurat pe seama resurselor pe termen lung si este dat
de fondul de rulment net global (FRNG):
FRNG = Capital permanent – Active imobilizate
Echilibrul financiar al firmei este evidentiat in cazul in care fondul de rulment net
global se mentine, din punct de vedere valoric, mai mare decat necesarul de fond de rulment
de exploatare.
In analiza functionala a bilantului se poate determina, pentru anumite firme, si

necesarul de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE):
NFRAE = Stocuri in afara exploatarii + Creante in afara exploatarii – Datorii in afara

exploatarii pe termen scurt
Daca NFRAE inregistreaza o valoare pozitiva se poate constitui intr-un „consumator”

de resurse de finantare, iar daca valoarea acestui indicator este negativa se poate constitui
intr-un mijloc de finantare a activitatii de exploatare. In cazul in care exista acest necesar de
fond de rulment in afara exploatarii, trebuie identificate resursele de finantare suplimentare
pentru a se finanta o serie de activitati fara legatura directa cu specificul firmei.
Echilibrul general la nivelul firmei se poate calcula cu ajutorul trezoreriei nete (TN)
care reprezinta diferenta dintre fondul de rulment net global si necesarul de fond de rulment:
TN = Fond de rulment net global – Necesar de fond de rulment
Capitolul 2
Analiza rezultatelor intreprinderii
2.1. Contul de profit si pierdere
Contul de profit si pierdere arata cum s-a ajuns de la o situatie initiala la una finala,
situatii prezentate prin intermeniul unui bilant al unui studiu de caz luat ca exemplu, in timpul
unui exercitiu financiar dat. Contul de profit si pierdere, care se mai numeste si contul de
rezultate, sintetizeaza ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri si cheltuieli.
Cheltuielile cuprind totalitatea costurilor, sub forma valorilor platite sau a celor de
plata, rezultate in urma desfasurarii activitatii unei firme. Se disting cateva grupe importante
de cheltuieli:
- consumurile, lucrarile executate, serviciile prestate;
- cheltuielile cu personalul (salarii, asigurari, protectie sociala);
- executarea unor obligatii contractuale sau legale de catre intreprindere;
- cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune (despagubiri, amenzi,
perisabilitati si lipsuri la inventar, donatii si subventii acordate, pierderi din debitori diversi);
- cheltuieli exceptionale privind operatiile de capital (valoarea contabila neamortizata
a imobilizarilor necorporale, corporale sau financiare cedate, distruse sau disparute).
In cadrul cheltuielilor care determina rezultatul exercitiului sunt cuprinse si
amortizarile si provizioanele constituite, care sunt evideztiate dupa fiecare clasa de cheltuieli:
de exploatare, financiare, de exploatare.
Amortizarea se calculeaza pentru imobilizarile corporale si necorporale. Cheltuielile
cu provizioanele cuprind:
- provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;
- provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor;
- provizioanele pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie;
- provizioanele pentru deprecierea creantelor;
- provizioanele pentru deprecierea titlurilor de plasament;
- amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor;
- provizioanele reglementate.
Cheltuielile platibile cuprind cheltuielile platibile in cursul exercitiului si cheltuielile
de platit in exercitiul urmator (cheltuieli cu materialele si serviciile procurate din afara si
consumate, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligatii de catre intreprindere, cheltuieli

exceptionale privind operatiile de gestiune, impozitul pe profit).
Veniturile sunt sumele incasate sau de incasat care pot fi structurate dupa cum
urmeaza:
- livrarile de bunuri, executarea de lucrari, prestarile de servicii;
- executarea unor obligatii legale sau contractuale din partea tertilor;
- venituri exceprionale rezultate din operatii de gestiune (despagubiri si amenzi
incasate, donatii, salarii neidicate prescrise si alte venituri);
- venituri exceptionale rezultate din operatii de capital (cote-parti din subventiile
pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului, pretul de vanzare sau cesiune al
activelor imobilizate cedate, exclusiv TVA etc);
- productia stocata, reprezentand variatia in plus (crestere), sau in minus (reducere)
intre valoarea la cost de productie a stocurilor de produse si productiei in curs la finele
perioadei si valoarea initiala a acestora, neluind in calcul provizioanele pentru depreciere
constituite;
- productia imobilizata, reprezentand veniturile din productia de imobilizari, respectiv
costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de unitatea patriminiala pentru ea insasi, care se
inregistreaza ca active imobilizate corporale si necorporale;
- diminuarea sau anularea provizioanelor constituite care se inregistreaza, dupa caz, la
venituri de exploatare, financiare sau exceptionale, in situatia in care nu mai este justificata
mentinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala
devine exigibila (reluari asupra provizioanelor).
Veniturile incasabile cuprind veniturile incasate in cursul exercitiului si veniturile de
incasat in exercitiul urmator (livrarile de bunuri, executarile de lucrari, prestarile de servicii
ca si produsele, lucrarile, serviciile in stoc, executarea unor obligatii din partea tertilor,
venituri exceptionale din operatii de gestiune, din cesiunea imobilizarilor, etc).
Veniturile incasabile / cheltuielile platibile, majoreaza si respectiv diminueaza

rezultatul net si trezoreria, in timp ce veniturile si cheltuielile calculate influiteaza doar
rezultatul fara a afecta direct trezoreria firmei (reluari aupra provizioanelor, cote-parti din
subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului, amortizari si provizioane
calculate, valoarea net contabila a elementelor de activ cedate).
Continutul informational al contului de profit si pierdere permite aprecierea

performantelor firmei, firmei evaluate prin soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de
autofinantare si riscul economic.
In continuare este prezentata structura contului de profit si pierdere:
CHELTUIELI VENITURI
II. CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE I. VENITURI DIN EXPLATARE
Cheltuieli privind marfurile Venituri din vanzarea marfurilor (a)
Cheltuieli materiale Productia vanduta (b)
Cheltuieli cu lucrari si servicii executate de Cifra de afaceri (a+b)
terti Venituri din productia stocata (d)
Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte Venituri din productia de imobilizari (b+c+d)
asimilate Productia exercitiului
Cheltuieli cu personalul Venituri din subventii de exploatare
Alte cheltuieli de exploatare Alte venituri din exploatare
Cheltuieli cu amortizarile si provizioanelor Venituri din provizioane privind exploatarea
A. REZULTATUL DIN EXPLOATARE (I-II)
IV. CHELTUIELI FINANCIARE III. VENITURI FINANCIARE
Pierderi din creante legate de participatii Venituri din participatii, alte imobilizari
Cheltuieli privind titilurile de plasament financiare si creante imobilizate
cedate Venituri din titluri de plasament
Cheltuieli din diferente de curs valutar Venituri din diferente de curs valutar
Cheltuieli privind dobanzile Venituri din dobanzi
Alte cheltuieli financiare Alte venituri financiare
Cheltuieli privind amortizarile si Venituri din provizioane
provizioanele
B. REZULTATUL FINANCIAR (III–IV)
C. REZULTATUL CURENT AL EXERCITIULUI (I+III-II-IV)
VI. CHELTUIELI EXCEPTIONALE V. VENITURI EXCEPTIONALE din:
privind: Operatiile de gestiune
Operatiile de gestiune Operatiile de capital
Operatiile de capital Provizioane
Amortizari si provizioane
D. REZULTATUL EXCEPTIONAL (V-VI)
VIII. CHELTUIELI TOTALE (II+IV+VI) VII. VENITURI TOTALE (I+III+V)
E. REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI (VII-VIII)
IX. Impozit pe profit
F. REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI (E-IX)
2.2. Soldurile intermediare de gestiune
Soldurile intermediare de gestiune reprezinta potentiale acumulari banesti care pot fi

utilizate pentru remunerarea factorilor de productie si pentru finantarea activitatii urmatoare a
firmei. Pentru o analiza a soldurilor intermediare de gestiune este necesara o atenta tratare a
contului de profit si pierdere pentru a se evidentia modul de functionare si rentabilitatea
intreprinderii ca marja comerciala, productie a exercitiului, valoare adaugata, excedent brut
de exploatare, rezultat al exploatarii, rezultat curent si rezultat net al exercitiului.
Filozofia de calcul al soldurilor intermediare de gestiune este aceea a „cascadei”:
fiecare sold intermediar de gestiune se bazeaza pe cel anterior calculat. Urmatorul sold este
reprezentat de valoarea adaugata, cuantificand exact plusul de valoare adaugat de firma prin
activitatea desfasurata.
Soldurile intermediare de gestiune formeaza tabloul soldurilor intermediare de
gestiune:
CHELTUIELI VENITURI SIG

Costul de cumparare al Vanzari de marfuri Marja comerciala
marfurilor vandute
sau variatia in minus Productia vanduta ◦ Productia exercitiului
(reducere a stocurilor) Productia stocata
Productia imobilizata
Consumuri provenind de la Productia exercitiului ◦ Valoarea adaugata (1)
terti Marja comerciala
Impozite, taxe si varsaminte ◦ Valoarea adaugata ◦ Excedentul brut (sau
asimilate Subventii de exploatare insuficienta bruta) de
Cheltuieli cu personalul exploatare (2)
◦ sau insuficienta bruta de ◦ Excedentul brut al ◦ Rezultatul exploatarii
exploatare exploatarii (profit sau pierdere) (3)
Amortizari si provizioane Reluari asupra provizioanelor
calculate Alte venituri din exploatare
Alte cheltuieli de exploatare
◦ sau rezultatul exploatarii ◦ Rezultatul exploatarii ◦ Rezultatul curent (profit sau
(pierdere) (profit) pirdere) (4)
Cheltuieli financiare Venituri exceptionale
◦ sau rezultatul curent ◦ Rezultatul curent (profit) ◦ Rezultatul net al

(pierdere) Venituri exceptionale exercitiului (profit net sau
cheltuieli exceptionale pierdere) (5)
impozit pe profit
Marja comerciala (adaosul comercial) este utilizata de intreprinderile comerciale, sau

este ulilizata in activitatea de comert in intreprinderile cu profil mixt. Activitatea comerciala
reprezinta scopul de revanzare a produselor cumparate, activitate in urma careia se doreste
obtinerea de profit. Acest profit este dat de marja comerciala care se adauga pretului de
achizitie a marfii. Pentru intreprinderile care au ca activitate de baza productia, pot aplica
marja comerciala produselor finite care urmeaza a fi vandute sub forma de marfuri.
Ca modalitate de calcul, indicatorul trebuie sa tina cont de toate veniturile si
cheltuielile legate de activitatea de comercializare a marfurilor:
Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurilor – Costul marfurilor vandute
Marja comerciala este principalul indicator de apreciere a performantelor activitatii

unei firme. In aceste conditii se poate identifica politica practicata de firma: preturi mari –
rulaj incet sau preturi mici – viteza rapida de rotatie a marfurilor. Daca cifra de afaceri este un
indicator de volum al activitatii, suma marjei comerciale, generata de cifra de afceri realizata,
este indicatorul indispensabil pentru aprecierea gestiunii unei intreprinderi comerciale. Rata
marjei comerciale este data de raportul dintre marja comerciala si cifra de afaceri. Analiza in
timp a ratei marjei comerciale si compararea acesteia cu celelalte marje inregistrate de alte
firme, cu activitate din acelasi sector, constituie elementele de baza in evaluarea
performantelor financiare ale acestor intreprinderi.
Marimea adaosului comercial difera in functie de tipul politicii de vanzare a firmei,
dar si de tipul produsului, sau ansambluilui de produse, vandut/e. Pentru a fi relevanta, o
analiza asupra marjei comerciale, trebuie facuta pe fiecare grupa de produse vandute si pe
fiecate ramura de activitate.
Marja comerciala se constituie ca un indicator de baza pentru studiile previzionale,
permitand determinarea pragului de rentabilitate, sau punctului critic al unei activitati
comerciale.
Intr-o analiza financiara pe mai multi ani este interesant de urmarit evolutia ratei
marjei comerciale ca raport intre marja comerciala si cifra de afaceri:
Rata marjei comerciale = Marja comerciala / Cifra de afaceri
In cadrul intreprinderilor industriale sau de service, se poate calcula in mod similar

marja asupra consumurilor materiale, ca diferenta intre productia exercitiului si consumurile
materiale (cumparari de materii prime si material minus cresterea, sau plus diminuarea,
stocurilor de materii prime si materiale in cursul perioadei de gestiune). Acesta marja este cu
atat mai semnificativa cu cat productia imobilizata este mai redusa si consumul de materiale
important.
Productia exercitiului (in cadrul activitatii industriale) include vloarea bunurilor si
serviciilor „produse” de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoi
proprii. Din acest motiv productia exercitiului va include trei elemente diferite: productia
vanduta, productia stocata si productia imibilizata.
Productia exrcitiului si marja comerciala sunt indicatori importanti pentru analiza pe
baza soldurilor intermediare de gestiune. Din acest motiv este necesara diferentierea dintre
productia exercitiului si cifra de afaceri. La intreprinderile cu activitate mixta, cifra de afaceri
evidentiaza vanzarile de marfuri si productia vanduta. Pentru ca pe parcursul activitatii
intreprinderii se pot inregistra decalaje intre momentul fabricarii si cel al facturarii antrenand
variatia stocurilor ca si productia imobilizata care uneori pot inregistara valori semnificative,
cifra de afaceri poate sa genereze o imagine deformata asupra activitatii intreprinderii.
Productia exercitiului ofera o imagine mai fidela a activitatii reale a intreprinderii pe durata
perioadei de gestiune.putem spune ca productia exercitiului este un indicator ambibu datorita
diferitelor preturi la care se afla productia din gestiune si anume la pretul de vanzare –
productia vanduta – si costul de productie – productia stocata si productia imobilizata. Un alt
punct slab in analiza productiei exercitiului il constituie metoda folosita in evaluarea
stocurilor. Din aceste considerente valoarea productiei nu poate fi analizata la adevarata ei
valoare.
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de
productie, peste valoarea bunurilor si serviciilor provenind de la terti, in cadrul activitatii
curente a firmei.
Valoarea adaugata = productia exercitiului + Marja comerciala – Consumuri de la terti

Consumurile de la terti reprezinta cumpararile de materii prime si materiale

plus/minus variatia stocurilor de materii prime si materiale la care se mai adauga alte
cheltuieli externe.
Valoarea adaugata se poate calcula prin doua metode: metoda deductiva si metoda
aditionala.
Excedentul brut al exploatarii (EBE) exprima acumularea bruta din activitatea de
exploatare , resursa principala a intreprinderii, cu influienta hotaratoare asupra rentabilitatii
economice si a capacitatii potentiale de autofinantare a investitiilor (din amortizari,
provizioane, profit, etc). Activitatea de exploatere se refera la operatii strict legate de
productia industriala, de activitatea comerciala sau de prestari de servicii.
EBE = (Valoarea adaugata + Subventii de exploatare) – (Cheltuieli cu personalul + Impozite,

taxe si varsaminte asimilate)
Excedentul brut al exploatarii are un rol foarte important in analiza financiara a unei
firme si poate fi urmarit sub trei aspecte:
a) Excedentul brut al exploatarii este o masura a performantelor economice ale firmei.
Din acest motiv, indicatorul va fi retinut in calculul rentabilitatii economice (EBE/capitalul
economic), sau al ratei marjei brute de exploatare (EBE/cifra de afaceri). Un excedent brut al
exploatarii suficient de mare va permite firmei reimoirea imobilizarilor sale prin amortizari,
acoperirea riscurilor din provizioanele constituite si asigurarea finantarii sale care antreneaza
cheltuieli financiare, iar diferenta va fi distribuita statului (impozit pe profit), actionarilor
(dividende) si/sau conservata prin autofinantare.
b) Excedentul brut al exploatarii este independent de politica financiara a firmei (nu
este influientat de veniturile si cheltuielile financiare dependente de structura financiara a
firmei), de politica de investitii (nu tine cont de deciziile firmei privind modalitatile de calcul
a amortizarii), de politica de dividend (deciziile conducerii firmei privind repartizarea
profitului net), de politica fiscala si de elementele exceptionale (nu ia in calcul impozitul pe
profit si rezultatul exceptional). Acest sold intermediar de gestiune este recomandat a se
folosi in studii previzionale si analize comparative ale firmelor apartinand aceluiasi sector de
activitate pentru ca nu este perturbat de politica intreprinderii in materie de finantare,
investitii, provizioane, fiscalitate. Excedentul brut al exploatarii reda informatii semnificative
cu privere la performantele industriale si comerciale ale firmelor. Acest indicator are calitatea
de a pune in evidenta, mai bine decat rezultatul final, o deficienta, structurala a intreprinderii
in plan pur industrial si comercial.
c) Excedentul brut al exploatarii reprezinta o resursa financiara fundamentala pentru
intreprindere. Sub rezerva productiei imobilizate si a decalajelor generatoare de creante
stocuri si datorii cu consecinte asupra trezoreriei, excedentul brut al exploatarii constituie
resursa financiara fundamentala care va fi utilizata pentru mentinerea sau cresterea capacitatii
de productie a intreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit si
dividendelor, rambursarea imprumuturilor angajate anterior. Aceasta resursa financiara
reprezinta o resursa de trezorerie potentiala, un cash-flow potential degajat de exploatare
(cash-flow brut al exploatarii), susceptibil de a se transforma in disponibilitati pe masura
reglementarii decalajelor dintre nevoile si resursele exploatarii.
EBE = Venituri din exploatare incasabile – Cheltiuieli pentru exploatare platibile
Pornind de la veniturile si cheltuielile incasabile, respectiv platibile si avand in vedere

diferitele decalaje care se produc la nivelul creditelor acordate clientilor si creditelor
furnizorilor, sau la nivelul stocurilor, antrenand un veritabil fenomen de retentie a fluxurilor
monetare, se poate arata ca o parte din excedentul brut al exploatarii se va regasi imobilizat
inn variatia nevoii de fond de rulment pentru exploatare (productia imobilizata nu genereaza
fluxuri monetare).
EBE = Venituri din exploatare incasate (in cursul exercitiului) + Venituri din exploatare de
incasat (in exercitiul urmator) – Cheltuieli pentru exploatare platite (in cursul exercitiului) –
Cheltuieli pentru exploatare de platit (in exercitiul urmator)
EBE = Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) + Venituri din exploatare de incasat –

Cheltuieli pentru exploatare de platit
Important de mentionat este faptul ca veniturile si cheltuielile realizabile, in exercitiul
urmator, sunt expresia resurselor temporare pentru exploatare, respectiv a necesarului de
active circulante, care, articulate cu soldul lor din bilant, conduc la evidentierea variatiei
nevoii de fond de rulment pentru exploatare (∆NFRE):
EBE = Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE)

+ Productia stocata (Stoc final – Stoc initial)
- Variatia stocurilor (Stoc initial – Stoc final)

+ Productia imobilizata
+ Variatia creantelor de exploatare (Sold final – Sold initial)
- Variatia datoriilor de exploatare (Sold final – Sold initial)
EBE = ETE + ∆NFRE + Productia imobilizata

in timp ce,
ETE = EBE - ∆NFRE – Productia imobilizata
In concluzie, excedentul brut al exploatarii exprima fluxul real de trezorerie al

exploatarii (ETE) rezultat dupa acoperirea variatiei nevoii de fond de rulment pentru
exploatare.
Excedentul brut al exploatarii constituie primul nivel al analizei privind formarea
trezoreriei glogale a firmei, deci punctul de pornire in formarea tabloului fluxurilor de
trezorerie.
Rezultatul exploatarii (RE) - profit sau pierdere - priveste activitatea de exploatare
normala si curenta a intreprinderii. Dupa deducerea cheltuielilor cu amortizarile (doar
amortizarile economice justificate, normale, ale imobilizarilor, surplusul fiind transferat la
cheltuielile exceptionale) si provizioanele din excedentul brut al exploatarii se obtine
rezultatul net al exploatarii.
RE = EBE
+ Venituri din provizioane pentru exploatare
+ Alte venituri din exploatare
- Cheltuielile cu amortizarile si provizioanele pentru exploatare
- Alte cheltuieli pentru exploatere
Rezultatul exploatarii reprezinta marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de

exploatare, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate) din veniturile
exploatarii (incasabile si calculate).
Se pot realiza comparatii intre mai multe firme care folosesc metode de amortizare
diferite prin exprimarea sub forma relativa a rentabilitatii activitatii de exploatare data de
raportul: Rezultatul exploatarii / Active de exploatare.
Rezultatul curent (RC) – profit sau piedere – este determinat atat de rezultatul
exploatarii normale si curente, cat si de cel al activitatii financiare. Rezultatul curent este, in
concluzie, rezultatul tuturor operatiilor curente ale intreprinderii.
Rezultatul net al exercitiului exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu
care vor fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie
sa fie sustinut de existenta unor disponibilitati monetare reale, altfel el va ramane doar un
potential de finantare. Profitul net urmeaza sa se distribuie sub forma dividendelor sau/si sa
se reinvesteasca in intreprindere. Profitul net nereparteizat, constituie sursa de finantare
proprie sau element de autofinantare generat de insasi activitatea firmei.
2.3. Capacitatea de autofinantare (CAF)
Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul finaciar degajat de activitatea

rentabila a firmei, la sfarsitul exercitiului contabil, destinat sa remunereze capitalurile proprii
(prin dividende datorate) si sa autofinanteze politica de investitii (partea din profit repartizata
pentru constituirea rezervelor si a fondului de dezvoltare) din exercitiile viitoare. Altfel spus,
capacitatea de autofinantare este o resursa interna aflata in permanenta la dispozitia
intreprinderii.
Capacitatea de autofinantare se calculeaza pornind de la veniturile si cheltuielile
gestiunii curente susceptibile de a se transforma, imediat sau la termen, in fluzuri de
trezorerie. Fiind un indicator calculat pe baza contului de rezultate, exprima o diferenta intre
veniturile incasabile ale firmei si cheltuielile platibile ale acesteia.
In determinarea capacitatii de finantare a intreprinderii nu se iau in calcul veniturile si
cheltuielile care nu presupun intrari sau iesiri de numerar din trezorerie, intrucat acest
indicator masoara numerarul potential creat de intreprindere prin intermediul activitatii sale.
Capacitatea de autofinantare poate fi determinata prin doua metode: deductiva si
aditionala.
Metoda deductiva
Capacitatea de autofinantare este calculata ca diferenta intre veniturile incasabile
(corespunzatoare unor incasri efective sau viitoare) si cheltuieli platibile (corespunzatoare
unor plati efective sau viitoare).
CAF = Venituri incasabile – Cheltuieli platibile

Din veniturile incasabile se scad veniturile din cesiuni.

Folosind soldurile intermediare de gestiune, relatia d ecalcul devine:
CAF = EBE
+ Alte venituri din exploatare
- Alte cheltuieli pentru exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
+ Venituri exceptionale
- Cheltuieli exceptionale
- Impozit pe profit
Veniturile financiare nu contin reluari asupra provizioanelor; cheltuielile financiare nu

cuprind amortizarile si provizioanele financiare calculate; veniturile exceptionale au excluse
veniturile din cesiunea elementelor de activ, cote parti din subventii virate asupra rezultatului
exercitiului, reluari asupra provizioanelor exceptionale; iar cheltuielile exceptionale sunt luate
in calcul fara valoarea net contabila a elementelor de activ cedate si fara amortizari si
provizioane exceptionale calculate.
Putem face o comparatie intre excedentul brut al exploatarii si capacitatea de
autofinantare in sensul ca ambii indicatori sunt echivalenti cate unui cash-flow, numai ca
excedentul brut de exploatare reprezinta un cash-flow potential brut de exploatare, in timp ce
capacitatea de autofinantare un cash-flow potential net global. Capacitatea de autofinantare
este influientata de amortizari, provizioane si impozit pe profit, astfel incat reda un
dezavantaj prin faptul ca este un indicator mai sensibil decat primul, avantajul primului
provenend din cuprinderea in calcul a tuturor elementelor care genereaza cash-flow-ul firmei.
Metoda aditionala
Prin aceasta metoda, capacitatea de autofinantare pune in evidenta elementele
contabile, negeneratoare de fluxuri monetare. In procedeul aditional se porneste de la
rezultatul net al exercitiului, la care se adauga cheltuielile calculate (amortizari si
provizioane) neplatita la o anumita scadenta si se scad veniturile calculate (reluari asupra
provizioanelor).
CAF = Rezultatul net al exercitiului (Rezultatul net contabil)

+ Cheltuieli calculate
- Venituri calculate
- Venituri din cesiuni
sau altfel spus:
CAF = Rezultatul net al exercitiului

+ Amortizari si provizioane (de exploatare, financiare, exceptionale) calculate
- Cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului
- Reluari asupra amortismentelor si provizioanelor
- Venituri din cesiunea elementelor de activ
+ Valoarea net contabile a elementelor de activ cedate
Surplusul financiar degajat in cursul exercitiului va avea un caracter potential daca nu

este sustinut de mijloace financiare efective. Acest aspect este confirmat sau infirmat de
variatia trezoreriei nete (CF) rezultata din analiza echilibrului financiar pe baza bilantului sau
pe baza fluxurilor financiare.
Capacitatea de autofinantare dupa distribuirea dividendelor reprezinta autofinantarea
globala (totala). Aceasta pune in evidenta aptitudinea reala a firmei de a se autofinanta.
Autofinanfarea globala = Capacitatea de autofinantare – Dividende distribuite
Aceasta relatie se poate folosi doar in tarile din vestul Europei pentru ca in acestea
repartizarea profitului imbraca numai forma rezervelor si dividendelor, participarea
salariatilor la profit fiind considerata ca o cheltuiala deductibila fiscal si nu ca o destinatie de
repartizare a profitului, asa cum este reglementata in tara noastra. De aceea, pentru
determinarea autofinantarii globale se va avea in vedere alaturi de dividendele distribuite si
partea din profitul net repartizata pentru participarea angajatilor la profit (salariati si
manageri).
Autofinantarea reflecta bogatia retinuta de intreprinderea insasi si constituie o resursa
interna destinata acoperirii nevoilor de finantare ale exercitiului viitor. Autofinatarea este
determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate si care vor ramane in mod
permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare.
Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si

autofinatarea neta.
Autofinatarea de mentinere include sursele in care urmeaza sa se realizeze in viitor
cheltuieli pentru mentinerea potentialului productiv, deci a nivelului atins de patrimoniu,
respectiv pentru reinoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscului de exploatare.
Principalele izvoare de formare a autofinantarii de mentinere sunt: amortizarile normale (ce
corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele.
Autofinantarea neta este partea din autofinantarea bruta din care se formeaza sursele
proprii ale intreprinderii, peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, avand ca
efect o imbobatire, o crestere a patrimoniului. Autofinantarea neta asigura, in definitiv,
finantarea proprie a intreprinderii, care constituie gajul posibilitatilor sale de dezvoltare in
viitor. (Autofinantarea neta = Autofinantarea bruta – Cheltuieli pentru mentinerea
potentialului productiv). Autofinantarea neta se constituie, in principal, din profitul net
repartizat pentru fondurile proprii, adica din profitul care ramane dupa participarea
angajatilor la profit precum si remunerarea asociatilor sau actionarilor. Partea din fondul de
amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor, poate constitui deasemenea o
resursa a acestei autofinantari.
Importanta autofinantarii se poate argumenta prin multiple avantaje pe care acestea le
ofera firmei, principalele fiind:
Constituie un mijloc sigur de finantare, o sursa independenta si stabila, avand in
vedere ca in anumite situatii conjuncturale intreprinderea intampina greutati in colectarea
capitalurilor de pe piata financiara sau monetara;
Apara libertatea de actiune a firmei, in sensul ca autonomia financiara dobandita prin
autofinantare ingaduie acesteia independenta de gestionare fata de organismele financiare si
de credit;
Confera firmei un mare grad de libertate privind alegerea investitiilor (de exploatare,
imobilizari de expansiune, de inlocuire) cu conditia realizarii unor investitii utile, si nu de
irosire a resurselor;
Permite franarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare. In fapt,
nivelul autofinantarii depinde de arbitrajul realizat de intreprindere intre recurgerea la
capitaluri proprii sau la indatorare. Cu toate acestea, importanta autofinantarii conditioneaza
recurgerea la noi capitaluri imprumutate. Indicatorul care furnizeaza informatii, in acest sens,
este capacitatea de indatorare (stabilita ca raport intre autofinantare si indatorarea medie).
Aceasta evidentiaza marja teoretica de care dispune intreprinderea pentru crestera
angajamentelor sale in cursul exercitiilor uterioare.deoarece, autofinantarea este baza

capacitatii de rambursare, nivelul ei actual si tendintele in evolutia sa sunt elemente analizate
cu multa atentie de creditori si investitorii potentiali. In lipsa acesteia, cresterea capitalului se
face cu dificultate extrema, iar accesul la credite este practic exclus. Din acest punct de
vedere resursele externe apar ca un complement si nu un substituit al resurselor obtinute prin
autofinantare;
Permite masurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a rentabilitatii
financiare (autofinantarea neta/capitaluri proprii);
Reprezinta factorul hotarator in deschiderea accesului la piata de capital si atragerea
capitalului extern.
Marimea autofinantarii degajata de o firma joaca un puternic rol de semnalizator al
performantelor firmei. Ea indica potentialilor investitori ai firmei ca este capabila sa utilizeze
eficient capitalurilor incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. Pentru creditori,
marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursate ca si
nivelul riscului de neplata.
Capitolul 3
Analiza cash – flow – urilor
3.1. Circuitul fluxurilor de numerar

Activitatea unei intreprinderiantreneaza un adevarat circuit al fluxurilor de numerar,
fluxuri ce se transforma in elementele materiale necesare realizarii activitatii. Daca ar trebui
sa impartim transformarile numerarului in cadrul intreprinderii, am vorbi despre circuitul
capitalului de lucru si circuitul activelor imobilizate.
Circuitul capitalului de lucru are la baza numerarul mobilizat din ciclurile exercitiilor
anterioare cu care sunt achizitionate materii prime, materiale consumabile, sunt platite
serviciile necesare productiei si salariile personalului, sunt achitate impozite si taxe datorate.
Produsele create sau obtinute sunt vandute pe credit sau cu plata in numerar, ceea ce este
echivalent cu transformarea stocului de produse finite in creante, respectiv in numerar. Acest
circuit de transformare a numerarului are ca suport activitatea de exploatare a intreprinderii.
Circuitul activelor imobilizate consta in achizitionarea echipamentelor , a cladirilor si
terenurilor necesare in productie, care duc la diminuarea numerarului intreprinderii,
reconstituirea acestuia , realizandu-se prin vanzarea produselor fabricate cu ajutorul lor.

Amortizarea calculata pentru aceste mijloace fixe, echivalenta uzurii lor, se va regasi in pretul
produselor vandute. In acest caz circuitul de transformare a numerarului are ca resort politica
de investitii a firmei.
Prin transformarea numerarului in cadrul acestor doua circuite se urmareste obtinerea
unei majorari a numerarului. Alimenterea cu numerar a procesului de productie din cadrul
intreprinderii presupune atragerea de resurse (bani) de la proprietarii, respectiv creditorii
acesteia. Prin intermediul politicii de finantare se asigura echilibrarea utilizarilor
(necesarului) cu resursele de numerar.
Astfel in paralel cu circuitul de transformare a numerarului exista si un circuit de
atragere, respectiv alocare a numerarului, ceea ce are ca resort politica de finantare a firmei.
Emisiunile de actiuni si contractarile de datorii sunt activitati care produc numerar, consumat
apoi, prin rascumparare de actiuni, rambursare de datorii financiare si achitarea de datorii de
exploatare.
Toate aceste circuite se intrepatrund, disfunctionalitatile unuia determinand
dezechilibre in lant. Voi enumera cateva dintre aceste situatii care care genereaza
dezechilibre la nivelul circuitului fluxurilor de numerar:
- blocarea numerarului prin necolectarea corespunzatoare a creantelor;
- gestionarea necorespunzatoare a stocurilor de materii prime si materiale
consumabile sau a celor de produse finite;
- cresterea rapida a intreprinderii peste posibilitatile sale reale de finantare;
- atragerea de resurse de finantare costisitoare peste nivelul posibilitatilor existente de
rambursare.
Identificarea adevaratelor cauze care au stat la baza dezechilibrului circuitului
nemerarului in intreprindere impune detalierea fluxurilor respective pe surse de provenienta
si alocari. Marimea variatiei trezoreriei intreprinderii ofera doar indicii privind valoarea cash
– flow – ului rezultat din intreaga activitate desfasurata de intreprindere. Acesta reprezinta
diferenta dintre incasarile (inflow – urile) si platile (outflow – urile) efectuate de societarea
comerciala de-a lungul unui exercitiu financiar.
Elementele de venituri si cheltuieli din cadrul contului de profit si pierdere sunt
rezultatul unei contabilitati de angajamente ce presupune inregistrarea veniturilor si
cheltuielilor la monentul facturarii, si nu in momentul incasarii, respectiv platii lor. Ca
urmare, contul de profit si pierdere reflecta fluxurile de numerar potentiale, marimea
rezultatului net al exercitiului fiind diferita de numerarul efectiv existent in trezoreria firmei.
Alte elemente ce accentueaza aceata diferenta sunt veniturile si cheltuielile calculate

(amortizari si provizioane constituire sau reluate), ce nu implica intrari sau iesiri de numerar
din trezoreria intreprinderii.
Veniturile din productia imobilizata, respectiv din cea stocata, nu pot fi asimilate unor
fluxuri de numerar din moment ce produsele respective sunt retinute si folosite in cadrul
firmei sau stocate. Ca urmare, chiar daca aceste elemente de venituri apar mentionate in
contul de profit si pierdere, nu se va tine seama de acestea in constructia tabloului de fluxuri.
In plus, o serie de intrari si iesiri de numerar (atragerea de resurse de la actionari si
creditori, respectiv rambursarea lor) nu tranziteaza conturile de venituri si cheltuieli,
alimentand in mod direct rubricele corespunzatoare din cadrul bilantului societatii
comerciale.
In concluzie, cele doua situatii financiare, contul de profit si pierdere si bilantul,prin
modificarile inregistrate, reflecta in mod direct sau indirect volumul fluxurilor de numerar
implicate in procesul de productie al intreprinderii.
3.2. Tabloul de finantare
Tabloul de finantare furnizeaza informatii privind evolutia globala a trezoreriei, ca

rezultanata a echilibrului financiar, fara a a evidentia raportul fluxurilor financiare legate de
exploatare, de finantare, sau de elementele exceptionale. Aceste explicatii sunt oferite de
tablourile fluxurilor financiare, respectiv de tabloul plurianual al fluxurilor financiare care
evidentiaza trezoreria la nivelurile economic, financiar si exceptional, cat si de tabloul
explicativ al variatiei trezoreriei care analizeaza fluxurile de trezorerie rezultate din
activitatea curenta, de investitii si de finantare.
Tabloul de finantare explica modul de formare a fondului de rulment net global si
modul de utilizare a acestuia, pana la determinarea unei trezorerii nete ca rezultat al bilantului
de la sfarsitul exercitiului contabil. Se stabileste, in principal, pe baza a doua bilanturi
succesive si a contului de profit si pierdere aferent exercitiului analizat.
Tabloul de finantare arata cum s-a realizat, in cursul exercitiului, echilibrul functional.
Prima condite pentru realizarea acestui tablou de finantare este ca bilantul de deschidere si cel
de inchidere al perioadei urmarite sa prezinte aceeasi structura functionala. Diferitele operatii
asupra trezoreriei influienteaza in mod direct analiza.
In primul rand , consecintele fenomenelor de decalaj intre momentul efectuarii

operatiilor si cel al incasarilor sau platilor propriu-zise care afecteaza trezoreria. In cazul
platilor in numerar, operatia are incidenta imediata asupra trezoreriei, in timp ce creditele
comerciale acordate sau obtinute genereaza decalaje de plati nefavorabile si respectiv
favorabile. Aceste decalaje apar sub forma de stocuri, creante si datorii de exploatare sau in
afara exploatarii la cele doua niveluri ale bilantului functional consacrate nevoii de fond de
rulment (NFRE si NFRAE).
In al doilea rand, este necesar sa se faca distinctie intre operatiile generatoare de
fluxuri monetare reale (venituri incasabile, cheltuieli platibile) si cele contabile de redresare
sau corectare a unor valori care nu vor avea impact asupra trezoreriei (operatii generatoare de
venituri si cheltuieli calculate).
Aceasta distinctie consta in faptul ca rezultatele contabile reflecta toate operatiile,
inclusiv amortizarile si provizioanele (calculate si reluarile) fara consecinte asupra trezoreriei,
in timp ce capacitatea de autofinantare nu retine decat operatiile cu incidenta imediata sau
amanata asupra trezoreriei.
Modul in care pot fi identificate sursele de numerar, respectiv utilizarile, pornind de la
modificarea valorii elementelor bilantiere este:
- reducerea marimii elementelor bilantiere de activ sau majorarea valorii elementelor
bilantiere de pasiv este echivalenta cu degajarea de numerar pentru intreprindere, si ca urmare
poate fi considerata sursa de numerar. Astfel in categoria surselor de numerar intra: vanzarea
mijloacelor fixe din proprietetea intreprinderii; lichidarea stocurilor de materii prime si/sau
produse finite; reducerea volumului de creante; majorarea creditelor contractate de la terti sau
a capitalurilor atrase de la actionari; cresterea decalajelor de plati catre furnizori, salariati,
stocuri, asociati;
- majorarea valorii elementelor bilantiere de activ sau reducerea marimii elementelor
bilantiere de pasiv presupune consumarea numerarului intreprinderii, reprezentatnd utilizari
ale acestuia in cadrul tabloului de finantare. Astfel in categoria utilizarilor de numerar intra:
investitii, achizitii de noi active, echipamente; majorarea stocului de materii prime si/sau
produse finite; cresterea volumului de creante; rambursarea creditelor contractate; diminuarea
datoriilor de exploatare; acumularea de pierderi; rascumpararea de actiuni de la asociatii
firmei.
In mod normal, totalitatea utilizarilor de numerar aferente activitatii desfasurate de
intreprindere in cursul unui exercitiu financiar ar trebui egalata cu sursele de numerar
obtinute in cursul aceluias exercitiu; in caz contrar, intreprinderea cheltuieste mai mult decat
suma de bani de care dispune efectiv, in mod direct sau indirect. In conditiile in care
managementul firmei reuseste echilibrarea surselor cu utilizarile (nevoile) de numerar, crizele
de trezorerie pot fi evitate sau constituie doar fenomene trecatoare.
Din cele prezentate rezulta ca, trezoreria intreprinderii variaza nu numai ca efect al
cheltuielilor si veniturile exercitiului, ci si ca urmare a variatiei stocurilor de active si a
soldurilor de creante si datorii, la sfarsitul exercitiului fata de inceputul acestuia. Trezoreria
intreprinderii, fiind unica, se va modifica si ca urmare a cheltuielilor platibile pentru
investitii, cat si a fluxurilor de capital si dobanzilor generate de activitatea financiara si
exceptionala a firmei in cursul exercitiului.
Tabloul de finantare cuprinde doua parti.
Prima parte a tabloului de finantare analizeaza modul de realizare, in dinamica, a

echilibrului structural intre elementele stabile ale bilantului functional, adica variatia fondului
de rulment net global (ΔFRNG). Aceasta parte a tabloului este rezultatul politicii de investitii
si de finantare promovata de firma in decursul perioadei analizate.
ΔFRNG = Δ Resurse durabile – Δ Intrebuintari stabile
sau altfel spus:
ΔFRNG = Δ Capitaluri permanente – Δ Active imobilizate
Punctul de plecare in constructia tabloului de finantare il reprezinta excedentul brut de

exploatare evidentiat in contul de rezultate, ca sursa potentiala pentru capacitatea de
autofinantare a firmei.
Capacitatea de autofinantare apare in prima parte a tabloului ca sursa stabila care
permite:
finantarea nevoilor stabile (investitii pentru cresterea imobilizarilor);
remunerarea proprietarilor fondurilor puse la dispozitia firmei (plata dividendelor);
rambursarea datoriilor financiare, pe termen lung si mediu, contractate in exercitiile
anterioare.
Cand capacitatea de autofinantare este insuficienta pentru finantarea nevoilor stabile,
intreprinderea apleleaza la surse externe stabile cum sunt:
aportul nou la capitalul social (prin emisiune de noi actiuni);
imprumuturi noi (printr-o emisiune suplimentara de obligatiuni sau prin solicitarea de

imprumuturi bancare);
cesiuni de active fixe.
Cresterea fondului de rulment net global evidentiata ameliorarea structurii financiare a
intreprinderii si are la origine cresterea resurselor durabile in raport cu nevoile stabile. Acesta
crestere dovedeste capacitatea firmei de a degaja un excedent monetar net din operatiile de
investitii si finantare pe termen lung (partea superioara a bilantului) cat si din activitatea de
exploatare (partea inferioara a bilantului) si de a-si imbunatatii sensibil situatia trezoreriei.
Reducerea fondului de rulment net global poate fi determinata de cresterea activelor
imobilizate si/sau de diminuarea resurselor stabile. Aceasta inseamna ca firma a investit
foarte mult iar efectele viitoare ale acestor investitii ar trebui sa-i permita reconstituirea
fondului de rulment. Pe de alta parte, diminuarea surselor stabile reflecta degradarea situatiei
financiare datorita pierderilor inregistrate in cursul perioadei de gestiune, sau poate fi
consecinta rambursarii imprumuturilor care, in timp, ar trebui sa permita ameliorarea
rezultatelor (cheltuieli financiare mai mici), deci a fondului de rulment net global.
Scaderea fondului de rulment net global dovedeste un dezechilibru financiar, care
corelat cu o crestere a nevoii de fond de rulment, conduce la un dezechilibru crionic al
trezoreriei si implicit la cresterea riscului de faliment al firmei.
Metodologia elaborarii tabloului de finantare – partea intai

Tabloul de finantare incepe prin a calcula variatia fondului de rulment net global:
Capitalurile permanente (resursele stabile) de care intreprinderea a dispus in cursul
exercitiului reprezinta variatia capitalurilor permanente intre inceputul si sfarsitul anului.
Activele imobilizate, realizate in cursul exercitiului, reprezinta variatia activelor
imobilizate intre inceputul si sfarsitul exercitiului financiar.
Vom continua cu explicatiile necesare pentru fiecare dintre elementele tabloului de
finantare pe cele doua categorii: resurse stabile si intrebuintari stabile. Resursele stabile
sunt: capacitatea de autofinantare, cesiunea sau reducerea elementelor de activ imobilizat,
cresterea capitalurilor proprii si cresterea datoriilor financiare.
Capacitatea de autofinantare se determina dupa relatia:
CAF = Rezultatul net

+ Amortizari calculate
+ Provizioane calculate
+ Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate

- Venituri din cesiunea elementelor de activ
- Reluari asupra amortismentelor si provizioanelor
- Cote parti din subventii virate asupra rezultatului
• Soldul final al amortizarilor se calculeaza dupa relatia:
AN = AN-1 + Amortizari calculate – Diminuari

unde:
AN = amortismente la sfarsitul anului N
AN-1 = amortismente la sfarsitul anului N-1
• Provizioanele calculate sunt date de relatia:
PN = PN-1 + Provizioane calculate – Reluari asupra provizioanelor

unde:
PN = provizioane la sfarsitul anului N
PN-1 = provizioane la sfarsitul anului N-1
Exista patru categorii de provizioane:
provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare;
provizioane pentru deprecierea activelor circulante;
provizioane reglementate;
provizioane pentru riscuri si cheltuieli.
• Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate (VCEAC):
VCEAC = VBICC – AEAC

unde:
VBICC = valoarea bruta a imobilizarilor corporale cedate la pretul de achizitie;
AEAC = amortizarea elementelor de activ cedate.
• Veniturile din cesiunea elementelor de activ sunt preluate din contul de rezultate,
respectiv de la veniturile exceptionale asupra operatiilor de capital. Informatia poate fi
reconstituita plecand de la valoarea net contabila a elementelor de activ cedate si de la plus
sau minus valoarile realizate prin cedarea activelor respective (plus valoarea din cesiuni =
VCEAC – pretul de cesiune).
• Reluari asupra amortismentelor si provizioanelor:

- reluarile asupra amortismentelor apar numai in cazuri exceptionale → in general
sunt doar reluari asupra provizioanelor, care se preiau din contul de rezultate.
• Cotele parti din subventiile virate asupra rezultatului se preiau din doua bilanturi
succesive, si anume:
daca nu au fost subventii noi in cursul exercitiului:
QP = SN-1 - SN
daca au fost subventii noi in cursul exercitiului:

QP = SN-1 - SN + NS
unde: QP = cote parti din subventii virate asupra rezultatului;
SN = subventii la sfarsitul anului N;
SN-1 = subventii la sfarsitul anului N-1;
NS = subventii noi.
Cesiunea sau reducerea elementelor de activ imobilizat:

cesiuni de imobilizari corporale si necorporale;
cesiuni de imobilixari financiare;
reducerile, corespund rambursarilor si se preiau din tabloul imobilizarilor.
Cresterea capitalurilor proprii:

cresterea capitalului sau aporturile noi la capitalul social. Doar cresterea capitalului in
numerar si in natura sunt retinute, in exclusivitate, ca fiind modalitati de sporire a
capitalurilor proprii;
cresterea altor capitaluri proprii, in pricipal, fiind vorba de noile subventii pentru
investitii obtinute de firma in cursul exercitiului.
Cresterea datoriilor financiare, reprezinta noile imprumuturi contractate in cursul

exercitiului (cu exceptia creditelor de trezorerie). Cand este vorba de imprumut obligatar,
suma imprumutului va fi pretul de emisiune (primele de rambursare sunt excluse).
DN = DN-1 + C – R
unde:
DN = datorii financiare la sfarsitul anului N;
DN-1 = datorii financiare la sfarsitul anului N-1;
C = cresterea datoriilor financiare (imprumuturi noi);
R = rambursarea datoriilor financiare.
Intrebuintarile stabile sunt: plata dividendelor datorate in exercitiul precedent,

achizitionarea elementelor de activ imobilizat, cheltuielile de repartizat asupra mai multor
exercitii, reducerea capitalurilor proprii si rambursarea datoriilor financiare.
Plata dividendelor datorate in exercitiul precedent (in ipoteza simplificata in care
profitul net s-a repartizat pentru rezerve o parte, iar diferenta s-a distribuit sub forma de
dividende).
Dividende = RezultatN-1 – (RezerveN – RezerveN-1)
sau
Dividende = RezultatN-1 – Cresterea rezervelor
Achizitionarea elementelor de activ imobilizat:

imobilizari necorporale
imobilizari corporale
imobilizari financiare
valorile sunt utilizate le valoarea bruta, respectiv pretul de achizitie.
IBN = IBN-1 + A – D
unde:
IBN = imobilizari brute la sfarsitul anului N;

IBN-1 = imobilizari brute la sfarsitul anului N-1;
A = achizitionari;
D = diminuari.
Cheltuielile de repartizat asupra mai multor exercitii cuprind cheltuieli printer care:
cheltuieli cu intretinerea de santier, cheltuieli cu reparatii majore, cheltuieli de emisiune a
imprumuturilor, etc. Aceste cheltuieli apar ca o intrebuintare falsa pe termen lung sau mediu,
constituind o cale indirecta pentru atenuarea unor cheltuieli de exploatare prin divizarea si
repartizarea lor pe mai multe exercitii.
Reducerea capitalurilor proprii reprezinta iesirile de fonduri (intrebuintarile).
Rambursarea datoriilor financiare , respectiv amortismentele imprumuturilor (fara

credite pe termen scurt) practicate in cursul exercitiului.
DN = DN-1 + Cresteri – Rambursari
unde:
DN = datorii la sfarsitul anului N;
DN-1 = datorii la sfarsitul anului N-1.
Se constata ca variatia FRNG depinde atat de rezultatul activitatii de exploatare cat si

de modificarea posturilor de bilant privind imobilizarile si capitalurile permanente (resursele
stabile).
A doua parte a tabloului de finantare explica variatia fondului de rulment net global
pe baza elementelor din partea de jos a bilantului functional, evidentiind aspectele
conjucturale ale activitatii si incidentele lor asupra trezoreriei. Aceasta parte analizeaza
modul cum s-a utilizat fondul de rulment net global (pentru acoperirea nevoii de fond de
rulment) in asigurarea echilibrului functional intre elementele ciclice ale bilantului (utilizari
si resurse ciclice) si ale echilibrului monetar dintre incasari si plati.
ΔFRNG = Δ Activ circulant (inclusiv active de trezorerie) – Δ Datorii pe termen scurt

(inclusiv pasive de trezorerie)
Metodologia elaborarii tabloului de finantare – partea a doua

Diferitele variatii inscrise in tabloul de finantare sunt obtinute prin compararea
valorilor brute ale posturilor cuprinse in cele doua bilanturi succesive.
Toate posturile de activ constituie intrebuintari, deci acestea trebuie finantate. Toate
posturile de pasiv constituie resurse.
In tablou se regasesc urmatoarele solduri:
• Variatia neta a exploatarii (ΔNFRE)
ΔNFRE = Δ Active de exploatare – Δ Datorii de exploatare
• Variatia neta in afara exploatarii (ΔNFRAE)

ΔNFRAE = Δ Altor debitori – Δ Altor creditori
• Variatia nevoii de fond de rulment care poate fi nevoie de fond de rulment sau
degajare neta de fond de rulment.
• Variatia neta a trezoreriei (ΔTN)

ΔTN = Δ Disponibilitatilor – Δ Creditelor de trezorerie
Suma soldurilor ΔNFRE, ΔNFRAE si a ΔTN reprezinta variatia fondului de rulment

net global, respectiv „intrebuintari nete” sau „resurse nete”.
ΔFRNG = ΔNFRE + ΔNFRAE + ΔTN
Observatie:
Atat prima parte cat si a doua parte a tabloului de finantare vor avea acelasi rezultat,
dar cu semn opus. Semnul diferit al rezultatului se explica prin faptul ca FRNG se obtine prin
doua modalitati diverse: in prima parte a tabloului se foloseste pasiv – activ, iar in a doua
parte a tabloului se foloseste activ – pasiv.
Tabloul de finantare „Nevoi – Resurse” explica o ecuatie fundamentala in analiza
financiara, si anume:
TABLOUL DE FINANTARE
NEVOI (INTREBUINTARI) RESURSE (DEGAJARI)
• Dividende platite in cursul exercitiului • Capacitatea de autofinantare a exercitiului

(datorate in exercitiul anterior) • Cesiunea sau reducerea elementelor de activ
• Achizitionarea elementelor de activ imobilizat:
imobilizat: • Cresterea capitalurilor proprii
• Cheltuieli de repartizat asupra mai multor • Cresterea datoriilor financiare
exercitii
• Reducerea capitalurilor proprii
• Rambursarea datoriilor financiare
Total nevoi Total resurse
ΔFRNG (resurse nete) ΔFRNG (intrebuintari nete)
Cresterea fondului de rulment (ΔFR)
I VARIATIA FONDULUI DE RULMENT NET GLOBAL
• Cresterea stocurilor si creantelor de • Reduceri de stocuri si creante de exploatare
exploatare • Reduceri alti debitori
• Cresteri alti debitori • Cresterea datoriilor de exploatare
• Reducerea datoriilor de exploatare • Cresterea datoriilor in afara exploatarii
• Reducerea datoriilor catre alti creditori
Cresterea NFR (ΔNFR)
II VARIATIA NEVOII DE FOND DE RULMENT
III VARIATIA TREZORERIEI NETE (ΔFRNG - ΔNFR)
Fig. 3.1.
Cheltuielile de repartizat asupra mai multor exercitii sunt reprezentate de sumele in

valoare bruta transferate asupra exercitiului, iar cresterea datoriilor financiare nu cuprind
creditele bancare pe termen scurt si soldul creditor de banca, precum nici primele de
rambursare a obligatiunilor.
Cateva sugestii in analiza cash – flow – ului pe baza tabloului de finantare:

- evidentierea separata, ca sursa interne de finantare pe termen lung, a fluxului de
numerar total rezultat din activitatile desfasurate de catre firma. Contrar convingerii multor
manageri, nu profitul este indicatorul care reflecta acest flux de numerar rezultat al intarilor si
iesirilor de cash implicate in activitatea desfasurata de intreprindere, ci indicatorul
„capacitatea de autofinantare”. Capacitatea de autofinantare a firmei este constituita in
principal din profitul net obtinut si amortizarile calculate de aceasta in anul de analiza.
CAF = PN + Amoanuala
Intreprinderea, prin derularea unei activitati profitabile, isi poate asigura partial sau
total autofinantarea activitatii sale;
- analiza fluxurilor de numerar atrase pe termen lung de la creditori ar trebui sa
cuprinda si aspecte legate de rentabilitatea utilizarii lor in raport cu costul acestora. O
rentabilitate scazuta a utilizarii in raport cu costul anunta deja viitoare probleme de lichiditate
si chiar situatia incetarii de plati.astfel este de mare ajutor o detaliere a fluxurilor de numerar
atrase pe termen lung si a utilizarii acestora, cu mentionarea costurilor si rentabilitatilor
aferente. Un caz clasic de deteriorare a lichiditatii firmei il constituie efectuarea de investitii
in conditiile in care posibilitatea de atragere de resurse pe termen mediu sau lung este redusa,
cum ar fi in situatia unei piete de capital in scadere, cresterii dobanzilor la creditele bancare,
emisiunii de bonuri de teraur cu dobanzi mari de care stat, reducandu-se astfel sansele de
reusita a unei eventuale emisiuni de obligatiuni efectuate de catre firma;
- fluxurile de numerar implicate in procesul de productie determina evolutia
necesarului de fond de rulment. Ca urmare, gestiunea eficienta sau ineficienta a procesului de
productie are un impact direct asupra nivelului acestui indicator. Urmarirea eficientei acestei
gestiuni se poate face analizand evolutia necesarului de fond de rulment. Variatia necesarului
de fond de rulment in sensul cresterii reprezinta imobilizari de numerar ce trebuie sustinute
prin resurse corespunzatoare de finantare (de regula resurse atrase pe termen lung). Un
exemplu il cosnstituie stocajul peste nevoile de productie ale intreprinderii, ca rezultat al unei
previziuni de crestere a preturilor la materiale, firma aprovizionandu-se cu stocuri peste
necesarul productiei. Imposibilitatea unei cresteri in aceeasi masura a datoriilor de exploatare
poate fi sursa deteriorarii situatiei trezoreriei.
3.3. Fluxurile de trezorerie in intreprindere
Toate operatiunile pe care intreprinderea le realizeaza se regasesc imediat sau la

termen, sub forma fluxurilor de trezorerie. Mentinerea echilibrului fluxurilor de trezorerie
este o conditie necesara peenitatii intreprinderii. O intreprindere poate fi considerata viabila,
numai daca activitatea sa degaja, in mod permanent, trezorerie.
Trezoreria permite aprecierea performantelor firmei, avand si un rol strategic, in ceea
ce priveste nivelul sau de formare cat si modul de utilizare. Degajarea (formarea) trezoreriei
(cash – flow – ului) este dovada pozitiei strategige a firmei in raport cu produsele sale,
concurentii sai si constrangerile exterioare. Acesta pozitie strategica satisfacatoare genereaza

importante fluxuri financiare care-i permit firmei procurarea capitalurilor externe, in special
de pe piata financiara sau plasarea excedentului de trezorerie.
De asemenea, trezoreria constituie un instrument de actiunela dispozitia
conducatorilor firmei pentru realizarea obiectivelor lor strategice. Astfel, trezoreria poate fi
utilizata, fie pentru achizitionatea echipamentelor indispensabile cresterii interne, fie pentru
procurarea titlurilor de participare care vizeaza cresterea externa. Trezoreria constituie, deci,
gajul flexibilitatii firmei. Trezorierul acesteia trebuie sa fie preocupat in permanenta de
plasarea eficienta a exdedentului global de trezorerie pe termen scurt (in conditii de
rentabilitate si lichiditate maxime si risc redus) inainte de aceasta sa fie angajat de firma in
deciziile strategige pe termen lung.
In cursul unui exercitiu dat, excedentul global de trezorerie se stabileste ca diferenta
intre incasarile si platile generate de intreaga activitate a firmei. Acest excedent global de
trezorerie provine din urmatoarele operatii distincte:
- operatii de gestiune, in principal operatii de exploatare, dar si alte operatii de
gestiune. Acesta categorie degaja excedentul de trezorerie al operatiilor de gestiune (ETOG)
si excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE);
- operatii de investitii si de finantare cere genereaza excedentul de trezorerie al
operatiilor de investitii si de finantare (ETOIF).
Excedentul de trezorerie al exploatarii

In ansamblul operatiilor de gestiune un loc important il ocupa operatiile de exploatare,
respectiv operatiilor ciclice caracteristice activitatii firmei.aceste operatii degaja in cursul
exercitiului un excedent (sau deficit) de trezorerie denumit „excedent/deficit de trezorerie al
exploatarii (ETE)”. Excedentul/deficitul de trezorerie al exploatarii este deci expresia
trezoreriei generate (sau consumata) in cursul exercitiului financiar numai de operatiile
privind exploatarea.
Excedentul de trezorerie al exploatarii se calcleaza dupa formula:
ETE = Incasari din exploatare – Plati pentru exploatare

unde:
Incasari din exploatare = Cifra de afaceri – Cresterea creditelor clienti
Plati pentru exploatare = Cheltuieli pentru exploatare – Cresterea datoriilor
catre furnizori – Cresterea altor datorii de exploatare
Prin dezvoltarea excedentului de trezorerie al exploatarii, acesta devine:
ETE = Incasari din vanzari

- Plati pentru cumparari
- Plati pentru alte cheltuieli de exploatare
- Regularizari privind TVA de plata
Prin insistare asupra dezvoltarii excedentului de trezorerie al explatarii se poate

ajunge la urmatoare formula de calcul:
ETE = Vanzari fara taxe

- Cumparari fara taxe
- Alte cheltuieli de exploatare (Δ stocurilor este exclusa)
- Δ Creante de exploatare
+ Δ Datorii de exploatare
Excedentul asupra operatiilor de exploatare generatoare de fluxuri financiare in

exrecitiul curent (ESO) fiind constituit din ansamblul elementelor:
ESO = Vanzari fara taxe

- Cumparari fara taxe
- Alte cheltuieli de exploatare (Δ stocurilor este exclusa)
Din cele doua formule de calcul ale excedentul de trezorerie al exploatarii si

excedentul asupra operatiilor de exploatare rezulta relatia:
ETE = ESO – Δ Creante de exploatare – Δ Datorii de exploatare

unde:
Δ Creante de exploatare – Δ Datorii de exploatare = Δ Operatiilor comerciale
in curs de realizare
Un alt mod de calcul al excedentului de trezorerie al exploatarii se bazeaza

determinarea trezoreriei de catre fluxurile generatoare de nevoi si resurse corectate cu
decalajele aparute intre nasterea fluxurilor financiare si realizarea lor efectiva in cazul
trezoreriei.
Legatura dintre excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) si excedentul brut de
exploatare (EBE) este pusa in evidenta de urmatoarele relatii:
ETE = Vanzari fara taxe - Cumparari fara taxe - Alte cheltuieli de exploatare (Δ
stocurilor este exclusa) - Δ Creante de exploatare + Δ Datorii de exploatare
si
EBE = Vanzari fara taxe + Productia stocata (Sf - Si) + Productia imobilizata –
Cumparari fara taxe – Δ Stocuri (Sf - Si) – Alte cheltuieli de exploatare
astfel
EBE – ETE = Productia stocata (S f - Si) + Δ Stocuri (Sf - Si) + Productia imobilizata +
Δ Creante de exploatare – Δ Datorii de exploatare
pentru ca
Productia stocata (Sf - Si) + Δ Stocuri (Sf - Si) = Variatia generala a stocurilor (ΔSt)
EBE – ETE = ΔSt + Δ Creante de exploatare – Δ Datorii de exploatare + Productia
imobilizata
ΔSt + Δ Creante de exploatare – Δ Datorii de exploatare = ΔNFRE
rezulta
ETE = EBE ± ΔNFRE – Productia imobilizata
Acesta ultima relatie foloseste semnul minus in cazul in care nevoia de fond de
rulment pentru exploatare creste (consuma trezorerie) si semnul plus in cazul in care nevoia
de fond de rulment pentru exploatare scade (degaja trezorerie.
Atunci cand nu exista productie imobilizata relatia evidentiaza fluxul real de
trezorerie al exploatarii a carui marime trebuie sa fie acoperitoare pentru finantarea
capitalului (EBE) si a crestrii nevoii de fond de rulment pentru exploatare.
Daca excedentul de trexorerie este negativ, inseamna ca exploatarea consuma
trezorerie, in loc sa degaje, adica incasarile sunt inferioare platilor. In acest caz, firma nu are
capacitatea de a face fata nevoilor de autofinantare a investitiilor, de asigurare a cresterii sale
sau de plata a dobanzilor si de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a platilor pentru
impozite si pentru dividende. Acesta situatie este grava si pe tremen lung compromite
supravietuirea firmei. Acest nivel financiar poate fi consecinta unei rentabilitati economice
insuficiente (EBE insuficient), sau a unei cresteri nejustificate a nevoilor de finantare a
activitatii de exploatare (cresterea foarte mare a NFRE). Aceasta situatie poate avea o durata
mai lunga numai daca firma isi gaseste, in alte operatii, completarea trezoreriei necesare
pentru a face fata platilor scadente.
Ca o concluzie a celor de mai sus, trebuie specificat ca excedentul brut de exploatare
devine indicatorul central in analiza fluxurilor financiare.
Excedentul trezoreriei degajat de ansamblul operatiilor de gestiune (ETOG)

Excedentul de trezorerie degajat de ansamblul operatiunilor de gestiune, regrupeaza
ETE si excedentul care provine din alte operatii de gestiune.
Relatia de calcul a excedentului de trezorerie al operatiilor de gestiune este:
ETOG = CAF – ΔNFR – Productia imobilizata
In situatia in care nu avem productie imobilizata un excedent de trezorerie al

operatiilor de gestiune negativ reflecta faptul ca gestiunea consuma trezorerie, iar un
excedent de trezorerie al operatiilor de gestiune pozitiv arata ce gestiunea degaja o trezorerie
superioara CAF. Daca excedentul de trezorerie al operatiilor de gestiune este egal cu
capacitatea de autofinantare inseamna ca gestiunea degaja o trezorerie egala cu capacitatea de
autofinantare.
Excedentul de trezorerie al operatiilor de investitii si finantare (ETOIF)

Acest indicator rezulta din calculul executat la tabloul de finantare – partea intai, pe
baza relatiei:
ETOIF = Resurse durabile (altele decat CAF) – Intrebuintari stabile – CAF

pentru ca:
Resurse durabile – Intrebuintari stabile = ΔFR
rezulta o noua relatie de calcul a excedentului de trezorerie al operatiilor de investitii
si finantare in situatia in care nu exista productie imobilizata:
ETOIF = ΔFR – CAF
Concluzie:
ETOG + ETOIF = ΔTN = ΔFRNG – ΔNFR
sau
ETOG = CAF – ΔNFR si ETOIF = ΔFRNG – CAF, deci ETOG + ETOIF = ΔFRNG
– ΔNFR
Excedentul de trezorerie al operatiilor de investitii si de finantare poate fi descompus

in doua elemente:
excedentul de trezorerie asupra operatiilor de investitii;
excedentul de trezorerie asupra operatiilor de finantare.
3.4. Tabloul fluxurilor de trezorerie
Tabloul fluxurilor de trezorerie reda o imagine a coerentei deciziilor strategice luate

de firma.
Structura tabloului se fundamenteaza pe urmatoarea logica financiara:
- tabloul urmareste sa evidentieze capacitatea firmei de a genera trezorerie (ETG) din
intreaga sa activitate;
- trebuie sa se constate in ce masura conducerea firmei are posibilitatea de a conserva
in totalitate, sau partial, aceasta trezorerie. Trebuie urmarita marimea prelevarilor obligatorii
care afecteaza aceasta trezorerie ca si partea care ramane la dispozitia conducatorilor firmei,
reprezentand fluxul de trezorerie disponibil (FTD);
- demersul continua cu cercetarea modului de utilizare a trezoreriei ramasa la
dispozitia firmei, in special pentru finantarea investitiilor, evidentiindu-se logica deciziilor de
investitii luate de conducatorii firmei;
- in cazul in care trezoreria disponibila (FTD) este insuficienta pentru acoperirea
investitiilor nete, care au fost arbitrajele efectuate de conducatorii firmei pentru procurarea
noilor resurse stabile?
Acest model de analiza evidentiaza garadul de libertate de care dispune firma in
gestionarea lichiditatilor, in raport cu potentialitatile sale si ierarhiharea prelevarilor pe care
aceasta le suporta.
Studiul fluxurilor de trezorerie permite aprecierea flexibilitatii trezoreriei si
furnizeaza, din acest punct de vedere, informatii privind vulnerabilitatea firmei.
OMF nr. 94/2001 reda doua metode de intocmire a situatiilor fluxurilor de trezorerie
si anume: metoda directa si metoda indirecta.
Metoda directa detaliaza intrarile si iesirile de numerar aferente activitatii de

exploatare a firmei. Intocmirea situatiei fluxurilor de trezorerie prin aceasta metoda
presupune reunirea informatiilor ce se regasesc in situatiile financiare anuale ale
intreprinderii (bilantul, contul de profit si pierdere), uneori fiind necesara chiar si balanta de
verificare pentru detalierea anumitor rubrici.
Situatia fluxurilor de trezorerie grupeaza intrerile si iesirile de numerar pe tipuri de
activitati desfasurate de catre firma, si anume:
fluxuri de numerar din activitatile de exploatare;
fluxuri de numerar din activitatile de investitii;
fluxuri de numerar din activitatile de finantare.
In cadrul fluxurilor de numerar din activitatile de exploatare sunt incluse:
- incasarile in numerar din vanzarile de bunuri si prestarea de servicii sau provenite
din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri, ce pot fi estimate pornind de la marimea
cifrei de afaceri realizate, corectata cu variatia soldului creantelor comerciale inregistrate de
firma in exercitiul financiar respectiv;
- platile in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii, a caror marime este reflectata
de volumul total reprezentand: cheltuielile cu materii prime si materiale consumabile, alte
cheltuieli materiale, alte cheltuieli din afara, respectiv cu energia si apa, cheltuieli privind
marfurile, cheltuieli privind prestatiile externe. Marimea acestora va fi ajustata cu variatia
soldului stocurilor de materii prime, materiale consumabile si marfuri, respectiv al datoriilor
comerciale inregistarte in firma in exercitiul financiar respectiv;
- platile in numerar catre si in numele angajatilor, reprezentate de cheltuielile cu
personalul ajustate cu variatia soldurilor conturilor bilantiere corespunzatoare;
- platile de numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar daca nu pot fi identificate
in mod specific cu activitatea de investitii si de finantare, sunt constituite de cheltuielile
reprezentand impozitul pe profit. Se presupune ca intreg impozitul pe profit este aferent
activitatii de exploatare a firmei.
In cadrul fluxurilor de numerar din activitatile de investitii sunt incluse:
- platile in numerar pentru achizitia de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si
alte active pe termen lung, ce se pot determina pornind de la marimea totala a cresterilor de
active imobilizate prezentate de intreprindere in cadrul anexelor la situatiile financiare.
Valoarea acestora va fi ajustata cu variatia datoriilor firmei de catre furnizorii de imobilizari;
- platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale

altor intreprinderi se regasesc in valoarea cresterii elementelor de activ respective, prezentata
de firma in cadrul anexelor la situatiile financiare;
- incasarea in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu si de creanta ale
altor firme sunt reflectate de valoarea variatiei in sensul reducerii imobilizarilor financiare din
proprietatea firmei ajustata cu marimea veniturilor si cheltuielilor obtinute din diferenta
existenta intre valoarea contabila si pretul de vanzare al acestora;
- avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parti sunt reprezentate de
valoarea cresterii elementelor bilantiere de activ corespunzatoare;
- incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre
alte parti sunt echivalente diminuarii elementelor bilantiere anterior prezentate.
In cadrul fluxurilor de numerar din activitatile de finantare sunt incluse:
- veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu a
caror marime este data de variatia in sensul cresterii a capitalului social al firmei, inclusiv a
primelor de capital, ajustata cu valoarea creantelor privind capitalul subscris si nevarsat;
- platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a rascumpara actiunile
firmei a caror valoare se regaseste in marimea variatiei, in sensul scaderii, a capitalului social,
inclusiv a rezervelor;
- veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte
imprumuturi sunt reprezentate de cresterea imprumuturilor si datoriilor asimilate, inregistrate
de firma in conturile aferente, la care se adauga veniturile din dobanzi, respectiv alte venituri
financiare, care apar in contul de profit si pierdere al societatii comerciale respective;
- platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune
de leasing financiar ce pot fi identificate in mod direct din analiza contractelor de leasing
detinute de intreprindere.
Suma tuturor acestor fluxuri de numerar se varegasi in trezoreria firmei, variatia
marimii sale in sensul cresterii va indica intrari de numerar mai mari decat iesirile. Din
analiza structurii fluxurilor de numerar se pot identifica factorii care au dus la aceasta situatie.
Astfel majorarea numerarului din trezoreria firmei poate fi rezultatul:
- unei activitati de exploatare eficiente, cu costuri mici, respectiv o rentabilitate
ridicata a resurselor investite;
- unei gestiuni mai bune a creantelor comerciale si a stocurilor intreprinderii;
- vanzarii unor imobilizari corporale, necorporale si financiare din proprieatea firmei;
- atragerii de resurse financiare de la actionari sau creditori.
In tabelul urmator este prezentata situatia fluxurilor de trezorerie prin metoda directa:
Tabloul fluzurilor de trezorerie

- metoda directa -
Explicatii N-1 N
ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
+ incasarile in numerar din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii
+ incasarile in numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane si
alte venituri
- platile in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii
- platile in numerar catre si in numele angajatilor
± platile in numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar daca nu pot
fi identificate in mod specific cu activitatile de investitii si de finantare
= Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare
ACTIVITATEA DE INVESTITII
- platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe,
active necorporale si alte active pe termen lung
+ incasarile de numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si
echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung
- platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si
de creanta ale altor intreprinderi
+ incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu
si de creanta ale altor firme
- avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parti
+ incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor
efectuate catre alte parti
= Fluxurile de numerar din activitatea de investitii
+ veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de
capital propriu
- platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a
rascumpara actiunile intreprinderii
+ veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si
alte imprumuturi
- rambursarile in numerar ale unor sume imprumutate
- platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate
de o operatiune de leasing financiar

= Fluxurile de numerar din activitatea de finantare
Fluxuri de numerar total
Numerar la inceputul perioadei
Numerar la sfarsitul perioadei
Fig. 3.2.
Metoda indirecta de elaborare a situatiei fluxurilor de trezorerie duce la obtinerea

aceluiasi rezultat ca la metoda directa, diferita fiind doar modalitatea de analiza a fluxurilor
de numerar implicate in activitatea de exploatare a firmei.
Pornind de la valoarea contabila a rezultatului exercitiului financiar, sunt operate
ajustari in scopul determinarii fluxului de numerar echivalent al acestuia. Principalele ajustari
sunt:
- eliminarea efectelor contabilitatii de angajamente prin luarea in calcul a variatiei
capitalului de lucru net. In acest sens, din rezultatul exercitiului vor fi scazute variatia
elementelor de stoc, respectiv variatia creantelor si se va adauga variatia datoriilor de
exploatare;
- eliminarea elementelor de venituri si cheltuieli nemonetare (amortizarile si
provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu
amortizarea si provizioanele constituite si scaderea veniturilor din reluarea provizioanelor;
- eliminarea elementelor de venituri si cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de
exploatare a firmei.
Marimea fluxurilor de numerar din activitatile de exploatare (cash – flow – ul
operational) este determinata prin formula:
CFop = PN – Rezultatul financiar + Amo – ΔNFR

unde:
ΔNFR = variatia necesarului de fond de rulment;
Amo = cheltuielile cu amortizarea calculata de firma in exercitiul financiar respectiv;
PN = rezultatul exercitiului (mai putin rezultatul aferent vanzarii activelor imobilizate,
calculat ca diferenta intre pretul de vanzare si valoare lor net contabila).
Marimea fluxurilor de numerar din activitatea de investitii (cash – flow – ul din

activitatea de investitii) este determinata prin relatia:
CFinv = (IMO0 – Amo) – IMO1 + Rezultatul aferent vanzarii activelor imobilizate

unde:
IMO1 = marimea neta de amortizare a activelor imobilizare in proprietatea firmei la
sfarsitul exercitiului financiar;
IMO0 = marimea neta de amortizare a activelor imobilizare in proprietatea firmei la
inceputul exercitiului financiar;
Amo = cheltuielile cu amortizarea calculata de firma in exercitiul financiar respectiv.
O valoare pozitiva a cash – flow – ul din activitatea de investitii indica realizarea de
dezinvestitii de catre firma, ceea ce este echivalent cu intrari de numerar in trezoreria
acestora, in timp ce o valoare negativa reprezinta o a locare de fonduri din trezoreria firmei
pentru efectuarea de investitii.
Marimea fluxurilor de numerar din activitatea de finantare (cash – flow – ul din

activitatea de finantare) este determinata prin relatia:
CFfin = ΔCPR + ΔDATfin – Dividende + Rezultatul financiar

unde:
ΔCPR = variatia capitalurilor proprii ca rezultat al emisiunii de noi actiuni sau al
rascumpararii unie parti a actiunilor existente. Nu se iau in calcul modificarile capitalurilor
proprii ca efect al reevaluarilor activelor imobilizate sau al acumularilor de profituri
nerepartizate;
ΔDATfin = variatia marimii imprumuturilor contractate de la terti de catre firma
(majorarea celor existente sau rambursarea unei parti dintre acestea). In aceasta categorie nu
intra decalajele de plati ale firmei catre furnizori, salariati, stat, asociati, ce formeaza
ansamblul datoriilor de exploatare.
Daca cash – flow – ul din activitatea de finantare este pozitiv, aceste reprezinta
alimentarea trezoreriei firmei cu resurse de finantare atrase de la actionarii sau creditorii
acesteia.
Situatia fluxurilor de trezorerie este data de suma dintre fluxurile de numerar din
activitatea de exploatare, fluxurile de numerar din activitatea de investitii si respectiv
fluxurile de numerar din activitatea de finantare.
CF = ΔTN = CFop + CFinv + CFfin

unde:
CF = cash – flow – ul (fluxul de numerar) rezultat din activitatea desfasurata de firma
in exercitiul financiar respectiv;
ΔTN = variatia nivelului trezoreriei intreprinderii ca rezultat al intrarilor si iesirilor de
numerar in cursul exercitiului financiar respectiv. Un sold final mai mare decat soldul initaial
al acesteia va indica acumulari de numerar din activitatea desfasurata.
Defalcarea fluxurilor de numerar pe cale trei activitati – exploatare, investitii si

finantare – ne ofera o imagine mai buna a cauzelor evolutiei favorabile sau defavorabile a
nivelului trezoreriei firmei. Astfel diminuarea sa (ΔTN < 0) poate fi o situatie ce tine de
politica financiara sau de investitii a intreprinderii pentru acel exercitiu financiar (CF inv >0
sau CFfin < 0) sau poate fi o problema de gestiune, de insuficienta a activitatii de exploatare
(CFop <0).
Situatia fluxurilor de trezorerie prin metoda indirecta este prezentat in urmatorul

tabel:
Tabloul fluxurilor de trezorerie

- metoda indirecta -
Explicatii N-1 N
+ rezultatul net
- modificarile pe parcursul perioadei ale capitalului circulant
+ ajustari pentru elementele nemonetare si alte elemente incluse la
activitatile de investitii sau de finantare
= Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare
- platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe,
active necorporale si alte active pe termen lung
+ incasarile de numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si
echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung
- platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si
de creanta ale altor intreprinderi
+ incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu
si de creanta ale altor firme

- avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parti
+ incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor
efectuate catre alte parti
= Fluxurile de numerar din activitatea de investitii
+ veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de
capital propriu
- platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a
rascumpara actiunile intreprinderii
+ veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si
alte imprumuturi
- rambursarile in numerar ale unor sume imprumutate
- platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate
de o operatiune de leasing financiar
= Fluxurile de numerar din activitatea de finantare
Fluxuri de numerar total
Numerar la inceputul perioadei
Numerar la sfarsitul perioadei
Fig. 3.3.
Capitolul 4
Diagnosticul rentabilitatii
4.1. Diagnosticul rentabilitatii - generalitati
Rentabilitatea este un indicator financiar care are mai multe modalitati de exprimare,
in functie de tipul de rentabilitate pe care dorim sa o calculam. Acest indicator reprezinta
rentabilitatea cu care au fost investite capitalurile atrase de la diversi investitori.
Principalele obiective in cadrul analizei pe baza ratelor constau in studierea succesiva
a cel putin trei dimensiuni financiare ale intreprinderii: rentabilitate, lichiditate si structura
financiara.
Ratele de rentabilitate pot fi impartite in trei catalogii fundamentale: rata de
rentabilitate globala a ansamblului de capitaluri investite, rata de rentabilitate a capitalurilor
investite de proprietari si rata de rentabilitate a capitalurilor investite de creditori.
4.2. Rata de rentabilitate a capitalurilor investite de proprietari
Rata de rentabilitate a capitalurilor investite de proprietari este recunoscuta ca

rentabilitate financiara si se calculeaza ca raport intre rezultatul net al exercitiului si capitalul
investit de proprietari in firma in cursul aceluiasi exercitiu financiar:
Rentabilitatea financiara = Profitul net / Capitaluri proprii
Aceasta rata da informatii in legatura cu decizia actionarilor de a investi sau de a se

retrage dintr-o afacere.
4.3. Rata de rentabilitate a capitalurilor investite de creditori

Rata de rentabilitate a capitalurilor investite de creditori presupune raportarea
rezultatului distribuit creditorilor intreprinderii la suma capitalurilor imprumutate de la
acestia pe durata exercitiului financiar. Aceasta rentabilitate se calculeaza ca raport intre
cheltuielile privind dobanzile si datoriile financiare.
Rentabilitatea creditorilor intreprinderii (rata dobanzii) = Cheltuieli privind dobanzile /

Datorii financiare
Cunoscuta si sub numele de rata dobanzii, rentabilitatea capitalurilor investite de

creditori reprezinta rata de dobanda medie platita de firma la creditele contractate.
Rata de rentabilitate globala a ansamblului de capitaluri investite in firma
Rata de rentabilitate globala a ansamblului de capitaluri investite in firma este de fapt

rentabilitatea economica, si reprezinta rata de rentabilitate a ansamblului capitalurilor atrase
de aceasta de la proprietarii si creditorii sai.
Rata de rentabilitate economica este raportul dintre rezultatul din exploatare net de
impozit si activul economic. Daca intram mai in detaliu, stiind ca rezultatul din exploatare net
de impozit este suma dintre profitul net si dobanzi si ca activul economic reprezinta suma
dintre capitalurile proprii si datoriile financiare, putem da o alta formula de calcul pentru
rentabilitatea economica astfel: raportul dintre profitul net si dobanzi, pe de o parte, si
capitaluri proprii si datorii financiare, pe de alta parte.
Rentabilitatea economica = Rezultatul din exploatare net / Activul economic
sau
Rentabilitatea economica = (Profit net + Dobanzi) / (Capitaluri proprii + Datorii financiare)
Studiu de caz
Prezentarea firmei
Cadru legislativ
Firma Montero Soft SRL are sediul in Bucuresti si a fost inmatriculata in 1998
intocmai cu prevederile legii 31/1990, republicata. Contabilitatea este tinuta in partida dubla
de catre firma de control si audit financiar R&M Audit SRL. Inregistarile contabile sunt
realizate la zi pe suport informatic, conform legii contabilitatii nr. 82/1992.
Scurt istoric
Firma analizata ca studiu de caz in acesta lucrare a beneficiat de o sustinere puternica

din partea Montero Grup, unul dintre principalii importatori si distribuitori de produse
farmaceutice din Romania. Firma Montero Soft a fost infiintata ca o necesitate. Deoarece in
anii 1997-1998 Montero Grup ajunsese la un stadiu al evolutiei si al volumului de munca
foarte inalt, a fost necesara crearea unei baze de date care sa raspunda exact cerintelor
grupului. Pentru ca informatizarea activitatii ar fi necesitat o investitie mult prea mare,
conducatorii grupului au luat decizia de a infiinta o societate care sa aiba drept domeniu de
activitate crearea si comercializarea de soft.
In timp s-a dovedit ca acesta solutie a fost mult mai profitabila decat oricare alta
optiune ar fi avut la momentul deciziei. Prin infiintarea acestei firme, Montero Grup, a
beneficiat de un program informatic care sa raspunda intocmai nevoilor grupului, o solutie a
caror costuri au fost cele mai mici, comparativ cu pretul oricarui program de soft din piata, la
acea vreme. Si mai surprinzator este faptul ca numarul clientilor creste de la un exercitiu
financiar la altul.
Scop. Obiect de activitate
Montero Soft SRL este o companie furnizoare de produse si servicii informatice

pentru farmacii si depozite de produse farmaceutice. Daca misiunea initiala a companiei a
fost de creare a unui soft care sa satisfaca necesitatile grupului Montero, astazi misiunea
firmei este de a rezolva complet si coerent problemele de informatizare si comunicatii ale
clientilor sai.
Pe parcursul celor sapte ani, compania a conceput, dezvoltat si implementat o solutie
dedicata, completa, flexibila si accesibila pentru informatizarea unei farmacii: Platforma
PharmEc. Incepand din 1998, aceasta utilizeaza platforma PharmEc in toate activitatile
Montero Soft si Montero Grup, ceea ce constituie o garantie ca platforma va fi mentinuta si
perfectionata permanent.
Platforma PharmEc include patru aplicatii cu functii individualizate:
PharmEc – Farmacie asigura urmarirea marfurilor de la intrare si pana la vanzarea cu
amanuntul, alcatuieste rapoarte, gestioneaza turele, calculeaza retete compensate; pe scurt
face posibila functionarea unei farmacii la randament maxim, cu resurse minime.
PharmEc – Depozit este o aplicatie rapida si usor de utilizat pentru gestiunea
depozitelor de medicamente.
PharmEc 3 – Management lanturi de farmacii. Aplicatie bazata pe o tehnologie
moderna, ce permite managementul centralizat al lanturilor de farmacii.
PharmEc – POS este o aplicatie omologata de Ministerul Finantelor (aviz 0057 din 6
aprilie 2000), ce vine in completarea programelor de gestiune, facand posibila vanzarea
produselor in regim fiscal, cu ajutorul imprimantei fiscale Epson MF Romania.
Activitatea firmei este evidentiata in doua parti: soft si hard. Softul este activitatea de
exploatare, in timp ce hardul reprezinta activitatea in afara exploatarii. Aceasta diferentiere s-
a facut datorita faptului ca scopul infiintarii firmei a fost creearea si comercializarea
programelor informatice, iar mai tarziu s-a vazut necesara si aducerea unei noi activitati in
portofoliul intreprinderii care sa satisfaca nevoile de hard ale clientilor.
Structura organizatorica a firmei

Structura organizatorica a firmei Montero Soft SRL
DIRECTOR
GENERAL
DIRECTOR DIRECTOR DIRECTOR DIRECTOR

VANZARI PROGRAMATO HARD ADMINISTRA
RI TIV
SEF SEF
PROIECT PROIECT
FARMACII DEPOZITE
Principalele atributii ale departamentului financiar – contabil
Compartimenul financiar – contabil este reprezentat de firma R&M Audit SRL care,
prin contractul de prestari dervicii incheiat cu Montero Soft SRL, se obliga din punct de
vedere contabil sa verifice si sa inregistreze documentele primare, sa intocmeasca balanta de
verificare lunara, sa intocmeasca bilantul contabil anual si semestrial si sa raspunda pentru
serviciile prestate in fata controalelor de la Ministerul Finantelor.
Din punct de vedere financiar R&M Audit SRL are obligativitatea de a se ocupa de
relatia cu institutiilor bancare, de a realiza platile catre furnizori, de a urmari incasarile de la
clienti si de a intocmi situatii si analize financiare (pe baza documentelor puse la dispozitie de
personalul de la contabilitate).
Veniturilor intreprinderii
Veniturile Montero Soft sunt aduse din cele doua activitati ale firmei si anume
activitatea de soft si cea de hard. Pe toata perioada functionarii firmei, veniturile provenite
din activitatea de vanzare si actualizare de soft au fost mai mari procentual decat veniturile
provenite din activitatea de prestare de servicii si de vanzare de hard.
Cheltuielile intreprinderii
Pagina 55 din 93
Cheltuielile Montero Soft sunt reprezentate de achizitionarea de piese de schimb,

plata chiriei si utilitatilor la intreprinderea Pumac SA cu care s-a incheiat un contract de
inchiriere, plata salariilor, achizitionarea de autoturisme necesare la deplasarea angajatilor
catre clienti, combustibil, consumabile, diurne, plata datoriilor catre stat, etc.
Prezentarea lucrarii
Analiza financiara pe baza bilantului
In analiza bilantului financiar este necesara prezentarea bilantului sub forma

simplificata. Elementele bilantiere sunt totalizate si centralizate ca in Tabel 1.
Asa cum am precizat in capitolul 1 al acestei lucrari, activul imobilizart net si pasivele
de capital redau echilibrul financiar pe tremen lung, in timp ce activul circulant net impreuna
cu activele de trezorerie si datoriile cu scadente mai mici de un an imreuna cu pasivele de
trezorerie reprezinta echilibrul financiar pe termen scurt. In continuare voi prezenta acesti
indicatori pentru cei patru ani de analiza.
De la o prima vedere se poate observa ca in nici unul din cei patru ani de analiza
financiara nu se realizeaza nici echilibrul financiar pe termen scurt si nici echilibrul financiar
pe termen lung.
Activul imobilizat net 2001 = 139.433 mii lei

Pasivele de capital 2001 = 108.042 mii lei
Activul pe termen lung 2001 > Pasivele pe termen lung 2001
Activul circulant net 2001 = 484.754 mii lei

Activele de trezorerie 2001 = 43.658 mii lei
Datoriile cu scadente mai mici de un an 2001 = 559.803 mii lei
Pasivele de trezorerie 2001 = 0 mii lei
Activul pe termen scurt 2001 < Pasivele pe termen scurt 2001
Pagina 56 din 93

Activul circulant net 2002 = 809.765 mii lei

Activele de trezorerie 2002 =111.228 mii lei
Datoriile cu scadente mai mici de un an 2002 = 1.193.759 mii lei
Pagina 57 din 93
Pasiv
icatori 2001 2002 2003 2004 Denumire indicatori 2001 2002 2003
izate Pasive permanente (cu
lichiditate exigibilitate mai mare de
n an) un an)
necorporale 6.191 3.339 53.843 174.856 - capital social 4.000 4.000 4.000
corporale 132.842 404.714 736.214 1.566.355 - rezerve 104.042 131.687 150.662
financiare 400 400 400 0 - rezerve din reevaluare 0 0 0
nte nete (cu Datorii cu scadente mai
elor de mici de un an (cu exceptia
pasivelor de trezorerie)
114.177 187.200 332.830 892.829 - furnizori 462.805 1.193.759 3.223.13
enti 370.577 622.565 2.048.223 2.639.279 - venituri inregistrate in 96.998 0 0
avans
orerie 43.658 111.228 206.291 610.726 Pasive de trezorerie 0 0 0
667.845 1.329.446 3.377.801 5.884.045 Total pasiv 667.845 1.329.446 3.377.80
Tabel 1. Structura bilantului in forma simplificata
mii lei


Activul circulant net 2003 = 2.381.053 mii lei

Activul imobilizat net 2004 = 1.741.211 mii lei

Pagina 58 din 93
Activul circulant net 2004 = 3.532.108 mii lei

Avand in vedere ca activul imobilizat net reprezinta nevoile permanente, pasivele de

capital reprezinta capitaluri permanente, activul circulant net si activele de terzorerie
reprezinta nevoile temporare, iar datoriile cu scadente mai mici de un an si pasivele de
trezorerie reprezinta resursele temporare se poate observa ca in fiecare din cei patru ani doar
nevoile temporare pot fi finantate din resursele temporare, in timp ce nevoile permanente sunt
finantate si din alte surse in afara de resursele permanente. Din cele relatate rezulta ca nu este
respectat principiul de finantare: nevoilor permanente li se aloca resurse permanente.
Echilibrul pe termen lung poate fi identificat prin fondul de rulment permanent sau
financiar (FRF):
FRF = Capital propriu total + Imprumuturi si datorii financiare pe termen mediu si lung –
Active imobilizate totale
sau
FRF = Activ circulant net – Datorii mai mici de un an + Pasive de trezorerie
FRF 2001 = 108.042 – 139.433 = 484.754 + 43.658 – 559.803 = - 31.391 mii lei
FRF 2001 < 0
FRF 2002 = 135.687 – 408.453 = 809.765 + 111.228 – 1.193.759 = - 272.766 mii lei
FRF 2002 < 0
FRF 2003 = 154.662 – 790.457 = 2.381.053 + 206.291 – 3.223.139 = - 635.795 mii lei
FRF 2003 < 0
Pagina 59 din 93
FRF 2004 = 396.374 – 1.741.211 = 3.532.108 + 610.726 – 5.487.671 = - 1.344.837 mii

lei
FRF 2004 < 0
Valoarea negativa a fondului de rulment reflecta absorbirea unei parti din resursele
temporare pentru finantarea unor nevoi permanente. Acest femomen este opus principiului de
finantare si astfel este generat un dezechilibru financiar. Avand in vedere faptul ca domeniul
de activitate al firmei analizate este comertul, situatia creata de dezechilibrul financiar nu este
alarmanta. In cazul intreprinderilor cu activitate comerciala se poate accepta ca fondul de
rulment sa fie negativ pentru ca datoriile fata de furnizorii de marfuri pot fi asimilate
resurselor permanente.
Situatia in care activele circiulante transformabile in lichiditati sunt insuficiente
pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt reflecta, cel putin la prima vedere, o stare de
dezechilibru, o situatie defavorabila sub aspectul solvabilitatii. Aprecierea precisa a
perspectivelor solvabilitatii intreprinderii presupune analiza detaliata a structurii activelor
circulante si a datoriilor pe termen scurt, in acest sens fiind utila situatia creantelor si
datoriilor intocmita in functie de lichiditatea si respectiv exigibilitatea acestora.
Pentru a observa evolutia firmei din punctul de vedere a fondului de rulment financiar
vad necesar intocmirea un grafic:
Evolutia FR - ului
0 mii lei
-31.391
-200.000 mii lei
-400.000 mii lei -272.766
-600.000 mii lei
-800.000 mii lei

-635.795
-1.000.000 mii lei
-1.200.000 mii lei
-1.400.000 mii lei

-1.344.837
FR 2001 FR 2002 FR 2003 FR 2004
Grafic 1. Evolutia Fondului de rulment financiar in cei patru ani de analiza financiara
Pagina 60 din 93
Evolutia indicatorilor si a elementelor bilantiere se poate urmarii si prin studierea

variatiilor in valori absolute si relative ale acestora. In cazul de fata este relevant a se calcula
variatiile pentru fondul de rulment, capitaluri proprii si active permanente.
mii lei
VARIATII ABSOLUTE / RELATIVE 2001 2002 2003 2004
Variatia absoluta a FRF - -241.375 -363.029 -709.042
Variatia relativa a FRF - 769 % 133 % 112 %
Variatia absoluta a capitalurilor proprii - 27.645 18.975 241.712
Variatia relativa a capitalurilor proprii - 26 % 14 % 156 %
Variatia absoluta a activelor permanente - 269.020 382.004 950.754
Variatia relativa a activelor permanente - 193 % 94 % 120 %
Tabel 2.
Pentru ca fondul de rulment poate fi analizat si in functie de structura capitalurilor

permanente este necesara calcularea fondului de rulment propriu si a fondului de rulment
imprumutat. Aceasta analiza pune in evidenta gradul in care echilibrul financiar se asigura
prin capitalurile proprii.
FR propriu = Capital propriu total – Total active imobilizate

FR propriu 2001 = 108.042 – 139.433 = - 31.391 mii lei
FR propriu 2004 = 396.374 – 1.741.211 = - 1.344.837 mii lei
FR imprumutat = FRF – FR propriu

FR imprumutat 2001 = (- 31.391) – (- 31.391) = 0 mii lei
FR imprumutat 2002 = (- 272.766) – (-272.766) = 0 mii lei
Pagina 61 din 93
FR imprumutat 2003 = (-635.795) – (- 635.795) = 0 mii lei
FR imprumutat 2004 = (- 1.344.837) – (-1.344.837) = 0 mii lei
Din calculele efectuate mai sus rezulta ca firma Montero Soft SRL nu finanteaza
nevoile pe termen scurt din indatorari pe termen lung.
Necesarul de fond de rulment
NFR = (Active circulante – Active de trezorerie) – (

Datorii cu scadente mai mici de un an – Pasive de trezorerie)
NFR 2001 = 484.754 – 559.803 = - 75.049 mii lei

NFR 2001 < 0
NFR 2002 = 809.765 – 1.193.759 = - 383.994 mii lei

NFR 2002 < 0
NFR 2003 = 2.381.053 – 3.223.139 = - 842.086 mii lei

NFR 2003 < 0
NFR 2004 = 3.532.108 – 5.487.671 = - 1.955.563 mii lei

NFR 2004 < 0
Valoarea negativa a necesarului de fond de rulment semnifica un surplus de resurse

temporare in raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante. In acest studiu de caz,
necesarul de fond de rulment mai mic decat 0 este o situatie favorabila pentru ca rezulta din
accelerarea rotatiei activelor circulante si din angajarea de datorii cu scadente mai mari (45 de
zile comparativ cu 30 de zile – scadenta incasarilor de la clienti). Cu alte cuvinte: s-au
urgentat incasarile si s-au relaxat platile.
In mod normal, nevoia de fond de rulment reprezinta o diferenta ce trebuie finantata
pentru a avea siguranta pe perioada imediat urmatoare, dar in acest caz nevoia de fond de
Pagina 62 din 93
rulment negativa constituie o sursa temporara, care nu trebuie finantata, ci dimpotriva, ea

finanteaza fondul de rulment si trezoreria.
Ca si in cazul fondului de rulment financiar, vom scoate in evidenta evolutia nevoii de
fond de rulment printr-o reprezentare grafica:
Evolutia NFR - ului
0 mii lei
-200.000 mii lei -75.049
-400.000 mii lei
-383.994
-600.000 mii lei
-800.000 mii lei
-842.086
-1.000.000 mii lei
-1.200.000 mii lei
-1.400.000 mii lei
-1.600.000 mii lei
-1.800.000 mii lei
-2.000.000 mii lei -1.955.563
NFR 2001 NFR 2002 NFR 2003 NFR 2004
Grafic 2. Evolutia Nevoii de fond de rulment in cei patru ani de analiza financiara
Asa cum am mai spus, obtinerea variatiilor in valori absolute si relative, ajuta la o
analiza mai precisa asupra evolutiei indicatorilor si a elementelor bilantiere. In acest moment
trebuie prezentate variatiile nevoii de fond de rulment, a stocurilor, a creantelor si a
furnizorilor.
mii lei
Variatia absoluta a NFR - -308.945 -458.092 -1.113.477
Variatia relativa a NFR - 412 % 119 % 132 %
Variatia absoluta a stocurilor - 73.023 145.630 559.999
Variatia relativa a stocurilor - 64 % 78 % 168 %
Variatia absoluta a creantelor - 251.988 1.425.658 591.056
Variatia relativa a creantelor - 68 % 229 % 29 %
Variatia absoluta a furnizorilor - 730.954 2.029.380 2.264.532
Variatia relativa a furnizorilor - 158 % 170 % 70 %
Tabel 3.
Trezoreria neta
Pagina 63 din 93
TN = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment
TN 2001 = (- 31.391) – (- 75.049) = 43.658 mii lei
TN 2002 = (- 272.766) – (- 383.994) = 111.228 mii lei
TN 2003 = (- 635.795) – (- 842.086) = 206.291 mii lei
TN 2004 = (-1.344.837) – (- 1.955.563) = 610.726 mii lei
Trezoreria neta pozitiva este rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii.

Faptul ca trezoreria neta pozitiva este un excedent de finantare care se regaseste sub forma
disponibilitatilor banesti in conturi bancare si in casa, este o dovada ca activitatea societatii
Montero Soft SRL este una eficienta.
Aceasta situatie favorabila din cei patru ani de analiza financiara se concretizeaza intr-
o imbogatire a trezoreriei, intrucat intreprinderea dispune din abundenta de lichiditati care ii
permit, atat rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cat si efectuarea diverselor
plasamente eficiente si in deplina siguranta pe piata monetara si/sau financiara. In acest caz
se poate vorbi despre o autonomie financiara pe termen scurt.
Un fenomen foarte important este nu numai ca trezoreria neta este pozitiva, ci faptul
ca trezoreria neta este pozitiva pe parcursul a mai multor exercitii financiare succesive. In
cazul de fata trezoreria neta este pozitiva pentru toti cei patru ani de analiza. Acest fapt
demonstreaza o rentabilitate economica ridicata si posibilitatea plasarii rentabile a
disponibilitatilor banesti pentru intatirea pozitiei firmei pe piata.
Printre cele mai importante fenomene se inumara si nedependenta firmei de surse
externe de finantare, care ar fi fost inevitabil de utilizat in cazul in care trezoreria neta ar fi
avut valori negative.
Evolutia trezoreriei nete de la un an la altul in perioada analizata, poate fi observata in
urmatorul grafic:
Pagina 64 din 93
Evolutia TN
610.726
700.000 mii lei
600.000 mii lei
500.000 mii lei
400.000 mii lei
206.291
300.000 mii lei
200.000 mii lei 111.228
43.658
100.000 mii lei
0 mii lei
TN 2001 TN 2002 TN 2003 TN 2004
Grafic 3. Evolutia Trezoreriei nete in cei patru ani de analiza financiara
Cash-flow
CF = Trezoreria neta1 - Trezoreria neta0
CF 2002 = TN 2002 – TN 2001 = 111.228 - 43.658 = 67.570 mii lei
CF 2003 = TN 2003 – TN 2002 = 206.291 - 111.228 = 95.063 mii lei
CF 2004 = TN 2004 – TN 2003 = 610.726 - 206.291 = 404.435 mii lei
Cash-flow-ul reprezinta fluxul monetar net al exercitiului. Acest indicator este pozitiv
in prezentul studiu de caz, ceea ce semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a
investitiilor, adica o imbogatire a activului net real si in acelasi timp o confirmare a majorarii
valorii proprietatii.
Se poate observa o crestere continua a cash-flow-ului, dar mai ales o crestere
surprinzatoare pentru anii 2003 – 2004 comparativ cu anii 2002 – 2003 si 2001 – 2002.
Aceasta crestere spectaculoasa se poate evidentai mai bine inurmatoarea reprezentare grafica:
Pagina 65 din 93
Evolutia cash-flow-ului
404.435
500.000 mii lei
400.000 mii lei
300.000 mii lei
67.570 95.063
200.000 mii lei
100.000 mii lei
0 mii lei
CF 2002 CF 2003 CF 2004
Grafic 4. Evolutia Cash – flow - ului in perioada analizata
Fondul de rulment net global
FRNG = Capital permanent – Active imobilizate
FRNG 2001 = 108.042 – 139.433 = - 31.391 mii lei
FRNG 2002 = 135.687 – 408.453 = - 272.766 mii lei
FRNG 2003 = 154.662 – 790.457 = - 635.795 mii lei
FRNG 2004 = 396.374 – 1.741.211 = - 1.344.837 mii lei
Fondul de rulment net global reda necesarul de finantare care poate fi asigurat pe
seama resurselor pe termen lung dupa cum se poate observa din formula de calcul.
Analiza rezultatelor intreprinderii

Structura contului de profit si pierdere
Pagina 66 din 93
CHELTUIELI 2001 2002 2003 2004 VENITURI

Cheltuieli cu materiile 132.770 261.285 804.403 1.898.457 Productia vanduta
prime si materialele
consumabile
Alte cheltuieli materiale 52.737 162.017 107.418 190.301 Venituri din vanzarea
marfurilor
Cheltuieli privind 2.314.734 2.594.389 4.631.664 4.889.322 Alte venituri din
marfurile exploatare
Servicii executate de terti 13.983 438 17.680 44.255

Impozite, taxe si 62.745 80.127 64.468 78.532
varsaminte asimilate
Cheltuieli cu personalul 395.370 1.077.632 1.197.972 1.557.183
Alte cheltuieli de 587.853 1.116.597 3.597.257 3.950.106
exploatare
Amortizari si provizioane 46.983 94.327 147.773 506.628
pentru deprecierea
imobilizarilor corporale si
necorporale

TOTAL CHELT 3.607.175 5.386.812 10.568.635 13.114.784 TOTAL VENITURI DIN
PENTRU EXPLOATARE EXPLOATARE

Cheltuieli privind 60 34.125 40.363 151.628 Venituri din dobanzi
dobanzile
Alte cheltuieli financiare 0 32 0 882 Alte venituri financiare

TOTAL CHELTUIELI 60 34.157 40.363 152.510 TOTAL VENITURI
FINANCIARE FINANCIARE

Cheltuieli exceptionale 17.394 3.584 0 0 Venituri exceptionale

TOTAL CHELTUIELI 17.394 3.584 0 0 TOTAL VENITURI
EXCEPTIONALE EXCEPTIONALE

Impozit pe profit 45.239 78.646 143.056 16.411
TOTAL CHELTUIELI 3.624.629 5.424.553 10.608.998 13.267.294 TOTAL VENITURI
REZULTATUL 147.766 297.443 604.074 51.595
EXERCITIULUI
TOTAL 3.772.395 5.721.996 11.213.072 13.318.889 TOTAL
Pagina 67 din 93
In urma centralizarii veniturilor si cheltuielilor putem evidentia evolutia acestora prin

doua grafice in care vor fi prezentate veniturile si cheltuielile totale, comparativ, si respectiv
rezultatul exercitiului.
Evolutia veniturilor si cheltuielilor totale in

perioada 2001 - 2004
14.000.000 mii lei
12.000.000 mii lei
10.000.000 mii lei ch
8.000.000 mii lei ven
6.000.000 mii lei
4.000.000 mii lei
2.000.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 5. Evolutia veniturilor totale si cheltuielilor totale in perioada 2001 – 2004, pe

baza contului de profit si pierdere
Evolutia rezultatului exercitiului in perioada 2001-

2004
650.000 mii lei

600.000 mii lei
550.000 mii lei
500.000 mii lei
450.000 mii lei
400.000 mii lei
350.000 mii lei
300.000 mii lei
250.000 mii lei
200.000 mii lei
150.000 mii lei
100.000 mii lei
50.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 6. Evolutia rezultatului exercitiului financiar in perioada 2001 – 2004, pe baza

contului de profit si pierdere
Pagina 68 din 93
Pentru ca in anul 2004 profitul net a scazut considerabil comparativ cu anul precedent,
consider necesara explicarea motivului care a dus la acest lucru. Motivul consta in cresterea
foarte mare in anul 2004 a unor cheltuieli comparativ cu o crestere moderata a veniturilor.
Intre aceste cheltuieli se numara: cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile,
alte cheltuieli materiale, servicii executate de terti, cheltuielile cu amortizarea si cel mai mult
cheltuielile financiare. Pentru a urmari mai usor aceasta evolutie a cheltuielilor voi intogmi
un grafic pe cei patru ani de analiza in care se recomanda urmarirea ultimilor doi ani.
Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile
2.000.000 mii lei

1.800.000 mii lei
1.600.000 mii lei
1.400.000 mii lei
1.200.000 mii lei
1.000.000 mii lei
800.000 mii lei
600.000 mii lei
400.000 mii lei
200.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 7. Evolutia cheltuielilor cu materiile prime si materialele consumabile in

perioada 2001 – 2004
Alte cheltuieli materiale
200.000 mii lei

180.000 mii lei
160.000 mii lei
140.000 mii lei
120.000 mii lei
100.000 mii lei
80.000 mii lei
60.000 mii lei
40.000 mii lei
20.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 8. Evolutia altor cheltuieli materiale in perioada 2001 – 2004
Pagina 69 din 93
Servicii executate de terti
50.000 mii lei

45.000 mii lei
40.000 mii lei
35.000 mii lei
30.000 mii lei
25.000 mii lei
20.000 mii lei
15.000 mii lei
10.000 mii lei
5.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 9. Evolutia serviciilor executate de terti in perioada 2001 – 2004
Cheltuieli cu amortizarea
600.000 mii lei
500.000 mii lei
400.000 mii lei
300.000 mii lei
200.000 mii lei
100.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 10. Evolutia cheltuielilor cu amortizarea in perioada 2001 – 2004
Cheltuieli financiare
180.000 mii lei

160.000 mii lei
140.000 mii lei
120.000 mii lei
100.000 mii lei
80.000 mii lei
60.000 mii lei
40.000 mii lei
20.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 11. Evolutia cheltuielilor financiare in perioada 2001 – 2004
Pagina 70 din 93
2.2. Soldurile intermediare de gestiune
mii lei
SOLDURI INTERMEDIARE DE 2001 2002 2003 2004
GESTIUNE
Productia vanduta 1.124.516 2.693.728 5.602.586 6.598.721
+ Venituri din vanzarea marfurilor 2.639.660 3.023.250 5.606.275 6.720.329
= Productia exercitiului 3.764.176 5.716.978 11.208.861 13.319.050
- Costul de cumparare al marfurilor 2.314.734 2.594.389 4.631.664 4.889.322
vandute
- Cheltuieli cu materiile prime si 132.770 261.285 804.403 1.898.457
materialele consumabile
- Alte cheltuieli materiale 52.737 162.017 107.418 190.301
= Valoarea adaugata (VA) 1.263.935 2.699.287 5.665.376 6.340.970
- Impozite, taxe si varsaminte asimilate 62.745 80.127 64.468 78.532
- Cheltuieli cu personalul 395.370 1.077.632 1.197.972 1.557.183
= Excedentul brut al exploatarii (EBE) 805.820 1.541.528 4.402.936 4.705.255
+ Alte venituri din exploatare 5.392 1.971 478 0
- Servicii executate de terti 13.983 438 17.680 44.255
- Alte cheltuieli de exploatare 587.853 1.116.597 3.597.257 3.950.106
- Amortizari si provizioane calculate 46.983 94.327 147.773 506.628
= Rezultatul exploatarii (RE) 162.393 332.137 640.704 204.266
+ Venituri financiare 1843 2569 3733 -161
- Cheltuieli financiare 60 34.157 40.363 152.510
= Rezultatul curent 164.176 300.549 604.074 51.595
+ Venituri exceptionale 984 478 0 0
- Cheltuieli exceptionale 17.394 3.584 0 0
= Profit brut 147.766 297.443 604.074 51.595
- Impozit pe profit 45.239 78.646 143.056 16.411
= Rezultatul exercitiului (Profit net al 102.527 218.797 461.018 35.184
exercitiului)
Tabel 5.
Pagina 71 din 93
Evolutia EBE in perioada 2001-2004
5.000.000 mii lei

4.500.000 mii lei
4.000.000 mii lei
3.500.000 mii lei
3.000.000 mii lei
2.500.000 mii lei
2.000.000 mii lei
1.500.000 mii lei
1.000.000 mii lei
500.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 12. Evolutia excedentului brut al exploatarii in perioada 2001 – 2004, pe baza
soldurilor intermediare de gestiune
Evolutia RE in perioada 2001-2004
700.000 mii lei

600.000 mii lei
500.000 mii lei
400.000 mii lei
300.000 mii lei
200.000 mii lei
100.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 13. Evolutia rezultatului exploatarii in perioada 2001 – 2004, pe baza

Pagina 72 din 93
Evolutia rezultatului curent in perioada 2001-2004
700.000 mii lei

600.000 mii lei
500.000 mii lei
400.000 mii lei
300.000 mii lei
200.000 mii lei
100.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic14. Evolutia rezultatului curent in perioada 2001 – 2004, pe baza soldurilor

intermediare de gestiune
Evolutia profitului net al exercitiului in perioada

2001-2004
500.000 mii lei
400.000 mii lei
300.000 mii lei
200.000 mii lei
100.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 15. Evolutia profitului net al exercitiului in perioada 2001 – 2004, pe baza
In urma soldurilor intermediare de gestiune raman trei indicatori de importanta majora

in analiza financiara: EBT, EBIT si respectiv EBITDA.
EBT reprezinta suma dintre profitul net si impozitul pe profit, adica profitul brut al
exercitiului financiar. EBIT este EBT la care se adauga cheltuielile financiare cu dobanzile.
Cel de-al treilea indicator, EBITDA, reprezinta EBIT plus cheltuielile cu amortizarea din
Pagina 73 din 93
timpul exercitiului financiar, adica EBT plus cheltuielile financiare cu dobanzile plus
amortizarea.
EBT = Profitul net + Impozitul pe profit

EBIT = EBT + Cheltuielile financiare cu dobanzile
EBITDA = EBIT + Amortizarea
mii lei 2001 2002 2003 2004

INDICATORI
Profitul net 102.527 218.797 461.018 35.184
Impozit pe profit 45.239 78.646 143.056 16.411
EBT 209.376 426.464 788.477 710.894
Ch fin cu dob 60 34.125 40.363 151.628
EBIT 147.826 331.568 644.437 203.223
Amortiz 46.983 94.327 147.773 506.628
EBITDA 194.809 425.895 792.210 709.851
Tabel 6.
Pe baza soldurilor intermediare de gestiune pot fi centralizati indicatorii cei mai

importati, iar evolutia acestora in anii de analiza poate fi evidentata prin variatia absoluta si
variatia relativa a lor.
mii lei
Variatia absoluta a cifrei de afaceri - 1.952.802 5.491.883 2.110.189
Variatia relativa a cifrei de afaceri - 52 % 96 % 19 %
Variatia absoluta a rezultatului exploatarii - 169.744 308.567 -436.438
Variatia relativa a rezultatului exploatarii - 105 % 93 % -68 %
Variatia absoluta a rezultatului financiar - -33.371 -5.042 -116.041
Variatia relativa a rezultatului financiar - -1.872 % 16 % 317 %
Variatia absoluta a rezultatului exceptional - 13.304 3.106 0
Variatia relativa a rezultatului exceptional - -81 % -100 % -
Variatia absoluta a rezultatului brut - 149.677 306.631 -552.479
Variatia relativa a rezultatului brut - 101 % 103 % -91 %
Variatia absoluta a rezultatului net - 116.270 242.221 -425.834
Variatia relativa a rezultatului net - 113 % 111 % -92 %
Tabel 7.
Pagina 74 din 93
Destul de reprezentativ este procentul reprezentat de marja comerciala din cifara de

afaceri pentru cei patru ani de analiza, adica rata marjei comerciale.
Rata marjei comerciale = Marja comerciala / Cifra de afaceri
Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurile – Cheltuieli privind marfurile
Rm.com. 2001 = (2.639.660 – 2.314.734) / 3.764.176 = 0,0863

Rm.com. 2001 = 0,0863 * 100 = 8,63%
Rm.com. 2002 = (3.023.250 – 2.594.389) / 5.716.978 = 0,075
Rm.com. 2002 = 0,075 * 100 = 7,50%
Rm.com. 2003 = (5.606.275 – 4.631.664) / 11.208.861 = 0,087
Rm.com. 2003 = 0,087 * 100 = 8,70%
Rm.com. 2004 = (6.720.329 – 4.889.322) / 13.319.050 = 0,1375
Rm.com. 2004 = 0,1375 * 100 = 13,75%
Aceasta rata pune in evidenta strategia comerciala a firmei analizate. Rata marjei
comerciale la firma din acest studiu de caz nu este tocmai mare asa cum se poate observa
urmatorul grafic.
Rata marjei comerciale
13,75 %
14 %
12 %
8,70 %
8,63 %
10 % 7,50 %
8%
6%
4%
2%
0%
2001 2002 2003 2004
Grafic 16. Evolutia ratei marjei comerciale in cei patru ani de analiza
Pagina 75 din 93
Intr-o activitate comerciala de distributie o rata a marjei comerciale scazuta necesita

forme de distribuire a marfurilor care permit reducerea costurilor privind personalul si
economii asupra cheltuielilor de transport, stocaj, etc. Avand in vedere ca Montero Soft nu
are costuri mari de desfacere a produselor, aceasta rata scazuta nu trebuie sa ingrijoreze
conducerea.
mii lei
Indicatori 2001 2002 2003 2004
CA 3.764.176 5.716.978 11.208.861 13.319.050
Rata marjei comerciale 8,63 % 7,50 % 8,70 % 13,75 %
Tabel 8.
Acest tabel evidentiaza evolutia cifrei de afaceri comparativ cu rata marjei

comerciale. Se poate obseva ca intreprinderea nu incearca sa-si mentina marja comerciala
insotita de o diminuare a cifrei de afaceri in sensul unei politici de preturi inalte, ci
dimpotriva marja comerciala creste in acelasi timp cu cifra de afaceri ceea ce inseamna ca
pune in vanzare produse cu performante superioare si se poate spune ca ocupa si o pozitie
concurentiala foarte buna in piata. Exista o exceptie insa. In anul 2002, firma a preferat
reducerea preturilor de vanzare in scopul cuceririi unui nou segment de piata, si pe buna
dreptate in 2003 cifra de afaceri este aproape dubla fata de anul precedent, aceasta crescand
cu un procent de 96,06%.
Rata marjei brute de exploatare indica aptitudinea proprie a activitatii de exploatare de

a degaja profit. Aceasta se calculeaza ca raport intre excedentul brut de exploatare si cifra de
afaceri.
Rata EBE = Excedentul brut de exploatare / Cifra de afaceri
Rata EBE 2001 = 805.820 / 3.764.176 = 21,41%

Rata EBE 2002 = 1.541.528 / 5.716.978 = 26,96%
Rata EBE 2003 = 4.402.936 / 11.208.861 = 39,28%
Rata EBE 2004 = 4.705.255 / 13.319.050 = 35,33%
Pagina 76 din 93
Rata marjei brute de exploatare
39,28 %
35,33 %
40 %
35 %
26,96 %
30 %
21,41 %
25 %
20 %
15 %
10 %
5%
0%
2001 2002 2003 2004
Grafic 17. Evolutia ratei marjei brute de exploatare in cei patru ani de analiza
Se observa o crestere a ratei excedentului brut al exploatarii in primii trei ani de

analiza cu 5,55 si respectiv 12,32 procente. In anul 2004 are loc o scadere a acestei rate cu
3.95 procente care ar fi putut exprima o crestere a productivitatii, daca rata marjei comerciale
nu ar fi crescut fata de anul 2003. Aceasta scadere a ratei se datoreaza cresterii excedentului
brut de exploatare in masura mai mica fata de cresterea cifrei de afaceri (comparativ cu anii
precedenti).
mii lei
Indicatori / variatii 2001 2002 2003 2004
EBE 805.820 1.541.528 4.402.936 4.705.255
Δ absoluta EBE - 735.708 2.861.408 302.319
Δ relativa EBE - 91 % 186 % 7%
CA 3.764.176 5.716.978 11.208.861 13.319.050
Δ absoluta CA - 1.952.802 5.491.883 2.110.189
Δ relativa CA - 52 % 96 % 19 %
Tabel 9.
Rata marjei nete exprima eficienta globala a firmei, respectiv capacitatea sa de a

realiza profit si de a rezista concurentei. Acesta rata este recomandata a se folosi in analizele
financiare efectuate pe o perioada scurta de timp si pentru firme mici.
Rata marjei nete reprezinta raportul dintre rezultatul net al exercitiului si cifra de
afaceri, ca in formula:
Pagina 77 din 93
Rata marjei nete = Rezultatul net al exercitiului / Cifra de afaceri
Rata marjei nete 2001 = 102.527 / 3.764.176 = 2,72%

Rata marjei nete 2002 = 218.797 / 5.716.978 = 3,83%
Rata marjei nete 2003 = 461.018 / 11.208.861 = 4,11%
Rata marjei nete 2004 = 35.184 / 13.319.050 = 0,26%
Rata marjei nete
4,11 %
4,50 % 3,83 %
4,00 %
3,50 % 2,72 %
3,00 %
2,50 %
2,00 %
1,50 %
1,00 % 0,26 %
0,50 %
0,00 %
2001 2002 2003 2004
Grafic 18. Evolutia ratei marjei nete in cei patru ani de analiza
Se observa cresterea capacitatii firmei de a realiza profit pana in 2003, si evident (din
pricina rezultatului net din 2004) scaderea capacitatii acesteia in 2004, in acelasi timp cu
scaderea rezistentei fata de concurenta pietei.
Rata marjei nete de exploatare (rata privnd rentabilitatea exploatarii) pune in evidenta
eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele. Se calculeaza ca raport intre rezultatul
exploatarii si cifra de afaceri.
Rata marjei nete de exploatare = Rezultatul exploatarii / Cifra de afaceri
Rata marjei nete de exploatare 2001 = 162.393 / 3.764.176 = 4,31%

Pagina 78 din 93
Rata marjei nete de exploatare

5,81 % 5,72 %
6%
4,31 %
5%
4%
3%
1,53 %
2%
1%
0%
2001 2002 2003 2004
Grafic 19. Evolutia ratei marjei nete de exploatare in cei patru ani de analiza
Rata marjei brute de autofinantare masoara surplusul de resurse de care dispune firma
pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai. Se calculeaza ca raport
intre capacitatea de autofinantare si cifra de afaceri.
Rata marjei brute de autofinantare = Capacitatea de autofinantare / Cifra de afaceri
Rata marjei brute de autofinantare 2001 = 149.510 / 3.764.176 = 3,97%

Pagina 79 din 93
Rata marjei brute de autofinantare
5,48 % 5,43 %
6%
5% 3,97 % 4,07 %
4%
3%
2%
1%
0%
2001 2002 2003 2004
Grafic 20. Evolutia ratei marjei brute de autofinantare in cei patru ani de analiza
Comparativ cu celelalte rate raportate la cifra de afaceri, putem spune ca aceasta din
urma se prezinta mai bine in anul 2004, cand majoritatea au scazut foarte mult fata de valorile
din anii porecedenti.
Rata marjei asupra valorii adaugate masoara rezultatul brut de care dispune firma
dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri de cheltuieli de personal) pentru 100
de lei bogarie creata (daca se exprima procentual). Formula de calcul este reprezentata de
raportul dintre excedentul brut de exploatare si valoarea adaugata.
Rata marjei asupra valorii adaugate = Excedentul brut de exploatare / Valoarea adaugata
Rata marjei asupra valorii adaugate 2001 = 805.820 / 1.263.935 = 63,75%

Rata marjei asupra valorii adaugate 2002 = 1.541.528 / 2.699.287 = 57,11%
Pagina 80 din 93
Rata marjei asupra valorii adaugate
77,72 % 74,20 %
80 % 63,75 %
70 % 57,11 %
60 %
50 %
40 %
30 %
20 %
10 %
0%
2001 2002 2003 2004
Grafic 21. Evolutia ratei marjei asupra valorii adaugate in cei patru ani de analiza
Rata marjei asupra valorii adaugate este putin afectata in anul de analiza 2004, aceasta
scazand cu 3,52 procente fata de anul precedent.
In continuare voi centraliza intr-un tabel toate ratele calculate:
(%)
RATE COMERCIALE 2001 2002 2003 2004
Rata marjei comerciale 8,63 7,50 8,70 13,75
Rata marjei brute de exploatare 21,41 26,96 39,28 35,33
Rata marjei nete 2,72 3,83 4,11 0,26
Rata marjei nete de exploatare 4,31 5,81 5,72 1,53
Rata marjei brute de autofinantare 3,97 5,48 5,43 4,07
Rata marjei asupra valorii adaugate 63,75 57,11 77,72 74,20
Tabelul 10.
Capacitatea de autofinantare (CAF)
Pagina 81 din 93
Pentru determinarea capacitatii de autofinantare voi folosi metoda deductiva.
mii lei
INDICATORI 2001 2002 2003 2004
EBE 805.820 1.541.528 4.402.936 4.705.255
+ Alte venituri din exploatare 5.392 1.971 478 0
- Alte cheltuieli pentru exploatare 601.836 1.117.035 3.614.937 3.994.361
+ Venituri financiare, mai putin reluari asupra 1.843 2.569 3.733 -161
provizioanelor
- Cheltuieli financiare, mai putin amortizarile 60 34.157 40.363 152.510
si provizioanele calculate
+ Venituri exceptionale 984 478 0 0
- Cheltuieli exceptionale 17.394 3.584 0 0
- Impozit pe profit 45.239 78.646 143.056 16.411
= CAF 149.510 313.124 608.791 541.812
Tabel 11.
Evolutia CAF in perioada 2001-2004
700.000 mii lei

600.000 mii lei
500.000 mii lei
400.000 mii lei
300.000 mii lei
200.000 mii lei
100.000 mii lei
0 mii lei
2001 2002 2003 2004
Grafic 22. Evolutia capacitatii de autofinantare in perioada 2001 – 2004, determinata

prin metoda deductiva
Capacitatea de autofinantare a scazut in anul 2004 datorita excedentului brut de

exploatare care are o crestere mult mai mica in 2004 fata de anii precedenti, si datorita
Pagina 82 din 93
cresterii altor cheltuieli de exploatare (in timp ce veniturile din exploatere sunt de valoare
egala cu 0) si a cheltuielilor financiare.
Evolutia capacitatii de autofinantare poate fi prezentata in valori absolute si relative a

variatiilor, ca in tabelul 9.
mii lei
INDICATORI / VARIATII 2001 2002 2003 2004
CAF 149.510 313.124 608.791 541.812
Variatia absoluta a CAF - 163.614 295.667 -66.979
Variatia relativa a CAF - 109 % 94 % -11 %
Tabel 12.
Tabloul de finantare
Pentru intogmirea tabloului de finantare avem nevoie de mai multi indicatori, si

anume:
CF = ΔTN = ΔFR – ΔNFR

ΔFR = Resurse suplimentare pe termen lung – Utilizari suplimentare pe termen lung
Resurse suplimentare pe termen lung = CAF + Vanzari de imobilizari
Vanzari de imobilizari = - (Active permanente (N) - Active permanente (N-1) +

Amortizari (N))
Vanzari de imobilizari nu avem → resurse suplimentare pe termen lung = CAF
Resurse suplimentare pe termen lung 2002 = 313.124 mii lei

Utilizari suplimentare pe termen lung = Dividende + Cumparari de imobilizari
Dividende = Profit net – ΔCPR
Pagina 83 din 93
Dividende 2002 = 218.797 – 27.645 = 191.152 mii lei

Dividende 2003 = 461.018 – 18.975 = 442.043 mii lei
Dividende 2004 = 35.184 – 241.712 = -206.528 mii lei
Cumparari de imobilizari = Active permanente (N) - Active permanente (N-1) +

Amortizari (N)
Cumparari de imobilizari 2002 = 408.453 – 139.433 + 94.327 = 363.347 mii lei
Cumparari de imobilizari 2003 = 790.457 – 408.453 + 147.773 = 529.777 mii lei
Cumparari de imobilizari 2004 = 1.741.211 – 790.457 + 506.628 =1.457.382 mii lei
Utilizari suplimentare pe termen lung 2002 = 191.152 + 363.347 = 554.499 mii lei
Utilizari suplimentare pe termen lung 2003 = 442.043 + 529.777 = 971.820 mii lei
Utilizari suplimentare pe termen lung 2004 = -206.528 + 1.457.382 = 1.250.854 mii lei
ΔFR 2002 = 313.124 – 554.499 = -240.375 mii lei

ΔFR 2003 = 608.791 – 971.820 = -363.029 mii lei
ΔFR 2004 = 541.812 – 1.250.854 = -709.042 mii lei
ΔNFR = Utilizari suplimentare pe termen scurt – Resurse suplimentare pe termen

scurt
Utilizari suplimentare pe termen scurt = Cresterea stocurilor + Cresterea creantelor +

Cresterea conturilor de regularizare + Scaderea furnizorilor + Scaderea decontarilor +
Scaderea datoriilor
Cresterea stocurilor = Stocuri (N) – Stocuri (N-1)

Stocuri 2002 = 187.200 – 114.177 = 73.023 mii lei
Stocuri 2003 = 332.830 – 187.200 = 145.630 mii lei
Stocuri 2004 = 892.829 – 332.830 = 559.999 mii lei
Cresterea creantelor = Creante (N) – Creante (N-1)

Creante 2002 = 622.565 – 370.577 = 251.988 mii lei
Creante 2003 = 2.048.223 – 622.565 = 1.425.658 mii lei
Creante 2004 = 2.639.279 – 2.048.223 = 591.056 mii lei
Pagina 84 din 93
Crestere a conturilor de regularizare avem doar in 2002 provenita din venituri

inregistrate in avans (2001) = 96.998 mii lei
Utilizari suplimentare pe termen scurt 2002 = 73.023 + 251.988 + 96.998 = 422.009 mii
lei
Utilizari suplimentare pe termen scurt 2003 = 145.630 + 1.425.658 = 1.571.288 mii lei
Utilizari suplimentare pe termen scurt 2004 = 559.999 + 591.056 = 1.151.055 mii lei
Resurse suplimentare pe termen scurt = Scaderea stocurilor + Scaderea creantelor +

Scaderea conturilor de regularizare + Cresterea furnizorilor + Cresterea decontarilor +
Cresterea datoriilor
In cadrul resurselor suplimentare pe termen scurt inregistram valori doar la nivelul

furnizorilor.
Cresterea furnizorilor = Furnizori (N) – Furnizori (N-1)
Cresterea furnizorilor 2002 = 1.193.759 – 462.805 = 730.954 mii lei
Cresterea furnizorilor 2003 = 3.223.139 – 1.193.759 = 2.029.380 mii lei
Cresterea furnizorilor 2004 = 5.487.671 – 3.223.139 = 2.264.532 mii lei
In cazul de fata avem

Resurse suplimentare pe termen scurt = Cresterea furnizorilor
Resurse suplimentare pe termen scurt 2002 = 730.954 mii lei
Resurse suplimentare pe termen scurt 2003 = 2.029.380 mii lei
Resurse suplimentare pe termen scurt 2004 = 2.264.532 mii lei
ΔNFR 2002 = 422.009 – 730.954 = -308.945 mii lei

ΔNFR 2003 = 1.571.288 – 2.029.380 = -458.092 mii lei
ΔNFR 2004 = 1.151.055 – 2.264.532 = -1.113.477 mii lei
CF 2002 = (-240.375) - (-308.945) = 67.570 mii lei

CF 2003 = (-363.029) - (-458.092) = 95.063 mii lei
CF 2004 = (-709.042) - (-1.113.477) = 404.435 mii lei
Pagina 85 din 93
In urma acestor calcule putem intogmi tabloul de finanare:
Tabloul de finantare
mii lei
Explicatii 2002 2003 2004
Resurse suplimentare pe termen lung 313.124 608.791 541.812
CAF 313.124 608.791 541.812
Vanzari de imobilizari 0 0 0
Utilizari suplimentare pe termen lung 554.499 971.820 1.250.854
Dividende 191.152 442.043 -206.528
Rambursare de credite 0 0 0
Cumparari de imobilizari 363.347 529.777 1.457.382
ΔFR -240.375 -363.029 -709.042
Utilizari suplimentare pe termen scurt 422.009 1.571.288 1.151.055
Cresterea stocurilor 73.023 145.630 559.999
Cresterea creantelor 251.988 1.425.658 591.056
Cresterea conturilor de regularizare 96.998 0 0
Scaderea furnizorilor 0 0 0
Scaderea decontarilor 0 0 0
Scaderea datoriilor 0 0 0
Resurse suplimentare pe termen scurt 730.954 2.029.380 2.264.532
Scaderea stocurilor 0 0 0
Scaderea creantelor 0 0 0
Scaderea conturilor de regularizare 0 0 0
Cresterea furnizorilor 730.954 2.029.380 2.264.532
Cresterea decontarilor 0 0 0
Cresterea datoriilor 0 0 0
ΔNFR -308.945 -458.092 -1.113.477
CF = delta TN 67.570 95.063 404.435
Tabel 13.
Pentru eleborarea tabloului fluxurilor de trezorerie voi folosi metoda indirecta

deoarece logica de calcul se apropie destul de mult de forma raportarilor contabile. Rezultatul
va fi acelasi in cazul utilizarii oricarei metode dintre cele doua (metoda directa si metoda
indirecta).
Modul de calcul pleaca de valoarea contabila a rezultatului exercitiului financiar la
care sunt operate agjustari in scopul determinarii fluxului de numerar echivalent al acestuia.
Pagina 86 din 93
Pentru ca indicatorii folositi in tabloul fluxurilor de trezorerie au fost utilizati la

elaborarea tabloului de finanare, calculul va fi mult mai usor de aceasta data.
CF total = CF de exploatare + CF de finantare + CF de investitii
Activitatea de exploatare
CF de exploatare = CAF – ΔNFR – Venituri financiare
CF de exploatare 2002 = 313.124 – (-308.945) – (-2.569) = 619.500 mii lei
CF de exploatare 2003 = 608.791 – (-458.092) – 3.733 = 1.063.150 mii lei
CF de exploatare 2004 = 541.812 – (-1.113.477) – (-161) = 1.655.450 mii lei
Activitatea de finantare
CF de finantare = - Dividende + Noi Datorii – Rambursare de credite
Firma nu are datorii noi si nici rambursare de credite → CF de finantare = - Dividende
CF de finantare 2002 = -191.152 mii lei
CF de finantare 2003 = -442.043 mii lei
CF de finantare 2004 = 206.528 mii lei
Activitatea de investitii
CF de investitii = Venituri financiare – Cumparari de imobilizari + Vanzari de
imobilizari
Firma nu are vanzari de imobilizari → CF de investitii = Venituri financiare –
Cumparari de imobilizari
CF de investitii 2002 = 2.569 – 363.347 = -360.778 mii lei
CF de investitii 2003 = 3.733 – 529.777 = -526.044 mii lei
CF de investitii 2004 = (-161) – 1.457.382 = -1.457.543 mii lei
CF total 2002 = 619.500 + (-191.152) + (-360.778) = 67.570 mii lei

CF total 2003 = 1.063.150 + (-442.043) + (-526.044) = 95.063 mii lei
CF total 2004 = 1.655.450 + 206.528 + (-1.457.543) = 404.435 mii lei

- metoda indirecta -
Pagina 87 din 93
mii lei
Explicatii 2002 2003 2004
CAF 313.124 608.791 541.812
- ΔNFR -308.945 -458.092 -1.113.477
- Venituri financiare 2.569 3.733 -161
= CF exploatare 619.500 1.063.150 1.655.450
ACTIVITATEA DE FINANTARE
- Dividende 191.152 442.043 -206.528
+ Noi datorii 0 0 0
- Rambursare de credite 0 0 0
= CF finantare -191.152 -442.043 206.528
Venituri financiare 2.569 3.733 -161
- Cumparari de imobilizari 363.347 529.777 1.457.382
+ Vanzari de imobilizari 0 0 0
= CF investitii -360.778 -526.044 -1.457.543
CF total 67.570 95.063 404.435
Tabel 14.
Diagnosticul rentabilitatii
Rentabilitatea financiara = Profitul net / Capitaluri proprii

Rentabilitatea financiara 2001 = 102.527 / 108.042 = 94,90%
Pagina 88 din 93
Rentabilitatea financiara
298,08 %
300 %
250 %
200 % 161,25 %
150 % 94,90 %
100 %
8,88 %
50 %
0%
2001 2002 2003 2004
Grafic 23. Evolutia rentabilitatii financiare in cei patru ani de analiza
Rata dobanzii = Cheltuieli cu dobanzile / Datorii financiare

Rata dobanzii 2001 = 60 / 559.803 = 0,01%
Rata dobanzii 2002 = 34.125 / 1.193.759 = 2,86%
Rata dobanzii 2003 = 40.363 / 3.223.139 = 1,25%
Rata dobanzii 2004 = 151.628 / 5.487.671 = 2,76%
Rata dobanzii
2,86 % 2,76 %
3%
3%
2%
1,25 %
2%
1%
1% 0,01 %
0%
2001 2002 2003 2004
Grafic 24. Evolutia ratei dobanzii in cei patru ani de analiza
Pagina 89 din 93
Cheltuielile cu dobanzile, pentru Montero Soft, sunt deductibile ceea ce implica

costuri mai mici cu creditele contractate prin economia de impozit realizata de firma.
Rentabilitatea economica = (Profit net + Cheltuieli cu dobanzile) / (Capitaluri proprii

+ Datorii financiare)
Rentabilitatea economica 2001 = (102.527 + 60) / (108.042 + 559.803) = 15,36%
Rentabilitatea economica 2002 = (218.797 + 34.125) / (135.687 + 1.193.759) = 19,02%
Rentabilitatea economica
19,02 %
20 %
15,36 %
14,84 %
15 %
10 %
3,17 %
5%
0%
2001 2002 2003 2004
Grafic 25. Evolutia rentabilitatii economice in cei patru ani de analiza
In continuare voi centraliza intr-un tabel cele trei rentabilitati de importanta majora in
analiza financiara a unei firme:
mii lei
INDICATORI / RENTABILITATI 2001 2002 2003 2004
Profit net 102.527 218.797 461.018 35.184
Capitaluri proprii 108.042 135.687 154.662 396.374
Rentabilitatea financiara 94,90 % 161,25 % 298,08 % 8,88 %
Cheltuieli cu dobanzile 60 34.125 40.363 151.628
Datorii financiare 559.803 1.193.759 3.223.139 5.487.671
Rata dobanzii 0,01 % 2,86 % 1,25 % 2,76 %
Profit net + Cheltuieli cu dobanzile 102.587 252.922 501.381 186.812
Pagina 90 din 93
Capitaluri proprii + Datorii financiare 667.845 1.329.446 3.377.801 5.884.045

Rentabilitatea economica 15,36 % 19,02 % 14,84 % 3,17 %
Tabel 15.
Concluzii si propuneri
Evolutia din punct de vedere financiar a firmei Montero Soft in perioada 2001 – 2004
nu este crescatoare in toti cei patru ani de analiza. Se observa o crestere relativ constanta in
anii 2001, 2002, 2003, dupa care urmeaza o scadere financiara in 2004.
Din analiza pe baza bilantului contabil se observa ca fondul de rulment si necesarul de
fond de rulment au valori negative. Valoarea negativa a fondului de rulment reflecta
absorbirea unei parti din resursele temporare pentru finantarea unor nevoi permanente. Mai
exact firma a achizitionat mijloace fixe mai mult decat in anii precedenti, ceea ce va duce la
crestere a cheltuielilor cu amortizarea.
Valoarea negativa a necesarului de fond de rulment semnifica un surplus de resurse
temporare in raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante. Aceasta situatie este
favorabila pentru ca rezulta din accelerarea rotatiei activelor circulante si din angajarea de
datorii cu scadente mai mari (45 de zile comparativ cu 30 de zile – scadenta incasarilor de la
clienti). Cu alte cuvinte: s-au urgentat incasarile si s-au relaxat platile.
Faptul ca trezoreria neta pozitiva este un excedent de finantare care se regaseste sub
forma disponibilitatilor banesti in conturi bancare si in casa, este o dovada ca activitatea
societatii Montero Soft SRL este una eficienta.
Aceasta situatie favorabila din cei patru ani de analiza financiara se concretizeaza intr-
o imbogatire a trezoreriei, intrucat intreprinderea dispune din abundenta de lichiditati care ii
permit, atat rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cat si efectuarea diverselor
plasamente eficiente si in deplina siguranta pe piata monetara si/sau financiara. In acest caz
se poate vorbi despre o autonomie financiara pe termen scurt.
Un fenomen foarte important este nu numai ca trezoreria neta este pozitiva, ci faptul
ca trezoreria neta este pozitiva pe parcursul a mai multor exercitii financiare succesive. Acest
fapt demonstreaza o rentabilitate economica ridicata si posibilitatea plasarii rentabile a
disponibilitatilor banesti pentru intatirea pozitiei firmei pe piata.
Pagina 91 din 93
In 2004 au crescut foarte mult comparativ cu 2003 ceea ce a dus la scaderea drastica a
profitului net. Printre cheltuielile care au dus la scaderea rezultatului exercitiului 2004 se
regasesc: cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile, alte cheltuieli materiale,
servicii executate de terti, cheltuielile cu amortizarea si cel mai mult cheltuielile financiare.
Evolutia marjei comerciale ne informeaza ca intreprinderea nu incearca sa-si mentina
acest indicator insotit de o diminuare a cifrei de afaceri in sensul unei politici de preturi
inalte, ci dimpotriva marja comerciala creste in acelasi timp cu cifra de afaceri ceea ce
inseamna ca pune in vanzare produse cu performante superioare si se poate spune ca ocupa si
o pozitie concurentiala foarte buna in piata. Exista o exceptie insa. In anul 2002, firma a
preferat reducerea preturilor de vanzare in scopul cuceririi unui nou segment de piata, si pe
buna dreptate in 2003 cifra de afaceri este aproape dubla fata de anul precedent, aceasta
crescand cu un procent de 96,06%.
Capacitatea de autofinantare in scadere in anul 2004 reflecta potentialul finaciar
scazut destinat sa remunereze capitalurile proprii (prin dividende datorate) si sa autofinanteze
politica de investitii (partea din profit repartizata pentru constituirea rezervelor si a fondului
de dezvoltare) din exercitiile viitoare.
In ultimul an de analiza firma a facut multe investitii care, prin cresterea cheltuielilor
(cu amortizarea, financiare), au dus la scaderea profitului net. Capacitatea de autofinantare
este o resursa interna aflata in permanenta la dispozitia intreprinderii. Pentru ca valoarea
acesteia in anul 2004 este in scadere, este cazul ca firma sa nu mai faca investitii de valori
foarte mari, cel putin in exercitiul financiar 2005.
In conditiile in care in urmatorul exercitiu financiar, veniturile vor creste constant
(tinand cont si de investitiile facute in exercitiile anterioare), iar cheltuielile cu amortizarea nu
vor mai creste, in sensul ca nu vor mai fi achzitionate alte mijloace fixe, profitul net va creste,
si mai mult, se vor vedea rezultatele eforturilor financiare din exercitiul anului 2004.
In cazul in care in anul 2005 se vor face investitii noi, profitul net va scadea si mai
mult si este posibil ca firma sa incheie exercitiul cu pierdere, ceea ce nu este de dorit pentru
proprietari.
Pagina 92 din 93
Pagina 93 din 93

Capacitate Si Autofin

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capacitate Si Autofin

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Analiza financiara la o societate comerciala utilizand bilantul

Evolutia Romaniei din punct de vedere economic, in ultimii 10 ani, a dus la

1.1. Analiza pe baza de bilant – elemente de baza

Bilantul contabil reprezinta documentul principal in vederea analizei financiare a unei

Bilantul economic care face o separare distincta intre elementele financiare si

o pondere prea mare a clientilor

1.2. Analiza bilantului financiar (analiza patrimoniala)

Asa cum am precizat in subcapitolul anterior, analiza bilantului financiar duce la

- imobilizari financiare - profit net nerepartizat

Activul imobilizat net si pasivele de capital reprezinta echilibrul financiar pe tremen

FR propriu = Capital propriu total – Total active imobilizate

Rezultatul pozitiv a excedentului capitalurilor proprii in raport cu totalul

FR imprumutat = FRF – FR propriu

Fondul de rulment defineste termenii echilibrului financiar din punct de vedere al

In functie de echilibrul redat de legatura dintre activele si pasivele pe termen scurt

NFR = Active circulante – Datorii cu scadente mai mici de un an

O valoare pozitiva a nevoii de fond de rulment semnifica un surplus de active

TN = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment

Trezoreria neta pozitiva semnifica un echilibru financiar la nivelul intregii

Prin analiza dependentei dintre trezorerie si variatia nevoii de fond de rulment,

CF = Trezoreria neta1 - Trezoreria neta0

Un cash-flow pozitiv semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a

In diagnosticul financiar, un rol important il joaca analiza lichiditate – exigibilitate

Datorii pe termen lung si mediu ≤ Capitaluri proprii

- a doua limita: suma datoriilor pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca

Datorii pe termen lung si mediu ≤ Autofinantare medie anuala × 3

1.3. Analiza functionala a bilantului

NFRE = Stocuri legate de exploatare + Creante de exploatare – Datorii de exploatare

stocurilor si creantelor, concomitent cu existenta unor restante de plata a datoriilor de

FRNG = Capital permanent – Active imobilizate

In analiza functionala a bilantului se poate determina, pentru anumite firme, si

NFRAE = Stocuri in afara exploatarii + Creante in afara exploatarii – Datorii in afara

Daca NFRAE inregistreaza o valoare pozitiva se poate constitui intr-un „consumator”

TN = Fond de rulment net global – Necesar de fond de rulment

2.1. Contul de profit si pierdere

consumate, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligatii de catre intreprindere, cheltuieli

Veniturile incasabile / cheltuielile platibile, majoreaza si respectiv diminueaza

Continutul informational al contului de profit si pierdere permite aprecierea

F. REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI (E-IX)

2.2. Soldurile intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune reprezinta potentiale acumulari banesti care pot fi

CHELTUIELI VENITURI SIG

◦ sau rezultatul curent ◦ Rezultatul curent (profit) ◦ Rezultatul net al

Marja comerciala (adaosul comercial) este utilizata de intreprinderile comerciale, sau

Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurilor – Costul marfurilor vandute

Marja comerciala este principalul indicator de apreciere a performantelor activitatii

Rata marjei comerciale = Marja comerciala / Cifra de afaceri

In cadrul intreprinderilor industriale sau de service, se poate calcula in mod similar

Valoarea adaugata = productia exercitiului + Marja comerciala – Consumuri de la terti

Consumurile de la terti reprezinta cumpararile de materii prime si materiale

EBE = (Valoarea adaugata + Subventii de exploatare) – (Cheltuieli cu personalul + Impozite,

EBE = Venituri din exploatare incasabile – Cheltiuieli pentru exploatare platibile

Pornind de la veniturile si cheltuielile incasabile, respectiv platibile si avand in vedere

EBE = Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) + Venituri din exploatare de incasat –

EBE = Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE)

- Variatia stocurilor (Stoc initial – Stoc final)

EBE = ETE + ∆NFRE + Productia imobilizata

ETE = EBE - ∆NFRE – Productia imobilizata

In concluzie, excedentul brut al exploatarii exprima fluxul real de trezorerie al

Rezultatul exploatarii reprezinta marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de

2.3. Capacitatea de autofinantare (CAF)

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul finaciar degajat de activitatea